Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BACĂU 2009
Caracteristici ale fenomenelor de îmbătrânire - involuŃie
Etapele gerontologice
45 – 59 = perioada de tranziŃie;
60 – 75 = perioada omului vârstnic;
75 – 89 = perioada omului bătrân;
Peste 90 de ani = longevivi (după seminarul de la Kiev din 1963)
Mai există o etapizare globală:
Presenilitatea între 45 (65)-75 de ani;
Senilitatea peste 69 (65) ani sau vârsta a treia
Geriatria = medicina vârstnicului
Gerontologia = modificările care au loc la nivelul organismului la vârstnic.
Procesul de îmbătrânire (senescenŃă) antrenează modif.morfologice şi funcŃionale ale
org. în timp;
Unele modif. pot fi detectate şi constitue indicatorii procesului de îmbătrânire;
Pe baza acestor in indicatori, se poate preciza vârsta biologică a unui subiect care în
condiŃii ideale se confundă cu vârsta cronologică – fiind vorba de îmbătrânire normală
sau ortogeră;
Vîrsta biologică mai mare decât cea cronologică – îmbătrânire accelerată;
Şi mai mică – îmbătrânire întârziată;
Ritmul de îmbătrânire depinde de:
– Factori genetici;
– Factori de mediu (ecosistem, sistem social, cultural, tehnologic)
– Factori patologici (boli infecŃioase, toxice, degenerative) = îmbătrânire
accelerată şi patologică.
Indicatorii îmbătrânirii = markeri sau criterii
– Pe baza lor s-au întocmit scale de evaluare a vârstei biologice, realizate de
Institutul NaŃional de Gerontologie şi Geriatrie (INGG)
1. Pielea
– Este cel mai precoce fenomen, uşor cuantificabil;
– Reflectă ritmul îmbătrânirii;
– PrezenŃa ridurilor;
– Scăderea elasticităŃii pielii;
– PrezenŃa petelor senile
2. Părul
- alopecia;
- SubŃierea.
- 3. Unghiile – Modificări determinate de vârstă;
- Modif det de infecŃii micotice, avitaminoze etc.
4. Scăderea acuităŃii vizuale
– Poate fi cauza frecventelor fracturi;
– PrezenŃa prezbiopiei trebuie corelată cu vârsta de apariŃie, evoluŃia;
– Reducerea strălucirii polului anterior;
– Cataracta senilă
Valori standard ale scalei I.N.G.G.
Respiratia este un fenomen vital, toate fiintele au nevoie de oxigenul fara de care viata ar
fi imposibila;
Schimburile de gaze dintre organism si mediu se realizeaza prin procese fizico-chimice
care au rolul de a asigura aportul necesar de oxigen si eliminarea de bioxid de carbon;
Se poate spune ca a respira inseamna a trai si deci a gandi, a actiona, a realiza tot ceea ce
are sens pentru viata;
Ritmurile vietii influenteaza direct ritmul respirator, determinand modificari ce oscileaza
in acord cu viata, starea psihica, profilul activitatii, mediu,capacitatea de adaptare etc;
Datorita structurii muschilor respiratori (muschi striati) aceasta functie vegetativa este
singura care poate fi dirijata voluntar;
Omul poate relaxa sau contracta constient musculatura toracica, determinand o marire
sau o micsorare a cutiei toracice si realizand in acest fel un tip sau altul de respiratie sau
oprind-o voit pentru un anumit timp;
Oprirea respiratiei are efecte asupra sistemului nervos vegetativ si deci si asupra functiei
inimii si , implicit, a circulatiei.
• Numeroşi factori de risc din mediul intern şi extern îşi dau concursul în geneza
procesului aterosclerotic, care, în condiŃiile elementelor favorizante de vârstă, fac ca
arterioscleroza să fie boala cu cea mai mare incidenŃă după vârsta de 70 ani.
Criterii electrocardiografice –ParticularităŃi morfologice
• Intervalul P-Q are o valoare diferită, de la 0,10” – 0,20”, în funcŃie de decada de vârstă
• Microvoltajul complexului ventricular QRS se constată frecvent la bătrâni, în bătrâni,
decât la femei.
Criterii clinice
• Metodele semiologice clasice:
- InspecŃia
- PalpaŃia
- PercuŃia
- AuscultaŃia
InspecŃia
Zonele asupra cărora e bine să ne concentrăm atenŃia:
- Fosa suprasternală
- Zona apexiană
Palparea
Palparea executată în decubit dorsal, lateral stâng şi ortostatism, impune de fiecare dată la bătrân
şi folosirea marginii cubitale a mâinii. Ea ne permite determinarea sediului, forŃei şi mobilităŃii la
schimbarea poziŃiei, a impulsului maxim cardiac.
PercuŃia
• PercuŃia inimii bătrânului este tot mai puŃin folosită, datorită informaŃiilor de multe ori
eronate pe care ni le furnizează. Cu toate acestea, percuŃia ne poate relaŃii utile asupra
formei, mărimii şi poziŃiei inimii.
AuscultaŃia
AuscultaŃia rămâne la bătrâneŃe metoda clinică fundamentală de examinare a inimii. Efectuată cu
atenŃie, relevă unele particularităŃi ale ritmului cardiac, ale zgomotelor, sau prezenŃa unor sufluri.
FrecvenŃa cardiacă
• La majoritatea bătrânilor, este mică şi ritmul adeseori regulat.
• La unii longevivi se constată o tendinŃă la tahicardie, care îşi găseşte explicaŃia în
scăderea tonusului centrilor vagali.
Zgomotele cardiace
• Sub raportul intensităŃii, pot fi întărite, expresia procesului de fizio-scleroză, sau
diminuate, ca urmare a modificărilor cutiei toracice.
Suflurile cardiace
• În special cele sistolice, prin frecvenŃa şi semnificaŃia lor, deŃin locul cel mai important în
auscultaŃia inimii bătrânului
PROBELE CEREBELOASE
• Probele indice-nas , indice-indice , călcâi-genunchi şi proba marionetelor sunt normale.
• La subiecŃii cu vârste de peste 65 de ani în 36% din cazuri şi la cei de peste 80 de ani în
40% din cazuri probele cerebeloase arată un grad discret de ataxie a membrelor
superioare.
REFLEXELE DE POSTURĂ
• Sunt uneori crescute fără semnificaŃie patologică.
• Ele apar în contextul unui discret sindrom hiperton-hipokinetic.
• Lentoarea mişcărilor este un atribut al vârstelor mari ( de peste 70-75 de ani).
• Începând de la 70 de ani semnul lui Noica ( cel mai sensibil) , se poate găsi în mod
nepatologic la 40% din cazuri.
TULBURĂRILE TROFICE
• Nu se găsesc la vârtsnici în afară de amiotrofiile interesând muşchii mici de la mână (
eminenŃe tenare sau hipotenare , spaŃiile interosoase).
AFECłIUNILE DEGENERATIVE ALE SISTEMULUI NERVOS
RECUPERAREA VÂRSTNICULUI
CU DISFUNCłIE NEUROLOGICĂ
OSTEOPOROZA
• Scheletul şi articulable, in ciuda aparentei lor solidităŃi, sunt relativ fragile in faŃa
procesului de imbatranire.
• La nivelul oaselor, se produce osteoporoza, iar la nivelul articulaŃiilor apar artrozele sau,
mai corect, osteoartrozele.
• Osteoporoza este un proces lent şi difuz de diminuare a calciului din oase (osteopenie) şi
de modificari ale arhitecturii trabeculare.
• Procesul implica fenomene de eroziune in profunzime şi fenomene de subtiere a pereŃilor
osoşi.
• Este rezultatul ruperii echilibrului dintre activitatea osteoblastelor şi osteoclastelor in
favoarea celor din urmă.
• In copilarie şi adolescentŃ, osteoblastele predominand, se produce un bilanŃ pozitiv pentru
calciul care se acumuleaza in oase pana la circa 55 de ani la barba|i şi circa 45 de ani la
femei, dupa care incep sa predomine osteoclastele şi bilanjul de calciu devine negativ,
ceea ce duce cu timpul la scaderea lui‘ de cca 70% din valorile maxime atinse.
• Intensitatea osteoporozei depinde de intensitatea procesului de osteoliza şi de cantitatea
de calciu acumulata (ca banii intr-o banca) in oase, in perioada de osteogeneza.
• De cand apare osteoporoza, gravitatea ei creşte in funcŃie de varsta.
Osteoporoza de menopauză – tip I
• Ea este amorsata si intreŃinută de scîderea ăi apoi dispariŃia hormonilor estrogeni.
• Osteoporoza de menopauza face ca femeile sa fie mult mai afectate decat barbaŃii
• In SUA, sunt afectafi circa 25.000.000 de bolnavi din care 20.000.000 sunt femei.
• Mecanismul acŃiunii inhibitorii a hormonilor ovarieni asupra procesului de osteolizii este
necunoscut.
• Cercetarile lui Manolagas au aratat ca estrogenii inhiba producerea tic interleukina
6 (IL6), care este un stimulent al osteoclastelor.
• Majoritatea autorilor consideră ca mecanismul este multifactorial.
• El ar consta dintr-un efect direct al estrogenilor asupra celulelor osoase; un alt efect
mijlocit de parathormon, hormonul de creştere ăi calcitonina.
Osteoporoza de tip II
• La barbati este singura formă;
• o serie de factori agravanŃi, care implica si accelerează procesul de osteoporoza :
• imobilizarea
• Defecte de rezorbŃie a vitaminei D şi a calciului in unele tulburari digestive ca: cronice,
gastrectomia, ciroza hepatica, etc.;
• unele intoxicaŃii uzuale (tutunul, alcoolul).
• Sunt autori (A.I. Silman) care considers ca in geneza osteoporozei intervine si un factor
genetic.
• O anumita protecŃie genetica ar exista de exemplu la populaŃiile africane si din America.
• Unele procese osteoporotice sunt declansate sau agravate de o serie de factori patologici.
Este vorba de osteoporozele secundare. Principalii factori ai acestor osteoporoze sunt:
• Unele tulburari circulatorii si periferice;
• Unele tulburari endocrine (hipercorticism, corticoterapie, diabet, hipertiroidie,
hipogonadism);
• Anumite intoxicaŃii patologice (azotemiile, abuzul de anticonvulsivante, etc.);
• Tulburari trofice din unele boli neurologice (siringomielie, boala Friedreich, tabes);
• Osteopatiile maligne (mieloame, tumori osoase, metastaze).
• Osteoporoza se descopera accidental (sau daca este cautata) prin radiografii care pun in
evidenŃă:
• TransparenŃa crescută a oaselor;
• Rarefierea semnificativa a texturii trabeculare in diafize, corpurile vertebrale, etc.;
• Vertebre biconcave sau deformate.
• Diagnosticul se confirmă si gravitatea procesului se apreciaza prin osteodensitometrie şi
prin tomografie computerizată.
• Fragilitatea osoasa este caracteristica principală a bolii.
• Din cauza ei apai fracturi osoase dupa traume minore (marele handicap al multor batrani)
sj chiar spontane in formele inaintate, afectand in special corpurile vertebrale care se
taseaza.
• Fracturile sunt favorizate cand conŃinutul in calciu al oaselor scade sub 50%.
• Osteoporoza este responsabilă pentru 50% din fracturile femeilor de peste 50 de ani.
• Cele mai frecvente fracturi sunt cele:
• Vertebrale, de la T8 in jos;
• Ale colului femural - clasica fractura a batranilor;
• Ale regiunii radiocarpiene, fractura Pouteaux-Colles.
TratamentuI osteoporozei este decepŃonant.
• 1. TratamentuI profilactic este singurul util (evident intre anumite limite).
• El presupune:
• - eliminarea factorilor agravanŃi amintiti, in special sedentarismul şi a factorilor
toxici, mai ales fumatul. Aceste masuri insă trebuiesc luate devreme, inca din
adolescenŃă.
• - A doua strategic, susfinută din ce in ce mai mult, consta din supraincarcarea
organismului, ( a scheletului), cu calciu, in copilarie, prin administrare de calciu;
• 2. TratamentuI curativ
• se aplica in urma evaluarii masei osoase, prin osteodensitometrie - o evaluare generala.
• In toate cazurile de osteoporoza se recomanda:
• Mobilizarea bolnavilor prin activitaŃi de tot felul, gimnastica, kinetoterapie şi evitarea cu
orice preŃ a sedentarismului;
• Administrarea de calciu, 1 -1,5 g pe zi, la care L. Riggs recomanda consumul de 2 pahare
de Iapte pe zi.
• Este necesara si administrarea de preparate de vitamina D, care favorizeaza absorbp'a
calciului din intestine şi stimuleaza depunerile de saruri minerale in oase (D. Dobrescu si
E. Manolescu).
• Ergocalciferol - vitamina D2 fiola de 600.000 U.I. per os una pe luna;
• Calciferol - Vitamina D3 hidrosolubila, fiole injectabile de 3.600.000 UI,
una pe lună sau Vigantol Oil, 10 picaturi pe zi.
• Alpha D3 (capsule de 0,25 meg - 1 pe zi);
Administrarea de vitamina D este justificata si de faptul ca la varstnici exista un
deficit relativ al acestei vitamine, de obicei prin deficitul de absorbŃie (G. Ribot).
• Administrarea - concomitent cu calciu - a preparatelor de fluor sub forma de florura de
sodiu.
• In cazurile de osteoporoză de menopauza, se recomanda tratamentul cu estrogeni care,
dupa majoritatea autorilor este cel mai eficace in osteoporoza de tip I.
• evitarea caderilor, şi ridicari de greutăŃi, sarituri, mişcari foarte bruşte, care toate pot
duce
la constituirea unei fracturi.
• Deoarece in multe cazuri exista sechele de fracturi, in special de tasări vertebrale, prin
prezenŃa acestora se produc dureri, initial vii - ca in orice fractura, ulterior cronice, de
diferite intensităŃi.
GUTA
• Este un proces Cronic cu exacerbări acute, provocat de depunerea in articuiajii şi pe
tendoane a cristalelor de uraŃi, acid uric, urat monosodicŞ
• Guta apare In cadrul unei dezordini metabolice a metabolismului purinic
• Este o afecŃiune in special a barbaŃilor, dar poate fi intalnita si la femei;
• Creşterea uricemiei este factorul caracteristic şi ea rezultă fie printr-o producŃie mare de
urati, fie printr-un defect al eliminarilor. Aceasta hiperuricemie poate persista timp
indelungat fara sa se manifeste, constituind faza asimptomatica sau muta şi se poate
intalni la 5-10% din populate.
• Din aceşti hiperuricemici, numai la o parte se poate manifesta clinic.
• FrecvenŃa acestora creşte in functie de uricemie. De aceea, consideram ca dozarea
uricemiei trebuie sa se facă de rutina la toŃi bolnavii mai ales daca sunt obezi.
• limita uricemiei normale se consideră a fi de 6 mg/dl la femei şi 7 mg/dl la barbati.
• dilema geriatriei este daca trebuie sau nu sa se trateze guta asimptomatica, deoarece
tratamentul trebuie prelungit in principiu toata viaŃa, ceea ce este dificil pentru ca
genereaza dificultati de complianŃa şi produce deseori complicatii. După M. Becker acest
tratament merită sa fie început numai daca:
• este peste 1100 mg acid uric in 24 ore;
• este vorba de pacienti a caror hiperuricemie provine din aplicarea tratamentelor
chimioterapice şi radioterapice.
• Combaterea hiperuricemiei mute sau manifeste implica: Scăderea din alimentatie a
produselor ce contin purine multe (relativ discutabila): carnea de vanat, ficat, rinichi,
limba, etc. şi unele legume ca spanac, conopidă, ciuperci, sparanghel, etc.;
• Un regim hipocaloric in caz de obezitate;
• O bogata ingestie de lichide (2,5-3 1 pe zi) pentru a evita formarea calculilor;
• Pentru acelaşi obiectiv se recomanda alcalinizarea urinei cu bicarbonat de sodiu sau
citrat de sodiu;
• Evitarea consumului de alcool;
• La acestea trebuie adaugata medicatia specifică.
• Unele produse urmaresc cre§terea eliminarii
• Unele produse urmaresc creşterea eliminarii de urati prin urina – produse uricozurice,
cum ar fi;
• Sulfinpyrazona (Anturan, Rabenid, Zyloprim), 200-800 mg/zi;
• Probenecid (Probenecid, Benemid), 250-500 mg/zi.
• Alte produse impiedică formarea uratiior, produse uricostatice ca: Allopurinolul
(Allopurinol, Milurit), 300-600 mg/zi. Are şi o acjiune litica asupra litiazei renale.
• Manifestarea clinica principală se datoreşte unor prin depunere de cristale de uraŃi in
articulajii. Articu!a|iile devin intens dureroase, tumefiate,roşii, calde, pielea la nivelul
articulaŃiei este sub tensiune, calda, lucioasa si rosie.
• ArticulaŃia cea mai interesată este cea metatarso-falangeala a halucelui, dar şi alte
articulaŃii pot fi afectate: articulaŃia cotului, radiocarpiana, a genunchiului şi cea
tibiotarsiana.
• Desi, obişnuit este monoarticular, puseul acut poate afecta mai multe articulaŃii
concornitent,.
• Aspectul este atat de tipic incat o data vazut este uşor de recunoscut.
• .Diagnosticul se confirmă prin detectarea hiperuricemiei sau prin identificarea cristalelor
de uraŃi in lichidul sinovial.
• Tratamentul este bine precizat.
• Medicamentul de elecjie este colchicina.
• antiinflamatoarele nesteroidiene;
• Tofii gutoşi sunt deformatii produse de depozitarea cristalelor de urat.
• Tratamentul lor consta in scăderea urcemiei fie cu uricozurice, fie cu uricostatice.
• Daca tofii persistă dupa normalizarea uricemiei şi reprezinta un impediment mecanic
pentru articulaŃii sau un element inestetic, pot fi indepartaŃi chirurgical.
Litiaza renală
• reprezintă complicaŃia principală a gutei.
• O parte din calculi sunt muti din punct de vedere clinic;
• altă parte din calculi se manifests prin colici. Tratamentul litiazei urice consta in
masurile dietetice amintite, in ingestia de apă, care să determine o diureza de circa 2,5
l/24 ore şi in medicatia uricostatica cu allopurinol.
• Nu trebuie uitata alcalinizarea urinei.
• Majoritatea calculilor se dizolvă prin aceste masuri.
• In cazul persistenŃei calculilor, este necesară o dizolvare prin ultrasunete sau laser şj in
extremis, extirparea chirurgicală a calculilor.
• Orice bolnav de gută sau numai cu o hipeuricemie subclinică trebuie investigat imagistic
prin radiografie simplă, urografie, tomografie sau ecografie, pentru depistarea eventuala a
unor calculi.
APARATUL DIGESTIV LA BĂTRÂNI
IncontinenŃa de fecale
După modul în care se produce, există trei tipuri de incontinenŃă de fecale:
forme simptomatice în cazul îmbolnăvirilor sfincterului anal, rectului şi colonului;
incontinenŃa de fecale în constipaŃia cronică, cu formare de fecaloame;
incontinenŃa neurogenă.
CARACTERISTICI:
• AfecŃiune cronică;
• Etiologie nedefinită;
• Hiperglicemie persistentă;
• 10% din populaŃia cu varstă mai mare de 65 ani;
• Determină complicaŃii vasculare, retiniene, nevritice, renale;
• Este o cauză a infirmităŃii persoanelor de vârsta a treia;
• la vârsta a III a 95% din cazurile de diabet sunt de tip II sau insulino-dependent;
• Dintre acestea, 80% sunt cu obezitate – tip IIb şi 20% sunt de tip IIa fără obezitate;
• 5% din cazuri sunt de tip I sau insulino-independente;
• DZ la vârsta a III a - diabetul de maturitate – poate fi iniŃial asimptomatic;
• După 65 de ani este necesar controlul glicemiei!!
Diagnosticul DZ
• Glicemie peste valori de 140mg/dl la probe succesive, pe nemâncate;
• La valori între 125 – 140mg e necesară hiperglicemia provocată;
• 3 zile alimentatie normală, 12 ore de pauză alimentară, se recoltează prima probă;
• Se adm. 75g de glucoză în soluŃie apoasă;
• Apoi din 30 în 30 min se recoltează 4 probe;
• Dacă valorile sunt mai mari de 2g la una din cele 4 probe şi la 2 ore - diabet
SEMNE CLINICE
• Poliuria;
• Polidipsia;
• Polifagia;
• Scădere ponderală;
• Scăderea rezistenŃei la infecŃii,
• Tahicardie de repaus;
• Vărsături;
• Vindecarea tardivă a rănilor.
DIABETUL ZAHARAT DE TIP II
• Frecvent la vârsta a 3 a;
• EvoluŃie de lungă durată;
• Stări confuzionale;
• Stări comatoase.
• 1. Coma prin cetoacidoză apare datorită:
• Dietă şi tratament neadecvat;
• În cursul unor afecŃiuni intercurente.
• Caracteristici clinice:
• RespiraŃie tip Kussmaul;
• Miros de acetonă;
• Hipotonie musculară;
• Areflexie O-T;
• Hipotensiune intraoculară
• Caracteristici biochimice:
• Hiperglicemie;
• Glicozurie;
• Cetonurie;
• Acidoză;
• Hiperosmolaritate;
• Hiponatremie;
• Hipokaliemie;
• Hipocapnee.
Tratament
• 1.Insulinoterapie;
• 2.Hidratare – perfuzii cu ser fiziologic;
• 3.Reechilibrare hidroelectrolitică;
• 4.Măsuri generale:
– Evitarea escarelor;
– Sondă;
– IntubaŃie gastrică
2.Coma hiperosmolară
• Apare la DZ tip II;
• Pierderi de lichide prin diaree;
• Administrarea necontrolată de diuretice;
• Caracteristici clinice:
• RespiraŃie tip Kussmaul;
• Hipertermie,
• ContracŃii generalizate;
• Babinski bilateral;
• Lipseşte mirosul de acetonă
• Caracteristici biochimice:
• Hiperglicemie mare;
• Glicozurie marcată;
• Hiperosmolaritate mare;
• Hipernatremie;
• Fără cetonurie;
• Fără acidoză;
Tratament
• 1.Insulinoterapie;
• 2.Hidratare – perfuzii cu ser fiziologic;
• 3.Reechilibrare hidroelectrolitică;
• 4.Măsuri generale:
– Evitarea escarelor;
– Sondă;
– IntubaŃie gastrică;
– Mortalitate 33 – 34%
3. Coma lactacidozică
• După stări septice;
• După hipoxii cardiogene sau prin insuficienŃă respiratorie;
• Caracteristici clinice asemănătoare comei cetoacetozice;
• Biochimic:
– Hiperglicemie (mică sau moderată);
– Creşterea lactaŃilor în sânge;
– Cl şi HCO3 scăzuŃi în ser;
– Acidoză marcată;
– Cetonemie moderată sau absentă;
– Osmolaritate crescută.
În toate comele diabetice e necesară dozarea lactatului în ser pt a depista coma lactacidozică
care e f. gravă – se poate instala colaps cardio-circulator şi/sau insuficienŃă renală acută!!!
Coma hipoglicemică (insulinică)
• Exces accidental sau voluntar de administrare de insulină sau antidiabetice orale;
• Aport alimentar insuficient de glucide;
• Caracteristici clinice:
• TranspiraŃii reci;
• Paloare;
• Tahicardie;
• Crize tonice sau tonico-clonice;
• Contractură generalizată;
• Babinski prezent bilateral.
Tratament
• Administrarea prin sondă a unei soluŃii concentrate de zahăr;
• Adm IV de glucoză 33% sau 40%;
• Adm IM de glucoză;
• Perfuzie cu glucoză câteva ore.
• 5. Comele vasculare
Tratamentul diabeticului
• Scăderea glicozuriei 5g/24h;
• Normalizarea glicemiei 70 – 110 mg;
• Normalizarea greutăŃii corporale;
• Normalizarea lipemiei.
• AlimentaŃia – scade glicemia!!!
ComplicaŃii
• Retinopatia diabetică, cataractă;
• Boli cardiace:
– Arterioscleroza;
– Arteriopatia diabetică;
– AVC –uri;
– Gangrene;
– Sindrom nefrotic – insuficienŃă renală;
– Neuropatii;
– SuprainfecŃii.