Generatia pasoptista a dat literaturii romane un numar insemnat de poeti, fapt remarcabil, daca tinem

cont de modesta traditie autohtona in domeniu, si explicabil prin prestigiul singular al Poeziei in
paradigma romantica.
Poezia pasoptista raspunde, in general, directiilor si principiilor formulate de Mihail Kogalniceanu in
articolul “Introductie” din primul numar al revistei Dacia literara, in sensul ca este o poezie sociala,
adaptata la momentul istoric si chiar politic, conforma cu idealurile de libertate si unire ce animau sufletele
romanilor de pretutindeni. Acum se afirma cu putere spiritul national, increderea in valorile traditionale,
populare, in istoria, natura si folclorul romanesc, care devin acum, alaturi de evenimentele social-politice
ale momentului, teme predilecte ale poetilor.
Ceea ce ii uneste pe scriitorii pasoptisti este militantismul regasit in creatiile literare, care se constituie in
adevarate manifeste pentru implinirea unitatii si independentii nationale, pentru dreptate sociala.

Se dezvolta astfel o poezie retorica, cu exprimare directa a ideilor si sentimentelor, intr-un stil avantat; cu
un limbaj adecvat intelegerii de catre marea masa de cititori, in care teme vechi precum iubirea, destinul,
fericirea, moartea etc. se completeaza cu meditatia asupra locului omului in istorie, cu motivul constiintei
sociale, al luptei, al creatorului-bard, al ruinelor,al mormintelor, al revolutiei etc.
Satirizarea viciilor oranduirii feudale si evocarea realitatilor sociale constituie o alta caracteristica a
literaturii pasoptiste, scriitorii ironizand cu severitatea moravurilesocietatii,condamnand cu fermitate
abuzurile si nedreptatile manifestate in epoca.

Se manifesta, in ansamblu, doua tendinte de ordin cultural si literar : deschiderea spre cultura si literatura
lumii, alaturi de revenirea spre valorile morale si artistice ale spiritualitatii romanesti. Scriitorii devin
constienti ca literatura si cultura romana pot intra in universalitate doar prin valorificarea specificului
nostru national, a surselor tematice si de exprimare pe care le ofera folclorul si istoria nationale.

Apar specii noi ca balada si cantecul, fabula se imbogateste cu elemente noi ce tin de limbajul
contemporan si de societatea vremii, iar oda devine un mijloc de afirmare a idealurilor politice si culturale
nationale.

Ideea nationala poate fi considerata nucleul tematic al poeziei pasoptiste, nuantata sub forma
atasamentului la valorile poporului, ale pamantului si ale traditiilor romanesti (Gh. Asachi, La patrie, C.
Bolliac, O dimineata pe Caraiman, I. Heliade-Radulescu, ZburatoruL), a elogiului realizarilor poporului
(Gh. Asachi, La introducerea limbii nationale in publica invatatura, C. Bolliac, La cea intai corabie
romaneasca), a prezentarii trecutului ca model pentru prezent (Gr. Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La
Cozia, I.Heliade-Radulescu, O noapte pe ruinele TargovisteI).

Un loc aparte in valorificarea tematicii istorice il ocupa balada, o impletire de elemente epice, lirice si
dramatice, poate cea mai complexa specie a momentului, in care, sintetizand patetismul cu patriotismul si
cu valorile morale, poetii devin cantareti ai trecutului glorios (D. Bolintineanu, Muma lui Stefan cel Mare,
Gh. Asachi, Dochia si TraiaN).

Un alt pilon tematic il reprezinta critica societatii contemporane, sub forma satirei (Gr. Alexandrescu,
Satira. Duhului meu, Gh. Asachi, Sotie de moda) si a fabulei (Gr. Alexandrescu, Cainele si catelul, Gh.
Asachi, Musca si carul, I. Heliade-Radulescu, Cumatria cioarei cand s-a numit privighetoarE).

Iau avant lirica filosofica (I. Heliade-Radulescu, Visul, D. Bolintineanu, Scopul omuluI), cea religioasa (I.
Heliade-Radulescu, Cantarea diminetii, Gr. Alexandrescu, CandelA) si cea erotica (Gh. Asachi, Dorul, Gr.
Alexandrescu, Asteptarea, D. Bolintineanu, O fata tanara pe patul mortiI).

Se afirma artistul-cetatean, exponent al constiintei colective, asa cum se observa in poezia Un rasunet a
lui Andrei Muresanu sau Anul 1840 a lui Gr. Alexandrescu.

Pasoptismul literar s-a manifestat intr-o juxtapunere de curente literare, directii estetice si stiluri,
coexistand laolalta elementele de iluminism cu cele de neoclasicism, umanism, realism, mesianism utopic
si national, toate in formele romantismului, ce incepuse deja a se afirma ca un curent literar modern, in
descendenta celui francez.

Reprezentanti ai liricii pasoptiste: Vasile Carlova, Dimitrie Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, Vasile
Alecsandri, Andrei Muresanu, Gh. Asachi, I. Heliade-Radulescu.

bibliografie: (13 D. Popovici, Romantismul romanesc, Editura tineretului, p. 444)