DELIRIUM

Delirium este un sindrom caracterizat prin stare confuzi- onală de origine organică şi
cauze multiple, care asociază tulburări ale percepţiei, atenţiei, memoriei, gândirii, comporta-
mentului. Durata stării confuzionale este variabilă, cel mai adesea până în 4 săptămâni cu
posibilitatea de a se menţine până la 6 luni. Este o urgenţă medicală. Poate apărea la orice
vârstă dar este mai frecvent peste 60 de ani. Din punct de vedere clinic simptomul central îl
reprezintă modificarea de conştiinţă de la obnubilare până la comă. Fatigabiiitatea atenţiei,
alterarea memoriei de scurtă durată, incoerenţa ideo-verbală, incapacitatea de judecată şi
raţionament, iluziile şi halucinaţiile vizuale, dezorientarea temporo-spaţială auto şi allopsihică
întregesc tabloul psihopatologic în cazul deliuriumului. Secundar trăirilor halucinatorii se mai
poate menţiona apariţia depresiei şi anxietăţii, ca şi modificarea comportamentului. Se
inversează ciclul veghe-somn cu veghe nocturnă şi somnolenţă diurnă. Cauzele deliumului
sunt multiple. Hyman citat de Georgescu le clasifică astfel:
- medicamente anticolinergice (antidepresive triciclice, neuroleptice, sedative, etc);
- abuzul de droguri;
- sindromul de sevraj la alcool, droguri, benzodiazepine;
- cauze metabolice: hipoglicemia, ciroza hepatică, uremia;
- deficiente vitaminice: B l , B l 2 , acid nicotinic;
- endocrinopatii: hipo sau hipertiroidismul, boala Cushing;
- infecţii: orice infecţie sistemică, SIDA, meningite;
- cauze neurologice: traumatisme craniocerebrale, accidente vasculare, tumori
cerebrale;
- toxine: monoxid de carbon;
- cardiovasculare: HTA;
- alte cauze: boli sistemice.