Caracterizarea personajelor

    In prefata dramei "Razvan si Vidra", Bogdan Petriceicu-Hasdeu prezinta succint trasaturile personajelor
sale: "caracterul infocat, generos, eroic si impresionabil al lui Razvan; caracterul ambitios, imperativ si
orgolios al Vidrei; caracterul avar si las al lui Sbierea; doua caractere de taran romanesc, personificate in
mos Tanase si in Razasul...". >>    Razvan este un erou romantic, atestat istoric, un personaj exceptional
care evolueaza in imprejurari exceptional si care traieste emotii exceptionale de la bucuria maririi la
amaraciunea si desertaciunea caderii. Drama are la baza un adevar istoric, acela al domnitorului stefan
Razvan, care a ocupat tronul Moldovei timp de patru luni in anul l595.
    Razvan este un tigan rob eliberat ("Sunt tigan iertat, jupane: tiganul lui Dumnezeu"), care urea treapta
cu treapta scara ierarhiei sociale, de la capitan de haiduci in codrii Orheiului, la locotenent, capitan si
polcovnic in oastea leseasca, pana la hatman si domn al Moldovei, care are calitati deosebite de luptator,
evidentiate la inceput prin atitudinea de razvratit social, apoi prin vitesia eroica in armata leseasca si
moldoveneasca.  >>   La inceput, personajul este construit in maniera populara, ca un erou legendar,
aparator al celor asupriti, obiditi si amarati, razvratindu-se impotriva stapanirii si a boierilor hapsani.
Razvan este conturat, in mare masura, din perspectiva conditiei sale de tigan in antiteza cu
generozitatea, inteligenta si stiinta de carte, surprinzatoare pentru orice roman: "Ramai sanatos,
baiete!... Ce pacat ca esti tigan!..." (Tanase). Monologul rostit de Razvan privitor la saracia in care se
zbateau taranii compune un sugestiv tablou social si politic al Moldovei din secolul al XVI-lea, ideile
despre adevar, dreptate, libertate exprimate dovedesc profunzime de gandire si-i impresioneaza pe cei
din jur: "Sunt vorbe de sus, baiete, iar nu de-un om pamantean!/ O, Doamne, sa iasa tocmai dintr-o gura
de tigan!". El traieste, in primul rand, "drama individului apasat de prejudecata publica" (G.Calinescu), de
aceea starnesc uimire calitatile morale de exceptie, ca dorinta de libertate, demnitatea si constiinta
propriei valori.
    Comportamentul si faptele lui Razvan dezvaluie, in mod indirect, insusiri alese: stiutor de carte intr-o
vreme in care si hatmanul de la curtea domneasca abia silabisea ("Dintre mii de tiganime, stiut-am sa-
nvat scrisoare,/ Sarbeasca si romaneasca, incat ajunsei de mic/In casa mitropoliei cel mai istet
gramatic..."), cinstit, sincer si corect cu cei din jur, ii marturiseste cersetorului Tanase faptui ca mama a
fost romanca, dar tatal a fost tigan, ia apararea dascalului care citise pamfletul si recunoaste ca el este
autorul, chiar daca risca sa fie spanzurat pentru asta. Ca orice om inteligent pretuieste libertatea ca pe o
componenta esentiala a fiintei umane, de aceea prefera moartea in locul statutului de rob: "Omul om sa
fie slobod; decat rob, mai bine moare/ s-apoi moartea-i inviere pentru cel dispretuit!".
    Razvan este dominat de o noblete umana superioara, fapt ce reiese din dialogul in antiteza intre
miselia lui Basota si generozitatea eroului: "Dumneata mereu ne spanzuri s-astfel traiesti boiereste;/ [...]
Eu n-as spanzura nici unul, ca sa pot ierta o mie". Aceeasi generozitate este evidentiata, indirect, de
atitudinea lui Razvan fafa de boierul Sbierea, pe care, in loc sa-l omoare il iarta, redandu-i libertatea in
ambele ocazii ivite pentru razbunare: "Razbunarea cea mai cruda este cand dusmanul tau/ E silit a
recunoaste ca esti bun si dansu-i rau".
    Elementele romantice se impletesc cu elementele clasice, in construirea personajului Hasdeu reusind o
structura unitara, echilibrata, armonizand admiratia si respectul de exceptie pe care le starneste Razvan
in opinia celorlalte personaje. Compasiune provocate de prejudecata inflexibila a oamenilor devine
aproape un alt motiv, autorul pledand astfel in favoarea demnitatii umane.
    Razvan este un autentic patriot, iubeste Moldova cu toata fiinta lui, iar dorul de tara il chinuie
mistuitor, atunci cand este o vreme departe de ea: "Nu, hatmane! Niciodata!.. .Fie painea cat de rea,/
Tot mai dulce mi se pare, cand o stiu din tara meal". Razvan refuza cu fermitate sa lupte impotriva
Referat.clopotel.ro
romanilor si este revoltat de aceasta idee.
    Sensibil, sentimental si om de onoare, Razvan este delicat si iubitor fata de ideea de femeie, respectul
si veneratia pe care le simte in legatura cu ideea de mama le exprima emotionant intr-un adevarat
elogiu, ca si iubirea puternica pentru Vidra.
Vidra este cea care sadeste in Razvan "setea de-a merge-nainte", dandu-i ca exemplu pe Sbierea, care
este impatimit de bani si indura orice pentru a-i avea. Pe nesimtite, dorinta de marire il cuprinde si pe
Razvan, care devine robul unor teluri egoiste, de autoritate si orgoliu nemasurat de marire, ajungand
domn al Moldovei si incercand cu incapatanare sa-si depaseasca propria conditie umana, aceea de tigan.
Isi da seama prea tarziu de desertaciunea maririi, de faptui ca "Uitam ca viata-i o punte dintre leagan si
mormant" si moare pe buze cu constientizarea originii sale:  "Tigan!... Tigan!... Apa!... Apa!...". Moartea
lui este o fatalitate, determinate de o tradare intamplatoare, Razvan fiind "un paria imbracat in hainele
efemere ale puterii, in lupta cu un factor monstruos, de nedefinit, si in conditie cu atat mai tragica cu cat
admiratia tuturor se amesteca cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greaca a fost
inlocuit aici cu reaua nastere apasand asupra geniului." (George Calinescu).
    Vidra este nu numai eroina principala si de exceptie a dramei "Razvan si Vidra", ci si un personaj
romantic de referinta din literatura romana.
Vidra este nepoata vornicului Motoc si vorbeste cu mandrie de originea ei dintr-un neam de boieri
romani, al caror sange il simte in venele ei.
    Fascinata fiind de generozitatea nobila a capitanului de haiduci, Razvan, care-l iarta pe boierul Sbierea,
Vidra pune in inaltarea barbatului toata puterea, tenacitatea diabolica a femeii orgolioase, intreg
arsenalul unei arte de marire, care sa-i inalte alesul. Inca dinaintea aparitiei ei in piesa, aflam opinio
celorlalte personaje despre Vidra: o "fata de neam" (Gane), "Un fatoi ce calareste si-mpusca chiar, ca un
zmeu" (Hotul II), mandra si orgolioasa, dupa cum o vede Ciobanul. Vidra exercita o putere fulgeratoare si
definitiva asupra lui Razvan, care este cuprins instantaneu de fiorul dragostei.
    Personaj complex, Vidra este o prezenta feminina de exceptie, cu o puternica vointa, viguroasa,
energica, clocotind de viata si foarte ambitioasa, trasaturi reiesite prin caracterizare indirecta, din
faptele, vorbele si atitudinile eroinei. Insetata de marire, Vidra stimuleaza orgoliul si energia latenta a lui
Razvan, folosind modalitati variate. Patima pentru bani care-l stapaneste pe Sbierea este un exemplu pe
care Vidra i-l da lui Razvan, o pilda demna de urmat pentru evolutia personajului in drumul lui spre
marire. Ca un adevarat strateg, Vidra adopta cele mai eficiente tactici de impulsionare si ambitionare
spre marire a barbatului pe care-l iubeste cu inflacarare: atunci cand Razvan este fericit ca a fost inaintat
la gradul de capitan in oastea leseasca, ea isi manifesta dezamagirea, reprosandu-i ca se multumeste
numai cu atat si-l dispretuieste pentru ca-i lipseste "setea de-a merge-nainte".
    Vidra este o femeie viteaza, curajoasa si se arunca in lupta alaturi de Razvan fara a se teme de moarte.
Ambitia si setea ei de marire n-au limite si atunci cand Razvan ajunge domnitorul Moldovei, ea ii ureaza
entuziasmata: "Tu sa legi intr-o cununa toate tarile romane,/ Incat de la Marea Neagra pan-la falnicul
Carpat/ Sa nu domnesti ca un Voda, ci ca Razvan-imparat"
Energica, vulcanica, ferma si iubitoare, cu o vointa si o tenacitate iesite din comun, Vidra a fost
asemanata cu eroinele antice pentru echilibrul interior si discretia cu care-si suporta suferinfa, reiesite
din scena mortii barbatului pe care l-a iubit cu toata fiinta ei: "Nu vezi ca-i moarta si Vidra? "N-a zis un
singur cuvant/ Nici o vorba, nici un tipat privind pe Razvan ca moare !..." (Vulpoi).
    Referindu-se la acest personaj feminin incarcat de forta si energie, Eugen Lovinescu vede in Vidra o
eroina "manata de ambiple: o femeie ce-si face din barbat un brat, pentru a-si realiza nesatul stapanirii si
spiritul de initiativa, amestec din Doamna Chiajna si din Lady Macbeth".
Referat.clopotel.ro