TEOREMA LUI PITAGORA

Pythagora din Samos

 Pitagora (c. 580 î.Hr. - c.500 î.Hr.) a fost un filozof şi

matematician grec, originar din insula Samos, întemeietorul
pitagorismului, care punea la baza întregii realităţi obiective
şi subiective teoria numerelor şi a armoniei. A fost şi
conducătorul partidului aristocratic din Crotona (sudul
Italieii). Scrierile sale nu s-au păstrat. Tradiţia îi atribuie
descoperirea teoremei geometrice şi a tablei de înmulţire,
care îi poartă numele. Ideile şi descoperirile lui nu pot fi
deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor imediaţi.
A călătorit şi s-a instruit în Egipt şi Chaldeea, s-a stabilit
în Cretona unde a înfiinţat o şcoală filozofică ce reunea
peste 300 de pitagorieni, unde a instituit o disiplină severă
de viaţă şi de muncă, emblema lor era pentagonul
stelat.Din studiul numerelor, pitagorienii au conceput
numerele figurative, numerele perfecte, numerele amiabile,
au definit numere pare şi impare, au studiat media
aritmetică, geometrică şi armonică, au descoperit
iraţionalitatea – utilizând teorema ce-i poartă numele,
cunoşteau cele cinci poliedre regulate, tabla înmulţirii,
sistemul zecimal.
 În astronomie, ideea că
Pământul se învârte în
jurul unui ”foc central”
apare pentru prima dată
în cadrul şcolii
pitagoriene. Pitagora nu a
lăsat nimic scris, de aceea
este greu de delimitat
concepţiile şi contribuţiile
ştiinţifice şi filozofice de
ale discipolilor săi, mai
ales că prima descriere a
operei şi a şcolii sale a
fost întocmită cu 13
decenii mai târziu.
 Cu toate că poate ar fi fost mai corect ca alături de
teorema catetei, şi a înălţimii să se numească eventual
teorema ipotenuzei, Pitagora a rămas cunoscut în mod
special datorită teoremei sale, deşi a fost descoperită cu
mult înaintea lui Pitagora şi se presupune că doar a
extins-o la triunghiuri dreptunghice ale căror laturi sunt
exprimate prin orice număr pozitiv (iniţial erau numai
numere naturale).
Se spune că pitagorienii au interzis divulgarea marii
teoreme, deoarece într-un pătrat ducea la relaţia , o
adevărată erezie pentru cei ce nu acceptau decât numere
raţionale pentru descrierea fenomenelor naturii, deci şi a
geometriei.
Vechii constructori egipteni foloseau pentru construcţia
unghiului drept o funie cu 12 noduri echidistante, legată
sub formă de inel şi fixată cu 3 ţăruşi şi obţineau un
triunghi dreptunghic cu laturile de (3; 4; 5), utilizând
astfel reciproca teoremei lui Pitagora.
Teorema aceasta face parte din categoria teoremelor
la care s-au înregistrat în decursul timpului recordul
demonstraţiilor (se presupune între 350 – 500 de
demonstraţii).
Teorema lui Pitagora:

Într-un triunghi dreptunghic, pătratul

lungimii ipotenuzei este egal cu suma
pătratelor lungimilor catetelor.
 Fiind dat ΔABC dreptunghic, teorema lui Pitagora se poate scrie astfel:

BC  AB  AC
2 2 2
 Ipoteză: Concluzie:
ΔABC BC2=AB2 +AC2
m(A)=900
Demonstraţie:
Fie triunghiul dreptunghic ABC
(m(A)=90°). Construim perpendiculara
din A pe latura opusă BC şi fie D piciorul
acestei perpendiculare. A

B C
D
Triunghiul ABC fiind dreptunghic putem
aplica teorema catetei, de două ori,
pentru fiecare din catetele sale.
Pentru cateta AC, obţinem:
AC2=CD·CB (1)
Pentru cateta AB, obţinem:
AB2=DB·BC (2)
 Adunând relaţiile (1) şi (2) obţinem:

AC2+AB2=CD·CB+DB·BC 
AC2+AB2=BC·(CD+DB)
AC2+AB2=BC2(q.e.d)
OBSERVAŢIE:
 În probleme, teorema lui Pitagora poate fi
folosită şi pentru determinarea lungimii unei
catete şi atunci o exprimăm astfel:
Pătratul lungimii unei catete este egal cu
diferenţa dintre pătratul lungimii ipotenuzei şi
pătratul lungimii celeilalte catete.
PROBLEME
1.Fie triunghi ABC dreptunghic în A:
a) Dacă lungimile catetelor AB şi AC
sunt 4cm, respectiv 3cm, determinaţi
lungimea ipotenuzei BC.
b) Dacă cateta AC=6cm, iar ipotenuza
BC= 10cm, determinaţi lungimea
catetei AB.
 A

3cm
4cm

B C

a) Aplicăm teorema lui Pitagora astfel:

BC2 =AB2 +AC2
Înlocuim:
BC2= 42+32
BC2 = 16+9
BC2 = 25cm, de unde BC= 5cm.
 A

6cm

B 10cm C

b) Aplicăm teorema lui Pitagora astfel:

AB2 = BC2 -AC2
Înlocuim:
AB2= 102 -62
AB2 = 100-36
AB2 = 64cm, de unde AB= 8cm.
2. Un triunghi dreptunghic are o
catetă cu lungimea de 3 cm, şi
unghiul care se opune ei de 300.
Calculaţi lungimile ipotenuzei, a
celeilalte catete şi a înălţimii
corespunzătoare ipotenuzei.
 A

3cm

300

B D C
În triunghiul dreptunghic ABC, avem:
BC=2·AC
(AC se opune unghiului de 300 şi BC este ipotenuza)

BC= 6cm
În triunghiul dreptunghic ABC, aplicăm teorema lui
Pitagora astfel:
BC2 =AB2 +AC2
Înlocuim:
62= AB2+32 AB2 = 36-9
AB2 = 25 cm, de unde AB= 5cm.
În triunghiul dreptunghic ADB:
AB=2·AD
AD=2,5cm.
3. O catetă a unui triunghi
dreptunghic are lungimea de 10
cm, iar înălţimea corespunzătoare
ipotenuzei este de 8 cm. Să se afle
lungimile celeilalte catete şi a
ipotenuzei.
 A

10cm
8cm

D 6cm
C B
În triunghiul dreptunghic ADB, aplicăm teorema
lui Pitagora astfel:
AB2 =DB2 +AD2
Înlocuim:
102= DB2+82 DB2 = 100-64
DB2 = 36 cm, de unde DB= 6cm.
 Aplicăm teorema catetei în triunghiul ABC astfel:
AB2 =BD·BC
Înlocuim:
102= 6 ·BC
100 = 6 ·BC, de unde BC = 16,(6)cm.
 În triunghiul dreptunghic ABC, aplicăm teorema lui
Pitagora astfel:
BC2 =AB2 +AC2
Înlocuim: 2
 50 
  = 100+AC2
 3 
1600
De unde AC2= , deci AC= 13,(6)cm
9
Reciproca teoremei lui Pitagora:

Dacă într-un triunghi suma pătratelor

lungimilor a două laturi este egală cu pătratul
lungimii laturii a treia , atunci triunghiul este
DREPTUNGHIC.