Sunteți pe pagina 1din 5

Introducere în sistemul de

management al securităţii şi sănătăţii în muncă

Succesul unei activităţi depinde în mod decisiv de management cu atât mai mult în
tranziţia de la economia centralizată la economia de piaţă. După mulţi autori
„managementul este factorul esenţial care explică de ce o ţară este bogată sau săracă” şi
nu resursele, conjunctura, factorii externi.

„Omul este măsura tuturor lucrurilor” spunea Protagoras: protejarea forţei de muncă,
indiferent de reglementările legale, trebuie să fie considerată drept principiu de bază în
activitatea firmei şi un obiectiv la fel de important ca şi profitul. O asemenea politică
trebuie să transforme obligativitatea legală a realizării securităţii şi sănătăţii în muncă
într-o acţiune voluntară, într-o asumare voită a responsabilităţii pentru condiţiile de
muncă ale salariaţilor. Criteriul de securitate a muncii trebuie să apară, cel puţin tot atât
de important ca şi criteriul economic, conjugat şi nu subordonat acestuia.

Construirea şi implementarea unui sistem performant al managemenului securităţii şi


sănătăţii în muncă necesită obligatoriu cunoştinţe fundamentale în două domenii: ştiinţa
managementului şi protecţia muncii. Primele îl înzestrează pe specialistul care are sarcină
conceperea sistemului cu instrumentele necesare unei conduceri moderne, ştiinţifice. Al
doilea grup de cunoştinţe îi oferă informaţiile necesare pentru a plasa unitatea pe cea mai
înaltă treaptă a evoluţiei protecţiei muncii, folosindu-se de instrumentele respective.

Managementul

Managementul având în centrul investigaţiilor sale omul ca subiect şi obiect, în


interdependenţă cu obiectivele, resursele şi mijloacele sistemelor în care este integrat,
privit iniţial ca ansamblul activităţilor de organizare şi de conducere în scopul adoptării
deciziilor optime în proiectarea şi reglarea proceselor economice, este ştiinţa organizării
şi conducerii întreprinderii – ansamblu sistemic de concepte, teorii, legi, tehnici, metode,
modele si reguli care privesc organizarea şi conducerea pe baze ştiinţifice a unei activităţi
socio-economice, conturate pe baza unor procese de colectare, sistematizare şi
generalizare a experienţelor de vârf realizate pe plan mondial, a rezultatelor cercetărilor
proprii, având ca scop adoptarea deciziilor optime, proiectarea şi reglarea proceselor
economice.

În timp, s-a constatat că un management care are ca scop doar profitul, creşterea
eficienţei şi calităţii produselor fără a lua în calcul preţul sacrificării vieţilor omeneşti sau
condamnării acestora la invalidităţi sau boli ireversibile nu este suficient.

Organizarea şi conducerea activităţilor economice pot fi bazate pe talent, cunoştinţe şi


experienţe anterioare sau pe principii manageriale.

Pagina 1 din 5
Promovarea siguranţei şi sănătăţii profesionale, ca parte a îmbunătăţirii generale a
condiţiilor de muncă, reprezintă o strategie importantă pentru asigurarea bunăstării
salariaţilor şi creşterea productivităţii.
Sănătatea, siguranţa şi bunăstarea salariaţilor sunt condiţii pentru:
- calitate;
- îmbunătăţirea productivităţii muncii;
- dezvoltarea generală socio-economică durabilă şi echitabilă.

Astfel, salariaţii integri fizic şi sănătoşi vor avea:


- o motivaţie a muncii superioară;
- o satisfacţie a slujbei mai mare;
- o contribuţie mai bună la realizarea produselor şi serviciilor.

Toate acestea conduc la creşterea calităţii vieţii personale, a unităţii şi a societăţii în


ansamblul ei.

Protecţia muncii:

- este o obligaţie legală a managementului;


- are ca obiectiv cunoaşterea şi înlăturarea tuturor situaţiilor care pot apărea în
procesul de muncă susceptibile să provoace accidente şi/sau îmbolnăviri
profesionale;
- cuprinde: toate activităţile întreprinderii, precum şi pe toţi salariaţii, indiferent de
scara lor ierarhicăM
- necesită: o participare activă a fiecăruia în prevenirea şi combaterea riscurilor.

Toţi salariaţii trebuie să urmărească îmbunătăţirea permanentă a condiţiilor de muncă, să


se simtă responsabili pe tot fluxul tehnologic şi să-şi conştientizeze rolul în aplicarea
programului de acţiuni privind securitatea şi sănătatea în muncă.

Protecţia muncii s-a dezvoltat iniţial ca o activitate practică în cadrul organizării muncii,
fiind un ansamblu de acţiuni şi măsuri întreprinse pentru asigurarea integrităţii
anatomofunţionale şi a sănătăţii angajaţilor.

În prezent este o problemă de stat, căpătând sensul de instituţie juridică, fiind un


ansamblu de norme legale şi imperative, având ca obiect reglementarea relaţiilor sociale
ce se formează în legătură cu organizarea, conducerea şi realizarea procesului de muncă,
în scopul prevenirii accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale.

Pagina 2 din 5
Îmbunătăţirea siguranţei şi sănătăţii profesionale este în interesul tuturor guvernelor,
angajatorilor şi salariaţilor, iar măsurile luate în acest sens sunt discutate şi consimţite
între membrii Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM). Fiecare ţară trebuie să
realizeze o politică naţională coerentă având ca obiectiv prevenirea accidentelor şi a
bolilor profesionale care apar sau se produc pe durata activităţii.

La nivel naţional, strategia protecţiei muncii presupune:


- stabilirea cadrului juridic
- stabilirea structurii organizatorice a activităţii de protecţie a muncii
- participare activă la elaborarea reglementărilor internaţionale în domeniul
muncii
- asigurarea implementării la nivel naţional a convenţiilor ratificate de
parlamentul român.

La nivelul agenţilor economici, fiecare trebuie să-şi dezvolte o strategie privind


protecţia muncii, luând în considerare o multitudine de factori de natură: economică,
tehnică, managerială, socio-umană, juridică etc.

Sistemul de management al securităţii şi sănătăţii în muncă OHSAS 18001

Normele Generale de Protecţie a Muncii, adoptate prin Ordin comun al Ministerului


Muncii şi Solidarităţii Sociale şi al Ministerului Sănătăţii în noiembrie 2002, prevăd
finalizarea implementării sistemului de management al securităţii şi sănătăţii în
muncă, pentru toţi angajatorii care au în structură un compartiment de protecţie a
muncii.

Implementarea unui sistem de MSSM în acord cu standardele româneşti OHSAS


18001 şi 180002este un subiect care trebuie avut în vedere de toate organizaţiile mari
sau mici.

Standardul OHSAS 18001 este aplicabil oricărei organizaţii care doreşte:


- să stabilească un sistem de management OHSAS pentru a elimina sau
minimaliiza riscurile pentru angajaţi şi alte părţi interesate care pot fi expuse la
riscuri OHSAS asociate cu activităţile sale;
- să implementeze, să menţină şi să îmbunătăţească în mod continuu un sistem
de management OHSAS;
- să se asigure de propria conformitate cu politica sa OHSAS declarată;
- să demonstreze această conformitate şi altora;
- să obţină certificarea/înregistrarea sistemului său de management OHSAS de
către o organizaţie externă;
- să realizeze o autodeterminare şi o declaraţie a conformităţii cu specificaţia
OHSAS.

Cerinţele unui sistem de management al securităţii şi sănătăţii în muncă conform


standardului OHSAS 18001 pentru o organizaţie:

- Implementarea şi menţinerea unui sistem de management al siguranţei şi


securităţii în muncă (cap. 4.1.)
- Includerea în politica de SSM a organizaţiei a unui angajament faţă de
atingerea obiectivelor de securitate şi sănătate ocupaţională, precum şi de
îmbunătăţire continuă a performanţelor în acest domeniu (cap. 4.2.)
- Introducerea şi menţinerea de proceduri pentru determinarea pericolelor,
evaluarea riscurilor şi pentru implementarea măsurilor necesare de
supraveghere (cap. 4.3.1.)
- Determinarea condiţiilor legale şi altor condiţii specifice organizaţiei,
referitoare la securitatea şi sănătatea ocupaţională (cap. 4.3.2.)
- Stabilirea obiectivelor referitoare la protecţia muncii şi a sănătăţii, pentru
fiecare nivel al organizaţiei (cap. 4.3.3.)
- Introducerea şi menţinerea unor programe pentru realizarea obiectivelor (cap.
4.3.4.)
- Definirea documentarea şi transmiterea sarcinilor, responsabilităţilor şi
competenţelor personalului pentru realizarea programelor stabilite, instituirea
mijloacelor de control şi verificare a sistemului de management pentru
protecţia muncii şi a sănătăţii (cap. 4.4.1.)
- Instruirea, conştientizarea şi creşterea competenţei personalului (cap. 4.4.2.)
- Informarea, implicarea şi consultarea personalului în acest domeniu (cap.
4.4.3.)
- Alcătuirea unei documentaţii adecvate a sistemului (cap. 4.4.4.)
- Controlul documentelor şi al datelor (cap. 4.4.5.)
- Controlul proceselor şi activităţilor care implică riscuri (cap. 4.4.6.)
- Introducerea şi menţinerea de planuri şi proceduri pentru identificarea surselor
potenţiale de accidente sau îmbolnăviri profesionale, stabilirea de măsuri în
caz de urgenţă (cap. 4.4.7.)
- Introducerea şi menţinerea de proceduri de măsurare şi verificare periodică a
performanţelor sistemului de securitate şi sănătate ocupaţională (cap. 4.5.1.)
- Introducerea şi menţinerea de procedee pentru cercetarea accidentelor,
îmbolnăvirlor profesionale şi a neconformităţilor, stabilirea acţiunilor
corective şi preventive (cap. 4.5.2.)
- Introducerea şi menţinerea de procedee pentru controlul înregistrărilor (cap.
4.5.3.)
- Monitorizarea periodică prin sistemul de audit intern al organizaţiei (cap.
4.5.4.)
- Efectuarea analiza de către management, reevaluarea sistemului şi
îmbunătăţirea continuă a acestuia (cap. 4.6.)

Prin implementarea, certificarea şi menţinerea sistemului de management al securităţii


şi sănătăţii în muncă se obţin următoarele avantaje:

- Realizarea securităţii şi sănătăţii în muncăprin eliminarea ş/sau reducerea


cauzelor potenţiale de accidentare şi îmbolnăvire profesională;
- Asigurarea controlului organizaţiei asupra pericolelor, accidentelor şi
riscurilor la locul de munca al salariaţilor;
- Limitarea incidentelor şi accidentelor de muncă ce implică responsabilitatea
juridică a organizaţiei, precum şi plata de compensaţii sau taxe suplimentare;
- Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă a salariaţilor;
- Îmbunătăţirea performanţelor individuale ale salariaţilor;
- Organizarea eficientă a activităţilor la locul de muncă;
- Creşterea conştientizării personalului cu privire la importanţa siguranţei la
locul de muncă şi a propriei sanătăţi fizice şi mentale;
- Creşterea motivării personalului şi a comunicării printr-o participare activa în
procesul de îmbunătăţire continuă şi de reducere a riscurilor la locurile de
muncă;
- Îmbunătăţirea relaţiilor cu industria şi organismele de reglementare;
- Îmbunătăţirea imaginii comerciale, a marketingului şi a competivităţii în cazul
unui sistem de management recunoscut prin certificare.

Documentele sistemului de management al SSM:

- Manualul de SSM = document rezumativ care prezintă politica şi obiectivele


organizaţiei referitoare la sănătatea şi securitatea muncii şi descrie elementele
sistemului de management al SSM propriu, conform referenţialului adoptat;
- Proceduri de sistem = documente care detaliază fiecare cerinţă a standardului
ales ca referenţial;
- Proceduri administrative sau operaţionale = documente elaborate pentru
ţinerea sub control a activităţilor cu impact asupra sănătăţii şi securităţii
muncii;
- Instrucţiuni proprii de SSM = documente elaborate în baza PTE (proceduri
tehnice de execuţie) şi a NSSM-urilor aplicabile;
- Instrucţiuni specifice de SSM = documente elaborate în baza instrucţiunilor de
lucru (IL) şi a condiţiilor specifice de execuţie (ţinând cont şi de prevederile
din IPSSM-urile aplicabile).

Bibliografie:

OHSAS 18001:2007 – „Sisteme de management al securităţii şi sănătăţii


ocupaţionale”

Ileana Bodea, Ştefan Bercea – “Realizarea unui sistem performant de securitate şi


sănătate în muncă cu aplicaţii în domeniul construcţiilor”

Petre Suciu – “Implementarea şi certificarea sistemelor de management al calităţii în


conformitate cu cerinţele standardului SR EN ISO 9001:2001 pentru organizaţii şi
SRN/CEI 17025:2001 pentru laboratoarele de încercări”

Sergiu Dan Crişan – „Sisteme de management al siguranţei şi securităţii în muncă”,


Ingineria şi Managementul Afacerilor, 2004