Sunteți pe pagina 1din 1

Şerban Ionescu, Marie-Madeleine Jacquet,Claude Lhote

“Mecanismele de apărare.Teorie şi aspecte clinice“, Iași, Polirom, 2002


Traducere de Andrei-Paul Corescu

Partea a doua: Douăzeci și nouă de mecanisme de apărare, mecanismul de


apărare numit intelectualizare.

Intelectualizare
1. Definiţie
206 „recurgerea la abstracție și generalizare în confruntarea cu o
situație conflictuală care l-ar agoasa prea tare pe subiect dacă acesta ar
recunoaște că este implicat personal.”
2. Exemple
209 „O tânără care a avut relaţii proaste cu mama sa, o bombardează
pe fiica sa, Katia, în vârstă de 4 ani, cu „explicaţii complexe despre natura
lucrurilor şi a interdicţiilor, despre sensul vieţii şi mai ales despre sex şi
moarte. (...) Această mamă nu vede că fiica sa este profund destabilizată de
eforturile pe care trebuie să le facă pentru a înţelege ce anume să
privilegieze din întregul discurs matern. Mama nu observă că eforturile
nemăsurate pe care fetiţa trebuie să le întreprindă pentru a o înţelege sunt
sortite eşecului şi că ele îi confirmă Katiei micimea ei şi sentimentul că nu
va reuşi niciodată să-şi satisfacă mama” (Lamunière, 1993). Tânăra
reproduce incapacitatea de a dialoga cu fiica pe care i-o reproşa mamei sale.
Ea vorbeşte cu Katia ca şi cu un adult, neputând susţine conversaţia
„normală”, ca de la mamă la fiică, pe care nu a experimentat-o în copilărie.
Refugiul său în intelectualizare este o tentativă de a evita această situaţie
dificilă.”
209 „Intelectualizarea poate fi şi un mod de a evita dialogul autentic,
la care persoana nu se simte în stare să participe...”

3. Relaţiile cu alte mecanisme de apărare


210 „Legătura dintre intelectualizare şi raţionalizare este subliniată
de Laplanche şi Pontalis (1967), care semnalează faptul că aceste două apărări,
deşi destul de apropiate, trebuie distinse una de alta. Autorii menţionaţi dau la
Fișă de rubrica „Raţionalizare” exemplul unui homosexual care încearcă să-şi explice
lectură comportamentul — pentru el o sursă de conflict — prin superioritatea estetică
şi intelectuală a bărbatului. În faţa aceluiaşi conflict, intelectualizarea constă în
examinarea neobosită a unor noţiuni precum incidenţa hornosexualităţii în ţară.
Intelectualizarea este o dezbatere abstractă pe marginea unei teme care-l
priveşte personal pe cel care discută despre ea (Sandler, 1985/ 1989).”
210 „Cât despre apropierea dintre intelectualizare şi izolare, ea este
evidentă. Böhm (1951/1955) o subliniază, continuând astfel descrierea pe care
o dă nevrozei de cerebralizare evocate mai sus: „Aceste persoane disecă totul
prin cuvânt şi nu simt nimic, dar, ca urmare a izolării obsesionale, nu-şi dau
seama că acţionează astfel din teamă de afect”. În izolare însă, remarcă
Mucchielli (1981), afectul este detaşat şi refulat, pe câtă vreme în
intelectualizare el este transpus în idee.”

4. Semnificaţia pentru patologie


211 „...intelectualizarea este o apărare periculoasă (Sandler,
1985/1989), ea putând conduce la obsesie şi la ref1ecţii sterile. Deutsch
(1939/1970), care a întreprins un studiu dedicat „apărărilor intelectuale”, a
evidenţiat trei tipuri de persoane care recurg la intelectualizare:
— intelectualii care, pornind de la sublimare, şi-au construit
rezistenţe inatacabile;
— nevrozaţii cu tulburări obsesive;
— „pacienţii cu afecte blocate sau perturbate, care, întrucât şi-au
refulat partea afectivă a vieţii lor, au reţinut latura intelectuală ca fiind
singurul mijloc de exprimare a personalităţii lor psihice”.”