Sunteți pe pagina 1din 45

INTERFAŢA DE DATE

DISTRIBUITE PRIN FIBRA OPTICĂ


- FDDI -

Alin Dan Potorac


Adrian Graur

Editura MEDIAMIRA
Cluj-Napoca, 2001
Coperta

Acest material a fost elaborat în cadrul proiectului


TEMPUS PHARE New Course in Information and
Communication Technologies – INCOT JEP
12132-97 în cadrul Facultăţii de Inginerie Electrică
din Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava
Cuprins

1. INTRODUCERE p. 01

2. NIVELUL FIZIC p. 04
2.1. Standardul pentru mediul fizic, PMD p. 04
2.2. Protocolul nivelului fizic – PHY p. 08

3. NIVELUL LEGĂTURII DE DATE p. 12


3.1. Controlul legăturii logice (LLC) p. 12
3.2. Control Access Mediu – MAC p. 12
3.3. Pornirea unei reţele FDDI p. 19
3.4. Întreţinerea inelului p. 24
4. STANDARDUL DE GESTIUNE A STAŢIEI (SMT) p. 26
4.1. Gestiunea conexiunii - CMT p. 26
4.2. Gestiunea inelului - RMT p. 26
4.3. Servicii cadre SMT p. 27
5. CONECTAREA STAŢIILOR LA REŢEAUA FDDI p. 28
5.1. Concentratoare p. 28
5.2. Staţiile şi nodurile reţelei p. 29
6. FDDI – II: SERVICII INTEGRATE LAN p. 31

7. EXEMPLE DE REŢELE FDDI p. 33


7.1. Configuraţia de bază p. 33
7.2. Exemplu de reţea complexă p. 33
7.3. Domeniile de aplicaţie pentru FDDI p. 34
Indexul abrevierilor p. 37

Bibliografie p. 39
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRA OPTICĂ


FDDI

1. INTRODUCERE

O interfaţă de date distribuite pe fibră optică reprezintă o tehnologie evoluată


utilizată pentru reţele locale şi care funcţionează la viteze de operare de 100Mbps
utilizând cablu de fibră optică, acoperind distanţe de până la 200km, cu cel mult
1000 de staţii conectate. Fibra optică are bandă largă, este subţire şi uşoară, nu
este afectată de interferenţe electromagnetice provenind de la echipamentele
electrice, de variaţiile de tensiune datorate diverselor cauze, de fulgere şi prezintă
un înalt grad de securitate, fiind aproape imposibilă interceptarea acestora.

FDDI (Fiber Distributed Data Interface) a fost elaborat de ANSI (American


National Standard Institute) şi propus de comitetul de lucru ASC X3T9.5. Acest
standard specifică regulile pentru controlul accesului la mediu MAC (Medium
Access Control) şi nivelele fizice pentru o reţea locală de 100Mbps LAN (Local
Area Network), folosind fibre optice ca mediu de transmisie. Topologia implicită a
acesteia este de tip inel (ring), care controlează legătura din punct de vedere
logic este LLC (Logical Link Control). Pentru că are bandă de transfer mult mai
mare, o altă utilizare obişnuită este cea de magistrală principală (coloană
vertebrală, backbone) pentru conectarea LAN-urilor realizate cu conductoare de
cupru.

Protocolul pentru controlul accesului la informaţie se bazează pe tehnica


transferului jetonului (în engleză, token), multiplexat în timp TTP (Timed Token
Passing), care diferă prin câteva elemente de protocolul tip token - ring (IEEE
802.5). FDDI se bazează pe utilizarea a două inele pentru transmisia datelor în
cadrul reţelei. Un inel constituie inelul primar, iar cel de al doilea reprezintă inelul
secundar. Ultimul constituie o unitate redundantă, proiectată să preia funcţiile
sistemului în cazul în care inelul principal este scos din funcţiune. Atunci când

1
FDDI

apare o avarie a unei reţele inel într-un LAN tip FDDI, fluxul datelor iniţiat în

Controlul legăturii
logice
ISO IEEE 802.2 LLC
Nivelul legăturii
de date Controlul accesului la
mediu
M.A.C
Managementul
Protocol de nivel fizic
PHY
staţiei
ISO
Nivelul fizic SMT
Nivel fizic dependent
de mediu
PMD

Figura 1

cadrul inelului secundar are sens contrar celui din inelul primar.

FDDI se caracterizează printr-un management distribuit.

Arhitectura FDDI este ilustrată în figura 1. Se constată că aceasta diferă de


modelul clasic de referinţă OSI (Open Systems Interconnection), prin aceea că
nivelul fizic şi nivelul de legătură date sunt divizate în două subnivele. Subnivelul
superior al nivelului legătură date, LLC sau controlul legăturii logice, este definit
de standardul IEEE 802.2. Atît subnivelul legăturii de date cât şi subnivelurile
legăturilor fizice sunt definite de FDDI:
• PMD (Physical Medium Dependent) sau standardul nivelului fizic, dependent
de mediu, dă definiţia mediului şi a conecticii utilizate;
• PHY (Physical Layer) sau standardul protocolului de nivel fizic descrie modul
de codificare a datelor necesare pentru o transmisie corectă şi fiabilă,
generarea semnalelor de ceas, definirea bufferelor de memorie etc.
• MAC (Media Accesss Control) sau standardul de control a accesului la mediu
dă definiţia protocoalelor utilizate pentru accesul la reţea, manipularea
cadrelor de date şi controlul erorii;

2
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

• SMT (Station Management Standard) sau standardul managementului staţiei


descrie protocoalele pentru managementul funcţiilor PMD, PHY şi MAC.

Topologia FDDI este una duală, conectată astfel ca eşecul unei staţii ori legături
să conducă la reconfigurarea reţelei astfel încât să se menţină conectivitatea
logică.

Staţiile pot fi conectate în câteva moduri diferite:


• Conectate la un singur inel (inel primar); astfel de staţii sunt numite staţii
ataşate singular sau SAS (Single Attachment Station).
• Conectate la două inele; în acest caz vorbim de staţii ataşate dual sau DAS
(Dual Attachment Station).
• Staţiile pot fi de asemenea conectate cu ajutorul unui concentrator; acesta
poate fi fie un concentrator de ataşare duală sau DAC (Dual Attachment
Concentrator), fie un concentrator de ataşare singulară sau SAC (Single
Attachment Concentrator).

Conexiunea staţiilor la inelul FDDI poate fi privită ca un inel dublu de topologii


arborescente (figura 2).

Reţeaua FDDI se bazează pe transferul unui jeton pentru a acorda staţiilor


permisiunea de a transmite date. Staţiile sunt utilizatori conectaţi la inelul FDDI.
Concentratoarele asigură conectarea unui lot de staţii sau altor concentratoare.

FDDI este în primul rând folosit ca LAN de viteză ridicată, pentru interconectarea
diferitelor LAN-uri, fiind o conexiune de tip back-end, sau o reţea de tip coloană
vertebrală (backbone), ori un MAN (Metropolitan Area Network).

Inel dublu

DAS

Concentrator

Arbore

SAS SAS SAS

Figura 2
3
FDDI

2. NIVELUL FIZIC

2.1. Standardul pentru mediul fizic, PMD

2.1.1. Componente optice

Standardul PMD original descrie componentele optice folosite în FDDI:


• Mediul de transmisiune este o fibră multimod cu indice de refracţie gradual,
cu diametrul miezului tipic de 62,5 µm şi îmbrăcămintea de 125 µm (sau
fibră de 85/125 µm);
• Pulsurile luminoase sunt produse de un LED, cu lungimea de undă de 1300
nm;
• Atenuarea permisă a fibrei este de 1,5 dB/km la 1300 nm;
• Standardul PMD specifică o rezervă de putere de 11,0 dB şi o atenuare pe
cablu maximă de 1,5 dB/km la o lungime de undă de 1300 nm;
• Distanţa maximă între repetoare sau staţii adiacente este 2 km;
• Lungimea totală admisă a fibrei este limitată la 200 km cu până la 1000 de
conexiuni fizice. Practic aceasta înseamnă: 100 km de cablu cu fibră dublă şi
500 staţii ataşate ambelor fibre.

În afara standardului PMD descris, alte câteva standarde au fost propuse de la


introducerea standardului FDDI:
• SMF-PMD: utilizează fibră monomod SMF (Single Mod Fiber) cu diode laser.
Cu asemenea fibre, distanţa între 2 staţii adiacente poate depăşi 2 km.
Sistemele de fibre monomod sunt operaţionale la 1300 nm sau 1550 nm.
Standardul SMF-PMD pentru FDDI specifică un domeniu al rezervelor de
putere permisă, fiind dependent de tipul de transmiţători şi receptori folosiţi.
Rezerva de putere variază de la un minim de 10 dB la un maxim de 32 dB.
Deschiderea unei asemenea reţele SMF-PMD depinde foarte mult de
rezerva de putere.
• LCF-PMD: fibră PMD de cost redus (LCF - Low Cost Fiber). Acest mod este
în curs de dezvoltare la ANSI. LED-urile şi fibrele multimod pot fi folosite cu
acest mediu de transmisiune, renunţându-se la diodele laser, ceea ce
conduce la un cost mai mic, dar şi la securitate mărită pentru utilizatori,
deoarece FDDI poate fi utilizat uneori pentru a conecta direct staţiile de lucru
şi ca urmare retina utilizatorului este protejată la scoaterea ocazională a
conectorului de fibră optică. El permite până la 500 m distanţă între staţii.
• TP-PMD: pereche torsadată (TP - Twisted Pair) PMD; este actualmente de
asemenea în dezvoltare. Pentru transmisia de date pot fi folosite perechi
torsadate ecranate STP (Shielded Twisted Pairs) sau unele tipuri de perechi
torsadate neecranate UTP (Unshielded Twisted Pairs). Distanţa între staţii
probabil va fi limitată la 100 m. Acest sistem de transmisie este numit şi CDDI

4
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

(Copper Distributed Data Interface) sau interfaţa de date distribuite prin


conductoare de cupru. Transmiţătoarele şi receptoarele pentru mediu cupru
sunt receptoare şi drivere convenţionale de linie. Ca urmare, TP-PMD va
avea un cost foarte coborât, comparativ cu standardul PMD.

2.1.2. Porturi şi conectori

Alt rol îndeplinit de FDDI a fost cel de port de mare viteză pentru nod de
comutare, în scopul de a asigura o conexiune de 100 Mbps de la nodul de reţea
la un server de fişiere.

Porturile şi conectorii sunt de asemenea specificaţi de standardul PMD.


Conectorul de interfaţă la mediu sau MIC (Medium Interface Connector) este
folosit pentru conectarea fibrei optice cu LED-ul transmiţător sau fotodioda
receptoare.

(2) (2)
(1) PORT A concentrator PORT B (1)

PORT M PORT M PORT M

PORT S PORT S PORT S

(1): inel primar


(2): inel secundar

Figura 3

Pentru evitarea topologiilor incorecte sunt definite 4 tipuri de porturi:


• Portul A este pentru conectarea la inelul primar de intrare şi la inelul secundar
de ieşire. Acest tip de port este esenţial pentru conectarea DAS şi DAC.

5
FDDI

• Portul B este utilizat pentru conectarea la inelul primar de ieşire şi la inelul


secundar de intrare. Un astfel de port este de asemenea esenţial pentru
conectări DAS şi DAC. Mai mult, un port tip B este folosit si pentru a conecta
un DAS la un DAC.
• Portul M conectează un concentrator la un SAS, un DAS sau orice alt
concentrator. Un astfel de port este singurul pe care-l întâlnim într-un
concentrator.
• Portul S realizează conectarea unui SAS sau SAC la un DAC sau SAC.
Modul cum se folosesc aceste 4 tipuri de porturi este ilustrat în figura 3.

Pentru îmbunătăţirea fiabilităţii transmisiei în inel, fiecare staţie ar trebui să fie


prevăzută cu o cale de şuntare optică (în engleză, bypass), astfel ca o staţie
căzută să poată fi îndepărtată. Soluţia de şuntare optică este ilustrată în figura 4.

Chiar dacă este foarte utilă, adoptarea unei astfel de soluţii trebuie să ia în calcul
întotdeauna şi câteva dezavantaje:
• utilizarea bypass-ului optic conduce la pierderi de putere suplimentare;
• când bypass-ul este comutat în starea “on”, în staţia şuntată nu există
semnal regenerat;
• şuntarea unei staţii are ca rezultat o distanţă de transmisie mai mare între 2
staţii, vecine celei şuntate; acea distanţă de transmisie nu poate depăşi
niciodată valoarea permisă;
• De asemenea bypass-ul însuşi poate cădea, astfel reducându-se fiabilitatea
reţelei.

Inel secundar

Bypass
Inel primar optic

A B

DAS

Figura 4

Pentru a asigura capacitatea de interconectare la calculatoarele mainframe, IBM


produce mai multe dispozitive care pot fi echipate cu adaptoare token-ring şi care
funcţionează ca porturi.

6
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

2.1.3. Izolarea defectelor

O staţie căzută poate fi eliminată prin activarea şuntului optic. Întreruperea unei
fibre poate fi neutralizată prin deplasarea transmisiei de date de pe inelul primar
pe cel secundar, pe care transmisia este în direcţia opusă (un FDDI constă din
două inele datele rotindu-se în sensuri opuse). Întreruperea ambelor inele poate fi
izolată conectând inelul primar la inelul secundar (figura 5).

Inel primar
D C D C
Inel secundar

A B A B

Structura de principiu Izolarea defectelor

Figura 5

Când se produce un defect, staţiile de pe fiecare parte a punctului de întrerupere


se reconfigurează. Aceasta reface continuitatea inelului, permiţând continuarea
funcţionării normale. Topologia de tip inel dublu este schimbată într-o topologie
de tip inel simplu. Când defectul este remediat, topologia revine înapoi la
topologia inel dublu.

Figura 6

Dacă au loc defecte multiple, inelul se segmentează în mai multe inele


independente, aşa cum este ilustrat în figura 6.
7
FDDI

Diverse alte tehnici de interconectare a inelelor (wrap-are) pot fi utilizate pentru


eliminarea unei staţii căzute aşa cum se poate vedea în figura 7.

Figura 7

2.2. Protocolul nivelului fizic - PHY

2.2.1. Sincronizarea

Standardul FDDI PHY specifică modul de folosire a unui ceas de sincronizare


distribuit în reţea. Fiecare staţie este prevăzută cu un ceas cu frecvenţa de 125
MHz . Coordonarea în timp a recepţiei este sincronizată cu şirul de date de
intrare. Regenerarea sau transmisia este controlată de ceasul staţiei.

2.2.2. Buffer-ul de elasticitate

Fiecare staţie foloseşte o bază de timp generată local pentru a transmite date.
Frecvenţele ceasului nu sunt niciodată identice. Aceasta poate cauza ca o staţie
repetoare să piardă biţi deoarece ea este nevoită sa retransmită unele pachete.
Prin urmare, fiecare staţie este prevăzută cu un buffer de elasticitate. Datele sunt
scrise în bufferul de elasticitate la viteza ceasului de intrare, apoi ele sunt citite
din bufferul de elasticitate la viteza ceasului staţiei. Bufferul de elasticitate poate
reţine destui biţi astfel încât staţia repetoare are totdeauna biţi de transmis, chiar
când generatorul de tact de emisie are o frecvenţă mai înaltă decât a fluxului de
date de intrare.

2.2.3. Funcţia de netezire

Entitatea MAC care dă naştere datelor, va transmite totdeauna 16 simboluri


inactive înainte de transmiterea datelor. Aceste simboluri sunt inserate pentru a
asigura sincronizarea recepţiei. Numărul simbolurilor inactive se poate schimba
atunci când generatorul de tact al receptorului şi emiţătorului diferă foarte mult.
Dacă aceasta se întâmplă, staţiile receptoare pot pierde cadre. Pentru a preveni
aceasta, un filtru de netezire este construit în cadrul fiecărui PHY. Filtrul de
8
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

netezire inserează sau şterge simboluri inactive în preambul înaintea repetării


secvenţei, pentru a asigura numărul necesar de biţi de sincronizare iniţială pentru
staţia din aval care recepţionează secvenţa.
Golul dintre pachete trebuie să conţină totdeauna cel puţin 6 simboluri inactive.
Ca urmare vor fi adăugate simboluri inactive dacă spaţiul dintre pachete conţine
mai puţin de 7 simboluri inactive.

2.2.4. Filtru repetor

Filtrul repetor previne propagarea violărilor de cod şi stărilor de linie nevalidă. El


permite propagarea cadrelor valide, propagarea cadrelor pierdute sau deteriorate,
ceea ce înseamnă că ele pot fi numărate de entitatea MAC următoare de pe inel.
Acest filtru permite de asemenea staţiei A să repete datele de la vecinii săi din
amonte spre vecinii săi din aval. Filtrul repetor de asemenea include mecanisme
pentru minimizarea efectelor fragmentelor de cadre, care sunt cadre parţiale,
pierdute pe inel prin anumite operaţiuni MAC.

2.2.5. Codarea datelor

Unda luminoasă (purtătorul optic) este modulată digital în amplitudine, modulaţie


cunoscută uzual drept modulaţie tip ASK (Amplitude Shift Keying). Detectorul
reacţionează la prezenţa sau absenţa puterii optice.
Cu o codare ordinară de tip NRZ (Non Return to Zero), sincronizarea poate fi
pierdută atunci când o serie de „0” sau de „1” este transmisă. Prin urmare câteva
măsuri de precauţie sunt necesare:
• pentru fiecare set de patru biţi, se adaugă un bit redundant. Acest bit este
ales astfel încât sincronizarea receptorului să fie întotdeauna posibilă;
• patru biţi de date, conform celor anterior evidenţiate, sunt codaţi cu ajutorul a
cinci biţi de cod; această schemă de codare este referită drept o codare
4B/5B;
• codul pe cinci biţi furnizează 32 de simboluri, dintre care 16 sunt folosite
pentru codarea datelor, iar ceilalte 16 simboluri pot fi definite drept simboluri
de control;
• pentru transmiterea semnalelor de informaţie este folosit codul NRZI (Non
Return to Zero Inverted); un “1” logic are drept consecinţă o tranziţie a
semnalului la începutul intervalului de bit, un “0” logic semnifică lipsa
tranziţiei, în afară de cazul când “0” este urmat de un “1”, situaţie în care
există o tranziţie la sfârşitul intervalului, vezi figura 8.

Folosirea codării 4B/5B conduce la o viteză a transmisiei de 125 Mbaud dar rata
datelor rămâne î00 Mbps.

2.2.6. Simboluri
9
FDDI

Un grup de 4 biţi, transmişi ca o secvenţă de 5 biţi, este numit simbol. Bitul


adăugat suplimentar asigură sincronizarea receptorului. De asemenea, el
furnizează 16 simboluri suplimentare, folosite pentru controlul transmisiei.
Codul 4B/5B furnizează 3 grupe de simboluri:
• 16 simboluri de date, care reprezintă date de transmis.
• Simbolurile pentru starea liniei, folosite pentru transmiterea semnalizării PHY
(de exemplu schimbarea informaţiei de stare între staţiile adiacente). Ele sunt
de asemenea folosite de către SMT pentru verificarea şi întreţinerea inelului
în stare operaţională.
- Q(Quiet): Simbol de linişte (00000): nici o transmisie de semnal pe inel;
- H(Halt): Simbol de oprire (00100): indică o pauză logică forţată a
activităţilor pe inel;
- I(Idle): Simbol de inactivitate (11111): situaţia normală a inelului între
transmisii succesive. Simbolurile inactive sunt utilizate pentru a conserva
sincronizarea ceasului.

• Simbolurile de control folosite pentru a ilustra starea unui cadru. Câteva


exemple de simboluri de control sunt:
- Erori detectate: setat de către o staţie care detectează eroare de
transmisie într-un cadru;
- Adresă recunoscută: setat de către o staţie care a recunoscut adresa sa
într-un cadru;
- Cadru copiat: setat de către staţia care a citit informaţia într-un cadru,
purtând adresa ei;
- Alte indicaţii care nu sunt asigurate cu un singur bit, dar folosesc un
simbol complet (5 biţi):
- R sau Reset (00111), înseamnă “0” logic sau “fals”;
- S sau Set (11001), indică un ”1” logic sau “adevărat”.

Cod NRZI

0 0 1 1 1 1 0 1 0 1 0

Figura 8

10
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

11
FDDI

Tabel 1
Codul 4B/5B

Simbol Cod Asignare Tip simbol


Q 00000 Quiet Simbol de stare a liniei
I 11111 Idle Simbol de stare a liniei
H 00100 Halt Simbol de stare a liniei
J 11000 J Symbol non-data (delimitator de inceput)
K 10001 K Symbol non-data (delimitator de inceput)
0 11110 Zero Simbol de date
1 01001 One Simbol de date
2 10100 Two Simbol de date
3 10101 Three Simbol de date
4 01010 Four Simbol de date
5 01011 Five Simbol de date
6 01110 Six Simbol de date
7 01111 Seven Simbol de date
8 10010 Eight Simbol de date
9 10011 Nine Simbol de date
A 10110 A Simbol de date
B 10111 B Simbol de date
C 11010 C Simbol de date
D 11011 D Simbol de date
E 11100 E Simbol de date
F 11101 F Simbol de date
T 01101 T Delimitator de sfarsit
R 00111 R Indicator de control – “0” (reset)
S 11001 S Indicator de control – “1” (reset)
V/H 00001 V/H Asignare de cod invalida
V/H 00010 V/H Asignare de cod invalida
V/H 01000 V/H Asignare de cod invalida
V/H 10000 V/H Asignare de cod invalida
V 00011 V Asignare de cod invalida
V 00101 V Asignare de cod invalida
V 00110 V Asignare de cod invalida
V 01100 V Asignare de cod invalida

12
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

3. NIVELUL LEGĂTURII DE DATE

3.1. Controlul legăturii logice (LLC)

LLC defineşte procedurile pentru schimbul de date între doi utilizatori LLC, printr-
o legătură controlată MAC. LLC este descris în standardul IEEE802.2.

3.2. Control Access Mediu – MAC

3.2.1. Servicii MAC

Controlul accesului la mediu este cea mai importantă parte a standardului FDDI.
El este responsabil pentru furnizarea următoarelor servicii:

• Generarea de date şi cadre tip token (jeton).


• Transmiterea, recepţia, regenerarea şi eliminarea de cadre şi token-uri.
• Trimiterea informaţiei spre utilizatorii LLC printr-o interfaţă adecvată.
• Asigurarea unui acces nediscriminatoriu pentru toate staţiile, prin utilizarea
unui protocol token sincronizat.
• Controlarea comunicaţiei între staţiile ataşate, folosind cadre şi token-uri
adecvate.
• MAC este de asemenea responsabil pentru iniţializarea inelului prin folosirea
unui proces de revendicare.
• MAC trebuie de asemenea să detecteze şi erorile accidentale izolate sau
căderea inelului, folosind metode de balizaj.

3.2.2. Protocolul MAC, o reţea token-ring

Cu toate că există unele diferenţe, FDDI (interfaţă de date distribuite pe fibră


optică) şi reţeaua token-ring IEEE802.5 (inel cu jeton) sunt procese MAC
comparabile. Dacă nici o staţie nu doreşte să transmită date, un mic cadru token
circulă continuu in lungul inelului. O staţie care doreşte să transmită date trebuie
să aştepte până când primeşte token-ul (jetonul). Aceasta capturează token-ul
prin întreruperea retransmisiei lui. După reţinerea token-ului staţia poate
transmite una sau mai multe cadre. Pe durata acestei perioade, nu există nici un
token pe inel, astfel că celelalte staţii trebuie să aştepte înainte de a transmite.
Cadrele transmise sunt dirijate în lungul inelului şi vor fi eliminate de însăşi staţia
de origine. Imediat după transmiterea cadrelor ei, staţia generează un nou token.

13
FDDI

D D

T
A C A C
F1

(a) (b)
B B
T - Token

D D
F1,F2 - Cadre Informaţionale

A C A C
T F1
F1 T

(c) (d)
B B

D D

F1
F1
A C A F2 C

F2 T

(e) (f)
B B

D D

A C A C
T T
F2

B (g) B (h)

Figura 9

14
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

Protocolul MAC este ilustrat în figura 9. Aceasta evidenţiază următorii paşi:

(a)staţia A aşteaptă un token;


(b)A capturează token-ul şi începe transmiterea primului cadru al ei, F1;
(c)după transmiterea lui F1, staţia A transmite imediat un nou token;
(d)staţia C îşi recunoaşte adresa în cadrul F1 şi copie acel cadru fără să
elimine cadrul din inel, astfel că acel F1 rămâne pe inel;
(e) C citeşte încă informaţii din F1, în timp ce staţia B capturează token-ul şi
începe transmiterea cadrului ei F2;
(f) B a încheiat transmisia lui F2 şi imediat generează un nou token. D îşi
recunoaşte adresa în F2 şi începe citirea de date din acel cadru. A
elimină cadrul F1 de pe inel;
(g) staţia A a absorbit cadrul F1, dar regenerează cadrul F2 , care va fi
absorbit de B;
(h) nici o staţie nu a capturat token-ul, generat de staţia B; şi această staţie
de asemenea permite token-ului să treacă.
Aşa cum deja s-a menţionat, există câteva diferenţe între IEEE802.5 şi FDDI:

• O staţie FDDI nu capturează token-ul prin inversarea unui bit, cum se


întâmplă în cazul reţelei token-ring IEEE 802.5; aceasta ar fi aproape
imposibil datorită vitezei ridicate a transmisiei.
• Staţia FDDI generează un token de îndată ce ea şi-a terminat transmisia
cadrelor proprii. Aceasta are loc tot datorită ratei înalte de transmisie.
• Fiecare staţie trebuie să elimine cadrele pe care le-a transmis. Această
eliminare poate începe numai după ce staţia şi-a recunoscut propria adresă,
altfel spus după ce unii biţi au fost deja regeneraţi. Aceşti biţi, care nu au fost
eliminaţi, sunt referiţi ca fragmente de cadru. Un asemenea fragment de
cadru trebuie să fie şi el eliminat; această eliminare este făcută automat de
prima staţie care emite în momentul în care fragmentul de cadru ajunge acolo
(deoarece o staţie transmiţătoare nu trebuie niciodată să regenereze cadrele
de intrare).
• FDDI este un protocol token sincronizat (TTP – Timed Token Protocol):
numai o staţie are permisiunea să transmită un cadru, când ea capturează
token-ul, înainte să treacă un anumit interval de timp; o rotaţie completă a
token-ului în lungul inelului poate să nu ia mai mult timp decât durata
procedurii de startare (procesul de revendicare).
• O dată ce o staţie este în emisie, regulile de menţinere a token-ului determină
cât timp poate să dureze transmisia. Ca urmare transmisia se opreşte fie
când nu mai sunt date de transmis, fie când timpul de transmisie a expirat.
• Protocolul TTP garantează că fiecare staţie va primi token-ul într-un interval
de timp un maxim egal cu de două ori timpul de rotaţie al token-ului destinaţie
(TTRT).

15
FDDI

3.2.3. Cadrul FDDI

Cadrele sunt folosite pentru a transfera unele informaţii între nivelele MAC dintr-o
reţea FDDI. Standardul defineşte tipurile de cadre, aşa cum sunt cadrele MAC
pentru transportul datelor de control MAC, cadrele SMT care transportă informaţii
de gestiune specifice FDDI între staţii şi cadrele LLC care asigură transmisia de
tip LLC sau informaţii despre utilizator. Pentru transmisie este folosită codarea
4B/5B: un grup de 4 biţi, care va fi codat şi transmis ca 5 biţi, este desemnat ca
simbol. Cadrul MAC conţine diferite câmpuri, aşa cum este ilustrat în figura 10.

Zona de preambul, PA, este folosită ca sincronizare pentru receptor. Ea conţine


cel puţin 16 simboluri inactive. Lungimea sa poate fi modificată de staţia
regeneratoare în cadrul funcţiei de sincronizare a inelului. Delimitatorul de

P.A. S.D. F.C. D.A. S.A. INFO F.C.S. E.D. F.S.

(a) Formatul cadrului

P.A. S.D. F.C. E.D.

(b) Formatul jetonului

Figura 10

startare (SD – Starting Delimiter) indică începutul unui cadru; el conţine


simbolurile non-data J şi K. PA şi SD împreună formează startul secvenţei cadru
(SFS – Start of Frame Sequence).

Controlul cadrului (FC) are formatul CLFFZZZZ:


• C este bitul de clasificare:
- C=1 indică transmisie sincronizată
- C=0 indică un cadru asincron.
• L este bitul lungime de adresă; el face distincţia între adresele de 16 biţi (L=0)
şi cele de 48 de biţi (L=1).
• FF sunt biţii de format; ei definesc cadrele ca fiind LLC sau MAC:
- FF = 00: cadru MAC.
- FF = 01: cadru LLC.
- FF = 10: rezervat pentru implementarea aplicaţiilor specifice.
- FF = 11: rezervat pentru aplicaţii viitoare.
• Dacă cadrul prezent este unul de tip MAC (FF = 00), atunci biţii de control
ZZZZ vor defini tipul cadrului MAC.

16
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

Adresa destinaţie DA (Destination Address) indică staţia sau staţiile căreia/cărora


îi/le sunt adresate datele. Aceasta poate fi o adresă de staţie singulară, o adresă
de grup tip multicast sau o adresă de difuzare broadcast. Adresele de 16 şi 48 de
biţi pot fi folosite pe acelaşi inel.

Adresa sursei SA (Sourse Address) este adresa staţiei emiţătoare. Secvenţa de


verificare a cadrului FCS (Frame Check Sequence) este un CRC pe 32 de biţi,
acoperind FC, DA, SA şi câmpul de informaţii.

Delimitatorul de sfârşit ED (Ending Delimiter) conţine simboluri non-data (T); el


indică sfârşitul unui token, deci el este urmat numai de FS.

Starea cadrului FS (Frame Status) conţine 3 indicatori: eroare detectată (E),


adresă recunoscută (A) şi cadru copiat (C). Aceşti indicatori sunt setaţi adevărat
(simbol Set) sau fals (simbol Reset). La instalare, se poate decide adăugarea mai
multor indicatori.

ED şi FS împreună formează sfîrşitul unei secvenţe cadru EFS (End of Frame


Sequence).

Un cadru conţine maxim 4500 bytes, sau altfel spus 45 000 biţi (după codarea
4B/5B).

Viteza luminii într-o fibră optică este în jur de 20 cm/ns. Biţii codaţi sunt transmişi
la o rată de 125 Mbps. Prin urmare se pot trage câteva concluzii:

• Un bit are “lungimea” de aproximativ 160 cm în cablul de fibra optică.


• Un token, conţinând 16 simboluri inactive (preambulul) plus 6 simboluri token
(SD, FC şi ED) va ocupa 176 m pe inelul respectiv.
• Un cadru minimal (nici o informaţie, adrese a 12 simboluri) ocupă 448 m.
• Un cadru maximal (4500 bytes) ocupă 72 km pe inel. Dacă inelul este mai
scurt de 72 km, atunci staţia care transmite un asemenea pachet, va elimina
propria ei transmisie de reîntoarcere din inel în timp ce aceasta este încă
emisă.

3.2.4. Transmisia sincronă şi asincronă

În cazul primelor reţele FDDI implementate, a fost folosită doar transmisia de date
asincronă. Transmisia asincronă este bazată pe regulile de menţinere a token-
ului. Când transmisia sincronă este utilizată, o parte din lărgimea de bandă a
inelului sau din capacitatea de transmisie va fi rezervată penstru asigurarea
sincronismului. Transmisia sincronă este necesară pentru a transmite informaţii

17
FDDI

vocale sau informaţii video. Staţiile vor negocia timpul maxim de transmisie
sincronă (via SMT).

Timpul maxim disponibil pentru transmisia asincronă este variabil şi depinde de


TRT şi mărimea lărgimii de bandă sincronă nefolosită. Staţiile care au
permisiunea de a transmite informaţii în mod sincron pot întotdeauna captura
token-ul şi transmite informaţiile sincrone în intervalul de timp permis. Transmisia
sincronă ar trebui să fie declarată în prealabil.

Transmisia asincronă pe inel este utilizată în mod obişnuit pentru traficul inelului
sau alte servicii care nu sunt foarte sensibile la întârzieri. Nu trebuie confundată
transmisia asincronă FDDI cu transmisia asincronă utilizată pe liniile de
comunicaţie de viteză scăzută (transmisii start-stop).

3.2.5. Clasificarea token-urilor

Alocarea de drepturi pentru transmisia asincronă este controlată de 2 tipuri de


token-uri:

• Token-ul nerestricţionat este o metodă comună pentru a furniza capacitate de


transmisie asincronă către toţi utilizatorii conectaţi la reţeaua FDDI. El se
bazează pe utilizarea de timeri diferiţi şi TTRT.
• Când este utilizat un token restricţionat, drepturile de transmisie asincronă
pot fi alocate unei singure staţii, fiind posibil dialogul extins dintre două staţii,
care au rezervat token-ul restricţionat.

De obicei, inelul este iniţializat într-un mod nerestricţionat, care este modul
normal de funcţionare. Modul nerestricţionat garantează un acces cât mai corect
pentru toate staţiile. Modul restricţionat va fi folosit numai când o staţie doreşte să
iniţieze un dialog extins cu o altă staţie, aceasta presupunând folosirea unei mari
părţi din capacitatea inelului. Staţia iniţiatoare, atunci când capturează un token
nerestricţionat, transmite primul ei cadru şi generează după aceea un token
restricţionat, care este adresat către una sau mai multe staţii. Ca urmare staţia
destinaţie va intra în modul restricţionat, transmite cadre şi generează la rândul ei
token-uri restricţionate. Staţiile părăsesc modul restricţionat prin generarea unui
token nerestricţionat. Pe durata dialogului restricţionat, toate celelalte transmisii
asincrone sunt împiedicate. Transmisia sincronă rămâne neschimbată.

18
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

3.2.6. Tipuri de cadre FDDI

Tabelul 2

Controlul Cadrelor (FC) Tipul Description


Campul bitilor Cadrului
CLFF ZZZZ
0x00 0000 Void Cadru vid
1000 0000 Token Jeton nerestrictionat
1100 0000 Token Jeton restrictionat
1L00 0001 MAC Cadru MAC
până la
1L00 1111
1L00 0010 MAC Cadru MAC de balizare
1L00 0011 MAC Cadru MAC de revendicare
0L00 0001 SMT Cadru SMT
până la
0L00 1111
0L00 1111 SMT Cadru de adresare a
urmatoarei statii
CL01 r000 LLC Cadru LLC
până la
CL01 r111
0L01 rPPP LLC Transmisie prioritara
asincrona (prioritate data de
PPP)
1L01 rrrr LLC Transmisie sincrona
CL10 r000 Implementator Cadru de implementare
până la
CL10 r111
CL11 rrrr Rezervat Rezervat pentru dezvoltări
ulterioare a standardului
C:Clasa r : rezervat
L:Lungime X: indiferent
P:Prioritate

19
FDDI

3.2.7. Priorităţi

Înainte de a merge mai departe trebuie să facem observaţia că priorităţile pot fi


controlate prin transmisie sincronă sau prin utilizarea unui token restricţionat.
În modul asincron, priorităţile se pot baza pe utilizarea biţilor de tip P:

• Traficul asincron poate fi subdivizat în 8 nivele de prioritate.


• Fiecare staţie are un set de 8 valori de prag: T_Pr (1), … ,T_Pr (8).
• T_Pr (i) este timpul maxim de care un token are nevoie pentru a circula,
permiţând însă şi transmiterea cadrelor de prioritate i.
• După transmiterea cadrelor sincrone (sau dacă nu au fost cadre sincrone de
transmis), THT-ul este validat şi începe să funcţioneze de la valoarea
prescrisă. Staţia poate acum să transmită date asincrone de prioritate i numai
atât timp cât THT < T_ Pr ( i ).
• Valoarea maximă a oricăruia din T_Pr (i) nu trebuie să fie mai mare decât
TTRT (Target Token Rotation Time).

3.3. Pornirea unei reţele FDDI

În timpul procedurii de iniţializare sau restartare, staţiile fac oferta pentru dreptul
de a iniţializa inelul FDDI prin fixarea valorii pentru TTRT. Negocierea asupra
valorii lui TTRT se numeşte proces de revendicare. Pentru o funcţionare corectă
au fost definite trei tipurri de semnale de sincronizare: TRT, THT şi TVX.

3.3.1. Semnale de sincronizare

În scopul de a asigura un acces echitabil la mediul FDDI, sunt prevăzute câteva


semnale de sincronizare (ceasuri) importante. În cele ce urmeză sunt prezentate
pe scurt semnalele TRT (Token Rotation Timer), THT (Token Holding Timer) şi
TVX (Valid Transmission Timer).

TRT- ul, sau ceasul pentru rotaţie token, măsoară timpul care se scurge între
recepţia de token-uri (jetoane) de către o staţie. Este reiniţializat la fiecare trecere
a jetonului. Este foarte importantă asigurarea unei alocări echitabile de capacitate
şi o funcţionare corectă a reţelei. Până la recepţia token-ului, TRT-ul este încărcat
cu valoarea lui TTRT şi începe decrementarea. În regim staţionar, timpul TRT
expiră când TTRT-ul a fost depăşit. Dacă acest contor de timp expiră, înseamnă
că jetonul nu a fost „văzut” un interval de timp prea îndelungat. Staţiile negociază
valoare pentru TTRT printr-un proces de revendicare.

THT-ul, sau ceasul de menţinere token, măsoară cât timp poate continua să
transmită o staţie după ce a dobândit jetonul, cu alte cuvinte, controlează durata

20
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

perioadei în care o staţie poate iniţia cadre asincrone. Acest contor de timp
elimină situaţia în care staţia ar ocupa inelul timp nelimitat. O staţie reţinând
token-ul poate porni transmisia asincronă dacă THT- ul nu a expirat. THT-ul este
iniţializat cu valoarea corespunzătoare diferenţei dintre timpul de sosire a token-
ului (jetonului) şi TTRT.

TVX-ul, sau ceasul pentru transmisie validă, măsoară perioada dintre transmisiile
valide pe inel (cadre de date sau token-uri nerestricţionate). Este folosit la
detectarea şi recuperarea unor erori temporare în inel. Când o staţie primeşte un
cadru valid sau un token, TVX-ul este resetat. TVX poate fi folosit pentru a
detecta căderea inelului. Dacă TVX-ul expiră, staţia va porni o secvenţă de
iniţializare a inelului.

Numărătorul de întârziere LC (Late Counter) va fi setat atunci când un jeton


soseşte mai târziu decât este permis pentru acea staţie. În acest caz staţia nu va
mai avea posibilitatea să transmită date asincrone.

3.3.2. Folosirea ceasurilor pentru transmisia de date

Fiecare staţie utilizează un ceas TRT şi un ceas THT, împreună cu un LC. TRT
măsoară timpul scurs din momentul în care ultimul token a fost detectat de staţie.

Când token-ul soseşte, TRT va fi reiniţializat cu TTRT şi începe numărătoarea


inversă:

• Dacă TRT atinge valoarea 0 înainte ca următorul token să sosească atunci:


− TRT este reiniţializat cu TTRT.
− LC este setat.
• Dacă token-ul soseşte la timp, atunci LC rămîne la valoarea 0.

Dacă presupunem că token-ul soseşte la timp, atunci pot avea loc următoarele
acţiuni:

− Staţia transferă valoarea lui TRT în THT.


− TRT este reiniţializat, şi începe numărătoarea inversă.
− THT conţine timpul disponibil pentru transmisia de date.
− THT începe numărătoarea inversă.
− Sunt transmise la început datele sincrone (dacă sunt disponibile).
− Sunt transmise apoi datele asincrone dar numai dacă aceea staţie
poate transmite (dacă este permis de THT).
− Când THT atinge valoarea 0, transmisia trebuie să se încheie. Dacă
mai există încă date de transmis, acea transmisie va trebui întârziată
până la următoarea captură a token-ului.

21
FDDI

Dacă semnalul soseşte prea târziu (LC=1), atunci transmisia datelor asincrone
este întârziată până la următorul prilej favorabil.

22
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

Mărime
Token

THT TRT
TRT 0
Enable TRT

N
Da Alocare
Transmite
Transmisiesi sincronă
cadru
ncronă? finalizată?

Nu
Da

Nu Trimite
Transmisiea Token
sincronă?

Nu
Da
Nu

Da DA= Da Transm.
Token Transmite
reatrcţionat MA? Cadru Încheiată
?

Da
ValidareNTHT
i←7

THT<TTRT Da Nu
şi Clasa i de
trimis? i←i-1
i ≥0?

Nu Da

Trimite THT<T_Pr(i)?
Token Nu

Da

Transmite
Cadru Figura 11

23
FDDI

Sunt valabile observaţiile:


− Datele sincrone vor fi transmise întotdeauna.
− THT nu este utilizat pentru astfel de transmisii sincrone.
− TRT nu este reiniţializat cu TTRT.
− TRT continuă numărătoarea inversă.

Transmisia sincronă ocupă deci o parte importantă din lărgimea de bandă a


timpului de rotaţie a token-ului următor. După această transmisie sincronă, un
nou token trebuie să fie generat imediat.

Organigrama prezentată în figura 11 oglindeşte secvenţa descrisă mai sus.

În figura 12 este ilustrată alocarea de capacitate între transmisia sincronă şi


asincronă, cu un token restricţionat sau unul nerestricţionat.

100 %

SINCRON si ASINCRON

RESTRICŢIONAT sau NERESTRICŢIONAT

8 7 6 5 4 3 2 1
Figura 12

3.3.3. Iniţializarea inelului

Înainte ca procesul de revendicare să poată fi iniţializat, staţiile trebuie să


stabilească conexiuni cu staţiile din vecinătate.

Pe această cale se constituie inelul din punct de vedere logic. Acest proces de
conectare fizică este controlat de segmentul de gestionare a conexiunii din
managementul staţiei. La pornire sau după o oprire, staţiile trebuie să-şi

24
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

recunoască vecinii. Aceasta se realizează prin utilizarea secvenţelor de stare a


liniei, specifice transmisiei şi implicit recunoaşterea acelora. Staţiile din vecinătate
schimbă informaţii referitoare la tipurile proprii de porturi şi regulile de conectare
la acestea şi verifică calitatea legăturii dintre staţii. După aceasta, ele schimbă
rezultatele testelor şi, dacă totul este găsit a fi în regulă, ele pot accepta tipul de
conectare şi completa conexiunea fizică prin transmiterea secvenţei de stare a
liniei corespunzătoare. Acest proces este repetat pentru fiecare legătură a inelului
dublu FDDI şi toate staţiile pot astfel să se conecteze la inel.

După ce staţiile au stabilit conexiunea, ele trebuie să oferteze pentru dreptul de a


iniţializa inelul prin generarea unui token. Această negociere este numită proces
de revendicare.

3.3.4. Procesul de revendicare

Procesul de revendicare determină care staţie va iniţializa inelul. Staţia cu oferta


de timp cea mai avantajoasă pentru TTRT câştigă procesul de revendicare.

Valoarea lui TTRT poate fi setată pe baza numărului de staţii ataşate, lungimea
inelului şi timpul cerut de către fiecare staţie pentru a transmite date în lungul
inelului.

Procesul de revendicare începe atunci când entitatea MAC, în una sau mai multe
staţii, introduce starea de revendicare. În această stare, MAC-ul în fiecare staţie
transmite continuu cadre de revendicare. Un cadru de revendicare conţine
adresa staţiei şi o ofertă pentru TTRT. Staţiile din inel vor compara cadrele de
revendicare sosite cu propria lor ofertă pentru TTRT şi au loc următoarele acţiuni:

• Dacă cadrul are o ofertă de timp mai mică, staţia repetă cadrul de
revendicare şi opreşte trimiterea propriei sale revendicări.
• Dacă cadrul are o ofertă de timp mai mare, staţia mută cadrul de revendicare
şi continuă trimiterea cadrelor cu oferta sa proprie pentru TTRT.
• Când o staţie primeşte propriul ei cadru de revendicare, acea staţie câştigă
dreptul de a iniţializa inelul.

Dacă două sau mai multe staţii fac oferte identice, staţia cu cea mai lungă şi mai
prioritară adresă câştigă. Staţia câştigătoare apoi iniţializează inelul prin emiterea
unui token. Acest token trece în lungul inelului fără a fi capturat de vreo staţie.

Cum fiecare staţie primeşte acest token, ea setează propriul TTRT la o valoare
egală cu TTRT-ului staţiei câştigătoare. La cea de a treia rotaţie a token-ului,
inelul ar trebui să fie în regim de funcţionare staţionar şi nodurile pot începe să
transmită date asincrone.

25
FDDI

3.4. Întreţinerea inelului

Pentru întreţinerea inelului pot fi transmise cadre de control special, eventual sub
controlul SMT-ului. Toate staţiile au o responsabilitate egală în întreţinerea
inelului. Iniţiativa pentru pornirea funcţiilor de întreţinere este în majoritatea
cazurilor bazată pe situaţiile care produc o reiniţializare a inelului, cum ar fi o
inactivitate care ia mai mult timp decât timpul TVX, o cădere fizică sau logică a
inelului sau prezenţa unor cadre nevalide pe inel.

3.4.1. Timpul de transmisie validă

Staţiile folosesc setarea timpului în TVX pentru a detecta o pauză în activitatea


inelului. Dacă timpul dintre transmisii valide depăşeşte valoarea setată în
numărător atunci se concluzionează că există o condiţie de eroare. După aceasta
staţiile iniţiază un proces de revendicare. Dacă procesul de revendicare eşuează,
staţiile iniţiază procesul de balizare.

3.4.2. Procesul de balizare

O baliză (beacon în engleză) este un cadru specializat folosit de către MAC


pentru a anunţa celorlalte staţii că inelul este întrerupt. Un cadru de balizaj este
similar unui salut: „Salut, eşti acolo?” fiind aşteptat apoi răspunsul sub forma
propriului cadru returnat.

O staţie FDDI poate începe procesul de balizare atunci când revendicarea


eşuează ori dacă procesul de management al staţiei îi cere aceasta (figura 13). În
una dintre aceste condiţii, staţia începe transmisia continuă a cadrelor de
balizare. MAC-ul foloseşte cadre de balizaj pentru a anunţa că inelul este
întrerupt şi pentru a localiza şi izola defectul, dacă este posibil.
Inel primar
D C
Inel secundar Cadru balizare

A B

Simboluri de asteptare

Figura 13

26
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

Dacă o staţie primeşte o baliză de la vecinul din amonte, ea repetă acea baliză şi
opreşte transmisia propriei sale balize. Dacă o staţie primeşte propria sa baliză,
ea consideră inelul logic ca fiind restaurat, opreşte balizarea şi începe procesul
de revendicare. Dacă o staţie nu primeşte baliza, ea transmite un şir continuu de
balize. Această blocare a balizării indică faptul că una din staţii nu îndeplineşte
condiţiile necesare pentru trimiterea continuă a cadrelor de balizare.

3.4.3. Condiţia de blocare a balizării

Un contor pentru blocarea balizării, funcţionând sub controlul procesului de


management al inelului, măsoară durata de transmisie a unei balize. Dacă
transmisia unei balize depăşeşte limita ceasului (aproximativ 10 sec.), procesul
de gestiune a inelului începe procedurile de refacere a balizării, încercând astfel
să refacă funcţionarea normală a staţiei.

Procedura de refacere începe prin transmisia unei balize direcţionate. Această


semnalizare direcţionată indică existenţa unei condiţii de blocare la nivelul
inelului. Dacă inelul nu se reface până la sfârşitul acestei transmisii, atunci, prin
procedura de management a inelului se iniţiază o funcţie de marcare.

3.4.4. Funcţia de marcare

Funcţia de marcare foloseşte semnalizarea PHY pentru restabilire a inelului după


o condiţie de blocare a balizării. Defectul poate fi localizat prin balizarea MAC-
ului şi a staţiei vecine ei din amonte. Acest mecanism este schematizat în figura
13.

Să presupunem că staţia defectă (A) transmite continuu simboluri inactive. Staţiei


din aval ei (B) îi expiră timpii TVX şi aceasta eşuează în procesul de revendicare
(A nu a repetat cadrele de revendicare) şi generează un proces de blocare a
balizării. Staţia B trimite mesaje pentru a „marca” staţia A, folosind semnalizarea
PHY. Primirea mesajului de marcare determină A şi B să părăsească inelul şi să
iniţieze procedurile de autotest. Dacă defectul este la staţia A, atunci ea rămâne
deconectată, iar B se reconectează la inel.

3.4.5. Eliminarea cadrelor parazite

Inelul se reconfigurează când dispozitivele se conectează sau părăsesc inelul.


Datorită acestui proces pot fi introduse în noua topologie cadre parazite. Aceste
cadre parazite pot fi generate de un dispozitiv care nu mai este parte componentă
a topologiei. Ele nu pot fi identificate ca aparţinând nici unui dispozitiv particular
ataşat şi deci nu pot fi eliminate de către acel dispozitiv. Pentru a elimina aceste
cadre parazite, o staţie trimite o serie de simboluri inactive către inel. În acelaşi
timp, MAC epurează inelul de cadre şi jetoane parazite. După această „filtrare”

27
FDDI

staţiile active reiau procesul de revendicare. După epurare, este garantat faptul
că toate cadrele din inel au fost generate după realizarea reconfigurării. Se
împiedică astfel circulaţia continuă pe inel a cadrelor „invechite”.

4. STANDARDUL DE GESTIUNE A STAŢIEI (SMT)

SMT (Station ManagemenT standard) furnizează servicii la nivelul staţiei în


scopul monitorizării şi controlului unui nod FDDI. Gestiunea staţiei permite
acestora să lucreze cooperativ în interiorul inelului şi asigură operarea corectă a
staţiei.

SMT conţine 3 componente majore:


• Gestiunea conexiunii (CMT)
• Gestiunea inelului (RMT)
• Servicii cadre SMT.

4.1. Gestiunea conexiunii - CMT

CMT (Connection ManagemenT) este porţiunea din SMT care asigură înglobarea
nivelului fizic şi eliminarea staţiilor. Aceasta foloseşte diagnosticarea marcării
pentru a identifica şi izola o componentă defectă. CMT prezintă la rândul lui trei
componente importante:

• Gestiunea conexiunii la nivel fizic, PCM (Physical Connection Management) -


controlează legătura fizică dintre elementele adiacente PHY-ului (teste de
calitate, confidenţialitatea inelului, aplicarea regulilor de conectare forţată).
• Gestiunea configurării CFM (Configuration Management) - furnizează reguli
pentru configurare entităţi PHY şi MAC în interiorul unui nod.
• Gestiunea coordonării entităţilor ECM (Entity Coordination Management) -
asigură pentru controlul releelor bypass şi semnalizarea către PCM atunci
când mediul de transmisie este disponibil; coordonează funcţiile de marcare.

4.2. Gestiunea inelului - RMT

Procesul de gestiune a inelului, RMT (Ring ManagemenT) primeşte informaţii de


stare de care are nevoie pentru funcţionarea corectă, de la MAC şi CMT. RMT
raportează apoi această informaţie de stare spre SMT şi proceselor de nivel mai
înalt. El furnizează următoarele servicii:

• Detectează blocarea balizării;


• Rezolvă problemele legate de procesul de marcare;

28
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

• Acordă MAC-ului posibilitatea de a transmite;


• Detectează adresele duplicat, care împiedică funcţionarea corectă a inelului,
chiar dacă el devine operaţional.

4.3. Servicii cadre SMT

Serviciile cadre SMT furnizează mijloacele de control şi observare a unei reţele


FDDI. Ele sunt implementate de diferite clase şi tipuri de cadre SMT.

Clasa cadre identifică funcţionalitatea cadrelor, cum ar fi: cadrul de informaţii


privind vecinătăţile NIF (Neighbourhood Information Frame) şi cadrul de informaţii
privind staţia SIF (Station Information Frame). Acestea sunt folosite pentru a
informa vecinii staţiei, periodic (cam la fiecare 30 sec.), asupra adresei ei, asupra
configuraţiei şi caracteristicilor ei.

Tipul cadrului desemnează dacă cadrul este un anunţ, o cerere sau un răspuns la
o cerere.

DAC DAC

SAC

DAC

CPU

Figura 14
29
FDDI

MAC (opţional)

Switch configurare
SMT port

PHY PHY ••• PHY

•••
PMD PMD PMD

Figura 15

5. CONECTAREA STAŢIILOR LA REŢEAUA FDDI

Aşa cum s-a menţionat deja, FDDI este un inel cu circulaţie duală. Staţiile pot fi
conectate direct (SAS şi DAS) sau via un concentrator (SAC sau DAC). Cu
ajutorul acestor concentratoare, inelul poate fi extins astfel încât să formeze un
inel dublu alcătuit din topologii arborescente.

5.1. Concentratoare

Un concentrator oferă flexibilitatea necesară pentru a expanda o reţea. Prin


intermediul unui concentrator diferite tipuri de echipamente pot fi conectate la un
inel. El trebuie să permită conectarea directă de staţii (SAS şi DAS), dar şi
conectarea altor concentratori la inelul dublu. Într-o configuraţie de sine
stătătoare, concentratorul acţionează asemenea unui hub pentru staţiile din reţea.
Un exemplu de astfel de configuraţie este prezentat în figura 14.

Concentratorul decodifică de asemenea şi regenerează datele de intrare. În acest


mod el acţionează ca un regenerator pentru fluxul de date care parcurge
concentratorul. Un concentrator poate acţiona ca un concentrator simplu ataşat
(SAC, Single Attachment Concentrator) sau ca un concentrator dublu ataşat
(DAC, Dual Attachment Concentartor). Un concentrator simplu ataşat conţine de
obicei mai mult de o entitate PHY şi una PMD şi opţional o entitate MAC (figura
15).

30
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

Prezenţa unei entităţi MAC depinde de cerinţele reţelei şi de aplicaţia


implementată. MAC furnizează către concentrator serviciile care sunt necesare
staţiilor aflate la distanţă pentru controlul concentratorului. În aplicaţiile simple, de
sine stătătoare, MAC nu va fi implementat în mod obişnuit din cauza preţului său
ridicat.

Comutatoarele de configurare internă ale concentratorului au în sarcină şuntarea


de staţii (bypass) sau inserarea acestora.

Software-ul de gestionare a reţelei permite configurarea concentratorului în


funcţie de necesităţile reţelei. Cu ajutorul aceluiaşi software, managerul de reţea
poate insera sau îndepărta staţiile din configuraţia concentratorului.

5.2. Staţiile şi nodurile reţelei

Controlerele FDDI conectează staţiile sau sistemele utilizator la inelul FDDI.


Aceste controlere permit dispozitivelor ataşate să acţioneze ca staţii de conectare
simple sau duble. Fiecare controler are o interfaţă către o staţie de lucru specifică
sau către o magistrală de sistem. Astfel de controlere constau din entităţi de tipul
PMD, PHY, MAC şi SMT. Controlerele inteligente au logică controlată de
microprocesor, care le permite să transfere informaţii între utilizatorul final şi
magistrala FDDI, de cele mai multe ori fără intervenţia staţiei însăşi.

MAC

SMT PHY

recepţie
concentrator
PMD
transmisie

Figura 16
Staţiile reţelei pot fi de asemenea conectate în două moduri: staţie simplu ataşată
(SAS, Single Attachment Station) sau staţie dublu ataşată (DAS, Dual Attachment
Station).
Un SAS, aşa cum este ilustrat în figura 16, este modalitatea cea mai simplă de
conectare la un inel FDDI.

Un SAS este conectat numai la inelul primar. Conectarea la inelul secundar


trebuie să se facă printr-un concentrator. Una din raţiunile principale pentru
31
FDDI

conectarea SAS-ului la un concentrator este de a preveni o deteriorare a inelului


cauzată de un eventual SAS defect.

Caracteristicile de proiectare înglobate într-un concentrator, îi permit acestuia să


detecteze problemele de conectare cauzate de căderea unui SAS şi de a-l izola
pe acesta de inel. Un SAS este de asemenea numit şi staţie de clasă B. Într-un
inel dublu de topologii arborescentă un SAS este întotdeauna o soluţie
interesantă, fiabilă şi ieftină pentru conectarea unei staţii la reţea.

Un DAS se conectează la ambele inele, aşa cum este arătat în figura 17.

MAC MAC

PHY SMT PHY

PMD PMD

Port A Port B
Releu bypass

Figura 17

Un DAS are două elemente PHY, două elemente de tip PMD, unul (sau opţional
două) MAC-uri, un SMT şi un şunt optic opţional. El poate fi ataşat inelului fără
intervenţia unui concentrator. În caz de cădere un DAS poate avea grijă de
conexiunea inelului, ea fiind adesea referită ca o staţie de clasă A. O reţea FDDI
alcătuită numai din staţii DAS are o serie de limite. De exemplu atunci când două
sau mai multe staţii DAS cad sau sunt deconectate, reţeaua locală FDDI poate fi
segmentată în reţele disparate, izolând astfel utilizatorii de la unele resurse ale
reţelei LAN.

6. FDDI – II: SERVICII INTEGRATE LAN

FDDI -II este o extensie a interfeţei de date distribuite pe fibră, aşa cum a fost ea
descrisă până acum. Pe lângă transmisia de date orientată pe pachete, devine
posibilă de asemenea transmisia de date pe circuite comutate (cum ar fi
transmisia de voce şi imagine). Prin urmare trebuie să fie furnizate servicii de
transfer izocrone.

32
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

În acest scop sunt adăugate servicii de timp real (până la 16 canale de 6,14 Mbps
pentru transmisia în timp real). Scopul este de a armoniza aceste servicii cu
standardul IEEE 802.9 (reţele integrate de date şi voce). Prin urmare s-a prevăzut
un canal cu banda de 64 kbps, permanent, pentru comunicaţii de tip voce. Acest
canal vocal trebuie să fie conform cu recomandările CCITT.

Modul izocron al FDDI-II nu foloseşte capabilităţile de adresare ale cadrelor


FDDI, ci din contra, are la bază o conexiune stabilită potrivit unor acorduri
anterioare. Prin urmare FDDI-II combină accesul orientat pe conexiune şi cel de
tip nonconectiv într-o singură soluţie. Stabilirea conexiunii poate fi negociată
folosind cadre sau printr-o preasignare (de tip semipermanent) între staţii.

Referinţa de timp de bază folosită este perioada cadrelor PCM de 125 µs, folosită
în cele mai multe din reţelele de comunicaţii. Fiecare ciclu de 125 µs este compus
dintr-un preambul (care este folosit pentru sincronizarea cadrelor la un ceas de
eşantionare de 8 kHz), un bloc de început de ciclu (antet, header) şi 16 canale de
bandă largă (WBC, WideBand Channels) de 6,144 Mbps fiecare, aşa după cum
se poate vedea şi în figura 18. Acest mod de organizare lasă ceva timp pentru
traficul de pachete suplimentare de 768 kbps, alcătuit din 12 bytes la fiecare 125
µs. Acest canal de pachete este numit PDG (Packet Data Group) şi este
intercalat cu cele 16 canale de bandă largă WBC (Wide Band Channel).

Fiecare WBC poate funcţiona fie în mod izocron (sau circuit comutat), fie în mod
pachet. Un WBC va fi alocat unei anumite staţii specifice pentru un timp
determinat; aceasta se poate reliza într-un mod semipermanent sau într-un mod
comutat. În cadrul fiecărui WBC, lărgimea benzii poate fi alocată de către staţie în
termenii unor multipli de 8 kbps (incluzând subcanale de 64, 384, 1536, 2048
kbps). Hederul conţine informaţii despre fiecare WBC, indicând tipul de trafic în
care este folosit acel WBC.

FDDI – II oferă 4 tipuri de calitate a serviciilor, depinzând de nivelele de prioritate.


Se poate face distincţie între aceste 4 nivele de prioritate după modul de lucru
izocron şi pachet şi prin folosirea fie a unui token restricţionat fie a unuia
nerestricţionat.

Cel mai înalt nivel de prioritate a fost rezervat pentru transmisia în mod circuit
izocron. Nici un token nu este utilizat în acest caz, iar lărgimea benzii este alocată
într-un mod semipermanent sau numai pentru durata conectării.

Al doilea nivel de prioritate este utilizat pentru traficul de pachete sincrone, care
garantează că întârzierea transmisiei nu va fi mai mare decât dublul TTRT-ului.
Asemenea date pot fi transmise de fiecare dată când un token (restricţionat sau
nerestricţionat) poate fi capturat.

33
FDDI

1 5 simboluri
12 bytes
byte

Preambul Hederul ciclului


1
0

2
8

88 12 W W W W
B B B B
C C C C
0 1 2 15
t
t
95
PDG

Figura 18

A treia prioritate se referă la trafic în mod pachet fără restricţii la întârzierea


transmisiei. Asemenea informaţii pot fi transmise oricând un token (restricţionat
sau nerestricţionat) este capturat, dar staţiile pot folosi doar un token restricţionat
după negocieri, în scopul de a fi siguri că lărgimea de bandă disponibilă nu va fi
niciodată depăşită.

Prioritatea cea mai de jos este dată de traficul de tip pachet şi are loc doar atunci
când un token nerestricţionat a fost capturat. Asemenea transmisii vor umple
toată lărgimea de bandă rămasă disponibilă pentru transmisia datelor.

FDDI - II poate acţiona ca o reţea magistrală pentru interconectarea diferitelor


clădiri pe un domeniu întins, privat. Bineînţeles, ea poate fi sincronizată pe o
reţea de telefonie publică. Un master de ciclu generează un ciclu la fiecare 125
µs, iar acesta va fi repetat de celelalte staţii. În cadrul fiecărui ciclu o anumită
capacitatea este rezervată pentru comunicarea vocală.

34
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

7. EXEMPLE DE REŢELE FDDI

7.1. Configuraţia de bază

Configurarea primară conţine staţii SAS şi DAS precum şi concentratoare. Cele


mai importante staţii sunt implementate ca staţii DAS, conectate la ambele inele.
Câteva staţii, mai puţin importante, vor fi conectate la inelul primar, acelea fiind
staţiile SAS. O asemenea configuraţie de bază este prezentată în figura 19.

7.2. Exemplu de reţea complexă

În figura 20 este prezentat un exemplu de reţea complexă FDDI. Inelul FDDI


acţionează ca o reţea magistrală (backbone). Inelul conectează:
• Staţii de lucru, printr-un concentrator cablat.
• Staţii administrative interconectate prin Ethernet, şi conectate la inelul FDDI
printr-un bridge (punte) MAC.
• Servere pentru fişiere.
• Modem-uri (accesibile prin PABX).
• Staţiile din reţeaua token-ring, conectate la FDDI printr-un router.
• Un computer gazdă având acces la un echipament de stocare a informaţiei
prin legături de capacitate mare Gbps.

7.3. Domeniile de aplicaţie pentru FDDI

Cele mai importante domenii de aplicaţie de tip FDDI în acest moment sunt LAN-
urile back-end, LAN-urile de viteză ridicată (HSLAN), reţelele de birou de viteză
ridicată, precum şi LAN-urile tip coloană vertebrală sau backbone.

7.3.1. Reţele locale back-end

Reţelele locale back-end sunt utilizate în centrele de comunicaţii de date pentru


conectarea calculatoarelor principale la dispozitive de stocare a informaţiei de
capacităţi foarte mari. Scopul unor astfel de sisteme de transmisie back-end este
legat de posibilitatea de vehicularea unor cantităţi uriaşe de date între un număr
mic de staţii, situate într-o arie mică.

Fiabilitatea înaltă, calitate majoră a FDDI-ului, este de extremă importanţă pentru


asemenea conexiuni. De asemenea sunt necesare viteze mari de transmisie
(minim 50 Mbps), aceste cerinţe neridicând însă nici o problemă pentru FDDI.
Pentru asigurarea fiabilităţii, este preferat un MAC distribuit. Din aceste motive
35
FDDI

(A)

(B)
(1)
(2) (1)
(2)

(B)
(2)
(A)
(1)
(1) (A)
(B) (1) : inel primar
(2) : inel secundar
(A) : staţie clasa A
(B) : staţie clasa B

Figura 19

FDDI-ul este o alegere bună ca reţea de tip back-end. Cele mai multe dintre staţii
sunt de tip DAS.

Protocolul MAC trebuie să asigure un dialog tip multicadru între două staţii astfel
ca o mare cantitate de date să poată fi vehiculată.

7.3.2. Reţele de birou de înaltă viteză

Într-un birou se găsesc un număr relativ mare de terminale de joasă viteză.


Pornind de la standardele IEEE 802, pot fi construite reţele la preţuri scăzute.
Tipurile noi de dotări (fax, procesoare de documente sau imagini, aplicaţii grafice
etc.) cer pentru transmisia de date o viteză ridicată. În asemenea cazuri, FDDI
poate fi folosit ca backbone. În scopul de a economisi resursele financiare, se
poate utiliza o reţea FDDI de tip inel primar, conectându-se doar staţii SAS.

7.3.3. Reţele locale backbone

Creşterea explozivă a pieţei PC-urilor şi distribuţia aplicaţiilor de proces


determină necesitatea utilizării de strategii pentru o reţea cât mai flexibilă. Toate
resursele şi echipamentele trebuie să fie interconectate.

36
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

bandă disk

Token
Ring

Computer
Gazdă Router

Legături
modem

PABX
FDDI Backbone
Network

Punte
MAC Concentrator File server

Ethernet Staţii de lucru


Reţele FDDI

Figura 20

Utilizarea unei singure reţele are câteva dezavantaje:

• Fiabilitate: o cădere într-o reţea primară poate cauza enorme pagube,


deoarece se opreşte întreaga transmisie.
• Capacitatea de transmisie: o singură reţea este foarte rapid saturată atunci
când numărul de utilizatori creşte în timp.
• Costul: o reţea niciodată nu poate fi optimizată pentru toate serviciile pe care
le poate furniza. De exemplu, conectarea de microcomputere ieftine la reţea
cere interfeţe ieftine; LAN-urile cu astfel de interfeţe ieftine niciodată nu vor fi
capabile să conecteze un număr mare de staţii.

37
FDDI

Prin urmare pot fi instalate LAN-uri mici şi ieftine, iar acestea pot fi interconectate
într-o reţea backbone de înaltă viteză. Este evident că pentru acest scop FDDI
este cea mai potrivită soluţie.

38
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

INDEXUL ABREVIERILOR

ANSI American National Standard Institute


ASK Amplitude Shift Keying
CDDI Copper Distributed Data Interface
CFM Configuration Management
CMT Connection Management
DA Destination Address
DAC Dual Attachment Concentrator
DAS Dual Attachment Station
ECM Entity Coordination Management
ED Ending Delimiter
EFS End of Frame Sequence
FDDI Fiber Distributed Data Interface
FS Frame Status
H Halt
I Idle
ISDN Integrated Services Digital Network
LAN Local Area Network
LC Late Counter
LCF Low Cost Fiber
LLC Logical Link Control
MAC Medium Access Control
MAN Metropolitan Area Network
MIC Medium Interface Connector
NIF Neighbourhood Information Frame
NRZ Non Return to Zero
NRZI Non Return to Zero Inverted
39
FDDI

OSI Open Szstems Interconnection


PA Preambul
PCM Physical Connection Management
PDG Pachet Data Group
PHY Physical Layer
PMD Physical Medium Dependent
PSTN Public Swiched Pelephone Network
Q Quiet
R Reset
RMT Ring Management
S Set
SAC Single Attachment Concentrator
SAS Single Attachment Station
SD Starting Delimiter
SFS Start of Frame Sequence
SIF Station Information Frame
SMF Single Mod Fiber
SMT Station Management Standard
STP Shielded Twisted Pair
THT Token Holding Timer
TP Twisted Pair
TRT Token Rotation Timer
TTP Timed Token Passing
TTP Time Token Protocol
TTRT Target Token Rotation Time
TVX Valid Transmission Timer
UTP Unshielded Twisted Pair
WBC Wide Band Channel

40
INTERFAŢA DE DATE DISTRIBUITE PRIN FIBRĂ OPTICĂ

Bibliografie

[1] De Backer, Luc Fiber Distributed Data Interface, Department of


Electricity, K.I.H.O., Ghent, Belgium, 1994

[2] De Prycker, M. Asynchronous Transfer Mode – solution for broadband


ISDN, Ed. Ellis Horwood, England

[3] Stallings, William Handbook of Computer Communication Standards,


volume 2 – Local Network Standards, Ed. Howard W.
Sams & Co, Macmillan Inc., 1996

[4] *** A Primer on FDDI: Fiber Distributed Data Interface, Ed.


Digital Equipement Corporation, version 2.0, USA

41