GRÂUL - TĂRÂŢA

Grâul este o plantă care ne dăruieşte generos energia soarelui de mai mult de opt mii
de ani. Medicii antici din China şi India ne-au lăsat numeroase manuscrise, unde pilaful din
grâu se recomandă pentru tratarea bolilor de stomac, ficat şi rinichi, dar şi pentru
eliminarea nisipului din vezica urinară.

În popor decoctul din grâu se consideră unul din cele mai eficiente remedii pentru întărirea
generală şi creşterea vitalităţii organismului după o boală gravă.
Deseori (probabil din motive de economie sau din lipsa grâului) se folosea doar învelişul
lui. Mii de ani de încercări intuitive au confirmat că tărâţa poate fi folosită cu succes în
diferite afecţiuni. Persoanele cu posibilităţi financiare mai reduse se tratau de răceală dar
şi de afecţiuni ale aparatului locomotor cu decoct din tărâţă simplu, iar cei cu posibilităţi
financiare îl consumau îndulcit, mai ales pentru vindecarea de tuse extenuantă.
Domnişoarele cochete înmuiau tărâţea în apă fierbinte şi puneau un strat gros pe faţă şi pe
gât pentru păstrarea aspectului atrăgător al pielii.
Bătrânele vindecătoare aplicau pe abcese şi inflamaţii tărâţa înmuiată în lapte fierbinte.
Din secolul al XIX-lea medicii au început să prescrie persoanelor care suferă de constipaţie
clisme cu decoct de tărâţă . Este păcat şi iresponsabil să nu folosim şi noi toată bogaţia
acumulată în timpul anotimpului de vară de bobul auriu de grâu.
DISBACTERIOZA.
Răspândirea disbacteriozei a devenit catastrofală: 90% din populaţie este afectată mai mult
sau mai puţin, dar ea se manifestă în forme atât de diferite că uneori este foarte greu de
pus un diagnostic corect. Chiar şi motivele care provoacă disbacterioza – dereglarea
balanţei populaţiei de microorganismele din intestine- sunt atât de diferite! Uneori este de
ajuns să plecăm departe de casă şi să trecem la un alt regim alimentar ca să apară
probleme cu digestia. În fiziologie există termenul “memorie genetică a intestinului”. El ştie
ce mâncau strămoşii noştri şi este pregătit să prelucreze alimentele cunoscute, în caz
contrar începe să protesteze.
Folosirea tărâţei în perioada de regenerare (refacere). Se foloseşte tărâţa foarte fină
care creşte efectul terapeutic al alimentaţiei prescrise de medic în caz de orice patologie a
tractului gastro-intestinal asociată cu disbacterioza intestinală. Rolul principal în
îmbunătăţirea situaţiei o au vitaminele din grupa B. Tărâţa fină se adaugă în farfuriile cu
mâncare în timpul mesei, ca să puteţi controla cantitatea consumată (se recomandă 2-3
linguri pe zi) ,dar şi pentru păstrarea de vitamine care se descompun parţial în timpul
încălzirii. Între mese tărâţa se bea amestecată cu apă, ceai sau sucuri naturale. Cel mai
bun efect se obţine dacă bem tărâţa cu combucha, care conţine o cantitate mare de
elemente care restabilesc cu succes flora intestinală.
Curăţarea intestinelor cu irigatorul face parte din lupta cu disbacterioza chiar din primele
zile de tratament. Pentru spălarea intestinelor se pregăteşte decoctul din tărâţă amestecată
cu flori şi frunze de muşeţel. La doi litri de apă se pune un pahar de tărâţe şi patru linguri
de muşeţel.
În lichidul strecurat se mai adaugă o lingură de suc de lămâie sau moare de varză murată
pentru normalizarea PH-ului, deoarece procesele de fermentare şi de putrezire se dezvoltă
în mediul alcalin.
Înainte de “spălarea” intestinelor cei cu constipaţie cronică pot face o cură care ajută
la curăţarea de pe pereţii intestinelor a straturilor mai vechi de resturi de mâncare în
putrefacţie şi de mucozităţi adunate în timp. Timp de o săptămână de două ori pe zi,
dimineaţa pe nemâncate şi seara înainte de culcare cu două ore după cină se bea câte un
pahar de apă caldă în care se amestecă două linguri de argilă şi o lingură de tărâţe. Seara
după folosirea amestecului nu se mai mănâncă nimic. Săptămâna următoare cantitatea de
argilă scade la jumătate. A treia săptămână se bea numai apă cu o linguriţă de argilă, fără
tărâţă, pentru restabilirea bilanţului mineral.
Pentru creşterea efectului, mai ales în ultima săptămână în loc de apă simplă putem
să folosim ceai din plante care favorizează restabilirea florii intestinale sănătoase fie prin
eliminarea bacteriilor dăunătoare, fie prin tratarea mucoasei inflamate.
Plantele recomandate sunt foarte multe, vă propun câteva exemple.
Zilnic se mănâncă fructe de dud, coarne, fragi, soc sau se bea ceai din fructe uscate.
Se prepară infuzii din rădăcină de răculeţ (Poligonum bistorta) sau de sorbestrea
(sanguisorba off.), echinaceea. Dacă disbacterioza se dezvoltă din cauză de lipsa de
siliciu în organism, se folosesc ceaiuri din coada calului, urzică, ovăz, mierea ursului
(pulmonaria off.).
CONSTIPAŢIA.
Pentru îmbunătaţirea de peristaltică intestinală şi în lupta cu constipaţia se masează zilnic
cu pumnul sau cu un aparat de masaj abdomenul , în sensul orar al acelor de ceasornic şi
zona centrală a tălpilor.
OLOPĂINEA.
Prevenirea balonării. La majoritatea oamenilor consumul de tărâţa provoacă balonări
dacă nu sunt luate măsurile preventive care diminuează sau reduc total reacţia aceasta
neplacută. Medicina naturistă recomandă excluderea combinaţiilor tărâţei cu laptele,
produse carbogazoase, berea, ouă prăjite. În acelaşi timp din alimentaţie se scot mazărea,
fasolea, varza, dulciurile, pâinea neagră proaspătă, fulgi sau musli. Fiecare porţie de tărâţe
se amestecă cu două grame de pulbere de ghimbir. În mâncare se adaugă seminţe de
fenicul, mărar, pătrunjel creţ, anason, busuioc. În afară de seminţe se mai adaugă şi
frunzele verzi sau uscate de mărar, leuştean, busuioc şi pătrunjel creţ. Se consumă usturoi,
vişine, zmeur şi câte 60 de grame de alune pe zi. Cu 20 de min înainte de masă şi după
masă se pune pe limbă o linguriţă de pulbere din seminţe de fenicul râşnite sau amestec
din seminţe de fenicul şi de mărar şi se bea cu 150 ml de apă sau de ceai din plante care
ameliorează balonarea:
- Ienupar. Infuzie din fructe uscate (o lingură la 200 ml de apă), câte o lingură de patru ori
pe zi după masă.
- Pelin. Infuzie din flori şi frunze (o linguriţă cu vârf la 400 ml apă) câte 50 ml de trei ori pe
zi cu 30 min înainte de masă.
- Leuştean. Infuzie de rădăcină (o lingură la 400 ml apă) cate 100-150 ml de patru ori pe
zi înainte de masă.
- Muşeţel. Decoct din flori (trei linguri la 250 ml apă) de două ori pe zi după masă.
- Lavanda şi rozmarinul. În 500 ml de apă rece se pune la macerat timp de trei ore o
linguriţă de flori de lavandă şi o lingură de frunze de rozmarin. Se bea câte 100 ml de trei
ori pe zi înainte de masă.

CONTRAINDICAŢII.
Consumarea tărâţei necernute (cu urme de făină) este interzisă persoanelor cu intoleranţă
de gluten, în special copiilor, deoarece provoacă dureri de cap, lipsa de coordonare
musculară şi agravează autismul la copii.
Un sfat pentru gospodinele harnice. Apa în care a fiert tărâţa de grâu dar şi de ovăz sau
secară în combinaţii libere se foloseşte ca bază pentru multe feluri de mâncare: supe,
ciorbe, sosuri, tocăniţe de legume. Mai ales atunci când aveţi în familie un copil sau un
bătrân bolnav sau în pragul unei epidemii puteţi să întăriţi imunitatea şi să îmbunătăţiţi
starea de sănătate la toţi membrii din familie.

Dureri lombare sau în zona cervicală. Sunt mai multe metode de ameliorarea senzaţiilor
de durere în funcţie de tipul de afecţiune. Dacă durerile nu sunt provocate de un proces
inflamator, atunci se foloseşte încălzirea locului bolnav. În prealabil se confecţionează două
feţe de pernă de formă cilindrică din ţesătură naturală, din in sau bumbac. Pentru gât se
face o pernuţă mai mică, aproximativ 25 cm lungime şi 8 cm lăţime, iar pentru zona
lombară lungimea poate să ajungă la 45-50 cm lungime şi 15 cm lăţime. Cu tărâţă încălzită
în cuptor sau pe tigaie se umple faţa de pernă şi se leagă strâns la capăt. Bolnavul se
culcă pe pat, pe spate, cu o pernă în zona lombară şi alta în zona cervicală, se acoperă cu
o plapumă şi rămâne aşa până se răceşte tărâţa.
Atunci când durerile sunt provocate de un proces inflamator, căldura se înlocuieşte cu un
remediu de la polul opus, şi anume cu crioterapia. Se fierbe un pahar de tărâţe în 3,5
pahare de apă timp de 10 min, se infuzează 30 de min, se strecoară şi se stoarce bine într-
un ciorap sintetic sau pânză topită. În lichid se dizolvă o lingură de sare grunjoasă, se
toarnă în forme pentru cuburi de gheaţa şi se congelează. Locul dureros se freacă cu
cubuşorul îngheţat timp de 30 de secunde, se tamponează cu un prosop şi se leagă cu un
batic sau un fular de lână.
Celulita. O problemă care deranjează numai jumătatea feminină a populaţiei şi lasă rece
pe bărbaţi. Dar atâta timp cât femeile vor să arate perfect, se vor oferi şi reţete. Sunt mai
multe variante de folosire a tărâţei pentru favorizarea circulaţiei limfatice, netezirea
acumulărilor de grăsime subcutanată, îmbunătaţirea de starea de sănătate a întregului
organism. Condiţia principală în lupta cu celulita este răbdarea, deoarece straturile
acumulate în ani şi ani de zile nu vor dispărea după două - trei proceduri.
Masaj cu tărâţe. Un kg de tărâţe se amestecă cu oţet combucha în aşa fel ca masa să fie
umedă dar să nu curgă lichid când o strângem în pumn. Se aşterne jos sau în cada uscată
o folie de plastic sau o bucată mare de muşama. În palmă se pun trei - patru linguri de
tărâţă şi se freacă bine locurile cu problema. Putem să lucrăm şi cu două mâini. Tărâţa
care a curs jos nu se aruncă, se foloseşte la şedinţele următoare după ce se stropeşte iar
cu oţet. O parte din tărâţe puteţi să o înlocuiţi cu zaţ de cafea şi mălai.
Masaj cu miere şi tărâţe. Se amestecă un pahar de tărâţe cu două pahare de miere de
albine nezaharisită. Amestecul se unge pe palme şi se fac bătăi uşoare pe locurile afectate
până toată cantitatea de miere se lipeşte de locul masat, apoi palmele se aplică pe piele cu
o forţă moderată şi se dezlipesc brusc. Se repetă de mai multe ori apăsarea şi dezlipirea
bruscă a palmelor timp de 5-10 min, apoi masa se spală de pe corp cu apă călduţă şi se
unge pielea cu unguentul hidratant. Înainte de începerea procedurii în amestec se adaugă,
după preferinţă unul din uleiurile volatile: ulei de lămâie, de portocală, eucalipt, lavandă sau
de ienupar.
Împachetări. Pentru împachetări se prepară un amestec din argila înmuiată în prealabil cu
decoct din tărâţe, alge marine (de preferat laminarie) râşnite şi tărâţe.