Sunteți pe pagina 1din 21

CAPITOLUL

Contracte speciale
Secţiunea I Acţiuni ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare

Obiectul litigiului Actele importante pentru soluţionarea Actele normative în materie


litigiului

1 2 3

1. Acţiuni cu privire la • acte ce confirmă dreptul de art. 352, 447, 793-734 din Codul civil
atribuirea drepturilor şi obligaţiilor de proprietate asupra unei cote-părţi din Legea cu privire la preţul normativ şi
cumpărător (subrogarea în drepturi). bunurile proprietate comună pe cote-părţi modul de vânzare-cumpărare a pământului
(contract de vânzare-cumpărare, contract (art. 6-9)
de donaţie, certificat de moştenitor, etc.); Legea cu privire la arendă în agricultură
• probe prin care se confirmă că (art.15(4) )
pârâtul a vândut cota-parte unui terţ ; Legea cu privire la arendă, etc.
• acte ce confirmă că reclamantul a
achitat preţul de cumpărare sau a depus pe
contul de depozit al instanţei această
sumă.

Notă:

Potrivit art. 352 (1) din Codul civil în cazul vânzării unei cote-părţi din bunurile proprietate comună pe cote-părţi, cu
excepţia vânzării la licitaţie, ceilalţi coproprietari au dreptul preferenţial de a cumpăra cota la preţul cu care se vinde şi în aceleaşi
condiţii.
Vânzătorul, în conformitate cu prevederile art. 352 (2) şi 794 din Codul civil este obligat să notifice titularii dreptului de
preemţiune despre intenţia sa şi condiţiile vânzării, iar ultimii în termenele stabilite de art. 352 (2) şi 795 din Codul civil, pot să-şi
exercite acest drept pe calea informării vânzătorului despre aceasta.
În cazul în care bunul proprietate comună pe cote-părţi a fost vândut fără respectarea dreptului de preemţiune, titularul
acestui drept poate intenta, în decursul a trei luni o acţiune în instanţa de judecată pentru a i se atribui drepturi şi obligaţii de
cumpărător.
În acest caz, contractul de vânzare-cumpărare nu se anulează, instanţa dispunând subrogarea reclamantului în drepturile şi
obligaţiile cumpărătorului.
Reclamantul, întru asigurarea acţiunii, poate depune pe contul de depozit al instanţei (oficiului de executare) ? preţul
de cumpărare a bunului şi cheltuielile suportate de cumpărător la întocmirea contractului.
Dacă terţului i s-a fost amânată achitarea preţului de cumpărare, reclamantul poate beneficia de amânare dacă oferă o
garanţie pentru suma ce urmează a fi plătită (art. 794 (5) din Codul civil.
Se atenţionează, că de dreptul de preemţiune la cumpărarea terenurilor pot dispune nu doar coproprietarii terenurilor, dar şi
alte persoane stabilite în Legea cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului.
Potrivit art. 15 (4) din Legea cu privire la arendă în agricultură, arendaşul beneficiază de dreptul de preemţiune în cazul
vânzării bunurilor dat în arendă.
Dacă a fost instituit un drept de superficie, proprietarul terenului dispune de dreptul de preemţiune, în cazul în care
superficiarul va vinde construcţiile edificate pe acest teren (art. 447 din codul civil).
Acţiunea se înaintează în instanţa de la domiciliul pârâtului, iar dacă obiectul contractului de vânzare-cumpărare a
constituit un imobil – la instanţa de la locul unde se află imobilul.
În proces va fi atras în calitate de copârât şi terţa persoană care a cumpărat bunul. În cazul evicţiunii, vânzătorul este
obligat să repare cumpărătorului prejudiciul cauzat (art. 767 din Codul civil).
Acţiunea se taxează cu taxa de stat reieşind din valoarea obiectului contestat.
1 2 3

2. Acţiuni cu privire la • contractul de vânzare-cumpărare art. 763-785 din Codul civil


rezoluţiunea contractului de vânzare- (bon de plată, paşportul tehnic, etc.);
cumpărare sau reducerea preţului sau • probe ce confirmă că bunul are vicii
bunului pentru vicii ascunse. materiale (nu corespunde utilizării
obişnuite, nu poate fi utilizat după
destinaţie, asamblarea bunului este
defectată, etc.).

Notă :

Potrivit art. 763 (a) din Codul civil vânzătorul este obligat să predea bunul fără vicii materiale. Se consideră că bunul este
fără vicii materiale, dacă la transferarea riscului corespunde caracteristicilor asupra cărora s-a convenit.
Dacă părţile nu au convenit asupra caracteristicilor bunului, acesta urmează a fi considerat liber de vicii dacă :
- corespunde destinaţiei stabilite în contract;
- corespunde utilizării obişnuite şi prezintă caracteristici care există în mod obişnuit la
bunuri de aceleaşi fel şi care cumpărătorul le poate aştepta ţinând cont de felul bunului. La ceste caracteristici se includ
şi cele pe care compărătorul le poate aştepta conform specificaţiilor publice ale vânzătorului, producătorului sau ale
reprezentanţilor acestora, în deosebi prin reclamă, cu excepţia cazului în care specificaţiile nu pot influenţa decizia de
cumpărare.
Prin urmare, vânzătorul răspunde de acele deficienţe calitative ale bunului vândut, care existând în momentul predării sale
nu i-au fost cunoscute cumpărătorului şi nici nu puteau fi descoperite prin mijloace obişnuite de verificare, şi care fac, ca bunul să nu
poată fi întrebuinţat conform destinaţiei sale sau întrebuinţarea să fie atât de micşorată încât se presupune că cumpărătorul n-ar fi
contractat ori n-ar fi dat pe el ceea ce a dat, dacă le-ar fi cunoscut. Cu alte cuvinte, vânzătorul răspunde pentru viciile materiale ascunse.
Pentru ca vânzătorul să răspundă pentru viciul ascuns, el trebuie să fi existat la momentul vânzării bunului. Pentru viciile
ivite ulterior contractului, vânzătorul nu răspunde, deoarece prin efectul încheierii contractului riscurile trec asupra cumpărătorului. În
cazul în care proprietatea nu se transmite din momentul încheierii contractului, vânzătorul răspunde şi pentru viciile ivite ulterior
vânzării, dar până la momentul transmiterii dreptului de proprietate.
Potrivit alin. (3) şi (4) al art. 763 din Codul civil există vicii materiale şi atunci când asamblarea convenită contractual a
fost realizată defectuos de către vânzător sau de către ajutoarele lui, precum şi atunci când bunul trebuie asamblat de cumpărător şi
acesta îl asamblează defectuos din caza indicaţiilor de asamblare eronate.
Există viciu material şi în cazul în care vânzătorul a predat numai o parte a bunului, un alt bun, bunul într-o cantitate mai
mică decât cea convenită sau când este viciată numai o parte a bunului, cu excepţia cazurilor când nu exercită o influenţă substanţială
asupra utilizării bunului.
În cazul în care bunul prezintă vicii, cumpărătorul poate cere remedierea, solicitând fie înlăturarea viciului, fie livrarea
unui bun fără vicii, fie recuperarea preţului într-un volum echivalent cheltuielilor de remediere a viciului, fie rezoluţiunea contractului.
Vânzătorul poate refuza remedierea viciilor dacă aceasta necesită cheltuieli neproporţional de mari. Dacă în locul remedierii viciilor
livrează un bun fără vicii, vânzătorul poate cere cumpărătorului restituirea bunului cu vicii.
Dacă nu poate restitui vânzătorului bunurile în starea în care le-a primit, cumpărătorul pierde dreptul de a declara
rezoluţiunea contractului sau de a cere predarea unor bunuri de înlocuire, cu excepţia cazurilor în care imposibilitatea de restituire se
datorează faptei vânzătorului sau inutilităţii bunurilor, dacă alterarea lor este o consecinţă a nerespectării condiţiilor de predare şi
ambalare, ori dacă bunurile au fost utilizate până a se constata neconformitatea lor.
Cumpărătorul poate beneficia numai atunci de drepturile care rezultă din viciul pe care nu l-a cunoscut în urma unei culpe
grave, când vânzătorul a trecut sub tăcere în mod dolosiv viciul sau a preluat o garanţie pentru existenţa unei caracteristici. El nu va
beneficia de acest drept dacă, la momentul încheierii contractului cunoştea acest viciu.
Cumpărătorul comerciant este obligat să verifice bunul într-un termen atât de scurt, cât permit împrejurările, iar în cazul
constatării viciilor să informeze neîntârziat vânzătorul, în caz contrar pierde dreptul de a invoca viciul (art. 765 (3) din Codul civil).
Potrivit art. 783 din Codul civil, cumpărătorul poate să înainteze pretenţii vânzătorului cu privire la viciile bunului
nedeclarate de acesta la vânzare, îndată ce a descoperit aceste vicii, dar nu mai târziu de termenul stabilit în contract. Dacă în contract
nu este stabilit un anumit termen pretenţiile pot fi înaintate în cel mult şase luni din ziua predării bunurilor mobile, iar în privinţa
bunurilor imobile în cel mult un an.
În cazul în care este imposibil de a stabili ziua de predare a bunului care urmează să fie înregistrat sau dacă bunul este
predat cumpărătorului înainte de încheierea contractului, termenul de înaintare a pretenţiilor începe a curge din ziua înregistrării
bunului în modul stabilit.
În situaţia în care bunul vândut are termeni de garanţie, pretenţiile pentru viciile depistate pot fi înaintate în acest termen.
Dacă bunul cu termen de garanţie a fost dat în posesiunea cumpărătorului până la încheierea contractului şi nu se poate determina data
predării, termenul de înaintare se calculează de la data încheierii contractului, iar dacă bunul a fost transportat, de la data expedierii lui
în adresa cumpărătorului (art. 748 din Cod civil).
Acţiunea cu privire la rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare, restituirea bunului şi primirea preţului sau
micşorarea preţului pentru viciile bunului poate fi înaintată în instanţa de judecată în termen de un an din data înaintării pretenţiilor, iar
dacă nu au fost înaintate pretenţii sau nu poate fi stabilită data înaintării lor, în termen de un an din data expirării termenelor stabilite la
art. 783 şi 784 din Codul civil.
Acţiunea se taxează cu taxa de stat reieşind din valoarea preţului contestat.
Acţiunea se înaintează în instanţa de judecată conform prevederilor stabilite la art. 39 (11) din Codul de procedură civilă.
1 2 3
Constituţia Republicii Moldova,
3. Acţiuni cu privire la declararea • contractul de vânzare-cumpărare a Codul funciar,
nulităţii contractului de vânzare- terenului autentificat notarial; Codul civil
cumpărare a terenului, sau a clădirilor • acte ce confirmă dreptul de Legea cu privire la proprietate
şi terenurilor aferente, încheiat cu proprietate al vânzătorului asupra Legea cu privire la preţul normativ şi
încălcarea cerinţelor de formă. terenului (după caz, contractul de vânzare- modul de vânzare-cumpărare a pământului
cumpărare, titlul de autentificare, etc. ); Legea cu privire la privatizare
• certificatul eliberat de Oficiul Legea cu privire la Programul de
Cadastral Teritorial, care ar confirma lipsa privatizare pentru anului 1995-1996
dreptului unui terţ asupra terenului, adică Legea cu privire la arendă
garanţii contra evicţiunii; lipsa grevării Legea privind reglementarea de stat a
acestui bun; regimului proprietăţii funciare, cadastrul
• Acordul tuturor coproprietarilor, în funciar de stat şi monitoringul funciar,
cazul vânzării unui bun în regim de Legea cu privire la gospodăria ţărănească
coproprietate. de fermier
Regulamentul cu privire la atribuirea
terenurilor,
Hotărârea Guvernului nr. 192 din
20.02.1998 „Cu privire la vânzarea-
cumpărarea terenurilor”,
Regulamentul cu privire la Comisia de
privatizare a bunurilor întreprinderilor
agricole,
Regulamentul cu privire la soluţionarea
litigiilor funciare ,
Regulamentul privind terenurile
destinate industriei, transportului ,
telecomunicaţiilor, apărării şi cu alte destinaţii
speciale.
Notă :

Prin Legea privind la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului este stabilit modul de vânzare-
cumpărare a terenurilor proprietate publică şi privată.
Contractele de vânzare-cumpărare a terenurilor trebuie autentificate notarial (art. 3 (6) şi 4 (5) din Lege), deoarece
necorespunderea acestei condiţii de formă atrage nulitatea contractului (art. 4(6) şi 5 (4) din Lege).
Contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor pot fi autentificate şi în formă simplă scrisă. Nerespectarea formei
scrise a contractului de vânzare-cumpărare atrage nulitatea numai în cazul în care acest efect este expres prevăzut de lege sau prin
acordul părţilor (art. 211 (2) din Codul civil).
Acţiunea cu privire la declararea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor pentru nerespectarea condiţiilor
de formă este imprescriptibilă.
Art. 213 alin. (2) din Codul civil, dacă una din părţi a executat total sau parţial prevederile contractului de vânzare-
cumpărare a terenului, pentru care după cum am menţionat este necesară forma autentică, iar cealaltă parte se eschivează de la
autentificarea notarială a acestuia, are dreptul, la cererea părţii care a executat total sau parţial contractul, să-l declare valabil dacă el nu
conţine elemente care contravin legii. Totodată, partea care neîntemeiat –sa eschivat de la autentificarea acestuia este obligată să repare
celeilalte părţi prejudiciul cauzat.
Potrivit alin. (3) lit. d) al art. 5 din Legea privind la preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului noul
deţinător de teren, în termen de trei ani de la data autentificării notariale a contractului de vânzare-cumpărare a terenului, prezintă acest
contract Oficiului Cadastral Teritorial în al cărui rază de acţiune se află terenul, pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra
acestuia.
În cazul în care contractul nu a fost înregistrat în acest termen cumpărătorul, potrivit art. 215 (1) din Codul civil, se
adresează în instanţa de judecată cu cerere privind înregistrarea contractului. Hotărârea judecătorească, prin care s-a dispus înregistrarea
contractului, serveşte temei de a înregistra contractul de vânzare-cumpărare (art. 215 din Codul civil).
1 2 3

2. Acţiuni cu privire la În cazul în care este înaintată cerere art. 803 - 808, 681-699, 665- 769, 771-
preschimbarea bunului cumpărat privind preschimbarea bunului pentru 779, 782-785 din Codul civil
pentru consum cu amănuntul. care a fost stabilit termen de garanţie sun Regulile de preschimbare a mărfurilor
necesare : nealimentare, procurate în reţeaua de comerţ
• prospectul de utilizare (fişa de cu amănuntul, aprobate prin Hotărârea
garanţie) acordată consumatorului de către Guvernului nr. 329 din 25.05.1995.
întreprinzător; Regulile de comercializare cu amănuntul a
• concluzia expertului despre producţiei alcoolice, aprobate prin Hotărârea
calitatea bunului, în caz de contradicţii Guvernului nr. 212, din 04.04.1995.
între consumator şi întreprindere; Regulile de comercializare cu amănuntul a
În cazul în care este înaintată acţiune unor tipuri de mărfuri alimentare şi
de preschimbare a bunului pentru care nu nealimentare, aprobate prin Hotărârea
a fost stabilit termen de garanţie sunt Guvernului nr. 65 din 26.01.2001.
necesare : Hotărârea Guvernului cu privire la
• chitanţe pentru marfă, bonuri de măsurile de coordonare şi reglementare de
casă, sau de marfă, precum şi alte către stat a preţurilor (tarifelor) nr. 547 din
documente în scris, paşapoarte tehnice sau 04.08.1995.
documente ce le înlocuiesc, prospectul de Legea privind protecţia consumatorului nr.
vânzare etc.; 1453-XII din 23 mai 1993.
• concluzia expertului, în cazul
contradicţiilor privitoare la originea
viciilor bunurilor.

Notă :

Vânzarea cumpărarea bunurilor pentru consum (cu amănuntul) este reglementată în secţiunea 7 a Titlului III, cartea III din
Codul civil. Contractul de vânzare-cumpărare de bunuri pentru consum ca şi celelalte contracte de vânzare-cumpărare este un contract
bilateral, consensual şi oneros. Referindu-ne la particularităţile acestui contract vom sublinia că calitatea de vânzător trebuie să o aibă
neapărat o persoană fizică sau juridică, care practică antreprenoriatul, iar cumpărător poate fi orice persoană care cumpără bunul pentru
satisfacerea necesităţilor personale.
Încheierea contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor pentru consum are loc în baza ofertei publice. Potrivit art. 805
din Codul civil expunerea bunului cu etichete în vitrină, punerea la dispoziţie a meniului, publicitatea bunului, descrierea lui în
cataloage şi alte propuneri adresate unui cerc nedeterminate de persoane se consideră ofertă publică pentru încheierea unui contract de
vânzare-cumpărare de bunuri pentru consum, indiferent dacă se indică preţul bunului şi alte clauze esenţiale pentru încheierea
contractului.
Se atenţionează că art. 805 din Codul civil stabileşte prevederi speciale cu privire la garanţia bunului. Astfel, garanţia în
sensul art. 772 din Codul civil trebuie să fie formulată clar şi exact. Ea trebuie să conţină :
- trimiterea la drepturile legale ale consumatorului şi la faptul că prin garanţie acestea nu vor
fi limitate;
- toate menţiunile necesare pentru a se putea beneficia de garanţie, în deosebi durata şi
aplicabilitatea în spaţiu a protecţiei de garanţie, numele sau denumirea şi adresa celui care acordă garanţie.
Contractul de vânzare-cumpărare a bunurilor pentru consum pe lângă reglementările generale prevăzute de Codul civil este
reglementat şi de alte acte normative speciale, enumerate mai sus.
Prin art. 808 din Codul civil sunt instituite reguli speciale de preschimbare a bunului. Astfel, potrivit acestei prevederi
legale, cumpărătorul are dreptul în decurs de 14 zile din momentul recepţionării bunului nealimentar, dacă vânzătorul nu a stabilit un
termen mai mare, sau să preschimbe bunul la locul cumpărării lui sau în alt loc, stabilit de vânzător, cu un bun similar de o altă
mărime, formă, gabarit, model, culoare sau completare etc., cu efectuarea, în cazul diferenţei de preţ, a recalculării, iar alin. (2) al
acestui articol stabileşte că dacă lipseşte un bun similar pentru preschimbare, cumpărătorul are dreptul să restituie bunul, iar
cumpărătorul este obligat să-i restituie suma plătită.
Bunul poate fi preschimbat dacă nu a fost utilizat, nu şi-a pierdut calităţile de consum şi dacă cumpărătorul dispune de
probe că a cumpărat bunul de la vânzătorul respectiv (art. 808 (3) din Codul civil).
În cazul în care vânzătorul refuză preschimbarea bunului, cumpărătorul poate înainta o acţiune cu privire la preschimbarea,
în ordinea contencioasă.
Acţiunea poate fi înaintată în instanţa de la domiciliul reclamantului sau în instanţa de la locul încheierii sau executării
contractului (art. 38 (10) din Codul de procedură civilă) .
Prin prisma Legii cu privire la protecţia consumatorului, consumatorului poate solicita şi despăgubiri morale.
La examinarea acestei categorii de cauze, instanţa va ţine cont şi de hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 24
din 10 iulie 1997 cu modificările ulterioare „Cu privire la practica aplicării legislaţiei despre protecţia consumatorilor la judecarea
cauzelor civile”
Cererea de chemare în judecată se taxează cu taxa de stat la valoarea bunului.
Secţiunea Acţiuni ce decurg din contractul de donaţie

1 2 3

1. Acţiuni cu privire la • contractul de donaţie încheieat în art. 217, 230, 233, 827-833 din Codul civil
declararea nulităţii contractului de formă simplă sau, după cau, notarial
donaţie, încheiat cu nerespectarea autentificat;
formei sau în timpul unei boli • probe ce confirmă, că donatorul în
prezumate a letale, precum şi în cazul timpul încheierii contractului era bolnav
inadmisibilităţii donaţiei. de o boală prezumată letală(concluzia
medico-legală, extras din fişa de boală
etc.).

Notă :

Contractul de donaţie este contractul prin care una din părţi (donator) îşi micşorează în mod irevocabil patrimoniul său cu
un drept, mărind patrimoniul celeilalte părţi (donatar) cu acelaş drept, fără a urmări să primească ceva înschimb (art. 827 din Codul
civil).
Potrivit art. 829 din Codul civil, dacă obiect al donaţiei este un bun pentru a cărui vânzare (înstrăinare) este prevăzută o
anumuită formă a contractului, aceeaşi formă este cerută şi pentru donaţie.
Contractele de donaţie care conţin promisiunea de a transmite în viitor un bun trebuie încheiate în formă autentică.
Nerespectarea formei, potrivit art. 830 (1) din Codul civil, nu afectează valabilitatea donaţiei, dacă promisiunea este îmdeplinită, cu
excepţia contractelor care au ca obiect bunuri pentru a căror înstrăinare se cere forma autentică. Prin urmare, declararea contractului
pentru nerespectarea formei autentice poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual, precum şi de instanţa de
judecată din ofociu (art. 217 din Codul civil) şi nu poate fi înlăturată nici într-un fel.
Potrivit art. 823 din Codul civil este interzisă donaţia, cu excepţia donaţiei neânsemnate, pentru realizarea unor obligaţii
morale:
a) în numele persoanelor incapabile;
b) proprietarilor, administratorilor sau lucrătorilor din instituţii medicale, educative, de asistenţă socială şi din alte
instituţii similare din partea persoanei care se află în ele sau din partea soţului sau a rudelor acestteia până la gradul patru
inclusiv. Această regulă nu se aplică între rudele de până la al patrulea grad inclusiv;
c) în relaţiile dintre persoanele juridice cu scop lucrativ.
Nu se admite acceptarea de către funcţionarii publici, judecători, procurori şi alte categorii de funcţionari a darurilor pentru îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu, cu excepţia semnelor de atenţie simbolică, conform normelor de politeţe şi ospitalitate recunoscute.
Contractele de donaţie întocmite cu încălcarea interdicţiilor ,emţionate, deasemenea, se sacţionează cu nulitate absolută.
Donatorul, care în timpul unei maladii prezumate letale a donat un bun, după însănotoşire, potrivit art. 833 din Codul civil, poate cere
declararea nulităţii contractului de donaţie.
Nulitatea donaţiei în timpul maladiilor prezumate letale, este una relativă şi poate fi invoată doar de donator.
Donatorul va putea cere nuliatea contractului de donaţie în decursul termenului general de prescripţie, de la însănătoşire.

Variantă : Dat fiind faptul că nu este expres stabilit termenul de înaintare a acţiunii de declarare a nulităţii donaţiei, donatorul, prin
prisma art. 230 (nulitatea actului juridic încheiat prin leziune) şi art. 233 din Codul civil, este îndreptat să solicite declararea nulităţii
contractului în termen de 6 luni de la data când s-a însănătoşit.
1 2 3

2. Acţiuni cu privire la revocarea • contractul de donaţie; art. 834, 835, 599, 738 din Codul civil
contractului de donaţie. • probe ce confirmă, că donatarul nu
a executar sarcina;
• probe ce confirmă, că donatarul a
atentat la viaţa donatorului sa a aunei rude
apropiate a acestuia, sau a săvârşit alte
fapte ilicite faţă de persoanele indicate.

Notă :

Potrivit art. 834 din odul civil donatorul poate cere revocarea donaţiei, dacă donatarul nu a îndeplinit sarcina donaţiei. Orice persoană
în al cărei interes este stipulată sarcina poate cere îndeplinirea sarcinii, dar nu revocarea contractului.
Por cere revocarea donaţiei pe acest temei creditorii donatorului prin intermediul acţiunii oblice (art. 599 din Codul civil), precum şi
succesorii legali ai donatirului, care beneficiază de efctele revocării.
Revocarea donaţiei produce efectele stipulate la art. 738 din Codul civil.
Revocarea donaţiei poate fi cerută şi în temeiul art. 835 din Codul civil pentru ingratitudine, adică în cauzurile când donatarul a atentat
la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate acestuia sau se face vinovat de o altă faptă ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă
apropiată acestuia sau dacă refuză nejustificat să acorde donatorului îngrijirea cuvenită.
Acţiunea în revocare pentru ingratitudine este o pedeapsă civilă, o acţiune pesonală şi nu se poate înainta decât împotriva autorului
faptei şi nu produce efecte retroactive faţă de terţi.
Astfel, potrivit art. 835 (4) din Codul civil acţiunea în revocare nu poate fi înaintată împotriva moştenitorilor donatarului, nici de
moştenitorii donatorului, cu excepţia cazului când donatorul a decedat până la expirarea termenului de înaintare a acţiunii.
Alin. (1) al art. 835 din Codul civil stabileşte, că revocarea poate fi făcută doar în decursul unui an din momentul la care cel îndreptăţit
să revoce a luat cunoştinţă de motivul de revocare.
Revocarea produce efecte retroactive de la data încheierii contractului.
Aţiunea de revocare a donaţiei se taxează la valoarea bunului şi se judecă în ordinea procedurii contencioase.
1 2 3

3. Acţiuni cu privire la • contractul de donaţie; art. 836, 738 din Codul civil
rezoluţiunea contractului de donaţie.

Notă :

Art. 836 din Codul civil prevede că donatorul poate cere rezoluţiunea contractului de donaţie dacă după executarea donaţiei, nu mai
este în stare să-şi asigure o întreţinere corespunzătoare şi să-şi îndeplinească obligaţiile legate de întreţinerea faţă de terţi. Dacă
donatorul şi-a provocat intenţionat sau prin culpă gravă starea de nevoie, rezoluţiunea contractului este inadmisibilă. În cazul
rezoliţiunii contractului de donaţie, donatarul este obligat să restituie doar bunul pe care l-a primit în dar. Dacă bunul donat numai
există sau este înstrăinat, revicarea nu se admite, iar donatarul nu poate fi obligat la despăgubiri.
Acţiunea cu privire la rezoluţiunea donaţiei se achită cu taxa de stat la valoarea bunului şi se examinează în ordinea procedurii
contencioase.
Secţiunea Litigiile legate de contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

1 2 3

1. Acţiuni cu privire la • contractul de înstrăinare a bunului art. 839-845 din Codul civil
rezoluţiunea contractului pentru cu condiţia întreţinerii pe viaţă;
neexecutarea obligaţiunilor • probe ce confirmă neexecutarea
contractuale. dobândirorului a obligaţiilor ce rezultă din
contract.

Notă :

Potrivit art. 839 din Codul civil în baza contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, o parte (beneficiarul
întreţinerii) se obligă să dea celeilalte părţi (dobânditor) în proprietate un bun imobil sau mobil, iar dobânditorul se obligă să asigure
beneficiarul întreţinerii în natură – locuinţă, hrană, îngrijire şi ajutorul necesar pe timpul cât va trăi, precum şi înmormântare.
Contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii se încheieîn scris, dar dacă pentru înstrăinarea bunului se cere respectarea
formei autentice, contractul se încheie n formă autentică.
Potrivit alin. (1) al art. 844 din Codul civil beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării
obligaţiilor contractuale de către dobânditor.
Astefl, instanţele judecătoreşti trebuie să stabilească dacă dobânditorul a acordat întreţinerea în natură în condiţiile stipulate în contract,
concomitent în cazul când acţiunea urmează a fi admisă, în dispozitivul hotărârii se indică că contractul este rezolvit şi nu reziliat,
deoarece în temeiul art. 844 din Codul civil, acestui contract îi este caracteristic modul de desfacere – rezoluţiunea.
Instanţele judecătoreşti sunt obligate să verifice prin prisma principiului admisibilităţii probelor, art. 122 din Codul de procedură civilă ,
respectarea de către dobânditor a obligaţiunilor stipulate în contract şi în special dacă a asigurat beneficiarul întreţinerii cu locuinţă,
hrană şi ajutor necesar.
Totodată, în cazul contractului cu pluralitate de părţi (mai muţi beneficiari şi /sau dobânditori), se va lua în consideraţie că obligaţia de
întreţinere este indivizibilă atât activ, cât şi pasiv. Astefl, în caz de pluralitate de beneficiari , ea nu este considerată îndeplinită dacă nu
s-a executat integral faţă de toţi creditorii, întinderea şi valoarea fiind în funcţie de necesităţile şi durata vieţii tuturor beneficiarilor. În
caz de pluralitate de dobânditori, fiecare dintre ei poate fi obligat să execute obligaţia de întreţinere, în schimb şi prestarrea întreţinerii
de către oricare dintre ei este liberatoare pentru toţi.
Acţiunea în rezoluţiunea contracului d întreţinere pote fi înaintată şi de moştenitorii beneficiaului, după decesul acestuia, în baza
aceluiaşi temei şi poate fi admisă, dacă se va dovedi neexecutarea obligaţiilor contractuale de către dobânditor în timpul vieţii
beneficiarului, cât şi după moartea cestuia, privitor la înmormântare.
În cazul în car s-a admis acţiunea şi în dependenţă de cerinţele suplimentare înaintate, instanţele pot dispune restituirea bunului, fie
plata valorii lui. Valoarea întreţinerii prestate de dobânditor nu se restituie.
Obligaţia de întreţinere ce decurge din acest contract este intuitue personae şi de la acest considerent instanţa poate dispune
rezoluţiunea contractului şi în virtutea alin (3) al art. 839 din Codul civil şi anume în cazul transmiterii de către dobânditor a creanţei de
întreţinere unor alte persoane Prin alte persoane se înţeleg cele care nu se încadrează în categoria pluralităţii de dobâditori şi nu sunt
menţionate în contractul de întreţinere.
1 2 3

1. Acţiuni cu privire la • contractul de înstrăinare a bunului art. 839-845 din Codul civil
rezoluţiunea contractului pentru cu condiţia întreţinerii pe viaţă;
imposibilitatea executării obligaţiilor • probe ce confirmă obligaţiunile
contractuale. contractuale sunt imposibil de executat.

Notă :

Instanţele judecătoreşti pot rezovi contractul de întreţinere la cererea dobânditorului, în cazul în care într-adevăr există circumstanţe
independente de voinţa acestuia care fac imposibilă executarea contractului
. Cele ma numeroase sunt cazurile când dobânditorul este condamnat la pedeapsa închisorii, este lipsit de capacitate de muncă sau
exerciţiu, sau situaţia materială nu îi mai permite să acorde întreţinere.
Instanţele nu vor admite acţiunea, în cazul în care dobânditorul îşi întemeiază cererea că bunul a pierit sau în cazul incendierii casei de
locuit etc., în lipsa culpei uneia din părţi, deoarece pierirea bunului nu-l degrevează pe dobânditor de obligaţiile pe care şi le-a asuat în
bazaă de contract.
1 2 3

1. Acţiuni cu privire la • contractul de înstrăinare a bunului art. 839-845 din Codul civil
modificarea modului de executare a cu condiţia întreţinerii pe viaţă;
contractului.

Notă :

Potrivit art. 841 din Codul civil beneficiarul întreţinerii poate cere modificarea modului de executare a contractului, în cazul în care
dobânditorul nu-şi execută obligaţia de întreţinere, prin stabilirea în locul obligaţiei de întreţinere a unei plăţi periodice în bani.
Modificarea poate fi efectuată prin acordul părţilor sa de către instanţa de judecată la cererea beneficiarului întreţinerii.
Secţiunea Litigii ce decurg din contractul de rentă.

1 2 3

1. Acţiuni cu privire la • contractul de rentă; art. 847-858 din Codul civil


rezilierea contractului de rentă. • probe ce confirmă neexecutarea
obligaţiei de către debirentiersau
imposibilitatea continuării acesor
raporturi.

Notă :

Contractul de rentă este un contract prin care o persoană (debirentier) se obligă să plărească periodic, cu titlu gratuit sau oneros
celeilalte persoane (credirentier) o revidenţă (847 (1)din Codul civil).
Cuantumul ratei de rentă se stabileşte în mod liber, prin voinţa părţilor contractului şi poate fi plătită în bani sau în natură.
Renta poate fi instituită şi în favoarea unui terţ.
Potrivit art. 849 din Codul civil, pentru valabilitatea contractului care promite o rentă este cerută farma autentică. Dacă credirentierul
transmite debirentierului un bun imobil, contractul urmează a fi întegistrat în registrul bunurilor imobile, în caz contrar nu va produce
efectul translativ de drepturi.
Contractul de rentă poate fi îmcheiat pe un termen determinat sau pe durata vieţii credirentierului (art. 488 din Codul civil).
Potrivit art. 856 din Codul civil, atât debirentierul, cât şi credierentierul pot cere rezilierea contractului de rentă, dacă în urma
neexecutării obligaţiilor sau din alte motive temeinice, continuarea acestor raporturi nu mai este posibilă.
Rezilierea contractului de rentă, potrivit art. 855 din Codul civil, poate fi solicitată şi de către terţe persoane, care au dreptul la
întreţinerea din partea debirentierului, dacă ultiul nu-şi poate îndeplini obligaţiile faţă de terţi.
Deptul terţului la întreţinere trebuie să fie legal şi nu contractual. Astfel, reieşind din prevederile Codului familiei au dreptul la
întreţinere minorii, copii majori, dar inapţi de muncă ce necesită întreţinere, părinţii incapabili de muncă, soţul, fostul soţ, fratele,
surorile în cazurile prevăzute de lege.
În cazul rezilierii contratului, bunul transmis în legătură cu constituirea rentei, se restituie credierntierului, iar prestaţia efectuată de
debirentier nu se restituie, dacă din contract nu rezultă altfel (art. 855 şi 856 din Codul civil).
Acţiunea cu privire la rezilierea contractului de rentă se judecă în ordinea procedurii contencioase şi se achită cu taxa de stat reieşind
din valoarea bunului ce urmează a fi restituit.

Secţiunea Litigii ce decurg din contractul de comodat.


1 2 3

1. Acţiuni cu privire la • contractul de comodat; art. 858-866 din Codul civil


rezilierea contractului de • probe ce confirmă circumstanţele
comodat. de reziliere a contractului de comodat.

Notă :

Prin contractul de comodat o parte (comodand) transmite cu titlu gratuit un bun în folosinţă eleilalte părţi (comodatar), iar
acesta se obligă să restituie bunul la expirarea termenului pentru care i-a fost transmis (art. 859 (1) din Codul civil).
Contractul de comodat poate prevedea compensarea de către comodatar a uzurii bunului.
Drepturile, obligaţiile şi răspunderea părţilor sun stabilite prin art. 860-866 din Codul civil.
Potrivit art. 866 din Codul civil comodantul poate rezilia contratul dacă :
- în virtutea unor circumstanţe nepevăzute, al însăşi are nevoie de bun;
- comodatrul foloseşte nunul neconform destinaţiei stabilite în contract, fără acordul
comodantului, în folosinţă unui terţ sau supune bunul unui periocol mare, ca urmare a manifestării prudenţei cuvenite;
- comodatarul a decedat sau dacă este persoană juridică şi-a încetat activitatea.
În caz de litigiu, rezilierea poate fi solicitată în justiţie. Acţiunea se achită cu taxa de stat la valoarea bunului.