Originea evolutionista a fobiilor

specifice: Cum si de ce ne temem?

 „Din perspectiva psihologiei evolutioniste, frica si
panica - ca si cele mai multe emotii - trebuie sa fie
vazute ca raspunsuri adaptative. Ele pot sa fie
neplacute la nivel experiential, dar au ca si functie de
baza pregatirea si apararea noastra fata de pericole
(ex. raspunsuri de tip fight or flight).“
Nesse, 1990
 In ultimii ani, interes stiintific puternic in abordarea evolutionista
a naturii umane: psihologia evolutionista.

• Mintea: mozaic de mecanisme mentale specifice de

specie (structuri cognitive), rezultate in mare parte in
urma procesului de selectie naturala (diversitate si
adaptare), menit sa permita stramosilor nostri sa se
adapteze mediului de vanatoare-recolta in care s-a
dezvoltat specia noastra.

• mediul adaptabilitatii evolutioniste (environment of

evolutionary adaptedness; EEA): compozit statistic al
trasaturilor relevante dpdv adaptativ ale mediului
ancestral experimentat de catre stramosii nostri.

Directie noua de cercetare: psihopatologia evolutionista.

“Minte de pleistocen in holocen” (Hagen, 2006)
- genul Homo - 1.8 -2 mil ani, inceput
Pleistocen
- trecerea de la societatea vanatori-
culegatori la cea de agricultori - aprox.
acum 10.000 de ani (Holocen)
- raportat la Pleistocen, experienta in EEA
holocenic este una foarte recenta

Pentru a se dezvolta structuri cognitive

adaptative, conditiile din Holocen ar fi
trebuit sa fie
1) noi
2) relativ constante
3) relevante pentru supravietuire si
reproducere

Biologic, omul pleistocenic nu difera de

holocenic (ex. aborigenii australieni -
izolati 40.000 ani).
“Minte de pleistocen in holocen” (Hagen, 2006)
Exista trei tipuri majore de explicatii evolutioniste ale psihopatologiei:

1). Explicatia breakdown (esecul): tulburarea mintala este vazuta ca un

esec al anumitor structuri cognitive in indeplinirea functiilor lor evolutive.

2). Explicatia mismatch (nepotrivirea): un mecanism a fost candva

adaptativ, dar momentan nu mai este din cauza schimbarilor de mediu
(diferenta intre mediul EEA si cel de acum).

3). Explicatia persistence (persistenta): sustine posibilitatea teoretica a

utilitatii adaptative a unor mecanisme mintale si in mediul actual, la fel
cum au fost in EEA ancestral.

Cat de mult din psihopatologia umana este esec, nepotrivire sau

persistenta in sensul adaptarii?
De ce fobiile specifice sub lupa analizei evolutioniste?

• Frica si anxietatea fata de stimulii de mediu sunt ambele

fenomene cu impact puternic asupra supravietuirii individuale
si a succesului reproductiv (eng. fitness-related traits).

• Fobiile specifice fata de stimulii de mediu reprezinta un

candidat excelent pentru explicatiile evolutioniste ale
psihopatologiei.
Fobiile specifice: tulburari de anxietate
Privire de ansamblu si statistici (DSM-IV):
• frica extrema, irationala si persistenta fata un obiect
sau o situatie (stimul fobic)
• interferenta marcanta cu stilul normal de viata
• 7-18% din populatia generala intalneste criteriile DSM-
IV
• femeile sunt de 2-3 ori mai reprezentate decat barbatii
• mai putin de 20% din persoanele fobice cauta ajutor de
specialitate; ceilalti prefera sa evite contactul cu stimulii
fobici ---> consecinte asupra stilului de viata.
DSM-IV-TR - 5 tipuri de fobii specifice: tipul animal, tipul mediu
natural (inaltimi, furtuni, apa), tipul sange-injectie-rani, tipul
situational (avion, locuri inchise, elevator etc) si tipul „altele“.
Critici:
• nu se face o distinctia bazata pe principii teoretice clare intre
tipul situational si „altele“.
• exemple neconcludente (ex. fobia de elevator si fobia de a
cadea in momentul indepartarii de un perete) ---> tipul „altele“ ar
fi de fapt fobii induse de stimuli fobici din mediul actual,
„modern“ (EEA actual).

Intrebare: sunt fobiile specifice

adaptari din EEA ancestral?
• Stimulii fobici - stimuli periculosi in EEA (Mark & Nesse, 1994; Fear and
fitness: an evolutionary analysis of anxiety disorders ) - ex. frica de locuri
publice sau deschise = raspuns adaptativ fata de pericolele intalnite in afara
spatiului vital al oricarei specii teritoriale. Dar...

• Diferenta mediului actual de mediul ancestral EEA ---> indivizii de la capatul

sensibil al distributiei variatiei fenotipice ar putea fi incapabili de coping cu
unele situatii ordinare, chiar daca mecanismele lor mentale fuctioneaza dupa
modelarea facuta de selectia naturala.

• Predispozitie biologica de a considera anumiti stimuli ca fiind mai periculosi

decat altii, doar pe baza unor indicii minimale („minimal cues that reflect ancient
dangers“).
• Fricile evoluate („evolved fears“) - pregatire pentru raspunsurile adecvate
---> formele luate de diferite fobii se potrivesc cu functia lor (Nesse, 1999).

• Raspunsul flight/fright se potriveste cu ceea ce este necesar dpdv

fiziologic pentru a raspunde unui pericol: cresterea frecventei cardiace
asociata cu anxietatea este rezultatul activarii SN simpatic, care creste
fluxul sanguin spre muschi (exceptie - fobia de sange ---> lesin).

Deci: formele functionale ale fobiilor au fost candva adaptative, chiar daca
ele sunt de multe ori neconfortabile in mediul actual. Stimulii din mediul
actual nu sunt intotdeauna indicatori onesti ai pericolului: cele mai multe
perceptii ale lumii in mediul actual vin uitandu-ne pe fereastra, nu de pe
stanci sau buze de prapastii.
• Distinctie general acceptata: fricile cu semnificatie evolutiva (lurking fears) si alte
tipuri de frica.

• Conses in studiile evolutioniste ale fobiilor: (1) multe specii, inclusiv specia umana,
sunt mai pregatite sa raspunda mai rapid unor stimuli decat altora si (2) stimulii
fobici cei mai comuni sunt cei ce au fost si/sau sunt de evitat in sens adaptativ.

• Nu se exclude posibilitatea formarii fobiilor fata de orice alt stimul (atipici, fara
valoare adaptativa). Un sistem poate fi activat de un stimul nespecific sistemului.
Explicatia „modulului fricii“: domeniu actual si domeniu propriu-zis (proper domain).
Domeniul propriu-zis este informatia pe care modulul este modelat functional biologic
sa o proceseze. Domeniul actual este toata informatia din mediu, care poate uneori sa
satisfaca conditiile de input ale modulului ---> trasaturi ale mediului actual pot sa
activeze module care au in repertoriul de raspuns frica (ex. frica de avion -> frica de
inaltime).

Deci imaginea evolutionista a fobiilor poate sa faca fata si etiologiilor

alternative. Se pune insa problema daca natura observata a fobiilor, mai
degraba decat mecanismele lor, poate sa fie „introdusa“ in scenariul evolutionist.
Lucrurile par sa fie mai complicate.
Teoriile evolutioniste: explicatii pentru patternul general al fobiilor, dar nu pentru
detalii, cum ar fi de ce fobiile sunt mult mai comune la femei decat la barbati?

Frica de paianjeni este o fobie foarte comuna. De ce paianjenii au putut fi un pericol

atat de mare in EEA ancestral? Ancestorii au trait si in prezenta pradatorilor de talie
mare, dar fobiile (nu frica propriu-zisa) de ursi, lei sau elefanti nu sunt comune.

Fobiile fata de animale par sa aiba exact forma la care ne-am astepta sa o aiba reactia
adaptativa in fata unui organism periculos. Intrebarea este: organismele care
determina aceste elemente reactionale functionale sunt acele organisme care semnalau
pericolul stramosilor nostri? Sunt inca necesare studii detaliate ale semnificatiei si
caracteristicilor stimulilor fobici.
Sumarizand, exista sustinere buna, dar nu conclusiva pentru ideea ca cel
putin unele dintre fobiile specifice sunt:

(1) expresii ale unor raspunsuri evoluate (pregatite in evolutie) la

stimuli care

(2) au fost candva adaptativi prin inducerea fricii, dar exista multe
pareri care sustin ca

(3) frica si reactia de anxietate induse de acesti stimuli nu mai sunt

intotdeauna adaptative in mediul actual (explicatia nepotrivirii).

Dar... al treilea punct poate fi corect pentru locuitorii oraselor, dar

specia umana nu este formata doar din oraseni. Exista populatii
umane la care raspunsurile la frica situate 2-3 abateri standard
deasupra mediei pot fi extrem de utile (explicatia evolutionista a
persistentei unei adaptari).
Exista numeroase rute cauzale ale fobiilor. Psihologia evolutionista ofera una
dintre ele. Istorii evolutioniste similare celor pentru fobiile specifice sunt
plauzibile si pentru tulburarile de panica, dar abordarea evolutionista in
general este inca supusa multor provocari.

Propunere de abordare a psihopatologiei

Psihopatologia evolutionista: model integrativ de

abordare a tulburarilor mentale, care poate fi aplicat
si fobiilor specifice (Kennair, 2003). Acest model este
unul comprehensiv al mintii, bazat pe genetica
comportamentala, biologie evolutionista, teorii ale
dezvoltarii, psihologie clinica, precum si pe
interactiunile cu factorii sociali si de mediu in general.

Este greu de gasit sensul complet al unei adaptari

avand in vedere filtrele evolutioniste, ontogenetice si
de mediu (vezi model).
Kennair, 2003