Sunteți pe pagina 1din 20

Universitatea de Vest Vasile Goldis

Sectia – Psihologie

Emotiile

Cuprins
Argument teoretic................................................................................................................
Afectivatea...........................................................................................................................
Formele afective...................................................................................................................

1.2.1Dispozitii afective
1.2.2. Afecte...................................................................................................................
1.2.3 ..Emotii..................................................................................................................
1.2.4.Sentimente.............................................................................................................
1.2.5.Pasiuni....................................................................................................................
1.3Componentele emotiei................................................................................................
1.4 Teorii ale emotiilor ....................................................................................................
2. Automonitorizarea emoţiilor şi a dispoziţiei afective................................................
2.1 Automonitorizarea emotiilor.........................................................................
2.1.1. Analiza cantitativa....................................... .............................................
2.1.2 Analiza calitativa........................................................................................
2.2 Automonitorizarea dispozitiei afective..........................................................
2.2.1 Analiza cantitati..................................................................................
2.2.2. Analiza calitativa....................................... .......................................
Bibliografie..............................................................................................................................
Argument Teoretic

Afectivitatea este proprietatea individului de a simtii emotii si sentimente.

Formele vietii afective

Perceptia, reprezentarea, gandirea sunt procese de cunoastere a realitatii obiective. Omul nu


inregistreaza insa evenimentele lumii externe in mod indiferent. Unele situatii/evenimente ne
bucura, altele ne intristeaza, unele fapte produc entuziasm, in timp ce altele trezesc indignare.
Individul, fiind confruntat cu diferite situatii sau imprejurari de viata, acestea au anumite
repercusiuni asupra trebuintelor si intereselor sale, asupra aspiratiilor, convingerilor sau
obisnuintelor formate, in sensul ca le impiedica desfasurarea - creand noi sarcini de adaptare -
sau dimpotriva le ofera conditii optime de manifestare, inlesnind astfel echilibrarea cu mediul.

E. Claparede observa: ,,Emotia apare cand adaptarea este impiedicata din diferite motive". In
functie de aceste relatii iau nastere anumite procese afective sau emotii, in sensul larg al
cuvantului.

Procesele afective sunt fenomene psihice complexe, caracterizate prin modificari


fiziologice mai mult sau mai putin extinse, printr-o conduita marcata de expresii emotionale
(gesturi, mimica etc.) si printr-o traire subiectiva.

S-au conturat trei moduri de abordare a procesului emotional. S-a pornit, mai intai, de la
ceea ce individul “simte” in chip nemijlocit, mai precis de la raportul sau introspectiv pus in
relatie cu o anumita situatie concreta. Pentru descrierea trairilor subiective vizavi de aceste
situatii repetate s-au oferit liste de cuvinte, obtinandu-se relatari tipice in imprejurari determinate.
S-au consemnat raspunsuri emotionale tipice in situatii bine definite, studiul inscriindu-se in
schema S-R. Marshall A. si Izard, C.E. au identificat astfel un set de 11 stari emotionale
distincte: bucurie, surpriza, curiozitate, dezgust manie, teama, rusine, dispret, vina oboseala,
stres. S-a presupus ca fiecare din aceste emotii de baza s-ar caracteriza printr-o combinatie unica
de reactii nervoase si fiziologice, ipoteza care nu s-a validat decat partial in plan fiziologic.
Metoda de analiza aplicata face studiul dependent de vocabularul unei persoane, respectiv al unei
limbi, de unde dificultatea acordului intersubiectiv, absenta fidelitatii datelor. Marturia
introspectiva nu poate intemeia pana la capat investigatia, relatarile verbale fiind instabile.
Adesea descrierea verbala surprinde structura de suprafata a unui proces afectiv, in timp ce
cercetatorul-psiholog este interesat sa patrunda structura sa de adancime.

A doua cale de studiu a fost aceea a corelarii trairii subiective a raportului introspectiv, cu
expresia emotionala a individului (mimica, gesturi etc.). S-au reperat pe aceasta baza categorii
emotionale distincte, intemeiate pe concordantele intre trairea subiectiva si expresia
comportamentala. Fara a se epuiza inventarul lor, s-au identificat sase emotii de baza: manie,
dezgust, bucurie, tristete, frica si surpriza. Corelarea simpla intre marturia introspectiva si
expresia comportamentala ignora insa momentul cognitiv, interpretarea situatiilor de viata cu
care individul este confruntat. Persoana umana este considerata numai prin prisma sistemului
,,intrari" - ,,iesiri"; ori, inca la nivelul perceptiei, stimulii sau evenimentele externe isi au efectele
lor nu doar in forma ,,bruta”, ci prelucrate prin filtrul cognitiv.

O abordare mai completa a procesului afectiv impune si considerarea componentei


cognitive. S-a propus in aceasta privinta un model tridimensional, potrivit caruia emotia ar
reprezenta o combinatie de trei factori: atentia, nivelul de activare fiziologica si nota de
placere/neplacere. Potrivit teoriei cognitive, subiectul interpreteaza aceasta combinatie unica
drept o emotie particulara. Numarul starilor afective ar fi practic nelimitat, intrucat combinatiile
celor trei factori, precum si valorile acestora ar fi nenumarate. Studiul comporta astfel dificultati
insemnate. cr496g1213rrru

Luand ca termen generic procesul emotional vom putea distinge: a) procese emotionale
primare: dispozitii organice si afecte; b) emotiile propriu-zise; c) dispozitiile afective; d)
sentimentele.

Procesele emotionale primare: dispozitii organice si afecte.

Dispozitiile organice sunt stari afective difuze care insotesc starea de sanatate, de
oboseala, de boala, nelinistea, dorinta sexuala etc. De exemplu, bolile cardiovasculare produc, de
regula, stari anxioase, TBC-ul pulmonar e insotit de euforie si excitabilitate, afectiunile
gastrointestinale – de stari de ipohondrie, etc.

Afectele sunt izbucniri emotionale caracterizate prin aparitia brusca si de scurta durata,
cu o desfasurare puternica unipolara. Consumandu-se in expresii si gestica vie. Exemple de
afecte: furia pana la abandonul de sine, agresivitatea oarba, disperarea, starea de groaza, accesele
nestapanite de ras sau de plans s.a. Ele sunt insotite de o anumita ingustare a campului de
constiinta, acesta fixandu-se asupra cauzei care a provocat procesul afectiv. P. Janet interpreteaza
afectul ca o regresiune spre conduite inferioare, insotita de o diminuare a controlului constient.
Reglajul cortical fiind redus, modificarile organice sunt deosebit de vii si au un caracter
dezorganizator mai pronuntat. Sub imperiul afectului omul poate savarsi fapte necugetate, in
contrast cu modul sau obisnuit de comportare. Dominarea sau stapanirea unui afect este posibila
daca efortul de inhibitie se plaseaza in stadiul sau initial.

Termenul de afect este utilizat uneori ca termen generic: afectul asteptarii, afectul uimirii
(sursa a investigatiei) s.a.

Emotiile propriu-zise sunt procese sau desfasurari emotionale mai moderate in care
functiile constiintei nu sunt blocate sau ingustate ca in afecte. Ele sunt efectul confruntarii dintre
nevoile individului si datele reale sau prezumtive ale mediului. Spre deosebire de afecte, emotiile
sunt tranzitive si pluritonale, se dezvolta gradat, procesual si poseda un grad mai mare de
diferentiere si interiorizare.

Emotiile au o orientare determinata, o referinta obiectuala sau situationala: ti-e frica de o


situatie anumita, te manie o intamplare precisa etc. Asadar, emotiile au un caracter situational,
depind de actiunea nemijlocita a situatiei emotionale si apar frecvent ca efect al satisfacerii sau
nesatisfacerii unor tendinte biologice. Valenta afectiva a datelor ambiantei este in parte
determinata de informatia obiectuala (emotia nu este traita izolat, ci in context cognitiv); prin
starea afectiva se dezvaluie mai ales relatia dintre natura si trebuintele subiectului pe de o parte,
si proprietatile evenimentelor externe pe de alta parte.

Emotiile se asociaza in cupluri contradictorii (bucurie-tristete, manie-relaxare, admiratie-


dispret, simpatie--antipatie, placere-insatisfactie etc.), imprimand acea polaritate caracteristica
vietii afective. De aici dihotomia clasica: emotii stenice - care sporesc activitatea, maresc forta si
energia persoanei - si emotii astenice, care diminueaza energia si activismul persoanei. Aceasta
polaritate rezulta din corespondenta, respectiv discordanta dintre nevoile, convingerile,
obisnuintele individului si

situatiile sau evenimentele vietii.

In sfarsit, emotiile se inscriu in tipare socio-culturale, ele se preteaza la invatare,


modelare sociala, in timp ce afectele nu.

Dispozitiile afective. Sunt stari emotionale difuze si generalizate, putin intense, relativ
discrete dar durabile, care comunica o anumita tonalitate intregii noastre vieti psihice.
Dispozitiile alcatuiesc un fel de fond emotional care coloreaza comportamentul intr-o perioada
mai scurta sau mai lunga de timp, fond pe care se dezvolta procese locale. Dupa cum arata
Popescu-Neveanu, dispozitiile sunt premise dar si rezultat al acumularii si aglutinarii proceselor
afective. Ele apar, asadar, intr-o dubla ipostaza:

a) ca premise pentru dezvoltarea unor noi formatii afective;

b) ca expresie rezultativa a unor desfasurari emotionale, ca efect sumatoriu al


imprejurarilor psihosociale pe care le parcurge persoana, a unor constante ale acestor imprejurari.

In dispozitiile afective se tematizeaza selectiv - dupa Murray - evenimentele, haloul lor


emotional, care se cristalizeaza intr-un plan de fundal in raport cu campul actual al constiintei,
colorand specific relatiile individului cu ambianta, perceptiile, amintirile si gandurile. De
exemplu zilele de sarbatoare par sa dobandeasca o luminiscenta aparte, dispozitiile nostalgice
incadreaza amintirile intr-o atmosfera idilica. Un anumit rol joaca si fenomenele de contagiune
din grup, precum si climatul psihosocial dominant intr-un colectiv.

Sentimentele constituie formatii afective complexe si durabile, de intensitate moderata,


care devin - gratie indicelui de stabilitate si generalizare - adevarate atitudini afective fata de
obiecte, evenimente, valori, persoane semnificative pentru un individ sau grup. Sub unghi
psihogenetic, atitudinile emotionale stabile apar mai tarziu decat trairile situative, fiind rezultatul
generalizarii emotionale in functie de situatii repetitive, evenimente centrale, persoane
semnificative etc. Format pe baza generalizarii trairilor situative repetate, sentimentul imprima la
rand sau nota specifica trairilor particulare in situatii ulterioare. De exemplu, emotiile repetate
legate de succesul/insuccesul unei activitati duc la formarea unei atitudini stabile fata de acea
activitate. La fel, sentimentul patriotic - format dintr-un sistem de reprezentari si emotii - nu are
un caracter episodic, ci este prezent in permanenta sub forma unei atitudini afective. Un om aflat
departe de patrie nu inceteaza sa o iubeasca; uneori intr-o asemenea situatie, sentimentul patriotic
chiar se accentueaza. O mama desi se supara adesea pe copil in diverse situatii, sentimentul
matern ramane acelasi.

Sentimentele sunt denumite - ca si emotiile - prin termeni similari: dragoste/ura, mandrie,


recunostinta etc., fapt ce denota ca sunt traite la fel, aflandu-se in consonanta.

Pe scurt sentimentul este o formatiune atitudinala caracterizata prin stabilitate,


condensare emotionala si caracter habitudinal. El persista latent si se activeaza in functie de
conditii. La aceste note definitorii se adauga caracterul social al expresiei sentimentelor; acestea
imbraca forma concreta in functie de modelul social al ambiantei in care ia nastere. Primul model
este sugerat de nume, de cuvant - noteaza V. Pavelescu. Cuvantul decanteaza emotii, sentimente;
in expresie poetica el sugereaza nu numai imagini, dar si trairi cu rezonante adanci, adesea
inedite. La Paris - observa Stendhal - ,,iubirea e fiica romanelor". Istoria consemneaza un val de
sinucideri dupa aparitia lui Werther de Goethe. J.P. Sartre avertizeaza asupra erorii de a
considera cuvantul doar ca un ,,zefir care alearga usor la suprafata lucrurilor... Daca dati
conduitei unui individ un nume i-o revelati: el se vede pe sine insusi. Si cum dumneavoastra ii
dati un nume acestei conduite in acelasi timp fata de toti ceilalti, el se stie vazut in momentul in
care se vede". Etichetarea verbala devine suport al constientizarii, iar ,,marturia" publica
modifica statutul faptului.

Dispozitiile afective

Sunt stari emotionale difuze si generalizate, putin intense, relativ discrete dar durabile, care
comunica o anumita tonalitate intregii noastre vieti psihice. Dispozitiile alcatuiesc un fel de fond
emotional care coloreaza comportamentul intr-o perioada mai scurta sau mai lunga de timp, fond
pe care se dezvolta procese locale. Dispozitiile sunt premise dar si rezultat al acumularii si
aglutinarii proceselor afective. Ele apar, asadar, intr-o dubla ipostaza:
a) ca premise pentru dezvoltarea unor noi formatii afective;
b) ca expresie rezultativa a unor desfasurari emotionale, ca efect sumatoriu al imprejurarilor
psihosociale pe care le parcurge persoana, a unor constante ale acestor imprejurari.
In dispozitiile afective se tematizeaza selectiv evenimentele, haloul lor emotional, care se
cristalizeaza intr-un plan de fundal in raport cu câmpul actual al constiintei, colorând specific
relatiile individului cu ambianta, perceptiile, amintirile si gândurile. De exemplu zilele de
sarbatoare par sa dobândeasca o luminiscenta aparte, dispozitiile nostalgice incadreaza amintirile
intr-o atmosfera idilica. Un anumit rol joaca si fenomenele de contagiune din grup, precum si
climatul psihosocial dominant intr-un colectiv. O persoană prost dispusă tinde să perceapă
realitatea în culori întunecate, să ia decizii greşite şi să creeze situaţii conflictuale în familie sau
în grupul în care îşi desfaşoară activitatea. Dispoziţiile prin care trecem sunt vesele sau triste,
calme sau anxioase (încordate), individuale sau colective, dispoziţii de sărbătoare.
Afecte,Emotii,Sentimente,Pasiuni

Emotiile, sentimentele, dispozitiile si pasiunile anima viata cotidiana si reprezinta elementele


fundamentale ale acesteia. Conventiile sociale ne obliga insa adesea sa le canalizam intr-o
anumita directie sau sa ni le reprimam. Chiar si studiul lor sta sub semnul ambiguitatii: pentru
sociologi emotiile tin de psihologie, iar psihologii nu le analizeaza decit sub aspect patologic.
Etologia le-a aplicat propriile metode de observare si evaluare specifice muncii de teren. Jacques
Cosnier, medic, psihiatru, psihanalist si etolog, ofera in aceasta lucrare raspunsuri personale la
citeva intrebari legate de psihologia emotiilor: Ce sint emotiile de baza si cum se definesc?
Stresul este intotdeauna nociv? Emotiile sint universale sau sint specifice fiecarei societati?
Eradicarea emotiilor este oare o perspectiva de dorit pentru umanitate?

Afectele sunt acele manifestari emotionale ce au un caracter exploziv,aparitia lor este brusca si
de scurta durata, se axeaza pe un singur element, avand la baza o expresivitate destul de
dezorganizata.Acestea pot fi atat pozitive(bucuria, euforia), cat si negative(furia, teama,
disperarea).

Sentimentele sunt structuri de tendinte si aspiratii foarte ample, in general sunt stabile, sunt bine
cristalizate, orienteaza, declanseaza si regleaza conduita .Se structureaza si reflecta doar situatiile
sociale, continutul realtiilor interpersonale si sistemul de valori .In elaborarea sentimentelor se
implica si procesele cognitive, de aici reiese superioritatea psihologica a sentimentelor in
comparatie cu celelalte procese psihice.In aparitia, constituirea si manifestarea sentimentelor, un
rol important il are mediul social.In constituirea sentimentelor insa, spre deosebire de celelalte,
intalnim cateva etape: cristalizarea sentimentelor, maturizarea lor, urmata de uzura sau disparitia
acestora.Sentimentele sunt cele care structureaza dorinte, emotii, atitudini personale, toate
acesteea intrand in relatie, formandu-se astfel o interconexiune.

Pasiunile sunt forme complexe de manifestare a afectivitatii care pun in comun intensitatea
emotiei si durabilitatea sentimentelor, ajungandu-se la unilateralitatea vietii, intregul univers
reducandu-se la un singur obiect, domeniu, persoana.Acestea au fost impartite in doua
categorii:pozitive-sunt acelea ce imogatesc viata intr-un domeniu si permit
realizariimportante(pasiunea-iubire; pasiunea-sociala; pasiunea- artistica; pasiunea- sportiva) si
negative-cele ce duc la degradarea morala si fizica(zgarcenia, dependenta de alcool, de droguri,
de jocuri de noroc.)

Teorii ale emotiei

Emotiile se definesc ca stari afective, de scurta durata, care traduc un specific al relatiilor mele
cu un obiect sau o situatie, deci au un caracter situational (Andrei Cosmovici). Emotiile pot fi
declansate de o imprejurare reala sau de una imaginara (gandul ca politia poate fi pe urmele sala
sperie talharul care are banii furati in geamantan). Intensitatea lor e foarte variata: poate fi vaga,
mijlocie, dar si foarte mare , zguduind intregul organism.

Atat in vorbirea curenta , cat si in lucrarile de specialitate psihologica, emotiile sunt


frecvent identificate cu sentimentele , cum ar fi iubirea si ura (dar sunt multe feluri de iubire: de
tata , de sot , de prieten , dragoste de munca, de patrie etc. dupa cum exista si variate obiecte ale
urii: fata de un rival , de un dusman , hot, secta, o ideologie etc). Intorcandu-ne la marii filozfi
care au analizat afectivitatea , constatam o asemenea lipsa de diferentiere. Astfel, Rene
Descartes, in lucrarea sa Les passions de l’ame (Pasiunile Sufletului) descrie 40 de „pasiuni”,
printre care figureaza , pe langa emotii , sentimente , dorinte si chiar trasaturi de caracter. Dar
marele filosof francez considera ca toate isi au originea in numai 6 pasiuni primitive: mirarea,
iubirea,ura,dorinta,bucuria si tristetea. Toate celelalte n-ar fi decat varietati ale acestora sau
rezultatul unor combinari ale lor. Cum se vede 3 din pasiunile fundamentale sunt emotii,doua-
sentimente,iar una,dorinta, constituie o denumire generica in care pot figura nenumarate
aspiratii.1

Emotiile se asociaza in cupluri contradictorii (bucurie-tristete, manie-relaxare, admiratie-


dispret, simpatie-antipatie ), imprimand polaritatea caracteristica vietii afective. De aici si
dihotomia clasica : emotii stenice care sporesc activitatea, maresc forta si energia persoanei, si
emotii astenice , care diminuiaza energia si activismul persoanei. Aceasta polaritate rezulta din
corespondenta, respectiv discordanta dintre nevoile, convingerile , obisnuintele individului si
situatiile sau evenimentele vietii. 2

a)Teoria intelectualista

Teoria intelectualista a fost elaborata la inceputul secolului trecut si apartine lui Herbart si
Nahlowski. Ei erau adeptii unei psihologii asociationiste, care dadea o mare importanta
reprezentarilor si asocierilor . Acesti filosofui au explicat emotiile prin dinamica reprezentarilor.
O stare afectiva ar lua nastere din interactiunea imaginilor. De exemplu, acordul dintre
reprezentari produce bucurie, in timp ce conflictul dintre ele genereazaa tristetea. Trairile
afective odata aparute dau nastere unei serii de modificari organice. Astfel, vestea mortii unui
bun prieten imi aduce imaginea lui in minte, care imi evoca numeroase amintiri fericite ,
petreceri,glume,discutii, dar acestea sunt stavilite de noua reprezentare a trupului sau
neansufletit, imobil si rece.Ciocnirea lor brutala constituie ceea ce noi presimtim ca fiind o
adanca tristete,durere.
Conceptia intelectualista era unilaterala si simplista facand emotia reductibila la actul de
cunoastere.
b)Teorii fiziologice periferice

Teoria fiziologica periferica e legata si ea de doua nume: William James si Carl Lange; intre ei
au fost unele deosebiri , dar James , cunoscut filosof este acela care a contribuit la raspandirea
punctului sau de vedere-o viziune paradoxala. Potrivit versiunii clasice, succesiunea cauzala in
determinismul emotiei ar fi: stimulul( situatia)→perceptia situatiei→emotia→expresia emotiilor
(mimica,modificari fiziologice). William James rastoarna aceasta ordine si propune alta:
stimul→perceptia stimulului→expresia emotionala→emotia. Noi rationam gresit , spunea el.
Consideram ca, vazand ursul in padure, ma sperii si atunci devin palid, mi se zbarleste parul,
tremur , etc . De fapt ordinea ar fi inversa: vad ursul, incep sa tremur, palesc etc ,si constiinta
acestor modificari fiziologice este ceea ce numesc eu frica. Deci perceptia atrage dupa sine
modificarile fiziologice. Iar constiinta acestora constituie ceea ce eu numesc emotie. Nu fiindca
sunt trist plang , ci invers, fiindca plang ma simt trist.
Aceasta conceptie a lui James isi are radacina intr-o intamplare din copilarie.Un veterinar
se ocupa de un cal bolnav.La un moment dat , sectionand o artera a tasnit un suvoi de sange.
James, care asista, a lesinat fara sa fi avut timp de reflexiune.
Fiziologic,succesiunea evenimentelor apare astfel: stimulul (S)→perceperea
stimulului(PS)→excitatia reflexa a organelor interne si a musculaturii striate (EO)→perceptia
reactiilor viscerale si somatice→emotia (E). Sursa emotiilor o constituie – dupa James –
excitatiile , semnalele provenite de la viscere, muschi, etc, reflectarea in creier ca senzatii.
Trairea emotionala nu ar fi decat o reverberatie a viscerelor, o cenestezie somatica,o colectie de
semnale interoceptive.3
Teoria lui James – Lange are meritul de a fi subliniat importanta modificarilor fiziologice
– mai ales in cazul emotiilor-soc (afectelor), care fusese neglijate de teoriile intelectualioste,
incolo sunt multe argumente impotriva punctului lor de vedere. Mai intai fiziologic, inregistrand
precis diferitele transformari fiziologice produse in emotii, n-au reusit sa stabileasca un profil
absolut specific pentru fiecare emotie, intrucat, asa cum am vazut , exista manifestari care apar in
2-3 emotii distincte, apoi chjiar aceeasi emotie se poate exterioriza in moduri diferite, aproape
contrarii.
Apoi, intensitatea unei trairi afective nu e deloc proportionala cu cea a exteriorizarilor si a
manifestarilor corporale.De pilda la o inmormantare o ruda plange, se vaieta,se framanta, dar
peste cateva ore o gasim intr-un restaurant glumind si razand cu prietenii.pe cand o alta persoana
care sta mai mult imobila si nu spune nimic, este influjentata de aceasta pierdere luni de zile,ceea
ce se observa din modul ei de comportare, din tristetea prezenta, prin felul ei de a gandi si privi
viata. E clar ca ea a fost mai puternic afectata de acest deces , insa manifestarile ei exterioare, ca
si modificarile fiziologice au fost mult mai slabe decat in primul caz.
La intrebarea „Ce este primar „ si „Ce este secundar in emotie”, se raspunde: Primar este
evenimentul neurovegetativ, iar secundar este trairea emotionala. In consecinta, emotia apare ca
un simplu epifenomen, un fapt subiectiv fara eficienta.Ea ar avea doar functia de a dubla , pe
planul constiintei , o stare organica , fiind proiectia simpla a acesteia. In sens mai larg , constiinta
ar fi un simplu dispozitiv de inregistrare a datelor intero - si proprioceptive furnizate de periferia
organismului. Teoria lui James a fost numita periferica , intrucat reduce continutul emotional la
senzatii de ordin periferic si in acelasi timp, fiziologica, pentru ca reactiile fiziologice apar ca
fiind determinate in constituirea semnificatiei afective constiente.
Totusi , incidentul relatat de James(lesinul provocat de vederea sangelui) ne atrage atentia
ca uneori o reactie emotiva poate fi in relatie cu un instinct.Puiii de cimpanzeu se sperie foarte
tare vazand un sarpe, inainte de a avea vreo experienta legata de aceasta varietate. Tot asa un
copil de numai cateva luni se sperie tare, daca te faci a-l scapa din brate, fara sa fii cazut
vreodata.In asemenea cazuri, In adevar, simpla perceptie declanseaza o emotie , inaintea oricarei
interpretari. Dar astfel de situatii sunt foarte rare, cel putin la om.
Aproximativ in acelasi timp – deceniul ultim al secolului trecut medicul filozof danez
Lange reducea emotia la modificarile vasomotorii , adica la ceea ce simte individul ca efect al
dilatarii si constrictiei vaselor sanguine , a modificarii afluxului sanguin in organe. Daca la
James, emotia era cauzata de feed-back-ul modificarilor organice (somatice si vegetative) – fiind
trairea subiectiva a acestor modificari – la C. Lange acest feed_back era doar vascular ,
vasomotor. Oricum emotia este redusa la perceptia schimbarilor corporale („Schimbarile
corporale sunt emotii”-spunea Lange).
Aceasta teorie a fost infirmata de fapte .
Experiente- facute pe animale – de separarea creierului , de viscere , au aratat ca reactiile
emotionale nu se suprima.In consecinta, emotia nu poate fi redusa la constiinta reactiilor
viscerale si glandulare perifcerice.De asemenea ea nu poate si redusa la constiinta expresiilor
motorii (mimica , gesturi). Dovada sunt faptele din clinica: bolnavii parkinsonieni , care au
pierdut capacitatea de expresie mimica , pastreaza viata emotiva nuantata.Tot asa si bolnavii zisi
pseudobulbari , atuinsi de ras si plans spasmodic, se constata usor rasul fara bucurie si lacrimile
fara tristete.
Aceleasi date fiziologice arata ca modificarile viscerale au o aparitie si o evolutie destul
de lenta pentru a putea fi considerate sursa de emotie. S-a verificat apoi ca producerea artificiala
a unor modificari viscerale tipice – prin injectarea de substante de tipul andrenalinei nu aduc
dupa sine trairea univoca a unei emotii specifice.
Teoria fiziologica periferica include o parte de adevar.Avand in vedere caracterul
procesual al emotiei feed-back-ul vegetativ al organelor efectuare joaca un anumit rol: acesta
intretine si uneori exagereaza intr-o anumita masura emotia. Este cunoscut de pilda, fenomenul
de eurotototfobie (teama de a rosi) la adolescenti. Faptul ca tanarul roseste usor ceea ce devine
perceptibil pentru altii-creeaza un sentiment negativ care , adaugandu-se la socul emotiv initial ,
intensifica emotia inclusiv sensibilitatea organica.Tot asa transpiratia , ca efect al emotiei , prin
faptul ca este inregistrata de altii se transforma oarecum in cauza intensificand reactia insasi –
ceea ce eclipseaza aspectul adaptiv al vietii de relatie (prin concentrarea asupra sa)

c)Teorii fiziologice centrale

Cea mai importanta este aceea cunoscuta sub numele de teoria lui Cannon-Bard, formulata de
primul si dezvoltata de al doilea.Nu toti psihologii au fost de acord cu aceasta idee. Interesant,
Walter Cannon, care a descoperit reactia de „lupta sau fuga”, a elaborat o teorie complet diferita
asupra modului in care iau nastere emotiile. Potrivit acestei teorii, trairea emotionala constituie
prin excelenta un eveniment central.
W. Cannan, efectuand numeroase studii experimentale asupra creerului pisicii, a
demonstrat rolul important pe care il are talamusul in declansarea expresiilor emotionale, cat si
influienta inhibitoare a cortexului asupra acestei formatii subcorticale. Ca urmare , el a formulat
o teorie dupa care rolul esential in emotii il are talamusul (de aceea a mai fost denumita si teoria
talamica a emotiei). Succesiunea evenimentelor ar fi (dupa Cannon) urmatoarea: stimularea la
nivelul receptorului determina impulsul catre talamus. De aici descarcarile talamice produc-la
nivelul viscerelor si muschilor striati-modificarile vegetative si motorii caracteristice, iar
simultan-gratie descarcarii ascendente spre contex-apare trierea emotionala. Este vorba de un
aspect de simultaneilitate in principiu.
Sursa trairii afective rezida-dupa Cannon-in procesele talamice nu in cele vegetative.
Conform cercetarilor modificarile organice apar aproape simultan cu trairea emotionala, fara a fi
cauza acestuia. Mecanismul fiziologic al emotiei se transfera-in optica lui Cannon-intre diencefal
si scoarta celebrala.
In concluzie, teoria Cannon-Bard afirma ca emotia pe care o simtim, cu alte cuvinte,
starea psihologica pe care o avem, si reactia fiziologica care are loc sunt complet distincte si
independente intre ele. Desi Cannon a investigat aceste modificari fiziologice, el credea ca
mintea si corpul sunt complet separate si ca starea organismului nu influenteaza in nici un fel
psihicul. Acest tip de abordare este cunoscut sub denumirea de dualism deorece aspectele
psihologice si fiziologice sunt vazute separat.4
Teoria lui Cannor-Bard se deosebeste mult de punctul de vedere a lui W. James 5 In
conceptia lui James, talamusul nu joaca nici un rol, cortexul declansand reactiile periferice, iar
perceperea lor constituind emotia.Dupa Cannon-Bard, excitatiile senzoriale ajung in talamus,
care le transmite la cortex : talamusul,dezinhibat de cortex, declanseaza modificarile musculare
si viscerale, simultan informand si cortexul. Deci sursa trairii afective o constituie procesele
talamice. Modificarile organice apar aproape instantaneu cu trairea emotionala si nu ele sunt
cauza emotiei,emotia rezulta dintr-o excitare concomitenta a talamusului si cortexului.
In deceniile urmatoare (studiile lui Cannon-Bard datand din perioada 1920-1950)
neurofiziologii au pus in lumina si rolul pe care-l au in emotii si alte formatii din creier,
indeosebi sistemul limbic. Ca si Cannon, nu s-a mai negat rolul cortexului, dar atentia lor a avut
in centru formatiile subcorticale.
Cercetarile ulterioare au scos in relief participarea si altor regiuni ale creerului in
colaborarea emotiei.
Papezi si apoi McLean au propus explicatii bazate pe conexiuni corticatalamice, aratand ca
participarea scoartei cerebrale este esentiala in ceea ce priveste aspectul subiectiv al emotiei, in
timp ce hipotalamusul ramane centrul efector al expresiei emotionale ipoteza sistemului limbic a
fost treptat completata si validata . Caracteristic acestui grup de teorii este faptul ca pun pe seama
activitatii sistemului nervos central atat componenta subiectiva,cat si controlul, starilor
vegetative si comportamentele. De regula, autorii amintiti extrapoleaza la om concluziile unor
experiente efectuate pe animale. Ramane deschisa problema daca varietatea si complexitatea
emotiilor umane admite o asemenea extindere.

d)Teorii cognitive fiziologice

Sistematizarea datelor culese in experientele fiziologice au dus la modele partiale, care ajung sa
fie depasite progresiv prin integrarea unor informatii inedite in modele mai cuprinzatoare. Se
contureaza ideea ca emotia reprezinta un sindrom organizat in care dimensiunea cognitiv-
subiectiva, cea vegetativa si manifestarile motorii comportamentale isi au fiecare importanta lor.
Oricum diversitatea trairilor emotionale este departe de a fi egalata de varietatea relativ redusa a
tablourilor fiziologice corelate.
Teoriile cognitiv-fiziologice care domina scena psihologiei emotiei in ultimii douazeci de
ani, se bazeaza pe datele unei experiente-efectuate mai ales cu subieti umani-in care se
manipuleaza doi factori: componenta neurovegetativa si cortextul cognitiv-social.Se urmareste
modul in care un anumit dublaj informational ce insoteste modificari fiziologice controlate ,
determina tipul de evaluare subiectiva in procesul emotional.
Magda Arnold (in 1950) a subliniat rolul evaluarii stimulilor situatiei. In primul rand
aprecierea se face prin prisma impresiilor de placut-neplacut,dar survine si memoria dand un
continut specific trairii emotionale. Cortextul se manifesta si activ,el da un impuls care initiaza
reactia organismului.Desigur talamusul ramane initiatorul principalilor expresii emotionale, insa
in urma unei excitari specifice primite de la formatiiile superioare iar modificarile periferice ,
printr-un feed-back, sunt sesizate de cortext ceea ce intensifica , de obicei emotia.Succesiunea
fenomenelor ar fi urmatoarea: stimularea de origine senzoriala, perceptia, evaluarea,impulsul
catrea actiune , expresiile emotionale (cu monificarile vegetative insotitoare) perceperea acestor
reactii organice si reevaluarea emotionala.6
Intr-adevar , o situatie pentru a declansa o emotie trebuie sa fie interpretata si
apreciata.Ursul liber in padure poate constitui un pericol,dar acelasi animal la circ dupa gratiile
custii sale nu prezinta nici o amenintare.
Cu atat mai mult,reusita la un examen se citeste la fisier, deci implica o prelucrare
abstracta si concluzii de ordin social, evaluarea fiind foarte complexa. Astfel activitatea corticala
are un rol esential.
Acest lucru a fost evidentiat de o serie de cercetatori prin experimentele organizate.
S.Schachter si J.Singer (1962 au organizat un experiment interesant care a fost reluat apoi in
diferite variante 7
Sub motivul ca testeaza un produs farmaceutic, ei au format doua laturi de camparatie
dintre studenti pe baza acceptului benevol. Primul lot experimental i s-a administrat sub forma de
injectie o solutie de epinefrina, iar lotului de control o solutie salina cu efecte neutre (placebo)
Epinefrina ca substanta adrenalinica produce aproximativ aceleasi efecte cu acelea ale
descarcaturilor sistemului nervos, simpatic: creste tensiunea sistolica, se accelereaza pulsul si
ritmul respirator, se mareste concentratia de zahar in sange, eventual tremur muscular, etc. In
cadru lotului experimental impartit la randul sau in trei grupe, se va obtine o activare a sistemului
simpatic, marcata de modificarile amintite ceea, ce va lipsi in lotul de control la care s-a utilizat o
solutie placebo.
Al doilea factor manuit in experiment a fost in formatia furnizata subiectilor. Primul grup
din lotul experimental a primit o informatie exacta despre simptomele fiziologice pe care le va r
esimti fiecare subiect intr-un interval de circa douazeci minute.Cel de-al doilea grup
experimental nu primea nici o explicatie cu privire la efectele fiziologice ale injectiei in timp ce
al treilea grup experimental era dezimformat,adica era avertizat asupra urmarilor injectiei in
termeni inexacti.Pe scurt , cele trei conditii experimentale s-ar putea nota:Epi-Inf , Epi-Noninf si
Epi-Dezinf.
In timpul celor 20 de minute, la care injectia urma sa-si faca efectul s-a adaugat o noua
procedura.In camera in care se desfasura experienta se introducea,alaturi de subiectul
experimental,un partener,un „complice” al cercetatorului, care era prezentat a fi in aceeasi
situatie. Sarcina persoanei-complice era de a simula fie o stare de euforie,fie una de manie,in
functie de programul stabilit, in vederea crearii unui context sugestiv controlat.Sensul procedurii
era usor intrevazut:in conditiile in care subiectul experimental nu-si va putea explica starea sa
psiho-fiziologica va accepta probabil sugestia contextului cognitiv creat ad-hoc.Rezultatul a fost
ca grupul „Epi-Noninf si Epi-Dezinf” au imprumutat in mai mare masura sugestia contextului
cognitiv, ceea ce releva importanta dublajului informational in evaluarea timpului de emotie.In
acelasi timp, subiectii din grupul informat (Epi-Inf)si cei din lotul de control s-au lasat mult mai
putin influentati de comportarea persoanelor-complice. Reiese ca o stare de activare pentru a fi
incadrata intr-o emotie de frica sau de bucurie, este necesar sa fie dublata de anumiti factori
cognitivi. Emotia cu eticheta ei , traite diferentiat ca „mania” sau „dezgust” etc. poate sa apara
doar atunci cand cei doi factori-activarea fiziologica si momentul cognitiv-sunt integrati intr-o
unitate.

Teoriile cognitiv fiziologice sustin ca o stare emotionala este produsul interactiunii intre
doua componente: o activare fiziologica (marcata de o activitate simpatico-ridicata) si o
cunoastere asupra cauzei activarii.In timp ce prima componenta este privita ca emotional
nespecifica , ea determina numai intensitatea procesului emotional, informatia , cunoasterea este
ceea ce determina calitatea starii afective.
Pe marginea acestei experiente s-a facut imediat remarca de ordin critic:explicatia
propusa de autori postuleaza caracterul nespecific al activitatii simpatice,fapt contestat cel putin
pentru emotiile fundamentale (mania , frica, bucuria)
Un alt experiment similar a fost imaginat de R.S.Lazarus. O serie de persoane au fost
puse sa vizioneze un film in care se derula un groaznic accident si o operatie chirurgicala
efectuata pe viu. In primul caz, aceste situatii erau insotite de un comentariu subliniind
daunele,necazurile;in cel de-al doilea caz,comentariul era o descriere obiectiva,stiintifica,iar in
cel de-al treilea caz,proiectia s-a efectuat fara nici o verbalizare. Inregistrarile obiective (reflexul
electrodermal si ritmul cardiac) au indicat o emotie evidenta in prima situatie-absenta in celelalte
doua. R.Lazarus a subliniat,in concluzie,rolul hotarator al factorului cognitiv8
Studii efectuate timp de 2 ani in Japonia au scos in evidenta variabilitatea expresiei
emotionale in diferite culturi, care isi pun amprenta si asupra definirii spectrului de stimuli
emotionali.
In procesele afective fuzioneaza asadar informatia despre situatia care produce emotia,
relatia persoanei fata de situatie si modificarile vegetative si comportamentele care apar in
organism.
2.1. Automonitorizarea emoţiilor

Tabelul 1. Frecventa trairilor emotionale

emoţ Furie Frică Bucurie Tristete Uimire


ia (surpriză)

ziua

1. x x

2. x

3. x x x

4. x

5. x x

6. x

7. x x

8. x x

9. x x

10. x x

11. x x

12. x x

13. x x

14. x x

X= de câte ori am trăit respectiva emoţie în acea zi


In continuare veti alege 5 emotii traite pe parcursul celor 14 zile si veti nota:

Tabelul 2. Analiza trairilor emotionale


Eveniment Răspunsuri Evaluări Reacţie
organice cognitive comportamentală
Emotia declansator (modificări în (gândurile care
organism) o însoţesc)

1.Furie Munca de zi Transpir Trebuie sa fiu Sezut pe scaun in


cu zi atenta la ce fac fata biroului

2. Frica Examen la Durere de Sigur il voi pica Cu cartea in brate


scoala de stomac in fata
soferi calculatorului

3.Tristete Nu am bani Ma doare De unde sa In fata geamului,


capul fac rost? ma gandesc

4.Bucurie Am reusit Imi bate Daca il Pe


la inima cadeam, canapea,vorbind
examen!!! renuntam sa cu parintii
il mai dau

5.Dezgust Fata de Ma apuca Ahh, de ce In fata blocului,le


pitipoance greata exista asa privesc la
ceva? marginea
drumului.

*exemplele sunt preluate din Couttraux, J. (2003), Terapiile cognitive, Iasi: Polirom.
Ziua Dispoziţia afectivă

10

11

12

13

14
Furia

Frica
Tristete

Dezgust
Uimire
Bibliografie
Zlate, M., (1999), Psihologia mecanismelor cognitive, Iaşi, Editura Polirom
Zlate, M (2002), Fundamentele psihologiei, Ed. ProHumanitate, Bucureşti
Cosnier, J. (2002), Introducere în psihologia emoţiilor şi a sentimentelor, Ed. Polirom, Iaşi;