IMPLICAŢIILE INFECŢIEI

SIFILITICE ASUPRA
REPRODUCERII
Conferenţiar univ. Dr. Floarea SĂRAC
Asistent univ. Dr. Corina BUD
Cosmin Paul SĂRAC*
Asistent univ. Alin MESEŞAN
Facultatea de Medicină şi Farmacie Oradea
Clinica Dermato-venerologie
*Medic rezident, Clinica Obstetrică-ginecologie II Cluj-Napoca
 INFECŢIA SIFILITICĂ ŞI
STERILITATEA
Printre multiplii factori care determină infertilitatea tinerelor cupluri un rol important îl joacă
infecţiile contractate pe cale sexuală şi sechelele lor mai mult sau mai puţin manifeste,
consecinţe care pot influenţa evoluţia intregii vieţi a unor persoane.
Sterilitatea tubară
80% origine infecţioasă:
 18-20 % sunt de natură neveneriană
 80-82 % de cauză veneriană: infecţii gonococice, chlamidiene, cu mycoplasme, etc.
Sifilisul nu produce sterilitate prin obstrucţie tubară sau alt mecanism.
Infertilitatea masculină:
 Sechelele rămase după infecţiile epididimale de origine veneriană.

 Orhiepididimita bilaterală sterilitate la 44% din cazuri.

 Orhiepididimite repetate sterilitate 80%.
Orhiepididimitele sifilitice sunt extrem de rare în prezent. Ele pot apărea:
- în sifilisul secundar, în cadrul septicemiei treponemice, cînd pot avea loc fixări
ale infecţiei pe epididim
- în cadrul sifilisului terţiar benign, cînd apar gome cu localizare pe epididim sau
testicul
SARCINA ŞI INFECŢIA SIFILITICĂ

Poate că dintre toate consecinţele medicale şi sociale ale bolilor venerice

cele mai importante sunt cele exercitate de acţiunea infecţiei asupra
evoluţiei sarcinii.
Datele statistice arată că sarcinile ectopice apar mai frecvent la femeile care
au avut anterior salpingite sau diverse afecţiuni acute pelviene, majoritatea
acestora fiind de origine veneriană.

Sifilisul nu determină sarcini ectopice, în schimb poate produce:

 Avort spontan şi naşteri de feţi morţi la 25% din cazuri
 Copii cu sifilis congenital, la 40-45 % din cazuri
 Naşteri premature
 La 20-40 % din cazuri nou născuţii decedează la scurt timp de la naştere.
TRANSMITEREA INFECŢIEI SIFILITICE DE
LA MAMA BOLNAVĂ LA FĂT
Consecinţele contractării de către făt a sifilisului, sunt catastrofale pentru
acesta şi prevenirea sifilisului congenital a necesitat luarea unor măsuri
laborioase care s-au aplicat de mai multe decenii în toată lumea civilizată:
 Depistarea sifilisului înainte de căsătorie

 Depistarea sifilisului la gravide

 Tratamentul preventiv al gravidelor cu antecedente luetice

 Tratarea gravidelor pozitive

 Tratamentul preventiv al nou-născuţilor din mame cu antecedente

luetice sau cu infecţie în cursul sarcinii

 Tratamentul sifilisului congenital
TRANSMITEREA INFECŢIEI SIFILITICE DE
LA MAMA BOLNAVĂ LA FĂT
Infectarea fătului de la mama bolnavă se face începînd din luna a V-a de sarcină,
cînd placenta devine permeabilă pentru spirochete (subţierea stratului Langhans care
permite punerea în contact direct a lacurilor sangvine ale placentei materne, cu
vasele capilare fetale).
S-a constatat însă că în unele tulburări circulatorii sau în caz de alterare a filtrului
placentar, infectarea fătului poate fi contractată chiar din luna a III-a , de unde
necesitatea efectuării unui tratament preventiv pînă la vîrsta de trei luni a sarcinii.
Cel mai mare risc de transmitere există în sifilisul recent, cu leziuni floride.
În caz de sifilis latent recent netratat al mamei, evoluţia sarcinii este următoarea:
 Mortalitate neonatală 20%
 Sifilis congenital recent 40%
 Imaturitate la 20%
 Seroreacţii pozitive la majoritatea cazurilor
În caz de sifilis latent tardiv netratat:
 Mortalitate neonatală 0%
 Sifilis congenital precoce 10%
 Prematuritate 10%
 Majoritatea cu posibilitatea apariţiei sifilisului congenital tardiv.
TRANSMITEREA INFECŢIEI SIFILITICE DE
LA MAMA BOLNAVĂ LA FĂT

Cu timpul s-a observat că nu întotdeauna copilul este infectat de la mamă, există cazuri cînd
fătul nu se contaminează şi s-au văzut cazuri cu sarcină gemelară cînd numai unul dintre copii a
contractat boala. Observaţiile din ultimele decenii au stabilit existenţa a patru situaţii privind
sarcina şi infecţia sifilitică:

 Mama prezintă un sifilis recent netratat, (pînă la un an de la infectare), în 88% din cazuri
avort, naştere de feţi morţi sau decesul copilului la scurt timp după naştere, 12 % dintre
copii sunt viabili dar fac sifilis congenital (Fournier).
 Mama cu sifilis latent netratat (de peste doi ani vechime) naşteri premature la 43,7 % din
cazuri, decese intrauterine a fătului la 17,3% din sarcini, leziuni de sifilis congenital
precoce la 7,3% dintre copiii născuţi vii, iar la 26,5% din cazuri serologie pozitivă, fară
nici un fel de leziuni cutanate.
 Mama cu sifilis tratat corect înainte de sarcină , poate da naştere la copii sănătoşi, cu
condiţia să facă tratament preventiv cu Penicilină in primele luni de sarcină.
 Gravida contractează sifilisul in lunile VIII-IX de sarcină. Dacă face corect tratamentul,
mai ales în faza primară a sifilisului, posibilitatea de transmitere a bolii la făt este de numai
1-2 %. Imediat după naşterea copilului trebuie să facă o cură preventivă de Penicilină.
Netratat, sifilisul este transmis de regulă de la mamă la făt la care apar diferite forme de
infecţie, de la forme grave, la sifilis secundar şi la infecţia latentă.
 CARACTERELE SIFILISULUI
CONGENITAL
Spre deosebire de cel dobîndit, sifilisul congenital nu prezintă niciodată sifilom
primar. Afectînd un organism cu sistem imunologic imatur printr-o infecţie
hematologică, sifilisul are asupra copilului nou-născut consecinţe catastrofale,
neîntîlnite la adult, fiind interesate în primul rînd viscerele.

Astăzi este abandonată teoria că sifilisul poate fi transmis şi de la tată prin

treponemele din spermă care pătrund în ovul odată cu spermatozoidul. De
asemenea este abandonată teoria sifilisului ereditar, că în aceste familii ar exista o
genă afectată de infecţia sifilitică.

În ultimele decenii, sifilisul congenital se întîlneşte mai rar şi se pare că şi-a

schimbat şi manifestările clinice. După observaţiile lui Huriez din 1963:
 sifilisul congenital precoce este întîlnit numai la 1,5% din cazuri.

 sifilis tardiv la 72% din cazuri.

 sifilis serologic la 26,5 % din cazuri.

MANIFESTĂRILE CLINICE ALE
SIFILISULUI CONGENITAL

Sifilisul congenital a fost impărţit astfel:

 sifilis congenital precoce
 sifilis congenital tardiv

 stigmate sifilitice

 sifilis congenital serologic (serologie

pozitivă fără manifestări clinice)

 SIFILISUL CONGENITAL
PRECOCE
Se referă la manifestările clinice sifilitice prezente la naştere sau
apar în primii doi ani după naştere . La aceşti copii, la naştere nu
se întîlnesc leziuni cutanate specifice, dar ele apar după cîteva
săptămîni. Atunci cînd totuşi leziunile sunt prezente de la naştere,
este vorba de sifilis fetal, cu un prognostic întunecat, (50% din ei
mor în primul an de viaţă).

 Copii subponderali, născuţi prematur, cu facies de

bătrîn, cu splenomegalii şi abdomen de batracian,
tegumentele palide şi cu edeme.
 Asocierea de osteocondrite, hidrocefalie, pneumonie
interstiţială, pancitopenie, hiperplazie medulară şi
evoluţie mortală.
 SIFILISUL CONGENITAL
PRECOCE
Lezunile cutanate corespund leziunilor de sifilis secundar al adultului:
 exantem maculos

 sifilide infiltrative perinazal sau perianal

 sifilide buloase (pemfigusul palmoplantar al nou-născutului)

 sifilide papuloase cu aspect de condiloma lata, în pliuri şi periorificial

Leziunile mucoase:
 rinita (coriza) sifilitică

 laringita sifilitică

 stomatita eritematoasă.

Semne cutanate mai puţin evocatoare:

 descuamaţia palmo-plantară ce apare după eriteme difuze

 edeme subcutanate difuze şi infiltrate

 leziuni de tip impentiginos, eczemativ sau chiar gangrenos

 furunculul sifilitic (furunculul lui Barlow)

 modificări unghiale: paronichie, atrofii unghiale

 alopecie în plăci sau difuză

 SIFILISUL CONGENITAL
PRECOCE
 Manifestări osoase, apar la 70-75 % din cazuri:
 osteocondrita diafizo-epifizară, interesează zonele de calcifiere ale
oaselor lungi ce simptomatic duce la impotenţă funcţională a membrului,
cunoscută sub denumirea de “pseudoparalizia Parrot” şi care se
datorează impregnării locale cu spirochete
 craniotabesul

 osteita şi osteomielita sifilitică

 Hepatomegalia la 50-70% dintre copii.

 Adenopatia generalizată la 20-40 % dintre copii.
 Neurosifilisul congenital :
 meningita

 neurosifilis meningovascular.

 Manifestări hematologice: anemia, leucocitoza sau leucopenia, trombocitopenia.

 Nefropatia este mai rar întîlnită, mai ales sub formă de sindrom nefrotic, la 1,5-11 % din
cazuri.
 Leziuni oculare:
 corioretinita

 glaucomul

 uveita
SIFILISUL CONGENITAL TARDIV
Se referă la manifestările clinice ale infecţiei sifilitice care apar
începînd de la 2 ani de la naştere (cel mai frecvent fiind după 5-
10 ani pînă la 20-30 ani) acestea asemănîndu-se din punct de
vedere clinic cu sifilisul terţiar al adultului.
Apariţia leziunilor de sifilis congenital tardiv se datorează mai
multor factori:
 infecţiei cu o cantitate mică de spirochete,
 netratării unui sifilis congenital precoce,
 tratării incorecte a unui copil născut din mamă sifilitică sau
născut cu infecţie evidentă sifilitică
Manifestările clinice se împart in trei categorii :
 leziuni sifilitice active
 stigmate sifilitice (sechele rămase după leziuni vindecate)
 distrofii sau tulburări în dezvoltarea unor organe.
SIFILISUL CONGENITAL TARDIV
Leziunile cutanate sunt asemenea celor din sifilisul terţiar al adultului: gome şi sifilide
tuberculoase.

Gomele au însă mai rar localizare cutanată şi mai des la nivelul cartilagiilor şi oaselor (la nas
distrug oasele şi cartilagiile nazale deformînd nasul: “nas în picior de ceaun”, “nas în binoclu”,
“nas în cioc de papagal”, etc.)

Aparatul osteoarticular: osteoperiostita plastică interesează în primul rînd tibia dar şi alte oase
lungi.

Atingerile articulare apar la 1-3 % din cazuri, afectînd de cele mai multe ori articulaţia
piciorului şi genunchiului: hidartroză.

Manifestările oculare sunt frecvente: cheratita int erstiţială sau parenchimatoasă.

Manifestările auriculare ale urechii medii şi interne sub formă de otite supurate, surditate,
surdomutitate (dacă surditatea se instalează în primii doi ani de viaţă).

Manifestările neurologice
 paralizia generală progresivă
 tabesul congenital.
 STIGMATE ALE SIFILISULUI
CONGENITAL
Cicatrici (la 7,6 % din cazurile de sifilis congenital): peribucal, perianal, lombar ,
după gome şi tuberculi:
 atrofia scleroasă a testiculului

 “nas în şa”

 “mandibulă de buldog”

 boltă palatină ogivală

 fruntea olimpiană

 cap în formă de turn, etc.

Distrofiile sifilitice sunt tulburări în dezvoltarea unor organe datorate prezenţei

infecţiei sifilitice în primele faze a le formării lor:
 dentare, interesează cea de a doua dentiţie şi se manifestă prin anomalii
privind structura, volumul sau rezistenţa dinţilor. Clasic au fost descrişi
dinţii Hutchinson (implantare convergentă a incisivilor mediani superiori
cu o stenoză a marginii lor libere);

Triada Hutchinson: cheratita interstiţială + surditate + dinţii Hutchinson.

 CONCLUZII
Toţi nou-născuţii din mame cu sifilis corect tratat nu trebuie să
fie consideraţi că au sifilis congenital.

Vor fi trataţi pentru sifilis congenital următorii copii :

 născuţi din mame seropozitive netratate
 dacă tratamentul mamei pentru sifilis a fost făcut cu mai puţin
de o lună inaintea naşterii
 dacă tratamentul mamei a fost făcut cu alt antibiotic decît
Penicilina
 dacă la mamă nu s-a putut obţine o scădere a titrului
anticorpilor după tratamentul efectuat
 dacă nu există documente sigure privind tratamentul pentru
sifilis efectuat de mamă
 dacă urmărirea serologică a copilului după naştere nu este
asigurată.
 CONCLUZII
Copii născuţi cu seroreacţii pozitive, vor fi urmăriţi serologic
timp de trei luni, lunar, deorece anticorpii transmişi de la
mamă dispar după o lună (rar persistă 6-12 luni).
Copiii pozitivi născuţi din mame tratate corect nu au nevoie de
tratament decît dacă:
 reacţiile pozitive persistă mai mult de trei luni,
 titrul anticorpilor creşte,
 copilul prezintă totuşi semne clinice cutanate, osteoarticulare sau
serologice de sifilis.
În ce priveşte gravidele, vor efectua controlul serologic de
două ori: în primele trei luni de sarcină şi în a doua parte a
sarcinii. Toate cazurile cu VDRL pozitiv vor face control prin
FTA- Abs şi TPHA