Universitatea “Lucian Blaga” Sibiu

Facultatea de Stiinte
Specializarea:Psihologie

Experiment cu un singur subiect

Prep. Drd. Petrică Iliovici Student: Greu Georgiana

An III, grupa 2
2011

2
Cuprins
Cuprins ................................................................................................................................3
I Ticurile...............................................................................................................................4
II Experimentul cu un singur subiect...................................................................................5
1. Definirea conceptului...................................................................................................5
1.2 Clasificare..............................................................................................................6
1.2.1 Designul ABAB..................................................................................................6
1.2.2 Designul cu nivele de bază multiple...................................................................6
De multe ori dorim ca subiectul să nu revină la starea iniţială, şi dorim păstrarea
efectelor manipulării experimentale asuara comportamentului. Mai mult de atât,
comportamentul ce se doreşte modificat este mult mai complex. Acest
comportament are mai multe componente: ex. nu este atent la lecţii, vorbeşte
excesiv, se mişcă în bancă tot timpul, nu are stare, etc. Scopul acestui tip de
experiment este de a schimba definitiv comportamentul şi de a determina o legatura
de tip cauză-efect.........................................................................................................6
1.2.3 Designul manipulărilor simultane.......................................................................7
1.2.4 Designul schimbării criteriului...........................................................................7
III Terapia cognitiv comportamentală.................................................................................7
III Intervenţie.......................................................................................................................8
1 Comportamentul urmărit...............................................................................................8
2 Informaţii generale........................................................................................................8
3 Planul de intervenţie.....................................................................................................8
3.1 Faza A
.....................................................................................................................................8
3.2 Faza B....................................................................................................................8
3.3 Faza A....................................................................................................................9
3.4 Faza B....................................................................................................................9
IV Posibile limite.................................................................................................................9
Bibliografie:.......................................................................................................................10

3
I Ticurile

Ticurile reprezintǎ contracţii rapide, repetate, involuntare ale unui grup muscular,
rezultân o mişcare (cunoscut ca tic motor) sau un sunet (tic vocal). Majoritatea ticurilor
sunt uşoare, foarte rare, greu de perceput, însǎ, în unele cazuri pot fi frecvente si destul de
severe.
Ticurile motorii pot afecta orice parte a corpului, dar cu precǎdere musculature
feţei, ochilor, capului şi gâtului, producând contracţii precum grimasele faciale, clipit
frecvent, ridicarea umerilor. Ticurile vocale sau verbale include tuşitul, zgomotul de
curǎţare a gâtului, folosirea repetatǎ a unui cuvânt sau a unei expresii, etc.
Ticurile au fost clasificate în câteva categorii, funcţie de tipul ticului şi de durata
acestuia în comportamentul persoanei:
• Ticurile tranzitorii: persoana are un tic motor sau verbal, sau
ambele, aproape zilnic timp de cel puţin o lunǎ, însǎ nu mai mult de un an.
Acestea sunt foarte frecvente şi apar în copilǎrie şi dispar in perioada adulta.
Aproape 25% dintre copii şcolari vor dezvolta la un moment dat un tic
tranzitor, adesea între vârsta de 7 – 9 ani, dar se pot instala chiar de la 3 ani.
• Ticurile cronice: persoana are un tic motor sau vocal, însǎ
niciodatǎ ambele, exprimat în mod regulat sau intermitent, pentru mai mult de
un an, însǎ niciodata cu perioade lipsite de manifestǎri mai mult de trei luni.
Acestea sunt foarte rare, însǎ se pot menţine şi la persoanele adulte.
• Sindromul Tourette: existǎ în comportamentul persoanei cel puţin
un tic vocal şi mai multe ticuri motorii, manifestate regulat sau intermittent
pentru mai mult de un an, însǎ niciodatǎ cu perioade lipsite de manifestǎri mai
mari de trei luni.

Ticurile motorii pot fi simple sau complexe. Cele simple sunt produse doar de un
grup muscular care se contracta involuntar. Astfel de ticur sunt: clipitul ochilor, spasmul
pleoapei, încreţirea nasului , contracţii ale gâtului, pocnirea din degete, ridicarea din
umeri.

4
 Ticurile motorii complexe implicǎ contracţia mai multor grupe musculare sau o
serie de ticuri motorii simple. Acestea sunt mai lente decât cele simple şi dau impresia cǎ
mişcarea este fǎcutǎ intenţionat. Aceste ticuri interferǎ cu viaţa de zi cu zi şi produc
discomfort. Astfel de ticuri sunt: grimasele faciale, muşcarea buzei, mişcǎri ale capului,
atingerea oamenilor şi a obiectelor în lipsa unui context adecvat, mişcǎrile şi gesturile
obscene.
Şi ticurile verbale pot fi simple sau complexe. Cele simple sunt reprezentate de
sunete precum fluieratul, mormǎitul, tuşitul, în timp ce ticurile verbale complexe implicǎ
exprimarea unor cuvinte, expresii sau propoziǎ exprimarea unor cuvinte, expresii sau
propoziţii. Adesea persoana cu acest tip de tic verbal foloseşte cuvinte obscene, întrerupe
brusc fluxul normal al unei conversaţii sau îşi începe fraza cu astfel de exprimǎri.
Ticurile se opresc în timpul somnului şi în mod normal sunt mai puţin frecvente
dacǎ acea persoanǎ este concentratǎ asupra unei anumite activitǎţi. În schimb, ticurile
sunt înrǎutǎţite de stress, de obosealǎ sau de starea de excitare sau atunci când ticul este
observat de cei din jur.
Motivele apariţiei ticurilor nu sunt cunoscute, însǎ s –a observat cǎ uneori mai
mulţi membri al familei au aceeaşi manifestare şi de aceea se crede cǎ existǎ o
componentǎ ereditarǎ în apariţia ticurilor.

II Experimentul cu un singur subiect

1. Definirea conceptului
Experimentul cu un singur subiect urmăreşte relevarea relaţiilor cauzale între
diversele variabile independente şi comportamentul uman văzut ca variabilă dependentă.
Experimentul cu un singur subiect este în acelaşi timp un instrument de cercetare
fundamentală şi cercetare aplicată. Spre exemplu, el poate fi utilizat pentru studiul
impactului întăririlor asupra comportamentului (cercetare fundamentală), dar şi pentru a
releva progresele realizate de un pacient în urma unei intervenţii psihoterapeutice în care
au fost modificate contingenţele comportamentale specifice din mediul său.

5
 Ȋn acest context, comportamentul este definit ca orice reacţie observabilă şi
măsurabila a subiectului uman. Ȋn acest scop el promovează noi tipuri de designuri
experimentale: designul ABAB, designul cu nivele de bază multiple, designul
manipulărilor simultane şi designul schimbării criteriului.

1.2 Clasificare

1.2.1 Designul ABAB

A reprezintă nivelul de bază. Se fac observaţii care stabilesc nivelul iniţial. Se

observă comportamentul ţinta înainte de orice manipulare experimentală. Scopul este de a
avea un element de comparativ.
B reprezintă manipularea experimentală, adică introducerea unei variabile
independente care să influenţeze comportamentul ţintă.
A reprezintă revenire la nivelul bazal. Scopul este de a vedea dacă manipularea
experimentală este cauza schimbării comportamentale si nu altă cauza.
B reprezintă manipularea experimentală, care se introduce din nou pentru a
verifica dacă a avut efectul dorit şi dacă subiectul va efectua din nou manifestări
comportamentale pozitive.

1.2.2 Designul cu nivele de bază multiple

De multe ori dorim ca subiectul să nu revină la starea iniţială, şi dorim

păstrarea efectelor manipulării experimentale asuara comportamentului. Mai mult
de atât, comportamentul ce se doreşte modificat este mult mai complex. Acest
comportament are mai multe componente: ex. nu este atent la lecţii, vorbeşte
excesiv, se mişcă în bancă tot timpul, nu are stare, etc. Scopul acestui tip de
experiment este de a schimba definitiv comportamentul şi de a determina o legatura
de tip cauză-efect.
Cu cât mai mult tratamentul aplicat modifică doar comportamentul urmărit şi nu
pe celelalte, înseamna că există o relaţie cauzală între ele. Efectul este permanent
deoarece cauzalitatea este stabilită prin efectele relative asupra celorlalte comportamente.

6
1.2.3 Designul manipulărilor simultane
Este utilizat pentru a studia comparativ şi simultam eficienţa a două sau mai multe
tehnici de intervenţie terapeutică. În prima fază se stabileşte nivelul de bază al
comportamentului ce urmează a fi modificat. În a doua fază se utilizează alternativ
tehnicile ce urmează a fi comparate. Acestea trebuie să varieze în funcţie de momentul
aplicării sau în funcţie de persoana care le administrează. În faza a treia se aplică tehnica
cea mai eficientăm iar în a patra se urmăreşte eficienţa intervenţiei un timp îndelungat.

1.2.4 Designul schimbării criteriului

Ȋn acest caz, efectul intervenţiei psihologice este demonstrate arătând că
respectivul comportament se modifică în raport cu criteriul stabilit de noi. Acest tip de
design este cel mai nesigur şi cel mai incert deoarece nu se elimină variabilele confundate
şi urmăreşte comportamente complexe.

III Terapia cognitiv comportamentală

Experimentul cu un singu subiect a apărut în metodologia de cercetare odată cu
paradigma cognitiv comportamentală. Această metofologie promovează psihologul
practician si omul de ştiinţă în acelaşi timp.
Terapia cognitiv comportamentală poate fi de lungă sau de scurtă durata. Astfel,
terapia cognitivă de scurtă durată se concentrează mai mult asupra gândurilor automate,
iar cea de lungă durată asupra schemelor. Odată identificate aceste erori de gândire,
terapia cognitivă încearca să le “dărâme” şi practic să împiedice clientul să mai aibă
gânduri automate.
Relaţia terapeutică din cadrul acestei paradigme este de tipul profesor – elev.
Psihoterapia cognitiv comportamentală îl ajută pe pacient să se ajute singur, de aceea este
foarte importantă accentuarea rolului temelor pentru acasă. Pentru a realize sarcinile
pentru acasă, subiectul este convins că cea mai bună terapie are loc în viaţa de zi cu zi.
Unul dintre principiile de bază al acetui tip de terapie este condiţionarea operantă,
care se referă la faptul că, în general, comportamentul nostru este influenţat de
consecinţele acestuia: dacă un anumit comportament are nişte consecinte plăcute sau
benefice pentru noi, vom avea tendinţa de a repeta acel comportament. Dacă are
consecinţe negative, neplăcute, frecvenţa comportamentului respectiv va scădea.

7
III Intervenţie

1 Comportamentul urmărit
Comportamentul urmărit pentru a fi modificat e apariţia unui tic verbal, sub forma
unei expresii vulgare, care produce dificultăţî în cadrul relaţiilor familiale.

2 Informaţii generale
D. este un tânăr de 20 de ani. El locuieşte cu mama sa, părinţii lui fiind
divorţaţi, iar tatăl său locuind într – un oraş din acelaşi judeţ. A absolvit liceul în urmă cu
doi ani în oraşul în care locuieşte. Starea materială a familiei sale este una modestă,
astfel, dupa promovarea examenului de bacalaureat, deoarece nu i – a plăcut facultatea
din oraşul vecin a hotărât să se angajeze într – un bar din oraş pentru procurarea banilor
de buzunar. În barul respectiv s – a afiliat unui grup de tineri de aceeaşi vârstă. Aceşti
tineri sunt membrii unei formaţii de muzică hip hop, stil de muzică recunoscut pentru
limbajul obscene utilizat.

3 Planul de intervenţie
Pentru modificarea acestui comportament indezirabil se propune aplicare unui
design de tip ABAB, bazat pe pedeapsă.

3.1 Faza A

În această fază a intervenţiei se realizează o observaţie a subiectului timp de cinci

zile pentru a determina frecvenţa apariţiei comportamenului vizat.

3.2 Faza B

În această fază i se oferă lui D. un block notes mic pentru a nota în el propoziţia
“nu mai vorbesc urât” ori de câte ori simte nevoia de folosire a expresiei indezirabile. De
asemenea, D. va fi observat pentru a observa scăderea frecvenţei comportamenului.

8
3.3 Faza A

În aceasă fază eliminăm pedeapsa, pentru a ne asigura de relaţia cauzală între

reducerea frecvenţei de apariţie a comportamentului (variabila dependentă) si pedeapsă
(variabila independetă).

3.4 Faza B
După ce ne asigurăm că această intervenţie funcţionează, reintroducem pedeapsa,
D. va trebui să scrie din nou “nu mai vorbesc urât”, în scopul reducerii la minim a
frecvenţei de folosire a limbajului vulgar.

IV Posibile limite
Este totuşi posibil ca această metodă să nu funcţioneze din diferite cauze:
• S – ar putea constata că variabila independentă (intervenţia) nu este cauza
modificării comportamentului;
• S – ar putea ca iniţial comportamentul să fie influenţat de variabila independentă,
dar mai apoi alţi factori să determine stingerea comportamentului (influenţele sociale de
exemplu);
• Este posibil după retragerea pedepsei este nevoie de un timp îndelungat pentru
reapariţia comportamentului, astfel încât să putem verifica dacă intervenţia aplicată este
cauza schimbării comportamentului.

9
Bibliografie:
1. David, D., (2006). „Psihologie clinică şi psihoterapie”, editura Polirom,
Iaşi.
2. Cucu –Ciuhan, Geanina, (2003). “Introducere în cercetarea psihologică”,
editura Sylvi, Bucureşti.
3. Holdevici, Irina, (1998). „Elemente de psihoterapie”, editura All,
Bucureşti.
4. http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~psihologie-
psihiatrie/9406/ticurile.html, accesat în 12.01.2011.

10