P. 1
EXTRADARE SI EXPULZARE

EXTRADARE SI EXPULZARE

|Views: 1,446|Likes:
Published by madalina_petre

More info:

Published by: madalina_petre on Jan 24, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/24/2013

pdf

text

original

Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu Facultatea de Ştiinţe Politice, Relaţii Internaţionale şi Studii Europene

EXTRĂDAREA ŞI EXPULZAREA

Îndrumător: Prof.univ.dr. Stelian Scăunaş Autor: Maria-Mădălina Petrescu Master, An I, SRI

Sibiu -20101

EXPULZAREA 2.EXTRĂDAREA ŞI EXPULZAREA CUPRINS 1. PROCEDURA EXTRĂDĂRII 1. DEFINIŢIA EXPULZĂRII 2. CONDIŢII REFERITOARE LA PERSOANA INFRACTORULUI 1. CONDIŢII REFERITOARE LA INFRACŢIUNE ÎN CAZUL EXPULZĂRII 2. DEFINIŢIA EXTRĂDĂRII 1. PROCEDURA EXPULZĂRII 3.2. EXTRĂDAREA 1. CONDIŢII REFERITOARE LA INFRACŢIUNE ÎN CAZUL EXTRĂDĂRII 1.1.5. ASEMĂNĂRII ŞI DEOSEBIRI DINTRE EXTRĂDARE ŞI EXPULZARE CONCLUZII BIBLIOGRAFIE 2 .3.4.2.1. EXTRĂDAREA ÎN REGLEMENTAREA CONVENŢIEI EUROPENE 2.3.

după ce au comis infracţiuni sau după ce au fost condamnaţi pe teritoriul unui stat. să scape de urmărire sau condamnare. Din punctul de vedere al dreptului internaţional. predă pe acesta statului unde s-a săvârşit infracţiunea ori statului ale cărei interese au fost afectate prin comiterea faptei sau al cărui cetăţean este. chiar în lipsa unor convenţii speciale în care să se menţioneze expres obligaţia de extrădare. cum este cea încheiată. În ştiinţa dreptului penal român extrădarea este definită ca fiind un act bilateral. Dreptul internaţional defineşte extrădarea ca fiind un act de asistenţă juridică interstatală. Potrivit dispoziţiilor din articolul 9 Codul penal român. 3 . cât şi principiul specialităţi (persoana extrădată să nu fie judecată şi condamnată decât pentru infracţiunea pentru care s-a cerut extrădarea). între statele membre ale Consiliului Europei. de regulă prin convenţii bilaterale de asistenţă juridică. într-un fel sau altul şi asupra altor state. extrădarea se acordă sau poate fi cerută de statul nostru unui alt stat fie în baza unei convenţii încheiate cu acest stat. dar şi prin convenţii multilaterale. De multe ori. contribuind astfel la lupta comună dusă pe plan internaţional împotriva criminalităţii. ci şi alte state. Codul penal român). extrădarea se realizează fie: • pe baza unor convenţii internaţionale. în 13 decembrie 1957. pentru a acorda extrădarea se respectă condiţia dublei incriminări (fapta pentru care se solicită extrădarea să fie incriminată şi de legislaţia statului care o acordă). condamnării sau executării pedepsei. în vederea judecării. ori Convenţia Interamericană de extrădare din 15 februarie 1982. fie. Sub raportul finalităţii sale.1. Există numeroase situaţii când anumiţi infractori. în materie penală. să-l predea statului pe teritoriul căruia s-a comis fapta sau acelui care a fost lezat prin infracţiune. căutând în acest fel. Statul pe teritoriul căruia s-a refugiat infractorul va trebui ca. ori al cărui cetăţean este făptuitorul. în raporturile dintre două state. EXTRĂDAREA 1. fie pe bază de reciprocitate. în lipsa convenţiei sau reciprocităţii. ori de executarea pedepsei.1. în vederea tragerii la răspundere penală ori a executării pedepsei la care a fost condamnat printr-o hotărâre definitivă. DEFINIŢIA EXTRĂDĂRII Lupta contra infracţiunilor este o problemă care interesează nu numai un stat. care urmăreşte transferul unui individ urmărit sau condamnat penal. politic şi juridic prin care statul. se refugiază în alt stat. pe baza solicitării adresate. pe al cărui teritoriu se află un infractor străin. din domeniul suveranităţii judiciare a unui stat în domeniul celuilalt stat. • în temeiul unor dispoziţii din legea internă a statului care acordă extrădarea (articolul 9. • pe baza de reciprocitate. De asemenea. extrădarea este un act de reciprocă asistenţă juridică internaţională şi poate fi acordată numai in baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate. efectele infracţiunii săvârşite într-un stat se răsfrâng. în temeiul legii privitoare la extrădare.

se precizează că. cu o pedeapsă privativă de libertate. iar statul solicitat nu l-ar preda. încheiate de România. instigator sau complice. 1. Deasemenea. sau care prin atitudine ori comportamentul lui prejudiciază interesele statului român i se poate ridica sau anula dreptul de şedere in România de către Ministerul de Interne. prin ordin al Ministrului de Interne.3. interzicându-i-se deplasarea în afara acesteia. se prevede pedeapsa cu moartea sau aplicarea torturi. Legea nr. O a doua condiţie referitoare la extrădare este ca fapta săvârşită să fie considerată infracţiune atât de legislaţia statului solicitant. Străinul căruia i s-a ridicat dreptul de a rămâne în ţară şi care nu părăseşte teritoriul României în termenul prevăzut de lege poate fi expulzat prin ordinul Ministerului de Interne. nu se admite extrădarea infractorului de către statul român dacă potrivit statului solicitant. deoarece în dreptul penal român de după Revoluţia din decembrie 1989. inumane sau degradante din 1984. de regulă. 4 / 1971). mai mare de doi ani sau persoana solicitată să fi fost condamnată printr-o hotărâre definitivă la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai grea (articolul 3 alineatul 2. Această condiţie este prevăzută în articolul 3 alineatul 1. pentru infracţiunea săvârşită. Pentru cazul când străinului împotriva căruia s-a luat măsura expulzării nu i se permite accesul pe teritoriul statului în care urmează să intre sau să treacă. Legea privind extrădarea nr.2. Prin introducerea acestei condiţii s-a urmărit ca să nu fie folosită extrădarea. 4 . Deşi.1. întrucât nu l-ar putea considera infractor. străinului care încalcă legea română. se cere condiţia dublei incriminări fără de care statul solicitant n-ar avea temei să-l ceară pe făptuitor. CONDIŢII REFERITOARE LA INFRACŢIUNE ÎN CAZUL EXTRĂDĂRII O primă condiţie este aceea de a se fi comis o infracţiune pe teritoriul statului solicitant sau prin fapta săvârşită să fie lezate interesele acelui stat. a fost abolită pedeapsa cu moartea şi incriminată tortura ca urmare a aderări României la Convenţia Internaţională împotriva torturi şi a altor pedepse or tratamente cu cruzime. se recurge la dispoziţiile interpretative ale articolul 144 Codul penal. O a treia condiţie care trebuie îndeplinită este ca infracţiunea să prezinte o anumită gravitate. i se va stabili obligaţia şederii într-o localitate determinată. 4 / 1971. cât şi de cea a statului solicitat să efectueze extrădarea. de legislaţiile ambelor state. pentru fapte cu o periculozitate socială redusă. CONDIŢII REFERITOARE LA PERSOANA INFRACTORULUI Potrivit legii. ea trebuie considerată ca atare. care precizează că este vorba de săvârşirea oricărei fapte incriminată în lege ca infracţiune şi pedepsită ca tentativă sau infracţiune consumată şi la care s-a participat în calitate de autor. Pentru lămurirea noţiuni “să fi comis o infracţiune “. această condiţie negativă în acordarea extrădării nu este prevăzută în tratatele şi convenţiile în vigoare. cu alte cuvinte. Această măsură este prevăzută şi în înţelegerile internaţionale încheiate de ţara noastră cu alte ţări şi se găseşte reglementată în legislaţia internaţională a altor state. în sensul că ea este pedepsită.

precum şi sancţiuni corespunzătoare. În al treilea rând. De aceea. ieşirea străinului din România se poate face. persoanele aflate pe teritoriul lor. Mergând pe linia trecerii unor fapte legale care prezintă un pericol social redus în categoria abaterilor administrative. în baza actelor prevăzute de legea pentru trecerea frontierei de statul român. la soluţionarea cererii de extrădare participând atât organe judiciare care verifică existenţa condiţiilor extrădării. Potrivit prevederilor Constituţiei române (articolul 19. ca purtătoare a suveranităţii de stat. până la încetarea motivelor care au determinat această măsură. ori să se fi emis o ordonanţă de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale. Dacă acestea vor săvârşi infracţiuni în străinătate vor fi pedepsite de legea penală română potrivit principiului personalităţii (articolul 4 – legea penală). în care extrădarea este considerată un act exclusiv politic şi de aceea ea trebuie să se acorde de guvernul statului solicitat. situaţie în care extrădarea nu poate fi admisă. de achitare sau de încetare a procesului penal. pe baza datelor culese de organele administrative sau judiciare. faţă de infractor trebuie să nu se fi pronunţat în România. Totodată făptuitorul să nu fi obţinut drept de azil pe teritoriul României. Dacă persoana a cărei extrădare se cere este învinuită sau inculpată pentru o altă infracţiune. legea stabileşte contravenţiile ce se săvârşesc prin încălcarea prevederilor legale. În al doilea rând. în care se recunoaşte extrădării un caracter politic cât şi jurisdicţional. în care extrădarea este considerată un act exclusiv jurisdicţional şi în consecinţă instanţele judecătoreşti din statul solicitat sunt acelea care trebuie să decidă asupra admiterii sau respingerii cererii de extrădare. adică a părţii căreia i se cere extrădarea. În convenţiile internaţionale se stipulează că statele se obligă să-şi extrădeze reciproc. infractorul trebuie să se găsească pe teritoriul străin solicitat. în faţa organelor de urmărire penală ori a instanţelor judecătoreşti române sau are de executat o pedeapsă privativă de libertate aplicată de instanţele române. pentru a fi trase la răspundere penală. ea se acordă sau nu de către statul 5 . • Sistemul jurisdicţional. PROCEDURA EXTRĂDĂRII SISTEME DE ACORDARE A EXTRĂDĂRII În teoria dreptului penal şi în legislaţiile în vigoare sunt cunoscute trei sisteme de acordare a extrădării: • Sistemul zis politic sau guvernamental. pentru această infracţiune o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare. persoanele de cetăţenie română nu pot fi extrădate.Potrivit legii. CONDIŢII DE EXTRĂDARE A INFRACTORULUI În primul rând infractorul trebuie să fie cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie ce domiciliază în străinătate. are dreptul să decidă asupra admiterii sau respingerii cererii de extrădare. Legea prevede însă posibilitatea interzicerii ieşirii din România a străinilor împotriva cărora se efectuează acte de urmărire penală sau există un proces penal. extrădarea nu poate avea loc decât după procesul penal sau executarea pedepsei a luat sfârşit. la cerere. • Sistemul mixt. ca şi intrarea. cât şi autoritatea guvernamentală care. paragraful 1). 1.4.

când extrădarea se cere pentru executare. Însă. procurorului general sau ministrului justiţiei.” În cazul extrădării cerute de statul român. în prealabil. Sistemul mixt a fost considerat şi în dreptul penal român. a revenit ulterior”. nu a părăsit teritoriul statului solicitant în termen de o lună de la sfârşitul procesului penal ori de la executarea pedepsei sau dacă. hotărârea instanţei nu mai are caracterul unui aviz.solicitat. Extrădarea cerută în vederea urmăririi penale sau judecătoreşti poate fi admisă numai dacă. PROCEDURA ÎN CAZUL IN CARE ROMÂNIA ESTE STATUL SOLICITANT Cazul în care extrădarea este analizată de pe poziţia statului care o solicită. aceasta este denumită extrădare activă. fapta atrage o pedeapsă privată de libertate mai mare de 2 ani sau o pedeapsă mai grea. Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică dacă există acordul prealabil al statului român sau dacă persoana extrădată. De asemenea. iar dacă este cerută în vederea executării pedepsei. Conform prevederilor articolul 7 “persoana extradată nu poate fi obligată să se înfăţişeze la urmărire sau judecată pentru o altă infracţiune decât aceea pentru care s-a obţinut extrădarea. în sensul prevederilor Constituţiei. Ordonanţa procurorului ori încheierea instanţei prin care se propune a se cere extrădarea însoţită de actele arătate în articolul 9 din Legea extrădării. Potrivit acestui sistem. încheiată de România cu alte state. 6 . ci este definitivă şi obligatorie. care. în detaliu. 4/1971 şi celelalte convenţii de asistenţă juridică internaţională. este înaintată după caz. potrivit legii statului solicitant cât şi legii penale române. numai dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de un an sau mai grea. organele judiciare au verificat existenţa condiţiilor extrădării. în raport de dispoziţiile articolul 19 din Constituţia României care prevăd că “Expulzarea şi extrădarea cetăţenilor străini şi apatrizi se va hotărî în justiţie”. Conform articolului 10 cererea de extrădare adresată de statul român unui stat străin se face potrivit articolul 3 şi 5 care se aplică în mod corespunzător astfel. se aplică dispoziţia articolelor 7 şi 8 privitoare la efectele extrădării (articolul 10). precum şi de orice alte acte necesare pentru obţinerea extrădării. o copie certificată a mandatului de arestare. părăsind acel teritoriu. instituţia extrădării va fi reglementată. la propunerea motivată a instanţei. după ce. persoana extrădată nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decât aceea pentru care extrădarea a fost obţinută. Solicitarea extrădării se face de către statul român unui stat străin. prin dispoziţia Legii nr. dacă socoteşte că extrădarea propusă a fi cerută este necesară. iar în faza de judecată sau de punere în execuţie a hotărârii. conform articolul 3 : “extrădarea poate fi admisă numai de fapta pentru care este învinuită sau pentru care a fost condamnată persoana a cărei extrădare se cere este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală română. la propunerea motivată a procurorului în faza de urmărire penală. întocmeşte cererea de extrădare şi intervine prin Ministerul de Externe pentru obţinerea acesteia. deşi a avut posibilitate. prevăzându-se sistemul jurisdicţional.

Declaraţia acesteia se consemnează printr-un proces-verbal. Când procurorul constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în articolul 9 poate dispune arestarea persoanei a cărei extrădare se cere. formulată în scris (articolul15). iar în cazul prevăzut de alineatul 2 se execută după confirmarea ordonanţei de către procurorul general. Ordonanţa de încetare a procedurii de extrădare. dispune punerea în libertate a persoanei arestate. prevăzută în alineatele 1 şi 2 se înaintează procurorului general. Potrivit Legii nr. la cererea motivată a statului solicitant (articolul 14). la actele pe care se sprijină cererea de extrădare. care în cazul când constată că cercetările nu sunt complete. măsura luată nu poate dura mai mult de o lună. Procurorul este obligat să administreze probele care sunt în ţară. 4/1971. cerând. procurorul poate dispune. dacă apreciază că în lipsa acestor acte cercetările nu mai pot continua. Totodată. trimise ulterior. sau dacă persoana a cărei extrădare se solicită are motive temeinice să ceară administrarea acestora. Termenul nu va putea depăşi 2 luni. actele suplimentare prevăzute în articolul 14 ori actele care trebuie trimise conform articolul 15. afară de cazul în care. este transmisă de Ministerul de Externe Procuraturii Generale care o trimite procurorului-şef al procuraturii judeţene în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul persoana a cărei extrădare se cere sau în cazul în care nu are domiciliul cunoscut. procurorul-şef al Procuraturii municipiului Bucureşti (articolul 12). indicându-i completările ce urmează a fi făcute. Când procurorul general 7 . dar se va putea prelungi de câtre procuror cu 15 zile. dacă acestea pot servi la verificarea condiţiilor prevăzute în articolele 3. Persoana a cărei extrădare se solicită este chemată de îndată înaintea procurorului pentru a fi ascultată. procurorul. dă ordonanţă de încetare a procedurii de extrădare. de asemenea. În cazul în care cererea de extrădare a fost facută telefonic sau telegrafic. Când procurorul a dispus arestarea în condiţiile menţionate. se va ataşa şi cererea de extrădare. din cuprinsul acestor acte rezultă în mod neîndoios că extrădarea nu este admisibilă (articolul 13). provin din infracţiuni ori au servit la săvârşirea actelor (articolul 16). arestarea. Dispoziţia privitoare la punerea în libertate a persoanei arestate în cazul arătat în alineatul 1 se execută de îndată. completarea actelor şi fixând termenul până la care acestea trebuie trimise. în mod vădit. cererea de extrădare adresată statului român. 4 şi 5. o infirmă şi restituie lucrările procurorului. procurorul strânge datele necesare pentru a stabili dacă sunt îndeplinite condiţiile extrădării şi dispune să fie ridicate obiectele care. Procurorul dispune punerea în libertate a persoanei arestate cănd constată că nu s-au primit în termen. PROCEDURA ÎN SITUAŢIA ÎN CARE ROMÂNIA ESTE STAT SOLICITAT În cazul în care extrădarea este analizată din punctul de vedere al statului solicitat. în afara cazurilor prevăzute de articolul 7 alineatul 3”.În articolul 8 se precizează că “persoana care a fost extrădată unui stat nu poate fi extrădată de acesta altui stat. acesta este denumită extrădare pasivă. Când din actele care însoţesc cererea statului străin nu rezultă suficiente datele prevăzute în articolul 9. totodată. iar atunci când constată că extrădarea nu este admisibilă.

a intereselor acestuia ori contra cetăţenilor lui. a declaraţiei persoanei a cărei extrădare se solicită şi a probelor adunate potrivit articolul 17 alineatul 2. în cazul când instanţa constată că nu sunt îndeplinite condiţiile extrădării. pe baza actelor pe care se sprijină cererea de extrădare. care comunică statului solicitant rezultatul cererii. dă o ordonanţă motivată. prin hotărâre. În cazul admiterii cererii de extrădare se comunică data la care se va face extrădarea şi locul unde aceasta se va efectua. pentru a se constata dacă condiţiile extrădării sunt îndeplinite (articolul 19). Tribunalul fixează un termen de urgenţă şi ia măsuri să se desemneze un apărător din oficiu persoanei a cărei extrădare se cere. 8 • . constată. se pune problema determinării ordinii de preferinţă în soluţionarea acestor cereri. dacă sunt întrunite sau nu condiţiile extrădării. La termenul fixat. Referindu-se la ipoteza în care România este stat solicitat. statul al cărui cetăţean este infractorul. procedura de extrădare este reluată. prin care constată că lucrările efectuate în vederea soluţionării cererii de extrădare au fost terminate şi înaintează dosarul cauzei. dispune arestarea persoanei a cărei extrădare se cere. Hotărârea instanţei este înaintată Ministerului Justiţiei pentru a fi trimisă Ministerului de Externe. • statul contra intereselor căruia a fost săvârşită infracţiunea intrând în această categorie infracţiunile contra statului. Legea nr. tribunalul ascultă persoana a cărei extrădare se cere şi. În cazul când s-a făcut Ministerului de Externe comunicarea prevăzută în alineatul precedent. Când instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile extrădării. pentru ca acesta să comunice statului solicitant cauzele care au determinat încetarea procedurii de extrădare. procurorul. Dacă statele se află în acelaşi rang de preferinţă. 4/1971 prevede în dispoziţia din articolul 24 următoarea ordine de preferinţă în soluţionarea cererilor de extrădare: • statul pe al cărui teritoriu a fost săvârşită infracţiunea avându-se în vedere faptul că pe teritoriul acestuia a fost încălcată ordinea de drept. iar persoana a cărei extrădare se cere poate fi arestată. s-a vătămat sau pus în pericol valoarea socială care a făcut obiectul infracţiunii. ori dacă persoana a cărei extrădare se cere este găsită ulterior. Hotărârea instanţei nu este supusă recursului (articolul 21). ORDINEA DE PREFERINŢĂ ÎN ACORDAREA EXTRĂDĂRII ŞI TRANZITAREA EXTRĂDAŢILOR În ipoteza în care toate statele interesate în sancţionarea infractorului au adresat cererii de extrădare statului solicitat. se acordă prioritate statului care a solicitat mai întâi extrădarea. Dacă actele ce trebuie să însoţească cererea de extrădare sau actele suplimentare sunt primite după încetarea proceduri de extrădare. se va aduce la cunoştinţă că procedura de extrădare a fost reluată (articolul 18). după concluziile procurorului şi ale apărătorului. dispune punerea în libertate a persoanei arestate. dacă măsura arestării nu a fost luată de procuror. în şedinţă secretă. s-a creat starea de insecuritate care trebuie înlăturată prin înfăptuirea justiţiei penale.confirmă ordonanţa procurorului. ea va fi trimisă Ministerului de Externe. dacă aceasta nu are apărător ales.

cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate. dispoziţiile prezentei legi se aplică în măsura în care nu se stabileşte astfel prin convenţii internaţionale sau pe bază de reciprocitate. se aplică în mod corespunzător şi în cazul tranzitului pe teritoriul României al unei persoane extrădate unui stat de către un alt stat (articolul 27). legea părţii solicitante este singura aplicabilă procedurii de extrădare. 4 din 18 martie 1971. Articolul 2 din actul normativ privind extrădarea stabileşte că. întrucât chiar prin articolul 22 din aceste norme se prevede că. în temeiul legii. Norma constituţională pare a fi mai categorică în această privinţă. EXTRĂDAREA EUROPENE ÎN REGLEMENTAREA CONVENŢIEI Intrând în rândul membrilor Consiliului Europei.5. privind condiţiile de fond şi de formă ale extrădării iar cele interne vor cârmui procedura. Cum la data ratificării convenţiei ţara noastră avea o legislaţie internă în materia extrădării. stabilind prin articolul 19 alineatul 2 că. şi anume articolul 9 din Codul penal şi Legea nr. sau cele interne? Potrivit articolul 9 din Codul penal. evident cu excepţia celor care contravin regulilor uniforme. 4/1971. Iată de ce se socoteşte că în domeniul la care se face referire se vor aplica prevederile convenţiei europene. acceptând unele reguli uniforme în domeniu şi prin aceasta înscriindu-se în marea operă de unificare a legislaţiei comunitare. Totodată cheltuielile de tranzit sunt suportate de statul solicitant (articolul 28). pe bază de reciprocitate şi.Condiţiile extrădării precum şi procedura prevăzută în Legea nr. 9 . extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază de convenţie internaţională. în afara unor dispoziţii contrare ale prezentei convenţii. se pune firesc întrebarea care norme se vor aplica. România a ratificat Convenţia Europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 martie 1957 şi a protocoalelor adiţionale. cele convenţionale. 1. în lipsa acestora. încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi 17 martie 1978. situaţia care nu corespunde realităţii. S-ar putea deduce din cele menţionate că normele convenţionale se impun faţă de cele interne. precum şi cele a arestării provizorii. privind extrădarea.

cetăţenie sau opinii politice”. Se consideră. de a recurge la expulzarea sa. şi anume. Prin expulzare se înţelege obligarea străinului să părăsească teritoriul statului unde îşi are reşedinţa. este dreptul statului de a refuza unui străin continuarea şederii pe teritoriul naţional şi. dreptul internaţional impune anumite limite. infracţiuni economice). religie.N. prin expulzare se înţelege “măsura de siguranţă potrivit căreia un cetăţean străin sau o persoană fără cetăţenie care nu are domiciliul în ţara noastră şi care a comis o infracţiune în ţara noastră i se interzice în condiţiile legii rămânerea sa pe teritoriul ţării “. infracţiunii împotriva statului. care a săvârşit o infracţiune de competenţa instanţelor ţării noastre. în conformitate cu legea şi dacă raţiuni imperioase de securitate naţională nu se opun. expulzatului. care nu au domiciliul în ţară. cetăţean străin sau persoană fără cetăţenie. rămâne în continuare pe acest teritoriu să săvârşească noi infracţiunii (de exemplu. “un străin nu trebuie expulzat într-o ţară sau un teritoriu în care persoana sau libertatea sa ar fi ameninţate pe motiv de rasă. EXPULZAREA 2. prin interzicerea de a mai rămâne pe teritoriul ţării. el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta motivele care pledează împotriva expulzări sale şi de a obţine reexaminarea cazului său de către o autoritate competentă “. care nu domiciliază în România.U. în legătură cu expulzarea. astfel. contra autorităţii. cum ar fi excluderea violenţei. dacă în urma săvârşirii infracţiunii. parte la acest pact nu poate fi expulzat decât ca urmare a unui decizi luate. Această măsură de siguranţă este destinată să înlăture starea de pericol ce decurge din teama că cetăţeanul străin sau apatridul domiciliat în afara teritoriului ţării. Conform Codului penal. prin îndepărtarea silită de pe acest teritoriu. ca urmare. Astfel. ca urmare. cea a cetăţenilor străini şi persoanelor fizice fără cetăţenie. să se respecte. şi. stabileşte că “Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat. ţinând seama de condiţia sa de străin. Expulzarea constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul ţării a infractorului. Corespunzător dreptului statului de a stabili condiţiile de intrare a străinilor. 10 . să se permită. Înlăturarea acestei stări este posibilă prin ruperea infractorului de acest mediu. în 1966. potrivit articolul 33 din Convenţia privind statutul refugiaţilor din 28 iulie 1951 adoptată de Conferinţa O. Articolul 13 al Pactului internaţional privind drepturile civile şi politice adoptat de Adunarea Generală a O. Starea de pericol se deduce din fapta săvârşită şi din împrejurările comiterii acesteia.U a plenipotenţiarilor. eventual. drepturile elementare ale persoanei. prezenţa lui pe acest teritoriu prezintă pericol social. a detenţiei ilegale. În ceea ce priveşte însă condiţiile de exercitare a dreptului statului de a expulza străinii. DEFINIŢIA EXPULZĂRII Expulzarea este o măsură de siguranţă care se poate lua faţă de o categorie limitată de persoane.2. ar putea.1. adică.N. articolul 117. săşi aleagă statul spre care să fie expulzat. Există însă şi alte limite ale expulzării. că aceste condiţii nu trebuie să fie inutil de drastice. din legătura ei cu mediul social în care a fost săvârşită.

Expulzarea. CONDIŢII DE EXPULZARE A INFRACTORULUI Condiţiile legale ale expulzării sunt: • să fie vorba de un cetăţean străin care nu are domiciliul în ţară. dar calitatea este absolut necesară să existe în momentul în care se dispune măsura. În primul rând. instanţa trebuie să constate. O altă condiţie se referă la constatarea pericolului în fiecare caz dat. faţă de străini consideraţi indezirabili pe teritoriul ţării. • dacă expulzarea însoţeşte pedeapsa închisorii. dacă ipotetic făptuitorul a dobândit calitatea de cetăţean român în intervalul scurs între momentul săvârşirii infracţiuni şi momentul în care se pronunţă condamnarea. În principiu. în sensul că rămânerea infractorului străin pe teritoriul ţării este o premisă obiectivă a săvârşirii de noi infracţiunii. trebuie să constate îndeplinirea anumitor condiţii. că în ţara în care urmează să fie expulzat străinul. ca măsură de siguranţă. legea un precizează natura şi gravitatea infracţiuni săvârşite. această calitate trebuie îndeplinită în momentul săvârşiri infracţiuni. măsura de siguranţă a expulzării nu mai poate fi luată pentru că un stat nu-şi poate expulza proprii cetăţenii. Deşi. A patra condiţie care poate fi îndeplinită se referă la faptul că înainte de a aplica această măsură de siguranţă. prin faptul că cea dintâi se ia numai fată de străinul care a săvârşit o infracţiune şi prezintă pericolul săvârşiri unor noi fapte şi numai de către instanţele de judecată prin hotărârea de condamnare. Expulzarea administrativă se ia. că s-a săvârşit o infracţiune. Reiese din cele de mai sus că expulzarea este limitată de cetăţenii străini sau persoane fără cetăţenie. e greu de acceptat că dispunerea măsurii este justificată. se deosebeşte de expulzarea ca măsură administrativă. În al doilea rând. În cazul când s-a aplicat şi pedeapsa închisorii. Prin urmare. de către organele administrative.2. 2. CONDIŢII REFERITOARE LA INFRACŢIUNE ÎN CAZUL EXPULZĂRII Pentru ca instanţa de judecată să poată aplica măsura de siguranţa a expulzării. deşi nu au săvârşit fapte ilicite. măsura se aduce la îndeplinire după executarea pedepsei cu închisoarea. punerea în executare a expulzării se face după executarea pedepsei (această măsură a expulzării nu însoţeşte pedeapsa. aşa cum o arată şi denumirea. numai aceste persoane pot fi expulzate. 11 . considerăm că aceasta trebuie să prezinte un anumit grad de pericol social concret. ea se pune în executare de îndată). trebuie stabilit că infractorul are calitatea de cetăţean străin sau apatrid cu domiciliul în străinătate. care nu au domiciliul în ţară şi care au comis infracţiuni. • cetăţeanul străin a săvârşit o infracţiune la noi în ţară. instanţa trebuie să constate. nu există pericolul ca acesta să fie supus la tortură sau să fie condamnat la moarte. pentru că. în caz contrar.

în aceste cazuri nu se indică o dată. Procedura de punere în aplicare diferă după cum măsura de siguranţă însoţeşte sau nu pedeapsa închisorii. măsura va putea. li se acordă. potrivit dispoziţiei din articolul 117 alineatul ultim Codul penal. Dacă persoana expulzată ar dobândi ulterior calitatea de cetăţean român (de exemplu: prin căsătorie). aceasta întrucât luarea măsurii respective trebuie să aibă o destinaţie precisă. străinul expulzat este liber să locuiască în orice altă ţară în care s-ar îngădui aceasta. Deşi legea nu prevede posibilitatea luării măsurii pe timp limitat totuşi principiile generale aplicabile în această materie nu se opun ca expulzarea să fie luată temporar. care execută pedeapsa închisorii. REVOCAREA EXPULZĂRII Măsura de siguranţă a expulzării însoţeşte de regulă pedeapsa închisorii. ci un moment legat de producerea unui eveniment. instanţa care dispune luarea măsurii expulzării trebuie sa constate care este cetăţenia străinului infractor sau care este ţara unde îşi are domiciliul infractorul fără cetăţenie. ca urmare a aderării ţării noastre la 12 . deoarece în astfel de cazuri este foarte dificil să se stabilească mai dinainte cât va dura starea de pericol. atunci când se ştie cu siguranţă că starea de pericol este temporară. care îşi încetează efectele odată cu dispariţia împrejurărilor care făceau ca prezenţa infractorului pe teritoriul ţării sa fie socotită ca reprezentând o stare de pericol. condamnatul sa fie predat organelor. Instanţa trebuie sa menţioneze în hotărâre că. Totodată. luarea acestei măsuri implicând săvârşirea unei infracţiuni cu un grad de pericol mărit. că în asemenea situaţii. când. Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a aplicat şi măsura de siguranţă a expulzării. de exemplu. cetăţeanul străin devine prin căsătorie cetăţean român. Desigur. se va face menţiunea ca la data eliberării. după caz. 20/1990. În concret. PROCEDURA EXPULZĂRII DELIBERAREA ŞI LUAREA HOTĂRÂRII DE EXPULZARE Luarea măsurii expulzării se face cu respectarea unor reguli. eliberarea condiţionată. aşa cum a fost modificat prin Legea nr. se ivesc numeroase dificultăţi în privinţa executării acestei măsuri de siguranţă şi de aceea instanţele judecătoreşti procedează în prealabil la verificări atente pentru a stabili dacă măsura respectivă este executabilă. Revocarea poate să fie dispusă de către instanţă şi după executarea pedepsei cu închisoarea. Primirea unui străin expulzat poate fi refuzată de orice stat al cărui cetăţean nu este acel străin sau pe teritoriul căruia străinul fără cetăţenie nu are domiciliu. Executarea măsurii expulzării este reglementată în articolul 438 Codul de procedură penală. motivele care au stat la baza eliberării condiţionate trebuie să ducă şi la revocarea măsurii expulzării. În practica judiciară pot exista situaţii când infractorilor străini. să fie ridicată sau înlocuită cu altă măsură de siguranţă. Astfel. explicit sau implicit stabilită.2. măsura este luată pe durată nedeterminată. că în practica judiciară. De menţionat.3. din oficiu sau la cerere. Odată ieşit din ţară. în mandatul de executare a pedepsei închisorii. astfel încât executarea măsurii să poată practic avea loc.

în cazul extrădării infracţiunea trebuie să se fi săvârşit pe teritoriul statului solicitant. 13 . nu vor fi expulzaţii dacă există motive serioase de a se crede că vor fi supuşi la tortură în ţările în care vor fi expulzaţi. datorită faptului că persoana respectivă a avut o comportare necorespunzătoare în străinătate. 3. Astfel. deosebindu-se însă prin faptul că. pe când în cazul expulzării infracţiunea trebuie să se fi săvârşit pe teritoriul statului nostru.Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. infractorii străini care au fost condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în ţara noastră. în cazul ambelor instituţii trebuie să se fi comis o infracţiune astfel încât. ASEMĂNĂRII ŞI DEOSEBIRI DINTRE EXTRĂDARE ŞI EXPULZARE O primă asemănare între extrădare şi expulzare o presupune faptul că se aplică numai infractorului cetăţean străin sau fără cetăţenie cu domiciliul în străinătate. De asemenea. în timp ce extrădarea se dispune la cererea unui stat. ca urmare a comportării necorespunzătoare în ţara noastră a străinului sau a persoanei fără cetăţenie care nu domiciliază în România. O altă deosebire între cele două instituţii este din punct de vedere procedural. Totodată nici una din cele două măsuri nu se va lua în eventualitatea în care infractorul străin sau fără cetăţenie cu domiciliul în străinătate riscă să fie supus torturii sau să i se aplice pedeapsa capitală. inumane sau degradante. expulzarea se deosebeşte de extrădare întrucât cea dintâi se dispune din oficiu de către autorităţile judiciare. acestea să poată fi aplicate. pe bază de convenţii internaţionale de reciprocitate sau în temeiul legii de extrădare.

dacă cele 19 convenţii privind extrădarea. Una dintre acestea constă în acordul dintre state de a urmări şi judeca pe un cetăţean propriu. Astfel. pedeapsa cu moartea sau dacă legislaţia acestuia permite aplicarea torturii sau altor măsuri inumane. pentru o infracţiune săvârşită pe teritoriul celuilalt stat. cetăţeni ai unor state terţe. pot fi aplicate şi alte forme de cooperare în prevenirea şi combaterea criminalităţii.CONCLUZII Dezvoltarea cooperării dintre state în lupta cu criminalitatea a condus la instituirea. la cererea celuilalt stat. în statul solicitant. este posibil să devină o practică curentă judecarea cetăţeanului sau rezidentului la cererea altui stat. Transformările revoluţionare care au avut şi au loc în continuare în ţara noastră. de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene sunt recunoscute de statul român şi sunt puse în aplicare de Oficiul Român pentru Imigrări în condiţiile O. ele vor trebui să fie interpretate şi aplicate în conformitate cu principiile de politică penală consacrate ulterior prin normele dreptului penal. va ceda o parte din teren în favoarea mijloacelor mai simple de cooperare. Pe măsura creşterii încrederii între state. încheiate de România cu alte state. ca urmare a asumării de către ţara noastră a unor obligaţii internaţionale în domeniul combaterii criminalităţii. crearea unei noi ordini de drept şi integrarea României în comunitatea ţărilor europene sunt de natură să determine evoluţii importante şi în domeniul formelor de cooperare internaţională în lupta cu criminalitatea. Deciziile de îndepărtare a străinilor. Extrădarea. Statul român nu va mai putea admite extrădarea – aşa cum s-a mai precizat – dacă pentru infracţiunea săvârşită este prevăzută. în următoarele cazuri: a) decizia de îndepărtare este luată pentru motive de ordine publică şi siguranţă naţională. potrivit legii sale.U. şi a altor forme mai simple şi mai puţin formale de asigurare a înfăptuirii justiţiei penale. Asemănătoare cu aceasta este şi măsura predării infractorului spre a fi judecat de statul al cărui cetăţean este. statul renunţă la judecarea străinului infractor predându-l. 194/2002 articolul 96. astfel: când străinul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an şi ca urmare a desfăşurării de către străini ori a existenţei unor indici temeinici că 14 . se menţin în vigoare. Dacă vor fi asumate de ţara noastră şi alte obligaţii internaţionale de natura celor menţionate. In felul acesta. nr. fiind suficientă cererea adresată statului al cărui cetăţean este infractorul pentru ca acesta să-l judece. statului al cărui cetăţean este. În acelaşi timp. pentru o infracţiune săvârşită pe teritoriul acelui stat. ele se vor răsfrânge şi asupra convenţiilor privind extrădarea. în virtutea principiului personalităţii legii penale.G. alături de extrădare. Se evită astfel formalităţile pe care le implică urmărirea penală şi judecarea făptuitorului pe teritoriul căruia s-a săvârşit infracţiunea. pe al cărui teritoriu acesta ar fi săvârşit o infracţiune. fiindcă nu este posibilă respectarea acestor obligaţii în dreptul intern paralel cu nesocotirea lor prin convenţii internaţionale. spre a fi judecat. deşi va continua probabil să rămână şi în viitor principalul mijloc de realizare a acestei cooperări.

observăm că şi în Constituţia României (articolul 19. Însă un stat poate restrânge acest drept din motive de "ordine publică. ceea ce implică instituirea pe viitor. Oficiul Român pentru Imigrări cooperează şi face schimb de informaţii cu autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene. În fine. actuală şi suficient de gravă pentru un interes fundamental al societăţii". ce sunt definite de statele membre. siguranţă publică sau sănătate publică". 15 . În vederea aplicării acestui articol. cetăţenii din UE au dreptul de a sta fără condiţii pe teritoriul unui alt stat membru timp de trei luni. Persoanele vizate trebuie să poată contesta o decizie luată împotriva lor. Conform unei directive din 2004. "orice expulzare a unor cetăţeni din UE trebuie motivată individual şi trebuie să poată face obiectul unui recurs judiciar". Aceste măsuri trebuie să se bazeze exclusiv pe "comportamentul personal al individului vizat". punctul 3) se prevede că extrădarea se hotărăşte de justiţie. care trebuie să constituie "o ameninţare reală. în materia extrădării. iar "expulzările colective sunt interzise".străinul urmează să desfăşoare activităţi de natură să pună în pericol ordinea publică sau siguranţa naţională. Conform legii europene. b) decizia de îndepărtare este luată ca urmare a neîndeplinirii de către străin a condiţiilor referitoare la intrarea şi şederea străinilor pe teritoriul statului membru în cauză. a sistemului jurisdicţional. dar recursul nu presupune suspendarea expulzării dacă "decizia de îndepărtate se bazează pe motive legate de siguranţa publică".

advocate.BIBLIOGRAFIE 1. 4. 3. DECRETUL nr. 16 . 2. 5. semnat la Roma la 13 septembrie 2003. 83 din 5 aprilie 2006 pentru ratificarea Acordului dintre România şi Republica Italiană asupra transferării persoanelor condamnate cărora li s-a aplicat măsura expulzării sau aceea a conducerii la frontieră. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală. 224/2006 din 1 iunie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. în Monitorul Oficial. 6. Partea I nr.dreptonline.gândul.php.: 187. LEGEA nr. ordonanţa de urgenţă privind regimul străinilor în România.ro/legislaţie/lege_modificare_lege_cooperare_penală_22 4_2006. 3. republicată în 2008. 637 din 29 noiembrie 1973 pentru modificarea Legii nr. 194/2002. 25/1969 privind regimul străinilor în România.Definiţie juridică.http://www. LEGEA nr.http://www.ro/cabinet_avocat_cuvânt_Expulzarea_străinilor_ Dicţionar juridic . OUG nr. 421 din 05/06/2008.http://www.info/emigrant/expulzarea-se-aplică-imediat-recursul-iltrimiţi-prin-poştă-2344010. Monitorul oficial nr.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->