Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ale Comunicarii
Ale Comunicarii
PRESCOLARI
Rezumat
Perioada de prescolar este cea mai indicata pentru inceperea socializarii copiilor cu handicap prin
utilizarea activitatilor fizice adaptate.
Introducere
La copilul sanatos, in varsta de 5-7 ani, „mersul devine mai corect, in alergare se observa faza de
zbor, copilul este capabil sa efectueze bataia pe ambele picioare sau pe unul singur si sa indoaie
genunchii la aterizare, in cazul sariturilor. Poate efectua, miscari de rostogolire a mingii spre o
tinta fixa, ca si miscari de aruncare spre tinte fixe sau partener, atat cu ambele maini de la piept
cat si cu una singura de deasupra umarului" (Cataneanu S., 1998, pag. 25).
Perioada de prescolar este cea mai indicata pentru inceperea socializarii copiilor cu handicap. La
aceasta varsta, socializarea se realizeaza usor prin intermediul jucariilor, jocurilor si al
echipamentelor de joc.
Jocurile sunt adaptate pentru grupuri de copii care au aceleasi tip de deficiente. Regulile jocurilor
sunt si ele modificate, iar modul de desfasurare este simplificat. Pentru ca orele de sport si
jocurile de miscare sa fie cat mai "atragatoare" pentru acesti copii cu nevoi speciale, este necesar
sa se tina cont de preferintele lor.
Domeniul de referinta
Tipuri de comunicare
Comunicarea verbala se sprijina pe folosirea cuvantului in comunicare. Aceasta este forma cea
mai avansata de comunicare umana, depinzand de o similaritate de limbaj intre emitator si
receptor.
Comunicarea non-verbala se realizeaza prin intermediul gesturilor, a expresiei fetei, a altor pozitii
sau miscari ale corpului sau segmentelor ecestuia. Tot cu sens de comunicare non-verbala mai
pot fi interpretate si orientarea fata de interlocutor, proximitatea fata de acesta, contactul vizual,
corporal. (Stanescu, M., 2002, pag. 37).
Paralimbajul reprezinta calitatea vorbirii, se refera la ton, accent, viteza vorbirii, ritm, pauze, mod
de construire a frazelor, dictie, muzicalitatea vorbirii.
Comunicarea didactica
Jocurile de miscare
Jocurile de miscare, organizate totdeauna sub supravegherea educatoarei, ocupa cea mai mare
parte a timpului unei zile de gradinita in care la grupa mica, este prevazuta o singura activitate
obligatorie cu durata de 10-15 minute, iar la grupa pregatitoare doua activitati, fiecare cu o durata
de aproximativ 25-35 minute. In cadrul acestor activitati se realizeaza cele mai multe dintre
obiectivele instructiv-educative ale invatamantului prescolar.
Jocul de miscare, specific educatiei fizice, urmareste sa formeze un bogat fond de deprinderi
motrice, sa asigure o crestere a indicilor calitatilor motrice, dar sa si stimuleze imaginatia si
spiritul creator al copiilor, sa le dezvolte gandirea, memoria etc.
La prescolarii din grupa mica - jocurile de miscare trebuie sa aiba reguli putine, sa contribuie la
dezvoltarea simtului de orientare in spatiu si timp, a atentiei si preciziei miscarilor, la stimularea
spiritului de observatie, la disciplinarea comportamentului si la educarea vointei.
La grupa mijlocie - regulile sunt mai numeroase si mai diverse, miscarile trebuie sa fie mai
complexe, sa apara combinatii de acte si actiuni motrice.
La grupa mare si pregatitoare - precizia in executarea si respectarea jocului devine punctul
principal. Creste numarul jocurilor care au ca scop obtinerea de performante, jocuri cu combinatii
de miscari, cu reguli ce trebuie respectate intr-o anumita succesiune.
Educatia fizica are ca scop intarirea organismului si duce la o pregatire fizica buna, aducand
posibilitati pentru o dezvoltare fizica precoce, orientare spatiala optimizata si siguranta in miscare.
Activitatile cuprinse in educatia fizica duc la cresterea coordonarii motorii fine si grosiere, la
imbunatatirea concentrarii, a aptitudinii de ascultare, a increderii, a capacitatii de a se juca, a
creativitatii si a abilitatilor de cooperare si de comunicare cu ceilalti. Unii elevi cu dificultati severe
de invatare au abilitati motrice bune, acestia pot lucra independent. Alti elevi pot avea nevoie de
asistenta speciala in timpul orelor de educatie fizica. Programa pentru orele de educatie fizica
trebuie sa fie modificata pentru a dezvolta si a complementa activitatile facute in orele de terapie
(de recuperare kinetoterapie, ergoterapie). Astfel fiecare elev trebuie stimulat sa participe la
maxima lui capacitate la orele de educatie fizica si sa desfasoare activitati cat mai diversificate,
ca de exemplu: jocuri, gimnastica, dans si inot.
In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter
social. Jocurile sunt esentiale pentru copiii cu handicap, intrucat le ofera sansa de a se juca cu
alti copii.
In perioada de prescolar, jocul se desfasoara mai ales in grup, asigurandu-se astfel socializarea.
Din acest motiv, copiii cu handicap trebuie sa fie inscrisi la gradinita, alaturi de copiii sanatosi.
Copiii sunt curiosi, dar practici, astfel ca ei vor accepta usor un copil cu deficienta fizica. Ei sunt
suficient de simpli si deschisi pentru a accepta usor un coleg cu probleme de sanatate.
sa i se dea posibilitatea de a reusi, chiar daca dificultatile sunt mari (Albu C-tin., 2006, pag.
243);
sa pregateasca din timp locul de desfasurare al orei, precum si materialele necesare lectiei
respective, pentru ca aceasta sa devina atractiva de la inceput;
alegerea jocului in functie de anotimp, particularitati ale copiilor, nivel de cunostinte si de
deprinderi motrice, tipul si gradul dizabilitatii fiecarui copil;
sa se asigure conditiile pentru a se juca cu placere; sa simta o bucurie, o satisfactie, atat in
timpul desfasurarii jocului cat si dupa joc, sa vina de placere la urmatoarea ora;
in cazul unor copii cu tulburari psihomotrice, atunci cand refuza sa lucreze, profesorul trebuie
sa reuseasca sa-i convinga, ca nu exista "nu pot" ci numai "incerc si sper sa reusesc";
cea mai mica reusita, cel mai discret semn de executie a unei miscari sau gest, trebuie sa fie
cat de mult apreciate si laudate de profesor. Acesta trebuie sa se bucure si sa-l incurajeze pe
copil, sa traiasca alaturi de el bucuria unei victorii, sa-l incurajeze si sa-i dea toata caldura sa
sufleteasca;
jocurile trebuie sa fie adaptate pentru grupuri de copii care au acelasi tip de deficiente;
regulile jocurilor trebuie sa fie si ele modificate, iar modul de desfasurare simplificat;
pentru ca orele de educatie fizica sa fie cat mai "atragatoare" pentru acesti elevi cu nevoi
speciale, este necesar sa se tina cont de preferintele fiecaruia. Astfel, planificarile orelor de
educatie fizica trebuie sa includa si jocurile preferate de fiecare copil in parte, pe langa cele
planificate de profesor.
Daca in urma constatarii aspectelor ale comunicarii, desprinse din cadrul cercetarii amintite la
scop, nu s-ar impune experimentarea unui anume tip de comunicare.
STUDIUL DE CAZ realizat de autoarea prezentei comunicari, ce are ca scop, integrarea copiilor
cu dizabilitati motorii prin exercitii fizice adaptate (jocuri de miscare), desi nu si-a propus ca
ipoteza abordarea comunicarii cu copiii cu dizabilitati motorii, pe parcurs acest lucru s-a dovedit a
fi necesar de urmarit.
s-a folosit atat comunicarea verbala, nonverbala cat si cea paraverbala (prin caracteristicile
vorbirii – voce, pronuntie, intensitate, ritm, debit, intonatie, etc), fara a se pune accent pe una
dintre ele, dupa cum am precizat anterior;
la inceputul experimentului, acesti copiii nu comunicau mai deloc cu mine, si nici intre ei, dar
incercau sa execute ce li se cerea, fiind ajutati la anumite exercitii, de voluntarii pe care ii
cunosteau de la alte activitati, mediul fiindu-le oarecum familiar;
din punctul de vedere al bagajului de deprinderi si priceperi motrice, acesta era destul de
"usor", copiii neputand executa majoritatea exercitiilor pe care le prevedeau jocurile de miscare
propuse;
treptat ora de activitati fizice adaptate a inceput sa capete contur, respectandu-se toate
verigile ei, iar in prezent reusim "sa ne aliniem si sa ne salutam" atat la inceputul cat si la sfarsitul
orei, ceea ce la inceput parea imposibil. Copiii nu mai depind de ajutorul permanent al
voluntarilor, acestia nemaifiind prezenti la desfasurarea orei decat in numar foarte mic, ci doar
pentru organizarea materiala a lectiei;
comunicarea verbala a avut totusi un rol important pe langa cea nonverbala, dupa fiecare
demonstratie, explicatia era prezenta permanent, reluandu-se apoi demonstratia, pana intelegeau
ce aveau de facut, insistand la cei cu dificultati mai mari in comunicare;
folosirea jocurilor de miscare a contribuit si la comunicarea interindividuala in cadrul grupului
respectiv, ei incepand sa colaboreze la intrecerile efectuate pe pe grupe;
bagajul de deprinderi si priceperi motrice a inceput sa se "ingreuneze", evidentiindu-se
usurinta cu care au inceput sa execute sarcinile jocurilor de miscare, ce se pastrau 2-3 lectii,
tocmai pentru a si le fixa;
Concluziile, referitoare la comunicarea cu acesti copiii cu dizabilitati motorii, prin activitati
fizice adaptate, sunt:
Propuneri
2. Subiectul acestui referat ne determina, pe viitor, realizarea unui studiu de caz pentru
identificarea cauzelor socio-economice si psihologice care genereaza dificultati de comunicare in
relatia copil-profesor in activitatile fizice adaptate.
Abstract:
The period of prescoolarities (kindergarden) is most indicate to begin the social integration of the
children with motors disabilities by using the adapted physical activities (the movement play).
Bibliografie
ALBU, C-TIN., ALBU, A., VLAD, T.B., IACOB, I., Psihomotricitatea. Editura Institutul European,
Iasi, 2006
PANISOARA, I.O., Comunicarea eficienta – Editia a-II-a, revazuta si adaugita. Editura Polirom,
Bucuresti, 2004
STANESCU, M., Educatie fizica la prescolarii si scolarii mici – o abordare psihomotrica. ed.
SemnE, Bucuresti, 2002
www.didactic.ro