A

D

V E R B U L

Daria Vasileva Metodieva, Facultatea de Litere Erasmus

1

jos. Unii gramaticieni cred insa ca adverbul este o parte de vorbire flexibila. dar opinia generala este ca adverbul este neflexibil. Adverbele analizabile au la baza alte cuvinte. de timp (ieri. dar in clasa adverbelor.adverbele neanalizabile. la care se adauga anumite sufixe lexicale specifice derivarii adverbiale. si nu se declina). dar si pentru ca are trasaturi care seamana cu cele ale altor clase semantice. Din punct de vedere al structurii. asa cum spune si numele. adverbele de obicei sunt determinatori circumstantiali ai verbului. altfel). aici. cum ar fi: -este. sus. cum. o serie de elemente se diferentiaza prin trasaturi sintactico-semantice speciale. unde. Eterogenitatea sintactica este intr-o stransa legatura cu eterogenitatea semantica. ci in cel mai bun caz anumite sufixe sau particule care se adauga. ieri. foarte. un adjectiv. etc. de loc (aici. -mente. reprezinta cele mai importante si mai folosite adverbe (da. acolo). el nu flexioneaza dupa celelalte categorii gramaticale. mai ales din cauza eterogenitatii sale (nu se conjuga.1) Definitie Adverbul reprezinta o clasa de cuvinte (parte de vorbire) neflexibila. eterogena care determina un verb. dar pot avea si alte roluri. azi. asa incat deosebirea sa de alte parti de vorbire este foarte dificila uneori. Acest tip este nucleul clasei. de obicei la sfarsitul cuvantului. azi).). acolo. deoarece are flexiune analitica prin gradele de comparatie. sau de mod (asa. adverbele neanalizabile sunt cuvinte monomorfematice. Sufixul –este. adverbele se impart in doua mari categorii: analizabile si neanalizabile. . spre 2 . sau un alt adverb. nu. Aceasta clasa de cuvinte ridica o problematica deosebita. is. Analiza morfematica a elementelor nu scoate in evidenta morfeme gramaticale. . adverbele analizabile sunt derivate si compuse. 2) Structura Caracteristica principala a adverbului este invariabilitatea. Semiadverbele au sens de intensificare sau de precizare. Din punct de vedere sintactic. aceasta serie se numeste a cliticelor sau a semiadverbelor.adverbele analizabile.

Ele se formeaza in urmatoarele feluri: . etc. etc. . Adverbele formate prin compunere insa. . formeaza cel mai adesea adverbe de la substantive (frateste. c) dupa circumstanta: . acolo. etc.de timp: ieri. cu bine. etc.simple: bine. etc. departe. si contine elemente variate. etc. din cand in cand. etc. . etc. . pe bune. etc.prepozitie + supin: pe rupte. aici.compuse: altundeva. devreme.prepozitie + adjectiv substantivizat: cu frumosul. altfel. etc. . Sufixul –is pleaca tot de la substantive.de mod: asa. . etc. O locutiune este un grup de cuvinte cu inteles unitar. departe. . omeneste. etc. sunt mult mai numeroase. cum.negative: niciunde. oricand. niciodata. maine. cu raul. etc. 3 .demonstrative: aici. Un rol special si complicat il ocupa locutiunile adverbiale. an de an. de bine de rau. a) dupa forma: . oricat. .prepozitie + substantiv: cu binele.nehotarate: oriunde. in vecii vecilor. niciodata.).de cauza: deoarece. oriunde.interogativ-relative: unde. . draceste. . motivat. acum. Confuzia cu alte clase.mai multe prepozitii + substantiv: de la capat. deoarece adverbele care se termina in –este au un omolog adjectiva care se termina in –esc. de bine de rau. care se comporta din punct de vedere gramatical ca o singura parte de vorbire. barbateste. bine. In limba romana exista un mare numar de locutiuni adverbiale. oricum.de loc: acolo. unde. azi.propriu-zise: tarziu. etc. etc. atunci. cat. etc. nicicand. si anume adjectivul. de la inceput. etc. .exemplu.locutiuni: zi de zi. b) dupa sens: . 3) Clasificare Adverbele se pot clasifica din mai multe puncte de vedere. . se evita usor in acest caz. de exemplu.

tot mereu mai. imposibil. nu. inghetat tun. etc. indubitabil etc. incalte (= macar). cert. deja. indubitabil. dimineata etc. e) dupa relatia sintactica: . bineinteles.²/ (desigur = predicat verbal): sigur. iar impreuna cu verbul copulativ eliptic a fi realizeaza predicatul nominal al propozitiei. Acestea au functia sintactica de nume predicativ. chiar. in ciuda. si (= chiar). neindoios.semiadverbe (adverbe fara functie sintactica) care dau anumite nuante contextului: abia. fara indoiala. inadins. adormit bustean. probabil. bineinteles. . cu siguranta. . posibil. cam. probabil. cert. vara.concesiv: desi. mai ales. alb etc. cu siguranta. numai. care nu accepta verbul a fi: desigur.provenite din substantive: 1. sa: Desigur¹/ ca vine. mai. fara doar si poate etc. desigur. tot asa de.de conditie: altminteri.comparativ: 1) de inferioritate: mai putin bine 2) de egalitate: la fel de bine (tot atat de. mult mai) 4 . posibil. singur cuc. prea. substantive ce denumesc notiuni de timp: luni. . . neindoios. f) dupa gradele de comparatie: . poate. d) dupa origine: . beat crita. tot. aproape. inca. poate. fara doar si poate etc. negresit. negresit. beat turta. nici. doar.pozitiv: bine .adverbe predicative (care indeplinesc functia de predicat cand sunt urmate de conjunctiile ca. substantive folosite ca adverbe pentru a reda superlativul unor adjective: indragostit lulea. barem. tocmai. zi de zi mai. macar. care accepta verbul a fi: sigur.provenite din adjective cand stau pe langa un verb: scrie frumos. gol pusca. destul de) 3) de superioritate: mai bine (din ce in ce mai. ba. Acestea alcatuiesc predicatul verbal al propozitiei. 2. parca. altfel. sarat ocna.. imposibil. fara indoiala. etc.de scop: de aceea. Clasificarea adverbelor predicative: 1. cel putin. pe masura ce trece timpul mai. da. merge drept. 2.

extraordinar de. complement circumstantial de mod: A mers bine. totusi a plouat. 7.) 4) Functii sintactice Adverbele pot indeplini o mare varietate de functii sintactice. adverbiala) complement circumstantial sociativ: Sa stam tot timpul impreuna. 12. 6. 10. 1. atribut adverbial: Lectia de azi e interesanta. grozav de etc.de inferioritate: cel mai putin bine . lui./ Deoarece a plecat. 9. atribut adjectival: Nu-mi place asemenea om. dar functia lor de baza este aceea de complement. mila. 3. complement circumstantial consecutiv: Tremura de frig de mai mare predicat verbal: Sigur ca vine. element predicativ suplimentar: Nu te stiam asa! complement circumstantial de loc: A venit acasa. atat de. 8. 4.de superioritate: cel mai bine 2) absolut: foarte bine. 15. teribil de bine (prea. asa de. nume predicativ: E posibil sa vina.superlativ: 1) relativ: . 2. astfel de. 14. complement circumstantial cumulativ: Voia in plus si banii. complement circumstantial de timp: A venit ieri. (locutiune complement circumstantial conditional: Vorbeste. complement circumstantial de cauza: Toata lumea il felicita de bine ce complement circumstantial de scop: A venit justificat pentru problema a facut. n-a ajuns devreme acasa. 5) Relatia cu alte clase lexico-gramaticale 5 .. 13. 11. 5. altfel nu te iert! complement circumstantial concesiv: Desi a fost soare.

. Din punct de vedere morfologic substantivele pastreaza formal opozitia de numar sau de articulare. iar adverbele verbe. In anumite situatii. De cele mai multe ori. Anumite prepozitii au un rol apropiat de cel al adverbului in situatia in care nominalul urmator nu este actualizat (Ex: Bei ceai cu miere. ca in a fi una cu. adverbele joaca un rol crucial in comunicare. si intelegerea lor este foarte importanta pentru toti vorbitorii de limba romana. prin adaugarea altor parti de vorbire. dar nu numai. nu doar celor care nu sunt vorbitori nativi.Clasa adverbelor este poate cea mai dinamica din limba romana. Un alt procedeu destul de comun este conversiunea unor substantive care denumesc unitati de timp. Pronumele nehotarat una are un rol deosebit. Procedeul cel mai raspandit si folosit in limba romana este adverbializarea adjectivelor. dar si romanilor. precum si modificarea structurala a adverbelor deja existente.. si poate fi folosit cu valoare adverbiala cand exprima ideea de unitate si solidaritate. confuzia se realizeaza intre adverbe si adjective. fie ei din Romania sau din afara ei. si se afla intro continua schimbare.. fiind folosite in toate stilurile. adverbele ridica numeroase probleme. 6 . si uneori diferenta se poate realiza doar analizand partea de vorbire determinata (substantiv la adjectiv. distinctia dintre cele doua clase este posibila numai pe baza criteriului sintactic. verb sau adverb sau adjectiv la adverb). adjectivele determina substantive. din cauza faptului ca ele se modifica mereu si multe alte parti de vorbire pot deveni adverbe. De asemenea. adjective sau alte adverbe. sau fara?). In concluzie. de la discutii cotidiene pana la limbaj politic.

Bibliografie: -Gramatica Limbii Romane. Editura Saeculum. Editura Academiei Romane. -Gramatica esentiala a limbii romane. Editura Univers Enciclopedic. G. 2002. 2009 -Pana Dindelegan. 2005 -Dictionarul Explicativ al Limbii Romane. 2004 7 .