P. 1
Proteinele

Proteinele

|Views: 719|Likes:
Published by Georgescu Carina

More info:

Published by: Georgescu Carina on Jan 24, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/27/2013

pdf

text

original

Proteinele

Proteinele sunt produsi macromoleculari naturali de tip poliamidic rezultati din policondensarea α-aminoacizilor. Alaturi de alte componente (apa, saruri, lipide, glucide etc.) proteinele sunt constituenti fundamentali ai materiei vii.

Compozitia proteinelor
Sub aspectul compozitiei elementare, proteinele sunt compusi organici care contin toate elementele organogene : C, H, O, N, S, P, halogeni, unele metale. Compozitia procentuala pe elemente a proteinelor variaza in limite restranse: C = 51 – 56% N = 15,5 – 18,5% H = 6,5 – 7,5% S = 0,5 – 2% O = 20 – 23% P = 0,1 – 1%

Din acest motiv datele analizei elementare sunt cu totul insuficiente pentru caracterizarea proteinelor. Prin hidroliza totala, acida, bazica sau enzematica proteinele sunt transformate intr-un amestec de αaminoacizi (obisnuit se foloseste hidroliza acida prin fierberea proteinei cu un amestec de acid formic si acid clorhidric). In produsele de hidroliza totala ale proteinelor s-au identificat circa 20 de αaminoacizi prezenti in mod constant; mai rar sau chiar foarte rar din hidrolizatele anumitor proteine sau mai identificat inca 30 – 40 de amino acizi de diferite tipuri. Din mediile de hidroliza aminoacizii sunt separati indiviual, cel mai bine prin metoda cromatografica. Cercetarea diverselor proteine a aratat ca raspandirea diferitilor α-aminoacizilor este foarte variata si ca nu exista proteina alcatuita numai dintr-un singur aminoacid. In fapt, in compozitia proteinelor animale sau vegetale, se gasesc toti cei circa 20 de α-aminoacizi, dar in cele mai variate proportii.Insa 8 dintre cei 20 de α-aminoacizi cunoscuti sunt considerati esentiali, întrucât nu pot fi sintetizati în organismul omului si trebuie adusi zilnic cu alimentele. Acestia sunt: valina, lizina, leucina, izoleucina, metionina, triptofanul, treonina, fenilalanina.

Clasificare
Complexitatea structurala si de compozitie a proteinelor a facut ca incercarea de a le clasifica sa intampine serioase dificultati. Adoptandu-se simultan mai multe criterii, ca: Solubilitate, structura, comportare chimica etc. Proteinele au fost clasificate astfel: Clasificarea proteinelor dupa solubilitate: Proteine insolubile - fibroase solubile - globulare - proteide (heteroproteine)

de exemplu caseina din lapte.Nucleoproteidele au rol fundamental in diviziunea celulei vii. Glicoproteide.) • Colagenul – componenta de baza a pielii • Fibrina – din fibrele de matase • Miosina – componenta a muschilor In vegetale nu se gasesc proteine fibroase. Proteinele provenite din virusuri. numite anticorpi. 5. Cele mai importante proteine fibroase sunt: • Keratina(din lana. pe langa aminoacizi. care contin ca grupa prostetica resturi de giliceride. 4. functiunea lor este indeplinita in plante de celuloza. din solutiile obtinute nu se mai regenereaza proteina initiala Aceste proteine se gasesc in organismul animal in stare solida si confera tesuturilor rezistenta mecanica( proteine de schelet) sau protectie impotriva agentilor exteriori. unghii. Se dizolva numai in acizi si baze concentrate. 2. de exemplu: albumina din sange. coarne. Fosfoproteide. Metaloproteide. dar aceasta dizolvare este insotita de o degradare a macromoleculelor. in compozitia carora intra si atomii de metal. la cald. pene. Clasificarea proteinelor dupa compozitie Proteinele se impart dupa compozitia lor in: Proteine simple. Proteinele globulare sunt cele mai raspandite in natura. . Dupa natura grupelor prostetice proteidele sunt de mai multe feluri: 1.proteine din plasma sangvina • Gluteinele – proteinele din cereale Proteide sau heteroproteide sunt numite proteinele care in afara de lanturile macromoleculare proteice contin si alte grupari de natura neproteica.. par. Proteidele intra in compozitia celulelor vii. denumite grupe prostetice. Proteine conjugate sau proteide care prin hidroliza dau si alti compusi. animale sau vegetale. numite antigeni provoaca formarea in organismul animal a altor proteine. care contin resturi de acid fosforic legat in forma esterica la grupari hidroxil. nu sunt hidrolizate enzematic(cu exceptia colagenului). care au grupa prostetica alcatuita dintr-un rest de zaharida. o momozaharida si o combinatie heterociclica cu N). Lipoproteide. de exemplu hemocianinele sau pigmentii respiratori sunt proteine cu Cu. Molecula unei proteine include in structura sa o parte proteica si un prostetica (resturi fara structura de amninoacizi). rezultate din legarea unei proteine de un acid nucleic(compus macromolecular. Nucleoproteide. dar si in constiutia enzimelor si virusurilor. 3. care prin hidroliza dau numai aminoacizi.Proteinele fibroase sau cleroproteinele au structura fibrilara si sunt insolubile in apa sau in solutii de electroliti. Virusurile sunt rensponsabile de aparitia si raspandirea multor boli infectioase ( ei sunt germenii patogeni). Vaccinurile contin anticorpi care dau imunitate organismului fata de diferitele virusuri. de aparare impotriva virusurilor. Cele mai importante sunt: • Hemoglobina – proteina rosie din sange • Albuminele – proteine din albusul de ou • Globulinele . copite etc. ele sunt solubile in apa sau in solutii de electroliti si au structura globulara. alcatuit din acid fosforic.

Un model de structura tertiara este aceea a mioglobinei. Structura primara a unei proteine este determinata prin numarul si succesiunea specifica a aminoacizilor din catena polipeptidica. Cercetarile in domeniu au sugerat ca macromolecula peptidica nu are forma extinsa. La adoptarea si mentinerea unei anumite conformatii tertiare contribuie uneori ioni metalici sau. Proteinele solubile sufera usor la incalzire. o transformare numita denaturare. Structura secundara a unei proteine este determinata de aranjarea in spatiu a catenei polipeptidice si de legaturile care se stabilesc intre catene. sau sub actiunea acizilor. grasimi. În mediu bazic proteinele se comportă ca acizii slabi ele cedînd protoni. grupele prostetice. Solubilitatea proteinelor Proteinele sunt substanţe solide. macromoleculare. ci adopta o forma rasucita sau incretita.Unele proteine sunt solubile în apă. În mediu acid proteinele se comportă ca baze slabe ele primind protoni şi fomînd cationi proteici. se formează astfel anioni. Sunt folosite 4 feluri de legaturi intre grupe R apartinand aceleiasi catene polipeptidice prin care se poate realiza o structura tertiara. in proteide. solubile în general în apă şi insolubile în solvenţi organici nepolari. secundare. hidrati de carbon sau proteine solubile. dar insolubile în alcool. Fortele de atractie sunt aceleasi ca in structurile tertiare. identifica şi separa. Mai multe asemenea structuri tertiare sunt asociate intre ele formand structuri cuaternare. Izolarea si purificarea proteinelor Proteinele insolubile pot fi usor separate de compusii care le insotesc in organismele animale. a dizolvantilor organici si a altor compusi chimici. Structurile tertiare : structurile secundare sunt determinate de legaturile de hidrogen dintre grupele CO si NH ale catenelor polipeptidice. tertiare si cuaternare. Datorită gradului diferit de solubilitate în diferiţi solvenţi. Solubilitatea lor depinde foarte mult de legăturile care se stabilesc între grupările libere de la suprafaţa macromoleculelor şi moleculele solventului. dar ele actioneaza la acest caz intermolecular. dar numeroase .Structurile proteinelor naturale Se disting patru grade structurale sau niveluri de organizare dupa complexitatea lor. asa ca izolarea lor nu prezinta dificultati. iar un model de structura secundara este acela al keratinei. se pot stabili legaturi slabe. Intr-o elice L foarte lunga . Un exemplu de structura cuaternara este acela al hemoglobinei Proprietati fizice Caracter amfoter Proteinele la fel ca şi aminoacizii sunt substanţe amfotere şi formează în soluţii apoase amfioni. altele sunt solubile în soluţii apoase de electroliţi. a bazelor. prin care se pierde activitatea biologica specifica. Din cauza insolubilitatii lor. si intre grupele R proeminente spre exterior . nu pot fi purificate prin dizolvare. unind catene polipeptidice sau elice L-diferite. ale amino-acizilor. . acizi organici. proteinele se pot izola. Acestea au fost numite structuri primare.

iar în soluţii concentrate determinînd precipitarea lor reversibilă. modificarea activităţii optice. a acizilor minerali tari (HNO3. a soluţiilor concentrate de alcool sau acetonă. De altfel soluţiile sărurilor alcaline de diferite concentraţii se folosesc pentru precipitarea fracţionată a proteinelor din amestecuri. factori chimici (acizi. Indepartarea ionilor straini poate fi accelerata prin suprapunerea unei electrolize. Proprietati chimice Din punct de vedere chimic. Precipitarea proteinelor Sub acţiunea diferiţilor factori fizici (ultrasunete. Precipitare ireversibilă În cursul acestei precipitări molecula proteinei suferă modificări fizico-chimice ireversibile avînd loc şi modificarea structurii moleculare. sau mecanici (agitare). sau in cazul anumitor proteine în prezenţa căldurii. hormonală. intr-un dispozitiv special (electrodializa). Prin îndepărtarea factorilor care au dus la precipitare. Fe. indepartarea acestora se face cu ajutorul dializei prin membrane permeabile pentru aceste substante dar impermeabile pentru proteine. proteinele sunt heteropolimeri constituiţi din 20 de α-aminoacizi (aşa numiţii aminoacizi standard). precipitarea care poate fi reversibilă sau ireversibilă. Prin precipitare ireversibilă. consta in precipitare cu saruri neutre. Solutiile acestea contin si substante neproteice. însă mai intervin şi diferiţii radicali grefaţi pe scheletul proteinei. H2SO4) acidul tricloracetic. Metoda obisnuita pentru obtinerea proteinelor din solutiile purificate prin dializa. diluate cu apa. Aminoacizii standard au proprietăţi variate. neimplicate în formarea legăturilor peptidice. în care grupările carboxil se pot combina cu grupările amino formînd legături peptidice sau lanţurile peptidice. proetienele nu revin la forma lor iniţială şi nu işi pot reface structura moleculară. in stare solida sau in solutie saturata.). Precipitare reversibilă Precipitarea reversibilă se poate produce sub acţiunea soluţiilor concentrate ale sărurilor alcaline dar şi în prezenţa unor dizolvanţi organici miscibili cu apa în orice proporţie.Pb. De regulă se produce la adăugarea de soluţii ale metalelor grele (Cu.Proteina se extrage din materialele biologice in care se gaseste cu o solutie salina. Proteinele insolubile in apa distilata se precipita la sfarsitul dializei. sulfat de amoniu sau sulfat de sodiu. . cum sunt de exemplu acetona şi alcoolul. etc. Solvenţii de tipul alcoolului sau acetonei în funcţie de concentraţia lor pot forma fie precipitate reversibile sau ireversibile. în soluţii diluate mărind solubilitatea proteinelor. proprietăţi care sunt direct responsabile de structura tridimensională a proteinei. precipitarea proteinei se face cu etanol. Proteinele precipitate îşi pierd din proprietăţile hidrofile "obţînînd" proprietăţi hidrofobe.În cadrul acestei precipitări molecula proteinei suferă unele modificări fizico-chimice. mai rar cu dizolvanti organici ca glicerina sau acetona. are loc fenomenul de precipitare a proteinelor. dar şi de proprietăţile acesteia. Hg. radiaţii cu diferite lungimi de undă. diferiţi solvenţi organici). dar nu are loc afectarea structurii moleculare. Dupa un alt procedeu. Responsabile de proprietăţile chimice sunt si grupările carboxil şi amino libere. are loc o descreştere a solubilităţii. • Datorită grupărilor carboxil şi amino libere ele dau aceleaşi reacţii ca şi la aminoacizi. căldură). după cum arată şi numele proteinele îşi pierd activitatea lor biologică (enzimatică. de asemenea sunt mai uşor de degradat sub acţiunea unor enzime proteolitice. baze. Sărurile alcaline au un comportament diferit faţă de proteine.

sau actiunii unor agenti chimici(acizi sau baze tari. radiatii. electoliti etc.. ultrasunete) etc. Principala proprietate a proteinelor este hidroliza. dar şi grupările funcţionale libere au determinat reacţiile de culoare. a legăturilor peptidice. • Prezenţa diferiţilor radicali alchilici. in urma careia se obtin amestecuri de α-aminoacizi. Aceasta proprietate sta la baza studierii proteinelor si are o importanta fundamentala pentru alimentatia si dezvoltarea organismelor animale.• Caracterul amfoter este responsabil de formarea de săruri atît cu bazele cît şi cu acizii • Legătura peptidică este responsabilă de formarea de combinaţii complexe denumie chelaţi. Proteina ajunsa intr-o astfel de stare nu isi mai poate reface structura si nici proprietatile biochimice initiale. Un exemplu foarte cunoscut de denaturare a unei proteine in constituie coagularea albusului de ou la incalzire. Denumirea reacţiei Xantoproteică Millon Reactivul folosit acid azotic. Supuse actiunii unor agenti fizici(caldura. metionină. cistină arginină cu grupare guanidinică aminoacid cu nucleu indolic (triptofan) histidină şi tirosină caracteristică atît pentru aminoacizi cît şi pentru proteine legatura peptidică şi se datorează formării de combinatii complexe legătura peptidică aminoacizi cu grupăre tiol (-SH) liberă Sulfurii de plumb Sakaguchi AdamkiewiczHopkins Pauly Ninhidrinei Biuretului Biuretului Nitroprusiatului de sodium . Aceasta reprezinta o modificare ireversibila a structurii lanturilor macromoleculare.) proteinele sufera fenomenul de denaturare.hidroxid de amoniu azotat de mercur în acid azotic/azotit Acetat sau azotat de plumb în mediu alcalin α naftol şi hipoclorit de sodiu în mediu bazic acid acetic glacial/acid glioxilic/acid sulfuric fumans carbonat de sodiu şi acid diazobenzen sulfonic ninhidrină soluţie diluată de sulfat de cupru în mediu bazic nichel în mediu bazic nitroprusiat de sodiu în soluţie amoniacală Culoarea rezultată portocalie precipitat roşu cărămiziu sau coloraţie roşie precipitat negru de sulfură de plumb roşie carmin violetă roşie vişinie albastră albastră violetă portocalie roşie Tipul de aminoacid identificat aminoacizii aromatici (formează nitroderivaţi) aminoacizi ciclici cu grupare hidroxil (tirosina) aminoacizi cu sulf în moleculă : cisteină. Reacţii de culoare Existenţa anumitor aminoacizi în molecula proteinelor. sau arilici determină formarea unor derivaţi ai substanţelor proteice (derivaţii halogenaţi şi nitrici sunt cei mai importanţi). de exemplu schimbarea conformatiei naturale prin rupera legaturii de H dintre lanturi.

ci acestea trebuie sa cuprinda o cant. Proteinele din aceste doua clase. altii provin din proteinele hranei.Proteinele pot fi enzime care catalizează diferite reacţii biochimice în organism. proteino-glucidic. transformându-le în substante netoxice. lipidelor şi acizilor nucleici începînd cu structura virusurilor. continute in hrana lor. Globulele rosii contin toata proteina colorata rosie. mult raspandite in natura. din cilii si din flagelele organismelor inferioare. fiind formate exclusiv din aminoacizi se întîlnesc alături de alţi compuşi importanţi de tipul polizaharidelor. fiecare celula isi poate construi proteina ei specifica. vizibile la microscop. hemoglobina. Numai datorita acestui mecanism. Sangele este o suspensie a unor corpuscule mari. în răspunsul imun şi autoimun al organismului. Rolul proteinelor Datorită compoziţiei. ALBUMINE SI GLOBULINE ANIMALE. proteino-mineral. proteino-vitaminic. oua. suficienta din fiecare amino-acid esential. altele pot juca un rol important în menţinerea integrităţii celulare (proteinele din peretele celular). proteino-hidric si cu unele medicamente). Simptomele de deficienta dispar daca se completeaza dieta cu lapte. Proteinele nu pot fi intrebuintate ca atare. baze. saruri. ci sunt hidrolizate in timpul digestiei. gelatina si multe proteine din vegetale sunt deficiente in unul sau altul din amino-acizii esentiali. bacteriile de sol. fibrina. Unele vietuitoare inferioare.Asimilatia si sinteza proteinelor Proteinele se gasesc in fiecare celula vie. pot folosi chiar azotul molecular. Proteinele in organismul animal si vegetal PROTEINE SOLUBILE 1. a organismelor procariote. peste. carne. îndeplinesc functia de transportatori formând diferite complexe (proteino-lipidic. ci sunt nevoite sa utilizeze proteinele de origine animala sau vegetala. De aceea. hemoglobina. intr-un lichid omogen numit plasma. iar globulinele ca proteine solubile numai in solutii de electroliti. Animalele nu au facultatea de a asimila combinatiile anorganice ale azotului. nu este suficient ca hrana animalelor sa contina o anumita cantitate de proteine. pot fi arse în organism cu scop energetic. Proteinele din sange . Pentru sinteza lor. soia si din embrionul de grau contin aminoacizii esentiali in proportie adecvata.Organismul animal nu poate sintetiza decat anumiti aminoacizi. Acestia difuzeaza prin peretele intestinului in sange si servesc apoi celulelor pentru sinteza proteinelor proprii ale organismului. Proteinele din lapte. globuline si albumine. Lichidul ramas la indepartarea . participa la mentinerea echilibrului osmotic. participa la formarea anticorpilor cu rolul de aparatori ai organismului împotriva microbilor si toxinelor acestora. respectiv a aminoacizilor care le compun. care poseda proprietatea de a transforma energia chimica in energie mecanica. 1 g de proteine eliberând 4 kcalorii. plantele se folosesc de combinatii anorganice ale azotului. intra în combinatii chimice cu substante chimice toxice. pe care le extrag din sol. pana la aminoacizi. Plasma contine in solutie fibrinogenul. Proteinele iau parte la formarea unor fermenti si intervin în desfasurarea tuturor proceselor vitale în organism: intra în structura multor hormoni. creier. globulele albe si rosii. Albuminele se definesc de obicei ca proteine solubile in apa curata si in solutii diluate de acizi. serum. apar adesea impreuna si se diferentiaza greu unele de altele. Folosirea exclusiva in alimentatie a acestor proteine duce la tulburari grave. la repartizarea apei si a substantelor dizolvate în ea în diferitele parti ale organismului. In schimb. Lipsa aminoacizilor esentiali din proteinele hranei se manifesta la animalele tinere a caror crestere inceteaza sau este incetinita.Practic nu se concepe viaţă fără proteine. este de asemenea o proteina. amoniac si azotati. eucariote şi terminînd cu omul. Substanta contractila din fibrele musculare.

numite antigeni. Miogenul contine enzimele esentiale ale muschiului: fosforilaza. Prin incalzire prelungita cu apa. legumina din mazare.de exemoplu globulinele din semintele oleaginoase: edestina. Substantele care determina formarea anticorpilor. glicocol si prolina. fata de o noua infectie cu acelasi germen patogen. Cea din urma este singura proteina solubila in alcool de 70 % si poate astfel fi separata de glutenina. Din cauza aceasta keratinele prezinta o mare inertie fata de agentii chimici. din samanta de canepa. al semintelor acestei cereale.. Globulinele din ser pot fi separate in trei fractiuni. se gaseste in acest material inconjurata cu o componenta amorfa. Toate au configuratii globulare. precum si fata de enzime. nu contine cistina si triptofan. cleioasa. tendoanelor. Proteinele din muschi. bogat in amidon. globulina X. solzilor de peste. . miosina. caci este bogat in glicol. mai ales leucina. 30 % din greutatea totala. cum este de exemplu tendonul de la ceafa boului. excelsina din nuca braziliana. organismul animal devine imun. Muschii vertebratelor contin 15-20% proteine. Se stie ca in urma infectiilor cu bacterii sau virusuri. Miosina si actina sunt proteinele care asigura functiunea contractila a muschiului. L-. spanac. fosfoglucomutaza. Tropomiosina este o proteina unitara. par. se obtine prin framantarea fainei intr-un curent de apa. PROTEINE FIBROASE (INSOLUBILE) Keratinele. o importanta deosebita o cinstituie yglobulinele. care reprezinta cca. care s-au dovedit identice cu anticorpii din serul sanguin. 2. precum si in solutii saline. Au fost izolate : miogenul. alaturi de albumine. ligamentelor. apoi globulinele din leguminoase. sericina. tropomiosina si actina. fibrele de elastina sunt compuse din amino-acizi simpli. Proteina din grau. stroma musculara. Exista numeroase varietati de colagen. vascoasa. pielii. Proteine din cereale. proteinele sunt continute sub forma de solutie concentrata. Fibroina. Cercetarea clasica a glutenului a dus la concluzia ca el este un amestec de doua proteine : glutenina si gliadina. de ex. componenta fibroasa din matasea naturala.etc. Imunitatea se datoreste aparitiei de anticorpi in serul animalului infectat. tomate. este componenta principala a tesuturilor conjunctive. Ca si colagenul. etc. glutenul. Coagularea sangelui se datoreste transformarii fibrinogenului intr-un gel ireversibil.globulelor si a fibrinogenului se numeste serul sanguin. Keratinele sunt insolubile in apa atat rece cat si calda. Colagenul.apoi se dizolva transformandu-se in gelatina sau clei. oaselor. a arterelor si a unora din tendoane. acesta antreneaza granulele de amidon. B si y. Miogenul este un amestec de cel putin 3 proteine. copite si coarne se disting printr-un continut mare de sulf.proteinele din epiderma. amandina din migdale si corilina din alune. glutenul este insolubil in apa si in solutii saline. cu caracter de albuminesi globuline. unghii. Proteina graului de a da o faina panificabila se datoreste caracterului special al proteinelor din endospermul. cu o elasticitate comparabila cu a cauciucului. prolina si hidroxiprolina. fibrina. In cele doua glande ale viermelui de matase. sunt proteine. Colagenul are o compozitie deosebita de a keratinei si fibroinei. Orice proteina straina introdusa prin injectie in organism actioneaza ca antigen. PROTEINE VEGETALE Globulinele vegetale sunt mult raspandite in natura. un timp mai lung sau mai scurt. lasand glutenul sub forma unei mase lipicioase. produse de bacterii sau provenite din acestea sau din virusuri prin dezagregarea lor. Elastina constituie tesutul fibros. pene. cartilajelor. Elastina nu se transforma in gelatina la fierbere cu apa si este digerata de tripsina. Spre deosebire de celelalte proteine vegetale. colagenul intai se imbiba. precum si globulinele din cartofi.: faseolina din fasole.

.wikipedia.org . D. editura Didactica si pedagogica • Chimie – manual pentru clasa a X-a. Nenitescu Chimie – manual pentru clasa a XI-a.Bibliografie: • • Chimie organica vol II. C. editura Art • www.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->