Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
După cum se observa, spaţiul intelectual rus nu a scăpat ideologiei liberale care
domina întreg secolul nouăsprezece european. E adevărat, avem de-a face cu un
liberalism “adaptat” şi “gradual”, cum îi spune Besancon (14), de la un liberalism
care se supune total fata de autocraţie în temeiul unor justificări hegeliene
(raţionalul şi realul se identifică), până la răzvrătirea împotriva puterii autocrate,
prin anarhismul terorist. Deşi există idei liberale în spaţiul rusesc, nu se poate vorbi
de o doctrina liberala ruseasca. La baza mişcării de idei liberale din Rusia exista o
acceptare a lumii socio-politice aşa cum este ea. Rusia este buna în fondul său, de
aceea realitatea trebuie modificata în limitele tolerabilului, fără să i se substituie o
alta, cu o structura social-politica radical nouă. Liberalismul rus se naşte pentru a I
se opune slavofilismului, evoluat şi el spre pan-slavismul romanticist în anii
’60-’70 ai secolului trecut: “…La naşterea sa (liberalismul – n.ns.) nu este o
ideologie contrară, ci contrariul unei ideologii” (15). Apărut împotriva
slavofilismului, liberalismul rus, născut ca un curent al occidentalizării, refuza
iraţionalismul de tip slavofil, opunându-i raţionalismul ştiinţei; accepta
universalitatea dreptului, dar combina dreptul natural al Constituţionaliştilor
francezi cu un drept tradiţional rusesc; admite necesitatea statului, un guvernământ
bazat pe Constituţie şi regularitatea procedurilor legale; nu are aversiune pentru
bogăţia ca atare şi pentru circulaţia banului şi nu confunda autonomia eului cu
“personalitatea integrala” (16). Acestea sunt trăsăturile pe care liberalismul rus le
împărtăşeşte cu liberalismul occidental. La nivelul dinamicii ideii liberale în
Imperiul rus insa, lucrurile stau cu totul altfel decât în Occident. Formula minimala
a ideii liberale a fost subiectul unei metamorfoze specifice care a reuşit să unească
liberalismul cu o parte a mişcării narodnice, intr-un proces de diluare continua care
sfârşeşte în mesianism revoluţionar. În aproximativ o jumătate de secol, ceea ce
fusese un liberalism al sincronizării cu Occidentul – e adevărat în limitele precizate
anterior – capătă forme diverse de codificare şi exprimare ideologica a libertăţii.
Nu libertatea individuală este formula pe care o capătă ideea de bază a ideologiilor
dominante în Rusia sfârşitului de secol XIX, ci libertatea colectiva: comunitatea
sătească sau proletariatul, narodnicismul sau marxismul rus.