UNIVERSITATEA DIN PITESTI

Facultatea de Electronica, Comunicatii si Calculatoare

Inginerie Electronica si Sisteme Inteligente

Aplicatii DSP folosite in medicina

Indrumator:
Sef lucrari Iana Vasile Gabriel
Masterand:
Luca Adrian

1
 Cuprins

1. Introducere..............................................................................................................3
2. Procesarea digitala a semnalelor continue in timp.......................................4
Exemplul 1. Aparat auditiv........................................................................................5
3. Esantionarea semnalelor continue in timp......................................................8
Exemplul 2. Achizitionarea unui semnal pentru masurarea presiunii sangelui.......12
4. Bibliografie...........................................................................................................15

2
1. Introducere

Majoritatea fenomenelor naturale apar continuu in timp, cum ar fi variatia

temperaturii corpului uman, fortele exercitate de muschi sau potentialul electric
generat la suprafata scalpului. Acestea sunt semnale analogice, putand sa ia orice
valoare (de obicei sunt limitate intr-un interval finit). Ele sunt deasemeni continue in
timp asta insemnand ca la orice moment de timp aceste semnale au o valoare.
Semnalele analogice, nu pot fi procesate usor cu ajutorul procesoarelor din
calculatoarele obisnuite sau alt tip de masini digitale care sunt construite sa foloseasca
calcule secventiale ce includ numere. Aceasta necesita semnale digitale care sunt
obtinute prin esantionarea semnalului original analogic.
Teoria esantionarii a fost dezvoltata la inceputul secolului 20 de Nyquist si altii
si a revolutionat procesarea de semnal si analiza in special dupa anul 1960 cand
tehnologia computerizata a luat amploare. Dezvoltarea rapida a tehnologiei circuitelor
integrate de mare viteza in ultimele trei decenii a facut din procesarea semnalelor
digitale o alternativa pentru foarte multe aplicatii, incluzand multimedia, analiza si
sinteza vorbirii, radiourile mobile, radarele, seismologia si ingineria biomedicala.
Procesarea semnalelor digitale prezinta multe avantaje fata de abordarile analogice :
masinile digitale sunt flexibile, usor de reprodus si relativ ieftine. Ca si consecinta,
multe activitati din procesarea semnalului au functionat inainte in domeniul analogic
si acum sunt implementate in domeniul digital. De obicei, un sistem pentru procesarea
semnalelor digitale este implementat folosind software pe un calculator uzual sau
procesoare pentru semnale digitale (PSD).
In cele ce urmeaza vom discuta despre principii fundamentale si metode utilizate
in procesarea semnalelor digitale. Acestea vor fi ilustrate in imagini si vor fi insotite
de exemple din aplicatiile medicale, unde analiza semnalelor a fost aplicata pe scara
larga in monitorizarea pacientilor, diagnosticare si prognoza ca de altfel si in
investigatiile fiziologice si in unele setari terapeutice cum ar fi stimularea muschilor si
aparatele auditive.
Pentru inceput vom discuta despre principiile esantionarii. Aici este demonstrat
ca anumite semnale (cele limitate in jurul frecventelor pe care le contin), pot fi
reprezentate in intregime de o insiruire de esantioane. Acest semnal digital coincide
cu semnalul analogic (si continuu in timp) la momente de timp predefinite. Prin

3
interpolare, semnalul continuu in timp poate fi reconstituit (fara eroare) din secventa
de esantioane.
Dupa aceea vom discuta despre filtrele digitale, care sunt una din cele mai
importante unelte in procesarea de semnal, prin suprimarea anumitor benzi de
frecvente si pastrarea altora. Acestea sunt foarte folositoare in reducerea zgomotului si
a altor surse de interferenta, care sunt o problema constanta in aplicatiile medicale. In
aceste semnale cele mai intalnite surse de zgomot sunt interferentele electromagnetice
la 50/60 Hz (si in intervalele de frecvente mai mari), si contaminarea cu alte semnale
fiziologice nedorite (semnalele electrice de la muschi pot obscura semnalele de
origine neuronala). Miscarea pacientului duce in repetate randuri la artifacte de durata
scurta in semnalele inregistrate si filtrele le pot elimina. Filtrele digitale pot fi de altfel
folosite si pentru a descrie relatia intre semnalele fiziologice cum ar fi intre presiunea
sangelui si debitul acestuia. Ele sunt folositoare si in caracterizarea sistemelor
fiziologice.
In analiza Fourier, un semnal este impartit in oscilatii sinusoidale constituente si
transformata Fourier discreta intr-o extensie realizata pentru analiza semnalelor
digitale.
Multe semnale, incluzand multe de origine biomedicala pot fi clasificate ca fiind
aleatoare : rezultate repetate total diferite intre ele dar care impart aceleasi
caracteristici statistice. Spectrul de putere reflecta unele dintre cele mai interesante
dintre aceste caracteristici.

2. Procesarea digitala a semnalelor continue in timp

Un sistem de procesare digitala a semnalelor include urmatoarele subsisteme asa

cum sunt ilustrate in Figura 1.
 Convertor A/D – transforma semnalul analogic de la intrare intr-un
semnal digital. El face asta prin colectarea de esantioane din semnal la
intervalle de timp egale si convertind nivelul acestor esantioane in valori
numerice ce pot fi folosite de un sistem de procesare digitala a
semnalului. In conformitate cu teorema esantionarii inaintea esantionarii
este necesara filtrarea cu un filtru trece-jos.

4
  Procesarea semnalului digital – sistemul de procesare a semnalului
digital (SPSD) face operatii matematice asupra secventei de intrare. Intr-
o aplicatie tipica, caracteristicile dorite ale semnalului sunt inglobate in
semnalul de iesire si componentele nedorite cum ar fi zgomotul si
artifactele sunt suprimate. Dupa o alta procesare din semnalul rezultat la
iesire pot fi extrase informatii. Intr-o aplicatie medicala aceste informatii
pot fi media ritmului cardiac, valoarea maxima a presiunii sangelui sau
un index al activitatii musculare. Daca este necesar un semnal de iesire
(spre exemplu in aparatul auditiv) sunt necesari si urmatorii doi pasi.
 Convertor D/A – converteste iesirea SPSD in esantioane analogice care
sunt diferentiate egal in timp.
 Filtru trece-jos – converteste esantioanele analogice in semnal continuu
in timp. Acest pas este echivalent unei operatii de interpolare intre
esantioanele discrete analogice produse in pasul anterior.

Figura 1 : Arhitectura unui SPSD complet folosit in procesarea unui semnal analogic

Exemplul 1. Aparat auditiv

Un aparat auditiv poate fi utilizat pentru a ilustra functionarea unui SPSD :

sunetul este captat de microfon, convertit in semnal electric dupa care este digitizat.
Semnalul digital este apoi filtrat pentru a amplifica selectiv benzile de frecvente in
care pacientul prezinta cele mai mari pierderi de auz. Alte procesari pot fi aplicate in
continuare incluzand compresia amplitudinii in care castigul sistemului este redus
cand amplitudinea depaseste anumite praguri predefinite, pentru a evita sunetele
excesiv de puternice la nivelul urechii. In sfarsit semnalul digital procesat este

5
convertit inapoi in forma analogica cu ajutorul convertorului D/A si servit urechii cu
ajutorul castii.

Figura 2 : Segment dintr-un semnal vocal ce poate fi gasit la intrarea aparatului auditiv.
Segmentul afisat corespunde sunetului /um/

Figura 3 : Semnalul de la iesirea filtrului digital. Frecventele in jurul a 1500 Hz unde pacientul a
prezentat pierdere mare a auzului au fost amplificate in special.

6
Figura 4 : Intr-un stadiu ulterior al procesarii de semnal in aparatul auditiv, amplitudinea poate
fi comprimata. De aceea castigul sistemului este redus progresiv cand volumul sunetului
depaseste un anumit prag specificat, ca in cazul de langa sfarsitul segmentului acesta.

In analiza semnalelor semnalele periodice joaca un rol important pentru ca ele

servesc drept semnale de baza din care multe alte semnale pot fi construite si
analizate. Sa luam spre exemplu sinusoida sin  0 t , care este un semnal periodin

pentru ca sin( 0  2 )t  sin  0 t . Exista semnale periodice care sunt corelate

armonic, ceea ce inseamna ca ele sunt formate dintr-un set de semnale periodice ale
caror frecvente fundamentale sunt toate multipli a unei singure frecvente pozitive  0
. De exemplu, semnalul periodic sin k 0 t , pentru orice k intreg este numit armonica
de ordinul k a semnalului sin  0 t . Deasemeni in analiza semnalului este realizata cu
preponderenta o transformata liniara a semnalului din domeniul timp in domeniul
frecventa si invers, depinzand de domeniul in care fie informatia relevanta este expusa
intr-un mod clar sau manipularea matematica este mai simpla. In cazurile particulare
de semnale periodice, ele au o reprezentare compacta in domeniul frecventa unde
numai informatia de frecventa fundamentala  0 si armonicele acesteia sunt cerute, in
timp ce in domeniul timp ele sunt reprezentate de o functie continua in timp.

7
3. Esantionarea semnalelor continue in timp

Teorema esantionarii spune ca semnalul continuu de banda limitata, x(t), al carui

continut de frecventa nu are frecventa mai mare decat frecventa f c poate fi regasit in
totalitate din valorile esantioanelor, x(n), luate la momente de timp t = nT cu o
frecventa de esantionare f s  1 / T de doua ori mai mare decat f c . Rata de

esantionare 2 f c este numita rata Nyquist. Semnalul original contiuu in timp poate fi
reconstruit din semnalul esantionat x(n) prin formula de interpolare :


sin s (t  nT ) / 2
x(t )   x ( n)
n    s (t  nT ) / 2
( 1)

2
cu  s  2f s  . Aplicand direct formula de interpolare alaturatapentru
T
recuperarea semnalului continuu in timp din esantioanele sale este aproape imposibil
de graba ce implica adunarea unui numar infinit de termeni si are nevoie de esantionul
antecedent si cel precedent al semnalului x(n). Convertorul D/A si filtrul trece-jos din
Figura 1 aproximeaza aceasta ecuatie intr-o maniera eficienta.
Cand un semnal continuu in timp x(t) este esantionat cu o frecventa de
esantionare f s mai mica decat rata Nyquist, regiuni de frecvente distincte ale
semnalului x(t) vor fi mixate cauzand o distorsiune nedorita si iremediabila in
semnalul digital (si semnalul continuu in timp reconstruit din esantioane), cunoscut
sub numele de aliasing.
Procesul de esantionare poate fi considerat ca multiplicand (in domeniul timp)
semnalul continuu in timp x(t) cu un tren de impulsuri unitare la intervale de timp de
T: xi (t )   (t  iT ) . Semnalul rezultat este x * (t )  x(t )  xi (t ) , care consta intr-o
secventa de esantioane a x(t). Figura 5-b ilustreaza reprezentarea frecventelor
semnalului original x(t) inainte de esantionare. Figura 5-c ne arata spectrul unui tren
de impulsuri xi (t ) . In conformitate cu teorema convolutiei, transformata Fourier a
semnalului esantionat x * (t ) este data de convolutie, in domeniul frecventa al
transformatei Fourier al trenului de impulsuri si transformata Fourier a semnalului

8
original inainte de esantionare. Aceasta duce la urmatorul rezultat ilustrat in figurile
5-b si 5-c.

1    2l  1 
X * ( e j )   X j  j
T l    T
   X ( j a  j s l )
T  T l  
(2)

where X * (e j ) este transformata Fourier a semnalului esantionat, X (e j )  x(t )

este perechea transformatei Fourier a semnalului original analogic, si l este orice
intreg. Din ecuatia de mai sus si Figura 6 poate fi trasa concluzia ca spectrul

2
semnalului esantionat va fi repetat la un interval de frecventa de  s  .
T
Aceasta repetare periodica a spectrului este ilustrata in Figura 6. semnalul
continuu in timp este aratat in Figura 6-a; Figurile 6-b si 6-c arata semnalul esantionat
pentru cazurile  c  s / 2 si  c   s / 2 . Poate fi concluzionat ca spectrul original
este pastrat in intervalul de frecventa   c si  c . Figura 6-b arata ca atunci cand
semnalul esantionat are componente de frecventa in jurul a  s / 2 (jumatate din
frecventa de esantionare) repetarea spectrala si rezultatul in distorsiune la frecvente in
jurul a  s / 2 . Acesta este aliasing si nedorit in cele mai multe cazuri, la o frecventa
componenta (sa spunem 1 ) originala in jurul a  s / 2 va fi transformata intr-o
frecventa o distanta egala pana in  s / 2 .
Pentru a evita aliasing-ul, clar frecventa maxima a semnalului continuu in timp
trebuie cunoscuta. Aceasta este obtinuta de obicei prin aplicarea filtrului trece-jos (ce
mai poarta denumirea si de filtru anti-alias) inaintea esantionarii. Acest filtru elimina
componentele de frecventa din jurul frecventei de taiere, care poate fi luata ca  c . In
practica filtrul doar atenueaza componentele de frecventa inalta la un nivel la care
care acestea devin nesemnificative. Din cauza imperfectiunilor filtrului anti-alias
ratele de esantionare de obicei sunt alese de 3-5 ori  c .
Recuperarea spectrului semnalului continuu in timp din semnalul esantionat
poate fi facuta, teoretic, prin utilizarea unui filtru analogic ce poate retine numai
frecvente intre   s / 2 si  s / 2 . Frecventa si raspunsul la impulsuri ale filtrului
analogic cu aceste caracteristici sunt ilistrate in Figura 7.
Raspunsul la impuls a acestui filtru este :

9
 T sin( lp t )
h(t )  (3)
t

(a) Esantionarea semnalului corespunde multiplicarii in domeniul timp

(b) Spectrul semnalului continuu in timp x(t)

(c) Spectrul trenului de impulsuri x i (t )

Figura 5 : Esantionarea semnalelor continue in timp

10
 (a) Spectrul semnalului continuu in timp x(t)

(b) Spectrul semnalului esantionat x * (t ) pentru  c   s / 2 .

(c) Spectrul semnalului esantionat x * (t ) pentru  c   s / 2

Figura 6 : Efectul esantionarii asupra spectrului

11
 Figura 7 : Filtrul ideal trece-jos

Exemplul 2. Achizitionarea unui semnal pentru masurarea presiunii sangelui

Un semnal pentru masurarea presiunii sangelui (PS) contine componente

relevante clinic pana la 20 Hz. In exemplul de fata este deasemeni cunoscut ca
semnalul este contaminat de zgomot la frecvente de baza (50 Hz) si alt zgomot de
obicei in jurul a 50 Hz. Care este rata de esantionare minima ?
Rata de esantionare trebuie sa fie mai mare de 100 Hz, pentru ca cea mai mare
frecventa prezenta este de 50 Hz. Este frecventa maxima prezenta in semnal nu
frecventa maxima de interes, care determina rata de esantionare minima ceruta. Daca
o rata de esantionare sub 100 Hz este utilizata zgomotul de baza poate fi alias-at in
banda de frecventa relevanta clinic a semnalului pentru masurarea presiunii sangelui
si-l poate contamina. Daca zgomotul este eliminat inaintea esantionarii de un filtru
anti-alias cu o frecventa de taiere de 20 Hz, rata de esantionare poate fi redusa la o
valoare mai mare de 40 Hz. Acestea pot fi vazute in continuare si a fost aleasa o rata
de esantionare de 67 Hz.

12
Figura 8: O inregistrare a presiunii arteriale a sangelui contaminata cu zgomot de frecventa de
50 Hz

Figura 9: Puterea spectrului acestui semnal arata ca majoritatea puterii este concentrata in
frecvente mai mici decat 20 Hz cu maxime la bataile inimii (aproximativ 1.4 Hz) si multipli ale
acestei frecvente (armonicele). In plus avem un maxim la frecventa de 50 Hz.

13
 Figura 10 : Spectrul puterii acestui semnal esantionat la 67 Hz. Fara filtrul anti-alias (linia
punctata), zgomotul de 50 Hz este asias-at si apare un maxim la 17 Hz (67-50 Hz). Cu filtrul anti-
alias (linia solida), acest maxim este redus considerabil (nu poate fi eliminat in intregime din
cauza imperfectiunilor filtrului), si poate fi considerat nesemnificativ.

14
4. Bibliografie

Internet :
http://www02.lps.ufrj.br/~diniz/diniz_oficial/papers/u
nescofinal.pdf

15