Aristotel (384 - 322 I.HR.

Marin Narcis
Clasa a-XII-a A
Cuprins
Date biografice
Concepte
Opera
Lucrari
Citate
Date biografice
Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraş din
peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui
Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa,
pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică.
Rămas orfan de copil, Aristotel îşi petrece primii ani la Stagira şi Pella, iar la 17 ani intră în
Academia lui Platon, unde rămâne 20 ani, mai întâi elev apoi profesor; după moartea lui Platon,
în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De fapt este
începutul unei serii de călătorii pentru cunoaşterea şi studiul formelor de stat şi de conducere
existente la acea perioadă. În 343 î.Hr., a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a
desăvârşi educaţia tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie ca
Alexandru cel Mare). În ceea ce priveşte înfăţişarea sa, se ştie că avea ochii mici, picioare
subţiri, vorba cepeleagă, însă avea îmbrăcăminte plăcută, tunsoare minunat de îngrijită şi inele
cu pietre scumpe de o rară frumuseţe. Referitor la viaţa sa personală se afirmă că s-a îndrăgostit
de amanta (concubina) prietenului său, s-a căsătorit cu ea, şi-i aducea daruri care se aduceau
doar divinităţilor. În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de
Macedonia cetăţilor greceşti i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înfiinţat propria lui şcoală
– Liceul (Lykeion sau şcoala peripatetică), şcoală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va
preda aici timp de treisprezece ani şi îşi va continua neobosit cercetările. În 323 î.Hr., odată cu
moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea duşmănie faţă de macedoneni. Aristotel s-a
refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La conducerea şcolii îi
succede Theofrast, cel mai important discipol al său.
Concepte
Filosofia = ştiinţă a cauzelor prime, o cercetare a fiinţei ca fiinţă
 Substanţă = Fiinţa în sine, imuabilă (identică cu sine). Acel tip de realitate a cărei existenţă nu este
dependentă de altceva (v. Categorii, 2). În acest sens, substanţa poate fi universală, adică substanţă secundă
(ca gen, specie, esenţă), respectiv particulară sau substanţă primă (înţeleasă ca individual).
 Materia = "Forma în potenţă" sau "potenţialitate pură". Fiinţa în potenţă, în stare nedeterminată
(virtualitate).
 Forma = fiinţa în act, determină materia (energie)
 Primul Motor = cauza mişcării din lume; este mişcătorul nemişcat, Act pur, imaterial, gândire pură
(divinitatea supremă) Omul = este un compus din materie şi formă. Corpul nu este materie decât într-un
sens metaforic deoarece, ca substanţă primă, şi corpul trebuie înţeles tot ca un compus formă-materie.
Astfel, tot ceea ce este perceptibil ca şi corp este act al corpului, adică formă în act. De asemenea, sufletul
individual este la rândul său un compus care are drept formă intelectul. În concluzie, omul este o substanţă
având ca formă sufletul intelectiv. = fiinţă morală, capabilă de acţiuni în vederea binelui = fiinţă socială
"zoon politikon" (vieţuitoare socială), tinde în mod natural să trăiască în stat şi foloseşte statul drept mijloc
pentru dobândirea autarhiei, adică a condiţiei necesare practicării virtuţii dianoetice. = caută frumosul, arta
fiind o imitaţie a realităţii cu rol de Katharsis (purificare a sufletului prin disciplinarea pasiunilor)
Statul = anterior familiei şi individului, este un organism natural; ideal este statul având clase sociale bine
determinate Statul = scopul său este fericirea, dobândită ca stare ce însoţeşte practicarea virtuţilor; statul
condus de omul cel mai virtuos este monarhia (poate degenera în tiranie). Alte forme de guvernământ sunt
aristocraţia (poate degenera în oligarhie), republica (poate degenera în demagogie – guvernarea celor
inculţi)
Ştiinţele = sunt: Teoretice (matematică, fizică, metafizică)
Practice (etică, politică, economie)
Poetice (arte tehnice, retorica, poetica)
Adevărul = corespondenţa conceptelor cu realitatea
 Logica = introducere şi pregătire a tuturor ştiinţelor, analiză a legilor gândirii (care sunt şi legi ale realităţii)
Categoriile = modalităţile de exprimare a fiinţei: Substanţa, Cantitatea, Calitatea, Relaţia, Locul, Timpul,
Poziţia, Averea, Pasiunea, Acţiunea. Substanţa semnifică faptul de a fi (fiinţa nedeterminată), în timp ce
restul de nouă categorii exprimă determinaţii ale substanţei. Substnţa este o realitate care nu are nevoie de
altceva ca să existe, în timp ce categoriie desemnează realităţi a căror existenţă depinde de substanţă ("nu
pot fi în afara unui substrat" - v. Categorii, cap. 2).
Silogismul = procedeul dialectic de gândire care ne duce necesar la adevăr
Opera
 Ca şi magistrul său, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale au ca şi autorul o
istorie interesantă. Ele au fost redescoperite treptat, dintre care Poetica abia în
perioada Renaşterii, deci unele dintre ele pot rămîne necunoscute şi pînă în prezent.
După moartea lui Teofast, urmaşul lui Aristotel la conducerea şcolii, lucrările marelui
filosof sînt duse în Asia Mică, unde putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe
la 100 î.e.n. În 86 î.e.n., sînt aduse la Roma şi ajung mai târziu pînă la
Andronicus din Rodos. Vastul sistem filosofic şi ştiinţific conceput de Aristotel,
uimitor prin diversitate (logică, teologie, politică, estetică, fizică, astronomie,
zoologie etc.) şi profunzime, a stat la baza gândirii medievale creştine şi islamice şi a
fost axul culturii Occidentului până la sfârşitul secolului al XVII-lea. Din cele peste
150 de lucrări care îi sunt atribuite (Diogenes Laertios menţiona 145), s-au păstrat
47.
 Discursuri cu caracter retoric
Elogiul lui Platon
Elogiu către Alexandru
Elegia pentru Eudemos
Dialoguri în genul celor platonice
Despre filosofie
Despre justiţie
Despre poeţi - păstrate fragmentar

Tratate de erudiţie
Constituţia atenienilor
Istoria animalelor (Historia Animalium)
Despre cer (De caelo)
Lucrările lui Aristotel sunt împărţite în cinci categorii şi formează
Corpus Aristotelicum

Scrieri de logică
 scrierile de logică (titlul "Organon" nu îi apartţine lui Aristotel)
◦ Categorii (Categoriae)
◦ Despre interpretare (De Interpretatione)
◦ Analitica Primă (Analytica Priora)
◦ Analitica Secundă (Analytica Posteriora)
◦ Topica (Topica)
◦ Respingerile Sofistice (De Sophisticis Elenchis)
 Scrieri despre ştiinţă
(184a) Fizica (Physica)
(268a) Despre cer (De Caelo)
(314a) Despre generare şi corupere (De Generatione et Corruptione)
(338a) Meteorologicele
(391a) Despre Univers (De Mundo) *
(402a) Despre suflet (De Anima)
(436a) Scurte tratate naturale (Parva Naturalia):
◦ Despre simţuri şi sensibile (De Sensu et Sensibilibus)
◦ Despre memorie şi reamintire (De Memoria et Reminiscentia)
◦ Despre somn şi veghe (De Somno et Vigilia)
◦ Despre vise (De Insomniis) *
◦ Despre divinaţie (De Divinatione per Somnum)
◦ Despre lungimea şi scurtimea vieţii (De Longitudine et Brevitate Vitae)
◦ Despre tinereţe şi bătrâneţe (De Juventute et Senectute)
◦ Despre respiraţie (De Respiratione)
(481a) Despre spirit (De Spiritu) *
(486a) Istoria animalelor sau Descrierea animalelor (Historia Animalium)
(639a) Despre părţile animalelor (De Partibus Animalium)
(698a) Despre mişcarea animalelor (De Motu Animalium)
(704a) Despre deplasarea animalelor (De Incessu Animalium)
(715a) On the Generation of Animals (De Generatione Animalium)
(791a) Despre culori (De Coloribus) *
(800a) Despre lucruri auzite (De audibilibus)*
(805a) Fizionomica (Physiognomonica) *
(815a) Despre plante (De Plantis) *
(830a) Despre minuni auzite (Mirabilibus Auscultationibus) *
(847a) Probleme mecanice (Mechanica) *
(859a) Probleme sau Întrebări (Problemata) *
(968a) Despre liniile indivizibile (De Lineis Insecabilibus) *
(973a) Despre poziţia şi denumirile vânturilor (Ventorum Situ et nominibus) *
(974a) Despre Melissus, Xenophanes şi Gorgias (MXG) *
 Scrieri metafizice
 (980a) Metafizica (Metaphysica)
Scrieri etice
 (1094a) Etica Nicomahică (Ethica Nicomachea)
 (1181a) Etica Mare (Magna Moralia) *
 (1214a) Etica eudemică (Ethica Eudemia)
 (1249a) Despre virtuţi şi vicii (De Virtutibus et Vitiis Libellus) *
(1252a) Politica (Politica)
 (1343a) Economicele (Oeconomica)
Scrieri estetice
 (1354a) Retorica (Ars Rhetorica)
 Retorica lui Alexandru (Rhetorica ad Alexandrum) *
 (1447a) Poetica (Ars Poetica)

Scriere în afara Corpus Aristotelicum

 Constituţiaatenienilor (Athenaion Politeia)
 Copii după manuscrise au fost păstrate în bibliotecile arabe; gânditorii arabi l-au
readus pe Aristotel în Europa în sec. XII – XIII.
 Citate
Numim om liber pe acela care îşi este singur scop
şi nu este un scop pentru altul.
Este un principiu dovedit că trebuie să înveţi să
asculţi pentru a şti comanda.

Toate muncile plătite absorb şi degradează

mintea.
Frumuseţea sufletului străluceşte atunci
când o persoană întâmpină fără să-şi
piardă cumpătul fiecare neşansă pe
măsură ce se iveşte, nu pentru că nu ar
simţi, ci pentru că este o persoană cu
caracter superior şi plină de eroism.

Nu există geniu fără un dram de nebunie.

Rădăcinile educaţiei sunt amare, dar

fructele sunt dulci.