G2

Concurs de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii – 2005

1. Partajul succesoral: a) poate avea ca obiect fructele naturale produse de bunurile

succesorale după deschiderea succesiunii; b) nu este posibil dacă unul dintre
moştenitori nu are capacitate deplină de exerciţiu; c) are efect constitutiv de
drepturi reale.
2. Soţul supravieţuitor: a) nu este moştenitor sezinar; b) poate veni la moştenire prin
reprezentare dacă a divorţat anterior deschiderii succesiunii; c) are un drept de
abitaţie recunoscut numai în concurs cu clasele III-IV de moştenitori legali.
3. Acţiunea oblică: a) nu conferă creditorului care a exercitat-o vreun drept de
preferinţă faţă de ceilalţi creditori ai debitorului; b) poate fi admisă atunci când
creditorul solicită obligarea debitorului să îşi închirieze locuinţa proprietatea sa
exclusivă pe care nu o foloseşte; c) prin care se solicită revocarea donaţiei pentru
ingratitudine se va admite dacă a fost exercitată în cel mult 20 de zile de la data
intervenirii cauzei de ingratitudine.
4. În materia simulaţiei: a) dacă există un conflict între terţi, vor avea câştig de cauză
acei terţi care invocă actul secret; b) terţii de bună-credinţă sunt îndreptăţiţi să
invoce, în beneficiul lor şi împotriva părţilor, efectele actului secret; c) admiterea
acţiunii în simulaţie nu validează contractul secret dacă, la încheierea acestuia, nu
au fost respectate toate condiţiile de validitate.
5. Clauza penală: a) este o convenţie accesorie ce se încheie după producerea
prejudiciului şi prin care părţile stabilesc cuantumul despăgubirilor ce urmează a
fi plătite de către debitor; b) nu conferă debitorului dreptul de a se libera valabil
de obligaţia asumată prin executarea altei prestaţii; c) nu este datorată dacă nu
sunt întrunite condiţiile necesare acordării de despăgubiri.
6. Remiterea de datorie: a) făcută fidejusorului nu liberează pe debitorul principal;
b) trebuie să îmbrace forma solemnă a înscrisului autentic; c) este un act juridic
unilateral, deoarece nu presupune consimţământul debitorului.
7. Descendenţii fraţilor şi surorilor defunctului: a) împart, în toate cazurile,
moştenirea sau partea din moştenire ce li se cuvine în mod egal; b) au vocaţie
succesorală generală indiferent de gradul de rudenie cu defunctul; c) nu sunt
moştenitori rezervatari.
8. Forţa majoră constituie o cauză de: a) suspendare a cursului prescripţiei extinctive
în cazul acţiunii în grăniţuire; b) suspendare a cursului prescripţiei extinctive în
cazul acţiunii confesorii întemeiate pe dreptul de servitute; c) împlinire a
prescripţiei extinctive.
9. În materia contractului de locaţiune: a) tacita relocaţiune nu poate fi exclusă printr-
o clauză contractuală expresă; b) expirarea termenului prevăzut în contract atrage
încetarea de drept a locaţiunii; c) pieirea bunului atrage încetarea contractului
numai dacă a intervenit anterior încheierii contractului şi este totală.
10. Este imprescriptibilă extinctiv acţiunea: a) în constatarea dobândirii dreptului de
proprietate prin uzucapiunea de 10 până la 20 ani exercitată împotriva
adevăratului proprietar care a locuit în raza teritorială a instanţei unde se află
situat imobilul; b) redhibitorie; c) de ieşire din indiviziunea succesorală.

1
 G2
11. Sumele de bani cuvenite mandantului şi întrebuinţate de mandatar în propriul folos:
a) produc dobânzi de la data când mandantul a cerut acele sume; b) produc dobânzi
de la data întrebuinţării acelor sume de către mandatar; c) pot fi solicitate oricând de
către mandant sau succesorii acestuia.
12. Conversiunea actului juridic: a) este un caz particular de novaţie; b) este posibilă
şi în cazul nulităţii absolute; c) este o condiţie necesară exercitării acţiunii în
simulaţie prin deghizare totală.
13. Imobilul ipotecat: a) este afectat în întregime de garanţie până la executarea în
totalitate a obligaţiilor garantate; b) poate fi înstrăinat fără acordul creditorului
ipotecar, afară de cazurile în care legea prevede în mod expres contrariul; c) poate
fi expropriat numai dacă se plăteşte datoria garantată.
14. În materia uzucapiunii: a) nu poate fi invocată pe cale de excepţie, ci doar pe cale
de acţiune; b) posesorul este considerat proprietar de la data împlinirii termenului
uzucapiunii; c) justul titlu, în cazul uzucapiunii prescurtate, trebuie dovedit
separat de buna-credinţă.
15. În cazul în care succesibilul ascunde bunuri ale moştenirii: a) este decăzut din
dreptul de a veni la moştenire; b) este îndreptăţit să solicite instanţei păstrarea
bunurilor ascunse numai dacă acţiunea este exercitată în termen de 6 luni de la
data ascunderii; c) datoriile sau creanţele sale faţă de defunct se sting prin
confuziune.
16. În cazul proprietăţii comune pe cote-părţi: a) posesia exercitată de unul dintre
coproprietari este, în principiu, echivocă; b) actele juridice de conservare pot fi
efectuate numai cu consimţământul expres al tuturor coproprietarilor; c) fructele
civile se cuvin coproprietarului care le-a perceput.
17. În lipsă de stipulaţie contrară, cheltuielile vânzării sunt suportate de: a) cumpărător;
b) vânzător; c) ambele părţi, în mod egal.
18. Cauza falsă: a) reprezintă o eroare asupra scopului mediat; b) atrage nulitatea
absolută a actului juridic, care poate fi invocată de orice persoană interesată sau
de instanţă din oficiu; c) constituie motiv de nulitate relativă, care poate fi
invocată numai de vânzătorul de bună-credinţă.
19. Dreptul de uz: a) nu poate fi înstrăinat; b) nu poate fi închiriat; c) are ca obiect o
locuinţă.
20. Testamentul: a) este revocabil numai în mod excepţional; b) este revocabil prin
esenţa sa; c) nu poate fi încheiat prin reprezentare.
21. Nulitatea absolută: a) nu poate fi invocată de partea căreia îi este imputabil
motivul de nulitate; b) operează de drept în cazul împrumutului fără dobândă şi al
contractului de întreţinere dacă este invocată de creditorul obligaţiei de
întreţinere; c) intervine, între altele, în cazul nerespectării principiului specialităţii
capacităţii de folosinţă a persoanei juridice.
22. În cazul împrumutului de consumaţie: a) cheltuielile de conservare sunt în sarcina
împrumutătorului, ca efect al suportării riscului contractual; b) împrumutătorul
răspunde pe temei contractual de daunele cauzate prin viciile ascunse ale lucrului,
chiar dacă nu le-a cunoscut la data încheierii contractului; c) împrumutatul are
obligaţia de a restitui la scadenţă lucruri de acelaşi gen, în aceeaşi cantitate şi de
aceeaşi calitate, chiar dacă obligaţia nu a fost prevăzută în contract.

2
 G2
23. În privinţa dobândirii fructelor de către posesorul de bună-credinţă: a) este
suficient ca buna-credinţă să existe la data dobândirii lucrului; b) titlul posesorului
trebuie să aibă o existenţă reală, nefiind suficient un titlu putativ; c) toate fructele
sunt dobândite numai dacă au fost percepute.
24. Partea contractantă victimă a unui dol este îndreptăţită să solicite: a) constatarea
nulităţii absolute a contractului respectiv; b) declararea nulităţii relative a
contractului respectiv; c) executarea obligaţiei asumate de cealaltă parte.
25. Dacă fapta ilicită şi prejudiciabilă a fost săvârşită de prepuşii unor comitenţi
diferiţi: a) solidaritatea prepuşilor atrage solidaritatea comitenţilor; b) acţiunea în
regres a prepusului plătitor se va diviza corespunzător vinovăţiei celorlalţi
prepuşi; c) victima este îndreptăţită să pretindă de la fiecare comitent numai
partea de despăgubire aferentă vinovăţiei propriului prepus.
26. Instanţa poate încuviinţa măsura sechestrului judiciar: a) prin sentinţă, în cazul
bunurilor care formează obiectul procesului; b) prin încheiere, numai în cazul în
care nu există proces; c) cu citarea părţilor.
27. Schimbarea domiciliului pârâtului în cursul judecăţii: a) trebuie adusă la
cunoştinţa instanţei şi a părţii potrivnice, sub pedeapsa neluării ei în seamă; b) are
ca efect, în cazul acţiunilor personale, declinarea competenţei în favoarea instanţei
de la noul domiciliu al pârâtului; c) nu trebuie adusă şi la cunoştinţa
reclamantului, dacă intervine după prima zi de înfăţişare.
28. Cererea de intervenţie voluntară principală: a) se încuviinţează în principiu printr-
o încheiere preparatorie; b) trebuie formulată cel mai târziu la prima zi de
înfăţişare; c) se va soluţiona chiar dacă cererea de chemare în judecată se respinge
ca prematur introdusă.
29. Contestaţia în anulare: a) se introduce, în toate cazurile, la instanţa la care
hotărârea atacată a rămas irevocabilă; b) este inadmisibilă dacă se exercită
împotriva unei hotărâri de divorţ; c) poate fi admisă dacă partea nu a fost legal
citată la instanţa de recurs.
30. Mandatarul neavocat poate pune concluzii fără a fi nevoie să fie asistat de către
avocat dacă: a) are o procură generală; b) este reprezentantul unei rude până la
gradul trei şi procesul se judecă de către curtea de apel; c) este doctor în drept şi îl
reprezintă pe copilul fratelui său în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
31. Conexarea: a) poate fi dispusă chiar dacă una din părţi se opune; b) poate avea loc
şi atunci când o pricină se află la judecata în primă instanţă, iar cealaltă în apel; c)
este obligatorie în cazul existenţei identităţii de părţi, obiect şi cauză.
32. Comunicarea citaţiei unei persoane juridice se poate realiza prin afişare: a) numai
în cazul pârâtului; b) numai la judecata în faţa primei instanţe; c) dacă se refuză
primirea citaţiei.
33. În cazul înscrierii în fals: a) este obligatorie suspendarea judecării cauzei şi
trimiterea dosarului procurorului, dacă partea indică pe autorul falsului; b)
încheierea de trimitere a dosarului către procuror trebuie semnată de părţi; c) după
depunerea înscrisului pentru verificare, părţile pot fi reprezentate şi prin
mandatari cu procură specială, dacă dovedesc o împiedicare bine întemeiată.
34. Litispendenţa se poate invoca: a) numai dacă ambele procese se află în primă
instanţă; b) dacă ambele procese se află în faţa instanţelor de fond; c) după prima zi
de înfăţişare doar de pârât.

3
 G2
35. Unirea excepţiei procesuale cu fondul este: a) obligatorie dacă excepţia se referă
la puterea de lucru judecat; b) posibilă dacă pentru rezolvarea excepţiei este
necesară administrarea unor dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii; c)
obligatorie dacă nici una dintre părţi nu se opune la administrarea dovezilor
necesare rezolvării excepţiei.
36. Cererea de chemare în judecată: a) care nu cuprinde semnătura se respinge ca
nesemnată, dacă reclamantul nu a complinit această lipsă în termenul acordat; b)
se depune în două exemplare dacă sunt chemaţi în judecată doi pârâţi, iar unul
dintre aceştia îl reprezintă pe celălalt; c) se socoteşte de lege ca modificată dacă
reclamantul solicită valoarea obiectului pierdut.
37. Este incompatibil judecătorul care: a) este sesizat cu o revizuire îndreptată
împotriva hotărârii pe care a pronunţat-o; b) este soţul avocatului uneia dintre
părţi; c) a fost martor în aceeaşi pricină.
38. Cererea de îndreptare a unei erori materiale: a) se judecă în camera de consiliu,
spre deosebire de cererea de completare a hotărârii; b) se soluţionează, în toate
cazurile, prin încheiere irevocabilă; c) nu poate fi formulată de către pârât.
39. Renunţarea la dreptul pretins: a) nu poate fi parţială; b) implică pronunţarea unei
hotărâri executorii de drept; c) nu necesită consimţământul celeilalte părţi.
40. Prorogarea legală a competenţei: a) constituie un caz de litispendenţă; b) operează
şi în cazul în care cererea reconvenţională este disjunsă de cererea principală, iar
aceasta din urmă a fost respinsă ca nefondată; c) nu îşi va mai produce efectele în
caz de disjungere.
41. În cazul transmisiunii calităţii procesuale active, dobânditorul: a) preia procesul în
starea în care se găseşte în momentul în care a avut loc transmisiunea; b) este
îndreptăţit să solicite refacerea doar a actelor de procedură defavorabile
îndeplinite anterior de autorul său; c) este îndreptăţit să invoce excepţiile relative
neinvocate în termen de autorul său.
42. În cazul în care, la primire, cererea de chemare în judecată trebuie completată sau
modificată, iar acest lucru nu se poate face pe loc: a) se înregistrează şi se
suspendă judecata; b) se restituie reclamantului; c) se înregistrează şi se acordă un
termen scurt.
43. Repunerea în termenul în care partea trebuia să efectueze actul de procedură: a)
poate fi dispusă dacă nu s-a respectat un termen prohibitiv; b) produce aceleaşi
efecte ca şi decăderea; c) nu poate fi dispusă din oficiu.
44. Dacă nulitatea este expres prevăzută de lege, atunci: a) poate fi invocată de
instanţă din oficiu, în toate cazurile; b) este vorba de o nulitate care operează de
drept; c) vătămarea se presupune.
45. Nu constituie o formă de participare a procurorului la procesul civil: a) semnarea
minutei; b) exercitarea căilor de atac; c) semnarea hotărârii redactate ulterior.
46. Cererea de chemare în garanţie trebuie: a) depusă de reclamant până la începerea
dezbaterilor asupra fondului; b) soluţionată în funcţie de soluţia dată cererii
principale; c) încuviinţată în principiu de instanţă.
47. În cazul în care cererea reconvenţională nu este formulată în termenul prevăzut de
lege, instanţa: a) o respinge ca tardiv formulată; b) o încuviinţează în principiu
numai dacă părţile consimt; c) dispune judecarea separată a cererii
reconvenţionale, de cererea principală, dacă părţile nu convin judecarea împreună.

4
 G2
48. În materia ordonanţei preşedinţiale: a) conform menţiunii din lege, întâmpinarea
nu este obligatorie; b) hotărârea nu este supusă apelului; c) în caz de admitere,
executarea hotărârii se face fără somaţie, în toate cazurile şi indiferent de
consimţământul pârâtului.
49. Hotărârea de declinare a competenţei este corectă dacă: a) pârâtul a invocat
excepţia de necompetenţă teritorială după prima zi de înfăţişare, dar până la
închiderea dezbaterilor, în cazul unei acţiuni în revendicare imobiliare, instanţa
sesizată nefiind cea de la locul situării imobilului; b) instanţa sesizată cu o cerere
de încredinţare a minorului este cea de la domiciliul reclamantului; c) acţiunea
moştenitorului vânzătorului prin care se solicită rezoluţiunea unui contract de
vânzare-cumpărare a unui imobil pentru neplata preţului este introdusă la instanţa
locului situării imobilului.
50. Interogatoriul: a) administrat oricărei persoane juridice implică citarea
reprezentantului legal, cu menţiunea prezentării personale pentru a răspunde; b)
trebuie încuviinţat de preşedintele instanţei, dacă s-a solicitat prin cerere; c)
încuviinţat de instanţă poate fi administrat chiar dacă partea care va fi audiată nu
ştie să scrie.
51. Reabilitarea de drept are loc, dacă în decurs de trei ani condamnatul nu săvârşit
nici o altă infracţiune, în cazul condamnării la: a) pedeapsa amenzii; b) pedeapsa
închisorii de doi ani; c) pedeapsa închisorii de cinci ani.
52. Tentativa nu este posibilă la infracţiunea de: a) omor; b) vătămare corporală din
culpă; c) ucidere din culpă.
53. Infracţiunea de pruncucidere: a) reprezintă uciderea noului născut de către oricare
dintre părinţi, dacă acesta se afla într-o stare de tulburare pricinuită de naştere; b)
are ca subiect pasiv copilul nou născut cu condiţia ca acesta să fie viabil; c) poate
avea ca subiect activ doar mama copilului nou născut, aflată într-o stare de
tulburare pricinuită de naştere.
54. Infracţiunea de înşelăciune: a) poate avea ca obiect material şi un bun imobil; b)
are ca urmare imediată crearea unei pagube; c) se reţine în variantă agravată dacă
se comite prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase.
55. Fapta celui care falsifică un înscris sub semnătură privată, înscris pe care ulterior
îl foloseşte în vederea producerii unor consecinţe juridice reprezintă: a) doar
infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată; b) infracţiunea de fals în
înscrisuri sub semnătură privată în concurs cu infracţiunea de uz de fals; c) doar
infracţiunea de uz de fals.
56. Sunt pedepse: a) detenţiunea pe viaţă şi închisoarea; b) amenda şi degradarea
militară; c) confiscarea specială şi interzicerea de a reveni în locuinţa familiei pe
o perioadă determinată.
57. Infracţiunea continuată este o formă a: a) unităţii naturale de infracţiune; b)
pluralităţii de infracţiuni; c) unităţii legale de infracţiune.
58. Dacă la comiterea furtului autorul a fost ajutat nemijlocit de alte persoane, care
însă nu au ştiut că se comite o infracţiune, încadrarea juridică va fi: a) furt
„simplu”; b) furt calificat (săvârşit de două sau mai multe persoane împreună); c)
furt calificat şi instigare la furt (în forma participaţiei improprii).
59. Dacă funcţionarul corupt, în scopul de a satisface solicitarea mituitorului nu
îndeplineşte un act privitor la îndatoririle lui de serviciu, iar această neîndeplinire

5
 G2
constituie prin ea însăşi o infracţiune: a) luarea de mită va intra în concurs cu
respectiva infracţiune; b) luarea de mită absoarbe respectiva infracţiune; c) luarea
de mită se reţine în variantă agravată.
60. Infracţiunea de incest: a) are ca element material actul sexual de orice natură; b)
se poate realiza între fraţi şi surori; c) poate fi comisă de tată asupra fiului având
în vedere că aceştia sunt rude în linie directă.
61. Sunt măsuri de siguranţă: a) obligarea la tratament medical; b) internarea
medicală; c) libertatea supravegheată.
62. Se poate reţine infracţiunea de omor calificat, în varianta omorului săvârşit din
interes material atunci când făptuitorul urmăreşte: a) dobândirea unei succesiuni
în raport cu victima; b) stingerea unei datorii faţă de victimă; c) sustragerea unei
sume de bani din posesia victimei.
63. Este cauză care înlătură răspunderea penală: a) graţierea; b) lipsa plângerii
prealabile în cazul infracţiunii de abuz de încredere; c) amnistia.
64. La infracţiunea de mărturie mincinoasă subiectul activ poate fi: a) orice persoană
care face afirmaţii mincinoase în public; b) martorul ascultat într-o cauză penală;
c) expertul chemat să realizeze o expertiză într-o cauză civilă.
65. Sunt aplicabile dispoziţiile art. 210 C.P. (pedepsirea unor furturi la plângerea
prealabilă) în cazul în care subiectul activ este: a) militarul în termen care sustrage
bunuri din dormitorul comun; b) găzduitorul care săvârşeşte furtul în paguba celui
pe care îl găzduieşte; c) găzduitul care sustrage bunuri de la persoana care îl
găzduieşte.
66. Fapta inculpatului care primeşte de la partea vătămată un obiect spre păstrare şi la
împlinirea termenului convenit refuză restituirea bunului afirmând în mod
mincinos că nu l-a primit reprezintă: a) infracţiunea de înşelăciune; b) infracţiunea
de furt; c) infracţiunea de abuz de încredere.
67. Constituie circumstanţă agravantă: a) săvârşirea faptei de două persoane
împreună; b) săvârşirea infracţiunii din motive josnice; c) săvârşirea infracţiunii
prin acte de cruzime.
68. Infracţiunea de lipsire de libertate: a) nu poate avea obiect material; b) se poate
realiza printr-o inacţiune; c) poate fi absorbită de infracţiunea de viol.
69. Infracţiunea de trafic de influenţă: a) are un subiect activ necircumstanţiat; b) se
poate comite şi printr-o inacţiune, respectiv prin nerespingerea unei promisiuni; c)
are ca urmare imediată o stare de pericol pentru normala evoluţie a relaţiilor de
serviciu.
70. Minorul care la 15 ani săvârşeşte o infracţiune de furt: a) nu răspunde penal; b)
răspunde penal dacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ; c) răspunde
penal fiind prezumat a avea discernământ.
71. Fapta de a produce probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte
reprezintă: a) infracţiunea de denunţare calomnioasă; b) infracţiunea de mărturie
mincinoasă; c) infracţiunea de represiune nedreaptă.
72. Există infracţiunea de tâlhărie în cazul în care: a) furtul este urmat de
întrebuinţarea de ameninţări pentru păstrarea bunului furat; b) furtul este săvârşit
prin întrebuinţarea unor mijloace frauduloase; c) furtul este săvârşit asupra unei
persoane care se afla în stare de inconştienţă.

6
 G2
73. Recidiva există atunci când: a) la un an de la executarea unei pedepse de doi ani
închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de ucidere din culpă, cel condamnat
săvârşeşte din nou o infracţiune de vătămare corporală gravă, pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii de la doi la şapte ani; b) a doua zi de la respingerea
recursului declarat împotriva hotărârii judecătoreşti de condamnare la pedeapsa
închisorii de un an pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, cel condamnat
săvârşeşte din nou o infracţiune de vătămare corporală gravă, pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii de la doi la şapte ani; c) în timpul întreruperii
executării pedepsei de cinci ani închisoare, aplicată pentru o infracţiune de
vătămare corporală gravă, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune de
vătămare corporală gravă, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la doi
la şapte ani.
74. Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită: a) pentru a
înlătura un atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva unui interes
obştesc şi care pune în pericol grav interesul obştesc; b) pentru a respinge
pătrunderea fără drept a unei persoane prin violenţă într-o locuinţă; c) de acela
care în momentul când a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte urmări vădit
mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.
75. Aruncarea cu putere, de la mică distanţă, a unei pietre de pavaj stradal spre capul
unei persoane şi rănire acesteia, la cap, cu urmarea unor leziuni ce necesită 25 de
zile de îngrijiri medicale reprezintă: a) tentativă la infracţiunea de omor; b)
vătămare corporală; c) vătămare corporală gravă.
76. Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de
a nu părăsi localitatea, inculpatul poate face plângere: a) la prim procurorul
parchetului, în termen de trei zile de la luarea măsurii; b) la instanţa căreia i-ar
reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă, în termen de trei zile de la
luarea măsurii; c) la instanţa superioară aceleia căreia i-ar reveni competenţa de a
judeca cauza în primă instanţă, în termen de cinci zile de la luarea măsurii.
77. Hotărârea judecătoriei de condamnare a inculpatului pentru săvârşirea unei
infracţiuni de tăinuire devine executorie: a) la data pronunţării; b) la data expirării
termenului de apel, când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului; c) la
data pronunţării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva deciziei
din apel.
78. Preşedintele completului de judecată înainte de a încheia dezbaterile dă ultimul
cuvânt: a) inculpatului personal; b) procurorului; c) părţii civile.
79. Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au
săvârşit: a) infracţiuni; b) fapte prevăzute de legea penală; c) contravenţii.
80. Plângerea este încunoştiinţarea făcută de: a) o persoană fizică, referitoare la o
vătămare ce i s-a cauzat prin săvârşirea infracţiunii; b) o persoană despre
săvârşirea unei infracţiuni; c) o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a
cauzat prin săvârşirea infracţiunii.
81. Instanţa se desesizează si restituie cauza procurorului: a) când se constată, înainte
de terminarea cercetării judecătoreşti, ca în cauza supusă judecaţii s-a efectuat
cercetare penală de un alt organ decât cel competent; b) când se constată, după
începerea dezbaterilor, că în cauza supusă judecăţii s-a efectuat cercetarea penală
de un alt organ decât cel competent; c) când instanţa, în urma cercetării

7
 G2
judecătoreşti, schimbă încadrarea juridică a faptei într-o altă infracţiune pentru
care cercetarea penală ar fi revenit altui organ de cercetare.
82. Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului
în cazul infracţiunilor de: a) ameninţare; b) vătămare corporală; c) abandon de
familie.
83. Ascultarea inculpatului: a) poate începe cu citirea declaraţiilor pe care acesta le-a
dat anterior în cauză; b) poate începe cu reamintirea declaraţiilor pe care acesta le-
a dat anterior în cauză; c) nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor
pe care acesta le-a dat anterior în cauză.
84. Efectuarea unei expertize psihiatrice a inculpatului este obligatorie în cazul unei
infracţiuni de: a) omor deosebit de grav; b) loviri sau vătămări cauzatoare de
moarte, dacă instanţa are îndoieli asupra stării psihice a inculpatului; c) ucidere
din culpă.
85. Sarcina administrării probelor în procesul penal revine: a) avocatului inculpatului;
b) procurorului; c) instanţei de judecată.
86. În caz de încetare a procesului penal în faţa instanţei de judecată, prin retragerea
plângerii prealabile de către partea vătămată, cheltuielile de judecată sunt
suportate de: a) partea vătămată; b) inculpat; c) inculpat si partea vătămată.
87. În cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului minor in vârsta de 15 ani nu
poate depăşi: a) un termen rezonabil şi nu mai mult de 180 de zile, pentru
săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav, pentru care legea prevede
pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de
ani, fiecare prelungire neputând depăşi 15 zile; b) un termen rezonabil şi nu mai
mult de 60 de zile, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii între 3 si 18 ani, fiecare prelungire neputând depăşi
15 zile; c) maximul pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită.
88. Persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală se numeşte, cât timp nu a
fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva sa: a) făptuitor; b) învinuit; c)
inculpat.
89. In caz de retragere a plângerii prealabile în cursul urmăririi penale, de către
persoana vătămată, faţă de inculpatul care a solicitat continuarea procesului penal,
procurorul va dispune: a) suspendarea urmăririi penale; b) scoaterea de sub
urmărire penală, dacă faptei îi lipseşte unul dintre elementele constitutive; c)
clasarea cauzei.
90. Persoana vătămată, având capacitate de exerciţiu deplină, se poate constitui parte
civilă contra inculpatului care nu este de acord cu acoperirea prejudiciului: a) în
cursul urmăririi penale; b) în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de
sesizare; c) în faţa instanţei de judecată, până la pronunţarea unei hotărâri
judecătoreşti definitive.
91. Este flagrantă infracţiunea: a) descoperită în momentul săvârşirii; b) a cărei
pedeapsă prevăzută de lege este mai mare de 15 ani; c) al cărei făptuitor este
surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu obiecte de natură a-l presupune
participant la acea infracţiune.
92. Revizuirea poate fi cerută când: a) s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au
fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) procedura de citare a părţii la
termenul la care s-a judecat cauza de catre instanţa de recurs nu a fost îndeplinită

8
 G2
conform legii; c) împotriva aceleiaşi persoane s-au pronunţat două hotărâri
definitive pentru aceeaşi faptă.
93. Interceptările şi înregistrările pe bandă magnetică ale unor convorbiri se
efectuează cu autorizarea motivată a instanţei, la cererea procurorului, în cazurile
şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă înregistrarea se impune pentru aflarea
adevărului şi sunt date privind săvârşirea unei infracţiuni de: a) tâlhărie; b) abuz
de încredere; c) înşelăciune.
94. Este caz de conexitate atunci când: a) s-au săvârşit în acelaşi timp şi în acelaşi
loc, prin acte diferite, cu intenţie, o infracţiune de omor si o infracţiune de viol, de
către aceeaşi persoană; b) s-a săvârşit, de către mai multe persoane, o infracţiune
de omor, prin lovituri cu cuţitul aplicate în zone vitale, aceleiaşi victime, după o
prealabilă înţelegere între infractori; c) o infracţiune de omor este săvârşită pentru
a ascunde comiterea unei infracţiuni de delapidare.
95. Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori
efectuate în baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de: a) procurorul care a
luat măsura; b) prim procurorul parchetului; c) procurorul ierarhic superior, dacă
măsurile şi actele sunt ale prim procurorului sau au fost efectuate în baza
dispoziţiilor date de acesta.
96. Procurorul este obligat să participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor: a) în
cauzele în care instanţa a fost sesizată prin plângerea prealabilă a persoanei
vătămate, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este
închisoarea de la 15 zile la un an; b) în cauzele în care instanţa a fost sesizată prin
rechizitoriu; c) în cauzele în care unul dintre inculpaţi se află în stare de deţinere.
97. Fapta inculpatului, care a ucis din culpă o persoană, va fi judecată în primă
instanţă de: a)judecătorie; b) tribunal; c) curte de apel.
98. În cursul judecăţii asistenţa juridică este obligatorie, dacă legea prevede pentru
infracţiunea săvârşită: a) pedeapsa detenţiunii pe viaţă; b) pedeapsa închisorii de
cinci ani sau mai mare; c) pedeapsa închisorii de cel mult un an.
99. Amânarea executării pedepsei, atunci când, din cauza unor împrejurări speciale
executarea imediată a acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat, se
dispune: a) pe o durată nedeterminată; b) pe o durată de cel mult un an; c) pe o
durată de cel mult trei luni şi numai o singură dată.
100. În cazul săvârşirii unei infracţiuni de şantaj, pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de la 6 luni la cinci ani, măsura arestării preventive a
inculpatului încetează de drept în cursul judecăţii atunci când, înainte de
pronunţarea unei hotărâri de condamnare în primă instanţă, durata arestării a atins:
a) şase luni; b) doi ani şi şase luni; c) cinci ani.

9
 G2

10