Sunteți pe pagina 1din 14

PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

curs teoretic pentru MASTER - ARTE VIZUALE


anul II - semestrul I

PERCEPIA DE TIP ARTISTIC


curs teoretic
Percepia artistic între mental i senzorial,

PERCEPIA
LABIRINT SPRE FORMA PLASTICA

CURS PENTRU MASTERAT

PROF. UNIV. DR.


MIHAI MNESCU

2005

PERCEPIA - LABIRINT SPRE FORMA PLASTIC

I “mediul obiectiv”
percepia-moment cheie al relaiei cu vizibilul
(componentele formei plastice se afl în oferta vizibilului cu reperele: form geometric
obiectiv, culoare, structur, textur; toate acestea prin -opiuni specifice, filtrare,
interpretare, deformare, anulare-...
pot deveni elemente ale constituirii formei plastice)

II “medii reale”
categoriile de mediu cu care se confrunt percepia
(cosmic, terestru, acvatic, mineral, vegetal, animal, morfologie uman, natural-social,
haotic...) dar i medii ca elemente fundamentale: apa, focul, pmântul, lumina.
Percepia mediului în micare, sesizarea ritmului în suite de citire sau în suite temporale
elemente de structur fundamental, conflicte dinamice primare, contradicii sau coabitri
dialectice, formule dihotomice...)

III “medii deformate”


determinarea prin structurile fundamentale:
mental i senzorial- , de aici, viziunile: liniar sau pictural
(perceperea, citirea, înelegerea i mai ales interpretarea ofertei vizibile este legic
determinat de structura fundamental a receptorului, mai ales a artistului, aceleai repere
1
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

pot fi citite distinct i, mai ales pot face servicii distincte reprezentrii plastice; se vor
analiza ansele mai puin evidente dar reale ale percepiei complementare liniar-picturale
spre mai buna înelegere i simire a realului)
IV “medii impuse”

determinrile de tip istoric, socio-cultural, politic, estetic, monden


(receptorul este un subiect al unei epoci, al unei categorii sociale, al unei educaii cu
limitele acestor categorii, receptarea lui va fi în consecin amprentat de reperele de mai
sus; deloc surprinztor, atât forma “obiectiv”, cât mai ales forma plastic, depind de
limitele acestei apartenene...)

V “mediul fptuirii plastice”


reeducarea, orientarea i perfecionarea percepiei
(atenionarea receptorului asupra aspectelor de mai sus înseamn anse sporite de
acuitate percepional, înseamn soluii mai avizate de opiune, contientizarea unor
procese din categoria celor intuitive, toate acestea în slujba unei percepii stpânite,
perfecionate, profesionale...)

BIBLIOGRAFIE:

-Groupe  (EDELINE Francis, Klinkeberg Jean Marie, MINGUET Phillipe) :


“Taite du signe-Pour unr rhetorique de l’Image” Ed. du Seuil 1992
-GUYAU Jean Marie: “Problemele esteticii contemporane”Meridiane 1990
-HUYGHE R.: “Puterea imaginii” Ed. Meridiane, Bucureti 1971
-HUYGHE R.: “Formes et Forces” Ed Flammarion 1970 -Paris
-FRANCASTEL P.: “Pictur i societate”, Ed.Meridiane, 1970
-ARNHEIM R. : Art i percepie”, Ed. Meridiane, 1980
-MOLES A. : “Theorie de l’Information et Perception Artistique” Ed. Flamarion 1958
-GHYCA Matila C.: “Filosofia i estetica numrului” Humanitas 1999
-RAND Paul “Design, Form and Chaos”Yale University Press 1985
-BACHELARD Gaston: “Apa i Visele”, Ed. Univers 1995

argument

Problemele dialogului cu lumea înconjurtoare încep de la nivelul percepiei.

Între tipurile de percepii determinate de organele de sim antrenate în absorbirea i


înelegerea mesajelor stimulilor exteriori, percepia vizual este pe departe cea mai
important. De pild, prin comparaie cu cea auditiv, percepia vizual are avantaje
evidente cel puin pe dou rute de interes: cantitativ, informaiile receptate pe unitatea de
timp sunt de apte ori mai multe iar calitativ, repertoriul de nuane i de tipuri de analizori
ai reperelor vizuale se afl la un nivel cu mult superior.
În consecin va fi uor de acceptat c în mnunchiul de tipuri de percepie ce servesc
interesele artelor plastice, percepia vizual va avea un covâritor loc întâi.

2
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

De fapt, aceast identificare simpl ascunde un proces destul de complex, cu operaiuni


multiple i diferite, cu o succesiune nu întotdeauna aceeai, cu foarte multe subprocese
simultane i, mai ales în cazul percepiei de tip artistic, cu prioriti nu numai imprevizibile
dar uneori inexplicabile...

O schem extrem de convingtoare, propus de grupul m subliniaz complexitatea


momentului percepiei unde de fapt se propune un model global al decodajului vizual.

PERCEPT CONCEPT

Senzaie Repertoriu

analizori extractori analizori


microtopografici de motiv cromatici

Textur Form Culoare

Integrare
Comparaie

1. -Groupe  (EDELINE Francis, Klinkeberg Jean Marie, MINGUET Phillipe) :


“Taite du signe-Pour une rhetorique de l’Image” Ed. du Seuil 1992

Chiar dac, în linii mari, psihologii domeniului au czut de acord asupra identificrii a patru
tipuri de percepie vizual legat de interese estetice:
obiectiv, fiziologic-subiectiv, asociativ i caracterizant,
nu e mai puin adevrat c în perimetrul percepiei de tip artistic se poate vorbi de un hi
de posibile abordri, rute de cercetare i interpretri subiective.

Aceast premiz ne permite s ne imaginm aceast lume a apropierii de vizibil i a


exploatrii lui ca pe un labirint cu multe posibile intrri i traseee sinuoase dar cu foarte
puine ieiri spre taina cea mare a înfptuirii plastice...

Psihologii formei susin c formele nu exist prin ele însele ci sunt doar percepute.
Dup vechi i prestigioase concepte, forma, o aleas proprietate a spiritului uman, devine
în ultim instan un model la care se vor raporta viitoarele percepii.
Coincidena între acel model i forma perceput ar fi în ordinea lucrurilor iar absena
modelului ar frustra privitorul de înelegere.
Cu atât mai de invidiat este în consecin condiia artistului care, desenând, poate înelege
o nou form propus de real, îi poate abstrage volumele fundamentale sau descifra
traseele ce o structureaz.

3
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

Pe lâng acestea îns, prin forma sesizat i îneleas, limpezit i luminat de harul
artistic, prin alctuirea plastic ce o propune, el poate crea modele în vreme ce un
spectator obinuit apreciaz ceea ce vede numai posedând un model.

Cursul îi propune s fac tentative de a pune în lumin specificiti ale complexului
proces de percepie artistic, mizând mai ales pe argumentele i opiunile practicianului
din domeniul artelor vizuale, o rut de analiz prea puin folosit în literatura de
specialitate.
Grila de abordare i cercetare sa va sprijini pe reperele deosebirilor de medii dup cum
urmeaz:
-mediul obiectiv, medii reale, medii deformate, medii impuse
dar i mediul fptuirii plastice.

În jurul acestor cinci tipuri de medii vor cpta substan i cele cinci capitole ale cursului.

CAPITOLUL I

mediul obiectiv

Printr-o accepiune cvasi-unanim, lumea vizibil a stat i mai st la baza alctuirilor
plastice.
Imensul inventar de forme reale, cu desfurri în spaiu, cu culori i structuri fr limite,
reprezint o ofert continu, generoas i inepuizabil pentru preluarea unor date, cu
rostul de a creea forme plastice.
Lsând la o parte o sum de speculaii i plecând de la elemente de bun sim general, nu
se poate nega o anume realitate obiectiv, ale crei forme au, la rându-le, atribute
obiective. Aa încât putem accepta c datul vizibil are componentele:
- o form geometric obiectiv, culoare, structur i textur la fel de obiective.
Va fi greu s ne îndoim de evidena sfericitii unui fruct sau de geometria paralelipipedic
a unui cristal sau pachet de igri, de albastrul cerului sau de verdele vegetaiei, dup cum
e greu s punem la îndoial roul sângelui.

Pe de alt parte, înc de la primii pai în labirintul percepiei, vor aprea i primele
întrebri, se vor schia i primele rute distincte pân la divergen.
Se pot pune în lumin i primele întrebri:
- ce este o viziune obiectiv?
-rezultatul unui instantaneu de tip fotografic, dintr-un singur punct de obsevaie, eliberat de
orice intenie analitic sau
-analiza rezultatelor unor observaii din mai multe puncte, cu compararea i suprapunerea
mai multor repere, spre mai buna obiectivizare a formei spaiale.

1. pentru mai buna identificare i asimilare a formei geometrice obiective se impune:

4
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

-eludarea culorii în ideea c o form monocrom ofer date mai corecte despre volum i
structur, chiar textur sau
-acceptarea indiciilor oferite de culoare spre mai corecta apreciere a prezenei în lumin i
în spaiu a formei, spre mai avizata citire a texturii volumului.
2. ce este mai obiectiv?
-forma geometric supus riscurilor deformrilor perspective i a celor generate de lumin,
eroziunii temporale etc. sau
-structura generatoare a formei, ca adevr venic.

* De notat c aceast tem a formei aparente i a structurii apar ca un sistem binomic la


fiecrui mediu din categoria celor reale (fizic-naturale, umane, animale).

* De notat de asemeni c, prin abordarea propus, acel prim tip de percepie acceptat
teoretic, percepia obiectiv, nu este singurul i cel care rspunde în mod absolut la
provocrile acestui tip de mediu, pot participa cu drepturi timide sau onorabile i tipul
fiziologic-subiectiv i cel caracterizant.
* De notat de asemeni c percepia curent este de fapt un rezultat unic al conlucrrii
celor patru tipuri reliefate, cu ponderi între ele la fel de diferite câte persoane se afl în
procesul percepiei.

Cursul va provoca rspunsuri la aceste întrebri reliefând câteva categorii de probleme:


-ce tip de înelegere spaial, derivat din apartenena la o anumit coal perspectiv,
(euclidian, medieval. renascentist, viziune topologic etc. )
face servicii mai bune înelegerii obiective a formei
-rolul intuirii structurii
-rolul luminii, culorii i al texturii în obiectivizarea formei reale
Pe de alt parte, se va impune identificarea reperelor-indicii de sesizare a prezenei
formelor în mediu:
-dimensiunea micorat prin deprtare
-deformarea perspectiv a contururilor
-ecranarea, suprapunerea siluetelor
-gradul de densitate a reperelor liniare
-rspunsul la lumin a culorii locale a formelor
-identitatea perceptil a reperelor de textur i, nu în ultimul rând.
-mesajul reperelor de structur

În egal msur cursul va pune în lumin date ale percepiei de tip artistic care pot aduce
noi date în perimetrul conceptului de percepie obiectiv
-pe de o parte intuiia, ca element firesc al observaiei artistului, reprezint anse de
neegalat în perceperea obiectiv a vizibilului, pe de alta, înseamn i un nemsurabil grad
de subiectivitate...
-oricât ar prea de ciudat, în cazul percepiei de tip artistic, ruta fiziologic-subiectiv
poate aduce mari servicii obiectivizrii mai corecte a mediului.

(ca prime exemple ale unor teme pentru capitolul V:


-o manevrare (ocant de) avizat a obiectivitii în receptare i reprezentare a fcut mari
servicii suprarealismului,cubismului i picturii metafizice.

5
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

CAPITOLUL II

medii reale

Acest capitol va reprezenta o seciune ampl a cursului dat fiind c aici vor fi însumate mai
toate tipurile de medii ce constituie realitatea înconjurtoare.
Pe lâng cele fizice: cosmic, terestru i acvatic, vor mai face obiectul analizei cele ale
vieii: vegetal, animal i uman, deci i cel social, dar în egal msur ne vom ocupa i de
acele medii care, pe lâng o realitate fizic, au reprezentat din toate timpurile elementele
fundamentale:
apa, focul, pmântul, lumina.

Dintotdeauna i, în mod sigur, pentru totdeauna, artistul va fi un copil mare, cu ochii larg
deschii ctre lumea înconjurtoare, fascinat de farmecul mereu seductor al reperelor ce
pot fi atinse cu simurile sale. Dintre acestea, vzul, cel mai temerar, se poate ridica de la
micii bulgri de rân la sclipirile stelelor, realizând o uria expandare a posibilitilor
perceptive umane.
Putem vorbi astfel ca despre un prim mediu natural de lumea cosmosului.
Fr a avea suficiena de a ptrunde tainele genezei i ale echilibrului funcional al
uriaului mecanism, artistul, cu intuiii proprii structurii sale i ajutat de religie sau de
cunotinele tiinifice. ale epocii, a avut îndrzneala s presimt repere eseniale ale
alctuirilor cosmice. Am pomenit de ajutorul religiei pentruc fiece artist, la fel de mult sau
mai puin credincios ca milioanele sale de semeni, îi leag condiia spiritual de dup
moarte de lumea eteric a cerului.
Condensrile de materii, spulberarea lor dup un anumit dinamism, organizarea pe trasee
circulare sau spiralate, fluiditatea traseelor luminoase ce urmresc aventurile corpurilor
cereti i-au gsit reprezentri înc în cele mai vechi imagini plsmuite de om. Putem
identifica reprezentri ale astrelor i cometelor în desenele din peteri, în antichitate, în
picturile i vignetele medievale, în gravurile i picturile renaterii i, desigur, cu înelegeri
mult înlate în operele ultimelor secole.
Va fi uor s acceptm c în cazul provocrilor acestui tip de mediu, percepia obiectiv va
avea ponderea cea mai mic iar calitatea absorbirii adevrului va depinde esenial de
calitatea tipurilor asociativ i caracterizant din structura observatorului.

Mediul terestru, ca i cel acvatic, nu are probleme de impunere percepiei noastre.


Corpul nostru fizic se ridic pe tria pmânteasc pentru a vieui i se retrage sub ea
pentru odihna venic.
Sub aspectul reperelor fundamentale ce foreaz atenia celui confruntat cu acest mediu
real putem puncta:
-fermitatea, masa neîndoielnic, varietatea static de forme
de la orizontal prin unduios, cu contururi moi, ctre ridicri agresive, cu contururi tioase.

6
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

Dac în legtur cu aceste repere, regsim firesc rolul percepiei obiective, pentru
mesajele ce vor urma, celelalte tipuri de percepie îi vor disputa întâietatea.
Este vorba desigur de o anume intuire a dinamicii suprafeei terestre care ar putea explica
logica i varietatea formelor percepute. Va fi nevoie bineîneles de un bun discernmânt
în subiectivitate i putere asociativ pentru a înelege confruntarea între presiunile interne
planetare, care împing scoara în forme variate i cele exterioare care o disciplineaz,
erodând-o acvatic sau eolian.
Astfel, ritmul convexitilor îi va regsi explicai în rspunsul concavitilor prin logica
înfruntrilor de mai înainte.

Mediul acvatic, la fel de imediat familiar artistului, se impune cu for percepiei sale, nu
numai pentru motivul c reprezint cea mai mare suprafa a planetei noastre dar i
pentruc, dup anumite coli tiinifice, ar reprezenta mediul naterii omului.
Sub aspectul reperelor fundamentale pomenite mai sus, în cazul formelor terestre, vom
nota cu insisten c cele valabile acum se opun structural celor dinainte:
-avem de-a face cu fluiditate, cu o mas mereu în micare i cu o varietate dinamic de
forme.
În cazul acestuia, percepia de tip fiziologic va acoperi destul de bine înelegerea lui iar
prin aportul percepiei caracterizante, se poate ajunge i la acceptarea ca mediu care
înconjoar, blând i fertil, triile pmânteti, realizând, împreun cu aerul, ambiana vital.

Perceperea mediului mineral, prin contacte relativ rare, mai ales al nivelul manifestrilor
sale spectaculoase, reprezint momente remarcabile.
Structurarea materiei fizice în construcii perfecte, cu planuri ireproabile i cu muchii
tioase, cu linii drepte i unghiuri egale, prilejuiesc observaii timide dar de neuitat, incit la
reflecii prelungite, invit la sinteze legate de forele ascunse geologice.

Mediul vegetal este din nou extrem de familiar oricrui subiect uman, el reprezint în egal
msur: mediul vital, de bine simire i cel recreativ sau de meditaie.
Pentru artist, pe lâng reperele menionate la urm, poate reprezenta un fabulos iventar
de oferte morfologice în relaii i situaii dinamice extrem de instructive.
Prezena reperelor sale se remarc din cele mai vechi alctuiri plastice, de toate genurile,
pân în timpurile noastre; problemele de înelegere i sintez pe care le sugereaz au
prilejuit curente i coli de peisaj.
Pe de alt parte perceperea interesat i studioas a mediului vegetal a oferit anse
remarcabile pentru reflecii asupra unor structuri volumetrice, ritmuri de expandare i
cretere, formule modulare de alctuire, tensiuni vitale primordiale...

O ofert, care a alimentat copios arta plastic a fost mediul animal.


Vecinii dintotdeauna de existena ai omului, s-au impus cu fermitate percepiei lui i i-au
gsit locuri onorabile în alctuirile sale plastice. Pictura rupestr, pictura mural egiptean
sau sculptura antic, arta medieval, a renaterii i cea modern, ofer mrturii generoase
despre rolul de frunte al eroilor lumii animale în mediul uman.
În legtur cu acest subiect se poate spune c percepia artistic a avut din cele mai vechi
timpuri o acuitate remarcabil.
Trsturile fundamentale ale animalului, specificul unei rase fa de reperele generale ale
speciei, caligrafia contururilor sale, elementele eseniale ale dinamismului su, logica
structurii sale, decorativismul formelor i nu în ultimul rând potenialul simbolistic au
reprezentat o continu seducie pentru artitii tuturor timpurilor.
7
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

Poate mai evident ca în primele cazuri, toate tipurile de percepie au conlucrat la


apropierea i înelegerea regnului

În cadrul acestui capitol, mediul uman va fi analizat sub aspectul percepiei artistice în
primul rând în accepiunea de morfologie uman, mai puin ca mediu natural-social i
deloc ca mediu socio-cultural, care va fi abordat în capitolul mediilor impuse.
Cu interese fireti de supravieuire dar i cu orgoliul su de “stpân al universului”, era
firesc ca omul s se concentreze asupra lui i a semenilor si, în cele mai importante
operaiuni de percepere a realitii înconjurtoare.
Toate alctuirile sale completând sau contrazicând natura, inclusiv lucrrile de art, se
raporteaz la el, au msura lui i dau msura sa pentru venicie. Nu întâmpltor, în
importante seciuni ale istoriei artelor, în antichitate, renatere, clasicism i în perimetrul
artei moderne, omul a reprezentat idealul i “suprema intenie a artei”.
Curiozitatea în percepie a artistului a trebuit s satisfac rostul artistic în reprezentrile
sale. Prin analiz obiectiv a sintetizat prezena în spaiu a semenilor si, a îneles
principiile constructive ale proporiilor, i-a explicat traseele dinamice ale micrilor, a
definit specificul sexelor, al vârstelor, al raselor.
Prin alte tipuri de percepie, subiectiv i asociativ, a stabilit merite estetice formelor
umane pe care le vedea i i-a construit norme în consecin...
Receptarea mediului uman din punct de vedere social datoreaz bineîneles mult mai mult
unei percepii filtrate prin subiectiviti formate sau impuse.

Spre deosebire de acest mediu, în linii mari organizat, se mai poate profila în faa ochilor
îngrijorai ai artistului, un mediu nesigur, în deriv, un mediu haotic.
De cele mai multe ori, un asemenea mediu este fructul propriei sensibiliti suprasolicitate
ale artistului, singurtatea sau alienarea lui într-o asemenea mas neprielnic au constituit
teme frecvente, binecunoscute în creaia multor artiti din toate timpurile. În anumite cazuri
percepia sa mai poate avea sclipiri de clarviziune, în altele, rudimente de obiectivitate dar
multe altele pot fi, aa cum spuneam, doar produsul percepie sale subiective.

Se cuvin a fi analizate elementele specifice ale percepiei artistice privitoare la: dinamismul
mediilor reale, la prezena ritmului în suite de citire sau în perceperi temporale, definirea
structurilor fundamentale, a unor unor confruntri dinamice primare, a unor tipuri de
contradicii sau coabitri dialectice, formule dihotomice...
În cea mai mare parte a temelor de mai sus, percepia se va baza în mod obligatoriu i pe
elementul timp. Dinamica, ritmul, înelegerea structurilor, citirea confruntrilor pretind
rstimp fie pentru simirea punctelor de referin fixe, fie pentru pauze, fie pentru citirea,
din mai multe puncte de observaie, a subiectului.
Simplificând, va fi vorba de indicii distincte, luate în timpi separai, pentru a fi mai apoi
comparae i corelae.

Concluziile din curs ale acestei secvene vor reliefa ideea c omul a deprins
principiile fundamentale ale compoziiei prin perceperea i asimilarea unor lecii ale
mediului real. Adâncirea modului prin care noiunile de:
ordine, dinamic, ritm, tensiune, echilibru, forme închise-forme deschise, simetria (cu
elemente de ritm în simetrie i de simetrie în ritm) proporiile armonice, seciunea de aur
etc. se va face în capitolul V al cursului.

8
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

Acest capitol al cursului se va încheia cu o reliefare a unor elemente ale mediului real
care, nu numai în lumea artistic, s-au constituit în elemente fundamentale ale universului,
creaiei i existenei umane.
Este vorba desigur despre: ap, foc, pmânt, aer, lumin, întuneric.
Prestana obiectiv a acestor elemente naturale, rolul lor vital în echilibrul universului dar
i în supravieuirea omului, uneori puritatea lor structurala sau neîndoielnica lor for de a
fi, toate acestea le-au conferit rolul de fundamental, cu o încrctur de mesaje i
semnificaii de for, cu o simbolistic prea puin alterat în timp.
Perceperea lor se face cu o subiectivitate puternic marcat de existena mediilor impuse,
aduse în lumin în capitolul IV al cursului.

CAPITOLUL III

medii deformate

Plecând de la premiza c fiecare subiect uman prezint o anumit structur biologic, cu


parametri mentali i senzoriali aflai într-un aliaj cu infinite proporii i dat fiind c orice
etap a percepiei este o instantanee operaiune senzorial-mental, devine credibil
ipoteza c mediul, indiferent de obiectivitatea lui teoretic nu poate fi decât deformat într-
un chip specific fiecrui receptor.

Lsând la o parte nivelul receptrii, garantat de calitatea biologic a receptorului,


(sntate, vârst, inteligen,) ne putem referi la specificul percepiei de tip artistic.
Obiectul comun, aproape inexistent, aproape invizibil prin banalitatea lui, poate face o
strlucit carier plastic atunci când are ansa s fie citit i reîntrupat de un anume artist.
Obiectul în sine exist sau nu i funcie de grila estetic a momentului, de fidelitatea
creatorului fa de rigorile curentului la care a aderat dar acest subiect va face substana
capitolului IV al cursului - medii impuse.
Obiectul va avea sau nu dreptul la existen raportat la discernmântul spiritului de
observaie al desenatorului, la capacitatea lui de a converti banalul în imagine plastic, de
a întrupa inexistentul într-o alctuire credibil.
E greu de imaginat ansa la celebritate a unor sticle sau obinuite cutii de conserve în
absena unui Morandi sau Warhol.

În ceea ce privete analiza realului, prioritile de receptare a elementelor componente


sunt diferite de la artist la artist, de la om la om.
Urmare a experienelor sale, Stephen Palmer traneaz la acest subiect:
“Prile au acelai statut cu întregul”. i într-adevr raportrile prilor cu întregul, înlimile
segmentelor fa de limi, adunarea sau rarefierea detaliilor pe aceeai suprafa
reprezint percepii instantanee. Analizele i comparaiile au loc la un nivel subiectiv i
parial i, chiar dac le-am considera ipotetice, ele rmân totui expresia unui adevr
personal, absolut.

9
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

În egal msur, e greu de stabilit, de limpezit, în examene foarte rapide, prioritile de


citire ale formelor, texturilor, culorilor i de integrare a acestora în întreg.

“ Quid recipitur ad modum recipiendis recipitur”


Textul, folosit cu insisten în Renatere , puncteaz cu o acuratee sintetic, tipic latin,
adevrul c ceea ce se recepteaz se face în conformitate cu inuta receptorului.

Pe de alt parte, condiia pur fizic a obiectului – dimensiuni, raporturi, structur,


construcie, materialitate – are tot atâtea variante câi privitori.
Acele greu msurabile raporturi individuale între mental i senzorial dau nenumrate
aparene realului. Largul evantai ar avea la un capt înelegerea obiectului iar la cellalt
simirea lui, poziii, aa cum spuneam, posibile numai la nivel teoretic.
În acelai timp îns, este foarte uor de marcat diferena fundamental de abordare a unei
faade de catedral în cazul unui Canaletto sau în cazul unui Monet, s spunem.
Vizibilul este msurat, îneles i simit cu organe similare dar cu parametri funcionali de o
imens i subtil varietate.
În mod evident îns, structurile deosebite ale artitilor receptori, situai între tipurile liniar i
pictural, pun în funciune mecanisme diferite în perceperea realului.
Se acord importan distinct detaliilor, se schimb prioritile .a.m.d.

În consecin:
-pentru tipul liniar:- atenie pentru contur, pentru liniile care închid i delimiteaz volumul
în spaiu, care definesc forma, pentru pri care construiesc întreguri, pentru valorile care
desvluie i expliciteaz volumele prin modelare, pentru materialitatea structurilor i
concreteea structurilor, pentru înelegerea construciei ferme.

-pentru tipul pictural:- sensibilitate pentru vibraia culorilor care traduc formele i poziia
lor în spaiu, pentru pasajele care deschid formele i le fluidizeaz în alctuiriri plurimorfe
(pentru Cezanne “atunci când culoarea ajunge la întreaga bogie, plenitudinea desenului
e rezolvat”)

Cursul propune trei tipuri de probleme cu care se confrunt plasticianul în binomul:


percepie –figurare, pentruc în cazul percepiei artistice, aceste dou etape sunt mereu
complementare, nu sunt neaprat succesive ci adesea concomitente.
Tipurile de teme pe care i le propune percepia-figurarea pot fi deci:
- delimitarea, traducerea volumelor, materialitatea.

Se vor pune în lumin deci modul diferit în care cele dou structuri fundamentale vor
determina operaiunile de percepere (i de figurare) s urmreasc rute distincte de
alegere a reperelor oferite de vizibil pentru a sesiza obiectiv realul i a-l figura.
În esen, se va reliefa faptul c, indiferent cu ce opiuni distincte fa de reperele reale va
opera fiecare observator artist, rostul final al oricruia va rmâne acelai:
identificarea formei reale. În acest proces de identificare, chiar dac, în principal teoretic,
traseele observaiei sunt marcate de structurile fundamentale, mental sau senzorial,
elul urmrit nu va fi trdat. Vom încerca s risipim prejudecata c exist structuri
favorizate pentru a percepe obiectiv realul, cu rost de reprezentare plastic, aa precum ar
putea fi vorba de altele proprii unei figurri poetice, proprii artei.
10
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

Teme de reflecie în cadrul cursului:


- mediul deformat prin citirea distinct, oferind date diferite receptorilor amprentai de
viziunile fundamentale va fi frustrat de perceperea obiectiv, sau, dimpotriv, tocmai prin
complementaritatea informaiilor, are anse mai mari?
- preocuparea major de a depi limitele superficiale ale formei vizibile, spre mai buna
ptrundere a esenei ei, are anse deosebite în cazul preponderenei unei viziuni fa de
cealalt?
- putem vorbi de rute distincte sau, apreciem c cele dou, pe lâng faptul c sunt
complementare, pot ajunge la rezultate la fel de valoroase ?
- reperele apreciate ca distincte, în cazul acestor dou tipuri de percepii deformate, nu
sunt cumva faete la fel de preioase în înelegerea i simirea formei reale?
- binomul structural –mental-senzorial, tradus în perechea de viziuni fundamentale –
liniar-pictural, poate fi aceptat ca singura mare ans a percepiei de tip artistic în
apropierea de realitate, în citirea celor mai importante mesaje ale ei, în filtrarea i
asamblarea acestora spre asimilarea i stpânirea realitii.

* În capitolul V al cursului se va evidenia i modul în care categorii de performane tipice


prin tradiie unei anume viziuni, linia sau pata, pot face excelente servicii celeilalte, pot
servi plenar dezideratele celeilalte. În egal msur conlucrarea lor rotunjete
reconfigurarea realului în opera plastic.

CAPITOLUL IV

medii impuse

Artistul, ca orice alt receptor uman, este un subiect aparintor unei epoci, este
reprezentantul unei categorii sociale, produsul i susintorul unui anumit mediu social,
rezultatul unei educaii cu limitele i performanele locului i perioadei.
În plus, fa de ali muritori, artistul este ptimaul partizan al unei opiuni estetice, al unei
coli de art anume, este adeptul emoionat al unei viziuni proprie epocii i naiei sale,
este amprentat cu trie de reperele de mai sus.
Dac în cazul complexului de trsturi senzorial-mentale, mediul su era deformat prin
tipul de amestec al acelor trsturi, acum avem de-a face cu un mediu impus.

Într-adevr, prin conlucrarea elementelor de instrucie, prin impuneri legislative i morale,


prin credin, prin adoptarea unei filosofii proprie epocii i elurilor sale dar mai ales prin
înregimentarea într-un anume curent artistic ordonat de o rut estetic, artistului i se
impune un anumit mediu i nu teoreticul mediu obiectiv.
Ba chiar, cu reperele filtrate prin grila determinat de elementele de mai sus, acest mediu
capt o anumit obiectivitate, care se impune chiar i unor structuri atât de speciale ca
cele ale artitilor.
Cursul va evidenia faptul c aceast amprentare este mai puternic decât cea
determinat de structura mental-senzorial, coloratura general a acestui complex de

11
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

impuneri socio-culturale i politice concureaz cu fermitate personalitatea artistului, tinde


s o inserieze trsturilor epocii.
Este foarte adevrat i impreisonant c artitii marcani ai unei epoci au sfrâmat hotarele
acesteia i c mesajele fundamentale ale operei lor au o valabilitate care sfideaz timpul i
aria geografic. Acceptând totui c artistul este un “om istoric”i ca produs neîndoielnic al
epocii sale, vom accepta c i percepia sa este condiionat de limitele istorice de
cunoatere i înelegere.
Cu atât mai remarcabil este performana de a citi formele reale i de a extrage de acolo
adevruri cu o valoare atât de corect apreciat înct nici timpul, prin cuceririle ulterioare
ale civilizaiei nu le-au putut decât confirma.

Harul i intuiia, nu întâmpltor noiuni greu de explicat tiinific, sunt cele care patroneaz
procesul percepiei artistice dar, la rându-le, nu pot explica nici mecanismul nici ponderea
dintre cele patru tipuri de percepie în cadrul complexei operaiuni
În schimb este perfect explicabil faptul c o realitate se impune simurilor unui artist nu atât
prin reperele ei obiective cât , mai ales, prin nivelul de discernmânt receptiv al acestuia.
Identificarea istoric a artistului înseamn i un anumit nivel de instrucie, de cultur, de
credin, de acest nivel depinzând orientarea interesului, opiunile pentru detalii, puterea
de ptrundere i înelegere, concluziile.

Cu atât mai mult, ba chiar spectaculos de evident, apartenena sincer la o anumit


orientare estetic determin cel puin dou dou tipuri de comportament.

- Realul va impune ochilor pictorului numai aspectele dorite, pretinse, celelalte vor fi
estompate, vor disprea, vor ocoli privirile sale.
- O a doua posibilitate este ca, în situaia în care oferta vizibilului va contrazice copios
interesul artistului, ochii acestuia vor corecta acele date care nu corespnd normelor sale
estetice.

Aa precum, în cazul mediilor deformate, un artist vede acelai ton mai rece sau mai cald
în funcie de structura sa senzorial, acum, condiionat de opiunea sa estetic, va vedea
numai ceea ce dorete s vad, numai ce-i impune acel tip de orientare estetic.

Ar fi instructiv s ni-i imaginm, prin absurd, pe Boticelli i Rubens confruntai cu un mediu


cu prezene feminine în acelai moment istoric.
Unul va fi vzut numai tinere svelte, melancolice, marcate de binecunoscuta “morbidezza”
iar cellalt, nuduri glorioase, cu rotunjimi abundente...

CAPITOLUL V

mediul fptuirii plastice

Limpezirile capitolului anterior ne vor uura acceptarea ideii c în aceast etap,


premergtoare înfptuirii operei plastice, labirintul mediului ce va oferi date, se desface în

12
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

nenumrate poteci, în mii de trasee, în care cel ideal va fi i singurul valabil pentru un
anumit creator.

Sub acest aspect, plecm de la premiza c scopul cursului este de a netezi cile
percepiei avizate spre o mai bun manevrare a datelor ei cu rostul unor creaii plastice.
Reconsiderând teme lansate i identificate în capitolele de pân acum, vom puncta cel
puin câteva subiecte apropiate intereselor unor plasticieni profesioniti.

În perimetrul preocuprilor aparinând receptrii mediului obiectiv, se impune ideea c pe


de o parte receptarea formei geometrice, a culorii i a texturii iar pe de alta,
reconfigurarea acestora în forma plastic reprezint un prim proces cu operaiuni pereche.
Reiterm adevrul c observaia i fptuirea sunt operaiuni nu numai complementare, ci
i firesc simultane, neputând fi departajate decât teoretic.
Pe de alt parte binomul form aparent-structur reprezint o alt form de activiti-
pereche, desfurat într-un proces la fel de unitar.
Toate atributele formei plastice: forma geometric, culoarea, textura i structura sunt citite,
alese, comparate, asumate, traduse i exprimate în cadrul unui proces unic, cu timpi în
care succesiunea, alternana sau concomitena devin noiuni cu totul relative.
În cazul percepiei artistice logica tiinific curent este depit ori poate reperele
tiinifice actuale nu pot cuprinde un proces atât de fluid i greu de stpânit.

În ceea ce privete analiza realului, prioritile de receptare a elementelor componente


sunt diferite de la om la om, cu atât mai mult de la artist la artist.
Urmare a experienelor sale, Stephen Palmer traneaz la acest subiect:
“Prile au acelai statut cu întregul”. i într-adevr raportrile prilor cu întregul, înlimile
segmentelor fa de limi, adunarea sau rarefierea detaliilor pe aceeai suprafa
reprezint percepii instantanee. Analizele i comparaiile au loc la un nivel subiectiv i
parial i, chiar dac le-am considera ipotetice, ele rmân totui expresia unui adevr
personal, absolut. În egal msur, e greu de stabilit, de limpezit, în examene foarte
rapide, prioritile de citire ale formelor, texturilor, culorilor i de integrare a acestora în
întreg.

Dat fiind c o manevrare avizat a obiectivitii în receptare i reprezentare a fcut mari


servicii suprarealismului, cubismului i picturii metafizice, de exemplu, nu e de mirare c
rute mai puin obinuite în interiorul acestui labirint al percepiei, au cptat aura firescului
i a eficienei. De asemeni nimeni nu mai poate emite surprinderi fa de modaliti
neortodoxe de a rzbate spre structura formei, modaliti ce se bazeaz pe intuiie în
principal.

De asemeni în lumina aceeai idei a rutelor distincte, temele fundamentale ale percepiei
de tip artistic: delimitarea, traducerea formelor, materialitatea i-au gsit rezolvri ce pot fi
identificate nu numai în perimetrul unor mari orientri stilistice dar i ca soluii unice,
personale ale unor artiti.
Va fi instructiv de insistat asupra unei alte teme, atât de importante încât a traversat toat
istoria artelor, cea a micrii, a perceperii ei–punctat în capitolele anterioare- dar mai ales
a reconfigurrii în operele plastice.
În linii mari putem vorbi de o rezolvare iniial a temei dinamicii prin ilustrarea, pentru o
bun perioad, a unor subiecte, a unor aciuni de micare în câmpul plastic. Cu alte
cuvinte, pentru a sugera micarea era suficient s fie ilustrat convingtor o aciune bine
13
PERCEPIA DE TIP ARTISTIC

micat. Cu timpul. elementele formale ale lucrrii, linia, culoarea, forma vor ajunge s
sugereze stri dinamice în afara unui subiect anume, figurând sau nu fiine în micare.

Dar va fi desigur instructiv s remarcm, chiar în interiorul domeniului figurativ, ce rute


deosebite a avut conceptul micrii, cu remarcabile variaii de abordri.
Atunci când teme religioase sau filozofice au pretins-o, nemicarea în sine era o virtute, în
frizele egiptene sau statuile greceti, în hieratismul artei murale bizantine, chiar i în unele
compoziii renascentiste, cu personaje evoluând ca pe o scen, nemicarea însemna
sfidarea timpului, însemna permanena unie credine.
Mai apoi, micarea în sine a devenit tema central a alctuirii plastice, atunci când
orientarea unei coli artistice a pretins-o, dezlnuirile dinamice ale barocului, cu erpuiri i
spiralri frenetice, au dovedit-o. i dac în cazul romantismului cu anume micri
dramatice sau al impresionismului, cu vibraia formei colorate, aceast tem central avea
aspecte mai degrab implicite, în cazul experienelor futuriste sau ale lucrrilor cinetice,
tema central ajunge tem unic, obsedant.

De altfel exemplul acestei teme, cu rezolvri iniiale în perimetrul compoziiilor figurative i


mai apoi cu ajutorul elementelor formale de limbaj, mai poate fi suplimentat i cu altele ca:
tema tensiunii, a ritmului i a simetriei, a relaiei ordine-dezordine, a formelor închise-
deschise, care au avut rezolvri succesive în aceleai dou lumi, figurativ i
nonfigurativ. Cursul va dovedi c aceast rut este cât se poate de fireasc, dat fiind c
în spatele oricrui înveli anecdotic, cu figuraie uman, st o actuire a unor elemente
formale, a cror componente realizeaz împreun acea energie vizual necesar
mesajului plastic. Aceast idee este legitimat nu numai prin proiecte ale unor lucrri
plastice sau desvluiri scrise ale unor artiti ci i prin mrturii provenind din lumea literelor
sau a muzicii.
Toate temele, menionate mai sus au fost percepute de artist în categoriile mediului real ,
ca mai apoi, abstrase, epurate prin harul observatorului s devin elemente fundamentale
de expresie plastic, cu prestigiu autonom i cu forme extrem de variate de existen,
amprentate de marca autorului manevrrii lor.

Nu va fi trecut cu vederea un cuplu dintre cele mai nobile i generoase rosturi pe care le
are artistul plastic în istoria culturii umane.
Pe de o parte el va observa, va percepe cu sensori lefuii de exerciiu, cu sensibilitate
înlat profesional, anumite repere ale mediului real care nu se ofer cu uurin
oamenilor obinuii dar care pot avea valori ridicate sub aspectul cunoaterii sau al
încrcturii estetice, devenind astfel un soi de ghid al percepiei.
Pe de alt, parte artistul, ca explorator al acestui mediu al fptuirilor plastice, este cel mai
îndreptit traductor, intermediar, interpret al mesajelor de for ale lumii vizibile, nu
întotdeauna uor de îneles, dar atât de necesare semenilor si.

14