Sistemul de sănătate din România este de tip asigurări sociale şi are ca scop garantarea

accesului echitabil şi nediscriminatoriu la un pachet de servicii de bază pentru asiguraţi. În anul

2005, gradul de cuprindere în sistemul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate era de 96,08%
în mediul urban şi de 98,25% în zonele rurale. Măsurile de modernizare întreprinse începând cu
anul 1998 şi legiferarea reformei sistemului sanitar în 2006 au creat premise pentru
îmbunătăţirea serviciilor în acest sector prin descentralizarea unor activităţi, introducerea noţiunii
de medic de familie la libera alegere a pacienţilor, dezvoltarea bazei de tratament şi prevenţie şi a
accesibilităţii la servicii medicale de calitate, sporirea eficacităţii intervenţiilor de urgenţă.
Începând din anul 2008 majoritatea unităţilor sanitare funcţionează în regim autonom, în
administraţia autorităţilor locale sau judeţene.