Serviciile de Asistenţă Socială

• susţinute financiar şi tehnic de către stat

• PPP

Obiectiv:
menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale
pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenţă,
în cazul în care persoana sau familia este incapabilă singură să o
soluţioneze.
1
• pe lângă serviciile de asistenţă socială întâlnim şi serviciile de
îngrijire socio-medicală.

• serviciile de îngrijire socio-medicală - servicii specializate ce se

adresează persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap,
bolnavilor cronici, persoanelor care suferă de boli incurabile,
copiilor cu nevoi speciale, victimelor ale violenţei în familie.

2
 Tipuri de servicii de AS:

• acordate în mediul natural de viaţă (familie, şcoală, loc de muncă)

• servicii de as.soc. acordate în instituţii de asistenţă socială

(centre pentru vârstnici, centre de plasament, ventre de recuperare
pentru persoanele cu dizabilităţi, instituţii de resocializare a copiilor
şi adolescenţilor cu deviaţii comportamentale, etc.).

3
• servicii de asistenţă socială comunitară (caracter primar-
general şi se acordă la domiciliu, în familie şi în comunitate -
ex. informare, consiliere) şi

• servicii de asistenţă socială specializate (se acordă pentru

nevoi speciale atât la domiciliu cât şi în instituţii specializate -
ex. recuperare handicap).

4
• la nivel individual - asistenţa personalizată (economică,
psihologică, juridică pentru persoanele aflate în nevoie: săraci,
persoane cu handicap, şomeri);

• la nivel de grup (consiliere şi terapii de familie);

• la nivel comunitar (medierea conflictelor, rezolvarea problemelor

comunităţii).

5
- situaţii de urgenţă: abandon, abuz, violenta, etc.

- situaţii de dificultate cronică: deficit cronic de resurse, situaţiile

de sărăcie, persoane dependente de drog, persoane eliberate
din închisoare, mame singure, etc.

6
 Furnizorii de servicii sociale - persoane fizice sau
juridice, publice ori private:

- serviciul public de asistenţă socială la nivel judeţean şi local

(DGASPC, SPAS-uri locale),
- alte servicii publice specializate la nivel judeţean/local (DMPS);
- unităţi de asistenţă medico-socială (centre, spitale);
- instituţii publice care deţin compartimente de asistenţă socială;
- asociaţii, fundaţii, culte religioase;
- persoane fizice autorizate;
- organizaţii internaţionale de profil.

7
 Funcţiile serviciilor de asistenţă socială

• dezvoltarea capacităţilor proprii: indivizilor, familiilor şi

comunităţilor de soluţionare a problemelor dificile de natură
personală, familială sau socio-instituţională cu care se
confruntă.

• suport profesional: consiliere, terapie individuală sau de grup,

informare, etc.

8
- facilitarea absorţiei sprijinului pus la dispoziţie de către stat: multe
persoane aflate temporar in dificultate nu cunosc formele de
suport instituţional disponibile la care au dreptul şi de aceea
asistentul social are misiunea de a-i informa despre prestaţiile
sociale de care pot beneficia.

- focalizarea şi eficientizarea suportului social: utilizarea focalizata si

selectiva a diferitelor forme de suport social precum si
asigurarea utilizării efective a resurselor alocate pentru nevoia
avuta in vedere.

9
• apărarea intereselor şi drepturilor persoanelor aflate în dificultate

• diagnoza problemelor socio-umane: SPAS-urile stabilesc o “hartă”

a problemelor sociale la nivel comunitar, identifică şi
înregistrează persoanele vulnerabile;

• prevenţie: serviciile de asistenţă socială previn instalarea unor

procese sociale patologice (consum de drog, delincvenţa,
abandon şcolar, neglijarea copiilor, violenţa domestică).

1
0
 Principii de organizare

• solidaritate socială:  întreaga comunitate participă la sprijinirea

persoanelor in dificultate.

• îmbinarea as. soc. generale cu as. soc. specializată:

(a) servicii de asistenta sociala generale dezvoltate la nivel
comunitar si oferă un prim suport celor aflaţi in dificultate.
(b) servicii de asistenta sociala specializate care se adresează
unor anumite tipuri de probleme, cu mijloace mai specializate.

1
1
• abordarea globală: interdependenţa problemelor persoanei,
familiei şi comunitatii.

• universalitatea: serviciile de asistenta sociala nu sunt destinate

numai celor săraci. Si cei care au un standard satisfăcător de
viață pot avea de înfruntat situații de dificultate pe care nu le
pot soluționa cu mijloace disponibile (ex. divorţ).

1
2
• caracter profesional: cunostiinte specializate, deprinderi, abilitați
practice si un set de valori, principii, norme, reguli morale ce
alcătuiesc codul deontologic al profesiei.

• opţiune fundamental umanistă: persoana umana reprezintă

valoarea suprema a actului de asistenta sociala.

1
3
• baza organizării este comunitatea: responbsabilitatile si deciziile
de organizare sunt ale comunitatii locale.

• parteneriatul: participarea mai multor institutii, organizatii,

autoritati, retele informale (prieteni, vecini, colegi, familie), a
tuturor actorilor comunitari in vederea rezolvării problemelor
sociale.

• echipa multidisciplinară:  specialiști din domenii diferite.

1
4