Sunteți pe pagina 1din 20

Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

Curs de argumentare si iniţiere în


dezbateri

1
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

Structura
I.
1. Prezentare generală
2. Structura unui argument
3. Tipuri de dovezi
4. Regulile argumentatorului iscusit

II.
1. Respingerea unui argument
2. Erori de logică

III.
1. Moţiunea
2. Cazul afirmator
3. Rolurile vorbitorilor

IV
1. Chestionarea încrucişată
2. Criterii de jurizare
3. Chestiuni de stil şi etică a dezbaterilor

I.1. Prezentare generală

http://www.idebate.org/, http://www.ardor-deb.ro,
http://www.idebate.org/wiki_ro/

How to brush up your debating skills


http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/politics/election_2010/8619277.stm

Filme de văzut:

12 Angry Men
Erin Brockovich
Good Will Hunting
The Devil’s Advocate
Yes, Prime Minister
The Great Debaters

2
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

Ce e argumentul?

Un argument este o încercare de a demonstra adevărul unei afirmaţii, numită concluzie,


bazându-ne pe adevărul unei mulţimi de alte afirmaţii, numite premise. Aproape toate
clasificările găsite au la bază acelaşi criteriu şi anume modul în care se construieşte
raţionamentul. Astfel argumentele pot fi:
o Inductive
o Deductive
o Prin analogie

Tipul de
Exemplu Avantaje Dezavantaje
argument
P1. Biologia este
plictisitoare.
P2.Chimia este
plictisitoare.
P3.Franceza este - Poate fi uşor de
INDUCTIV - Este uşor de creat
plictisitoare. contraargumentat
Concluzia: Toate
materiile sunt
plictisitoare.

P1. Doua unghiuri ale


unui triunghi
măsoară 60 de
grade - Este foarte greu - Este destul de
DEDUCTIV P2. Un triunghi are 180 de greu sa creăm un
de grade contraargumentat astfel de argument
Concluzia: Cel de-al
treilea unghi are tot
60 de grade
Analogia = o comparaţie
Prin care pune accentul
- Atrage atenţia - Sunt argumente
ANALOGI de asemănările
- Este uşor de gasit instabile
E dintre doua lucruri
altfel diferite

I.2 Structura de bază a argumentului (ARD)


Pentru ca un argument să fie credibil, el trebuie să conţină câteva elemente importante:

1. AFIRMAŢIE=ideea, exprimată simplu şi concis, pe care vrem să o susţinem în


timpul dezbaterii. Aceasta se formulează ca un titlu sau o propoziţie scurtă care
enunţă exact esenţa a ceea ce se doreşte a fi demonstrat.

2. RAŢIONAMENTul constă în explicarea în detaliu, pas cu pas, a lucrurilor pe


care dorim să le afirmăm. Astfel, raţionamentul se constituie dintr-o înşiruire

3
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

logică a premiselor de la care pornim, oferă justificarea prin care acele premise
duc la concluzia (AFIRMATIA) respectivă. În aceastĂ parte a argumentului se
găseşte atât substanţa acestuia-ceea ce vrem să spunem- cât şi logica acestuia-
cum ajungem la ceea ce vrem să spunem.

3. DOVADA= un exemplu concret care să ilustreze / să certifice ceea ce se


exprimă prin RAŢIONAMENT. Exemplul trebuie să fie îndeajuns de larg încât să
confirme ideea sustinută. De asemenea, ORICE dovadă trebuie să fie explicată,
nu numai expusă, aratând celorlalţi: 1.ce înseamnă dovada? 2.de ce e relevantă
pentru argument? Si 3. că este suficientă pentru a demonstra întreaga afirmaţie.

4. IMPACTARE= o dată ce argumentul alcătuit din primele trei părţi este conturat,
este necesar, întotdeauna, să-i arătăm importanţa faţă de tema la care se referă,
şi relevanţa (la ce duce argumentul, in ce fel e important pentru discuţia
respectivă).

IMPORTANT!
DOVADA susţine RAŢIONAMENTUL, iar acestea două împreună susţin
AFIRMAŢIA, căreia i se atribuie o IMPORTANŢĂ.

I.3. Tipuri de dovezi


Definiţie

Dovezile pot fi privite în general ca orice formă de sprijin care contribuie la


demonstrarea unui argument în mod verificabil, presupus obiectiv. Ele pot consta din
studii ştiinţifice, sondaje, declaraţii ale experţilor în domeniu, exemple (studii de caz)
etc. Se cuvine menţionat totuşi că majoritatea acestor exemplificări nu sunt argumente
ultime şi imbatabile şi sunt supuse unui anumit grad de subiectivitate, fie din cauza unor
imperfecţiuni în efectuarea lor, fie din cauza limitărilor ce apar la generalizarea
concluziilor, fie pur şi simplu din cauză că fac apel la percepţii umane şi prin aceasta se
bazează pe chestiuni subiective. In pofida acestor menţiuni totuşi, dovezile ocupă un
loc crucial într-o rundă de dezbateri, pentru că oferă temeiul unui argument.

1. Studiile ştiinţifice

Constau în utilizarea unei serii de metode de investigaţie (observaţia, descrierea,


experimentul, studiul legăturilor cauzale etc.) în scopul testării unor ipoteze şi dobândirii
unor noi cunoştinţe într-un domeniu specific. Cel mai adesea, studiile sunt întreprinderi
ample şi complexe, iar înţelegerea lor necesită cunoştinţe temeinice de statistică,
sociologie, psihologie experimentală etc. Sunt în egală măsură dovezile care pot oferi
cele mai impresionante rezultate şi concluzii. Se recomandă utilizarea cu moderaţie a
concluziilor anumitor studii, din moment ce în majoritatea cazurilor, cei care le vor folosi
nu vor fi verificat validitatea tuturor metodelor de investigaţie folosite. Avantajele
studiilor, pe de altă parte, constau de multe ori în:

• gradul extins de acoperire geografică;

4
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

• surprinderea unor fenomene de-a lungul unui număr mare de ani;

• o cantitate considerabilă de corelaţii între diversele variabile avute în vedere.

2. Sondajele de opinie

Unele dintre cele mai des întâlnite dovezi în dezbateri, sondajele de opinie sunt expresii
ale opiniilor populaţiei dintr-o anumită sferă geografică asupra unui set de chestiuni.
Există însă şi o serie de precauţii care trebuie avute în vedere în momentul în care
apelaţi la sondaje ca formă de sprijinire a argumentelor:

• posibile erori de selectare a subiecţilor;

• rata non-răspunsurilor;

• răspunsurile părtinitoare;

• ordinea întrebărilor afectează de multe ori proporţiile răspunsurilor;

• gradul şi proporţionalitatea de acoperire geografică.

3. Declaraţiile experţilor în domeniu

Uneori, o dezbatere interminabilă pe un subiect în care niciunul din cei implicaţi nu este
expert poate fi terminată prin aducerea în atenţie a unei declaraţii sau a unei serii de
declaraţii ale experţilor în acel domeniu. Bineînţeles, acest tip de dovadă nu este foarte
convingătoare de una singură, ci de cele mai multe ori atunci când este coroborată cu
alte forme de dovezi (studii ştiintifice, sondaje de opinie, studii de caz). Înainte de a
folosi o astfel de declaraţie/opinie, e bine să vă întrebaţi:

- este persoana în cauză cu adevarat expert în domeniul respectiv? Care sunt


standardele pe care trebuie să le îndeplinească?

- face parte persoana în cauză dintr-o majoritate în ce priveşte opiniile în domeniul de


expertiză sau e mai degrabă reprezentantul părerilor minorităţilor?

- există şi alte dovezi concrete în sprijinul declaraţiilor persoanei în cauză?

4. Studiile de caz

Studiile de caz reprezintă o formă de investigare ştiinţifică ce se bazează nu atât pe


aspectul cantitativ al cercetării, cât pe cel calitativ, de studiere în profunzime a unui
anumit fenomen. Avantajul acestora este nivelul mult mai atent de explicare a
corelaţiilor şi legăturilor cauzale dintre anumite fenomene. Principalul dezavantaj este
posibilitatea mult mai mică de a generaliza concluziile unui astfel de studiu. În general
este nevoie de un număr foarte mare de studii de caz pentru a putea face o

5
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

generalizare, şi chiar şi atunci, de cele mai multe ori aceasta trebuie făcută prin
raportare la o zonă geografică sau/şi o perioadă de timp.

I.4. Regulile argumentatorului iscusit


1. Identificaţi premisele şi concluzia !
2. Prezentaţi-vă ideile într-o ordine firească!
3. Porniţi de la premize solide!
4. Folosiţi un limbaj concret, specific, precis!
5. Evitaţi exprimările evaluative!
6. Fiţi consecvenţi cu folosirea termenilor!
7. Fiţi consecvenţi cu folosirea fiecărui termen!

1) Identificaţi premisele şi concluzia


Pentru a identifica concluzia unui argument punem întrebarea: Ce anume vrea
să dovedească acest argument? Concluzia este afirmaţia pentru care trebuie oferite
motive. Afirmaţiile care ne oferă motive pentru susţinerea concluziei se numesc
premise.
Să luăm de exemplu acest citat din Winston Churchill: „Fiţi optimişti. Nici nu are
rost să fiţi altceva.” Acesta este un argument, deoarece Churchill ne oferă un motiv să
fim optimişti: premisa că nu are rost să fim altceva. Premisa şi concluzia lui Churchill
sunt destul de evidente, dar concluziile anumitor argumente s-ar putea să nu fie atât de
evidente până când ele nu sunt explicate.

Sherlock Holmes este nevoit să explice una dintre concluziile sale cheie în
Întâmplarea cu Fulgerul Argintiu: „În grajduri era ţinut un câine de pază şi totuşi, deşi
cineva intrase şi luase un cal, câinele nu lătrase. Evident, vizitatorul fusese cineva pe
care câinele îl ştia bine.”

Holmes are două premise: una este explicită: câinele nu l-a lătrat pe vizitator.
Cealaltă este un adevăr general despre câine, pe care Holmes presupune că îl ştim:
câinele îi latră pe străini. Împreună, aceste premise implică faptul că vizitatorul nu era
străin.

Când folosim argumente pentru a afla ceva, putem uneori pleca de la concluzia
pe care vrem s-o apărăm. Prima grijă este să o formulaţi clar. Dacă vreţi să luaţi drept
adevărată concluzia lui Churchill, şi să susţineţi că că ar trebui să fim optimişti, spuneţi-
o limpede. Apoi, întrebaţi-vă ce motive aveţi să susţineţi această concluzie.

Aţi putea recurge la autoritatea lui Churchill: dacă el spune că ar trebui să fim
optimişti, cine suntem noi să susţinem contrariul? Totuşi, acest recurs la autoritate s-ar
putea să nu ne servească prea mult, pentru că există probabil măcar o altă persoană
care a susţinut că ar trebui să fim pesimişti. Trebui să faceţi deci un efort de gândire
independent.

Încă o dată: care sunt motivele voastre de a crede că ar trebui să fim optimişti?

6
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

Poate este motivul vostru acesta: că dacă suntem optimişti, dispunem de mai
multă energie pentru a obţine succesul pe când pesimiştii se simt înfrânţi dinainte, şi din
această cauză nici măcar nu fac efortul de a încerca să reuşească, Astfel aţi ajuns la o
premisă majoră: optimiştii au mai multe şanse de reuşită, de împlinire a scopurilor pe
care şi le-au propus. Dacă aceasta este premisa voastră, atunci spuneţi-o limpede.

S-ar putea să fiţi nevoiţi să încercaţi mai multe tipuri de argumente până îl veţi
descoperi pe cel care să meargă.

2) Prezentaţi-vă argumentele într-o ordine firească

Argumentele scurte sunt de obicei prezentate într-un paragraf sau două. Începeţi
cu concluzia, urmată de motivele voastre, sau începeţi întâi cu premisele şi apoi treceţi
concluzia la urmă. Prezentaţi-vă ideile într-o ordine care să dezvăluie felul în care
raţionaţi în chipul cel mai uşor de înţeles pentru cel care vă ascultă.

Este posibil să vă vedeţi nevoiţi să rearanjaţi argumentele de mai multe ori pentru a
găsi ordinea firească.

3) Porniţi de la premise solide.


Indiferent cât de bine aţi argumenta de la premise la concluzie, concluzia voastră
va şi slabă dacă premisele voastre sunt slabe. Uneori este uşor să pornim de la
premise solide. Este posibil să aveţi exemple binecunoscute la îndemână sau experţi
bine informaţi, care susţin în mod clar aceeaşi idee. Alteori este mai greu. Dacă nu
sunteţi siguri de soliditatea unei premise, este probabil cazul să întreprindeţi cercetări
suplimentare şi/ sau să creaţi un scurt argument în spijinul premisei. Dacă vedeţi că nu
puteţi argumenta premisele cum se cuvine, abandonaţi-le cu totul şi începeţi din altă
parte.

4) Folosiţi un limbaj concret, specific, precis.


Fiţi limpezi când scrieţi. Evitaţi termenii abstracţi, vagi, generali.
„Am urcat pe munte ore întregi în soare” este de o sută de ori mai bine decât „A fost o
îndelungată perioadă de efort susţinut.”

5) Evitaţi exprimările evaluative

Rezistaţi tentaţiei de a vă întări argumentele prin caricaturizarea părţii adverse.


În general, oamenii susţin o poziţie sau alta pentru motive sincere şi serioase. Încercaţi
să le pricepeţi punctul lor de vedere chiar dacă sunteţi de părere că este complet
eronat.
Cineva care se opune folosirii unei noi tehnologii nu este neapărat în favoarea
„revenirii la viaţa în caverne” de exemplu, iar persoana care susţine reducerea
cheltuielilor militare nu susţine neapărat „predarea în mâinile ruşilor”. Dacă nu sunteţi în
stare să vă imaginaţi cum poate susţine cineva punctul de vedere pe care îl atacaţi, nu
înseamnă decât că nu îl înţelegeţi încă.
Evitaţi, în general, exprimările a căror unică menire este să antreneze afectiv pe
cititorii sau ascultătorii voştri, fie pro, fie contra punctului de vedere aflat în discuţie.

7
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

Exprimările evaluative sunt o piedică în beneficiul celor deja convertiţi, pe câtă


vreme o prezentare imparţială a faptelor poate aduce noi adepţi prin simpla enunţare.

6) Fiţi consecvenţi în folosirea termenilor


Folosiţi acelaşi grup de termeni pentru fiecare idee. Folosirea aceloraşi termeni
este cu precădere importantă când argumentul vostru depinde de evidenţierea
legăturilor dintre premise.
Ca atare, este important să fim consecvenţi cu folosirea termenilor dacă vrem ca
legătura strânsă dintre premise, luate individual, şi cea dintre premise şi concluzie să nu
fie pierdute.

7) Fiţi consecvenţi cu folosirea fiecărui termen


Tentaţia – şi eroare – opusă este aceea de a folosi acelaşi termen în mai multe
accepţiuni. Aceasta este aşa-numita eroare de logică a ambiguităţii (a echivocaţiei)
Ex. De ambiguitate: „Femeile şi bărbaţii sunt diferiţi din punct de vedere fizic şi afectiv.
Ca atare, sexele nu sunt egale şi de aceea, legea nu ar trebui să pretindă că ele sunt
egale.”
Uneori suntem tentaţi să fim ambigui prin utilizarea vagă a unui termen cheie. O
metodă bună pentru a evita ambiguitatea este să definiţi cu multă atenţie orice termen
cheie atunci când îi introduceţi în discuţie. Mai apoi, nu vă rămâne decât să fiţi convinşi/
siguri că îi întrebuinţaţi doar în sensul în care i-aţi definit. Aplicaţi regula mai des în
cazul unor termeni specili sau de natură tehnică.
Voltaire: „Dacă vrei să stai de vorbă cu mine, defineşte-ţi termenii!”
A defini – a stabili graniţele.

PARTEA II

II.1. Atacarea unui argument


Respingerea unui argument constă în afirmarea explicită a dezacordului cu
afirmaţia respectivului argument şi prezentarea unor motive convingătoare pentru care
teza argumentului nu poate fi luată în considerare. În cadrul unei runde de dezbateri,
respingerea argumentelor echipei adverse este una dintre îndatoririle de bază, atât
pentru afirmatori, cât mai ales pentru negatori. Orice argument pentru care nu se
propune o respingere, poate fi considerat ca fiind acceptat de către echipa oponentă.
Pentru a câştiga dezbaterea, o echipă trebuie să demonstreze nu doar de ce
argumentele proprii sunt bine întemeiate, ci şi de ce argumentele celeilalte echipe nu au
fost demonstrate într-un mod corect sau convingător.

Există o serie de moduri diferite în care puteţi arăta de ce un argument nu poate fi


luat în considerare. Uneori o singură tehnică poate funcţiona, alteori este util dacă
acţionaţi atât la nivelul raţionamentului, cât şi al dovezilor.

8
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

- raţionamentul conţine erori de argumentare: este foarte posibil ca întregul argument


să se bazeze pe o legătură cauzală inexistentă, pe un apel la majoritate nedocumentat,
sau pe o generalizare pripită; încercaţi să identificaţi aceste erori acolo unde este cazul
şi scoateţi-le în evidenţă!

- nu există suficiente dovezi în sprijinul argumentului: fie că argumentul celeilalte


echipe nu este susţinut prin dovezi convingătoare, fie credibilitatea surselor poate fi
pusă la îndoială, sau uneori pur şi simplu aveţi dovezi mai noi sau din surse mai
credibile, care susţin contrariul.

- nu este demonstrat factual: argumentul se bazează doar pe speculaţii, fără să facă


trimitere la dovezi, exemple istorice sau studii de caz; chiar dacă este plauzibil, nu
poate fi considerat demonstrat dincolo de orice urmă de îndoială.

- prezintă o situaţie care este inclusă într-un argument propriu: poate că argumentul
lor nu este decât o excepţie a unui caz general prezentat într-unul dintre argumentele
voastre ; în acest caz, impactul argumentului lor în cadrul dezbaterii este mult diminuat
sau îşi pierde total relevanţa.

- impactul este minor prin comparaţie cu impactul argumentelor voastre: deşi


argumentul poate fi corect construit din punct de vedere logic, implicaţiile acestuia sunt
valabile pe o arie foarte restrânsă (din punct de vedere geografic, temporal, al efectelor,
al populaţiei afectate etc.)

II.2. Erori de logică


1. Generalizarea pripită

 un argument prin exemplificare, incorect utilizat. Un argument prin exemplificare


bun include un mare număr de exemple, dar o generalizare pripită este bazata pe doar
unul sau două exemple.

Exemplu : Azi dimineaţă am dat peste două şoferiţe care au făcut greşeli elementare
de condus. De bună seamă, femeile sunt un pericol la volan.

NOTĂ: o mare parte dintre prejudecăţi sunt exemple de erori de logică.

2. Cauză – Coincidenţa

 doar pentru că un eveniment survine după un alt eveniment, nu ne permite să


tragem concluzia că primul eveniment a fost cauza celui de-al doilea.

Exemplu : În fiecare dimineaţă, cocoşul cântă înainte să se lumineze de zi. Pesemne


că el este cel care provoacă răsăritul soarelui.

9
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

NOTĂ: o mare parte dintre superstiţii sunt şi ele exemple de erori de logică.

3. Atacul la persoană

 se încearcă discreditarea unui argument prin devierea atenţiei asupra caracterului


sau particularităţilor persoanei care sprijină argumentul respectiv.

Exemplu: De ce am asculta propunerile privitoare la sistemul de asigurări de


sănătate care vin din partea unui bărbat care îşi înşeală soţia?

4. Apelul la autorităţi în diverse domenii

 apelul la autoritate nu este greşit în sine, ci doar atunci când autoritatea nu are
expertiză în domeniul de discuţie.

Exemplu: Am văzut o reclamă în care celebrul jucător de fotbal Pele recomandă


baterii “Energizer”. Cred că de acum încolo numai asta am să folosesc şi eu, doar e
Pele cel care le face publicitate.

5. Panta alunecaosă

 presupune că săvârşirea unei anumite acţiuni ar provoca un întreg lanţ de


evenimente nedorite.

Exemplu: Dacă începeţi să lipsiţi de la cursuri, nu mai e mult până ce o să lipsiţi şi de


la seminarii, şi o să ignoraţi complet facultatea, şi nici nu o să vă mai chinuiţi s-o
absolviţi, şi o să trebuiască să faceţi tot felul de munci mărunte toată viaţa, fără să
reuşiţi vreodată să aveţi un trai decent. Deci, nu lipsiţi de la cursuri, dacă vreţi să aveţi
un trai decent.

6. Raţionamentul circular

 este un raţionament care se manifestă ca şi cum o întrebare care trebuie pusă a


primit deja raspuns .

Exemplu : Cred că ar trebui să facem astfel, deoarece aşa mi se pare corect să


facem.

7. Falsa dilema

 se creează o situaţie limită în care eşti pus să alegi fără a ţi se da mai multe
variante.

Exemplu: Ori mergem la teatru, ori nu mai ieşim din casă.

10
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

Exerciţii
1. Identificarea unor erori de logică:

 David Beckham spune ca Pepsi este cea mai buna bautura, deci asa trebuie sa
fie.
 Ministrul de externe al Rusiei spune ca tara sa are doar intentii pasnice si ar
trebui sa-l credem pe cuvant.
 Daca am avea pedepse mai dure pentru infractiunile rutiere nu ar mai fi asa de
multe accidente.
 In ultimii cinzeci de ani, odata cu imbunatatirea sistemului de educatie a crescut
si rata criminalitatii juvenile. Desi educatia are efecte pozitive, se pare ca aduce cu sine
si o crestere a criminalitatii.
 De ce sa nu acceptam noul proiect de lege cand 90% din populatie e deja de
acord cu acesta?
 Este de preferat sa interzicem total fumatul in baruri. Singura alternativa este ca
peste tot sa se fumeze si sa fie un fum insuportabil.
 Experientele paranormale exista pentru ca am avut experiente care nu pot fi
explicate decat prin existenta paranormalului.
 Nu ar trebui sa il ascultam pe ministrul sanatatii cand ne spune ca fumatul
dauneaza grav sanatatii pentru ca si el fumeaza din cand in cand.
 Pana acum nimeni nu a reusit sa infirme existenta OZN-urilor, deci acestea
trebuie sa existe.
 Argumentul tau este absolut irelevant pentru ca stiu sigur ca tu n-ai facut cursul
de argumentare, deci nu cunosti reguli elementare de formulare a argumentelor.
 Daca alcoolul si fumatul sunt permise, ar trebui sa fie permisa si marijuana,
pentru ca nu are efecte negative mai grave decat acestea.
 Azi toate soferitele pe care le-am vazut au facut cate o greseala elementara de
condus. De buna seama pentru ca femeile nu sunt buni soferi.
 De zeci de ani de zile toata lumea face la fel. De ce ar trebui sa schimbam
traditia tocmai acum?
 Inainte sa demonstrez eu de ce cred ca Pamantul e rotund, mai bine arata-mi tu
de ce crezi ca nu e.
 Scriitorul Gunter Grass a marturisit recent ca in tinerete a avut de a face cu
aparatul de securitate al nazistilor. De acum incolo nu ar mai trebui sa ne interseze
cartile sale.

2. SPAR debates (90’, 90’, 60’, 60’)

o In Romania de astazi, merita sa fii corupt


o Razboiul pentru impunerea democratiei este justificat
o Tinerii se pot realiza mai bine in tara decat in strainatate

11
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

o Cenzura este justificata


o O strategie preemptiva in lupta cu teroristii este justificata
o Televiziunea are, per total, o influenta mai degraba benefica decat daunatoare
o Programele de discriminare pozitiva sunt justificate
o Dezvoltarea economica e mai importanta decat protectia mediului
o Dezbaterile sunt o prostie
o Libertatea de expresie ar trebui limitata
o Statele lumii dezvoltata ar trebui sa ierte datoria statelor lumii a treia
o Presa ar trebui sa se autocenzureze
o Uniformele ar trebui reintroduse in scoli
o Limita de varsta pentru consumul de bauturi alcoolice ar trebui redusa
o Votul cetatenesc ar trebui facut obligatoriu
o Sistemul de educatie romanesc ar trebui sa-si schimbe modalitatile de
examinare finala
o Prostitutia ar trebui legalizata
o Fumatul ar trebui sa fie permis/interzis in locurile publice

PARTEA III
III.1.MOŢIUNEA

Definiţie: Motiunea este formularea exacta a temei asupra careia se va discuta in


cadrul unei runde de dezbateri. Majoritatea afirmatiilor care tin de lumea inconjuratoare
au potentialul de a se constitui intr-o motiune (chestiuni care tin de politica, economie,
cultura, social, medicina/bioetica, educatie, relatii internationale, filosofie, drepturi si
libertati etc.), cu anumite exceptii: afirmatiile truistice, cele tautologice, sau cele
dovedite stiintific si acceptate in unanimitate de autoritatile in domeniu ("Apa fierbe la
temperatura 100 de grade pe scara Celsius").

Caracteristici: O motiune trebuie sa indeplineasca minim 2 conditii: (1) trebuie sa


presupuna existenta unui conflict, trebuie sa permita existenta unei parti care sa se
declare de acord cu motiunea si in acelasi timp a unei parti care sa se declare impotriva
motiunii; (2) trebuie sa fie echilibrata, sa ofere sanse reale de castig ambelor tabere,
atat celei care sustine motiunea, cat si celei care o neaga.

Tipuri: Exista 2 tipuri majore de motiuni, in functie de abordarea dezbaterii:

- de valoare: pun in discutie gradul diferit de acceptare a unei valori - "Televiziunea


are mai mult efecte negative decat pozitive " sau creeaza situatii in care doua valori
sunt in opozitie - "Dreptul publicului la informare este mai important decat dreptul
persoanelor publice la viata privata"

12
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

- de strategie: discuta gravitatea unor probleme si oportunitatea implementarii unor


schimbari - "Romania ar trebui sa legalizeze consumul de droguri usoare"

Abordarile celor doua motiuni presupun structurari diferite ale cazurilor prezentate si
ale liniilor de argumentare pe parcursul dezbaterii.

III.2.CAZUL AFIRMATOR (CAZUL LA PRIMA VEDERE)

In terminologia juridica prima facie (la prima vedere in traducere aproximativa)


presupune ca exista suficiente dovezi pentru a demonstra o anumita afirmatie. Aceasta
notiune se coreleaza cu "obligatia de a demonstra" (burden of proof) o anumita pozitie,
care in dezbateri revine echipei afirmatoare.

Obligaţia de a demonstra moţiunea într-o dezbatere se compune din mai multe


obligaţii, sau datorii, pe care un vorbitor sau o echipă trebuie să le îndeplinească pentru
a câştiga dezbaterea. Pe de o parte, această obligaţie este mai degrabă o convenţie
care priveşte răspunsul la întrebarea „cine ar trebui să îşi prezinte cazul prima oară?”
Pe de altă parte însă obligaţia de a demonstra este mult mai importantă, deoarece
conţine toate cerinţele logice pentru acceptarea sau respingerea unui caz: obligaţia de
a avea conflict (de a propune o schimbare); obligaţia de a avea un caz consistent (de a
aduce dovezi în sprijinul afirmaţiilor); obligaţia de a convinge (de a demonstra că
argumentele aduse sunt mai bune decât ale echipei adverse).

DEFINITIILE

Definirea termenilor motiunii precum si a altor termeni ce vor fi folositi de catre echipa
afirmatoare este una dintre conditiile de baza ale unei bune desfasurari a dezbaterii. De
cele mai multe ori cei care dezbat vor trebui sa construiasca definitii clare ale unor
termeni specifici ce tin de motiune ("mass-media", "euthanasia", "cenzura", "coruptie",
"integrare europeana" etc.), cat si a unor termeni intalniti recurent in formularea
motiunilor ("a legaliza", "mai important", "preferabil", "moral" etc.). Este important ca
definitiile sa aiba la baza o anumita autoritate in domeniu (Dictionar EXplicativ al Limbii
Romane, Dictionar Enciclopedic, dictionare specializate pe domeniul juricid, medical,
economic etc.), dar este recomandat de multe ori ca definitiile sa fie modelate in asa fel
incat sa corespunda scopurilor echipei afirmatoare. Mai mult, exista cateva principii
generale pe care o definitie trebuie sa le respecta in cadrul unei dezbateri:

- sa fie relevanta scopului dezbaterii: desi o definitie din DEX pentru globalizare are o
anumita autoritate, e posibil ca intr-o dezbatere despre efectele benefice si cele
negative ale globalizarii sa fie mai utila o definitie dintr-o publicatie specializata;

- sa nu fie partinitoare: a defini avortul ca "practica imorala de ucidere a unei fiinte


umane" intr-o dezbatere despre legalizarea avortului va servi cu siguranta afirmatorilor,
insa va lasa foarte putin spatiu de argumentare echipei negatoare;

13
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

- sa nu fie prea larga sau prea restransa: in contextul unei motiuni ca "ONU ar trebui
sa impuna prevederi internationale mult mai stricte cu privire la poluarea raurilor",
afirmatorul nu va avea foarte multe de castigat definind "poluare" drept "deversarea de
sticle"; in egala masura, nu ar fi o alegere inspirata pentru bunul mers al dezbaterii sa
defineasca "poluare" drept "contaminare cu un corp strain", negatorul putand
argumenta ca pana si pestii sau plantele sunt corpuri straine de apa si ca definitia
afirmatoare este mult prea permisiva;

- sa nu fie truistice sau tautologice: afirmatorul nu aduce nici o clarificare in dezbatere


daca defineste "dreptul la viata privata" drept "libertatea de a avea o viata privata" sau
"ineficient" drept "care nu indeplineste standardele de eficienta" si isi creaza toate
premisele ca definitiile sa fie puse in discutie de catre negatori.

CRITERIUL

Criteriul unei dezbateri este standardul propus de o echipa din prisma careia se va
judeca demersul acesteia. Intr-o dezbatere de valoare, criteriul reprezinta unitatea de
masura pentru a judeca efectele pozitive si cele negative ale unei situatii, sau pentru a
pune in balanta doua valori care intra in conflict. Intr-o dezbatere de strategie, criteriul -
denumit si scop - este valoare catre care se tinde, iar planul propus de afirmator este
modalitatea de atingere a respectivei valori/respectivului scop.

Un criteriu bine ales trebuie sa respecte si el anumite principii generale:

- sa fie diferit de o simpla reformulare a motiunii: de multe ori echipele sunt tentate sa
aleaga drept criteriu tocmai ceea ce au de demonstrat ca este de dorit. Intr-o dezbatere
ca "Siguranta nationala este mai importanta decat protejarea libertatilor individuale",
afirmatorii nu aduc nimic nou in dezbatere alegand drept criteriu "siguranta populatiei";

- sa fie specific: o alta tendinta des intalnita este adoptarea unui criteriu cu care toata
lumea poate fi de acord si la care se poate ajunge intr-o multime de moduri, nu doar
prin cazul afirmator/negator, cel mai cunoscut exemplu in acest sens fiind "bunastarea
populatiei";

- sa fie o valoare elementara si de dorit: criteriul sau scopul trebuie sa fie expresia
evidenta a unei valori de baza; daca echipa adversa trebuie sa va intrebe de ce doriti "o
educatie corecta" in calitate de afirmatori pe motiunea "Cenzura formelor de expresie
artistica e justificata", poate e cazul sa va intrebati care e adevarata miza a cazului
dumneavoastr; "protejarea copiilor" poate fi in acest sens o valoare mult mai adecvata
ce poate fi inteleasa mai usor si de catre echipa adversa.

ARGUMENTELE

In cadrul unui discurs, e recomandat ca argumentele sa fie grupate pe o anumita


structura, si sa pastreze in orice moment relevanta fata de criteriu. Argumentele

14
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

specifice pot fi grupate sub "umbrela" unui argument major, numit si contentie. Un
exemplu despre construirea unui astfel de caz poate fi urmatorul:

Motiune: Cenzura guvernamentala a formelor de expresie artistica e justificata

Criteriu: Protejarea grupurilor sociale vulnerabile

Contentia A: Accesul grupurilor fara discernamant la anumite forme de expresie le


pericliteaza dezvoltarea
Argumentul 1: Efectul violentei in mass-media (muzica, film, multimedia) asupra
copiilor este unul demonstrat
Argumentul 2: Limitarea accesului minorilor la materiale pornografice are o sustinere
psihologica
Contentia B: Sensibilitatile religioase si etnice pot fi foarte usor declansate in
societatea contemporana, cu efecte devastatoare
Argumentul 1: Minoritatile religioase si etnice pot percepe anumite forme de expresie
drept sursa de disconfort si marginalizare
Argumentul 2: Reactia minoritatilor la anumite forme de expresie artisitca se traduce
cel mai adesea in actiuni concrete .

NOTA: Orice argument adus in discutie trebuie fie contraargumentat, fie aprobat de
echipa oponenta (acord strategic) In caz contrar, se considera castigat de echipa care
l-a propus in cadrul dezbaterii.

CAZUL DE VALOARE

Dezbaterile de valoare presupun ca, in prima instanta, echipa afirmatoare sa


propuna un criteriu prin care apere valoarea din cadrul motiunii. Este de datoria echipei
afirmatoare sa explice pertinent legatura dintre motiune, criteriul propus de dansii si
argumentele care vin sa sustina respectivul criteriu. Dupa prezentarea cazului afirmator
echipa negatoare are la dispozitie mai multe strategii de atac:

a) Poate incerca sa sustina valoarea opusa din cadrul motiunii propunand un


criteriu si un caz propriu
b) Poate accepta valoarea echipei afirmatoare dar sa prezinte un criteriu
propriu si sa incerce sa demonstreze superioritatea lui fata de cel
afirmator
c) Poate incerca sa demonstreze ca intre valoarea si criteriul afirmatorilor nu
exista nicio legatura valida, sau lipsa legaturilor intre criteriu si
argumentele afirmatorilor;

Oricare va fi strategia aleasa ea va fi prezentata de primul vorbitor al echipei


negatoare si nu trebuie schimbata pe durata intregii dezbateri. In cazul in care echipa
negatoare nu va prezenta o pozitie argumentata solida de la inceput aceasta va pierde
runda. Echipa negatoare se poate declara de accrd cu o parte din argumentele aduse
de afirmatori, dar trebuie sa o faca la primul vorbitor si contraargumentarea acestora
ulterioara nu mai poate fi facuta.

15
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

Exemplu: Dreptul presei la informarea cetatenilor este mai important decat dreptul
politicienilor la viata privata.

CAZUL DE STRATEGIE

In cadrul dezbaterilor de strategie se propun si se discuta planuri de actiune


referitoare la probleme curente.
Este de datoria echipei afirmatoare sa propuna un caz de strategie care va contine:
a) O problema relevanta identificata in starea generala a evenimentelor (status-qvo)
b) Un plan care va contine masuri clare, agenti responsabilit pentru implementarea
lor si costurile aferente implementarii masurilor respective
c) Scopul primordial al planului propus este de a rezolva problema identificata;
totodata insa, acesta ar genera si alte avantaje colaterale

Echipa negatoare poate ataca planul propus de afirmatori pe mai multe directii:
a) se poate ataca problema ca fiind fie incorect identificata, fie minora fata de
status-qvo
b) se poate ataca planul (nu rezolva problema, superficial, efecte negative
neprevazute, costuri prea mari, imposibil de implementat)
c) se pot ataca avantajele (minore fata de posibile dezavantaje, minore fata de
costurile necesare)
d) se poate propune un contra-plan si sa se argumenteze eficienta superioara a
acestuia

Exemplu: Euthanasia ar trebui legalizată.

III.3 Rolurile vorbitorilor

In cele ce urmeaza vor fi evidentiate sarcinile specifice ale fiecaruia dintre


vorbitori. Indeplinirea lor va fi primul criteriu dupa care se stabileste echipa castigatoare
in respective runda.

Primul vorbitor afirmator are rolul de a deschide dezbaterea,de a prezenta


definitiile echipei sale si marea majoritate a cazului afirmator. Practic, acesta stabileste
terenul argumentativ in cadrul caruia va avea loc respectiva runda. Odata terminat
discursul, el va fi chestionat de al treilea vorbitor negator, iar apoi la randul sau va
chestiona pe al doilea vorbitor negator dupa discursul lui.
Primul vorbitor negator are sarcina de a contra-argumenta pozitia afirmatorilor.
Neindeplinirea acestei sarcini duce automat la pierderea rundei de catre negatori.
Totodata, daca va considera necesar va ataca definitiile propuse de afirmatori, orice
alta obiectie ulterioara neputand fi luata in considerare. Orice argument prezentat de
afirmatori care nu este acceptat de negatori sau atacat de primul vorbitor se va
considera castigat de echipa afirmatoare. Dupa respingerea cazului afirmator, el va

16
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

prezenta cazul negatorilor si in final dupa terminarea discursului va fi la randul sau


chestionat si va pune intrebari dupa acelasi model ca si primul vorbitor afirmator.
Al doilea vorbitor afirmator, respectiv negator vor avea sarcini identice,
anume de resustinere a pozitiei proprii si de contraargumentare a argumentelor
oponentilor. Ei sunt ultimii vorbitori care pot aduce argumente noi in discutie sau dovezi
suplimentare. Calitatea indeplinirii rolurilor va fi determinate atat de capacitatea de a
acoperi cat mai bine aria argumentativa prezentata cat si de a aduce
argumente/contraaargumente valide si cu impact major. La sfarsitul discursurilor ei vor
fi chestionati de primul vorbitor afirmator, respective negator.
Ultimii vorbitori (afirmator, respectiv negator) au rolul de a sumariza runda si
de a prezenta motivele pentru care arbitrul ar trebui sa voteze cu respective echipa. Ei
au trei sarcini majore in cadrul discursului:
• sa evidentieze ariile de conflict aparute de-a lungul rundei (adica acele linii de
argumentare care au fost discutate pe tot parcursul rundei in cele 4 discursuri
constructive)
• sa faca o balanta a cazurilor ambelor echipe propunand un etalon dupa care
arbitrul sa judece in favoarea lor
• sa identifice problema esentiala aparuta in cadrul rundei si sa explice arbitrului
de ce daca aceasta va fi acordata echipei lor ei, runda nu poate fi castigate decat
de dansii
Este interzis ca ultimii vorbitori sa aduca argumente sau dovezi noi in
cadrul discursurilor lor, ci doar argumente noi sau explicatii suplimentare la problemele
discutate. Ei vor fi notati dupa corectitudinea identificarii ariilor de conflict, sumarizarea
cazurilor ambelor echipe si in final argumentarea acestora in legatura cu problema
central a dezbaterii.

Ordinea şi responsabilităţile vorbitorilor:


A1: (3 min): pledoarie constructivă afirmatoare
CX1 (2 min): N3 pune întrebări lui A1
N1: (3 min): pledoarie constructivă negatoare şi respingere a cazului afirmator
CX2: (2 min):A3 pune întrebări lui N1
A2 (2 min): reconstruieşte cazul afirmator şi respinge cazul negator
CX3: (2 min) N1 îi pune întrebări lui A2
N2: (2 min): respinge cazul afirmator, reconstruit de A2 şi reconstruieşte cazul negator
CX4 (2 min) A1 pune întrebări lui N2
A3: (2 min): pledoarie sumativă afirmatoare
N3: (2 min): pledoarie sumativă negatoare

Exercitii
SPAR DEBATES: o echipa Afirmatoare (2 vorbitori) si una Negatoare (2
vorbitori) vor dezbate in discursuri de 3 minute / vorbitor pe una din
urmatoarele motiuni:

• Evaluarea scrisa a elevilor este mai buna decat cea orala


• Programul scolar ar trebui modificat
17
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

• Dreptul la exprimare libera pe Internet este mai important decat


restrictiile de continut
• Pirateria muzicala ar trebui combatuta
• Dezvoltarea economica este mai importanta decat protectia mediului
• Tinerii ar trebui incurajati sa se implice in actiuni de voluntariat

PARTEA IV

IV.1.Examninarea incrucisata

Dupa fiecare dintre cele 4 discursuri constructive va urma cate o runda de


chestionare in care cel care a tinut discursul este obligat sa raspunda la intrebarile
oponentului. Astfel, primii vorbitori din ambele echipe vor fi raspunde intrabarilor
vorbitorilor finali din echipele adverse, iar vorbitorii urmatori primilor vorbitori din
echipele adverse.
Runda de chestionare va dura maxim 90 de secunde. Nu este permisa
transformarea acestui timp pentru un dialog intre membrii echipelor oponente sau de a
fi folosit pentru a tine un discurs.
In general, intrebarile adresate au rolul de a:
• cere o clarificare (problemă confuză, exprimare vagă, definiţie sau chiar
specificul cazului oponentilor)
• evidenţia o contradicţie ivită în cele afirmate de echipa adversă
• evidenţia un fapt omis de adversari sau greşit prezentat de ei
• “injecta” un strop de umor în dezbatere
Totodata, tonul pe care se va discuta va fi unul politicos si volumul folosit va fi
unul care sa nu deranjeze mersul dezbaterii. Desi este recomandat ca intrebarile sa
genereze raspunsuri scurte pe modelul afirmativ/negative, este interzis ca cel care pune
intrebarile sa forteze pe respondent doar la optiunile “da/nu” daca problematica este
mai complexa. In aceiasi masura intrebarile au rolul de a viza cele afirmate anterior sau
de a clarifica si nu de a chestiona pe cel care a tinut cuvantul despre credibilitatea sa ca
si vorbitor, credintele personale fata de motiune sau orice alta informative cu caracter
personal.
Intrebarile trebuiesc formulate cat mai clar si concis posibil, iar daca cel
chestionat nu a inteles intrebarea va ruga ca aceasta sa fie reformulata sau repetata,
dupa aceea fiind obligat sa dea un raspuns. Daca timpul expira in timpul unei intrebari,
respondentul poate alege daca sau nu sa raspunda acesteia.
Rundele de chestionare incrucisata sunt singurele pe parcursul intregii dezbateri
in care membrii din echipe oponente vor interactiona intre dansii.

18
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

IV.2. Criterii de jurizare 3xM (manner, matter, method)

1. Conţinut (matter):
- relevanţa argumentelor pentru poziţia susţinută de echipă
- măsura în care argumentele au respectat structura argumentului (ARD afirmaţie,
raţionament, dovezi)
- substanţialitatea dovezilor (documentarea prealabilă)
- adecvarea şi eficienţa definiţiilor propuse
2. Strategie (method)
- felul în care dovezile susţin raţionamentele, raţionamentele susţin afirmaţiile, iar
argumentele susţin poziţia echipei, din perspectiva criteriului propus
- felul în care echipele au urmărit o idee centrală şi au rămas consecvenţi acesteia
- afirmatorii vor fi evaluaţi după măsura în care au trasat terenul argumentativ şi s-
au achitat de sarcina de a demnonstra valoarea de adevăr a moţiunii
- negatorii, care au sarcina principală de a respinge, vor fi evaluaţi după eficienţa
şi coerenţa strategiei de contraargumentare
3. Stil (manner)
- menţinerea unui registru formal
- respectarea regulilor jocului
- modul de organizare a discursurilor
- corectitudinea, claritatea, coerenţa discursului
- fair-play

Verdictul se dă în baza ariilor de conflict identificate.


Arbitrul prezintă fiecare arie de conflict, ce echipă a câştigat-o şi de ce anume.
Arbitrul porneşte de la principiul tabula-rasa, luând în considerare numai ce s-a
spus, nu ce ar fi vrut el să spună jucătorii.
Arbitrul face abstracţie de părerea personală în privinţa moţiunii.

IV.3 Chestiuni de stil şi etică

Regulile polemicii civilizate


Stabilite de Universitatea din Oxford în 1890
"În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la
schimbul de idei şi numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.

Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete
din realitate care sunt relevante în ceea ce priveşte problema discutată.

Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul


adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe
care le susţine.

19
Curs de argumentare si iniţiere în dezbateri

Părtile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a


adversarului, deoarece se abate discuţia de la problema în sine.

Etichetarea adversarului prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei


profesionale sau partidului politic din care acesta face parte constituie o încălcare a
regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente.

Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca


persoană şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti
gânditor materialist, patron sau laburist, ci numai dacă argumentele tale sunt
convingătoare sau nu."

Exerciţii
SPAR DEBATES: o echipa Afirmatoare (3 vorbitori) si una Negatoare (3
vorbitori) vor dezbate in discursuri de 5 minute si chestionari incrucisate de 1
minut/ vorbitor pe una din urmatoarele motiuni:

• Masurile de discrimare pozitiva sunt justificate


• Parintii ar trebui sa aibe acces la conturile copiilor de pe retelele sociale
• Accesul gratuit in muzee pentru toti vizitatorii
• Ar trebui impuse praguri financiare fixe pentru salariile si sumele de
transfer ale jucatorilor de fotbal

20