Drenajul limfatic manual

Circulaţia limfatică drenează lichidul

interstiţial, care constituie mediul intern
propriu-zis al organismului.
Sistemul limfatic, comparabil cu cel capilar,
începe în ţesuturi sub forma unor capilare
limfatice, cu diametrul de 10-40μ, închise la o
extremitate, care formează plexuri şi
drenează lichidul interstiţial, format prin
extravazarea plasmei din capilare. Ele
confluează în vasele limfatice prevăzute cu
valvule (similare celor venoase) şi cu
musculatură netedă.
• Trunchiurile limfatice principale care colectează
toate limfaticele corpului sunt
- canalul (ductul) toracic, care recoltează
limfa din teritoriul subdiafragmatic şi ½ stângă
supradiafragmatică a corpului şi
- trunchiul (ductul) limfatic drept, care
drenează limfa din ½ supradiafragmatică
dreaptă.
Prin aceste colectoare limfatice limfa se varsă
la nivelul joncţiunii dintre venele subclavie şi
jugulară internă (dreaptă şi stângă), ajungând
astfel în circulaţia venoasă.
Permeabilitatea limfaticelor > cea a capilarelor
sanguine
• Ganglionii (nodulii) limfatici sunt organe de
consistenţă moale, formă ovoidă, turtiţi, de
dimensiuni variabile, cu diametrul de 3-15 mm.
Cei mai mulţi sunt situaţi în profunzime, în
pachete sau solitari, de-a lungul marilor vase,
coloanei vertebrale, în mezenter, mediastin,
hilurile pulmonare etc.
• Un număr redus dintre ei este situat superficial,
subcutanat, în regiunile laterocervicală, axilară,
inghinală, epitrohleană şi poplitee.
• Ganglionii limfatici îndeplinesc un rol de
apărare a organismului, datorită limfocitelor de
la acest nivel, precum şi obstacolului mecanic
pe care îl reprezintă
• Factorul esenţial care determină circulaţia limfei
este diferenţa de presiune dintre lichidul
interstiţial de la nivelul capilarelor şi presiunea
din venele mari (în care se varsă vasele
limfatice), care determină deplasarea limfei din
ţesuturi înspre sistemul venos.
• În circulaţia limfatică intervin şi factori mecanici,
asemănători celor din circulaţia venoasă:
- contracţiile musculare şi pulsaţiile arteriale
circulaţia limfatică;
- sistemul valvular bine dezvoltat, de la nivelul
capilarelor şi ductelor limfatice, care îndreaptă
limfa spre vene;
 - capacitatea vaselor limfatice de a se contracta dacă
sunt întinse, ceea ce realizează un sistem de pompe
compartimentate de valvule;
- presiunea negativă toracică, căldura, hiperpneea 
circulaţia limfei;
- gravitaţia, schimbările de poziţie ale corpului
influenţează circulaţia limfatică
• Debitul limfatic la adult = 10-15 ml/ min (2-4 litri /zi)
• Formarea limfei este stimulată de substanţe limfagoge
(histamina), de masajul abdominal, ingestia de apă
sau de ulei.
• Obstrucția vaselor limfatice împiedică drenajul
proteinelor din lichidul interstiţial, cu producerea unui
edem limfatic masiv.
• Drenajul limfatic manual are rolul de a goli limfaticele
până la limita posibilă manual, asigură drenarea
lichidului interstiţial în exces şi favorizează evacuarea
deşeurilor provenite din metabolismul celular.
Modalităţile de execuţie a manevrelor de drenaj
limfatic
 Drenajul manual al ganglionilor limfatici are ca
scop golirea lor de conţinutul limfatic prin presiuni
lente, cu intensitate ↓, cu degetele ┴ pe direcţia de
evacuare a ganglionilor (a vaselor eferente);
se tracţionează pielea şi ganglionii concomitent cu o
presiune uşoară, ce contribuie la evacuarea limfei.
• Ritmul mişcării: 2-3 / 10 secunde; se repetă de 10-12
ori pe fiecare reţea ganglionară.
 Manevra de evacuare (de apel)
• Mâna este în contact cu pielea prin marginea
radială a indexului. Degetele se derulează de la
index la inelar, în acelaşi timp cu o mişcare de
supinaţie a palmelor, pielea fiind întinsă în sens
proximal pe parcursul acestei manevre.
• Umărul execută mişcări de abducţie şi de
adducţie ale braţului. Presiunea se realizează
pe durata abducţiei.
• Manevra realizează o aspiraţie şi o împingere a
limfei din colectoare.
• drenajul „de apel” se efectuează asupra colectoarelor
limfatice de evacuare (situate în aval de regiunea
infiltrată), cu scopul de a le goli şi de a realiza „o
aspiraţie” la nivelul regiunii de drenaj;
• stimularea colectoarelor începe de la rădăcina
membrelor, după ce s-au drenat releele ganglionare
şi mâinile se deplasează apoi progresiv spre regiunea
de tratat.
• contactul mâinii cu corpul pacientului începe
întotdeauna proximal şi se termină distal, pe parcursul
fiecărei manevre de apel.
• manevrele trebuie să se realizeze în ritm de 3/10
secunde, de 4-5 x pe acelaşi loc, înaintea deplasării
mâinii.
  Manevra de captare (de resorbţie)
• Mâna se află în contact cu pielea prin marginea
cubitală a degetului al V-lea.
Degetele imprimă succesiv o presiune, în
acelaşi timp cu o mişcare de pronaţie a
palmelor, care participă şi ele la realizarea
presiunii.
• Umărul execută mişcări de abducţie şi de
adducţie ale braţului. Presiunea se realizează
pe durata abducţiei.
• De la nivelul zonelor infiltrate, surplusul de limfă
este împins progresiv din spaţiul interstiţial spre
capilarele limfatice, prin care limfa este
condusă lent spre colectori.
• se efectuează imediat după manevrele „de apel”, la
graniţa dintre marginea inferioară a edemului şi
regiunile neinfiltrate.
• presiunea exercitată în timpul manevrei începe distal
şi se încheie proximal, orientându-se spre colectoare.
Mâinile cuprind edemul în totalitate sau numai
fragmentul de edem pe care dorim să-l drenăm
(edemele importante se vor fragmenta pe parcursul
manevrelor de resorbţie, fiind drenate progresiv, din
aproape în aproape).
• Manevrele vor fi lente, în ritm de 3/10 secunde;
faza cea mai importantă fiind cea de relaxare a
presiunii, în care capilarele revin la calibrul iniţial.
Presiunea împinge limfa din capilare spre colectori, iar
relaxarea permite reumplerea capilarelor.
• Indicaţiile drenajului limfatic manual:
• faza iniţială a tratamentului tuturor formelor de edem
(venos, cardiac, limfatic);
• perioada pre- şi postoperatorie în cazurile de grefă
cutanată;
• pentru accelerarea proceselor de regenerare a pielii şi
a ţesuturilor subcutanate care prezintă leziuni;
• tratamentul tulburărilor trofice ale membrelor,
consecutive insuficienţei arteriale sau venoase;
• pentru relaxarea fizică şi psihică a pacientului, datorită
ritmului lent şi mişcărilor blânde folosite.
Durata medie a unei şedinţe de drenaj limfatic: 20-25
minute la faţă, 40 minute la membre, 150 minute în
cazul drenajului limfatic general.
• Contraindicaţiile drenajului limfatic manual:
procesele infecţioase grave şi la recidivele
metastatice.
 Metoda Wetterwald (metoda de palpare-rulare) se
adresează fenomenelor de infiltraţie şi aderenţă ale
tegumentului, asociate frecvent celulitei.
• Schema terapeutică se realizează în 4 timpi:
- constituirea pliului cutanat, urmată, dacă reacţiile
pacientului permit, de o tracţiune axială care
urmăreşte îndepărtarea pielii de planurile subiacente
(mai ales în regiunea lombară);
- alunecarea laterală a celor două părţi ale pliului, unul
pe altul, asociată cu o stoarcere de intensitate
variabilă;
- torsionarea pliului;
- rularea progresivă; pulpele degetelor II, III şi IV trag
pliul de piele spre police, făcând să înainteze un fel de
val cutanat.
 Masajul pneumatic reprezintă o metodă
specială de masaj care foloseşte aparate cu
manşon gonflabil, aplicate la un anumit nivel al
membrelor, realizând o presiune locală
continuă sau intermitentă.
• Aceste aparate se folosesc în tratamentul
edemelor organizate şi al limfedemelor. Cea
mai frecventă indicaţie o constituie aşa numitul
„braţ gros”, consecutiv mastectomiei pentru
cancerul de sân.
• Presoterapia intermitentă este o metodă
specială de masaj utilizată în tratamentul
stazelor venoase şi al limfedemelor, în care
acţiunea manuală a kinetoterapeutului este
intermediată printr-un aparat de vibromasaj.
• Kinetoterapeutul trebuie să supravegheze atent
reglarea presiunii, a fazelor, a duratei de
aplicare şi a funcţionalităţii mecanice a
aparatului.