NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

192 0. Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei.4090 0. deci sa se asigure o combustie completa si . lemn.34 0. Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg].21 – 0.8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g. Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz.032 0. Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen.2175 .548 1. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului.529 0. necesare intelegerii acestui fenomen. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca.).03346 0.487 1 0.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment. benzina etc. Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC.177 0.grd 0. prin ardere.atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica. Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica. cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa.093 0. Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: . Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura. adica are loc o combustie incompleta. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati.126 0. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara.95 0.2175 0. masurat in conditii normale.256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17. Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior. una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice.20 0. corpurile degaja cantitati diferite de caldura.27 0.216 0.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC .031 0. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa.511 0.302 0.2025 3. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida. dependenta numai de natura sa (carbune.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC. Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg. degajand caldura si radiatii luminoase.11 0.0319 0.0309 0.2375 0.grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2.421 0.00067 0. mai exact reactiile de ardere. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie.

000 kcal/kg este echivalent cu 2. dand nastere unei temperaturi ridicate.. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv..5 1500 – 2500 12. sticla s. compartimentari combustibile etc.8 3000 – 4000 20. folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + .8 4000 * In functie de esenta lemnului 5..8 10000 17. la cladirile masive.6 8000 14. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10. Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat.a. Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu.6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6.5 7930 34. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase..5 kg lemn. perdele.). carti. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile.8 3940 44 10600 18.. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn). sau. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos.) la . Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila. Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive....5 4200 16. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans. Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + . Spre exemplu.8 4000 41.9 5000 33. Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv. este compusa din tamplarie.. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila. covoare.3 5800 46 11000 20 4730 18. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate.3 – 10. pentru usurinta aprecierilor comparative. se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu..8 4000 33.. considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii.8 45500 16.lemn/m2.6 – 16. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg.Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16. sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg.8 4500 16. adica o cantitate de lemn. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii. Sarcina de incendiu este imobila. podele. lichide combustibile etc. q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica. In practica.

sau pentanul. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii. ale unor caracteristici fizice ale corpului. pastrand o dilatatie remanenta. variatia rezistentei electrice. Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric. Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. Sarcina de incendiu mobila. variaza in limite foarte largi. In tabela 3 sunt date unele valori orientative. face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. . voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). Studiile si experimentarile pe incendii. respectiv variatia temperaturii la un incendiu. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica). coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor. se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor. Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom. dupa legi bine cunoscute. Dupa incalzire. fara a face parte constitutiva din aceasta. de exemplu: volumul.Tipografie . Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor. Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit. rezistenta electrica etc.constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile. se folosesc substante lichide sau gaze. Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura. prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita.Spital . medie si maxima. Datorita faptului ca este metal.Birouri . Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari.Locuinta . pana la – 200ºC. in diverse obiective. in special ca elemente de finisare. reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere. pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta). Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme. Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare. au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului. Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant.Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. atunci cand se incalzeste locul sudurii. de la . asupra sarcinii de incendiu. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor.38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere). facute in numeroase tari. iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste. in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective. Dintre fenomenele termoelectrice. fier-constantan. modificarea culorii corpurilor. in intervalul 0 – 100ºC. Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC. pana la – 120ºC. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul. ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate. fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise. cu alte cuvinte. fenomen care reduce fidelitatea termometrului.Fabrica de confectie . utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul. platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil. 6. Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale. culoarea. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare. alcoolul etilic.Fabrica de mobila . adica variatia volumului sub actiunea caldurii. stabilite pe baze statistice. Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul. efectul termoelectric. touenul si xilenul.

Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. care inregistreaza dilatatia.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. Termometrele de sticla. Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. continuat cu un tub metalic. Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. Practic. gradat direct in grade Celsius. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere. Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. Termometrele metalice sau de sticla. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. cu lichid. avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. Termometrul metalic. Uneori acest lucru este imposibil. In industrie se folosesc termometre metalice. In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. privind prin luneta. turnatorii. Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde. a carui temperatura trebuie masurata. cu lichid care sunt mai robuste. in special cand se masoara temperaturi ridicate. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte. daca virarea de culoare se face mai rapid. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii). pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. Termograful. si invers. temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. motor. Prin utilizarea a doi cilindri. adica o anumita temperatura. adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). Practic. astfel ca. Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. In principiu. temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion. virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). 8. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. banda poate fi scoasa si verificata. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. denumite termografe. dar suficienta pentru nevoi industriale. termograful este compus dintr-un termometru metalic. respectiv lungimi egale de tub. introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata. conducta incalzita etc. dupa care citeste indicatia galvanometrului. precizia termometrului este relativ scazuta. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata. Pirometrul optic. Daca acest interval este mai mare. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului. Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire. putand suporta lovituri sau socuri termice. neavand legatura cu rezervorul.7. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. intr-un interval de timp. precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice. in meteorologie etc. Dupa efectuarea unei rotatii complete. . prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare.

m. pe scara Celsius. al doilea cu numarul imediat superior. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala). Practic. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale. setul 350 670ºC in siderurgie s.d. feldspat. Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare.. carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii. si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei. . setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC. Sunt executate din materiale ceramice – caolin. Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC. deci. ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale. in grupuri de cate trei indicatoare. deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit. In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si. Astfel. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala. O a treia scara termometrica. sub actiunea greutatii proprii. Indicatoare fuzibile (martori). unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim. vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior..Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi. 9. de forma cilindrica. cuart. o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. Astfel. prin conventie. cauciucului. avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. iar al treilea cu numarul imediat inferior. a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura. Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice. iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC.. deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. chimica si electrotehnica. 30 grade unul de altul.a. astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 . scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit. avand forma unui trunchi de piramida. 200ºC se utilizeaza in industria hartiei. setul Thermocrom 65 . Se fabrica in doua marimi. Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica.. se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport.

Principiul transformarilor inverse.15 .15 293.15 .15 473. Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0.15 333. Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T.Scara termometrica folosita universal este scara Celsius.15 353. Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius.10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253. Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila.15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC .273. Temperatura absoluta.15 273. Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei.15 303.12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10.15 343.15 373.218. proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri. Principiul schimbului de caldura. In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K]. in urma racirii corpului cald.15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF .16 -4 .15 258.15 283.459 . al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = .8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale.15 323. Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact.6 .15ºC). are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece. Din moment ce energia nu poate fi nici . Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei.20 . Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1. Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece. Calorimetria.15 423. Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene. Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273. dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic. In lipsa unor procese secundare de transformare energetica.15 573.15 313. acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece.8 tºC tºF = 32 + 1.15 278.15 363.15 263.15 268.237.

d. s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica. Similar. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite. Rezulta ca daca un corp are masa m. Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald. in functie de temperatura. se poate raci un corp solid intr-un gaz s. acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru. atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. nici distrusa. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala.creata. cc – caldura specifica a corpului cald. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii. La punctul 3. Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. lichida sau gazoasa. Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica.a. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid. la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr. Pentru a raci rapid un corp metalic. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c. se pot amesteca doua lichide. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. .c. adica: Q = m. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite.m. Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr).

iodul. Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. in absenta oxigenului. Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus. Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp. rapid si cu zgomot (fierbere). Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare. Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor. 3. Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC. Fac exceptie unele corpuri. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta.Spre deosebire de acestea. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. 2. se descompun (lemnul. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii. numai la suprafata lichidului. Experimental s-a stabilit ca. acidul benzoic. fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. . ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu. termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii. Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative. Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: . sub cele trei forme de agregare: solida (gheata).Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura. Desi isi mentin volum constant.In cazul substantelor pure.Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori. Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare. in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita. Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara.). Alte substante sublimeaza. cand in vas se gaseste numai apa. Sunt corpuri care prin incalzire. clorura de amoniu etc. in conditii de presiune constanta. printre care si gheata. Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. nu au forma proprie. zapada carbonica. Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent.). lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa. ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. Prin topire. respectiv vaporizare). transformandu-se in apa.a. . Astfel: . densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori. Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective. Dupa topirea ultimei bucati de gheata. La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei. hartia. pentaclorura de fosfor. lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta. Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei. transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate. untul s. . In afara de efectul de racire accentuat. temperatura acestora se modifica. fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. adica transformarile de stare. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. la presiune constanta. proportionala cu cantitatea de caldura primita. Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. albuminoidele) si dau nastere unor alte substante. vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea. Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. nici volumul si trece in stare gazoasa. constante si caracteristice fiecarei substante. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca. aburi).

cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC. Intr-un cazan de aburi. la temperatura si presiune constante. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. se topeste la 95ºC. de exemplu. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. Simboluri. . solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu. 5. staniu si plumb). In cursul lichefierii. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare. Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. staniu. in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. in cursul procesului de topire. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. Aliajul Lipowitz (plumb. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. staniu. vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce.O comportare interesanta au. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante. respectiv topirea si vaporizarea. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta. 4. iar aliajul Rose (bismut. formule. vaporizarea lichidelor componente. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC. qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului). corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare). Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. In caz contrar. La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. aliajele. treptat. compus din cadmiu. cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. plumb si bismut. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. daca presiunea se mentine constanta. punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc. Topirea si solidificarea pe de o parte. valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg. presiunea este mai mare decat cea normala. Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta. qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. Astfel aliajul Wood. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. Astfel. dependente de natura substantelor respecitve.

La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei.1 Bi + 24.38. Spre exemplu.7 = 623. Compozitia lor in parti de greutate: . O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni. Fiind dispersata in particule foarte mici. este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen. Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg . Caldura de vaporizare ridicata. urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor. de la temperatura normala (15ºC) in vapori. topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica. (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC. Pentru a transforma un gram de apa. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual.Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC.Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC .3 Sn + 10 Cd . Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor. in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere.7 cal/g.Aliajul Wood: 50.7 Pb + 13. Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat. se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint). inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor.7 cal. . Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur. daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita. Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia. de topire si vaporizare. Alteori.87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu. Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente. Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538. Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538.Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6. explica marea sa eficacitate ca agent stingator.2 Sn + 10 Cd . care caracterizeaza apa. apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit.9 Pb + 14. Capitolul III Dilatarea corpurilor 1.

5 25.6 16.1 9. lichid sau gaz.6 0.9 11 13.2 15.5 10.3 9.3 31.1000 10.5 16. l0 = lungimea initiala. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica.8 18.7 12. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime. indeosebi pentru gaze.2 14.106 grd-1.6 16.4 17.8 14.2 16. platina).Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid. dependent de natura substantei din care este facuta).5 0 – 800 22.8 13. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare.6 16 17. Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala.4 0.1 9.6 4.1 29.9 13.1 12. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul. lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara.1 16.7 4. diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata.1 0.5 4.9 15. Practic. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv. si dilatarea in volum. in intervalul de temperatura ºC. factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α.6 9. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24.6 9.9 14.6 - 0 . Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii.7 12. lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate. 2.2 0. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii.6 14.7 4.4 13 11.1 14.6 15. Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd.5 4.6 14. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate.6 20.4 20 20. Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t). fire etc.3 13.2 13.9 0.7 12 9 29 0.2 11.6 - 4.5 278.6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23.5 0. 3.5 26.3 20.5 4.6 16.3 12.8 19.5 14.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide . Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1.2 13.8 15 15.

Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare. actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare). Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu. Exemplele pot continua. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil. deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide.21 18. radiatie solara etc. 230 sau 280ºC. 180. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv. lama bimetalica se va curba.26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie. deci a sensibilitatii. de asemenea la o temperatura prestabilita.19 - 0 – 20 138 120 50 18. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc. independent de valoarea absoluta a acesteia. 4. 95.). prin ingrosarea lamelei . Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu. 130. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii. lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente. Astfel. zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult. Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva. Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica. Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior. detector termostatic cu aliaj fuzibil.21 18. spre deosebire de precedentele. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei. telefonice. detector termostatic cu aliaj eutectic. 3.105 grd-1. lama bimetalica va fi puternic racita. legat la contactele unui releu electric amplasat in detector. cuptoare etc.54 ∙ 10-5 grd-1). Firele circuitelor electrice. care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului.22 108 110 112 2. avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare. Daca. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. dimpotriva. in intervalul de temperatura ºC.Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler. Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa. telegrafice etc. Spre exemplu. Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65. αzinc = 3. Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic. Detectorul termovelocimetric. Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric. Detector termostatic cu aliaj eutectic.25 117 0 – 100 18. In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj. se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite.2 107 α. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic. In functie de elementul sensibil. pentru care a fost etalonat. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile. 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului.1 x 10-5 grad-1. 75. clocitoare automata. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie). Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18.

Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si. mentinandu-si insa aceeasi alura. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii. Generalitati Anterior. la temperatura constanta. 2. Practic. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric. la temperatura constanta. se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice. V. . Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric. T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. adica presiunea din copul pompei creste. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare. enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. cand temperatura creste lent. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice. se obtine o curba. Pentru pompieri. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte. Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. sub actiunea presiunii create. Se poate deci. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. cand temperatura se mentine constanta. lamelele a reactioneaza cu intarziere. prin impingerea pistonului.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. se asaza la o greutate G. fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. Sau. Astfel. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. Capitolul IV Legile gazelor 1. Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. rezistenta.

la presiune constanta. printr-o linie paralela cu axa volumelor. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. fapt care provoaca explozia. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. pe masura ce temperatura aerului din balon creste.15 . si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca. 273. intr-un volum constant. Gay Lussac a descoperit.3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca. Facand experiente cu gaze. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii. V0 – volumul initial. bioxid de carbon. acetilena etc. Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. in care se gaseste o bula de mercur. Sub influenta caldurii degajate. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. cu sectiune constanta. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta. indiferent de natura gazului. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii. legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. la inceputul secolului XIX. 273. Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4. gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide. Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1. bula de mercur fiind in echilibru. variatia presiunii raportata la presiunea initiala. presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1.15 ∆T – variatia temperaturii. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. prin incalzire.

sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po.19 0. Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului.57 0.502 0. Din acest motiv. statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala. in preajma unor surse de caldura. presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile. volum si temperatura).Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate.75 1.34 0.19 0.275 0. Teoria cinetico-moleculara a gazelor .79 0. De altfel.90 0.po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 . recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz. cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta. Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune. umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient.08 0.75 0.90 0. Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p .19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent.40 0. Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului. in rafinarii.78 0. Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0.20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor. cu variatie rapida a temperaturii.42 0. la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea. In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei.51 1. La buteliile cu gaze comprimate. Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere. depozite de rezervoare.72 0. deoarece recipientele fiind inchise complet.54 0.68 0. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori. fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului.40 1. care asigura racirea la nevoie.44 0. 5. Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta.76 0.600ºC.60 1.56 0. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza.80 0. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate.48 1.

Cu cat scade temperatura. La limita. Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului. racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila. adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita. numarul de ciocniri ale moleculelor. deoarece β = α = __1__ grd-1. 6. creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor. pe rand. t. nemiscate. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul. V. stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron. legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta). Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii. Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin. adica presiunea. astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari.1 = . Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta). V0. In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero.Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. acest fenomen determina presiunea gazului. Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule. Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara. In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. cu alte cuvinte zeroul absolut. In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = .15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante. iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant). Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba. in unitatea de timp.273. cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): . acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut. Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau. Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa.15ºC β Deci la temperatura de – 273. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. de exemplu. teoretic. se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau. deci volumul gradului. t0 = 0 ºC si de stare finala p. se micsoreaza. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0.15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze. 273. transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma. se reduce orice agitatie termica. Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. moleculele ramanand.

Practic insa. Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0.15 + t α __1__ 273. adica la presiuni scazute. In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse. T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8.15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273. Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari. . p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t).15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta.15 Conform formulei (9): 273. V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7. V0 si t0 = 0ºC. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile. p0. la 0ºC. deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273. dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar.p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac). ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare. dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin. desi foarte reduse. legea gazelor perfecte capata o forma simplificata.

a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. Unele. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. convectie si radiatie. coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. treptat. . Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. care este de asemenea invers proportional cu volumul. 2. Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate. in absenta acestor forte. Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor. se incalzeste. caldura trece de la corpul cald catre cel rece. erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari. In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa. adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura. atat pentru presiuni cat si pentru volume. in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori. La presiuni mai mari. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic. deci invers proportionala cu volumul. Spre exemplu. crescand odata cu presiunea. Procesul de propagare a caldurii. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa. Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d. S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura. In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare. poate fi incetinit sau extins in timp. Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta. Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . avand temperaturi diferite. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. se constanta ca si celalalt capat. se afla in contact direct. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). tinut la exterior.V nu mai ramane constant. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . datorita miscarilor moleculare. de exemplu metalele. in toata masa corpului. ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii. au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului. Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa. care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece.

2 Plexiglas 1.Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0. care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura. Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ.03 – 0. sunt izolanti termici.3 3 1. procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide.6 Mercur 0.cu 20% nichel .h.12 Pluta sfaramata 0. Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri.34 0.05 0. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa.89 Portelan 0.15 8. la 20ºC exprimat in kcal/m.15 – 0. situati in preajma sursei calde. h. cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius.14 0.4 Marmura 0. Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: . trebuie facuta si in cazul gazelor.Conductibilitatea termica a lichidelor. exceptand mercurul. prin unitatea de suprafata a unui perete plan.m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare. este foarte scazuta. Singura exceptie o face hidrogenul.020 0.5 – 0.1 0.158 0. coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora.89 0. cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa. vata de sticla etc.054 0.35 Ulei de transformator Gaze 0.044 – 0.33 Lemn de stejar 0.150 kcal/m.3 Pamant 0.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele. privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor. in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie. Aceeasi remarca.2 – 0.16 Ulei de parafina 0.13 0. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri.24 – 0.3 Piele 0. pentru un anumit interval de temperaturi.12 Pluta placi 0. Conform teoriei cinetico-moleculare.5 – 2.1 0. ºC Aluminiu pur (99.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0. deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic.15 0. Coeficientul λ variaza cu temperatura.) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale.051 0.043 .grd. Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid.7 Linoleum 1.06 – 0.3 Sticla obisnuita 0. sunt date in tabela 9.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0.12 – 0. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului. cu spatii umplute cu aer. .0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9.75 – 1.12 – 0.cu 50% nichel .4 0.15 – 0. Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta. In interiorul corpului atomii cu energie mare.17 – 0. la 20ºC.cu 15% nichel .036 – 0.0 0. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze.1 – 0.15 0.75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel . fara a se face erori prea mari.6 0.5 – 0. .37 Tencuiala de var Izolanti termici 0.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0.035 Vata de sticla 0. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura.cu 5 % nichel .6 Bioxid de carbon 0.12 – 0.06 – 0.11 – 0.5 Nichel tehnic 12.

incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc. cu suprafata mare. Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m . temperatura atmosferica etc. pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. conductibilitatea termica joaca un rol secundar. Spre exemplu. deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura. relativ scazuta. in acoperis.). Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. care propaga energia termica in spatiu. Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu. In domeniul combaterii incendiilor. sub controlul specialistilor. se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii. care asigura cea mai buna izolare termica. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. Practic insa.). Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. 3. fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate. sau mai simplu convectia caldurii. Dimpotriva. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul. la o distanta cat mai mare unul de altul.). Transmiterea caldurii prin radiatie . 4. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. vascozitate. in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble. analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. In cazul gazelor insa. La partea superioara a halelor industriale. locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza. ulei de racire etc. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului.) ale spatiilor respective.Sub influenta caldurii primite. caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera. Dilatandu-se. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor. din cauza caldurii primite. Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus. cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. fumului si gazelor de ardere. Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie. Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu.Cedarea energiei se face din aproape in aproape. fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze. care transmite caldura produsa. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte. densitate etc. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m . Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate. astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie. din regiunea calda catre cea rece. Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu. O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). la partea de sus a incaperii. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus. ferestre etc. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. aer. de la atom la atom. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva. schimbatoare de caldura etc. prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. dar ca exista o distanta optima.

in spatiul inconjurator.Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile. in caz de incendiu. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica. care pentru corpul negru este de 4. concentrand razele solare asupra lui. Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata.000 km/s. Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie. Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K].timpul. . S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²]. materialul. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute. Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor. Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura. distanta relativa. Caldura radiata se propaga in linie dreapta.96 ___kcal___ . prin conductie si convectie. in functie de tipul si destinatia lor. energia termica fiind transmisa. In mod global. Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi. de exemplu. . parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii. intalnite in practica.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat. sau invers. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa. propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece. existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: . Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit. . Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica. se reflecta si se refracta ca si lumina. culoarea lor. In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere.Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale. negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. in acest caz. Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii. exprimata in kcal/h. la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire. 5. Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri. de la un obiectiv incendiat la altul. In asemenea cazuri. de natura si culoarea acestor corpuri. Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre. exclusiv prin radiatie. c – constanta de radiatie a corpurilor.). . Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. De obicei. caracteristicile fluidului purtator etc. reflecta o cantitate mai mare de energie radianta. impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu. Practic. fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului. In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus .diferenta de temperatura intre cele doua surse.Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii. Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta.Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului. pozitia lor relativa etc. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele. depasind valori de 6 – 700ºC. de starea lor de finisare a suprafetelor. Pentru acest motiv. Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. 300. Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general. era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. care se aplica. ele fiind determinate prin constructie. cu o viteza egala cu cea a luminii.un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. . materialul se va aprinde. deschise la culoare. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase.

La agregatele moderne. abur. care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. in toate ramurile economiei nationale. pe care sunt fixate subansamble functionale.. rafinarii etc. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. de mare putere. de diverse tipuri. In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie. Anumite masini de incendiu. captusit cu material refractar. fapt care determina scaderea temperaturii lor. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere. Din punct de vedere termic. Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. are un larg camp de intrebuintare.de absorbtie. felul combustibilului. apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului. subansamblele cazanului pot fi .). Procesul de transmitere a caldurii. In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. este un fluid (apa. Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. de regula. In principiu.. In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde. in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere. fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei. In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila. circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. purtatorul de energie (agentul termic). dotate cu puternice mijloace de stingere. nu exista obiectiv industrial. Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura). respectiv aburul). Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid. locul de utilizare. circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. la apa. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune. lichid sau gazos. in care circula apa. din depozite. produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. montate in cazan. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii. Astfel. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului.) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane. pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar. Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur. prin peretii acestor tevi. electrica etc. al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus. Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. sunt vopsite in argintiu. capacitatea si parametrii aburului etc. se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). si prin conductie. cedand o parte din caldura. Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere. Practic. In functie de tipul constructiv. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. gaze etc. In focar si canalele de gaze. pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. care. intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur.

Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale). ambele deservite de un circuit de ulei. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina. Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. doua sau mai multe celule. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete. instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. Principal. Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu. Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. pentru incalzire. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas.construite din una. ferestre de observatie etc. Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. materializat in miscarea discului. Astfel. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi.2 – 2. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. fapt ce poate fi realizat foarte usor. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului.000 kW. calde. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare. In ajutaje. sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici. determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. este necesara o forta exterioara. in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. Tirajul poate fi natural. cand este creat cu ajutorul unui cos inalt.5 at si t > 100ºC). energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur. la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s. Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic. propriu unei anumite cladiri. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta. destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete. numita tiraj. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic. 2. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem . De regula. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. la turbinele actuale. 3. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate. in centralele electrice. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%. unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere.

Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute. 5. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac. de o sursa de energie exterioara. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit. de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz). este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata. Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie. rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic. iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa. evacuare).d. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia. PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru.a. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite. Astfel. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. la o presiune mai ridicata. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica. In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston. Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta.m. drept lubrifiant se foloseste apa. care executa lucrul mecanic. Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. obtinerea unui lucru mecanic util. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere. oxigen etc. La compresoarele pentru oxigen. in energie cinetica. acetilena. Ca si motorul. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil. Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie. intr-un rezervor. la acest tip de compresoare. Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice. in cazul compresorului pistonul este miscat. modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. Constructiv. Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. in vederea realizarii unei arderi complete. Diesel. la care pregatirea agentului termic. Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura. 4. Uneori insa. la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). Obiectul electrostaticii . intr-o multitudine de variante constructive. Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela. Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea. Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. explozie. Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina. motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. compresie.

Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric. ceara rosie. Pana nu de mult. de exemplu datorita frecarii. Prin frecarea a doua corpuri. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric. experimentarile au fost reluate. Electronul este extrem de mic. si-l incarca negativ. iar celalalt pozitiv. Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. prin anul 1600. solutii saline. Daca din diferite cauze. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina. Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. tesuturi animale sau vegetale. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. in anul 1746. care inainte se neutralizau reciproc. sticla. Din aceasta cauza. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni. 2.Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui. fie negativ. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa.9 ∙ 10-27 g. atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. Protonii au sarcini electrice pozitive.) o lasa sa se propage in intreaga masa. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici. egale si de semn contrar cu ale electronilor. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. ebonita. fulgi de pasare.. Acesta este principiul conservarii electricitatii. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. un electron cantareste 0. (metale. chihlimbarul. adica sunt lipsiti de sarcini electrice. iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. marmura etc. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. Indiferent de corpul care se freaca. electricitate pozitiva. el se electrizeaza fie pozitiv. Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. bazice sau acide etc. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica). sulful. Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. Cercetarile. dupa ce acestea au fost frecate. in timpul electrizarii apar. ambele feluri de electricitate in cantitati egale. egala si de semn contrar cu sarcina unui electron. in acest domeniu au continuat. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. intotdeauna. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre. Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare. Mult mai tarziu. . negativ. Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina. rasina. diverse minerale. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. unul negativ. egala si de semn contrar. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista. in schimb in stare umeda devin conductori. care in limba greaca este denumit electron. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. electricitate negativa. ambele se electrizeaza reciproc. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi. 3. fenomenul s-a numit electrizare. bucatele de hartie.) in timp ce altele. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. parafina etc. el este de 1836.

5. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. Electrizarea prin influenta. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. cele doua sarcini se anuleaza. indus. Doua sarcini electrice. In acest caz.In cazul frecarii a doua corpuri. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii. daca inductorul este incarcat pozitiv. legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . in cantitati egale. Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva. mai exista. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. care sa aiba menirea de compensare a pierderii. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite. parafina si altele. ε r² . Matematic. inainte de a se indeparta de inductorul. de la atomii din regiunile vecine. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. 4. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. egale. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare. Asa de exemplu. La corpurile rau conductoare. Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor. ebonita. Electrizarea prin frecare. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. Sarcina negativa. si electroni liberi raspanditi la intamplare. Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. pentru ca ei nu pot primi alti electroni. In unele corpuri. in momentul trecerii pe un izolant. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. fenomenele electrice. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. intre atomi. pe care atomul a primit-o. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. in afara electronilor legati de proton. Un electron. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. Adesea. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. iar cel ce-a primit-o. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. uleiul. prin contact si prin influenta. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. Electrizarea prin contact. q1 ∙ q2 in care. multa vreme ramase neexplicate. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. care se raspandeste pe toata intinderea lui. corpul electrizat. numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact.

Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita. 7. q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1.F este forta de interactiune. 6. In sistemul international. Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3.Mica ε 2 2. Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric. atunci datorita inductiei. S σ este densitatea superficiala in coulombi/m². Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse. Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric.5 7.Sticla .S. r distanta dintre centrele corpurilor electrizate. Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q.0003 1. iar fortele electrice nu actioneaza spre interior.105 dyne). Spatiul din jurul unui corp electrizat.Bioxid de carbon ε 1. es. forta de interactiune se masoara in dyne. notata cu E. aflate in apropierea lui. este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp.G.Anilina .8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e).Sulf . in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric.Petrol .Hidrogen . sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara.Ulei de transformator . Densitatea electrica. O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica.109 unitati de sarcina electrica.Apa ε 2 2.3 5–7 6 In sistemul C.2 26 81 Gaze .6 – 4. Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior.Aer .Heliu . S – suprafata in m². la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat. q . daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat. Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor. Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4. ε r² Intensitatea campului electric. de exemplu.00007 1.Ebonita . Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant. Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant. Asa. ε constanta dielectrica sau permitivitatea.0006 1. va fi respinsa cu forta F.001 Solide . Adica σ = q in care. Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati. q – cantitatea de electricitate in coulombi. Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide . pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara.Parafina .Alcool etilic . Adica E = F .7 3. in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q . In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant. Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric.

Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 .Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb. care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt. energia se masoara cu electrovoltul (eV).VB). Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric. Pe timpul deplasarii. L = 4.8 ∙ 10-10 __1__ = 1. 300 In fizica atomica si nucleara. 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u. Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte. forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L. 1 C 3∙109u. Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential. Deci. deoarece capacitatea lor electrica este mai mare. valoarea lui fiind _Q_.e.6 ∙ 1012 ergi = 1. Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera. Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic.6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1.e. punctuala. 8. V . Prin urmare. intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q . expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB.s.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q. Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric. 9. Deci. ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA. Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica. Unitatea de tensiune electrica este voltul.6 ∙10-5 jouli.s. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B. Deci. Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic. atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa. VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA .

Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. Aceasta crestere. in cantitati destul de mari. Deci. devenind „ioni mari”. de regula. Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. iar potentialul atmosferic este pozitiv. In unitatea de volum numarul ionilor creste. ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. Pamantul este incarcat negativ. tensiunea de strapungere si pierderile de putere. in scurt timp se evapora. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. Liniile de forta ale campului se orienteaza. Stropii de aer foarte fini. are sensul constant. Deci. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica.10 cm. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt. In acest caz. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. intr-un camp de 100 V/m. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. de razele cosmice. Ionii mici. Astfel se explica de ce campul electric. in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. 11. Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. in principal. potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. deasupra unui camp sau unei mari. de sus in jos. iar Pamantul negativ. formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili. Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. senin. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. sferice si cilindrice. care este curentul de descarcare. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim. 10. intre atmosfera si Pamant. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. La nivelul solului si in conditii normale. ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. 1 V 3 ∙ 102 Practic. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. . iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9.

cladura. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. bineinteles datorita frecarii. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. se numeste fulger. iar printro destindere rapida a aerului. ambele catre Pamant. Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. sarcinile pozitive si negative sunt separate. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. a produselor fainoase.In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. pe usi. in punctele atinse de trasnet. iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. iar in unele cazuri. motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. de doua ori. ioni formati din razele cosmice. care mentin timp indelungat sarcinile electrice. apare un gen de fulger destul de interesant. Deoarece fulgerul este un fenomen electric. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte. declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta. deci apare pericolul descarcarilor electrice. benzina etc. La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil. numita si linie de intoarece. Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare. daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. a grinzilor si a zidurilor. Alte ori. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. in minele de carbuni etc. La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. sta circa 50 microsecunde. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. din caramida si din alte asemenea materiale. Astfel. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. in calea scurgerii lui catre Pamant. 12. iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer. putand da nastere la incendii. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. insa in directii oarecum diferite. sarme zincate. dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica. Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv. El este o descarcare electrica foarte rara. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. Descarcarea electrica. care pluteste in aer.10-9 kW. aprinderea este posibila. catre Pamant. Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri. tunetul. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. Urme vizibile de incalzire. numit fulger globular. De obicei. Cateodata. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara). care strabate intregul traseu pana la nor. Deci. de-a lungul unui traseu. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata. Datorita curentilor de aer. . miscarea se face in trepte. sarme subtiri de otel. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc. a sulfului. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. care devine conductor pe acest traseu. trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. In schimb. datorita frecarii. trasnetul se repeta o data. paie etc. sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. Dupa cateva sutimi de secunda.). Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des. Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului. Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului.). de apa. ferestre deschise. Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip. de cinci sau de mai multe ori. iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete. Din cauza suprapresiunii. a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor. a stalpilor de lemn. o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. intre ei pot sa apara mari diferente de potential. Ca si fulgerul.

in curentul de lichid. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice. sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui. apoi se mentine cam la aceeasi valoare. Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor. In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza. La un rezervor umplut incomplet. de viteza de curgere a lichidului.5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata.). totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile. la presiunea de 1. un barbotaj. apoi cele de bumbac si lana. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil. de proprietatile dielectrice. Datorita antrenarii si desprinderii. rolan etc. decat la miimi de miliamperi. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc. depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. relon. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari. Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa. de regula. incarcarea si descarcarea produselor petroliere. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. Cu cat lichidul se agita mai mult. circuland printr-o conducta metalica. in momentul infasurarii pe roata condusa. in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil.Benzen si eter. in cazul formarii scanteilor. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. In schimb. adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc.Benzen.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice. parti metalice. cauciuc. de lungimea si diametrul conductei respective. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata. La descarcarea electricitatii. roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero.Benzen in cadere libera . La o curgere laminara a lichidului combustibil. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s . fibre sintetice etc. adica se produce o turbulenta. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta. Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. care se produc la pomparea. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. determina separarea lor. La 1000 V se inflameaza benzina. la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc. ca urmare a descarcarilor electrice. intensifica incarcarea electrostatica. pe cateba materiale plastice. Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii. Pentru jumatatea superioara a curelei. In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice. Pe timpul spalarii. Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. In mod teoretic. sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. de densitatea si vascozitatea lichidului. Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor. la 3000 V aproape toate gazele combustibile. care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. la viteza de 10 m/s . roata motrica . are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. Astfel petrecandu-se fenomenul. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge.

E = W. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential). constituie generatorul de sarcini electrice. acumulator. Forta electromotoare. Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza. In afara capacitatii curelei. precum si de marimea si starea suprafetei de contact. Capitolul VIII Electrodinamica 1. Sursa de curent transforma energia mecanica. va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. In zona de incarcare se gasesc. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. Ea este aceea care provoaca curentul electric. deci f. viteza de miscare si latimea curelei.e. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. caldura. In acest caz. conductele de transport pneumatic. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential. In general. in energie electrica. sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis. Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. in care se descarca. de obicei. iar cea motrica le neutralizeaza). Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer. Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi. incarcarea transmisie. Diferenta de potential sau . miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase. In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia. Sursa de curent.. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva. dispozitivele de pulverizare. a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor. termica. in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare.m. de amestecare si alte dispozitive tehnologice. Tensiunea electrica. care leaga bornele consumatorului. este: W = q E. care micsoreaza forta electromotoare. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. electromotor etc. miscare etc. iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina. Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. aparat de incalzit. in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare. impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul. Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica.) si din doua conductoare. Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. 2. se va exprima in volti. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului.e. Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic. f. chimica sau o alta forma de energie.si cureaua se desprinde de pe ea.m.

3.tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper. Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper.s care reprezinta in S. tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior.h. atunci Q = 1 A. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t. nu mai curge nici un curent de apa prin conducta. t Q = I ∙ t. 4. care are ca simbol litera A. neglijabila. In sistemul de unitati international (SI). cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare.s. Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s). rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila. rezulta. in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. un coulomb (C). Din relatia I = Q . Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm². 1 s = 1 amper-secunda = 1 A. deci nici o diferenta de potential. ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2. Amperul reprezinta o cantitate de 6. .). Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare. Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda. Valoarea tensiunii electrice U. In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime. Daca I = 1 A.” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica. Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor.I. De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. iar t = 1 s. Daca notam cu I intensitatea curentului. iar simbolul este Ω.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor. atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul.m. Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica. cu electricitate. u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi.10-7 kg. In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele. adica in care nu exista diferenta de electroni. Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel. Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm. unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V). asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate. cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt.-2 (newtoni) pe metru lungime.

Crom .028 0. cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan. Simbolul international al rezistivitatii este Ω.Plumb . numita rezistivitate.00411 0.0040 0. 5. are valoarea de 1 Ω. Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm. prin acesta trece un curent de 1 A.0003 0.49 1.0004 0. ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii.Argentan . cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni.0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0.Carbon . Experienta arata ca pentru un conductor dat. celelalte pot varia intre limite foarte largi. ori sa ramana practic constanta.00006 0. sa scada. R=U I sau.10 0. Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²). atunci rezistenta lui. cum este cazul la metale.221 0.Cromnichel .00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric. U=R∙I unde factorul de proportionalitate R.Oteluri . adica.0004 0. In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul . Totusi. rezistenta pielii.Aluminiu . aplicata intre cele doua puncte ale conductorului.0003 0.20 0.Argint .0175 1.00004 0. U – tensiunea in volti.016 7.0042 0.m. Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava.Platina . Deci. Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica.13 – 0.47 0. de mii de ohmi (1000 – 10000).Nichelin . rezistenta imbracamintii.Cupru .42 0. chiar si de joasa tensiune. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare. Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare.00015 0. Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ). .0039 0. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ).42 0.Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V. exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice. aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului. contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica. R – rezistenta in ohmi. I=U R I este intensitatea curentului in amperi.Manganin . rezistenta de contact. Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne.Alama .002 0.Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0.25 0.3 0. exista o relatie de proportionalitate directa. reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales.Nicrom .98 0.004 0. Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta.00625 0.0002 0. intre diferenta de potential U.107 0. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm.04 0.Constantan .

la bornele caruia se produce forta electromotoare E. In acest caz. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential. este egala cu forta electromotoare respectiva. cu diferite legaturi exterioare. adica: 1=1+1+1+. Legea rezistentelor. de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului. U = RI E = r I + RI = (r + R) I. adica una langa alta. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. intr-un ochi de retea. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. b) Legile lui Kirchhoff. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare. .Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg.. In acest caz E = u + U. cuprinzand mai multe ramificatii. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0. In acest caz. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv. adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff. in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. Intr-un circuit electric. Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. Presupunem un ochi al retelei de conductori. Legea I a lui Kirchhoff. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R. in lungul rezistentelor succesive. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. in paralel (derivatie) si mixt. parcurs de curenti electrici. Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. cand exista mai multe rezistente. rezulta: u = r I. deci mai multi curenti.. care contine o forta electromotoare. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. Legarea rezistentelor in serie. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E. Prin legarea rezistentelor in paralel.

dar Q = I. Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U. deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare. ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh).t. 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3. Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului.000 Ws (jouli) . cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului.24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0.I². wati t sau P = R.I. iar in calorii: Q = 0.24 inmultit cu energia electrica in jouli. R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz. W = U. 6. care se transmite in mediul inconjurator. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca.I. Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ.600. Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor. adica P = W = U.t si deci.t. atunci: Q = 0. adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0. in Ws sau jouli W = R. Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste.t. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica. R = R2 x R3 R2 + R3 deci.24 W.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul. in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste.I. iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli.Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli.

Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. care inmagazineaza caldura primita. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. vibratiilor. intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila. Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. a carborundului. Efectele curentului electric Efectul caloric. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit. Sudarea electrica. o rezistenta marita la trecerea curentului. Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. cuptorul electric. va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului. ciocanul electric de lipit. Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului. ce trece prin rezistenta de contact.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. incalzeste masa metalica. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat. supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi. intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare). cu cat curentul care le parcurge este mai intens. 7. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare. de exemplu. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc. Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator. La cuptorul cu arc voltaic. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati. La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste. etc. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. caldura degajata. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea. Aparate de uz casnic. calirea otelului. a oxizilor de azot etc. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase.736 kW. de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. becul electric. Totusi. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte. se realizeaza sudura electrica etc. in general. fierul de calcat. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. In principiu. temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita.). slabirii arcurilor de apasare etc. plita electrica. Fierul de calcat. borne etc. Oricare ar fi situatia. pe care se asaza un strat izolant de mica. se obtine imbinarea dorita. care constituie celalalt electrod. . In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. Este format dintr-un bloc metalic. in practica apar situatii cand din diferite cauze. topirea etc. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor. fabricarea otelurilor speciale. Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului. La trecerea curentului electric prin rezistenta. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura. asezate in niste canale adanci. Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca. cand este vorba de motoare electrice. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). radiatorul electric. dupa legea lui Joule-Lenz. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala.

In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). la construirea soneriilor. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului. manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent. Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: . Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica. deci poate fi monofazat. In principiu. Orice contact (imbinare) intre conductoare. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc. invelisul de protectie crapa. cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor. arborii. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora. capabil sa transforme energia electrica in caldura. se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). de cele mai multe ori datorita imbatranirii. fie prin reactii secundare. Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor. Dupa curentul de soc. Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul. acesta se incalzeste. se deterioreaza. legaturile executate necorespunzator. la construirea de galvanometre etc. fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S. deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara. trasnet. impreuna cu cantitatea de caldura degajata. acid sau baza) numit electrolit. fix sau mobil. deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii.. se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata. 8. . invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice. care se produce ori de cate ori doua conductoare.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune.. . a) Scurtcircuitul. adica pana la mii de amperi. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. favorizand producerea scurtcircuitelor. vin in contact. Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric. In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. intre care exsita o diferenta de potential. racirea se face greu. la conductoarele cu izolatie. Efectul chimic al curentului electric. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului.pentru cabluri aeriene: vantul. In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire. patruderii umiditatii. O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare. iar celalalt. Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului. la fabricarea magnetilor. Din cauza supraincalzirii conductoarelor. Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor. Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. in terapie. conectat in acel punct. atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. devinde incandescent si emite raze luminoase. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit. a electricitatii atmosferice. Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare. care dureaza un timp foarte scurt. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. ridicarea zmeelor etc. ca de exemplu. filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. cripton etc.Iluminatul electric. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate.). catod. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). volfram etc. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor. electromagnetilor. este cel mai raspandit. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru. bifazat si trifazat. locul de imbinare sa se incalzeasca mult.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten. creeaza o anumita rezistenta de trecere. Din aceasta cauza. Initial curentul electric este normal. Efectul magnetic. pentru care a fost proiectata. care se degaja la anod). legat la polul negativ. in astfel de cazuri. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct.

indicat de fabrica constructoare. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului). cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica. Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului. Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. 9. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei. b) Arcul electric. distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. convectie si conductie. Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14.De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie. Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. Curentul nominal al fuzibilului In. apar deci suprasarcini. Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. Arcul electric este o descarcare disruptiva. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1.5 2. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. Ca si scanteile electrice. continua. Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. In cazul scurtcircuitelor. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I. caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia. In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea. Aceasta corelare se arata in tabela 13. radiatoare. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. In conditii normale. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. un curent de scurtcircuit tranzitoriu. Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs.

nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina. de tip LF pentru legaturi in fata. cu ajutorul unui releu de protectie. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura. 160 si 200 A. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V. care indica topirea rapida a firului fuzibil. capacul filetat si piese de contact..8 mm. care se produce in interior.6 In Cu inertie 1. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu. 36. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol. 125. la tensiunea nominala de 500 V. In practica sunt situatii. Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare). Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic. Sigurantele automate. fuzibilul topindu-se la un curent de 1. cu un singur loc de topire. Normal sau fara intarziere 1.3 – 1.9 In Cu intarziere 3 In 3. 125. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80.conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate.. montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale.5 ori valoarea nominala. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent.. montate in cutii. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta.. . adica la pornire.. Asa de exemplu. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. 225. la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit. Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire. 200.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de . curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata. insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric. dulii sau intrerupatoare. de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. care duce la distrugerea izolatiei.5 In In principiu. tubulare inchise fara material de umplutura. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet. in tara noastra. in cateva miimi de secunda.. Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6. 300. pentru curenti nominali intre 6 si 100 A. a doua varianta pentru 20. 100. 350 A. Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: . de exemplu.. 500 si 600 A. piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama. Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia. patron fuzibil. 260. 45 si 60 A. Pentru protectia motoarelor electrice. in instalatiile electrice interioare. 25. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla. Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise.. sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri.3 In 1. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal. Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu.6 In 1. protejate cu un strat de metal anticorosiv. tubulare deschise. Dupa domeniul de utilizare. in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare. se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise.supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita.. tablouri capsulate etc.defectarea unor prize. sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida. 80. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate. Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare. 10 si 16 A. 100. . iar ultima pentru 80 – 100 A. . Se topeste intr-o ora la sarcina de . soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama. pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450. b) Intrerupatoare automate. care au o mare raspandire la noi in tara. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. 160. tubulare inchise cu material de umplutura. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0.

protectia contra caderii tensiunii. Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive. in caz de innegrire se schimba. Curentul electric in electroliti a) Electroliza. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor. Intrerupatoarele automate in aer DITA. De asemenea. DITA – 60 A. Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. Pentru o perfecta functionare. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. de asemenea diminueaza socurile mecanice. La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. incaperi cu praf. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. pentru curenti nominali de 350 A. este bine fixat. Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. Se curata de praf. ermetice. Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. cu carcasa din fonta. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. in cazul unor deteriorari mecanice. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. Globul de sticla. avand o constructie relativ simpla. protectia contra suprasarcinilor. Asa cum s-a mai aratat. se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. Abajurul fixat de corp. nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. protejat cu o plasa metalicaz. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia. iar releele termice si electromagnetice. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). antiexplozive (antigrizutoase). Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. corpuri de iluminat monobloc. in mod frecvent.In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. DITA 100 – A). Glubul este fixat de corpul propriu-zis. Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive. intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. protejate impotriva prafului si umezelii. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V. Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului. Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. Cand suprapresiunea scade. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. 11. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. ca urmare a unei scantei la dulie. se verifica starea contactelor si reglajul releelor. . indeplinind si functii mai complexe. de impuritati. DITA – 25 A.

iar la anod oxigen. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. formand cationi.Q in g. iar conductorii metalici. Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. formandu-se si acid sulfuric. La anod. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. Din solutiile sarurilor metalice. la anod se separa clor. Prin lichide (saruri metalice topite. Adica. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. catolit. fenomenul respectiv fiind numit electroliza. in industrie. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. iar la anod metaloizii. . Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel. La trecerea curentului electric prin electroliti. Procedeul se numeste galvanoplastie. Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit. iar la catod. Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare. Deci se mai poate scrie: m = k. argint etc. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni. Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor. in care: k este un factor de proportionalitate. electrozi. care contine deuteriu. Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. solutii saline. m – valenta metalului. Substanta prin care trece se numeste electrolit. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul. introducand un factor de proportionalitate k1. se separa cantitati mari de metal pur. Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a. oxigenul si grupele de anioni. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. cu un strat subtire de alt metal ca nichel. iar cele incarcate pozitiv. la electroliza sarii de bucatarie. m = k. De exemplu. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi. crom. care sunt particule incarcate cu electricitate. Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. iar cel din jurul catodului. cu intensitatea curentului si cu timpul. I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde). in g. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I. prin depunere electrolitica.t. din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici. Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru. Tot prin electroliza se obtine clorul. din clorurile topite. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative.I.

cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. care ramane cu exces de electroni. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element. Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. Se cunosc numeroase elemente galvanice. Prin denumirea de pile. Cu. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor.). care se leaga la borne numite poli. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. aproximativ 1000ºC. patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. c) Termoelemente. de exemplu. care fiind suspendat deasupra. in mod treptat. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. datorita naturii diferite a celor doua metale. Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. dupa acelasi mecanism. unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. unele tipuri speciale de generatori electrici. format exclusiv din metale. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. adica la electrodul pozitiv. Pt. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. insa ele astazi nu mai prezinta interes. solutie de bicromat de potasiu. intr-un circuit conductor. . De asemenea. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale. Cuprul. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric. Asemenea substante se numeste depolarizante. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod. formeaza apa si deci dispare. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat. suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. Na. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic. In schimb. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. In felul acesta. in aluminiu si oxigen. deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc. metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. Ag. In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. este in legatura cu sursa de curent electric. Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. apare o diferenta de potential de contact. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. si se strange pe fundul celulei. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. in functie de catod. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct. b) Pile electrice. iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. elemente sau baterii electrice se intelege. in apa. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic. care trimite ioni de metal in solutie. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. captusit cu placi de carbune. iar metalul se incarca negativ.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. se constata ca prin el circula un curent electric. Asa se intampla de exemplu. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. Al. Altfel. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. deoarece captuseala acestuia. In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. Fe. datorita transformarii energiei calorice sau chimice. Pb. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. iar sistemul devine un generator de energie electrica. adica incarcat negativ. Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. Au. Sn. cupru in solutie de sulfat de cupru). Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. merge la electrodul negativ. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. intr-un circuit inchis. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). Curentul trece prin electrolit. iar oxigenul la anod. Zn. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. se adauga alumina care se dizolva. granule de bioxid de mangan etc. Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece. Mg. Aluminiul fiind incarcat pozitiv.

cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. deci se produce o dubla sulfatare. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb. Ag si Zn. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4. Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. Cd-Ni. Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. La terminarea incarcarii acumulatorului.12. La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. deci au loc si degajari de hidrogen. ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. Materia activa a placilor pozitive. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. iar polul negativ cationii de H+. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. Cd. placile sunt din plumb spongios. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. de exemplu. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica. Pe timpul folosirii ca generator electric. Conectarea in serie sau in paralel. unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. Acumulatoare a) Descriere-functionare. in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. in schimb la un curent mare. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. acumulatorul se descarca. Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb. prin legaturi sudate sau insurubate. Zn-Ag). Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. unul negativ si altul pozitiv. iar densitatea electrolitului se micsoreaza. care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. care oxideaza Pb3O4 in PbO2. γ in care . in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. In regim normal de incarcare. Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. Fe. tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3. Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4. La acumulatoarele cu plumb. iar la cel negativ PbO).

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

In cazul unui solenoid sau bobina. I – intensitatea curentului in amperi.S – sectiunea fluxului magnetic. l 2. Electromagnetii sunt utilizati la relee. S in kg. Unitatea de masura in SI este weberul. inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). in care. n=N. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb). Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. si au forma unor cercuri concentrice. mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. la transportarea greutatilor. 3. l – lungimea bobinei in centrimetri. Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. In exterior. Daca curentul strabate un conductor liniar. in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante. la dispozitive de semnalizare si automatizare. Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui. un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. 5000 B – este inductia magnetica. plecand de la formula de mai sus. bara se magnetizeaza puternic. S – suprafata unei fete polare. electromagnetii au forma de bare sau potcoava. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. Relee electrice [A] m . In general. Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. Se creeaza in felul acesta. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei. este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care. care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi. sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. In cazul unui solenoid in forma de tor. N este numarul total de spire al solenoidului. Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier. la crearea campurilor magnetice intense etc. in care. adica. iar expresia NI este denumita amperispire. liniile de forta ale campului magnetic.

fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii. forta electromotoare si deci curentul indus. In aceste masini exista un camp magnetic. Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: . astfel ca la o anumita temperatura. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp. indata ce conductorul nu se mai misca. Elemente principale de automatizare a) Traductoare. de asemenea. Aceste forte se numesc forte electromagnetice. format dintr-un electromagnet. In urma incalzirii elementului. Prin racire. protectie si reglare automata. Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura. de comanda. elemente bimetalice etc. Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. sa poata determina declansarea in timp de doua ore. . Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. in serie pe fiecare faza. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. turatie etc. Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus. de obicei. lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. 5. Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. .se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic. Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor. presiune. Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau.se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului. termorezistente si termocupluri cu semiconductori. Cu ajutorul filetului. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza.dispare. in raport de variatia temperaturii mediului. de reglare etc. contactele se desfac si circuitul se intrerupe. prin miscare. numita marime de iesire. sa nu provoace declansare timp de doua ore. electrica sau pneumatica. curent electric etc. se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic. Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. specifice altui sistem.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice. in care se masoara sau se regleaza temperatura. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului. .) spefice unui sistem. de control. Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal. Masinile electrice. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata. presiune. debit etc. aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric. El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ. iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet. montate.isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice. Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare. Traductoare de temperatura. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. . la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala. care au coeficient de dilatatie diferit.la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala.). nivel. deci nu mai taie liniile de forta. cele doua lampe se dilata inegal. 4. semnalizare. Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei.

care poate fi un releu. sulfurile metalelor (mangan. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. seleniu si siliciu. Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U). . carburile. pana la 2000ºC. iridiu – 90% si 10% rodiu. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii. de balante hidrostatice inelare. Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. pana la 2000ºC. cupru-constantan pana la 500ºC. nitrurile. se numesc aparate electrice (transformatoare. Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. electrice. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. produce in acel sistem energie electrica. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. pana la 2300ºC. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Capitolul X Masini electrice 1. precum si germaniu. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. fara intermediul energiei mecanice. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte. ventilele. Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar. care au cate un capat lipit intre ele. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu. wolfram etc. Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. Traductoare de presiune. rezistente piezoelectrice etc. Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. de la 300 la 1000ºC. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. cu mai multe spire. redresoare etc. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. fierconstantan. Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele. aparat indicator. poseda o inertie mica. iridiu 50% si 50% rodiu.). Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului. mufele.). Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. pana la 2600ºC. ca urmare a actiunii de suntare. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. pana la 600ºC. Traductoarele de nivel. fara intermediul energiei mecanice. Termocupluri. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita. vanele. Traducatorul de nivel. de regula. oxizi. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. Traductoare pentru radiatie. si au dimensiuni de gabarit mici. pana la 600ºC. Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. Ea se compune. adica posibilitatea de a fi utilizate. nichel. arcuri tubulare cu o singura spira. wolfram – 75% si 25% molibden. nepericuloasa. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice. care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice. nichel-crom-nichel. motoare electrice. termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori. Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura.). Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. aparat inregistrator etc. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. argint-constantan.Termorezistente cu semiconductori. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. reostate de reglare etc. daca este cazul. Se foloseste o spirala de manganin. iar ca organe de reglare supapele. membrane. Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC. fie direct. b) Organe de executie si reglare. Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. fier. se numesc aparate electrice (transformatoare. iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. redresoare etc. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru.

f.e. Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele. numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului. n – rotatii/minut sau in H2. formand sistemul inductor. Functionarea alternatorului. numita rotor. se impart in masini sincrone si in masini ascincrone. Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ.m. Masinile de curent alternativ. in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p. Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii. dupa turatia care functioneaza. care circula in interiorul carcasei. grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1). Ele pot fi monofazate si trifazate.rotorul care se roteste in interiorul statorului. f.e. gravate pe placa de conexiuni.e. liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f. Masinile electrice.n in care. devenind iar zero. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ. Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. Cand rotorul alternatorului se invarte.m. iar sfarsitul cu X. inducand in ele f.m. Rotorul continuand sa se invarteasca. in care se asaza infasurarea statorului. Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. Masini de curent alternativ Masini sincrone. care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne). f este frecventa curentului. Bornele sunt marcate cu litere. La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. p – numarul perechilor de poli. este egala cu zero). Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi. Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa. Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. Bornele sunt marcate cu litere.m. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului.m.e. Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie. 2. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator. orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare. Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie). Fiecare faza are infasurarea ei separata. Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare. Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii. gravatepe placa de conexiuni.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. din care cauza. Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor. . Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic. In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul. Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice. La un motor trifazat exista deci in total sase borne. .In esenta. a doua faza este marcata cu V si Y. Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. este maxima. Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului. Masinile de curent continuu. Un alternator se compune din doua parti principale: . a treia cu W si Z. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile. infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului.e. La rotorii cu poli ingropati.

Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”. de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. Dinamul. de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire. Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. pentru ca ele nu taie liniile de forta. strunjit si slefuit bine. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. Prin rotirea indusului.inchise complet. Legarea in „stea” se executa legand bornele X. conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie. iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele. In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N.capsulate. Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului. prin intermediul carora se face colectarea curentului. iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U. Capacele laterale ale statorului sunt deschise. neprotejate. infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli. El este format din lamele de cupru.protejate contra picaturilor de apa. formata din conductori de cupru izolati. Pe suprafata cilindrica a colectorului. Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor. Dupa felul de protectie. O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa). Astfel de motoare se pot monta si in aer liber. dispusi alternativ N-S).asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive). Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator. destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. La motoarele cu inele colectoare. lasand sa intre aerul. La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru. Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”. Polii dinamului produc un flux magnetic. La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul. de otel silicios. De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori. izolate intre ele prin foi de mica. traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare. Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei. rotor (partea care se roteste) si colector.Bornele U. Fiecare inel aluneca sub cate o perie. De la perie curentul rotorului trece la port-perie. perpendicular pe axa polilor. motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . primit de la retea. Bobinele poliilor sunt legate in serie. Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele. nu se produce o tensiune electromotoare indusa. Tipuri de motoare asincrone. la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). care este montata fix pe stator. Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre. V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. Functionarea dinamului. In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. . tinuta de o port-perie. .S. Y. . Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului. Y si Z intre ele. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator. Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. se numeste linie neutra. atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. dar nu in ploaie. la trecerea curentului trifazic. asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa. . Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice.e. se asaza periile.deschise. Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). din bronz). Bornele X. fie in „triunghi”. motoarele de acest tip se numesc „asincrone”. 3. Dinamul este o masina de curent continuu. adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde. Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. deci puterii motorului si tensiunii retelei. prin infasurarile bobinelor statorului. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. . Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor.m.

In momentul trecerii curentului devine zero. conductorul A se afla in dreptul polului N. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. deci orice dinam poate servi ca si motor. motoare serie sau motoare compund. iar cand se misca in jos un sens invers. ramane mereu in urma acesteia. in continuare conductorul A. prin intermediul jumatatii de inel 2. Motoare de curent continuu. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. iar conductorul A va parasi peria m. tensiunea electromotoare devine zero. La trecerea conductorului prin axa neutra. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. iar conductorul B in dreptul polului S. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. Intre ele exista relatia f = 1. la tramvaiele electrice. Deci. cum este cazul. In circuitul exterior inchis. cand acesta trece prin dreptul polului S. Rotind. curentul de apa are un sens. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). iar conductorul B in contact cu peria n. La bornele periilor m si n.Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe. el trece prin dreptul polului S. iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. fara selfinductie1). L – inductivitatea circuitului in henry. . curentul este in faza cu tensiunea. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. facand intre ele un unghi φ. adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. in care. deci se schimba mereu. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului. insa de sens invers. Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. f – frecventa curentului produs in circuit. de exemplu. (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. Cand pistonul se misca in sus. Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. Pentru curentul alternativ. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. Se roteste spira. T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine. Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. 4. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta. partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. R – rezistenta in ohmi. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. cand trece prin fata polului S. conductorul A in contact cu peria m. in campul magnetic. U – tensiunea in volti aplicata la borne. iar in circuitul exterior acelasi sens. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu). este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare. Daca curentul are un sens variabil. Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. facand contactul cu peria n. se produce o selfinductie L1) importanta. Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. curentul nu mai este in faza cu tensiunea. In acest caz. prin intermediul jumatatii de inel 1. Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite.

Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului. un numar de elemente redresoare si un filtru electric.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. fie din doua masini de tipul motor-generator. cu contact. Ca aplicatii practice. Bobina de inductie. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie. Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. Din punct de vedere al felului transformarii. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune. Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone. Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice. In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu. convertizoarele electrice pot fi: . desi nu exista nici o legatura intre ele. Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative. cu vana de mercur. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire.m. convertizoarele electrice se impart in: . Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua. Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. cuplate impreuna.e.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara.convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica. tuburi polianodice cu catod de mercur etc. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare). In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. cu relee de curent. alcatuieste circuitul secundar. Un astfel de transformator se numeste autotranformator. se noteaza cu ω. bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei. la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor. Transformatoare si redresoare Transformatoare. . infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune).convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”.m. Rezulta deci ca raportul dintre t. iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare. . Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5. in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers. germaniu. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc. cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1. permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens. Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare. Daca circuirul secundar este deschis.) cu vid (kenotroane). Convertizoare. . de tipul redresoarelor. fenotroane. mai rar invers. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica.convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f. siliciu). sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu. Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. Din punctul de vedere al principiului de functionare. . Redresoare. se mai numeste si curent de inductie. elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid.e. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. de constructie speciala. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune. adica nu are nici un consumator de curent. Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje. seleniu. cu gaz (tiratroane.

acesta isi mareste foarte mult volumul. Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva.bobina inductoare prezinta defectiuni. atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura. Consecintele sunt totdeauna aceleasi. patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2. chiar in gol. Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri. adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant. De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur. in urma scurgerii uleiului din transformator. Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate. . Pe timpul functionarii. identificat prin tensiunile inegale intre faze. Defectele care pot cauza incendii sunt: . din cauza unei proaste izolatii. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator. In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel. gazele care se formeaza sunt degajate violent. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa.scurtcircuit in bobinajul rotorului. In timpul functionarii transformatorului. Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util. . In acest caz. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. Incalzirea motoarelor. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor.aparitia de suprasarcini. . .calajul incorect al periilor. magnetica sau electrica. In consecinta. din cauza frecarii. In cazul cand in transformator apar defectiuni grave. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. Daca suprasarcina dureaza mai mult. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone. Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde.neintretinerea colectorului. . care sunt de natura mecanica. Daca nivelul uleiului scade. Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului. restul se transforma in interiorul motorului in caldura. Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei. . Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire.. motoarele se pot defecta din diferite cauze. curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC. fara nici un inconvenient.in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit. In conditii normale de functionare. ca la oricare alt conductor electric. cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac. cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire. La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior.rotorul se incalzeste prea tare. Defectarea motoarelor. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. incat se poate produce o explozie a cuvei. Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga. arderea completa a bobinajului. De asemenea se produc incalziri si la lagare. In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult.organele dinamului se incalzesc peste normal. . prin topirea sigurantei). a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili. Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: . din care se mentioneaza suprasarcina. . uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde. Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul. care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului. scurtcircuitul si mersul in doua faze. .convertizoare cu transzistoare. La generatoarele de curent continuu. ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise.supraincalzirea bobinajului de excitatie. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: . Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”. 6. deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte. Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura. periilor si suportilor de perii.campul inductor este slab. .la perii se produc scantei electrice destul de puternice.

Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4. Undele electromagnetice se propaga liber si in vid. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice. a fost facuta. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. radiatia depinde de frecventa. Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice. este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti. pentru prima oara. Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare. De aceea. fie permitivitatea mediului. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda). fie amandoua. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp. Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. independent de lungimea de unda a radiatiei. cu atat va fi mai mare si energia radiata. producand din nou un camp magnetic etc.). Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. se poate determina lungimea de unda. un nou camp electric.000 km/s.10-5 cm. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs. Acest camp se propaga in toate directiile. care se propaga in vid cu viteza de 3. Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari. ca si razele de lumina. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare. Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu. megaherti (M Hz)1) etc. iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare. De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene. o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda. intr-o serie de cercetari fundamentale (1888). creste respectiv de 4. Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa. Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor. sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica. in jurul conductorului apar campuri alternative. In virtutea acestei teorii. corpurile emit lumina (energie radianta). intensitatea campului magnetic etc. in doua medii vecine.Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. care se propaga sub forma unor unde electromagnetice. intensitatea curentului electric de conductie). 2. De aici rezulta ca. un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu. Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. unul electric si altul magnetic. in toate directiile. Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu.. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. 4 ori etc. in comparatie cu curentii de radio frecventa.10-5 cm si λ = 8. 16 ori etc. atunci cand variaza in timp. cu viteza de aproximativ 300. care de asemenea variaza. Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. 9. Astfel. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial. care nu ramane constant ci se schimba. Daca frecventa creste de 2. 3. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului. Cu alte cuvinte. de Hertz. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic. adica in decursul unei oscilatii complete. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie. Ele pot fi reflectate. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa. fie permeabilitatea. insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu. . Ca si la undele elastice. care sunt si ele tot unde electromagnetice. iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. Undele electromagnetice se propaga radial.1010 cm/s. Intr-o masura mai mare. Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. care se defineste prin relatia: λ=VT in care.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada.

. decimetrice. 1 k Hz = 1000 herti. In practica insa.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale.000 km/s) la frecventa. Ele vor fi elibere. care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. datorita numai sarcinii initiale a condensatorului. exterioare. Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii. Pe masura cresterii curentului. in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare.undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m. deoarece procesul oscilator se produce singur.unde decimetrice. Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune. moment in care curentul este maxim. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. in timp ce curentul este nul. fara perturbari reciproce. centimetrice. Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina. 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. care se incarca din nou. Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta. in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii. iar condensatorul se va descarca prin bobina. tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. Circuitele oscilante produc oscilatii electrice. deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula. curentul se anuleaza. milimetrice). Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina.undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m. iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz. 3. In afara statiilor de radiodifuziune. militare si altele. Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. iar prin unde scurte. Electronii trec pe cealalta armatura. impiedica curentul sa creasca prea repede. pana la 100 – 200 km.undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat. intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent. f (Hz) Gama undelor radio. Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina. deoarece ele s-ar suprapune. Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice. .m. pentru moment. Ele se impart in: . a treia etc. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii. care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz. Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea. dupa cre urmeaza a doua. cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. . adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. iar tensiunea la borne este maxima. La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300. in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz.e. Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. . In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii. . curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie. radiotelegrafice si amatori). 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz. micsorandu-si sarcina. In fara de aceasta. In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: .unde metrice. lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m. sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici. Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. De aceea. in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz.undele ultrascurte (metrice. treptat. fara actiunea unei f.unde centimetrice. Totusi. Dintre acestea. 1 M Hz = 1 000 000. punand comutatorul pe contact. λ = 300 000 000 [m].unde milimetrice. Condensatorul din circuit poate fi incarcat. Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda. . . avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput.

bobina cu inductanta variabila. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene. Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. T . Deci. Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda. si la emisia undelor. Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu. in schimb. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. energia potentiala scade. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. Amplitudinea curentului. de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. transformatoare de radio frecventa. Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio. atunci in cele doua jumatati ale lui. C – capacitatea circuitului. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. curentii vor circula in sens opus. In felul acesta. care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena. intr-un anumit circuit. 4. Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. in timpul unei semiperioade. care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. dand nastere unui curent de radio frecventa. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. numita frecventa circuitului. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. numai de cantitatea initiala de energie. Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare. care a avut inainte sarcina negativa. In momentul initial. inducand in ele t. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. L – inductanta circuitului. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care. in cazul receptiei. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari.In procesul oscilatiilor. pe care le produce. numit antena. libera de interferentele altor statii. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. De aceea. energia potentiala este maxima. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. in energia cinetica a campului magnetic si invers. condensatoare fixe. Dupa aceea. . Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. Relatia intre frecventa circuitului. care a fost data circuitului. adica intreaga energie a circuitului.e.perioada curentului. energia potentiala este nula. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. condensatoare variabile si semivariabile. cu atat frecventa lor este mai mica. Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau. f este frecventa curentului. iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric.m.

la limita de separatie a doua medii. Umiditatea pielii. de sol si de diferite obiecte locale. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. Dispersiunea enegiei undelor.000 Ω. Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. Sub influenta razelor solare. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. paduri. cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. Difractia undelor. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100. reflectie si refractie. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului. din spatiul cosmic. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie. Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. Cu cat unda este mai lunga. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω.Propagarea undelor. undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant.. mainile batatorite etc. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. La trecerea undelor radio prin diferite medii. in special clorura de sodiu. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza. isi schimba directia dupa un anumit unghi. Reflectia este fenomenul prin care o unda. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. Intensitatea curentului. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. Reflectia si refractia undelor. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite. in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. Undele de suprafata sunt absorbite. sau de catre stratul de pamant umed. arsuri. Muschii si sangele au o rezistenta mica. in functie de o serie de factori. In fiecare punct al spatiului. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. Clorul. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. in medie. se observa o absorbtie a energiei lor. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. care vor fi analizati in continuare.).75 – 30 cm² este de 8000 Ω. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi. Interferenta undelor. Undele pornesc de la antena emitatorului. avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice. Dielectricii solizi. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. la bolnavi. marindu-se astfel bataia. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. in special de inima. la randul lor compuse din celule. curbandu-se traseul. linii electrice etc. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. Rezistenta electrica. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus. Unda nu poate „coti” brusc. drumul ei va fi o linie dreapta. a doua sau mai multe unde. cladiri. de exemplu. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. deoarece structura si componenta lor este diferita. ele il pot inconjura. sub un unghi drept un obstacol. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata. Grosimea pielii. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. incendii si explozii. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. a unei cladiri mari etc. in schimb oasele. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. dealuri. . Absorbtia undelor. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen. mai mica decat la cei sanatosi. in drumul lor. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului. aerul se ionizeaza. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. pe o suprafata de contact de 0.

prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa.01 – 0. La o actiune mai indelungata a curentului electric. coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii.3 3.La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas). Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima.4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: . Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc. atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte. Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici.La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune. astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric. Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc. In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune. contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. . de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei.015 A provoaca dureri si stari convulsive. La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant. . Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric. producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: .lipsa semnalelor de prevenire a pericolului.La producerea arcurilor electrice. Drumul parcurs de curent prin organism. Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei. stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare. la diferite instalatii si utilaje.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje. . sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea. Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric. Natura curentului electric. din neglijenta. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. .lipsa mijloacelor de protectie individuala. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant. iar actiunea lui este in special electrolitica si termica.7 6. La o durata scurta a actiunii curentului electric.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc. Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ. Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent. Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat. intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru. mai mica de o secunda. . Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc. In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze. adica pericolul electrocutarii este mai mare. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive. conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ .La atingerea conductoarelor electrice neizolate. pardoseala din lemn etc. Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase. in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV. Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu.Curentii electrici cu intensitati de 0. Tensiunea curentului electric. in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc. . Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. rezistenta electrica scade. Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3. aflate sub tensiune.atingerea cablurilor rupte.7 0. Curentii de radio frecventa de 500. Pe masura ce frecventa creste. in raport cu capacitatea celor doua faze. .

nedepasind 3 s. de la punctul cu tensiune mai mare. cizme izolante. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare. Masuri imediate in urma electrocutarii.. din apropierea unei prize de pamant. -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. voltmetru. eventual cangea cu maner de lemn. covorase izolatoare. ochelari de protectie etc. Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului. lampi de control. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant. Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. datorita scurgerii curentului in pamant. se vor folosi manusi de cauciuc.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. este supus actiunii tensiunii de pas. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea. clestele cu manere izolatoare. de felul instalatiei electrice. Obiectul rezistentei materialelor . manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc. insa bine uscate. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed. tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. De exemplu. carton. se va desface gulerul. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. o scandura. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima. variaza in functie de timpul t. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. un covor.8 m fata de obiectul atins. centura de siguranta. in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul. la valori ale curentilor sub 50 m A. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero. la 220 000 V. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. departate intre ele cu lungimea unui pas (0.80 cm). iar in liosao sapca de postav. PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. manusi de protectie. 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii. indicator de tensiune. scari portative. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul. in functie de conductivitatea pamantului. Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn. Ih = 0. la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. prin ea trece un curent electric. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. -luarea masurilor de revenire. pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric. cureaua. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident. catre cel cu tensiune mai mica.

transmitand constructiei intraga lor intensitate. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati. Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. iar cand sunt inghesuiti unul in altul. Pozitia atomilor schimbandu-se.deci si starea de echilibru interior. organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri. sarcini extraordinare. precum si la calculul constructiilor metalice. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie. fortele de inertie nu se iau in calcul. extraordinare sau catastrofale previzibile. Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag. dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor. actiunea fortelor de inertie. adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element.Exista insa o distanta „r0”. Rezultanta fortelor interioare din sectiune. Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere. -verificarea organelor de masini.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. se deosebesc sarcini statice si dinamice. care se numeste distanta de echilibru. astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune .Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine. se modifica corespunzator si fortele de interactiune. Astfel. -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie. a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu. arcuri de supape etc. se pot clasifica dupa diferite criterii. tije de piston. la distante micise resping. luat independent. care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare.Sarcinile verticale se numesc incarcari. sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori. noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. in anumite ipoteze simplificatoare. acesta se deformeaza. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. Daca ne referim la modul de actionare in timp. precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate. care actioneaza asupra corpului.Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor .Rezistenta materialelor studiaza. Dupa felul cum se exercita. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni. Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil. Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare.Prin denumirea generala de sarcini. Forte interioare. variatia temperaturii. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala. In studiul rezistentei materialelor. La calculul constructiilor civile si industriale. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni. sarcini accidentale. Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. 2. Solicitarile simple sunt: . Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. se numesc reactiuni. pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta. Fiecare din eforturi. exercita asupra corpului o solicitare simpla. situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti. progresiv. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru. In ansamblul lor.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc. numite forte elastice. ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare . Se considera. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara.insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. a fortei electromagnetice etc. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima. Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt. Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor.

si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. . 5. Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. In cazul deformarii corpului. efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete. Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie.incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor. In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii. marimea si modul de aplicare a sarcinilor. Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. Ca urmare. pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere. efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc. Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere. Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare). fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite. care actioneaza in planul sectiunii.rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. 3. forfecare si alunecare. Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice). Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare. In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii. normale si egale. Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp. In Sistemul International de Unitati. . Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice. se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara. cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala). a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. adica a miscarii de rotatie. tinzand catre zero. Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari). Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile.intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei. kgf/mm² sau tf/m² etc. ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare. adica se deformeaza. 4. cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. adica a miscarii de translatie. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A. . iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F.. De exemplu. intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta.compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente. .taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. . cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului. El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior. Efortul unitar normal se noteaza cu σ. Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa. cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica). caracteristicile mecanice ale materialelor. Variatia masurata in radiani. Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct. care actioneaza in sectiune.

01 (σe = σ0. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . si grosime a este supusa la intindere. o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala. Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B. Pe portiunea AB. care se accentueaza pana cand se produce ruperea. Incepand din punctul B. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0. .2). materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca. Pornind din punctul D. 6. caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0. este reprezentata intr-o diagrama. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului. In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10). σp reprezinta limita de proportionalitate. Astfel. Valoarea efortului unitar σc. valoarea efortului unitar. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. o daca o bara de lungime l. materialul are o comportare elastica. Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii. Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate. ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. Dupa depasirea limitei de elasticitate σe. la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta. ordonata punctului. La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora. denumit umflare transversala. situata deasupra limitei de proportionalitate. Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere.01). La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere. Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere. iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E. Atat pe zona OA cat si pe AB. carateristica luand forma unei curbe.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe. curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C.με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia. Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone. Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. σ e poarta numele de limita de elasticitate. deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice. se numeste limita de curgere. Dupa incetarea actiunii fortei N. Dupa depasirea limitei de curgere σc. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. dupa descarcarea epruvetei. Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0. Materialele cu structura cristalina.01%. De la acest punct. materialul revine la lungimea initiala. deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare. In natura materialele nu sunt practic elastice. Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori. este remanenta (plastica). dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate. In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala. materialul capata si deformatii ireversibile. ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate. care reprezinta raportul l0/d0.2% (σc = σ0. In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare). deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile. Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei.

Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate. nerespectand legea lui Hooke. limita de elasticitate. o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr. Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA.Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor. relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. 9. se numeste plasticitate. Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. In practica insa. 7.Daca se face incercarea materialului la rasucire. gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. 8. o limita de elasticitate τe. Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers. adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. legea lui Hooke se aplica si acestor materiale. Dupa depasirea limitei de curgere. Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt. Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. Elasticitatea . 118). El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor . Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate. elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. numit modul de elasticitate. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie. ecruisarea etc. nituirea. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. alungirea specifica la rupere. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege. iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. limita de curgere. fara ruperi macroscopice. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale. Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. de exemplu otelurile. de exemplu a unui otel.

Alti factori cum sunt temperatura. . Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere. pot modifica insa in mod real. carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. Ca urmare a acestui fenomen. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. Deformatia permanenta a materialului. 11. caracteristicile mecanice. se numeste fluaj (curgere lenta). care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura.. materialele care. Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare. de obicei. In realitate. Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune. La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm². In special. de regula. in timp mai indelungat. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. Astfel. Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor. ecruisarea si timpul. curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF. Ruperea casanta nu este precedata. O comportare similara are si lemnul supus la intindere. devenind mai dur si mai fragil. Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece..Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere. trefilare si torsionare. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri. forma corpului. datorita curgerii lente. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. peste limita de elasticitate σe. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . de exemplu un otel. 10. atunci cand aceste deformatii raman constante. Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata. dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. in doua sau mai multe parti. de deformatii plastice. sistemul de forte.. care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. Tensiunile initiale ale armaturilor din otel. Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc. pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece. Ruperea Separarea unui corp solicitat. Astfel. poarte denumirea de rupere. 12. in special la temperaturi ridicate. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe). Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%. au o rupere plastica. Astfel. cu timpul slabesc prinderea pieselor. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila). dupa un anumit timp. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. 40 kgf/mm². In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea. Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 . Solicitand la intindere un material. Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. buloanele tensionate initial sau niturile. modul lui de aplicare si temperatura. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe. Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material. in limite importante..

in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. nedeformata. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. materialele tenace rezista bine la socuri. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. vascoase sau rigide.. la unitatea de volum. Din acest punct de vedere materialele pot fi: . In realitate. masurate pe diferite directii in masa materialului. lichidelor reale. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. lemnul etc. cuprul. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. betonul. Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. pana la rupere. cauciucului etc. structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile. materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere. In sfarsit. de exemplu. acestora li se poate asocia. cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers. fonta. 14. 15. piatra. fibre sau inele. G. elementele avand o comportare elastoplastica. La valori obisnuite ale solicitarilor. cuprului. Disiparea energiei. de asemenea. in urma indepartarii sarcinilor. pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. aluminiul etc. In concluzie. Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului.materialele fragile (casante). cum este cazul otelurilor.13. cand au stratificatii. lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. proprietate atribuita. . de o disipare a energiei in elementele de constructie. Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste. de regula. La descarcarea piesei. de altfel. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. Cu cat materialul este mai ductil. si μ. se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica. Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului. otelurile de mica rezistenta. sticlei. Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic. betonul etc. se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope.materiale tenace. cum sunt otelurile de inainta rezistenta. asa cum s-a mai aratat. care produce procese de deformare ireversibile. Aceasta corespunde. care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. de regula. cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere. sticla. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. insa. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp. plastice. deci sub forma de energie potentiala elastica. alama. iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza. Comportarea materialelor la solicitari dinamice . fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. si anizotrope. raportate.

Din punctul de vedere al rezistentei.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor.Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza. solicitari prin soc si solicitari variabile periodice. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. rigiditate. Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi. repetata de foarte multe ori. in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. se produce o forta de contact foarte mare. bielele. stabilitate). Existenta sgarieturilor si a fisurilor. in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor. fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj. Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. aramirea. printre care sunt si metalele. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. 16. Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire. in dreptul crestaturilor si gaurilor. La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). fara discontinuitate de viteza. sau cand se produc vibratii periculoase. Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei. intre o valoare maxima si una minima. stabilitate si etanseitate. . se numeste rezistenta la oboseala. discurile de polizor etc. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus. De asemenea.) micsoreaza rezistenta la oboseala. Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila.Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie. rigiditate. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. volantii. cadmierea etc. o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta. Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante. In urma socului. Ca urmare. poarta denumirea de stare limita. fara a se produce ruperea la oboseala. in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente. actiunea agentilor corozivi. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari. cum sunt cablurile de ascensoare. denumite uzual rezistente admisibile. incepand de la mici inconveniente. Din punctul de vedere al rigiditatii. Odata realizata constructia. Atunci cand deformatia statica este mica. Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului. determinat de propagarea sa in toata masa corpului. deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite. De asemenea . Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. avarii si perturbatii. putand sa produca ruperea elementului de constructie. scade la temperaturi inalte. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. admise. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. Astfel. cum este cazul materialelor casante. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata. Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. nichelajul. conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice.

cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. Metale folosite in constructii Fierul. . eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este. de la conditiile de exploatare. utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata. Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise. tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. ca si a coeficientului de siguranta unic. Efortul unitar admisibil. Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton. sub forma unei fractii. a fost principalul dezavantaj al acestei metode. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. τa = τc cc cc σa = σr . Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor. se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate. rigiditate si stabilitate.stari limita ale deformatiilor. In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. un coeficient de omogenitate. de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului. τa. Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. . s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. importante pentru practica sunt fontele si otelurile. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje. Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici. introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. fie de modul cum este exploatata. asadar. Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective. neglijand pe cea reala. in limita tolerantelor prescrise.17. prin incercari de laborator. anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile. iar la materiale noi. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. reologica. beton armat si zidarie. Prin aceasta metoda. de la calitatea si comportarea materialelor. o valoare conventionala care. astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. σ = σe ce . τa = τe ce σa = σc . astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta.stari limita ale capacitatii portante a constructiei. Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. Dintre aliajele fierului cu carbonul. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme. In general. sub actiunea fortelor. Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate. Pentru actiunea dinamica a fortelor. caracteristicile materialelor pot varia etc. au fost perfectionate continuu metodele de calcul. In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii. τa = τr cr cr Coeficienti ce. Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei.

Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC. Tratamentele termice ale pieselor de otel. a duritatii si a rezistentei la oboseala. trefilare (tragere prin orificii inguste). la care se adauga mici cantitati de mangan. cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri). Din cauza rezistentei sale mecanice mici.4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33. Tratamentele termochimice (cementarea. in comparatie cu otelurile. si matritare (presare in tipare). Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu. fie comportare mai buna la agentii corozivi. Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50. Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita. La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii. cupru si zinc. cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73.Peisele din fonta turnata sunt casante. electron. Ruperea la solicitari statice este in general plastica.1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului.2) 38 – 47 (37.3 – 41. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65.). Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu. Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare. crom. fara a avea insa palier de curgere.8 – 68. Pe langa sortimentele laminate la cald. atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. mangan. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite. extrudere (presare prin orificii inguste). din otel carbon. Aliajele de aluminiu prezinta. termice si termochimice. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic. Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice. Fc 15. wolfram. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B. Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile). fie rezistente marite. Aliaje de aluminiu. serardizarea. calirea si revenirea. producandu-se dupa deformatii mari. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au. care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16.5 daN/mm²). ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise. Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu.5) OL 60 30 (29. Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC. Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul). cel cu 10 – 30% magneziu. Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere. Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21). datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice. avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute. Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere. Dintre aliajele de turnare.1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18.60%. cianurarea. Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu .2 – 46) 42 – 52 (41. OL 34-B etc. Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare. Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea. nichel. Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate. aliarea. la care se adauga ca modificator 0. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu. silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere. nitrurarea. prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata.6) OL 42 24 (23. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje. Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic.8) 60 – 70 (58. termocromarea. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne.5) OL 50 27 (26.6) OL 38 22 (21. molibden si vanadiu. fara a se anula deformarea plastica.

pietris. care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. tei. sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. fagul. Pentru constructii provizorii si auxiliare. Pentru alte specii de lemn. El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii. beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip. parchet). bile.0 daN/cm²). Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). Betonul. ductil si maleabil. manele. table. sindrila. modul de realizare si preparare si punere in opera. placile din fibre lemnoase (PFL) etc. Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68. caracteristicile fizico-mecanice. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. prajini).Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. bronzuri. Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni. Materiale folosite in constructiile din beton simplu. Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. 2. plopul.8) 33 (32. liant. precum si la fabricarea diferitelor aliaje. La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98.8 si 2. salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. salcie. adaosuri chimice si apa.2) 30 (2.6 daN/mm²). Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor. Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19. iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa. frasin. panele). Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare. salcia). la izolatii. scanduri faltuite. material cu utilizare larga in constructii. emailare. finite (placi celulare.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. perpendicular pe fibre. salcam. Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice.1 daN/mm²). piatra sparta). pin) sau esentei foioase (stejar. Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²).6 daN/cm²). fag. 3. iar rezistenta admisibila la forfecare. si aliaje de turnare cupru-staniu. Zincul. Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata. .4) 32 (21. cum sunt lemnul statificat densificat. furnir. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad. Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul. cherestea. molid. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX). rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive. rezistent la coroziune. care ii determina proprietatile mecanice. domeniul de utilizare. Fiind un material anizotrop. de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²). plop). placaje. Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. cu 25%. Plumbul este un metal moale. semifabricate (cioplitura si traverse. hartia decorativa stratificata (HDS). rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0. nuc. Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul.5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru. Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat. care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. numite alame. s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat. In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate. Plumbul. In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn. frasinul. teiul. proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor. El se livreaza sub forma de benzi. impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). Lemnul. iar ca foi. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. are o structura fibroasa din polimeri naturali. cu beriliu sau cu plumb. molidul. paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14. placi si tevi. lemnul impregant si presat. Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia.

F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. . . cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3. in procente de 6 – 15% si T 400. utilizat numai ca material de izolare. folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica. acceleratori. SRA). SMA. B350. bachelitizat.foarte usor. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip. La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad. naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . betonul poate avea diferite marci. Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. argila expandata.semicompact. B400. . Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. sub actiunea incarcarilor existente. zgura de furnal. La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante.semigreu. cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3.foarte greu. deseurile ceramice. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat. B200. B300. cand are o structura cu goluri de 5 – 7%. In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. Marca B50 sau mai mare. intarzietori.. Folosindu-se agregate minerale. La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. pentru betoane de umplutura. OL x 00. Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. B500. beton armat si beton precomprimat. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19. aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla).Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: . Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea.greu.usor. B150 si B200. sterilul ars. direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici. oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. SR. . B100. Dupa modul de realizare. executat cu agregate foarte grele (barita. betonul poate fi turnat monolit. care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal. Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare. . Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500. cu volum de goluri de 20 – 40%. in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). cu goluri de 7 – 20%. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura. OL x 52 si OL x 60. Betonul se toarna in cofraje. Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25. tuful andezitic. cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. in procente de 20 – 25%. In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator). Dupa compactitate. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3. metalice (otel. Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC. Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii.compact. Astfel. se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM. .6 – 98 daN/cm²). fie pe care fizica (spumbeton). Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60.celular. cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat. impermeabilizatori.macroporos. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor. Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton. care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta. diatomitul. B50. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean. Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3. are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut. cenusa sau tras. B600. Dupa armare. neted OB 00 si OB 38. granulitul. Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. antigel). pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului. Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate. Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500. placi fibrolemnoase). perlitul etc. care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi. Pentru beton simplu si beton armat B50. betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta). egalizare sau panta se foloseste beton marca B25. In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300. cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3. obtinute prin umflarea si intarirea. cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. placaj. de regula. Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). B250. B100. . diferentiate in functie de tipul de clincher. Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel . Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500. B150. ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive. care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. betonul intarit se clasifica astfel: . Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare.

cu beton de marca B 250 sau mai mare. produsele din vata minerala tip Sillan. tigla. la temperaturi normale. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca. 6. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. uscare.0 cm. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor. Conform STAS 1336 – 62. pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase. bare cu profil periodic PC 90. De asemenea. din sarma de inalta rezistenta TBP. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0.5 cm. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat.) pentru a caror proiectare. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat.5 cm. 2. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. expozitii etc. sarma de otel pentru beton precomprimat. Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus. placi si panouri mari. Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala. Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc. 1. Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare. pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II. 4. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi. Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. 2. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare.5 daN/cm²). placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122. trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare. azbociment ondulat sau tabla ondulata. sali de spectacol. dar nu mai putin de: 1. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. 5. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul. la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. produsele de sinteza din polimeri.5 cm pentru stalpi. 1.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm. prin presare. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. toroane pentru beton precomprimat. fara a cobora insa sub 1. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici. In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere. .5 cm. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. executie si comportare nu exista suficienta experienta. cum sunt de exemplu. sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A.

cauciucul sintetic.. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. lacuri. placi fibrolemnoase etc. 7. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor. materiale cu eficienta termica medie. policlorura de vinil. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. Plastomerii termoplastici sau termoplastele. intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta.4 daN/cm²). Elastomerii sunt putin utilizati in constructii. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. rasinile fenolice. In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. foi. Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. cu porii deschisi. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0. profile. polistirenul. Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. care le imbunatatesc caracteristicile. polistirenul celular si betoanele usoare. Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura. substante pentru fabricarea lacurilor. ceramica. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura. Materialele din polimeri termorigide. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi. in special sub actiunea razelor solare. dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura. de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. table ondulate. Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp. contra apei (hidroizolatii). Fibrele obisnuite.8 – 98 daN/cm²). pigmenti. care au rezistenta ridicata la intindere. impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. materiale de umplutura si materiale de armare. Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. fonice (fonoizolatii). Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe. Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor. vata de sticla. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. contra trepridatiilor si impactului. placi. foilor. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala. placile de pluta. Pe langa polimeri. ρ = 500 – 800 kg/m3. tuburi.94 – 29. Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. grunduri. poliesterii etc. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila. sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer. pe langa materialele din lemn si produse de lemn. ρ = 100 – 500 kg/m3. adezivilor etc.98 – 9. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. astfel: ρ < 100 kg/m3. emailuri si vopsele. materiale cu eficienta termica mica.Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. dale si covoare. covoarelor. Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. Ca materiale de protectie si finisaj. materiale cu eficienta termica mare. pietre naturale etc.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta. antioxidanti. pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii. tevi. poliacetatul de vinil. Pentru izolarea contra impactului. poliizobutilena. chituri. au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2. Dupa capacitatea de izolare termica.8 daN/mm²). Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). devenind rigide. sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie.

Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. Inainte de inceperea incendiului. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta. conform NPCI. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. in functie de aceasta. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie. si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte. care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. de regula. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea.materialele incombustibile. de 3 sau chiar de mai multe ori. pe care le produc sau le cerceteaza. fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. urmata de racire. conform NPCI. Ca urmare. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. Rezultatele obtinute prin numeroase experiente.materialele greu combustibile. . . este un proces complex ce decurge in regim nestationar.Dupa cum se cunoaste. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie. . schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie. dintre care natura. joaca un rol de prima importanta. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. de la punct la punct. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective. Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. precum si datele inregistrate la incendii reale. Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi. In timpul incendiului. Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. ci si in timp. ridicandu-si treptat temperatura. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile. arderea inceteaza la scurt interval de timp. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. La randul lor. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. Durata teoretica a incendiului se ia. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura. 2. Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. in trei grupe: . Dupa indepartarea sursei de initiere. materialele de constructie se impart. Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator. conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard. Acesta este. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. in principal. Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile.materialele combustibile. temperaturile variind nu numai in spatiu. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi. efectuate in diferite tari. Din punctul de vedere al combustibilitatii. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. de altfel. motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura. in functie de numerosi factori.

a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor. 3. elasticitate. Aceasta nefiind compensata cu nimic. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate.. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat. de exemplu. Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC. Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa. Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC. Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere. Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. In cazul materialelor permeabile. materialele lemnoase se aprind si ard. 5% sau la placile de azbociment.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. in general. La atingerea unor temperaturi critice. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC. Ca urmare a incalzirii neuniforme. De asemenea.) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui. Dupa cum se vede din relatie. pentru acelasi material. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului.. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta. etc. In concluzie. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu. imediat dupa stingere. materialele care au caldura specifica si densitati mari. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie. deoarece straturile superficiale. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute. la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC. cu temperatura. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. se incalzesc repede. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala.5 . Studiul experimental al comportarii la foc. Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului. poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime. Ca urmare. 4. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. se incalzesc in profunzime mai incet. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului. Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. la aceeasi temperatura. in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: . Ca urmare. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice.

Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. in interval de cel mult 5 secunde. iar la partea inferioara cu un capac etans. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. ecran de aluminiu. recipient tampon pentru gazele evacuate. port epruveta. termometru. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. termometru. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile. capacul vasului calorimetric. Incercarea dureaza 20 de minute. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. ecran cilindric. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. termocuplul cuptorului. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. strat izolator termic. Sub epruveta. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere. brat metalic. conducta cu orificii pentru introducerea aerului. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. reostat pentru reglarea curentului electric. wattmetru. camasa interioara de apa. care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. rezistenta electrica. stut pentru introducerea agitatorului. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. La partea superioara. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. picioarele cuptorului. conducta de aspiratie a gazelor. cutie de protectie exterioara. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. difuzor tronconic vertical. Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. fereastra de control. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. fundul port epruveta al calorimetrului. De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. ecran deflector. incalzitor electric. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. tevi pentru evacuarea gazelor. termocuplul epruvetei. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. dupa care se indeparteaza arzatorul. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. placi reflectoare. robinete de inchidere. reometru pentru determinarea consumului de gaz. tub vertical lateral. La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. stut pentru introducerea termometrelor. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. suflanta pentru introducerea aerului. conducta pentru manometru. robinete de reglare. filtru pentru gazele arse. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. arzator de gaze. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. arzator cu gaze. fixat pe stativ. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. agitator. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. camasa exterioara de apa. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. Inainte de incercare. exterior. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. ecran protector. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. incalzitor electric.

PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale. in ºC. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67. Astfel.gaze. Pentru a se evita aceste neajunsuri. Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde. HN O2 + ½ O2 = HN O3 . sub sarcina. dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care. C + O2 = CO2. este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire. Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen. Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate... Stalpii. T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC. _1_ . Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie..5 materiale combustibile. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC. T0 – temperatura initiala a cuptorului. cat mai exact posibil. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc.). pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis. in minute. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala). Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi. la o temperatura care sa varieze in timp. k > 0. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0. in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse. 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita. Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala. Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise. in timp ce elementele despartitoare (pereti. stalpi etc. variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz). deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ . t – timpul scurs de la inceputul incercarii. etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie. De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic. Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor.5 materiale greu combustibile.

Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica. respiratia fiintelor etc. fenomen care are loc in celula vie. numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura. cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. putrezirea lemnului. care in urma reactiei cu alte molecule. oxidari biochimice. Lichidele nu ard. caldura se acumuleaza in mod continuu. care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului.12 Q 1000 in care. pe timpul carora. a pierdut unul sau mai multi electroni. prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. oxidari chimice. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. oxidari electrolitice. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate. Prin urmare. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte. deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. La baza conceptiilor actuale. aprinderea si arderea propriu-zisa. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. a cuprului si aliajelor lui. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. 2. Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre. mult mai greu decat cele gazoase sau lichide. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. realizarea temperaturii de aprindere. in general. De exemplu. se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. Dimpotriva. daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el. intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. . Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. formeaza radicali noi. produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. a magneziului. substante care cedeaza oxigen). la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor. Cantitatea aproximativa de aer. Tinand seama de cele aratate mai sus. necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. Substantele combustibile solide se aprind si ard.). De aceea. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. de exemplu. dar in care el totusi. Se cunosc. oxidari lente. ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric. Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului.

apa. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate. conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 . Conform teoriei noi a arderii. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice. bioxid de sulf etc. de la stratul care arde la stratul vecin. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. aldehide. peroxizi. cat si pe peretii vasului de reactie. Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. . Temperatura de ardere. In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului. reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat. in functie de presiune si concentratie. conductibilitatea termica. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida. Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active. 1 – 4 km s -1. formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor. acizi grasi inferiori. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. De exemplu. Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului. Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora. Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda. Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant. trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. flacara fiind insotita de o unda de soc. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ.Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi. alcooli si cocs. adica al substantei care creeaza centrele active initiale. acizi. Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. Tipuri de ardere. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec).intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. alcooli. Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec.

metalele alcaline. peroxizi etc. creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. semintelor si turtelor de floarea soarelui. in aer. ce depinde de fiecare combustibil in parte. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. sulfurile de fier. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura.Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate. . cloratii si percloratii. lacurilor de ulei. o parte dintre oxidanti si halogeni. talaj etc. Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. cu apa sau cu alte substante. intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. care se combina cu oxigenul continut in masa ei. care nu poate fi evacuata. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. 4. azotatului de amoniu. pentru a se aprinde. Ca urmare. care determina cresterea temperaturii. praful de aluminiu. In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica. evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. In urma oxidarii se degaja caldura. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. oxigenul din masa semintei se consuma. Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective. Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. numita temperatura de aprindere. vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera. Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. prafului de carbune. De exemplu. La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. fie datorita unei surse de caldura interna. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal.). Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil. radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. peroxidul de sodiu. Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui. Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie. Samanta absoarbe oxigenul din aer. bumbacului. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. fizico-chimica si biologica. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. oxidul de calciu. Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. 3.

cu degajare de caldura (reactie exoterma). Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. Dupa Ormandy si Graven. la temperatura de 60ºC. precum si praful diferitelor substante organice. transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. tutun etc.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. aceasta se poate calcula dupa formule empirice. lumina si presiune mare. care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori. fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare. temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. scanteie electrica sau mecanica. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor. factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate. deasupra suprafetei sale. fiind suficienta numai prezenta aerului. flacara. Concentratia minima a gazelor si vaporilor. 7. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire. Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. . Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere. lucerna. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. care se produce in fractiuni de secunda. taitei de sfecla de zahar (borhot). 5. ºK. T f este temperatura de fierbere. Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. se produce o degajare importanta de caldura. aproximative. a prafului in aer. flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate. Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor. scanteie mecanica etc. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate. Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare.736 6. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare.). insotite de ruperi moleculare. fan. rumegus de lemn. corp incandescent etc. K – coeficient egal cu 0. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. un amestec de o anumita concentratie.

Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice. Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. de exemplu de fundul tevii. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. In unele situatii. De exemplu. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei. 92. la care explozia mai este inca posibila. in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate. arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare.5. N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta. se numeste limita superioara de explozie. determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor. Aluminiul este trivalent. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente.... b. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze.. Spre a obtine numere intregi. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . de un obstacol. a. care este tetraclorura de carbon (CCl4). Capitolul XVII Reactii chimice 1. C. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. respectiv la 0. pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic. presiunea se dubleaza. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie. presiunea se dubleaza. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere. formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A. de asemenea nici peste limita superioara de explozie.8% C. in general. Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor. Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0. 8. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica. B. de un obstacol. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu. concentratia de detonatie.Concentratia maxima a gazelor. L reprezinta concentratia in procente. D . Astfel. Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. de exemplu la fundul tevii. iar oxigenul bivalent.. Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c .65.. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa. Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura.65 si pentru clor 2. amestecul fiind prea bogat. cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei. De aceea. Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie. trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare.60. d . La lovirea frontala a undei de detonatie. De exemplu. + n A B C N in care. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. c. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate. presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor. Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35. a vaporilor sau a prafului in aer. Limitele inferioare si superioare de explozie. Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie. Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat. Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer.2% Cl. concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen.

Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z). Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus. La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent. Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice. Chimia organica. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta. de aceea ea este o diferenta totala. este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85. oxigenul bivalent. la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite. prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori.97 kcal/mol. unde formulele sunt mai complexe. Reactiile. 2. Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. T – temperatura sistemului. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS). Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie. reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. dar mai mic decat 10 kcal/mol. Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. de obicei. Deoarece atomul de oxigen este bivalent. in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel. ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru.sus. Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament. foarte interesanta din punct de vedere practic. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. Cum. care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate. in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula. egalizandu-i. Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. este in intregime construita pe baza formulelor structurale. iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen. Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z. Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total). ∆S – varitia entropiei sistemului. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei. exista in realitate. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. nu exista. Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon.

aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei. si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii. efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare.54.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO.8 – 10. H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element. preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº.230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc. sunt exoterme. In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura. Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule.[A].98) + 0] = . In locul reactiei dorite se produce o alta relatie. Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice.CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = . concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii. ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor. presiunea si concentratia data.8)] – [(-10. pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere. formarea apei nu are loc. In cazul substantelor organice. cum se intampla practic in realitate.12 kcal/mol unde: 21.). Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21.57. presiunea. Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile. In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. reactia nu se produce. reactia inhibata poate fi amorsata. De aceea. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie. finite – Σ (Hform) prod. toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului.[B] .6 + 3/2 (. 6 . init. polimelizare. In afara de catalizator. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica. Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru. iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme). Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k. De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului.57. din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila. De aceea. Intr-un sistem neizolat insa. desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile. 220 .180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena. aceasta luand adeseori un caracter exploziv. 3. cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme). Astfel. caldura sa de formare este egala cu zero). In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie. gradul de conversie depinzand de mult factori. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului. Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 . Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice. ca de exemplu reactiile de aditie. deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod. Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat. cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor. reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii. Astfel. In practica. reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei. Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente.130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z. Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului.

de la reactii care au loc practic instantaneu. iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei). Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul. Dupa cum reiese din definitie. In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. in cazul al doilea. Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata). Totusi. cataliza omogena are si o importanta biologica imensa. temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie.[A]. . diluarea cu gaz inert nu este de dorit. Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan). folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul. Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat. conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. Astfel. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff. Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. conform principiului lui Le Chatelier. daca reactia este insotita de o micsorare a volumului. eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii. Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare. 4. Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie. Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k. Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde. iar cele mai joase in jurul a . Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase.unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective.140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza). Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric. O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. In cazul reactiilor care au loc discontinuu. In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior. exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers. lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. unor faze diferite. ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi. Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena. Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. dimpotriva la cresterea volumului. minute. gradul de conversie creste cu marirea presiunii. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung. iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile). Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului.[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor. Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. La reactiile continui. De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena. In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. ramanand insa neschimbata situatia de echilibru. reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie. chiar la temperatura ordinara. Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii.

Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. catalitica. adica aproape la jumatate. Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena. In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica. de ardere incompleta si completa. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme. In cazul descopunerii metanului. Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor. in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. hidrogenul. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol. in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei. din aceeasi materie prima. sunt procedee de ardere partiala. cu formare de negru de fum si hidrogen. Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere. Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu. reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2. divizarea fluxurilor in jeturi. Ritmul de crestere al productiei de acetilena. multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol. utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii.). Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2. Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data. Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. reformare etc. In afara de reactiile aratate mai sus. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de . Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice. O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. De exemplu. Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen. negrul de fum. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1.

ca de exemplu. hidroxid de fier (rugina). De asemenea. spre deosebire de cea a metanului. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. cu mai multe jeturi turbionare. chiar diluata pana la 12% cu acetilena. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. iar temperatura creste pana la 3000ºC. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor. care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. se fabrica. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului. pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. descompunerea acetilenei. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului. bioxid de carbon. pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot.05 – 0. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate. este exoterma. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%.48. initiind cu o scanteie electrica. carbune activ etc. hidrogen si hidrocarburi. negru de fum colectat in gaze de ardere. cu ejectoare etc. oxid de carbon. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. imediat dupa iesirea lor din arzator. prin depunerea lor pe o suprafata metalica. Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. Negrul de fum de explozie. cu fanta. Ea poate sa se descompuna la presiuni normale. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive. iar timpul de contact este in acest caz mai mare. Raportul oxigen/metan este de 0. in prealabil comprimata la 2 at. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan. Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara. viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta. In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC. etan. intercalata in zona de ardere incompleta. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa. sau din gazele de ardere interioara. in miezul flacarii. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. care pot duce la stingerea flacarii. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. Zona intermediara luminoasa. In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at. In instalatiile industriale. acetilena se descompune cu explozie. Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. in special in momentul comprimarii sale. azot si portoxid de azot. Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. hidrogen. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare. Triacetilena este si mai periculoasa.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan. permitand o mare economie de energie calorica. Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie. negru de fum de canale. De asemenea. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. . asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii. pentru a volatiliza substantele organice reziduale. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. Reactia de descompunere a acetilenei. Pe de alta parte. acesta este bine cunoscut. Pe langa conditia de mai sus. asezate in directii perpendiculare.

In plus. Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului. precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor. inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert. tensiunile termica care apar in materialul tevilor. Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. . Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului. Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile. 2. datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari. Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul. fiind produse ale unei arderi incomplete. dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei. in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa. In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta.1100ºC in zona de radiatie). Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate.850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice). actiunea corozica a produsului din tevi. Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . direct in zona focurilor. Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune. In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza). Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil.Gazele de ardere care ies din cuptor. Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta. Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile). Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza. care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate. descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 .

Totusi. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot. posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = . exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = . fie pentru a da anhidrica acetica.460 kcal/mol. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. greu de separat. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. cum ar fi dicloretanul. In cazul oxidarilor in faza lichida. creste considerabil viteza de reactie. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale. de timpul de contact. argint. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer.Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice. pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie. La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa. clor) sau solizi (nichel. In faza gazoasa. In general la presiunea si temperatura ordinara. Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti. Uneori. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen. cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20. Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. raportul suprafata/volum al reactorului etc. generandu-se in acest fel abur. Odata cu cresterea temperaturii sistemului. bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie. substante puternic explozive. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere. 553ºC pentru xilen etc. apa oxigenata etc. In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. permanganat de potasiu.35 kcal/mol. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1.02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1). concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen. Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere. lichizi sau solizi. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. 542ºC in cazul etilenei. Din punct de vedere termodinamic. un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei. Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. Cantitati de 0. bicromati. In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti. In unele cazuri insa. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. aceasta putand lua un caracter exploziv.). Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur. In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. Exista o corelatie stransa intre temperatura. cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi. Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid. bioxid de mangan. cupru.8ºC). fie deasupra limitei superioare. Astfel. Pentru a nu se forma amestecuri explozive. saruri topite etc. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie. cat si pentru eliminarea caldurii de reactie.

In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie. pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen. Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 . Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . paladiu). in faza de vapori. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon.Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC. Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire. In faza gazoasa. la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor. intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil. Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut. In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare.110ºC. aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza.140ºC. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. 3. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice. La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at. Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol. temperatura de lucru este de 250 – 260°C. obtinerea izooctanului din diizobutilena. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. masa de reactie devine exploziva. In cazul hidrogenarii grasimilor. iar consumul de acetona este mai mare. cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor. In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. iar presiunea poate ajunge pana la 100 at. cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente. care distila intre 200 si 400ºC. lichida sau mixta. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. reducerea nitrobenzenului in anilina etc. Aceasta mareste pericolul de incendiu. Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic. in care se barboteaza aer sau oxigenn. Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa. fier. Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan). oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. oxid de crom. prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. De asemenea. Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de .

reactiile de halogenare sunt exoterme. Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. fabricarea clorurii de metil. Amestecul de hidrogen si aer. In special catalizatorul nichel Raney. bromhidric (HBr). Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura. Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale. Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita. Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte. Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. ele pot fi clasificate. la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori.circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. brom. Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica. In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie. Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu. clorhidric (HCl). Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). Este foarte activ din punct de vedere chimic. Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH. Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. hidrogenul sa se risipeasca usor. Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. ceea ce face ca in atmosfera deschisa. 4. unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. obtinerea clorurii de vinil. La reactiile de substitutie. in reactii de fluorurare. iar oxidul de crom la peste 500°C). iodhidric (HI). dupa natura agentului de halogenare. Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel. Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. Combinatiile nesaturate pot da insa.SO3H.2%). Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct. caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. . Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. largind intervalul. In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice. in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant. In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. clorurare. datorita patrunderii aerului. acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3). caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). oxidul de cobalt la 400°C. oxizi metalici si saruri ale metalelor. cat si de substitutie. Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF). pentru limita efectelor eventualelor explozii. Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton. Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului. iar greutatea depaseste 200 t. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. Astfel. Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. iod si in rare cazuri cu flour. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune. bromurare si iodurare. In general. Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu. . In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu. kiselurg etc. este posibila formarea de amestecuri explozive. respectiv a alcoolului. respectiv de oxigen.).

Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C. efectul termic al reactiei este atat de puternic. fie prin diluare cu gaze inerte. Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). In faza lichida. Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice. Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili. In schimb. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice. procesul prin care se introduce grupa nitro (. diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol. substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart. Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor. fierul etc.La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie. . Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C. In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit. De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). plumb sau nichel. dispuse in jurul sursei luminoase. din otel. serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm). Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea. fonta silicioasa. cum ar fi tetraclorura de carbon. La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv. in caz de accidente.5 – 55%. mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc. in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. obtinuta de la clorurarea alcoolului. reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu. extrem de coroziv. De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum. cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor. Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric. se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. sulfura de carbon. ceramica sau tantal. prin acumularea caldurii de reactie. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C. Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. 5. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. cand se lucreaza in mediu anhidru. clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. cloroform. care pot forma cu aerul amestecuri explozive. Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. Ori.5˚C. carbunele. Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice.NO2) legata de un atom de carbon. in general. Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat. C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate. clorura de cupru (CuCl2). ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. Astfel la distilarea fractiei uleioase. cracare). Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug. in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta. pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu). Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. In cazul reactiilor de fluorurare directa. se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. Astfel. azotul sau acid clorhidric. Pentru clorura de etil limitele sunt 7. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart. cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu.

cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti. Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1. prim emulsionarea amestecului de reactie. Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C). 6. Procese de polimerizare . la temperaturi joase. La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. la o noua ridicare a temperaturii. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc. conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie. reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta. decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi. corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen. a produselor farmaceutice si a detergentilor. Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon. In general. Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta. acid sulfuric (H2SO4). Reactia de nitrare are loc in ambele faze.In general. Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici. explozii violente. aceasta acumulare poate produce. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate. a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie. ei constituind materii prime in industria materiilor colorante. anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. Chiar in cazul neaparitiei fisurilor. ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel. Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete. Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor. Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3. astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul.302 kcal/kg ΔH = . ΔHglobal = ΔHsulf. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare. Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat.507 kcal/kg ΔH = .5-benzen-trisulfonic. Acidul sulfuric diluat insa. viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica.382 kcal/kg ΔH = . din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei. depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor. Realizarea unei viteze de reactie potrivite. acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic.3. acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic. 7. acidul clorsulfuric (ClSO3H). ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile. sulfatul acid de sodiu (NaHSO4). so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = . Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC. La sulfonarea in faza lichida.si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri. In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta. Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii. Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat.

Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → . In ceea ce priveste temperatura de reactie.Prin polimerizare se intelege. peroxid de lauroil. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0. Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. in canale de conducte. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase. → 2C6H5.COO. Polimerizarea are o deosebita importanta practica. Avand loc o micsorare apreciabila de volum. hidroperoxizid de butil tertiar). in solutie. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. Astfel. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva. reactoarelor. Radicalii liberi. au loc la presiuni pana la 2000 at. apa oxigenata).0 2 – 11. In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie.1 2 – 44. cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta. avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme. gropi etc. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l. in general. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34. neetanseitati la imbinarile conductelor. prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor. azo-derivati. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata. pistoanelor. Acesti compusi se consuma in cursul reactiei. Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at. Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile. intrucat aceasta polimerizeaza .5 – 13. camine de canalizare.4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare. putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata. putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere. procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc. aceasta variaza in limite mari. amil-sodiu) etc. initiatori ai lantului.97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul. Astfel.0 4 – 22. derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu.] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant. Anumite reactii de polimerizare.CH – CH2 . axul pompelor. care actioneaza la randul lor mai departe. Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil.0 2. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l. peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5. Se spune ca reactia sa “ambalat”. + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare.. pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori. Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. persulfat de sodiu. in suspensie si in emulsie. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. deschiderea supapelor de siguranta. hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari. compresoarelor). procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC.

De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei. Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. cum este cazul polietilenei de inalta presiune. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur.50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. cum reactia este insotita de caldura. cauciuc. intrucat uleiurile fiind substante combustibile. Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. in cazul peroxidului de tertiar butil. Astfel. 8. Reactia are loc cu degajare de caldura. formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. Astfel. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. In plus. Peste o anumita temperatura. Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. totusi unele din ele sunt inevitabile. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator. creta. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. persulfat de potasiu. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase. in timpul unei descompuneri. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. In anumite reactii de polimerizare.5 at duce la formarea izooctanului. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat. prin sulfonarea caruia. In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil. denumita “punct de descompunere exoterma”. stirenului etc. . Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. acid fosforic sau clorura de aluminiu). initiatorii se dizolva in uleiuri. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor. acid fluorhidric. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC.cu explozie. De asemenea. ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune. Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 . Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. petrol. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. datorita exotermicitatii acestor reactii. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. benzen. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). descompunerea are loc la 100ºC. In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. parafina etc. temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare. Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”. Pericolul in acest caz creste. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. a moleculelor izoparafine sau aromate. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense. Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric. Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. Viteza de propagare a reactiei creste mult. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. “Ambalarea” reactiei. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. sodiu metalic. slabindu-i rezistenta mecanica.

semnalizatoarelor etc. propilena. Pentru ficare exploziv.) si fractiuni lichide (benzen. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. extrem de rapid. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. Capitolul XIX Substante explozive 1. Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. Hastelloy. O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva. Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa. ca initiator de reactie. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg. insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane. Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. oteluri aliate cu crom. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare. care dupa condensare se recircula. este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz. caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala. In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . acumularea caldurii de reactie. In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. Generalitati O substanta chimica sau un amestec se poate considera exploziv. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. la depasirea careia se produce transformarea exploziva. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita. reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile. In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor. hartia. toluen etc. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze.90ºC si presiunea atmosferica. in cazul folosirii clorurii de aluminiu. La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. care produc un lucru mecanic de distrugere. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare. cartuselor. Spre deosebire de acidul liber. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive. Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare.300ºC si presiunea de 60 – 65 at. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia. lemnul). La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan. 2.In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu. izo-butilena etc. mediul fiind necoroziv. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric. Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. . Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. Astfel. in conditiile date. oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. avand o solubilitate reciproca redusa. De asemenea. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit. Astfel.

Partial. De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3). Datorita oxigenului pe care-l degaja. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn). Astfel. acesta se topeste si incepe sa se descompuna. el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. transformandu-se intr-un produs solid. Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. 3. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. densitate. modificatie cristalina. presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina. acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului. Ni. azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. Azotatul de amoniu. zaharul etc. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie. Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2). Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu. Greutatea sa specifica variaza intre 1. sau la incalzire. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi. 42% azotat de amoniu. Pb. . Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. indeosebi la temperatura de 10 . care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. 14% nitroderivati. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase. Cu. usor solubila in apa. fosforul. precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari. Zn. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. stare fizica.Prin incalzirea cloratului de potasiu. care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica.44 – 1. Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful.79 g/ml in functie de temperatura. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC. de structura monolitica. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. Dupa un timp de depozitare. spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul. azotatul de amoniu este cel mai raspandit. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite. Fiind o combinatie extrem de nestabila. ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. In urma recomandarilor facute. cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. explodeaza prin simpla lovire. Dintre sarurile de amoniu. ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante. bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. transportul si depozitarea. datorita grupei NH4+. In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. aglomerat.

cand gazele de descompunere au ars cu explozie.Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. nu se descompune nici la 300ºC. peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede. Astfel. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. care nu se aprinde daca nu este tasata. in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. Intr-adevar. obtinut prin sublimare. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia. Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. care duce la autoaprinderea sistemului. aceste gaze degajate se aprind. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent. Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). Asa cum s-a indicat mai sus. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. Intr-adevar. fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie.2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. dupa care urmeaza o explozie. (3). dar fara explozie. Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. mai tarziu brun-roscati (NO2). Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata. In alte incercari. Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate. iar aproape de 170ºC. 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. la o temperatura in jur de 500ºC. sub vid inaintat (10-5 mm Hg). . Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. (4). Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. un azotat de amoniu absolut anhidru. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC. se topeste complet devenind un lichid vascos. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2).1 – 0. reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta. ci bioxidul de azot si apa. ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. iar descompunerea devine violenta. devenind violenta la 260ºC. Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic. S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu. acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO). In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu. Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea. amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii.

Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. In momentul exploziei.) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale. otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. Cu. seminte de bumbac. Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC. datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. Important din acest punct de vedere este duraluminiul. Cu . Mg etc. amidon. formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. Se pare ca.150ºC. In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta. cu o flacara vie de culoare deschisa. coji de alune. Temperatura de topire este de 659ºC. Pulberea de aluminiu In stare libera. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva. aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire. Din aceasta cauza. Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica. in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii. Zn. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu. aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu. o ardere obisnuita a azotatului de amoniu. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. au calitati mecanice exceptionale.5 ori mai usor decat acesta. de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata. autoaprinderea gazelor formate). soc). Capitolul XX Pulberi metalice 1.7 si cu o stralucire alb-arginitie. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere. lignit. care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. reprezinta 985 litri. dar foarte compact. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza. lovire. care in prezenta unui oxidant puternic. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic. izbire. energie mecanica (frecare. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%). In aer. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. prezenta substantelor organice etc. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. Astfel. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. Pentru comparatie. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at. energie electrica. acesta se aprinde si arde energetic. Fiind in acelasi timp de 3. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). la temperatura de explozie de 1236ºC. reactioneaza cu carbonul. In general. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic.5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. In afara de cablurile electrice. Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. radiatia flacarii. paie etc. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. ci este mata. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot.6 din conductibilitatea cuprului. aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice. care reprezinta 0. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. Astfel.. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 . lemn de stejar. in cadrul experientelor facuta. Oxizii de azot formati in prima faza. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at.

apa este descompusa cu formare de gaz detonant. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen. Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului. restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. La temperaturi inalte. 2. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. in curs de aparitie. sulf.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. arde cu o flacara albastruie. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84. Zincul se dizolva usor in acizi si baze.8 kcal/mol). In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere. Bromura de aluminiu. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). Prin incalzire la circa 500ºC. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC. . este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. chiar diluate. Dimpotriva. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. Mn. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului. Sulfura de aluminiu. Din aceasta cauza. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. De asemenea. In stare pura. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. cadmiu etc. ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. plumb. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. V etc. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. intrucat la temperaturile ce se dezvolta. aluminiul se combina cu azotul si carbonul. Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. chiar pentru particule mai grosiere. cu dimensiunile de 60 – 90 μ. el devine maleabil si ductil. se descompune in apa cu reactie violenta. conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. iar cu iodul numai prin incalzire. folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. cu degajare de hidrogen. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare. Temperatura de aprindere este de 190ºC. consta in a crea o detonatie in calea exploziei. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu. a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric. In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil. Incalzit la 100 – 150ºC. Din aceasta cauza. ceea ce mareste pericolul de aprindere.clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica. Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. galeti. ce serveste ca antidaunator agricol. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. prin incalzirea pana la incandescenta. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr.). Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. In afara de intrebuintarea la sudura. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila.

metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. Pulberi cu granulatie fina (particule de 0. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii. granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. Apa este descompusa la temperaturi inalte. Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. Fierul. care se pot aprinde cu explozie. Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. Co si Ni sunt atrase de magnet. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). talc sau grafit. Astfel. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. Aceasta capacitate. formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. de exemplu. ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv. Avand o suprafata specifica mare. Dintre combinatiile zincului. Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. metalul devine incandescent. conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC. separate din compozitiile lor (oxizi. De asemenea. cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. sunt lichide cu miros neplacut. permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. . Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. unde nu exista pericol de extindere a incendiului. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit. daca sunt prezenti. Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen. bromura de etil sau carbonati. Fe. ca metil-zincul si etilzincul. si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. tetraclorura de carbon. De asemenea in stare pura. pericolul creste considerabil. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente. In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul. oxalati). Combinatiile organice ale zincului. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. O incalzire si mai puternica cu formare de metan. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. care se manifesta cel mai mult la nichel. eventual sulful sau halogenul. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat. Cobaltul are o duritate mai mare. In prezenta pulberii de sulf. in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. In general. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. Astfel. 3. Toate cele trei elemente din familia fierului. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. care se aprind cu usurinta in aer. au insusiri piroforice. Aceste metale sub forma de pulberi. in prezenta unro solventi organici.07 – 0. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere. impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. bioxidul de carbon. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. Astfel. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul.

Pastrat intr-un tub inchis. Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta. . care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie. Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica. Prin fierbere insa se descompune. Eficacitatea lor depinde in principal. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. adica formarea din stratul peliculogen.Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2. fara a se aprinde. Practic la noi in tara. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului. . Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna. necesar arderii. Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare. el se aprinde. .Produse termospumante. Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat. . Substantele ignifuge.Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact. formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4).incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile.Produse solide cu actiune mecanica. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura. din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului. Sub actiunea acidului sulfuric concentrat. acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar. Oricare ar fi produsul ignifug. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare. care fixeaza carbonul in materialul combustibil. In contact cu aerul insa se oxideaza lent. care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu. Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa. Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC.reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile. fie prin existenta unui strat protector de suprafata. Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC. sulfura de fier se oxideaza spontan. de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. punand in libertate oxigenul. In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc. argila etc. fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile. impregnare. La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu. de var. clorura de amoniu. pe timpul arderii degaja gaze inerte.impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. de conditiile de aplicare. ramane stabil. asemenea substante.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare. Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece. folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . acid boric si borati etc. Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere. substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura. Expusa la aer. Produse care produc gaze stingatoare. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire. . vopsire. dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: .). . initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm). cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc. . adica cu surse de aprinderem. care pun in libertate amoniac). la suprafata materialului combustibil. sub forma de carbune. Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS). Ni(Co)4.izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer. intarziind astfel propagarea focului). se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere. sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica.

Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact. Pentru ignifugarea materialelor textile. pentru ca. Totusi. Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0. 58 . diatomita. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului. incendiat. Ea se prezinta sub forma lichida. Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei.70). de exemplu la 10ºC. la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile. Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator.6 mm. talc). cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m². Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. produselor din lemn si materialelor textile” (C. Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor. cantitatea refulata este de multe ori considerabila. de flacari. dispersat si pulverizat (ceata). Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde. De exemplu. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi. Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest. Apa imbunatatita chimic . Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea. pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica.5 – 0. Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact. jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. de gaze calde. iar un diametru al picaturilor de 0. fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta. 3. actiunea mecanica. Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. 2. este ieftina si usor de procurat. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m². datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere. capabila sa asigure strabaterea stratului de fum. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata. Cerinta este ca la o presiune de 5 at. are mare putere de racire si este nevatamatoare. la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². Un litru de apa. Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. in acest caz. Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic. in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata. Desi are greutatea specifica supraunitara.

10 – 0. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar. Ca substanta stabilitzatoare. persistenta. Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. de inabusire si de izolare. conform instructiunilor care insotesc produsul. Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat. Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. se intrebuinteaza. densitate. necesara evaporarii apei. Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. care difera de la tara la tara. cu ajutorul unor generatoare speciale. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur. saponina. Proprietatile agentilor de umectare depind. de obicei. proportia de spumant si apa. agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. Coeficientul de infoiere = ___V ___. Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC. una din urmatoarele substante: glucoza. iar cea bazica. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. format din sulfat de aluminiu. bicarbonat de sodiu si stabilizatori. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere. . ca si pe separarea lichidului din spuma. presiunea apei. criterii care care. timp de stingere minim etc. in principal. inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. de natura chimica si de structura moleculelor. 5. Acestea. de fapt stau la baza clasificarii lor. temperatura etc. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica).15 kgf/mm3. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie. ea avand o greutate specifica de 0. coeficient de infoiere. care reduce tensiunea superficiala a apei. cationactive). Praful este format dintr-un amestec. 4. Se poate folosi ca agent stingator. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. in general apa. aderenta. Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). Pentru stingatoare. dupa o anumita reteta. care se evapora prin absorbtie de caldura. acolo unde exista deja. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa. spumantii pe baza de albumine etc.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. Efectele de stingere. Dupa aceste criterii. extrasul de lemn dulce. In general se folosesc solutii de 1 – 2 %. VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate.

spuma mecanica se obtine din 92% aer. Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid. Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta. care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma.07 1.86 0. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere.Spuma are o conductibilitate termica redusa. 10000 litri pe minut).34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza. inlaturarea coroziunii etc. in special prin efectul de racire. La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite.98 0. sub forma de zapada carbonica.35 19. In general. unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta. greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii.45 at.50 99.16 1. la 760 mm kg. Nu arde si nici nu intretine arderea. deci este mai greu decat aerul. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii. In tabela 20 sunt date presiunile. Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului. neutralizare si stabilizare cu substante chimice. la diferite temperaturi.77 0.75 1. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma).93 0.95 57. de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale. dintr-o tesatura de ochiuri.92 0. 5000 litri. in principal. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc. 6% apa si 2 % spumant. lichid sau gazos. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa.46 61.5ºC. Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica.97 1. tunele de cabluri etc. Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna. Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor. datorita apei pe care o contine. este de – 78. solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii.5 – 3 m). lipsa actiunii corosive. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata.54 44.08 1.30 1. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere.06 25.53. coridoare. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0. Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica. bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid.20 . proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma. CO2 poate fi solid.03 0. pe inabusirea focarului. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus. Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul.10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31.).2ºC si la o presiune de 5. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa.976 kg. Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea). Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme. printr-o teava generatoare de spuma. in urma unui proces de degradare cu acizi minerali.34 1.99 34. greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC .00 Greutatea specifica kg/l 1. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l). Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide.75 0.02 1.4 Presiunea kg/cm² 13. Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge. La o temperatura de – 56.30 .50 73. usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite. . din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile. Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate. Fenomenul se numeste detenta.34 Volumul specific l/kg 0. de diferite debite (2500 litri.). calele navelor. Se dizolva usor in apa. antrenata de un curent de aer. Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica. Tabela 20 Presiunea. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel.

denumita “pulvogen”. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere. Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor. asupra flacarilor. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. abia 2% in volum. in urma descompunerii pulberii. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B. la instalatii si aparate electrice. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber. la generatoarele de curent.C. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg). insa considera factor esential formarea stratului protector. folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus.Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii.26 kg bioxid de carbon. de tipul B. Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul. considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora.). transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe.. este rau conductor de electricitate. kaliu etc. metale reactive (sodiu. ajutaje. fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant. de ardere. In medie se poate admite. la stingerea incendiilor de instalatii electrice. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu.C. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0. Rezultatele excelente. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa. transformatoare. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa. carbuni. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere. nu se deterioreaza la consevare indelungata. in industria petroliera. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute.D. ca pentru stingerea incendiilor. magneziu. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie. paie etc.E. cea mai veche de altfel. carbonat de sodiu. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse. Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura. . fac ca pulberile stingatoare. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu. diferiti produsi ai borului etc. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu. pulberi stingatoare A.C.C. o mare importanta are gradul de puritate a acestuia. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace.4%. pulberi stingatoare A. In medie. inodor si mai usor ca aerul. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari. Prima teorie. Cea de-a treia teorie. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste. b) Azotul este un gaz incolor.. Se mai utilizeaza ca agent de stingere..E. in volum. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere.E. 7. chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg). prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita. Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. prin frecare de conducte. muzee etc.B. La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus. potasiu. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora. la stingerea incendiilor in calele navelor. sulfat de amoniu. In general. concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta. Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal.5 si 3%. la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3. Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential.E. Bioxidul de carbon. titan. pentru ca in incaperile inchise.. sulf.B. se formeaza electricitate statica. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0. proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile. se refera la actiunea componentilor.. rezultati prin descompunerea termica a pulberii. uree.

Cifrele se refera la compozitia halonilor. aglomerarea. . . Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. anumiti haloni pot degaja substante toxice. Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor. Efectul de stingere al halonilor se bazeaza.).prima cifra arata numarul de atomi de C.. ca produse ale arderii. in strainatate. pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. fluor etc. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. deci cu caldura. Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare. industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”.granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. automoatoarele de cale ferata. CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar. elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor. nu da rezultate. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate. Ca agenti de stingere. fiziologice. Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. De exemplu. care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211. stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt. instalatiile electice. chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ. a treia de Cl si a patra de Br. Halonii la contactul cu flacarile. neuniformitatea granulatiei. Capitolul XXIII Substante toxice 1. autovehicule. Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr). 8. fizice.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje. In ultimul timp. brom. alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. chimice. intr-un timp minim. In general ea se exprima in cm²/g. de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite. care constituie unitatea de masa a produsului. Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero. Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g. bordul avioanelor si salile masinilor navelor. fluor. cazanele de topit ceruri. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa. Oxidul de carbon In timpul incendiului. .cea de-a doua de F. De asemenea. Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin.Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul. Printre calitatile chimice se enumera. restul halonilor halogenati sunt mai eficace. Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului. Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata. Printre factorii cei mai importanti se citeaza: . dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%. Fiecare halon este reprezenta de un numar. lemnul incandescent etc. in principal. cum sunt tabla de otel.suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. . stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp). Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici. . Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata. brom).

3. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului. fata se inroseste. clorul are multiple intrebuintari. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0. cu care se combina. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. a clorurilor metalice si nemetalice. . CO se utilizeaza in procesul de fabricatie. pentru halele de fabricatie este de 0. apar batai de inima. In unele intreprinderi. . eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte.80 mg/l aer provoaca moartea in 0.0834 mg/1 aer. pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii. a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. pe cand la o intoxicare grava. Fata devine palida.0350 mg/l aer.00834 mg/1 aer. In general. pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei.19% din scoarta pamantului. respiratie din ce in ce mai adanca. In industria anorganica. prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0.01 mg Cl2/1 aer.0111 mg/1 aer. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea. fara a mai reactiona la lumina.967 fata de 1). Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. pricinuieste tuse puternica. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni. reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic. cu miros puternic iritant. . Se foloseste si in industria textila. iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute. 2. Se recomanda repaos absolut.de la 0.006 mg/1 aer.5 ore. cu o greutate specifica de 2. O intoxicatie usoara provoaca ameteli. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa. O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap.0. . de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata.6 volume clor). Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare.de la 0. Aceste presiuni. se produc efecte iritante. iar la 10% moartea. cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1. Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap. insa in cantitate mare. dand carboxihemoglobina.41 (raportat la aer). la o concentratie de 10% lumanarea se stinge. la fabricarea insecticidelor. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa. La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC. Daca nu se iau masuri urgente. .5 – 1 ora. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange. vomitari. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: . Oxidul de carbon este un gaz insipid. In cazul intoxicatiilor mai grave. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului. in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu. etil-glicol etc.de la 0. intensificarea batailor inimii. incolor si indor. la simptomele aratate mai sus. iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea. La o intoxicare mai usoara. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC. ameteli. dizolvantiilor si impregnantilor. dupa ce trece printr-o stare similara cu betia. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe. din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare. se degaja miros neplacut. Concentratia maxima admisa de STAS. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat. irita si paralizeaza caile de respiratorii. pulsatii la tample. un volum de apa dizolvand 2. Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant. instabilitate. fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica. iar la 75 – 80% survine moartea. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie. Este incolor. de 4 – 8% palpitatii. fungicidelor si ierbicidelor. In urma unei intoxicari grave. in pivnitele de vin etc. se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta.001 – 0.52 fata de aer 1). . o concentratie mai mare de 0. Se gaseste in natura ocupand 0. pupilele se maresc. simptome dupa 1 – 2 ore. materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol. O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare. slabirea accentuata a muschilor etc.2. fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. accidentatul isi pierde cunostinta. glicerina. Clorul ataca caile respiratorii.).0.

ameteli. Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara. Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter. In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: .). batai de inima in mod neregulat. intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat. Cea mai frecventa este intoxicarea grava. la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante. la concentratii mari. nu exista fenomene de acumulare. . Pentru usurarea respiratiei. o oboseala intensa. Datorita toxicitatii sale. In caz de otravire cu clor. mai greu decat aerul. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant. . uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor. nelinistea si pierderea constiintei. deprimare. Cu exceptia cazurilor de moarte subita.) ca si la descompunerea materialelor organice. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii. ce mascheaza pericolul. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. din care cauza se produc pierderea constiintei.. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice. rafinarea uleiurilor etc. 5. Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala. secretii mucopurulente. care duc la moarte in 1 – 2 minute. se reduce si mai mult hranirea creierului. Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice. a rasinilor polimetacrilice.administrarea de anticianuri specifice. De asemenea. Prin micsorarea contratiei ventricolelor. tulburari nervoase cu oboseala generala. Toxicitatea prin piele este mai redusa. Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. printr-o respiratie artificiala. gatului. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat. la inghitire. o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. Ionul CN. incat acesta nu-si mai poate indeplini functia.efectuarea unei puternice oxigenari. semne oculare (conjuctivita. Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN. El este foarte toxic. Doza mortala pentru un om este 0. se constata dureri de cap. miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. convulsii tonice. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica. . greturi.06 g. Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice. gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. Ea provoaca neliniste. care duc la cresterea nevoii de oxigen. exploziv si toxic. 4. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant. El trebuie invelit cu o patura. ca masura de prim ajutor.7ºC.) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. iritarea cailor respiratorii si a limbii. mai repede sau mai incet. in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi. precum si in toate locurile unde poate fi jenat. Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului. cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea. Ca simptome nervoase apar: agitatia. I se desface gulerul. transpiratii abundente. apare mirosul de migdale amare la expiratie. ape minerale si gaze naturale.Inspirat impreuna cu aerul. mancarimi etc. insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea.scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata. la incetarea vasoconstrictiei. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. el produce un efect coroziv asupra membranei volumului. in decurs de 5 minute provoaca moartea. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer. chiar in proportie mica. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila. Este interzis sa se faca respiratie artificiala.intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism. dureri de cap. La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile. crampe. mansetele. . Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. o acclerare a batailor inimii. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului. uscarea mucoasei. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana. inflamarea corneei. Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic. accese violente de tuse etc. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit. inflamabil. care devine permeabila pentru apa. Inhalarea a 300 mg/m3. manifestata sub forma de ameteli. la fabricarea nitrilului acrilic. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. rolan etc.

Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte. 10. Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave. cu degajare de fosgen. 9. O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. iritarea ochilor si a cailor respiratorii. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata.597). Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului.009 mg/l. iar concentratia maxima admisibila de 0. distruge ficatul si rinichii. Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare. Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere. tricoletilena etc. 8. In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile. Amoniacul este un gaz incolor. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon.007 kg/h fosgen. Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange. care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale. se lichefiaza la . In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform. La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3. oboseala. Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea. Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. 7. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. ameteli.78ºC. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor. Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. produce indispozitii.5 mg/m3.33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . Folosirea tetraclorurii de carbon. in faza de sublimare. mai usor decat aerul (densitate 0. este format din particule nearse. Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar.6. In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde. o degajare de 0. Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale . Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti. care constituie complicatii tardive. respiratie grea. La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen. NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. vapori si gaze. El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica. Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata. Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere. Amoniacul este foarte caustic. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori.

Materialul si substanta care arde Lemn Hartie. paie. fan Titei. produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful