NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice.grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2. necesare intelegerii acestui fenomen. adica are loc o combustie incompleta.0309 0.192 0. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment.2175 0. Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior. deci sa se asigure o combustie completa si .093 0. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC .256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne.529 0.34 0.2025 3.95 0. corpurile degaja cantitati diferite de caldura. benzina etc. Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica.grd 0.126 0.27 0. degajand caldura si radiatii luminoase.4090 0.2175 .21 – 0.atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda. Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati.216 0. lemn. masurat in conditii normale. Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg.0319 0.8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g.03346 0. dependenta numai de natura sa (carbune. Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: .302 0. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica.031 0. mai exact reactiile de ardere.487 1 0.421 0. cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC. Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4.20 0. Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg]. prin ardere. Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei.).00067 0.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen.177 0.2375 0.032 0. Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura. Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului.511 0.11 0.548 1.

carti. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn). considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii. se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu. In practica.. Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv. dand nastere unei temperaturi ridicate. sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg.5 4200 16..8 3000 – 4000 20.).6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6. Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv.3 5800 46 11000 20 4730 18..Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16. Spre exemplu. Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos. Sarcina de incendiu este imobila. lichide combustibile etc. sau.6 8000 14.8 4500 16. podele.3 – 10. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal.a.8 4000 33. perdele.. Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10.. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate. pentru usurinta aprecierilor comparative.) la . la cladirile masive.5 7930 34. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase.9 5000 33. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv. sticla s. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente. covoare.8 10000 17.8 4000 * In functie de esenta lemnului 5.8 3940 44 10600 18... este compusa din tamplarie. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii..5 1500 – 2500 12.6 – 16.8 45500 16.. Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive. q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica. folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + . compartimentari combustibile etc.5 kg lemn.000 kcal/kg este echivalent cu 2. adica o cantitate de lemn. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila... Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + .8 4000 41. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile.lemn/m2.

Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului. 6. in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective. de exemplu: volumul. pastrand o dilatatie remanenta. coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor. Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit. efectul termoelectric. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii.Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. In tabela 3 sunt date unele valori orientative.Tipografie . iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste. stabilite pe baze statistice. Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul. reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere. ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate. ale unor caracteristici fizice ale corpului. Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC.Fabrica de mobila . . de la . Dintre fenomenele termoelectrice. prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita. in special ca elemente de finisare. Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare. cu alte cuvinte. Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul.Spital . Datorita faptului ca este metal. Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura. fier-constantan. Sarcina de incendiu mobila.constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile. pana la – 200ºC. corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale. fara a face parte constitutiva din aceasta. platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil. variatia rezistentei electrice. touenul si xilenul. Dupa incalzire. facute in numeroase tari. Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme. alcoolul etilic. in intervalul 0 – 100ºC. respectiv variatia temperaturii la un incendiu. unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor. sau pentanul. Studiile si experimentarile pe incendii. adica variatia volumului sub actiunea caldurii.Birouri . fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise.38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere). face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta). medie si maxima. Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari.Locuinta . Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. modificarea culorii corpurilor. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica). voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). fenomen care reduce fidelitatea termometrului. rezistenta electrica etc. dupa legi bine cunoscute. Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor. se folosesc substante lichide sau gaze. se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor. culoarea. atunci cand se incalzeste locul sudurii. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare. in diverse obiective.Fabrica de confectie . Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. variaza in limite foarte largi. Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom. Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant. pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul. pana la – 120ºC. asupra sarcinii de incendiu.

banda poate fi scoasa si verificata. putand suporta lovituri sau socuri termice. a carui temperatura trebuie masurata. continuat cu un tub metalic. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. conducta incalzita etc. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. neavand legatura cu rezervorul. motor. Termometrele de sticla. respectiv lungimi egale de tub. dar suficienta pentru nevoi industriale. in meteorologie etc. laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii). Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata. intr-un interval de timp. temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. Dupa efectuarea unei rotatii complete. Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte. cu lichid care sunt mai robuste. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite.7. . Daca acest interval este mai mare. temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion. avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata. in special cand se masoara temperaturi ridicate. Termometrul metalic. Termograful. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde. Uneori acest lucru este imposibil. prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare. denumite termografe. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. dupa care citeste indicatia galvanometrului. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate. Termometrele metalice sau de sticla. cu lichid. In principiu. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului. operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). Prin utilizarea a doi cilindri. Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire. cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. Practic. gradat direct in grade Celsius. In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. privind prin luneta. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. daca virarea de culoare se face mai rapid. In industrie se folosesc termometre metalice. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. si invers. turnatorii. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. adica o anumita temperatura. termograful este compus dintr-un termometru metalic. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata. Practic. care inregistreaza dilatatia. Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. astfel ca. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. 8. precizia termometrului este relativ scazuta. Pirometrul optic. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere.

200ºC se utilizeaza in industria hartiei. chimica si electrotehnica. Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC. carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii. feldspat.Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala).d.. Astfel. avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. cauciucului. iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC. o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. . in grupuri de cate trei indicatoare.. sub actiunea greutatii proprii. setul Thermocrom 65 . cuart. unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim. setul 350 670ºC in siderurgie s. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius. de forma cilindrica. 9. deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit. Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice. In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si. deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. Astfel. O a treia scara termometrica. scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit. pe scara Celsius. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior. Se fabrica in doua marimi. prin conventie. astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 ... Sunt executate din materiale ceramice – caolin. deci. Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare. al doilea cu numarul imediat superior. Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC.m. a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale. iar al treilea cu numarul imediat inferior. 30 grade unul de altul. setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase. avand forma unui trunchi de piramida. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale.a. Indicatoare fuzibile (martori). Practic. Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica. si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala. se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport. vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii.

15 423.15 343. In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K]. Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene. are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece.12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10.15 .15 573.15 .218.6 . Principiul transformarilor inverse. acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece.15 373.15 268.15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF . in urma racirii corpului cald. Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273.15ºC).15 333.15 473. Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0.15 323. Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei.8 tºC tºF = 32 + 1.15 293. Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact. Principiul schimbului de caldura. Calorimetria.15 263. Din moment ce energia nu poate fi nici .Scara termometrica folosita universal este scara Celsius.15 313. Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei.15 353. Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius. Temperatura absoluta.15 258.15 363.16 -4 .15 278.15 273. al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = . Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1.15 303.8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale. Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila.459 .10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253. Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece. In lipsa unor procese secundare de transformare energetica.20 .237. Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T. dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic.273. proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri.15 283.15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC .

d. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. La punctul 3. nici distrusa. Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv.a. care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid. Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice. cc – caldura specifica a corpului cald. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala. in functie de temperatura. . adica: Q = m. acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru. Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade. Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe. Pentru a raci rapid un corp metalic.creata. Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald. atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala. se pot amesteca doua lichide. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr.c.m. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. Similar. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii. Rezulta ca daca un corp are masa m. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr). Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata. s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica. lichida sau gazoasa. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade. se poate raci un corp solid intr-un gaz s.

Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta. . clorura de amoniu etc. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire. Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara. zapada carbonica. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp. ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex. Dupa topirea ultimei bucati de gheata. untul s. nici volumul si trece in stare gazoasa. Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei. transformandu-se in apa. Sunt corpuri care prin incalzire. Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. rapid si cu zgomot (fierbere). numai la suprafata lichidului. proportionala cu cantitatea de caldura primita. In afara de efectul de racire accentuat. 3. 2. nu au forma proprie. lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa. Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. temperatura acestora se modifica. iodul. Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare. . La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei. Experimental s-a stabilit ca. hartia.Spre deosebire de acestea. Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent. in absenta oxigenului.In cazul substantelor pure. Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: . Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. respectiv vaporizare). Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori.). se descompun (lemnul. cand in vas se gaseste numai apa. ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. la presiune constanta. Prin topire. Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. . Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. in conditii de presiune constanta. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori. Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative. transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate. pentaclorura de fosfor. lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii. Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea. Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective. albuminoidele) si dau nastere unor alte substante. acidul benzoic. Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii. Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare.Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura. Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus.a. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. constante si caracteristice fiecarei substante. printre care si gheata. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire. Alte substante sublimeaza.Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. Astfel: . adica transformarile de stare. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca. sub cele trei forme de agregare: solida (gheata). Desi isi mentin volum constant. Fac exceptie unele corpuri. aburi).).

In cursul lichefierii. cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. Intr-un cazan de aburi. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus. presiunea este mai mare decat cea normala. Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta. Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. . Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. 5. solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. iar aliajul Rose (bismut. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC. se topeste la 95ºC. aliajele. Aliajul Lipowitz (plumb. La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti. treptat. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante. 4. de exemplu. qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg. Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. Astfel aliajul Wood. punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce. punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC. Astfel.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. vaporizarea lichidelor componente. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc. Simboluri. Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu. in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. la temperatura si presiune constante. respectiv topirea si vaporizarea. formule. qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta. Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului).O comportare interesanta au. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. staniu. In caz contrar. staniu si plumb). corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare. plumb si bismut. in cursul procesului de topire. daca presiunea se mentine constanta. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare. Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. Topirea si solidificarea pe de o parte. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare). cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. staniu. dependente de natura substantelor respecitve. compus din cadmiu.

3 Sn + 10 Cd . . Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538. inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica. urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului. Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente.38.2 Sn + 10 Cd . de topire si vaporizare.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg . este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538. La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric. in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere.7 = 623. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu.87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu. de la temperatura normala (15ºC) in vapori. Capitolul III Dilatarea corpurilor 1.Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC .7 Pb + 13. (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur.7 cal/g. Fiind dispersata in particule foarte mici. Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor. explica marea sa eficacitate ca agent stingator. Spre exemplu.1 Bi + 24. O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni.Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor.9 Pb + 14. Compozitia lor in parti de greutate: . care caracterizeaza apa. Pentru a transforma un gram de apa. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual. apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit. Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538.Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6. este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen. Caldura de vaporizare ridicata. se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint).Aliajul Wood: 50. Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei.7 cal.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC. topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul. daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita. Alteori.

9 13.1 12.7 12.3 13.9 11 13.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide .2 15.5 26. lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate. Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale. Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza.6 15. si dilatarea in volum.5 4. Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii.5 14.7 4.8 19.1 14.8 13.6 16 17.6 0.6 9. diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata.4 17.6 - 0 .2 0.2 11. fire etc.1 0.5 0 – 800 22.7 4. dependent de natura substantei din care este facuta). Practic.2 16.6 4.1000 10. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica.5 4.5 10. factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material. lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara. 2.1 16. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t).4 20 20. lichid sau gaz.5 16.9 0.5 25.3 9. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare.3 31.6 16. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24.1 29. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC.5 278.4 13 11.3 20.5 4.2 13. Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala.106 grd-1.6 16. indeosebi pentru gaze.8 15 15.9 14. l0 = lungimea initiala.6 14. Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd.9 15. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul.2 13.6 20. in intervalul de temperatura ºC.3 12.4 0.8 14.Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid.1 9.2 14.7 12 9 29 0.6 16.7 12.6 - 4. platina).1 9. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate.8 18. 3.6 9. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv.6 14.6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23.5 0. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime.

se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare. Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa. Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva. legat la contactele unui releu electric amplasat in detector. spre deosebire de precedentele. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil.21 18. Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric.). Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut. pentru care a fost etalonat. Detector termostatic cu aliaj eutectic. zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult. deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide. radiatie solara etc.54 ∙ 10-5 grd-1). Spre exemplu. detector termostatic cu aliaj fuzibil. Firele circuitelor electrice. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior. Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu. dimpotriva. Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu.19 - 0 – 20 138 120 50 18. Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare. Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator. actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii. telegrafice etc. telefonice. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta.25 117 0 – 100 18. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului. 3. In functie de elementul sensibil.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj. 130.26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie. care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor. 75. Detectorul termovelocimetric. deci a sensibilitatii. Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic. cuptoare etc. lama bimetalica se va curba.22 108 110 112 2. de asemenea la o temperatura prestabilita. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler. 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. Exemplele pot continua. αzinc = 3. in intervalul de temperatura ºC. In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala. Astfel. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare).1 x 10-5 grad-1. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv. Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18. lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. Daca. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie). avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii.2 107 α.21 18. clocitoare automata. Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. 180. 95. 230 sau 280ºC. independent de valoarea absoluta a acesteia.Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18. detector termostatic cu aliaj eutectic.105 grd-1. Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica. 4. lama bimetalica va fi puternic racita. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc. Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei. prin ingrosarea lamelei .

Se poate deci. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). adica presiunea din copul pompei creste. se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. se obtine o curba. Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric. Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. Generalitati Anterior. fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. Pentru pompieri. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. Practic. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. 2.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. rezistenta. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. mentinandu-si insa aceeasi alura. la temperatura constanta. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. la temperatura constanta. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. se asaza la o greutate G. enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz. Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare. Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. cand temperatura creste lent. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric. V. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte. Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. Sau. Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta. prin impingerea pistonului. lamelele a reactioneaza cu intarziere. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. Capitolul IV Legile gazelor 1. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. sub actiunea presiunii create. Astfel. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. cand temperatura se mentine constanta. atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii. .

pe masura ce temperatura aerului din balon creste. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. V0 – volumul initial. Gay Lussac a descoperit.15 . gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide. bioxid de carbon.15 ∆T – variatia temperaturii. la inceputul secolului XIX. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta. fapt care provoaca explozia. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. bula de mercur fiind in echilibru. in care se gaseste o bula de mercur. prin incalzire. legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit. 273. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1. Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii. Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4. si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca. presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului. variatia presiunii raportata la presiunea initiala. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1. la presiune constanta.3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. cu sectiune constanta.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen. intr-un volum constant. Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. 273. printr-o linie paralela cu axa volumelor. Sub influenta caldurii degajate. acetilena etc. Facand experiente cu gaze. indiferent de natura gazului.

20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor. umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient. Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p . Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului. Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului.40 0. volum si temperatura). 5.19 0.51 1. Din acest motiv. deoarece recipientele fiind inchise complet.42 0.90 0.75 0.Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate. statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala. fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului.57 0. sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po.56 0.54 0. Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune.275 0.68 0. in rafinarii. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 . Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori.75 1.44 0.90 0. Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere.48 1.80 0.600ºC. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza. Teoria cinetico-moleculara a gazelor . Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0. in preajma unor surse de caldura.34 0.19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0.72 0. cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta.502 0. cu variatie rapida a temperaturii.78 0. La buteliile cu gaze comprimate. Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta.76 0.79 0.po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare.40 1. In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei.60 1. De altfel. depozite de rezervoare.19 0. presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent. la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea.08 0. care asigura racirea la nevoie. recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz.

In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero. stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron.1 = . La limita. Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. se reduce orice agitatie termica. deci volumul gradului. Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. numarul de ciocniri ale moleculelor. in unitatea de timp. pe rand. se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau. Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa. t.273. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul. In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): . teoretic. 273. adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita. inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau. creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor. 6. astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari. Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut. Cu cat scade temperatura. t0 = 0 ºC si de stare finala p. nemiscate.15ºC β Deci la temperatura de – 273.Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule. iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant). acest fenomen determina presiunea gazului. acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala. se micsoreaza. legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta). deoarece β = α = __1__ grd-1. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba. Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii. cu alte cuvinte zeroul absolut. Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului. V0. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. de exemplu. V. transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma. Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. adica presiunea.15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze. Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta). Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin.15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante. moleculele ramanand. In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = . racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila.

15 Conform formulei (9): 273. p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t). legea gazelor perfecte capata o forma simplificata. In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. V0 si t0 = 0ºC. dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima. ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare. Practic insa. Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7.15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273.15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta.p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac). Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz. p0. T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8. deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273. .15 + t α __1__ 273. adica la presiuni scazute. Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0. dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar. la 0ºC. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari. Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte. V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului. desi foarte reduse. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile.

treptat. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare. Procesul de propagare a caldurii. In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului. se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa. coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. 2. care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece. In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. convectie si radiatie. in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. caldura trece de la corpul cald catre cel rece. atat pentru presiuni cat si pentru volume. ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii. in toata masa corpului. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). Unele. Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate. erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari. S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. care este de asemenea invers proportional cu volumul. Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa. crescand odata cu presiunea. Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. deci invers proportionala cu volumul. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor. Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta. se incalzeste. tinut la exterior. dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor. In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. La presiuni mai mari.V nu mai ramane constant. in absenta acestor forte. . in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori. avand temperaturi diferite. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic. unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. datorita miscarilor moleculare.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. Spre exemplu. Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d. de exemplu metalele. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. se constanta ca si celalalt capat. se afla in contact direct. Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . poate fi incetinit sau extins in timp.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1. adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura.

Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: . ºC Aluminiu pur (99. cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius.grd. prin unitatea de suprafata a unui perete plan. In interiorul corpului atomii cu energie mare.03 – 0.24 – 0. situati in preajma sursei calde.89 Portelan 0.1 0.cu 15% nichel .cu 5 % nichel . exceptand mercurul.14 0.1 0.75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel .4 Marmura 0.33 Lemn de stejar 0.150 kcal/m. la 20ºC exprimat in kcal/m. vata de sticla etc.3 Pamant 0. .5 Nichel tehnic 12. Conform teoriei cinetico-moleculare. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie.6 Bioxid de carbon 0. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura. sunt date in tabela 9. Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ. Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri.75 – 1.cu 50% nichel . este foarte scazuta.16 Ulei de parafina 0.5 – 0.6 Mercur 0.158 0.2 Plexiglas 1. Aceeasi remarca.13 0. pentru un anumit interval de temperaturi.12 Pluta sfaramata 0.06 – 0.5 – 2. trebuie facuta si in cazul gazelor.6 0. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii.051 0.12 – 0.1 – 0.) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale.4 0. la 20ºC.044 – 0.37 Tencuiala de var Izolanti termici 0.05 0.15 0.054 0. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze.3 3 1. fara a se face erori prea mari.035 Vata de sticla 0.12 – 0.043 . Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid.036 – 0.12 Pluta placi 0.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele. in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie. care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura.17 – 0.15 8. deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului.2 – 0.Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0.7 Linoleum 1.020 0.12 – 0.cu 20% nichel .5 – 0.0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa. privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor. Coeficientul λ variaza cu temperatura.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0.3 Piele 0. cu spatii umplute cu aer.h.15 – 0.15 0. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri. procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide.0 0.34 0.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9.m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0. cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa. . Singura exceptie o face hidrogenul.89 0.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0. h. sunt izolanti termici.Conductibilitatea termica a lichidelor.11 – 0.15 – 0.35 Ulei de transformator Gaze 0. coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora.3 Sticla obisnuita 0.06 – 0. Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta.

Transmiterea caldurii prin radiatie . In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor. se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii. vascozitate. sub controlul specialistilor. caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera. care asigura cea mai buna izolare termica. cu suprafata mare. Spre exemplu. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa. ulei de racire etc. In cazul gazelor insa.Sub influenta caldurii primite. in acoperis. In domeniul combaterii incendiilor. din regiunea calda catre cea rece. La partea superioara a halelor industriale. Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale. aer. conductibilitatea termica joaca un rol secundar. sau mai simplu convectia caldurii. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. fumului si gazelor de ardere. densitate etc. 4. Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. Dilatandu-se. care propaga energia termica in spatiu. prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. temperatura atmosferica etc. Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. la partea de sus a incaperii. dar ca exista o distanta optima. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului.). din cauza caldurii primite. 3. caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie.). astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie. fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate. cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). la o distanta cat mai mare unul de altul. Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie. O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. Practic insa. incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. care transmite caldura produsa. de la atom la atom. schimbatoare de caldura etc. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus. Dimpotriva. ferestre etc. Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m . fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze. relativ scazuta. s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva. in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble.Cedarea energiei se face din aproape in aproape. deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V.). Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m .) ale spatiilor respective. Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul. Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu.

care pentru corpul negru este de 4. impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu. Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata. .diferenta de temperatura intre cele doua surse. cu o viteza egala cu cea a luminii. intalnite in practica. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele. Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre. Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: . S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²].Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului. prin conductie si convectie. care se aplica.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat. .Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. . Pentru acest motiv. fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului. ele fiind determinate prin constructie. propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece.Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii. la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica. . in caz de incendiu. In mod global. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura. depasind valori de 6 – 700ºC. era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere. reflecta o cantitate mai mare de energie radianta. energia termica fiind transmisa. de exemplu. existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi. Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta. culoarea lor.un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii. de starea lor de finisare a suprafetelor.). concentrand razele solare asupra lui. de natura si culoarea acestor corpuri. S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. 300.Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri. exprimata in kcal/h. in spatiul inconjurator. in acest caz.96 ___kcal___ . distanta relativa. Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase. pozitia lor relativa etc. Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie. . Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K]. materialul se va aprinde. caracteristicile fluidului purtator etc. Caldura radiata se propaga in linie dreapta.timpul. 5. Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute. Practic. exclusiv prin radiatie. negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. De obicei. in functie de tipul si destinatia lor. de la un obiectiv incendiat la altul. Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie. Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata. c – constanta de radiatie a corpurilor. se reflecta si se refracta ca si lumina. materialul. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente.000 km/s. Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile. sau invers. In asemenea cazuri. Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii. deschise la culoare. In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus .

apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului. capacitatea si parametrii aburului etc. purtatorul de energie (agentul termic). Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere. In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. La agregatele moderne. la apa. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei. Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus. de diverse tipuri. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar. Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane.. circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. nu exista obiectiv industrial. Practic. In focar si canalele de gaze. care. lichid sau gazos. Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. Procesul de transmitere a caldurii. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur. electrica etc. In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze. prin peretii acestor tevi. si prin conductie. In functie de tipul constructiv. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante. Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. pe care sunt fixate subansamble functionale. abur. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. cedand o parte din caldura. rafinarii etc. are un larg camp de intrebuintare. fapt care determina scaderea temperaturii lor. respectiv aburul). al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . in toate ramurile economiei nationale. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila. care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare. in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului. montate in cazan. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune. Din punct de vedere termic. de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura). circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. Anumite masini de incendiu. In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. Astfel. Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid. captusit cu material refractar. intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. este un fluid (apa. pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise. In principiu. Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde.) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. gaze etc. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. subansamblele cazanului pot fi . sunt vopsite in argintiu. dotate cu puternice mijloace de stingere. produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie. in care circula apa. locul de utilizare. din depozite. de mare putere.. pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. de regula. Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere.de absorbtie.). felul combustibilului.

pentru incalzire. Tirajul poate fi natural. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale). Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza. Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic. destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete.construite din una. propriu unei anumite cladiri. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. ferestre de observatie etc. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. doua sau mai multe celule. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. numita tiraj. la turbinele actuale. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%. in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala.2 – 2. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. este necesara o forta exterioara. In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. ambele deservite de un circuit de ulei. fapt ce poate fi realizat foarte usor. 2. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. De regula. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta. Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv. Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. cand este creat cu ajutorul unui cos inalt. in centralele electrice. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina. In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici.5 at si t > 100ºC). sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate.000 kW. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas. Principal. la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s. energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%. calde. 3. materializat in miscarea discului. In ajutaje. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere. Astfel. unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem . determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare.

de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare. Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s. Ca si motorul. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute. in vederea realizarii unei arderi complete. Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. Diesel. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. la o presiune mai ridicata. in energie cinetica. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia. Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare.m. evacuare). Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina. Obiectul electrostaticii . compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. 4. in cazul compresorului pistonul este miscat. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite. explozie. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. intr-un rezervor. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston. Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz). Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. care executa lucrul mecanic. Constructiv. La compresoarele pentru oxigen. Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere. Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. Astfel. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru. rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic. la care pregatirea agentului termic. intr-o multitudine de variante constructive. Uneori insa. Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac. Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie. acetilena. drept lubrifiant se foloseste apa. Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura.d. de o sursa de energie exterioara. PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea. modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor. motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). compresie. este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata. 5.a. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica. oxigen etc. Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie. obtinerea unui lucru mecanic util. Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela. la acest tip de compresoare.

egala si de semn contrar cu sarcina unui electron. . ebonita. ceara rosie. prin anul 1600. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. care in limba greaca este denumit electron. in schimb in stare umeda devin conductori. diverse minerale. fie negativ. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. marmura etc. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen. Pana nu de mult. electricitate negativa. Daca din diferite cauze. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. fenomenul s-a numit electrizare. adica sunt lipsiti de sarcini electrice. atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. solutii saline. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. Protonii au sarcini electrice pozitive. 3. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa. dupa ce acestea au fost frecate. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina. Mult mai tarziu. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric. 2. intotdeauna. bucatele de hartie. Cercetarile. el este de 1836. iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. ambele feluri de electricitate in cantitati egale. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive. care inainte se neutralizau reciproc. Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina. Electronul este extrem de mic. in timpul electrizarii apar. bazice sau acide etc. de exemplu datorita frecarii. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. parafina etc. Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare. un electron cantareste 0. fulgi de pasare. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. chihlimbarul. (metale. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. in anul 1746. Indiferent de corpul care se freaca.9 ∙ 10-27 g. experimentarile au fost reluate. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica). electricitate pozitiva. Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. sticla. Din aceasta cauza. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. ambele se electrizeaza reciproc. Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. tesuturi animale sau vegetale.Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina. rasina. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre. unul negativ.) in timp ce altele. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric. sulful.) o lasa sa se propage in intreaga masa. negativ. el se electrizeaza fie pozitiv. in acest domeniu au continuat. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici. Prin frecarea a doua corpuri. iar celalalt pozitiv. si-l incarca negativ.. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. egala si de semn contrar. Acesta este principiul conservarii electricitatii. egale si de semn contrar cu ale electronilor. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni.

pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact. egale. Electrizarea prin influenta. numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. Electrizarea prin contact. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. In acest caz. Doua sarcini electrice. ε r² . corpul electrizat. pe care atomul a primit-o. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. si electroni liberi raspanditi la intamplare. q1 ∙ q2 in care. 5. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni. uleiul. iar cel ce-a primit-o. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. Electrizarea prin frecare. cele doua sarcini se anuleaza. multa vreme ramase neexplicate. 4. in momentul trecerii pe un izolant. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite. legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. indus. intre atomi.In cazul frecarii a doua corpuri. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect. Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. in cantitati egale. intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. de la atomii din regiunile vecine. La corpurile rau conductoare. inainte de a se indeparta de inductorul. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. ebonita. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. Asa de exemplu. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. Un electron. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. care se raspandeste pe toata intinderea lui. Sarcina negativa. in afara electronilor legati de proton. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. Matematic. care sa aiba menirea de compensare a pierderii. daca inductorul este incarcat pozitiv. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. In unele corpuri. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. fenomenele electrice. cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. mai exista. Adesea. s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. pentru ca ei nu pot primi alti electroni. Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. prin contact si prin influenta. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. parafina si altele. fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare.

0003 1. atunci datorita inductiei. S σ este densitatea superficiala in coulombi/m². va fi respinsa cu forta F. S – suprafata in m². Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse.7 3.3 5–7 6 In sistemul C.Anilina . In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant. Adica E = F .Sulf .Ebonita .Ulei de transformator . Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric.Parafina . Asa.105 dyne).Alcool etilic . iar fortele electrice nu actioneaza spre interior. forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1. Adica σ = q in care. pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara. Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4. El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior. Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q. sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara. la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat. daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat.Apa ε 2 2. In sistemul international.F este forta de interactiune.G.Bioxid de carbon ε 1. in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric. 7. Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. r distanta dintre centrele corpurilor electrizate.001 Solide . q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. es. Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric. forta de interactiune se masoara in dyne. Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor. de exemplu. Spatiul din jurul unui corp electrizat. O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica.Aer . Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide .Sticla . Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei. notata cu E.109 unitati de sarcina electrica. Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita. in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q .5 7. ε r² Intensitatea campului electric. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric. Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant. 6.2 26 81 Gaze . Densitatea electrica.Hidrogen . este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp.Mica ε 2 2. aflate in apropierea lui.8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e).00007 1. q . Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant. Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3.Petrol . ε constanta dielectrica sau permitivitatea.S.0006 1.6 – 4. q – cantitatea de electricitate in coulombi.Heliu .

Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric. L = 4. Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit. Deci. deoarece capacitatea lor electrica este mai mare. forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L. Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic. 300 In fizica atomica si nucleara. Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte. Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB. Pe timpul deplasarii. Deci. atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa. energia se masoara cu electrovoltul (eV). expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte.e. Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 . Deci.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B. care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp. valoarea lui fiind _Q_. Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica.6 ∙10-5 jouli.e.s. Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic.VB). 8. punctuala. V .Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb. Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric. 9. Prin urmare.6 ∙ 1012 ergi = 1. Unitatea de tensiune electrica este voltul. 1 C 3∙109u. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera.s.8 ∙ 10-10 __1__ = 1.6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1. VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA . ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA. 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u. intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q .

devenind „ioni mari”. intre atmosfera si Pamant. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. Deci. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. Liniile de forta ale campului se orienteaza. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare. In unitatea de volum numarul ionilor creste. in scurt timp se evapora. iar Pamantul negativ. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. 10. potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. iar potentialul atmosferic este pozitiv. miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. Deci. La nivelul solului si in conditii normale. in principal. Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9. Stropii de aer foarte fini. Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m. Ionii mici. ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica. Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. sferice si cilindrice.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. . 1 V 3 ∙ 102 Practic. formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. de regula. Astfel se explica de ce campul electric. intr-un camp de 100 V/m. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. Pamantul este incarcat negativ. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. are sensul constant. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt. Aceasta crestere. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. senin. de sus in jos.10 cm. ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. care este curentul de descarcare. 11. In acest caz. deasupra unui camp sau unei mari. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. tensiunea de strapungere si pierderile de putere. Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. de razele cosmice. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice. in cantitati destul de mari. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate.

In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc. din caramida si din alte asemenea materiale. La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil. sarcinile pozitive si negative sunt separate. datorita frecarii. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi. . Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. in calea scurgerii lui catre Pamant. El este o descarcare electrica foarte rara. Dupa cateva sutimi de secunda. numita si linie de intoarece. numit fulger globular. a stalpilor de lemn. catre Pamant. care devine conductor pe acest traseu. sta circa 50 microsecunde. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. care mentin timp indelungat sarcinile electrice. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ.10-9 kW. insa in directii oarecum diferite. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. sarme subtiri de otel. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte. Ca si fulgerul. Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice. Astfel. sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. de-a lungul unui traseu. iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer. trasnetul se repeta o data. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5. apare un gen de fulger destul de interesant. ambele catre Pamant. se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta. iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete. care pluteste in aer. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. de cinci sau de mai multe ori. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara). iar printro destindere rapida a aerului. a sulfului.In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. Descarcarea electrica. ioni formati din razele cosmice. Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare. Cateodata. bineinteles datorita frecarii. sarme zincate. Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. 12. a produselor fainoase. in punctele atinse de trasnet. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. In schimb. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice. La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. deci apare pericolul descarcarilor electrice. aprinderea este posibila. care strabate intregul traseu pana la nor. Urme vizibile de incalzire. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. in minele de carbuni etc. putand da nastere la incendii. Datorita curentilor de aer. Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). iar in unele cazuri.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica. dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. intre ei pot sa apara mari diferente de potential. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata. benzina etc. pe usi. Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv. cladura. Din cauza suprapresiunii. paie etc. Deoarece fulgerul este un fenomen electric. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile. Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului. Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des. De obicei. tunetul. a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. de apa. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. ferestre deschise. de doua ori. a grinzilor si a zidurilor. Deci. Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului.). motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. miscarea se face in trepte. o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip.). Alte ori. se numeste fulger.

La descarcarea electricitatii. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. parti metalice. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. pe cateba materiale plastice. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s . ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn.). Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari.5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata. Astfel petrecandu-se fenomenul. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc. La 1000 V se inflameaza benzina. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. fibre sintetice etc. Pentru jumatatea superioara a curelei. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului. de viteza de curgere a lichidului. depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier. la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc. la presiunea de 1. circuland printr-o conducta metalica. cauciuc. adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. La o curgere laminara a lichidului combustibil. in momentul infasurarii pe roata condusa. un barbotaj. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. Pe timpul spalarii. la 3000 V aproape toate gazele combustibile. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc. intensifica incarcarea electrostatica. roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero. adica se produce o turbulenta. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata. in curentul de lichid. incarcarea si descarcarea produselor petroliere. In mod teoretic. Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta.Benzen in cadere libera . In schimb. la viteza de 10 m/s . decat la miimi de miliamperi. care se produc la pomparea. in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. rolan etc. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice. de densitatea si vascozitatea lichidului. sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge. La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare. apoi cele de bumbac si lana. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare. la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil. Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. determina separarea lor. de proprietatile dielectrice. de lungimea si diametrul conductei respective. Datorita antrenarii si desprinderii. roata motrica . totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice. roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii. de regula. In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza.Benzen. care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. apoi se mentine cam la aceeasi valoare. in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. relon. ca urmare a descarcarilor electrice. Cu cat lichidul se agita mai mult. in cazul formarii scanteilor. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero.Benzen si eter. Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor. sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui. La un rezervor umplut incomplet. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor.

sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis. iar cea motrica le neutralizeaza). miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent. Diferenta de potential sau . iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina. f. Capitolul VIII Electrodinamica 1. de amestecare si alte dispozitive tehnologice. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi. Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic. E = W. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential).m. termica. viteza de miscare si latimea curelei.) si din doua conductoare. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice. Tensiunea electrica. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit. Sursa de curent. Sursa de curent transforma energia mecanica. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula.si cureaua se desprinde de pe ea. In zona de incarcare se gasesc. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer.. incarcarea transmisie. in energie electrica.e. In afara capacitatii curelei. Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. care leaga bornele consumatorului. constituie generatorul de sarcini electrice. electromotor etc. In general. chimica sau o alta forma de energie. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia. se va exprima in volti. In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului. in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare. va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare. Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. Ea este aceea care provoaca curentul electric. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare. Forta electromotoare. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva.e. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica. caldura. acumulator. Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica. in care se descarca. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase. care micsoreaza forta electromotoare. de obicei. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. deci f. este: W = q E. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. aparat de incalzit. miscare etc. dispozitivele de pulverizare. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul. in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini. 2. precum si de marimea si starea suprafetei de contact. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei. conductele de transport pneumatic.m. In acest caz.

I. rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila. un coulomb (C). In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t.tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. Amperul reprezinta o cantitate de 6. Din relatia I = Q . in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt. Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda. 3.). . In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele. rezulta.s. tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior. t Q = I ∙ t.” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. Daca I = 1 A. Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare. Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper. 1 s = 1 amper-secunda = 1 A.s care reprezinta in S. De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s). 4. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate.10-7 kg. Daca notam cu I intensitatea curentului. atunci Q = 1 A. ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2. Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel. unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V). u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi. cu electricitate. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor. Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm². deci nici o diferenta de potential.-2 (newtoni) pe metru lungime. nu mai curge nici un curent de apa prin conducta. Valoarea tensiunii electrice U. Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica.h. iar simbolul este Ω. adica in care nu exista diferenta de electroni. care are ca simbol litera A. cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare. In sistemul de unitati international (SI). neglijabila.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor. iar t = 1 s. atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul. Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica. Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm.m. care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper.

cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni. numita rezistivitate.Plumb . prin acesta trece un curent de 1 A.00625 0. Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne.00006 0. U – tensiunea in volti. R=U I sau. 5.00004 0.49 1.0042 0.Cupru .0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0. Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ). exista o relatie de proportionalitate directa.0004 0. sa scada. are valoarea de 1 Ω. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm.3 0. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ).Oteluri .Nicrom .Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V.Argint . chiar si de joasa tensiune.0040 0. Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava. atunci rezistenta lui.107 0. Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare.0175 1. Totusi. cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan. cum este cazul la metale.42 0. ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii. Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²). Deci.m. aplicata intre cele doua puncte ale conductorului. rezistenta imbracamintii. celelalte pot varia intre limite foarte largi. Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica.0002 0. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare.Manganin .47 0.00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric.00015 0.Carbon . exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice.98 0.0003 0.13 – 0. reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales.42 0.Crom .Aluminiu . In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul .028 0. rezistenta de contact.25 0.Platina .20 0.00411 0. de mii de ohmi (1000 – 10000). adica.Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0.04 0. contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica.0039 0. rezistenta pielii.221 0.016 7.0003 0.002 0. . I=U R I este intensitatea curentului in amperi.0004 0.Argentan . U=R∙I unde factorul de proportionalitate R. R – rezistenta in ohmi.10 0. Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm. Experienta arata ca pentru un conductor dat.Alama . intre diferenta de potential U. aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului. ori sa ramana practic constanta.004 0.Constantan .Cromnichel . Simbolul international al rezistivitatii este Ω.Nichelin . Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta.

Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0. parcurs de curenti electrici. U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. cuprinzand mai multe ramificatii. Legea rezistentelor.. In acest caz. Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. care contine o forta electromotoare. Legarea rezistentelor in serie. In acest caz. in paralel (derivatie) si mixt. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare.. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte. de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului. Intr-un circuit electric. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic.Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. Legea I a lui Kirchhoff. Presupunem un ochi al retelei de conductori. intr-un ochi de retea. la bornele caruia se produce forta electromotoare E. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. In acest caz E = u + U. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential. adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff. adica una langa alta. cand exista mai multe rezistente. rezulta: u = r I. . in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara. este egala cu forta electromotoare respectiva. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. in lungul rezistentelor succesive. U = RI E = r I + RI = (r + R) I. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R. deci mai multi curenti. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. Prin legarea rezistentelor in paralel. cu diferite legaturi exterioare. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. adica: 1=1+1+1+. b) Legile lui Kirchhoff. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod.

6. W = U. cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului. ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh). adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0.600.I. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli. iar in calorii: Q = 0. iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel.24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0.I².I. dar Q = I. in Ws sau jouli W = R. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica. Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul. Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste.t. in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste. adica P = W = U.000 Ws (jouli) . deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici.t si deci.t.I. R = R2 x R3 R2 + R3 deci. care se transmite in mediul inconjurator. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca.t.Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie. R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz.24 W. Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ. Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare. atunci: Q = 0. 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3.24 inmultit cu energia electrica in jouli.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli. wati t sau P = R. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi. Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U.

intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita. de exemplu. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte. a carborundului. fabricarea otelurilor speciale. Este format dintr-un bloc metalic. cand este vorba de motoare electrice. Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. in practica apar situatii cand din diferite cauze. borne etc. Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. Aparate de uz casnic. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura. in general. intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. caldura degajata. Efectele curentului electric Efectul caloric. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati. Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca.). becul electric. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare. In principiu. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. ce trece prin rezistenta de contact. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat. Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc. pe care se asaza un strat izolant de mica. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula. vibratiilor. temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic. a oxizilor de azot etc. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi. incalzeste masa metalica. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric.736 kW. fierul de calcat. supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. etc. Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului. La trecerea curentului electric prin rezistenta. dupa legea lui Joule-Lenz.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor. aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. topirea etc. care inmagazineaza caldura primita. asezate in niste canale adanci. calirea otelului. Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. La cuptorul cu arc voltaic. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare). ciocanul electric de lipit. Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. Fierul de calcat. o rezistenta marita la trecerea curentului. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. radiatorul electric. se realizeaza sudura electrica etc. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit. . plita electrica. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. slabirii arcurilor de apasare etc. se obtine imbinarea dorita. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). Oricare ar fi situatia. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase. In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste. Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. 7. cuptorul electric. cu cat curentul care le parcurge este mai intens. de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. Sudarea electrica. Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic. Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului. va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. care constituie celalalt electrod. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. Totusi.

defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara. invelisul de protectie crapa. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). la conductoarele cu izolatie. Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. In principiu. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru. racirea se face greu. in astfel de cazuri. Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: . In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. favorizand producerea scurtcircuitelor. O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare. atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. capabil sa transforme energia electrica in caldura. ridicarea zmeelor etc. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului. Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora.. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc. Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten. ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului. . conectat in acel punct. arborii. Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit. este cel mai raspandit. In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. legaturile executate necorespunzator. catod. a electricitatii atmosferice. in terapie. devinde incandescent si emite raze luminoase. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric. fie prin reactii secundare. Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. fix sau mobil. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct. care se produce ori de cate ori doua conductoare. Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul. 8. la construirea soneriilor. legat la polul negativ. care dureaza un timp foarte scurt. valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. Dupa curentul de soc. Din aceasta cauza. fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S. la construirea de galvanometre etc. manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent. volfram etc. intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare.Iluminatul electric. impreuna cu cantitatea de caldura degajata. se deterioreaza. patruderii umiditatii.pentru cabluri aeriene: vantul. intre care exsita o diferenta de potential. Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate. contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune. a) Scurtcircuitul. cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor. care se degaja la anod).. Orice contact (imbinare) intre conductoare. se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice. de cele mai multe ori datorita imbatranirii. acesta se incalzeste. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului.). se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata. adica pana la mii de amperi. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale. deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. Din cauza supraincalzirii conductoarelor. bifazat si trifazat. vin in contact. cripton etc. locul de imbinare sa se incalzeasca mult. filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. . pentru care a fost proiectata. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde. trasnet. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor. Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. Initial curentul electric este normal. iar celalalt.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. Efectul chimic al curentului electric. Efectul magnetic. acid sau baza) numit electrolit. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica. deci poate fi monofazat. In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect. creeaza o anumita rezistenta de trecere. la fabricarea magnetilor. In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. ca de exemplu. electromagnetilor.

Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. Ca si scanteile electrice. indicat de fabrica constructoare. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1. b) Arcul electric. radiatoare. un curent de scurtcircuit tranzitoriu. continua.De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie. Curentul nominal al fuzibilului In. plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea.5 2. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia. Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. In conditii normale. caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. In cazul scurtcircuitelor. Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului). Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta. 9. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. convectie si conductie. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei. Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. Arcul electric este o descarcare disruptiva. Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului. Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic. Aceasta corelare se arata in tabela 13. Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari. apar deci suprasarcini. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC. distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14. In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja.

Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise... Normal sau fara intarziere 1. 100. 10 si 16 A. in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A. fuzibilul topindu-se la un curent de 1. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A. 350 A. protejate cu un strat de metal anticorosiv..defectarea unor prize. 200. capacul filetat si piese de contact.9 In Cu intarziere 3 In 3.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de .3 – 1. . Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare.supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita. Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare). Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80. 160 si 200 A. in instalatiile electrice interioare. pentru curenti nominali intre 6 si 100 A. adica la pornire.. 160. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol. la tensiunea nominala de 500 V. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate. 100. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc.8 mm. montate in cutii. Dupa domeniul de utilizare. In practica sunt situatii. 125. sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida.. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie. tubulare deschise. Pentru protectia motoarelor electrice. de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu. 45 si 60 A. patron fuzibil.. care duce la distrugerea izolatiei. Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia.. tubulare inchise fara material de umplutura.conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate. care indica topirea rapida a firului fuzibil.. a doua varianta pentru 20. soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate.5 In In principiu. tablouri capsulate etc.3 In 1. curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata. Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V. in tara noastra. 25. de exemplu.6 In 1. 500 si 600 A. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta. nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina. cu un singur loc de topire. sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri. la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit. . Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: . 125. 80. montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. de tip LF pentru legaturi in fata. 36. care au o mare raspandire la noi in tara. tubulare inchise cu material de umplutura. cu ajutorul unui releu de protectie. Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama.6 In Cu inertie 1. se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise. 225. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare. Asa de exemplu. pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc. . insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric. iar ultima pentru 80 – 100 A. Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura. dulii sau intrerupatoare. piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0.. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. in cateva miimi de secunda. b) Intrerupatoare automate. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla. Se topeste intr-o ora la sarcina de . care se produce in interior. 260. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal. Sigurantele automate. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. 300.5 ori valoarea nominala. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent.

Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. protectia contra caderii tensiunii. urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. indeplinind si functii mai complexe. antiexplozive (antigrizutoase). Abajurul fixat de corp. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V. Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. este bine fixat. dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. De asemenea. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. iar releele termice si electromagnetice. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. protejate impotriva prafului si umezelii. Asa cum s-a mai aratat. cu carcasa din fonta. Globul de sticla. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia. se verifica starea contactelor si reglajul releelor. in caz de innegrire se schimba. in cazul unor deteriorari mecanice. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede. 10. un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului. de asemenea diminueaza socurile mecanice. asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. corpuri de iluminat monobloc.In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. ermetice. Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). protejat cu o plasa metalicaz. 11. Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. protectia contra suprasarcinilor. Intrerupatoarele automate in aer DITA. in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. in mod frecvent. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. avand o constructie relativ simpla. nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. de impuritati. incaperi cu praf. Curentul electric in electroliti a) Electroliza. DITA – 60 A. Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. Se curata de praf. . de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. Glubul este fixat de corpul propriu-zis. cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. Cand suprapresiunea scade. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor. La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. ca urmare a unei scantei la dulie. DITA 100 – A). Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. Pentru o perfecta functionare. DITA – 25 A. intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. pentru curenti nominali de 350 A.

De exemplu. Deci se mai poate scrie: m = k. argint etc. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. la electroliza sarii de bucatarie. formand cationi. Procedeul se numeste galvanoplastie. Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici. introducand un factor de proportionalitate k1. crom. Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. . Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. catolit. oxigenul si grupele de anioni. iar la anod oxigen. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel. prin depunere electrolitica. Din solutiile sarurilor metalice. Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu. din clorurile topite. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. La trecerea curentului electric prin electroliti. care contine deuteriu. fenomenul respectiv fiind numit electroliza. in industrie. cu un strat subtire de alt metal ca nichel. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. formandu-se si acid sulfuric. Substanta prin care trece se numeste electrolit. Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit.I. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul. electrozi. m – valenta metalului. in g. I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde). se separa cantitati mari de metal pur. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. Prin lichide (saruri metalice topite. solutii saline. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I. Tot prin electroliza se obtine clorul. cu intensitatea curentului si cu timpul. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. iar conductorii metalici. iar cel din jurul catodului. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului. iar la catod.t. Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. iar cele incarcate pozitiv. in care: k este un factor de proportionalitate. La anod. anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. la anod se separa clor. iar la anod metaloizii. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb. Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a. Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru.Q in g. care sunt particule incarcate cu electricitate. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). m = k. Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. Adica. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi. Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor.

unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. datorita naturii diferite a celor doua metale. format exclusiv din metale. . Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. se constata ca prin el circula un curent electric. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic. care se leaga la borne numite poli. Au. Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. Pb. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. adica la electrodul pozitiv. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. Curentul trece prin electrolit. Prin denumirea de pile. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. Asa se intampla de exemplu. formeaza apa si deci dispare. intr-un circuit inchis. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. Na. se adauga alumina care se dizolva. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. datorita transformarii energiei calorice sau chimice. b) Pile electrice. in functie de catod. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat. sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. iar oxigenul la anod. granule de bioxid de mangan etc. de exemplu. Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. insa ele astazi nu mai prezinta interes. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. deoarece captuseala acestuia. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. Ag. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. dupa acelasi mecanism. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. adica incarcat negativ. care fiind suspendat deasupra. si se strange pe fundul celulei. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). Se cunosc numeroase elemente galvanice. patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. Pt. care ramane cu exces de electroni. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. In felul acesta. in apa. Asemenea substante se numeste depolarizante. Mg. Aluminiul fiind incarcat pozitiv. apare o diferenta de potential de contact.). De asemenea. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale. In schimb. deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc. Altfel. captusit cu placi de carbune. Cuprul. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element. Sn. iar sistemul devine un generator de energie electrica. Cu. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie. cupru in solutie de sulfat de cupru). iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. in mod treptat. in aluminiu si oxigen. Zn. care trimite ioni de metal in solutie. Fe. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. este in legatura cu sursa de curent electric. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. c) Termoelemente. Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. merge la electrodul negativ. intr-un circuit conductor. elemente sau baterii electrice se intelege. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic. Al. aproximativ 1000ºC. solutie de bicromat de potasiu. unele tipuri speciale de generatori electrici. Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece. iar metalul se incarca negativ. In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica.

Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. Fe. La terminarea incarcarii acumulatorului. Acumulatoare a) Descriere-functionare. Cd-Ni. ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. unul negativ si altul pozitiv. Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. γ in care . de exemplu. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica. Materia activa a placilor pozitive. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. Pe timpul folosirii ca generator electric. Zn-Ag). Cd. Conectarea in serie sau in paralel. in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. deci se produce o dubla sulfatare. iar densitatea electrolitului se micsoreaza. Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb.12. in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. in schimb la un curent mare. care oxideaza Pb3O4 in PbO2. In regim normal de incarcare. prin legaturi sudate sau insurubate. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. iar la cel negativ PbO). Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. acumulatorul se descarca. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. placile sunt din plumb spongios. La acumulatoarele cu plumb. cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4. In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. deci au loc si degajari de hidrogen. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. iar polul negativ cationii de H+. Ag si Zn.

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

n=N. la crearea campurilor magnetice intense etc. mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi. si au forma unor cercuri concentrice. In general. la dispozitive de semnalizare si automatizare. adica. Se creeaza in felul acesta. n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic. l – lungimea bobinei in centrimetri. Relee electrice [A] m . electromagnetii au forma de bare sau potcoava. in care. liniile de forta ale campului magnetic. In exterior. l 2. inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb). S – suprafata unei fete polare. 5000 B – este inductia magnetica. nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. In cazul unui solenoid sau bobina. Electromagnetii sunt utilizati la relee. S in kg. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui. sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. In cazul unui solenoid in forma de tor. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei. in care. iar expresia NI este denumita amperispire. in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante. un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. la transportarea greutatilor. plecand de la formula de mai sus. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. Daca curentul strabate un conductor liniar. 3. I – intensitatea curentului in amperi. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. N este numarul total de spire al solenoidului. Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². Unitatea de masura in SI este weberul. Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier.S – sectiunea fluxului magnetic. Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. bara se magnetizeaza puternic.

Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul. in care se masoara sau se regleaza temperatura. termorezistente si termocupluri cu semiconductori.isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului. termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. Aceste forte se numesc forte electromagnetice. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. elemente bimetalice etc.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice. Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el. cele doua lampe se dilata inegal. de asemenea. Prin racire. in raport de variatia temperaturii mediului. contactele se desfac si circuitul se intrerupe. sa poata determina declansarea in timp de doua ore. Masinile electrice. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: . in serie pe fiecare faza. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal. prin miscare. specifice altui sistem. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau. presiune.). Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ. Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . turatie etc. Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. 4. Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. sa nu provoace declansare timp de doua ore. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice. Cu ajutorul filetului. Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide. de obicei.se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului. 5. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute. . semnalizare. Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet. protectie si reglare automata. Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta. de control. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp. fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii.) spefice unui sistem. de comanda. Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza. . Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare.la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata. curent electric etc. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura.dispare. nivel. indata ce conductorul nu se mai misca. care au coeficient de dilatatie diferit. forta electromotoare si deci curentul indus. lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica. de reglare etc. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura. In urma incalzirii elementului. montate. Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor.se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. electrica sau pneumatica. Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. deci nu mai taie liniile de forta. astfel ca la o anumita temperatura. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric. Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. In aceste masini exista un camp magnetic. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic. . presiune. Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala. se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic. Traductoare de temperatura. format dintr-un electromagnet. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului. Elemente principale de automatizare a) Traductoare. . iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus. debit etc. Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. numita marime de iesire.

Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston. Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. Ea se compune. motoare electrice. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. pana la 600ºC. redresoare etc. fierconstantan. termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori. Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele. electrice. . Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. produce in acel sistem energie electrica. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice. nitrurile. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita. Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului. aparat indicator. nepericuloasa. care au cate un capat lipit intre ele. fara intermediul energiei mecanice. Traducatorul de nivel. daca este cazul. fie direct. iar ca organe de reglare supapele. pana la 2600ºC. Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. de la 300 la 1000ºC. Traductoare pentru radiatie. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura. pana la 2000ºC. cu mai multe spire. Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze. rezistente piezoelectrice etc. Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. vanele. Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare. seleniu si siliciu. nichel-crom-nichel. membrane. argint-constantan. Traductoare de presiune. se numesc aparate electrice (transformatoare. oxizi.Termorezistente cu semiconductori. si au dimensiuni de gabarit mici. redresoare etc. pana la 2300ºC.). wolfram etc.). care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. de regula. iridiu 50% si 50% rodiu. O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii.). nichel. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. mufele. Se foloseste o spirala de manganin. se numesc aparate electrice (transformatoare. Termocupluri. iridiu – 90% si 10% rodiu. ventilele. iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. fier. carburile. poseda o inertie mica. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar. Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte. pana la 600ºC. wolfram – 75% si 25% molibden. Capitolul X Masini electrice 1. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U). cupru-constantan pana la 500ºC. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. fara intermediul energiei mecanice. precum si germaniu. ca urmare a actiunii de suntare. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. adica posibilitatea de a fi utilizate. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. pana la 2000ºC. aparat inregistrator etc. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. Traductoarele de nivel. Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC. Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. reostate de reglare etc. sulfurile metalelor (mangan. arcuri tubulare cu o singura spira. de balante hidrostatice inelare. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. b) Organe de executie si reglare. care poate fi un releu.

Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu. este egala cu zero). La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. in care se asaza infasurarea statorului.m. f este frecventa curentului. Cand rotorul alternatorului se invarte. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1). La rotorii cu poli ingropati. Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele. Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului.m.n in care. n – rotatii/minut sau in H2. Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ.e. Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine.m. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. gravate pe placa de conexiuni. liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p. este maxima. a treia cu W si Z. Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa.m. Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie). Masinile de curent continuu. in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare. Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor. devenind iar zero.e. La un motor trifazat exista deci in total sase borne. Masinile electrice. Masinile de curent alternativ. Functionarea alternatorului. din care cauza. Bornele sunt marcate cu litere. Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic. Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice. In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. Un alternator se compune din doua parti principale: .e. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. formand sistemul inductor. f. Fiecare faza are infasurarea ei separata. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita. orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu.In esenta. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul. Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului. iar sfarsitul cu X. inducand in ele f. Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii. care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne).m. gravatepe placa de conexiuni. Rotorul continuand sa se invarteasca.e. dupa turatia care functioneaza. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone. numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului. 2. Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie. Ele pot fi monofazate si trifazate. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului. care circula in interiorul carcasei. f. . Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi.e. Bornele sunt marcate cu litere. p – numarul perechilor de poli. se impart in masini sincrone si in masini ascincrone.rotorul care se roteste in interiorul statorului. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone. in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ. a doua faza este marcata cu V si Y. . Masini de curent alternativ Masini sincrone. grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator. numita rotor. Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii. Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator. Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului.

Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). Fiecare inel aluneca sub cate o perie. Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator. iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele. Polii dinamului produc un flux magnetic. In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. Functionarea dinamului. Dinamul este o masina de curent continuu. prin infasurarile bobinelor statorului. Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre.asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive). pentru ca ele nu taie liniile de forta. In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei. De la perie curentul rotorului trece la port-perie. La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul. In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N. Y.protejate contra picaturilor de apa. perpendicular pe axa polilor. Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului. lasand sa intre aerul.m. De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori. 3. V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica. Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor. . in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli. se numeste linie neutra.deschise. La motoarele cu inele colectoare. neprotejate.e.S. Y si Z intre ele. Bornele X. conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie. Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului. motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . . Astfel de motoare se pot monta si in aer liber. traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare. izolate intre ele prin foi de mica. care este montata fix pe stator. prin intermediul carora se face colectarea curentului. Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice. Legarea in „stea” se executa legand bornele X. atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. de otel silicios. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). din bronz). El este format din lamele de cupru. Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”. motoarele de acest tip se numesc „asincrone”. dar nu in ploaie. adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. .capsulate. fie in „triunghi”. rotor (partea care se roteste) si colector. Capacele laterale ale statorului sunt deschise. Bobinele poliilor sunt legate in serie. destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru. formata din conductori de cupru izolati. deci puterii motorului si tensiunii retelei. . Pe suprafata cilindrica a colectorului. iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U. Dupa felul de protectie. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului. la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). nu se produce o tensiune electromotoare indusa. O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa). Tipuri de motoare asincrone. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. se asaza periile. Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. dispusi alternativ N-S). Dinamul. . Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”. Prin rotirea indusului. strunjit si slefuit bine. Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor. Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. la trecerea curentului trifazic. asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa.Bornele U.inchise complet. primit de la retea. de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. tinuta de o port-perie. de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire. Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele.

Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. R – rezistenta in ohmi. de exemplu. L – inductivitatea circuitului in henry. In circuitul exterior inchis. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. facand contactul cu peria n. Daca curentul are un sens variabil. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. iar cand se misca in jos un sens invers. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. cand trece prin fata polului S. este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare. Intre ele exista relatia f = 1. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. deci se schimba mereu. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. curentul este in faza cu tensiunea. fara selfinductie1). Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite. el trece prin dreptul polului S. deci orice dinam poate servi ca si motor. adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. Rotind. Pentru curentul alternativ. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. prin intermediul jumatatii de inel 1. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. curentul de apa are un sens. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. Se roteste spira. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. insa de sens invers. motoare serie sau motoare compund. partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. U – tensiunea in volti aplicata la borne. Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta. Motoare de curent continuu. La bornele periilor m si n. f – frecventa curentului produs in circuit. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ.Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe. deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. Cand pistonul se misca in sus. . (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). In momentul trecerii curentului devine zero. la tramvaiele electrice. facand intre ele un unghi φ. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m. In acest caz. iar conductorul A va parasi peria m. cand acesta trece prin dreptul polului S. se produce o selfinductie L1) importanta. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. iar in circuitul exterior acelasi sens. conductorul A se afla in dreptul polului N. Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. tensiunea electromotoare devine zero. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. in continuare conductorul A. iar conductorul B in contact cu peria n. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu). prin intermediul jumatatii de inel 2. in campul magnetic. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului. curentul nu mai este in faza cu tensiunea. Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. 4. iar conductorul B in dreptul polului S. Deci. T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine. conductorul A in contact cu peria m. La trecerea conductorului prin axa neutra. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. cum este cazul. ramane mereu in urma acesteia. in care.

alcatuieste circuitul secundar. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje. In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. . .convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica. cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1. Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune. cu gaz (tiratroane. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica. germaniu. de tipul redresoarelor. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie. Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative. Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare. Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare. Convertizoare.m. Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5. Din punctul de vedere al principiului de functionare. convertizoarele electrice pot fi: . Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice. de constructie speciala.e. cu relee de curent. seleniu. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune. fenotroane. Din punct de vedere al felului transformarii. bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. se mai numeste si curent de inductie. tuburi polianodice cu catod de mercur etc. . mai rar invers. Daca circuirul secundar este deschis.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu. Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua. . Un astfel de transformator se numeste autotranformator. cuplate impreuna. in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic. Redresoare. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone. Transformatoare si redresoare Transformatoare. Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f. fie din doua masini de tipul motor-generator.m.convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”. sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. adica nu are nici un consumator de curent. Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. convertizoarele electrice se impart in: .convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare). cu contact. un numar de elemente redresoare si un filtru electric. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire. desi nu exista nici o legatura intre ele. Bobina de inductie. permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens. siliciu). Rezulta deci ca raportul dintre t. Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului.) cu vid (kenotroane). sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului. Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei. Ca aplicatii practice. destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers. infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune). se noteaza cu ω. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc. la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor.e.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. cu vana de mercur.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ. elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid. In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica.

Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate. chiar in gol.in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit.scurtcircuit in bobinajul rotorului. Defectarea motoarelor. Consecintele sunt totdeauna aceleasi. Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura.rotorul se incalzeste prea tare.neintretinerea colectorului. De asemenea se produc incalziri si la lagare. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire. Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri. atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura. care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva. 6. . lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga. . cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. din cauza unei proaste izolatii. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. gazele care se formeaza sunt degajate violent. incat se poate produce o explozie a cuvei. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa. In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire. . ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise. . . magnetica sau electrica. adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult. arderea completa a bobinajului. Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. In acest caz. Pe timpul functionarii. aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. La generatoarele de curent continuu. In timpul functionarii transformatorului. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator. uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde.bobina inductoare prezinta defectiuni. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac. Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei. .campul inductor este slab. Defectele care pot cauza incendii sunt: . restul se transforma in interiorul motorului in caldura. acesta isi mareste foarte mult volumul. din cauza frecarii. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi. In cazul cand in transformator apar defectiuni grave.supraincalzirea bobinajului de excitatie. Daca suprasarcina dureaza mai mult. identificat prin tensiunile inegale intre faze. care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului.calajul incorect al periilor. La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor. motoarele se pot defecta din diferite cauze.aparitia de suprasarcini. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt.. din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior. In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel. a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili. deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte. Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul. .organele dinamului se incalzesc peste normal.la perii se produc scantei electrice destul de puternice. . Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). ca la oricare alt conductor electric. patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2. periilor si suportilor de perii. In consecinta. Daca nivelul uleiului scade. Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: . din care se mentioneaza suprasarcina. Incalzirea motoarelor. care sunt de natura mecanica. prin topirea sigurantei). cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie.convertizoare cu transzistoare. in urma scurgerii uleiului din transformator. Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%. . In conditii normale de functionare. Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone. Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: . . curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC. scurtcircuitul si mersul in doua faze. Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util. Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”. fara nici un inconvenient. Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului.

Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. cu atat va fi mai mare si energia radiata. De aceea. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului. este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti. 3.Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare. Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. Daca frecventa creste de 2. corpurile emit lumina (energie radianta). In virtutea acestei teorii.1010 cm/s. Ele pot fi reflectate. a fost facuta. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada. care sunt si ele tot unde electromagnetice. insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu. Acest camp se propaga in toate directiile. Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. Cu alte cuvinte. De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene.000 km/s. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice. creste respectiv de 4. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa. curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie.10-5 cm si λ = 8. fie amandoua. fie permitivitatea mediului. care nu ramane constant ci se schimba. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic. Astfel. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial. care se defineste prin relatia: λ=VT in care. Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice. Undele electromagnetice se propaga radial. producand din nou un camp magnetic etc. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare. 9. intr-o serie de cercetari fundamentale (1888). Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari. se poate determina lungimea de unda. Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. 16 ori etc. radiatia depinde de frecventa. o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda. De aici rezulta ca. ca si razele de lumina. intensitatea curentului electric de conductie). (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda). Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. in doua medii vecine. de Hertz. in toate directiile. adica in decursul unei oscilatii complete. intensitatea campului magnetic etc. care se propaga sub forma unor unde electromagnetice.). pentru prima oara. care se propaga in vid cu viteza de 3. Intr-o masura mai mare. un nou camp electric. atunci cand variaza in timp. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. unul electric si altul magnetic. Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor. Ca si la undele elastice. independent de lungimea de unda a radiatiei. Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare. sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica. Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu.. Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. care de asemenea variaza. 4 ori etc. fie permeabilitatea. . Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa. cu viteza de aproximativ 300. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp. megaherti (M Hz)1) etc. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs.10-5 cm. in jurul conductorului apar campuri alternative. Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. 2. iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu. in comparatie cu curentii de radio frecventa. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). Undele electromagnetice se propaga liber si in vid.

moment in care curentul este maxim. sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. pentru moment. Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice. Totusi. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii. cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija. Dintre acestea. Circuitele oscilante produc oscilatii electrice. exterioare. . Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea. Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii. avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput. iar tensiunea la borne este maxima.undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m. In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii.e. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: . care se incarca din nou. impiedica curentul sa creasca prea repede. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata. La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. Ele vor fi elibere. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula. Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal. Electronii trec pe cealalta armatura. λ = 300 000 000 [m]. 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz. in timp ce curentul este nul. Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta. Pe masura cresterii curentului. 3. deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. . treptat.undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz. iar prin unde scurte.undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m. in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii. milimetrice). iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat. In fara de aceasta. f (Hz) Gama undelor radio. Ele se impart in: . Condensatorul din circuit poate fi incarcat. . pana la 100 – 200 km. in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare.undele ultrascurte (metrice. decimetrice. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. 1 M Hz = 1 000 000. fara actiunea unei f.unde decimetrice. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului. micsorandu-si sarcina. dupa cre urmeaza a doua. tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. fara perturbari reciproce.unde centimetrice. lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300. iar condensatorul se va descarca prin bobina. . In practica insa. deoarece ele s-ar suprapune. centimetrice. deoarece procesul oscilator se produce singur. care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz. care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. . in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale. a treia etc. . curentul se anuleaza. 1 k Hz = 1000 herti. 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent. datorita numai sarcinii initiale a condensatorului. in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale. lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m.unde milimetrice.m. De aceea.unde metrice. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant. militare si altele. Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda. In afara statiilor de radiodifuziune. In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata. curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie.000 km/s) la frecventa. Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune. . 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz. punand comutatorul pe contact. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina. radiotelegrafice si amatori).

in energia cinetica a campului magnetic si invers. Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. pe care le produce. si la emisia undelor. Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala. energia potentiala este maxima. inducand in ele t. Dupa aceea.perioada curentului. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. in schimb. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. L – inductanta circuitului. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. In felul acesta. Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. libera de interferentele altor statii. numit antena. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. atunci in cele doua jumatati ale lui. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica. energia potentiala este nula. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care. De aceea.m. f este frecventa curentului.e. In momentul initial. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. in cazul receptiei. Deci. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica. Amplitudinea curentului. numai de cantitatea initiala de energie. condensatoare variabile si semivariabile. curentii vor circula in sens opus. . Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. intr-un anumit circuit. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda. energia potentiala scade. Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. Relatia intre frecventa circuitului. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari. Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare. adica intreaga energie a circuitului. Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda. T . Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. C – capacitatea circuitului. care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului. numita frecventa circuitului. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena. Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio.In procesul oscilatiilor. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta. transformatoare de radio frecventa. in timpul unei semiperioade. dand nastere unui curent de radio frecventa. bobina cu inductanta variabila. care a fost data circuitului. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. 4. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. care a avut inainte sarcina negativa. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene. pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu. condensatoare fixe. procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. cu atat frecventa lor este mai mica. Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau.

75 – 30 cm² este de 8000 Ω. Grosimea pielii. Cu cat unda este mai lunga. care vor fi analizati in continuare. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. paduri. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. in schimb oasele. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. pe o suprafata de contact de 0. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului. in medie. In fiecare punct al spatiului. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. de sol si de diferite obiecte locale. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii. Reflectia este fenomenul prin care o unda. mainile batatorite etc. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus.). mai mica decat la cei sanatosi. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. Unda nu poate „coti” brusc. linii electrice etc. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. . a doua sau mai multe unde. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza.Propagarea undelor. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu.. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. Undele pornesc de la antena emitatorului. la randul lor compuse din celule. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant. din spatiul cosmic. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. Muschii si sangele au o rezistenta mica. Interferenta undelor. in special de inima. Dispersiunea enegiei undelor. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc. sau de catre stratul de pamant umed. la limita de separatie a doua medii.000 Ω. O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. de exemplu. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen. Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde. avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate. sub un unghi drept un obstacol. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul. arsuri. energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. Rezistenta electrica. Umiditatea pielii. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului. Sub influenta razelor solare. isi schimba directia dupa un anumit unghi. curbandu-se traseul. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie. marindu-se astfel bataia. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice. Difractia undelor. in functie de o serie de factori. La trecerea undelor radio prin diferite medii. a unei cladiri mari etc. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator. in drumul lor. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. ele il pot inconjura. aerul se ionizeaza. incendii si explozii. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. reflectie si refractie. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. Clorul. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. drumul ei va fi o linie dreapta. Dielectricii solizi. Absorbtia undelor. in special clorura de sodiu. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului. cladiri. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. deoarece structura si componenta lor este diferita. dealuri. se observa o absorbtie a energiei lor. la bolnavi. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. Undele de suprafata sunt absorbite. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. Reflectia si refractia undelor. Intensitatea curentului.

3 3.La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas). prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa.4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: .La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune. Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric. Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc. Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent. Natura curentului electric. . Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu. sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii. La o actiune mai indelungata a curentului electric. Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric. La o durata scurta a actiunii curentului electric. Tensiunea curentului electric. din neglijenta.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. .Curentii electrici cu intensitati de 0. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant. in raport cu capacitatea celor doua faze. producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: . Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3.7 0. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea. de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei. Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima.01 – 0.lipsa semnalelor de prevenire a pericolului. astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric. pardoseala din lemn etc. . Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ .La producerea arcurilor electrice. Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc. . Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje. . la diferite instalatii si utilaje. Pe masura ce frecventa creste.lipsa mijloacelor de protectie individuala. in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc. rezistenta electrica scade. stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare. aflate sub tensiune. Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei. Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat. In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima.015 A provoaca dureri si stari convulsive. In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze. Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici. Drumul parcurs de curent prin organism. . in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV. . atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte. La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant. Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc. iar actiunea lui este in special electrolitica si termica. mai mica de o secunda.atingerea cablurilor rupte.7 6. Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase. intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive. contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. adica pericolul electrocutarii este mai mare.La atingerea conductoarelor electrice neizolate. coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A. Curentii de radio frecventa de 500.

voltmetru. aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. datorita scurgerii curentului in pamant.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat. nedepasind 3 s. Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil. prin ea trece un curent electric. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. iar in liosao sapca de postav. Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune. Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare. Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat.. in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul. lampi de control. Ih = 0. centura de siguranta. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare. cizme izolante. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare. de la punctul cu tensiune mai mare. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. -luarea masurilor de revenire. catre cel cu tensiune mai mica. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric. cureaua. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. este supus actiunii tensiunii de pas. variaza in functie de timpul t. covorase izolatoare.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0. PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul. clestele cu manere izolatoare. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. ochelari de protectie etc. de felul instalatiei electrice. manusi de protectie. la 220 000 V. 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii. un covor. la valori ale curentilor sub 50 m A. se va desface gulerul. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero. se vor folosi manusi de cauciuc. insa bine uscate. De exemplu. eventual cangea cu maner de lemn. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina. Obiectul rezistentei materialelor . Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant. scari portative. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident.8 m fata de obiectul atins. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed. tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. o scandura. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas. Masuri imediate in urma electrocutarii. la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. din apropierea unei prize de pamant. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. in functie de conductivitatea pamantului.80 cm). indicator de tensiune. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. carton. departate intre ele cu lungimea unui pas (0.

iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta. a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu. Pozitia atomilor schimbandu-se. se modifica corespunzator si fortele de interactiune. adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element. precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate. Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere. luat independent. -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag. transmitand constructiei intraga lor intensitate. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati.insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. Se considera.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc. noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii. sarcini accidentale. fortele de inertie nu se iau in calcul. iar cand sunt inghesuiti unul in altul. precum si la calculul constructiilor metalice.Rezistenta materialelor studiaza. sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. In studiul rezistentei materialelor. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc. sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori. 2. Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa. extraordinare sau catastrofale previzibile.deci si starea de echilibru interior. la distante micise resping. Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. In ansamblul lor. Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei.Sarcinile verticale se numesc incarcari. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. Rezultanta fortelor interioare din sectiune. se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. acesta se deformeaza. -verificarea organelor de masini. variatia temperaturii. in anumite ipoteze simplificatoare. a fortei electromagnetice etc. Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. Astfel. dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor. Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent. Daca ne referim la modul de actionare in timp. tije de piston. astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune . in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru. ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei. se numesc reactiuni. care se numeste distanta de echilibru. Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni. se deosebesc sarcini statice si dinamice. care actioneaza asupra corpului. numite forte elastice. Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor. Solicitarile simple sunt: . care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare. se pot clasifica dupa diferite criterii. Forte interioare.Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor . fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa. crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare. arcuri de supape etc. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare .Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. progresiv. pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. La calculul constructiilor civile si industriale. Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. Fiecare din eforturi.Exista insa o distanta „r0”. organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor.Prin denumirea generala de sarcini. exercita asupra corpului o solicitare simpla. sarcini extraordinare. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. actiunea fortelor de inertie. Dupa felul cum se exercita. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie.

Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp. cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. adica a miscarii de translatie. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului. In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie. . cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara. kgf/mm² sau tf/m² etc. adica a miscarii de rotatie. adica se deformeaza. Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A.intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei. Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare. marimea si modul de aplicare a sarcinilor. cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia. Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. Variatia masurata in radiani. Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere. Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile.taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare.rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete. cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. caracteristicile mecanice ale materialelor. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite. 5. pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere. intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta. De exemplu. care actioneaza in sectiune. Ca urmare. Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. care actioneaza in planul sectiunii. efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc.. si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. . 4. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica). Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare). iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F. tinzand catre zero. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. forfecare si alunecare. . Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari). In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii.compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente. Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice. a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). In Sistemul International de Unitati. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala). 3. El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior. Efortul unitar normal se noteaza cu σ. Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa.incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor. In cazul deformarii corpului. normale si egale. . . Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice). _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii.

este reprezentata intr-o diagrama. Dupa depasirea limitei de curgere σc. Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0. Incepand din punctul B.2% (σc = σ0. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala. La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora.2). Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori. ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. se numeste limita de curgere. Pe portiunea AB.01). Dupa depasirea limitei de elasticitate σe. curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C. Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone. σp reprezinta limita de proportionalitate. valoarea efortului unitar. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile.με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple. In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10).01%. dupa descarcarea epruvetei. deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia. Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei. la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta. σ e poarta numele de limita de elasticitate. Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului.01 (σe = σ0. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista. 6. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare). ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. In natura materialele nu sunt practic elastice. materialul capata si deformatii ireversibile. In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. Materialele cu structura cristalina. Atat pe zona OA cat si pe AB. denumit umflare transversala. este remanenta (plastica). ordonata punctului. si grosime a este supusa la intindere. Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate. Pornind din punctul D. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0. Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ. iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E. care reprezinta raportul l0/d0. Dupa incetarea actiunii fortei N. materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca. materialul are o comportare elastica. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere. deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile. o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala. De la acest punct. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere. . Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile. Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe. materialul revine la lungimea initiala. Valoarea efortului unitar σc. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate. carateristica luand forma unei curbe. Astfel. Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. care se accentueaza pana cand se produce ruperea. deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii. o daca o bara de lungime l. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B. situata deasupra limitei de proportionalitate. dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate. caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0.

gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege. Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele. El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie. Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. Dupa depasirea limitei de curgere. limita de curgere. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. de exemplu a unui otel. relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α.Daca se face incercarea materialului la rasucire. legea lui Hooke se aplica si acestor materiale. fara ruperi macroscopice. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate.Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. numit modul de elasticitate. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA. limita de elasticitate. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers. 7. ecruisarea etc. 9. alungirea specifica la rupere. nerespectand legea lui Hooke. fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. 118). iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. o limita de elasticitate τe. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor. de exemplu otelurile. In practica insa. Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate. nituirea. adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. 8. Elasticitatea . se numeste plasticitate. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor . o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr. Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt.

de deformatii plastice.. Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . cu timpul slabesc prinderea pieselor. Deformatia permanenta a materialului. Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece. Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere. O comportare similara are si lemnul supus la intindere. Ruperea casanta nu este precedata.. ecruisarea si timpul. devenind mai dur si mai fragil. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe. buloanele tensionate initial sau niturile. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune. Tensiunile initiale ale armaturilor din otel. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. in doua sau mai multe parti. materialele care. Solicitand la intindere un material. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. dupa un anumit timp. Astfel. In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea. Alti factori cum sunt temperatura. de obicei. . forma corpului.. in special la temperaturi ridicate. poarte denumirea de rupere. Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. in timp mai indelungat.Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. datorita curgerii lente. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. se numeste fluaj (curgere lenta). sistemul de forte. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece. pot modifica insa in mod real. Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita. trefilare si torsionare. modul lui de aplicare si temperatura. carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 . 11. 10. In realitate. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. Ca urmare a acestui fenomen. 12. Astfel. au o rupere plastica. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. 40 kgf/mm². Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata. caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura. Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare. Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor. Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului. pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. caracteristicile mecanice. Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material. in limite importante. atunci cand aceste deformatii raman constante. In special. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila). peste limita de elasticitate σe. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc.. Ruperea Separarea unui corp solicitat. mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe). Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. de exemplu un otel. de regula. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat. Astfel. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm². curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF.

masurate pe diferite directii in masa materialului. sticla. Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. La descarcarea piesei. cum este cazul otelurilor. Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. si anizotrope. in urma indepartarii sarcinilor. lichidelor reale. structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile. Aceasta corespunde. proprietate atribuita.materialele fragile (casante). piatra. nedeformata. lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica. la unitatea de volum. Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. . se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. de o disipare a energiei in elementele de constructie. iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. In sfarsit. vascoase sau rigide. fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). insa. materialele tenace rezista bine la socuri. Disiparea energiei. Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic.13. fonta. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. cuprului. lemnul etc. betonul. de asemenea. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp. Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere. cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. de regula. ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau. elementele avand o comportare elastoplastica. cand au stratificatii. de exemplu. Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica.. Din acest punct de vedere materialele pot fi: . deci sub forma de energie potentiala elastica. ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. G. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. aluminiul etc. asa cum s-a mai aratat. cuprul. Cu cat materialul este mai ductil. pana la rupere. plastice. acestora li se poate asocia. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. 14. materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope. In realitate. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. Comportarea materialelor la solicitari dinamice . otelurile de mica rezistenta. raportate. 15. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza. care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. alama. care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. sticlei. se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. de regula. fibre sau inele. cauciucului etc. aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers. care produce procese de deformare ireversibile. si μ. In concluzie. La valori obisnuite ale solicitarilor. cum sunt otelurile de inainta rezistenta. betonul etc. Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste. de altfel.materiale tenace. in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus.

Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare.Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei. Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei. in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta. determinat de propagarea sa in toata masa corpului. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari. La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). bielele. Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. Existenta sgarieturilor si a fisurilor. stabilitate). actiunea agentilor corozivi. rigiditate. pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. Ca urmare. Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. cadmierea etc. Odata realizata constructia. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice. Astfel. 16. Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului. Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi. Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire. admise. poarta denumirea de stare limita. se numeste rezistenta la oboseala. avarii si perturbatii. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. Din punctul de vedere al rigiditatii. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza. repetata de foarte multe ori.) micsoreaza rezistenta la oboseala. aramirea. denumite uzual rezistente admisibile. in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. . ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime. scade la temperaturi inalte. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. solicitari prin soc si solicitari variabile periodice. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. De asemenea . Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila. intre o valoare maxima si una minima. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus. rigiditate. putand sa produca ruperea elementului de constructie. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile. volantii. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri. Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. cum este cazul materialelor casante. se produce o forta de contact foarte mare. stabilitate si etanseitate. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice. cum sunt cablurile de ascensoare. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. Atunci cand deformatia statica este mica. incepand de la mici inconveniente. fara a se produce ruperea la oboseala. In urma socului. nichelajul. conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie. in dreptul crestaturilor si gaurilor. In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor. deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite. sau cand se produc vibratii periculoase. o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta. Din punctul de vedere al rezistentei. printre care sunt si metalele. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata. fara discontinuitate de viteza. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). De asemenea. discurile de polizor etc.

introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. τa = τr cr cr Coeficienti ce. Prin aceasta metoda. In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. In general. beton armat si zidarie. Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective. iar la materiale noi.stari limita ale deformatiilor. caracteristicile materialelor pot varia etc. Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. τa. neglijand pe cea reala. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. Efortul unitar admisibil. ca si a coeficientului de siguranta unic. cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata. au fost perfectionate continuu metodele de calcul. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. de la conditiile de exploatare. prin incercari de laborator. σ = σe ce . sub forma unei fractii. Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton. reologica. de la calitatea si comportarea materialelor. rigiditate si stabilitate. In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor. Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme.17. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate. Metale folosite in constructii Fierul. se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate. in limita tolerantelor prescrise. astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile. un coeficient de omogenitate. Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei. care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. sub actiunea fortelor. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje. Pentru actiunea dinamica a fortelor. Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului. Dintre aliajele fierului cu carbonul. astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. τa = τe ce σa = σc . Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este. tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. asadar. τa = τc cc cc σa = σr . fie de modul cum este exploatata. utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata.stari limita ale capacitatii portante a constructiei. . o valoare conventionala care. Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise. . Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici. a fost principalul dezavantaj al acestei metode. importante pentru practica sunt fontele si otelurile. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii.

producandu-se dupa deformatii mari. Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere. calirea si revenirea. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic. Din cauza rezistentei sale mecanice mici. trefilare (tragere prin orificii inguste).5) OL 60 30 (29. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat. Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. Pe langa sortimentele laminate la cald. Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite. Aliaje de aluminiu. din otel carbon. OL 34-B etc.60%. Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50.4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33. Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare. datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice. crom. Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere. aliarea.8 – 68. Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate. termice si termochimice. minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18. Tratamentele termochimice (cementarea. care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente. Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0. Fc 15. fara a se anula deformarea plastica. Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu .8) 60 – 70 (58. Dintre aliajele de turnare.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21). cianurarea. cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri). Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice. termocromarea. mangan. Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu. Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice. silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere. laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile). nichel.Peisele din fonta turnata sunt casante. nitrurarea. si matritare (presare in tipare). Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B. Aliajele de aluminiu prezinta. Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne.5) OL 50 27 (26. Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea.6) OL 42 24 (23.1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. la care se adauga ca modificator 0.). cel cu 10 – 30% magneziu.5 daN/mm²). La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi. molibden si vanadiu. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65. a duritatii si a rezistentei la oboseala. Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor. prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata. fie rezistente marite. in comparatie cu otelurile.1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece. fie comportare mai buna la agentii corozivi.3 – 41.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita. Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul). fara a avea insa palier de curgere. ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise. Ruperea la solicitari statice este in general plastica. avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute. extrudere (presare prin orificii inguste). cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii. electron. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje. wolfram. Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu. Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic. serardizarea.6) OL 38 22 (21. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. cupru si zinc. Tratamentele termice ale pieselor de otel. la care se adauga mici cantitati de mangan. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au.2 – 46) 42 – 52 (41.2) 38 – 47 (37. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere.

Fiind un material anizotrop. numite alame. rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive. Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68. piatra sparta). sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata.6 daN/cm²). hartia decorativa stratificata (HDS). Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala. de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²). manele. la izolatii. salcie. proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor. Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²). domeniul de utilizare. plopul.2) 30 (2. prajini). impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). modul de realizare si preparare si punere in opera. paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14.5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru. El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii. finite (placi celulare. Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19. El se livreaza sub forma de benzi. cum sunt lemnul statificat densificat. 2. In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn. s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat. table. cherestea. 3. teiul. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad. caracteristicile fizico-mecanice. Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul. are o structura fibroasa din polimeri naturali. Materiale folosite in constructiile din beton simplu. parchet). furnir. cu 25%. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat. iar rezistenta admisibila la forfecare. molidul. . pietris. In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni. rezistent la coroziune. care ii determina proprietatile mecanice. rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0. panele). ductil si maleabil. Zincul. cu beriliu sau cu plumb. bronzuri. placaje. beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip. In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. Lemnul. Pentru alte specii de lemn.6 daN/mm²). fagul. Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%.1 daN/mm²). pin) sau esentei foioase (stejar. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. bile. Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare. Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia. sindrila. semifabricate (cioplitura si traverse. plop).8 si 2. Plumbul este un metal moale. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX). Pentru constructii provizorii si auxiliare. si aliaje de turnare cupru-staniu. fag. care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. nuc.Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. tei. salcam. material cu utilizare larga in constructii. care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. placile din fibre lemnoase (PFL) etc. Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul.4) 32 (21. Betonul. salcia). In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. perpendicular pe fibre. Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice. La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98. iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. placi si tevi. salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. emailare. Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). iar ca foi. liant.0 daN/cm²). frasinul. scanduri faltuite. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. Plumbul. lemnul impregant si presat. frasin. iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor. precum si la fabricarea diferitelor aliaje.8) 33 (32. molid. adaosuri chimice si apa.

B100. Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25.usor. care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. metalice (otel. beton armat si beton precomprimat. cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3. Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea. folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica. B300. .semigreu.foarte usor. se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat. Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate. Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500.greu. sterilul ars. antigel). impermeabilizatori. Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare. in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). Betonul se toarna in cofraje. perlitul etc. B150 si B200. are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut. Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC. Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura. deseurile ceramice. cu volum de goluri de 20 – 40%. ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive.. cenusa sau tras. Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii. placi fibrolemnoase). In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3.6 – 98 daN/cm²). Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. Dupa modul de realizare. La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante. Dupa armare. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean. argila expandata. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat. La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. granulitul. continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel .compact. betonul poate avea diferite marci. sub actiunea incarcarilor existente. SMA. naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . . aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla). Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60. B250. direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici. in procente de 20 – 25%. B150. Pentru beton simplu si beton armat B50. La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad. in procente de 6 – 15% si T 400. se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM. Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi.foarte greu. bachelitizat. betonul intarit se clasifica astfel: . Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton. Folosindu-se agregate minerale. SRA). Astfel. oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. placaj. . intarzietori.celular. egalizare sau panta se foloseste beton marca B25. cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. OL x 00. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip. Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. OL x 52 si OL x 60. B350.semicompact. neted OB 00 si OB 38. executat cu agregate foarte grele (barita. diatomitul. In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19. fie pe care fizica (spumbeton). zgura de furnal. pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului. utilizat numai ca material de izolare. cand are o structura cu goluri de 5 – 7%. Dupa compactitate. . .macroporos. betonul poate fi turnat monolit. Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare. acceleratori. obtinute prin umflarea si intarirea. de regula. care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta. Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. B100. tuful andezitic. Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. . B400.Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: . cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3. Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. B50. Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3. In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor. betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta). SR. B600. Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500. B200. . diferentiate in functie de tipul de clincher. pentru betoane de umplutura. cu goluri de 7 – 20%. In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator). cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. Marca B50 sau mai mare. care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. B500.

produsele de sinteza din polimeri. De asemenea. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan. Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0. trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare.5 daN/cm²). In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat. Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II.5 cm. uscare. care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase. carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare. expozitii etc. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. fara a cobora insa sub 1. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura. la temperaturi normale. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. cu beton de marca B 250 sau mai mare. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca. Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm. Conform STAS 1336 – 62. 6. cum sunt de exemplu. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm. produsele din vata minerala tip Sillan.0 cm. Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. toroane pentru beton precomprimat. executie si comportare nu exista suficienta experienta. pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. bare cu profil periodic PC 90.) pentru a caror proiectare. prin presare. sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala. la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. . Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus. din sarma de inalta rezistenta TBP. dar nu mai putin de: 1. azbociment ondulat sau tabla ondulata. 5. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi. tigla. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri.5 cm pentru stalpi. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici. 2. 1. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. 2. Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. placi si panouri mari.5 cm. Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. sali de spectacol.5 cm. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari. 1. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. sarma de otel pentru beton precomprimat. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare. 4.

materiale cu eficienta termica mica. Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. poliizobutilena. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. in special sub actiunea razelor solare. devenind rigide. Dupa capacitatea de izolare termica. Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. placi fibrolemnoase etc. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. policlorura de vinil. fonice (fonoizolatii). lacuri. Materialele din polimeri termorigide.. ρ = 100 – 500 kg/m3. materiale cu eficienta termica mare. adezivilor etc. vata de sticla.8 – 98 daN/cm²). placile de pluta. 7. astfel: ρ < 100 kg/m3. cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. antioxidanti. ρ = 500 – 800 kg/m3.4 daN/cm²). In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi. Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. chituri. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala. materiale de umplutura si materiale de armare. pigmenti. poliesterii etc. polistirenul celular si betoanele usoare. profile. contra trepridatiilor si impactului. Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp.98 – 9. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. cauciucul sintetic. foi. Elastomerii sunt putin utilizati in constructii. Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe. pe langa materialele din lemn si produse de lemn. Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor. substante pentru fabricarea lacurilor. Pentru izolarea contra impactului. covoarelor. poliacetatul de vinil. ceramica. sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila. Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor. dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura. tevi. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri. contra apei (hidroizolatii). Plastomerii termoplastici sau termoplastele. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0.Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. cu porii deschisi. tuburi. pietre naturale etc. sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta. rasinile fenolice. care au rezistenta ridicata la intindere. emailuri si vopsele. Ca materiale de protectie si finisaj. Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura.8 daN/mm²). grunduri. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti. au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2. Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). table ondulate. placi. care le imbunatatesc caracteristicile.94 – 29. polistirenul. foilor. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura. dale si covoare. Pe langa polimeri. Fibrele obisnuite. materiale cu eficienta termica medie. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi.

Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. Dupa indepartarea sursei de initiere. Acesta este. fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. 2. motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie. in principal. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective. de 3 sau chiar de mai multe ori. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza.materialele incombustibile.materialele combustibile. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. La randul lor. Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard. arderea inceteaza la scurt interval de timp. precum si datele inregistrate la incendii reale. Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. in trei grupe: . Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte. . de altfel. materialele de constructie se impart. conform NPCI.Dupa cum se cunoaste. in functie de numerosi factori. ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura. joaca un rol de prima importanta. In timpul incendiului. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. Ca urmare. urmata de racire. schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. ridicandu-si treptat temperatura. care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. ci si in timp. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. de la punct la punct. Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. efectuate in diferite tari. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi. Durata teoretica a incendiului se ia. Rezultatele obtinute prin numeroase experiente. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. Din punctul de vedere al combustibilitatii. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator. este un proces complex ce decurge in regim nestationar. pe care le produc sau le cerceteaza. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura. in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile. asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi. conform NPCI. temperaturile variind nu numai in spatiu. Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. Inainte de inceperea incendiului. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile.materialele greu combustibile. . Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte. Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei. . de regula. in functie de aceasta. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. dintre care natura.

Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC. etc. Ca urmare. 5% sau la placile de azbociment. iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului. 3. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului. se incalzesc in profunzime mai incet. cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute. 4. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie. Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. la aceeasi temperatura. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice. Ca urmare. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: . poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime. la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului. elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere. Ca urmare a incalzirii neuniforme. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste. procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat. Dupa cum se vede din relatie. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu. Studiul experimental al comportarii la foc. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. De asemenea.) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza. in general. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. cu temperatura. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate.. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica. imediat dupa stingere.5 . materialele care au caldura specifica si densitati mari. La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala.. Aceasta nefiind compensata cu nimic. elasticitate. materialele lemnoase se aprind si ard. In cazul materialelor permeabile. Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului. In concluzie. Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. de exemplu. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC. se incalzesc repede. La atingerea unor temperaturi critice. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui. Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. pentru acelasi material. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC. in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC. deoarece straturile superficiale. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor.

Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. fixat pe stativ. agitator. recipient tampon pentru gazele evacuate. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. incalzitor electric. tevi pentru evacuarea gazelor. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. arzator de gaze. placi reflectoare. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. termocuplul cuptorului. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. rezistenta electrica.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. conducta pentru manometru. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. Incercarea dureaza 20 de minute. tub vertical lateral. Sub epruveta. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. termometru. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. brat metalic. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. picioarele cuptorului. Inainte de incercare. dupa care se indeparteaza arzatorul. termocuplul epruvetei. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. filtru pentru gazele arse. care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. ecran de aluminiu. ecran deflector. wattmetru. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. in interval de cel mult 5 secunde. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. capacul vasului calorimetric. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. incalzitor electric. camasa exterioara de apa. port epruveta. La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm. strat izolator termic. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. difuzor tronconic vertical. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. conducta de aspiratie a gazelor. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. iar la partea inferioara cu un capac etans. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere. robinete de inchidere. cutie de protectie exterioara. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. conducta cu orificii pentru introducerea aerului. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. fundul port epruveta al calorimetrului. Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. ecran protector. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. suflanta pentru introducerea aerului. Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. stut pentru introducerea agitatorului. ecran cilindric. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. fereastra de control. exterior. camasa interioara de apa. reostat pentru reglarea curentului electric. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. termometru. arzator cu gaze. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii. stut pentru introducerea termometrelor. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. reometru pentru determinarea consumului de gaz. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. robinete de reglare. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. La partea superioara.

5 materiale greu combustibile. T0 – temperatura initiala a cuptorului. Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen. deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ . etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie. in ºC. pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis.. C + O2 = CO2. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC.gaze.. In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale. in minute. Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor. _1_ . PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1.5 materiale combustibile. dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care. Astfel.. Stalpii. Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie. T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC. la o temperatura care sa varieze in timp. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc. variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz). Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde. Pentru a se evita aceste neajunsuri. cat mai exact posibil. Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate. stalpi etc. sub sarcina. HN O2 + ½ O2 = HN O3 . Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67. 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita. in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0. in timp ce elementele despartitoare (pereti. iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala). Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi. k > 0. Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise. Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. t – timpul scurs de la inceputul incercarii. De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic. este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire.).

mult mai greu decat cele gazoase sau lichide. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor. sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului. Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. aprinderea si arderea propriu-zisa. Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. caldura se acumuleaza in mod continuu. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. De aceea. La baza conceptiilor actuale. reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca. oxidari biochimice. . de exemplu. numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. Lichidele nu ard. dar in care el totusi. a cuprului si aliajelor lui. fenomen care are loc in celula vie. Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. Substantele combustibile solide se aprind si ard. care in urma reactiei cu alte molecule. Prin urmare. formeaza radicali noi. oxidari chimice. ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. Se cunosc. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. putrezirea lemnului. fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura. in general. Cantitatea aproximativa de aer. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. a pierdut unul sau mai multi electroni. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa. deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. pe timpul carora. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor. Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric. realizarea temperaturii de aprindere. respiratia fiintelor etc. Tinand seama de cele aratate mai sus. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. substante care cedeaza oxigen). Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei. Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului. ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre.12 Q 1000 in care. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara).). a magneziului. In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el. sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea. 2. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. oxidari lente. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor. Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. oxidari electrolitice. Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica. Dimpotriva. De exemplu.

peroxizi. Tipuri de ardere. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. flacara fiind insotita de o unda de soc. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate. Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant.intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . . formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor. fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec. Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida. acizi. conductibilitatea termica. Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora. Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces. difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec). Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete. In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului.Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului. aldehide. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ. 1 – 4 km s -1. cat si pe peretii vasului de reactie. conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 . Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active. acizi grasi inferiori. apa. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. alcooli. in functie de presiune si concentratie. cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda. De exemplu. de la stratul care arde la stratul vecin. Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat. Conform teoriei noi a arderii. bioxid de sulf etc. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. alcooli si cocs. Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate. trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. Temperatura de ardere. intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi. reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice. adica al substantei care creeaza centrele active initiale.

creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. 4. oxigenul din masa semintei se consuma. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui. Ca urmare. De exemplu.Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. peroxidul de sodiu. cloratii si percloratii. evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. o parte dintre oxidanti si halogeni. In urma oxidarii se degaja caldura. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. . In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal. metalele alcaline. care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. care nu poate fi evacuata. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. fie datorita unei surse de caldura interna. pentru a se aprinde. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura. vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera. semintelor si turtelor de floarea soarelui. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. oxidul de calciu. bumbacului. fizico-chimica si biologica. Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura. peroxizi etc. Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. praful de aluminiu. in aer. numita temperatura de aprindere. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate.). Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. care se combina cu oxigenul continut in masa ei. ce depinde de fiecare combustibil in parte. lacurilor de ulei. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective. 3. talaj etc. care determina cresterea temperaturii. sulfurile de fier. La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. Samanta absoarbe oxigenul din aer. Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii. cu apa sau cu alte substante. azotatului de amoniu. radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. prafului de carbune.

ºK.). scanteie electrica sau mecanica. corp incandescent etc. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. flacara. aceasta se poate calcula dupa formule empirice. fiind suficienta numai prezenta aerului. lumina si presiune mare. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie. deasupra suprafetei sale. Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. Dupa Ormandy si Graven. Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul. Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate. Concentratia minima a gazelor si vaporilor. fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa. a prafului in aer. Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. cu degajare de caldura (reactie exoterma). Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. taitei de sfecla de zahar (borhot). Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor. 7. temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. scanteie mecanica etc. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. lucerna. transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. un amestec de o anumita concentratie. aproximative. Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. precum si praful diferitelor substante organice. T f este temperatura de fierbere. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate. care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori. Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere. . fan. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. rumegus de lemn. se produce o degajare importanta de caldura. insotite de ruperi moleculare. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. 5. Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. K – coeficient egal cu 0. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare.736 6. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor. care se produce in fractiuni de secunda. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. la temperatura de 60ºC. Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. tutun etc.

la care explozia mai este inca posibila.. In unele situatii. Astfel.. a vaporilor sau a prafului in aer. Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura.. presiunea se dubleaza. determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare. La lovirea frontala a undei de detonatie. De exemplu. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica. Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale.5. Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. care este tetraclorura de carbon (CCl4). D . de un obstacol.. 8. presiunea se dubleaza. Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate. L reprezinta concentratia in procente. b.2% Cl. d .8% C. a. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare. B. pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic. amestecul fiind prea bogat.Concentratia maxima a gazelor. c. iar oxigenul bivalent. Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate. de asemenea nici peste limita superioara de explozie. presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor. Capitolul XVII Reactii chimice 1. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. De exemplu. de un obstacol. Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere. de exemplu de fundul tevii. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare. cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei. formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6. De aceea. + n A B C N in care. Spre a obtine numere intregi. Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor. Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. in general. arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer. Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente.. Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. C. concentratia de detonatie. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului.65. concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. Aluminiul este trivalent.60. Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat. de exemplu la fundul tevii. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c . respectiv la 0. Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35. se numeste limita superioara de explozie. N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. 92.. Limitele inferioare si superioare de explozie. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A.65 si pentru clor 2.

se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. foarte interesanta din punct de vedere practic. De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z. de obicei. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z). in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. Chimia organica. Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . T – temperatura sistemului. Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus.97 kcal/mol. nu exista. intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon. La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent. ∆S – varitia entropiei sistemului. este in intregime construita pe baza formulelor structurale. de aceea ea este o diferenta totala. Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . Reactiile. in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. oxigenul bivalent. Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. egalizandu-i. Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie. Deoarece atomul de oxigen este bivalent. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei. ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru. la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. 2. prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori. deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen. Cum. deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula.sus. Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS). Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH. dar mai mic decat 10 kcal/mol. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta. exista in realitate. ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament. in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel. care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85. unde formulele sunt mai complexe.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total).

ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi. De aceea.57. reactia inhibata poate fi amorsata. aceasta luand adeseori un caracter exploziv.[B] . Astfel. Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente. reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru.CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = . pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere. presiunea. Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile. alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor. In afara de catalizator. iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme). desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor. reactia nu se produce. presiunea si concentratia data. cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O. Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice. finite – Σ (Hform) prod. In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie. efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare.[A]. toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului. Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21. init. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru.57. Intr-un sistem neizolat insa. Astfel. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica.8 – 10. caldura sa de formare este egala cu zero). preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO. Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului. reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii. H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element. cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod. Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice. Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme). concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului. cum se intampla practic in realitate. 6 .12 kcal/mol unde: 21.). In cazul substantelor organice. Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor.54. In locul reactiei dorite se produce o alta relatie.180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena. 220 . gradul de conversie depinzand de mult factori. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului. De aceea. sunt exoterme. si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii.8)] – [(-10. ca de exemplu reactiile de aditie. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº. Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k. aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei.6 + 3/2 (. Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat. In practica. din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila. 3.230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc.98) + 0] = . In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. polimelizare. De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului. Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule.130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z. formarea apei nu are loc. Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 . In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura.

care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. In cazul reactiilor care au loc discontinuu. conform principiului lui Le Chatelier. Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. Totusi. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii. Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff. Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul. Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). iar cele mai joase in jurul a . . Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k. Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde.unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective. Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului. Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata).[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. cataliza omogena are si o importanta biologica imensa. ramanand insa neschimbata situatia de echilibru. Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot. Astfel. daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers. Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei). Dupa cum reiese din definitie. de la reactii care au loc practic instantaneu. ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi. diluarea cu gaz inert nu este de dorit. temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase. Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier.140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza). exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. unor faze diferite. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung. De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena. La reactiile continui. Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie. Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare. Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie. daca reactia este insotita de o micsorare a volumului. dimpotriva la cresterea volumului. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat. Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie. conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura. 4. gradul de conversie creste cu marirea presiunii. iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile).[A]. in cazul al doilea. In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii. chiar la temperatura ordinara. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan). diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi. eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. minute. folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul. deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor.

din aceeasi materie prima. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. reformare etc. Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. sunt procedee de ardere partiala. Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de . iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen. O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. catalitica. cu formare de negru de fum si hidrogen. in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme. In afara de reactiile aratate mai sus. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice. La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2. multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala. Ritmul de crestere al productiei de acetilena. negrul de fum. Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol. Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza. In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. adica aproape la jumatate. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol. Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). divizarea fluxurilor in jeturi. hidrogenul. Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. De exemplu. de ardere incompleta si completa. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu. Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica.). Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data. In cazul descopunerii metanului. Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2. Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul. Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare. care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor.

este exoterma. care pot duce la stingerea flacarii. In instalatiile industriale. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. cu mai multe jeturi turbionare. cu ejectoare etc. In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. chiar diluata pana la 12% cu acetilena. in prealabil comprimata la 2 at. Negrul de fum de explozie. initiind cu o scanteie electrica. Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. sau din gazele de ardere interioara. negru de fum de canale.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. etan. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). Triacetilena este si mai periculoasa. trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare. asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor. hidrogen. prin depunerea lor pe o suprafata metalica. bioxid de carbon. permitand o mare economie de energie calorica. care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. hidrogen si hidrocarburi. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at. descompunerea acetilenei. Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa. pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan. cu fanta. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan. Pe langa conditia de mai sus. viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. Reactia de descompunere a acetilenei. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC. carbune activ etc. De asemenea. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum. se fabrica. intercalata in zona de ardere incompleta. acesta este bine cunoscut. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. Ea poate sa se descompuna la presiuni normale. imediat dupa iesirea lor din arzator. ca de exemplu. De asemenea.05 – 0. Pe de alta parte. negru de fum colectat in gaze de ardere. Zona intermediara luminoasa. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. iar temperatura creste pana la 3000ºC. negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. .48. acetilena se descompune cu explozie. Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive. Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie. Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. Raportul oxigen/metan este de 0. asezate in directii perpendiculare. pentru a volatiliza substantele organice reziduale. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. oxid de carbon. iar timpul de contact este in acest caz mai mare. in special in momentul comprimarii sale. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. azot si portoxid de azot. spre deosebire de cea a metanului. Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. in miezul flacarii. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale. hidroxid de fier (rugina). Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului.

tensiunile termica care apar in materialul tevilor. 2. De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari. Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta. Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile. Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza. dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza). in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei. In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului. care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate. Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile). ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. In plus. inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert.1100ºC in zona de radiatie). Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului.Gazele de ardere care ies din cuptor. prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. direct in zona focurilor. Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate. descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 .850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice). Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. actiunea corozica a produsului din tevi. Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul. In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta. dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor. fiind produse ale unei arderi incomplete. datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune. . Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil.

35 kcal/mol. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere. cat si pentru eliminarea caldurii de reactie.8ºC). argint. raportul suprafata/volum al reactorului etc. 553ºC pentru xilen etc. bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie. saruri topite etc. fie deasupra limitei superioare. cum ar fi dicloretanul. Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. lichizi sau solizi. un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi. La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie. in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. greu de separat. In general la presiunea si temperatura ordinara. 542ºC in cazul etilenei. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere.). Din punct de vedere termodinamic. apa oxigenata etc. Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti. fie pentru a da anhidrica acetica. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. generandu-se in acest fel abur. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot. azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer. Totusi. bioxid de mangan. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. Pentru a nu se forma amestecuri explozive. de timpul de contact. Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. cupru.02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. clor) sau solizi (nichel.460 kcal/mol. cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = . timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. permanganat de potasiu. In faza gazoasa. Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid. Exista o corelatie stransa intre temperatura. amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere. Uneori. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen.Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice. Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC. In cazul oxidarilor in faza lichida. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1). Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. Astfel. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei. creste considerabil viteza de reactie. saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. bicromati. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. substante puternic explozive. Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti. Odata cu cresterea temperaturii sistemului. In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen. In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = . Cantitati de 0. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. In unele cazuri insa. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. aceasta putand lua un caracter exploziv. cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20.

Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice. cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. fier. Aceasta mareste pericolul de incendiu. in faza de vapori. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon. Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . In cazul hidrogenarii grasimilor. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol. lichida sau mixta. Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic. De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 . iar presiunea poate ajunge pana la 100 at. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor. In faza gazoasa.140ºC. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. reducerea nitrobenzenului in anilina etc. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. in care se barboteaza aer sau oxigenn. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. 3. care distila intre 200 si 400ºC. De asemenea. Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici.110ºC. obtinerea izooctanului din diizobutilena. iar consumul de acetona este mai mare. cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor. Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire. prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie. paladiu). iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut. Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa. oxid de crom. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza.Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC. Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice. In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare. Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie. In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. temperatura de lucru este de 250 – 260°C. In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. masa de reactie devine exploziva. pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de . oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at. cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan).

Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C. In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH. . Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica. a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. obtinerea clorurii de vinil. Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. cat si de substitutie. Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. dupa natura agentului de halogenare. Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu. Amestecul de hidrogen si aer.SO3H. Astfel. acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3). In special catalizatorul nichel Raney. caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. in reactii de fluorurare. oxidul de cobalt la 400°C. In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton. Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). iodhidric (HI). reactiile de halogenare sunt exoterme. In general. kiselurg etc. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant. caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). largind intervalul. ceea ce face ca in atmosfera deschisa.2%). La reactiile de substitutie. Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF). Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel. clorhidric (HCl). Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura. Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. ele pot fi clasificate. 4. pentru limita efectelor eventualelor explozii. iod si in rare cazuri cu flour. iar greutatea depaseste 200 t. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita. in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. . Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct. Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte.). Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. respectiv a alcoolului. bromurare si iodurare. Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale. Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. datorita patrunderii aerului. este posibila formarea de amestecuri explozive. bromhidric (HBr). Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. brom. Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. iar oxidul de crom la peste 500°C).circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. Combinatiile nesaturate pot da insa. grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului. respectiv de oxigen. In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. hidrogenul sa se risipeasca usor. clorurare. In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice. limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza. la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune. La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu. oxizi metalici si saruri ale metalelor. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie. Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. Este foarte activ din punct de vedere chimic. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. fabricarea clorurii de metil.

Pentru clorura de etil limitele sunt 7. Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor. dispuse in jurul sursei luminoase. Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). plumb sau nichel. De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv. Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm). se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol. Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug. substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart. Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). in caz de accidente. In cazul reactiilor de fluorurare directa. prin acumularea caldurii de reactie. in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta. Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. In schimb. Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. in general. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. cloroform. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. azotul sau acid clorhidric. fonta silicioasa. cand se lucreaza in mediu anhidru. Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. carbunele. La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. din otel. 5. clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. In faza lichida.5 – 55%. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. . extrem de coroziv. cracare). Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul.La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie. serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric. Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice. sulfura de carbon. obtinuta de la clorurarea alcoolului. care pot forma cu aerul amestecuri explozive. Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C. Astfel. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart. Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. Astfel la distilarea fractiei uleioase. Ori. Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea. procesul prin care se introduce grupa nitro (. cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor. cum ar fi tetraclorura de carbon.NO2) legata de un atom de carbon.5˚C. ceramica sau tantal. Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum. Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu. Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili. fierul etc. In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit. Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C. reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu. se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc. Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici. pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu). clorura de cupru (CuCl2). orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata. efectul termic al reactiei este atat de puternic. fie prin diluare cu gaze inerte.

anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). 7. corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen. Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta. Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul. Acidul sulfuric diluat insa. In general. acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic. a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie. La sulfonarea in faza lichida. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. explozii violente. ei constituind materii prime in industria materiilor colorante. acid sulfuric (H2SO4). la o noua ridicare a temperaturii. Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C). sulfatul acid de sodiu (NaHSO4). Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC. prim emulsionarea amestecului de reactie.5-benzen-trisulfonic. Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor. decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi. Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc. viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica. acidul clorsulfuric (ClSO3H). depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor. Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta. la temperaturi joase. din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare. ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel.382 kcal/kg ΔH = . conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara.302 kcal/kg ΔH = . La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat. Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti.507 kcal/kg ΔH = . 6. Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat. Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii. Chiar in cazul neaparitiei fisurilor. Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici. In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie. astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. Procese de polimerizare . so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = .In general. ΔHglobal = ΔHsulf. Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum. Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. a produselor farmaceutice si a detergentilor. acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic. aceasta acumulare poate produce. intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. Realizarea unei viteze de reactie potrivite. Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon. astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete.3. cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. Reactia de nitrare are loc in ambele faze. ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile.si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri.

In ceea ce priveste temperatura de reactie. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. in suspensie si in emulsie. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie.1 2 – 44. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l. neetanseitati la imbinarile conductelor. Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at.5 – 13. in canale de conducte.] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant. ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini. Polimerizarea are o deosebita importanta practica. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase. Se spune ca reactia sa “ambalat”. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0. Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile. amil-sodiu) etc. axul pompelor.0 2 – 11. Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme.4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare. persulfat de sodiu. pistoanelor. Radicalii liberi. procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare. apa oxigenata). Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere. au loc la presiuni pana la 2000 at. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. → 2C6H5. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari.97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul. reactoarelor.Prin polimerizare se intelege. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC. Anumite reactii de polimerizare. gropi etc. Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. camine de canalizare. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l.COO. procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc. + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare. initiatori ai lantului. Acesti compusi se consuma in cursul reactiei. care actioneaza la randul lor mai departe. derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu. Avand loc o micsorare apreciabila de volum.0 2. putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata. peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5.. hidroperoxizid de butil tertiar).0 4 – 22. aceasta variaza in limite mari. hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori. azo-derivati. Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → . in solutie. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34. prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor. Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. Astfel. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva. intrucat aceasta polimerizeaza . peroxid de lauroil. deschiderea supapelor de siguranta. Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata. compresoarelor). in general. cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta. Astfel.CH – CH2 . avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori.

peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC. Peste o anumita temperatura.5 at duce la formarea izooctanului. Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. cauciuc. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. petrol. slabindu-i rezistenta mecanica. Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori.cu explozie. datorita exotermicitatii acestor reactii. Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. in timpul unei descompuneri. datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 .50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur. adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric. persulfat de potasiu. . temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. intrucat uleiurile fiind substante combustibile. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. parafina etc. Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor. acid fluorhidric. Reactia are loc cu degajare de caldura. a moleculelor izoparafine sau aromate. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. In plus. Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat. stirenului etc. “Ambalarea” reactiei. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. benzen. arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. initiatorii se dizolva in uleiuri. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. Viteza de propagare a reactiei creste mult. ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune. Astfel. creta. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. cum este cazul polietilenei de inalta presiune. dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. totusi unele din ele sunt inevitabile. De asemenea. In anumite reactii de polimerizare. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”. Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. denumita “punct de descompunere exoterma”. sodiu metalic. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. Pericolul in acest caz creste. In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil. prin sulfonarea caruia. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. in cazul peroxidului de tertiar butil. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. 8. acid fosforic sau clorura de aluminiu). In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator. Astfel. capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. descompunerea are loc la 100ºC. cum reactia este insotita de caldura.

insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate.In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu.) si fractiuni lichide (benzen. reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. care produc un lucru mecanic de distrugere. lemnul). 2. Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. . Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile. Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie. Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . extrem de rapid. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita. propilena. In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. hartia. Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare. Hastelloy. sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze. care dupa condensare se recircula. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive. oteluri aliate cu crom. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel. avand o solubilitate reciproca redusa. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor. Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. semnalizatoarelor etc.300ºC si presiunea de 60 – 65 at. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei. caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva. este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz. Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati O substanta chimica sau un amestec se poate considera exploziv. Astfel. In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor. Spre deosebire de acidul liber. acumularea caldurii de reactie. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. cartuselor. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . in cazul folosirii clorurii de aluminiu. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan. ca initiator de reactie. mediul fiind necoroziv. daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. Astfel. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare. Pentru ficare exploziv. De asemenea. Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa. Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane. in conditiile date. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg. la depasirea careia se produce transformarea exploziva. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale.90ºC si presiunea atmosferica. toluen etc. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). izo-butilena etc.

79 g/ml in functie de temperatura. care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. Cu. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina. bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC. Greutatea sa specifica variaza intre 1. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. . 3. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. Datorita oxigenului pe care-l degaja. presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. indeosebi la temperatura de 10 . Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. In urma recomandarilor facute. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. acesta se topeste si incepe sa se descompuna. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica. In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful. fosforul. Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. Zn. el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi. Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu. stare fizica. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie. ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante. Dupa un timp de depozitare. sau la incalzire. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului. precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari. aglomerat. Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu. modificatie cristalina. azotatul de amoniu este cel mai raspandit. Fiind o combinatie extrem de nestabila. Dintre sarurile de amoniu. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. Pb. Azotatul de amoniu. de structura monolitica. Partial. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn). De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. Ni. transformandu-se intr-un produs solid.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. 42% azotat de amoniu. ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. densitate. azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase. spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul. datorita grupei NH4+.44 – 1. 14% nitroderivati. explodeaza prin simpla lovire. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea. transportul si depozitarea.Prin incalzirea cloratului de potasiu. bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3). Astfel. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2). usor solubila in apa. zaharul etc.

mai tarziu brun-roscati (NO2). peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2). aceste gaze degajate se aprind. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. dupa care urmeaza o explozie. acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. Asa cum s-a indicat mai sus. Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere. (3). Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. un azotat de amoniu absolut anhidru. se topeste complet devenind un lichid vascos. . sub vid inaintat (10-5 mm Hg). Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu. Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu. Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC. Astfel. obtinut prin sublimare. fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. ci bioxidul de azot si apa. la o temperatura in jur de 500ºC. Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate. Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. dar fara explozie. Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. cand gazele de descompunere au ars cu explozie. impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. Intr-adevar. iar descompunerea devine violenta. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot. In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. (4). In alte incercari. Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent. Intr-adevar. care duce la autoaprinderea sistemului. Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic.Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO). sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie. Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia. Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic. se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede. dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. nu se descompune nici la 300ºC. iar aproape de 170ºC. In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu.1 – 0.2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. devenind violenta la 260ºC. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii. care nu se aprinde daca nu este tasata. Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu.

energie mecanica (frecare. formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric. in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. au calitati mecanice exceptionale. radiatia flacarii. paie etc. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. In afara de cablurile electrice. autoaprinderea gazelor formate).5 ori mai usor decat acesta. datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. Astfel. Cu . lovire. care reprezinta 0.6 din conductibilitatea cuprului. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii. ci este mata.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere. Oxizii de azot formati in prima faza. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective. la temperatura de explozie de 1236ºC. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%). Pulberea de aluminiu In stare libera. Astfel. lemn de stejar. Important din acest punct de vedere este duraluminiul. lignit. Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica.7 si cu o stralucire alb-arginitie. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at. de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata. o ardere obisnuita a azotatului de amoniu. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at. Pentru comparatie. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. acesta se aprinde si arde energetic. Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu. care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. Fiind in acelasi timp de 3. in cadrul experientelor facuta. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. In aer. amidon. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic. s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 . aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. energie electrica. Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice. In general. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. reactioneaza cu carbonul. dar foarte compact.) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale. seminte de bumbac. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. prezenta substantelor organice etc. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si.150ºC. Temperatura de topire este de 659ºC. Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului. coji de alune. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC. Se pare ca. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic. In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice. izbire. Din aceasta cauza. Capitolul XX Pulberi metalice 1. Mg etc. care in prezenta unui oxidant puternic. Cu. Zn. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva.. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. reprezinta 985 litri.5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot. In momentul exploziei. cu o flacara vie de culoare deschisa. aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat. soc). otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire.

Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. In afara de intrebuintarea la sudura. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa. cadmiu etc. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen. . sulf. iar cu iodul numai prin incalzire. Temperatura de aprindere este de 190ºC. conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. 2. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2. ceea ce mareste pericolul de aprindere. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur. In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere. Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC. La temperaturi inalte. Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu.). se descompune in apa cu reactie violenta. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. el devine maleabil si ductil. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. chiar diluate. Incalzit la 100 – 150ºC. cu degajare de hidrogen.8 kcal/mol). Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. Prin incalzire la circa 500ºC. intrucat la temperaturile ce se dezvolta. este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu. Din aceasta cauza. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. ce serveste ca antidaunator agricol. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. De asemenea. Din aceasta cauza. prin incalzirea pana la incandescenta. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84. Dimpotriva. Bromura de aluminiu. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece. galeti.clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila. Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu. O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde. restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. cu dimensiunile de 60 – 90 μ.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. V etc. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic. plumb. aluminiul se combina cu azotul si carbonul. Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. chiar pentru particule mai grosiere. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. In stare pura. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. Zincul se dizolva usor in acizi si baze. apa este descompusa cu formare de gaz detonant. Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil. Sulfura de aluminiu. consta in a crea o detonatie in calea exploziei. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. Mn. arde cu o flacara albastruie. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3. Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. in curs de aparitie. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului.

Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii. De asemenea. Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ. Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente.07 – 0. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen. impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. Astfel. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. pericolul creste considerabil. In prezenta pulberii de sulf. Toate cele trei elemente din familia fierului. de exemplu. oxalati). conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. 3. metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul. O incalzire si mai puternica cu formare de metan. Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. Co si Ni sunt atrase de magnet. fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). Avand o suprafata specifica mare. Apa este descompusa la temperaturi inalte. Pulberi cu granulatie fina (particule de 0. metalul devine incandescent. pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. care se manifesta cel mai mult la nichel. unde nu exista pericol de extindere a incendiului. cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. In general. Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. Astfel. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. De asemenea in stare pura. ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv. Fierul. In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul. Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit. Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. eventual sulful sau halogenul. Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. bromura de etil sau carbonati. In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. in prezenta unro solventi organici. separate din compozitiile lor (oxizi. Aceste metale sub forma de pulberi. Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. sunt lichide cu miros neplacut. Combinatiile organice ale zincului. care se aprind cu usurinta in aer. Cobaltul are o duritate mai mare. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. ca metil-zincul si etilzincul. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe. daca sunt prezenti. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. au insusiri piroforice. bioxidul de carbon. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. . Aceasta capacitate. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. Fe. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. care se pot aprinde cu explozie. Dintre combinatiile zincului. Astfel. talc sau grafit. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC. tetraclorura de carbon.

sub forma de carbune. asemenea substante. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. care fixeaza carbonul in materialul combustibil. Expusa la aer. Practic la noi in tara. folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc. din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului. Produse care produc gaze stingatoare.Produse termospumante. adica cu surse de aprinderem. punand in libertate oxigenul. . pe timpul arderii degaja gaze inerte. La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar.izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer. se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere. Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna. dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: . Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC. necesar arderii. el se aprinde. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. . Prin fierbere insa se descompune. impregnare. . care pun in libertate amoniac). fara a se aprinde.impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. . Pastrat intr-un tub inchis. Sub actiunea acidului sulfuric concentrat. de var. care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie. Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece.incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura. Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC. fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile. care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare. Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare. de conditiile de aplicare. . argila etc. de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare. ramane stabil. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire.Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact. Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS). Substantele ignifuge. din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare. acid boric si borati etc. Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul.). Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. Eficacitatea lor depinde in principal. In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. clorura de amoniu. fie prin existenta unui strat protector de suprafata. initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm). Oricare ar fi produsul ignifug. Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta. la suprafata materialului combustibil. Ni(Co)4.reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere. cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc. In contact cu aerul insa se oxideaza lent. Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa.Produse solide cu actiune mecanica. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului. Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat. vopsire. .Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2. Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile. sulfura de fier se oxideaza spontan. intarziind astfel propagarea focului). . adica formarea din stratul peliculogen. formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4). sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura.

Cerinta este ca la o presiune de 5 at. incendiat. dispersat si pulverizat (ceata). in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata. are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. 58 . Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax. Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m². pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. pentru ca. in acest caz. Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Totusi. are mare putere de racire si este nevatamatoare. Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator. in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata. actiunea mecanica. Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile. Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic. jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor. De exemplu. Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact. Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. Un litru de apa. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa. este ieftina si usor de procurat. Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. Pentru ignifugarea materialelor textile. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. Ea se prezinta sub forma lichida. de gaze calde. capabila sa asigure strabaterea stratului de fum. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi. Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea. izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza. de flacari.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest. 3. Desi are greutatea specifica supraunitara. de exemplu la 10ºC. cantitatea refulata este de multe ori considerabila. pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere. diatomita.6 mm. produselor din lemn si materialelor textile” (C. Apa imbunatatita chimic . Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei. Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta. 2. la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului. prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m².5 – 0. Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde. talc). Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera. la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului. cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. iar un diametru al picaturilor de 0. Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0.70).

dupa o anumita reteta. Se poate folosi ca agent stingator. extrasul de lemn dulce. In general se folosesc solutii de 1 – 2 %. saponina. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. Efectele de stingere. Praful este format dintr-un amestec. Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica). care difera de la tara la tara. in general apa. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. care se evapora prin absorbtie de caldura. de natura chimica si de structura moleculelor. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere. cationactive). spumantii pe baza de albumine etc. 4. persistenta. necesara evaporarii apei. in principal. temperatura etc.15 kgf/mm3. inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit. iar cea bazica. de obicei. format din sulfat de aluminiu. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. coeficient de infoiere. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. acolo unde exista deja. Coeficientul de infoiere = ___V ___. Dupa aceste criterii. Proprietatile agentilor de umectare depind. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. presiunea apei. Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse. se intrebuinteaza. cu ajutorul unor generatoare speciale. Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie.10 – 0. Ca substanta stabilitzatoare. de fapt stau la baza clasificarii lor. timp de stingere minim etc. Acestea.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. una din urmatoarele substante: glucoza. de inabusire si de izolare. aderenta. din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. criterii care care. proportia de spumant si apa. conform instructiunilor care insotesc produsul. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. ca si pe separarea lichidului din spuma. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera. bicarbonat de sodiu si stabilizatori. densitate. Pentru stingatoare. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa. ea avand o greutate specifica de 0. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat. agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime. 5. . care reduce tensiunea superficiala a apei. Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica. Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar.

La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite. pe inabusirea focarului.00 Greutatea specifica kg/l 1. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0. 10000 litri pe minut).).95 57. de diferite debite (2500 litri.30 1.35 19. Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica.53. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc. calele navelor. deci este mai greu decat aerul. Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor. inlaturarea coroziunii etc. Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge.976 kg. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere.02 1. neutralizare si stabilizare cu substante chimice.75 1.99 34. Tabela 20 Presiunea. Se dizolva usor in apa. in principal. Fenomenul se numeste detenta. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel.92 0.03 0. care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor.Spuma are o conductibilitate termica redusa. Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta.54 44.50 73. Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea). datorita apei pe care o contine. proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid. usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite. In general. solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma). greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii.20 . de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale. dintr-o tesatura de ochiuri. la diferite temperaturi.75 0. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma.4 Presiunea kg/cm² 13. lipsa actiunii corosive.77 0. greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC .08 1. bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1. tunele de cabluri etc. Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). antrenata de un curent de aer. in special prin efectul de racire.34 Volumul specific l/kg 0. al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma. CO2 poate fi solid. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l).98 0. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa. La o temperatura de – 56. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus. Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme. .10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31.46 61.07 1. Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1.5ºC.06 25. in urma unui proces de degradare cu acizi minerali. printr-o teava generatoare de spuma. Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica.93 0. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata. Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere.5 – 3 m). 6% apa si 2 % spumant.30 . la 760 mm kg. Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa. este de – 78. Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii.34 1. 5000 litri. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului.50 99.97 1. sub forma de zapada carbonica.16 1.).86 0. Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica. Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide. spuma mecanica se obtine din 92% aer. In tabela 20 sunt date presiunile. coridoare. unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta. lichid sau gazos.34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza.45 at. Nu arde si nici nu intretine arderea.2ºC si la o presiune de 5.

4%. prin frecare de conducte. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. se refera la actiunea componentilor. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus. cea mai veche de altfel. ca pentru stingerea incendiilor. inodor si mai usor ca aerul.. in volum. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse.E. Bioxidul de carbon. diferiti produsi ai borului etc. b) Azotul este un gaz incolor.E. in urma descompunerii pulberii. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg). Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii. pulberi stingatoare A. Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0.E. la generatoarele de curent.C. Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential. la instalatii si aparate electrice. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste. kaliu etc. chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari. . Se mai utilizeaza ca agent de stingere. este rau conductor de electricitate. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B. Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%. Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal. uree. la stingerea incendiilor in calele navelor. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere. transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe. La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori. titan. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg). prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita.. Prima teorie. In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber. pentru ca in incaperile inchise. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. abia 2% in volum.. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere.B. 7. In general. insa considera factor esential formarea stratului protector. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura. carbuni.. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu. care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii. In medie. fac ca pulberile stingatoare. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0. considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora. In medie se poate admite. transformatoare. carbonat de sodiu. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere.). ajutaje. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile.C. denumita “pulvogen”. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare.B. nu se deterioreaza la consevare indelungata. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace. Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul.. la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu. sulf. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3.Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora.5 si 3%. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu. o mare importanta are gradul de puritate a acestuia. magneziu. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. pulberi stingatoare A. fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. metale reactive (sodiu.C. se formeaza electricitate statica. concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta. folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus. paie etc.C. muzee etc. de ardere.26 kg bioxid de carbon.E. de tipul B. Cea de-a treia teorie. la stingerea incendiilor de instalatii electrice. asupra flacarilor. potasiu.D. Rezultatele excelente. rezultati prin descompunerea termica a pulberii. in industria petroliera. sulfat de amoniu. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn.

prima cifra arata numarul de atomi de C. brom). Efectul de stingere al halonilor se bazeaza. . elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor. ca produse ale arderii. in principal. restul halonilor halogenati sunt mai eficace.suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero. in strainatate. nu da rezultate. pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. aglomerarea.Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. neuniformitatea granulatiei. In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul. Printre factorii cei mai importanti se citeaza: . fiziologice. Capitolul XXIII Substante toxice 1. automoatoarele de cale ferata. bordul avioanelor si salile masinilor navelor. Oxidul de carbon In timpul incendiului. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate. Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. anumiti haloni pot degaja substante toxice. Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. Halonii la contactul cu flacarile. In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%. Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”. stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp).granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ.cea de-a doua de F. fluor. . cazanele de topit ceruri. 8. care constituie unitatea de masa a produsului. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare. intr-un timp minim. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje. brom. Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g. fizice. dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. cum sunt tabla de otel. chimice.). . Fiecare halon este reprezenta de un numar. a treia de Cl si a patra de Br. Ca agenti de stingere. autovehicule. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. . Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. In general ea se exprima in cm²/g. De exemplu. fluor etc. Cifrele se refera la compozitia halonilor. instalatiile electice. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211. Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare. Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului. Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici. de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite. De asemenea. alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. In ultimul timp. Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata. Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr). chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata. Printre calitatile chimice se enumera. lemnul incandescent etc. Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. .. CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar. deci cu caldura. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa. stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt. Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin.

5 ore.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa. etil-glicol etc. In industria anorganica.0. Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor.0. pupilele se maresc. fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins. un volum de apa dizolvand 2. pe cand la o intoxicare grava. In urma unei intoxicari grave.19% din scoarta pamantului.de la 0. Concentratia maxima admisa de STAS. . de 4 – 8% palpitatii. materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. 2. glicerina. In general. Se recomanda repaos absolut.6 volume clor). pentru halele de fabricatie este de 0. respiratie din ce in ce mai adanca.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe. se produc efecte iritante. la simptomele aratate mai sus. o concentratie mai mare de 0. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic. iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute. dizolvantiilor si impregnantilor. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea. apar batai de inima. CO se utilizeaza in procesul de fabricatie.2. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. .0834 mg/1 aer. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului. instabilitate. Aceste presiuni. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: . 3. cu o greutate specifica de 2. ameteli. la fabricarea insecticidelor. vomitari. clorul are multiple intrebuintari. pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii. simptome dupa 1 – 2 ore. fata se inroseste.01 mg Cl2/1 aer. insa in cantitate mare. incolor si indor.001 – 0. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei. La o intoxicare mai usoara.). de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata. eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen. Oxidul de carbon este un gaz insipid. O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare. Daca nu se iau masuri urgente. Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange. . prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie.006 mg/1 aer. O intoxicatie usoara provoaca ameteli.de la 0. Se foloseste si in industria textila. Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap. slabirea accentuata a muschilor etc. Se gaseste in natura ocupand 0.00834 mg/1 aer. . pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie.0350 mg/l aer. Este incolor. In unele intreprinderi.967 fata de 1). reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului.de la 0. fungicidelor si ierbicidelor.0111 mg/1 aer. iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea. cu care se combina. Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant. a clorurilor metalice si nemetalice. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0.5 – 1 ora.52 fata de aer 1). Fata devine palida.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC. iar la 10% moartea. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa. dupa ce trece printr-o stare similara cu betia. intensificarea batailor inimii. se degaja miros neplacut. in pivnitele de vin etc. . irita si paralizeaza caile de respiratorii.41 (raportat la aer). cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1. La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC.80 mg/l aer provoaca moartea in 0. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. accidentatul isi pierde cunostinta. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol. la o concentratie de 10% lumanarea se stinge. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat. dand carboxihemoglobina. O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap. cu miros puternic iritant. in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu. pulsatii la tample. In cazul intoxicatiilor mai grave. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului. Clorul ataca caile respiratorii. se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta. din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare. pricinuieste tuse puternica. . a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. fara a mai reactiona la lumina. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte. iar la 75 – 80% survine moartea.

care devine permeabila pentru apa. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. Este interzis sa se faca respiratie artificiala. crampe. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante.7ºC. Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala. apare mirosul de migdale amare la expiratie. se reduce si mai mult hranirea creierului. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava. Ca simptome nervoase apar: agitatia. precum si in toate locurile unde poate fi jenat. ca masura de prim ajutor. o acclerare a batailor inimii. I se desface gulerul. Ea provoaca neliniste. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat.). batai de inima in mod neregulat. in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi. 4. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant. care duc la moarte in 1 – 2 minute. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana. o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare. Cea mai frecventa este intoxicarea grava. . Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice. rolan etc. secretii mucopurulente. Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN. inflamabil. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. . insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea. manifestata sub forma de ameteli. tulburari nervoase cu oboseala generala.) ca si la descompunerea materialelor organice. Pentru usurarea respiratiei. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica. In caz de otravire cu clor. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. . printr-o respiratie artificiala. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului. care duc la cresterea nevoii de oxigen. El trebuie invelit cu o patura. Doza mortala pentru un om este 0. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit. la inghitire. 5. Prin micsorarea contratiei ventricolelor. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice. ce mascheaza pericolul. dureri de cap. mai repede sau mai incet. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant.intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism. De asemenea. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic. El este foarte toxic. la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora. transpiratii abundente. greturi. deprimare. Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului. gatului.Inspirat impreuna cu aerul. el produce un efect coroziv asupra membranei volumului. o oboseala intensa. In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: . a rasinilor polimetacrilice. convulsii tonice. Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. se constata dureri de cap. intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat. mansetele. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. in decurs de 5 minute provoaca moartea. mancarimi etc. la incetarea vasoconstrictiei.06 g. ape minerale si gaze naturale. uscarea mucoasei.) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. din care cauza se produc pierderea constiintei. miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. mai greu decat aerul. inflamarea corneei. Inhalarea a 300 mg/m3. rafinarea uleiurilor etc. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila. La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile. Cu exceptia cazurilor de moarte subita. chiar in proportie mica. Ionul CN. uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor.administrarea de anticianuri specifice. exploziv si toxic. Datorita toxicitatii sale. iritarea cailor respiratorii si a limbii. Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice. nelinistea si pierderea constiintei. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter. gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. Toxicitatea prin piele este mai redusa.efectuarea unei puternice oxigenari. ameteli. la concentratii mari. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer. semne oculare (conjuctivita. Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea. . nu exista fenomene de acumulare. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate.. Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara. incat acesta nu-si mai poate indeplini functia. accese violente de tuse etc. la fabricarea nitrilului acrilic.scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata.

care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale.78ºC. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor. La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen. In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile. o degajare de 0. distruge ficatul si rinichii. Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului. 9.007 kg/h fosgen. Amoniacul este foarte caustic. Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0.597).33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte. este format din particule nearse. Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu. mai usor decat aerul (densitate 0. iar concentratia maxima admisibila de 0. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave. 7. Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare. NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. in faza de sublimare. In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde. O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange. In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform.009 mg/l. oboseala. produce indispozitii. 8. Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale . cu degajare de fosgen. El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica.6. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar. ameteli. Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. 10. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere. La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3. Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea. Amoniacul este un gaz incolor. se lichefiaza la . iritarea ochilor si a cailor respiratorii. Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti. tricoletilena etc. care constituie complicatii tardive. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata. Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza. vapori si gaze. respiratie grea. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu.5 mg/m3. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena. Folosirea tetraclorurii de carbon. Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde. Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere.

paie. fan Titei. produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor .Materialul si substanta care arde Lemn Hartie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful