P. 1
Fizica si chimie pentru pompieri

Fizica si chimie pentru pompieri

|Views: 1,402|Likes:
Published by Ionita George

More info:

Published by: Ionita George on Jan 25, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/23/2012

pdf

text

original

NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

177 0.548 1. adica are loc o combustie incompleta.511 0.192 0.421 0.03346 0. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa. una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice. degajand caldura si radiatii luminoase. prin ardere.529 0.0319 0.302 0. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica. Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura.0309 0.00067 0.126 0. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie.487 1 0.8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g.093 0. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida. Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: . Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4. Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei.2025 3. masurat in conditii normale. mai exact reactiile de ardere.2175 .4090 0.95 0. Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen. deci sa se asigure o combustie completa si .). benzina etc.256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17.21 – 0.2375 0. corpurile degaja cantitati diferite de caldura.20 0.atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda.11 0.031 0. Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg. Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara.grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2.grd 0.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului. lemn. Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg].27 0.216 0. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment.2175 0.032 0. necesare intelegerii acestui fenomen. cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa. dependenta numai de natura sa (carbune. Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC . Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior.34 0.

Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive.Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16.5 4200 16. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg.5 7930 34. In practica.. considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii. adica o cantitate de lemn... la cladirile masive..).9 5000 33.8 10000 17. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10... Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv.6 – 16.8 4500 16. covoare. q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica.. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans. carti. Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila.6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6.. Spre exemplu. Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + . sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg.5 kg lemn.8 3940 44 10600 18.5 1500 – 2500 12.. lichide combustibile etc.8 4000 * In functie de esenta lemnului 5. compartimentari combustibile etc.lemn/m2. podele..8 3000 – 4000 20. perdele.. pentru usurinta aprecierilor comparative. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn). dand nastere unei temperaturi ridicate. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate.) la . folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + . sau.8 4000 33. sticla s. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal. Sarcina de incendiu este imobila. este compusa din tamplarie. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase. se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv.8 4000 41. Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat.3 5800 46 11000 20 4730 18.8 45500 16. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii.a. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos.3 – 10.000 kcal/kg este echivalent cu 2.6 8000 14. Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv.

Dupa incalzire. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare. platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil.Fabrica de confectie . Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii. alcoolul etilic. se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor. variatia rezistentei electrice. Datorita faptului ca este metal. in intervalul 0 – 100ºC. Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere.Spital . fier-constantan. iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste. utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. rezistenta electrica etc. Sarcina de incendiu mobila. pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. asupra sarcinii de incendiu. Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant. efectul termoelectric. Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta). Dintre fenomenele termoelectrice. in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective. facute in numeroase tari. . au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului. respectiv variatia temperaturii la un incendiu. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica). 6.Locuinta . in special ca elemente de finisare. Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom. voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). pana la – 200ºC. culoarea. coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor. de la . prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita. In tabela 3 sunt date unele valori orientative. Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC. Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari. ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate. touenul si xilenul. se folosesc substante lichide sau gaze. unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric. Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare.Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. dupa legi bine cunoscute. medie si maxima. adica variatia volumului sub actiunea caldurii. stabilite pe baze statistice. Studiile si experimentarile pe incendii.Tipografie . modificarea culorii corpurilor. pana la – 120ºC. sau pentanul. Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul. Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul. ale unor caracteristici fizice ale corpului. atunci cand se incalzeste locul sudurii.constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile.38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere). in diverse obiective. pastrand o dilatatie remanenta. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor. corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale.Birouri . face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. fenomen care reduce fidelitatea termometrului. de exemplu: volumul.Fabrica de mobila . fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise. fara a face parte constitutiva din aceasta. Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor. Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . cu alte cuvinte. variaza in limite foarte largi. Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit.

Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde. adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului.7. conducta incalzita etc. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. putand suporta lovituri sau socuri termice. virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. a carui temperatura trebuie masurata. banda poate fi scoasa si verificata. motor. Termometrul metalic. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. care inregistreaza dilatatia. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. dar suficienta pentru nevoi industriale. firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). in meteorologie etc. In principiu. turnatorii. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. astfel ca. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. 8. denumite termografe. introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere. Termometrele de sticla. temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. precizia termometrului este relativ scazuta. Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. Practic. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului. Pirometrul optic. dupa care citeste indicatia galvanometrului.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. in special cand se masoara temperaturi ridicate. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. continuat cu un tub metalic. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate. identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion. avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. adica o anumita temperatura. In industrie se folosesc termometre metalice. Dupa efectuarea unei rotatii complete. . laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii). precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata. si invers. termograful este compus dintr-un termometru metalic. Practic. Termometrele metalice sau de sticla. Prin utilizarea a doi cilindri. Daca acest interval este mai mare. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. cu lichid care sunt mai robuste. Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. intr-un interval de timp. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. cu lichid. pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. respectiv lungimi egale de tub. daca virarea de culoare se face mai rapid. Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. gradat direct in grade Celsius. Uneori acest lucru este imposibil. privind prin luneta. Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare. Termograful. neavand legatura cu rezervorul.

Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare. Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC. deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. setul 350 670ºC in siderurgie s. deci. Astfel. si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei. setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala. Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale.d. pe scara Celsius. Astfel. feldspat. In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale. prin conventie. 9. setul Thermocrom 65 . Sunt executate din materiale ceramice – caolin..a. 30 grade unul de altul. se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport. vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii. ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase. Indicatoare fuzibile (martori).m. 200ºC se utilizeaza in industria hartiei. . Se fabrica in doua marimi. unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim. carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii... astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 . avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior. a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius. sub actiunea greutatii proprii. in grupuri de cate trei indicatoare. al doilea cu numarul imediat superior.. O a treia scara termometrica. avand forma unui trunchi de piramida. cauciucului. cuart. deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit.Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi. iar al treilea cu numarul imediat inferior. scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit. chimica si electrotehnica. iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC. Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice. Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica. Practic. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala). o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. de forma cilindrica.

Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei. In lipsa unor procese secundare de transformare energetica. Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273. Temperatura absoluta.237.15 263.15 573. acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece. Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T. In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K]. Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0.459 .20 .15 303. al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = . Principiul schimbului de caldura.8 tºC tºF = 32 + 1. Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius.16 -4 .15 313. Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact.15 278. Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei. proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri. Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila.15 323.15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC .15 293.15 363. Principiul transformarilor inverse. dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic. Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene.15 333. are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece.15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF .15 .8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale.15 .15ºC). Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1.15 258. Din moment ce energia nu poate fi nici .15 283.15 353. in urma racirii corpului cald.Scara termometrica folosita universal este scara Celsius.15 473.218.15 423.12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10.15 373. Calorimetria.15 273.10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253.15 343.6 . Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece.273.15 268.

Pentru a raci rapid un corp metalic. Similar. Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade. Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice. care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite. la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. lichida sau gazoasa. Rezulta ca daca un corp are masa m. s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. se poate raci un corp solid intr-un gaz s. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite. adica: Q = m.a. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica. Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe. in functie de temperatura. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. se pot amesteca doua lichide. .m.c. Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr). acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii.creata. atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. cc – caldura specifica a corpului cald. La punctul 3. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid.d. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala. nici distrusa.

Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: . Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori. . fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie. vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea. printre care si gheata. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. zapada carbonica. se descompun (lemnul.Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. In afara de efectul de racire accentuat. temperatura acestora se modifica. Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta. Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp. Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei. densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. rapid si cu zgomot (fierbere). Astfel: . Fac exceptie unele corpuri. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca. lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. cand in vas se gaseste numai apa. aburi).a.). La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei. Desi isi mentin volum constant. lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa. Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus. Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective. Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii. Prin topire.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii. . Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. numai la suprafata lichidului. Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara. pentaclorura de fosfor. Experimental s-a stabilit ca. Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare. hartia.In cazul substantelor pure. Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. in conditii de presiune constanta. Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex.). sub cele trei forme de agregare: solida (gheata). Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent. untul s. Alte substante sublimeaza. constante si caracteristice fiecarei substante. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori. proportionala cu cantitatea de caldura primita. nici volumul si trece in stare gazoasa. la presiune constanta. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire. acidul benzoic. fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. Dupa topirea ultimei bucati de gheata. Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare. nu au forma proprie. Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire. 2.Spre deosebire de acestea. in absenta oxigenului. transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate. clorura de amoniu etc. . albuminoidele) si dau nastere unor alte substante. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. transformandu-se in apa. Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. adica transformarile de stare. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. respectiv vaporizare).Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura. Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare. in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita. Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. 3. Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative. Sunt corpuri care prin incalzire. ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. iodul.

Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. In caz contrar. iar aliajul Rose (bismut. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. staniu si plumb). formule. 4. se topeste la 95ºC. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. staniu. Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. respectiv topirea si vaporizarea. de exemplu. In cursul lichefierii. valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg.O comportare interesanta au. vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere. Topirea si solidificarea pe de o parte. daca presiunea se mentine constanta. presiunea este mai mare decat cea normala. qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. compus din cadmiu. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus. La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. Astfel aliajul Wood. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce. Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu. Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului). plumb si bismut. Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta. Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. staniu. Astfel. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare). . treptat. Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC. aliajele. 5. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare. Aliajul Lipowitz (plumb. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta. cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante. vaporizarea lichidelor componente. dependente de natura substantelor respecitve. la temperatura si presiune constante. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. Simboluri. in cursul procesului de topire. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. Intr-un cazan de aburi. are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC. corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare.

La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric. explica marea sa eficacitate ca agent stingator. Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538. Compozitia lor in parti de greutate: . Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat.38. (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC. este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen.Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6. topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul. O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni.7 = 623.2 Sn + 10 Cd .87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu. in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere. de topire si vaporizare. Pentru a transforma un gram de apa.7 cal. inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor. Alteori. daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita. urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica.9 Pb + 14.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg .3 Sn + 10 Cd . Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538.7 Pb + 13.Aliajul Wood: 50.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC. Caldura de vaporizare ridicata. se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint).Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC . Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente.1 Bi + 24. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur. este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538. de la temperatura normala (15ºC) in vapori. Spre exemplu. Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia. apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu. Fiind dispersata in particule foarte mici. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor. . Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor. Capitolul III Dilatarea corpurilor 1.7 cal/g. Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei.Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. care caracterizeaza apa.

lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara. Practic. fire etc. 2.3 13. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii.7 4.7 4.2 13.6 16. diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata.6 15.9 11 13.6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23. Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala.106 grd-1.4 20 20. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica.8 19. lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate. Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime.1 12.2 16. platina).6 20.7 12 9 29 0.5 25. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α.2 11.5 0 – 800 22. 3.5 26.1 29.9 0.2 0. si dilatarea in volum.6 4.8 15 15.1 0.9 15.9 14.Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid.5 10.7 12.8 14. l0 = lungimea initiala.1 9.1 14.7 12.9 13.5 0.2 13. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul.1000 10. indeosebi pentru gaze.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide .5 4.5 16.4 17.5 4.4 0. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t). lichid sau gaz.6 16. Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale.8 18.2 15.3 9.3 31.6 - 0 .6 9.1 9. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC.3 12. dependent de natura substantei din care este facuta).6 - 4.6 16.6 14.8 13.4 13 11. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza.6 9. Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1.5 4.5 278.3 20.6 14.5 14. in intervalul de temperatura ºC.6 0.6 16 17. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24. factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material. Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare.1 16.2 14.

180. lama bimetalica va fi puternic racita.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic. pentru care a fost etalonat. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv.Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18. Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator.26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie. Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65. Daca. 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare. Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic. telefonice. zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie). Astfel. Firele circuitelor electrice.21 18. Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18. Detectorul termovelocimetric. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta.).25 117 0 – 100 18. Exemplele pot continua. radiatie solara etc.2 107 α. 95. detector termostatic cu aliaj fuzibil. Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare).19 - 0 – 20 138 120 50 18. spre deosebire de precedentele. Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta. In functie de elementul sensibil. In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala.105 grd-1. clocitoare automata. 130. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc. independent de valoarea absoluta a acesteia. se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite. Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa. detector termostatic cu aliaj eutectic. 3. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior. avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler. Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei. in intervalul de temperatura ºC. care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului. Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu. lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente. 230 sau 280ºC. 75.22 108 110 112 2. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor. Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut. telegrafice etc.54 ∙ 10-5 grd-1). actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii. de asemenea la o temperatura prestabilita. deci a sensibilitatii. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile. Spre exemplu. deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide. legat la contactele unui releu electric amplasat in detector.21 18. 4. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil. Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. Detector termostatic cu aliaj eutectic. cuptoare etc. dimpotriva. αzinc = 3. prin ingrosarea lamelei . lama bimetalica se va curba.1 x 10-5 grad-1.

Se poate deci. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric. Generalitati Anterior. . Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. la temperatura constanta. Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. rezistenta. fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. mentinandu-si insa aceeasi alura. Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. Sau. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. Capitolul IV Legile gazelor 1. cand temperatura se mentine constanta. Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. cand temperatura creste lent. sub actiunea presiunii create. Astfel. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare. Pentru pompieri.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. la temperatura constanta. Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. se asaza la o greutate G. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta. Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz. V. 2. se obtine o curba. adica presiunea din copul pompei creste. Practic. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. lamelele a reactioneaza cu intarziere. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului. prin impingerea pistonului. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice.

pe masura ce temperatura aerului din balon creste. presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. variatia presiunii raportata la presiunea initiala. bula de mercur fiind in echilibru. Gay Lussac a descoperit. Sub influenta caldurii degajate. Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1. si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen. prin incalzire. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide. la inceputul secolului XIX. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal. Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. indiferent de natura gazului. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. 273. Facand experiente cu gaze. V0 – volumul initial. bioxid de carbon.3. printr-o linie paralela cu axa volumelor. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca. cu sectiune constanta. la presiune constanta. Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4.15 .15 ∆T – variatia temperaturii. acetilena etc. Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. fapt care provoaca explozia. legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta. 273. in care se gaseste o bula de mercur. intr-un volum constant.

56 0. La buteliile cu gaze comprimate.90 0.75 0.40 1. care asigura racirea la nevoie. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 . Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta.48 1. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent. fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului.19 0. cu variatie rapida a temperaturii. deoarece recipientele fiind inchise complet.19 0.80 0. Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p . la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea.90 0. Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere.76 0. statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala. in preajma unor surse de caldura.72 0. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori.44 0. depozite de rezervoare.51 1. Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului. cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta.08 0. Teoria cinetico-moleculara a gazelor .po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate. volum si temperatura). 5. Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului.19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0.34 0. in rafinarii.275 0.68 0.60 1.Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate. In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei. De altfel.54 0. Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0. Din acest motiv.502 0. presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile.42 0.78 0.20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor. recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz. sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po. Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune.75 1. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza. umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient.40 0.57 0.600ºC.79 0.

273. In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = . transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma. de exemplu. acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala. V. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba. Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. teoretic. se reduce orice agitatie termica. V0. creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor. Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut. deoarece β = α = __1__ grd-1. in unitatea de timp.273. nemiscate. In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau.15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante. Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa. Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta). moleculele ramanand.Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau. Cu cat scade temperatura. iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant). Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara.15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze. Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului. racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila. In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero. 6. legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta). La limita. pe rand. stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron. se micsoreaza. acest fenomen determina presiunea gazului. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0. Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari. t0 = 0 ºC si de stare finala p. numarul de ciocniri ale moleculelor. Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin. Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): . deci volumul gradului. Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii.15ºC β Deci la temperatura de – 273. cu alte cuvinte zeroul absolut. t. adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita.1 = . adica presiunea.

p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac). la 0ºC. legea gazelor perfecte capata o forma simplificata. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari.15 Conform formulei (9): 273. dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima. ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare.15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273. V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului. desi foarte reduse. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin. Practic insa. V0 si t0 = 0ºC. adica la presiuni scazute. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7. T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8. In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t). Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0. Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte.15 + t α __1__ 273. deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273. dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar. p0.15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz. . Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse.

dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent. in toata masa corpului. in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1. a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. de exemplu metalele. erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari. Procesul de propagare a caldurii. Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. se constanta ca si celalalt capat. atat pentru presiuni cat si pentru volume. caldura trece de la corpul cald catre cel rece. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate. adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. in absenta acestor forte. coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor.V nu mai ramane constant. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). datorita miscarilor moleculare. poate fi incetinit sau extins in timp. se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura. Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece. ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii. Unele. Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. tinut la exterior. se incalzeste. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor. convectie si radiatie. 2. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta. in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. treptat. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa. avand temperaturi diferite. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. . unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. deci invers proportionala cu volumul. In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului. Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . La presiuni mai mari. care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte. Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d. se afla in contact direct. crescand odata cu presiunea. Spre exemplu. care este de asemenea invers proportional cu volumul. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare.

) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale. h.89 0. in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie.6 0. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului.33 Lemn de stejar 0.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0.cu 15% nichel .35 Ulei de transformator Gaze 0.06 – 0.6 Mercur 0.7 Linoleum 1. procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide. prin unitatea de suprafata a unui perete plan.3 Pamant 0. care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura.cu 5 % nichel . coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora.24 – 0.054 0. In interiorul corpului atomii cu energie mare. sunt izolanti termici. este foarte scazuta.036 – 0.cu 50% nichel .1 – 0. la 20ºC exprimat in kcal/m.044 – 0.75 – 1.15 – 0.5 Nichel tehnic 12. trebuie facuta si in cazul gazelor.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie.13 0.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele.15 – 0.020 0. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri.0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0.06 – 0.2 – 0.035 Vata de sticla 0.16 Ulei de parafina 0.5 – 2. vata de sticla etc. Conform teoriei cinetico-moleculare. .11 – 0.1 0. exceptand mercurul.051 0. sunt date in tabela 9. la 20ºC.2 Plexiglas 1.4 0. Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ.6 Bioxid de carbon 0.158 0.12 Pluta placi 0.75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel .34 0.Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze.15 0.4 Marmura 0.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9.cu 20% nichel .150 kcal/m. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa.17 – 0. deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic. ºC Aluminiu pur (99. pentru un anumit interval de temperaturi.14 0.12 Pluta sfaramata 0. Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri.89 Portelan 0. Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: .Conductibilitatea termica a lichidelor. Singura exceptie o face hidrogenul. cu spatii umplute cu aer.37 Tencuiala de var Izolanti termici 0. privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor.15 8.grd.12 – 0.3 Piele 0.043 .12 – 0.5 – 0. cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius. .05 0.h.m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare. situati in preajma sursei calde.3 3 1. Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta.12 – 0.15 0. Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid. cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa.03 – 0. Coeficientul λ variaza cu temperatura. Aceeasi remarca.5 – 0.1 0. fara a se face erori prea mari.0 0. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura.3 Sticla obisnuita 0.

fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze. ferestre etc. Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m .Sub influenta caldurii primite. 4. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus. cu suprafata mare. starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. Dimpotriva. Spre exemplu. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte. care asigura cea mai buna izolare termica. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera.Cedarea energiei se face din aproape in aproape.). Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m . Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. densitate etc. la o distanta cat mai mare unul de altul. Transmiterea caldurii prin radiatie .). In cazul gazelor insa. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul. analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa.). prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza. incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc. fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate. Dilatandu-se. sub controlul specialistilor.) ale spatiilor respective. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. relativ scazuta. de la atom la atom. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor. sau mai simplu convectia caldurii. ulei de racire etc. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura. Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii. O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. din regiunea calda catre cea rece. la partea de sus a incaperii. Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu. deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V. conductibilitatea termica joaca un rol secundar. In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. fumului si gazelor de ardere. care transmite caldura produsa. Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu. temperatura atmosferica etc. Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie. pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. din cauza caldurii primite. vascozitate. astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie. in acoperis. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble. 3. care propaga energia termica in spatiu. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate. aer. Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus. Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie. La partea superioara a halelor industriale. Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu. dar ca exista o distanta optima. In domeniul combaterii incendiilor. schimbatoare de caldura etc. Practic insa.

Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente. S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. De obicei. de exemplu. in caz de incendiu. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele. culoarea lor. prin conductie si convectie. impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu. Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile. Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata. parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii. c – constanta de radiatie a corpurilor. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: .000 km/s. Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi. de natura si culoarea acestor corpuri. existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. pozitia lor relativa etc.). Pentru acest motiv.Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului. care pentru corpul negru este de 4. Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. In mod global. propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece. de la un obiectiv incendiat la altul. concentrand razele solare asupra lui.Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii. in spatiul inconjurator. S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²]. . reflecta o cantitate mai mare de energie radianta. negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie. In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus . materialul se va aprinde. exprimata in kcal/h. Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire. Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta. deschise la culoare. energia termica fiind transmisa. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa. . Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K]. 5.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat. . fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului. intalnite in practica.Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale. de starea lor de finisare a suprafetelor. Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica. materialul. distanta relativa. Practic.un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute.timpul. Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. ele fiind determinate prin constructie. sau invers. In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere. in functie de tipul si destinatia lor. .Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. se reflecta si se refracta ca si lumina. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura. cu o viteza egala cu cea a luminii. era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase. Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii. Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie. in acest caz. Caldura radiata se propaga in linie dreapta. In asemenea cazuri. care se aplica. exclusiv prin radiatie.96 ___kcal___ . 300. depasind valori de 6 – 700ºC.diferenta de temperatura intre cele doua surse. Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri. caracteristicile fluidului purtator etc. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica. .

pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise. Procesul de transmitere a caldurii. subansamblele cazanului pot fi . fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare. Din punct de vedere termic. in care circula apa. capacitatea si parametrii aburului etc. Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze. in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere. prin peretii acestor tevi. In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. electrica etc. In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii. sunt vopsite in argintiu. La agregatele moderne. in toate ramurile economiei nationale. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului. Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. Anumite masini de incendiu. de diverse tipuri. Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . de mare putere. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus. respectiv aburul). de regula. circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid. Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde. captusit cu material refractar. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. locul de utilizare. lichid sau gazos.de absorbtie. la apa. In focar si canalele de gaze. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. Practic. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. abur. Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului. Astfel.). Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere.. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie. intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. pe care sunt fixate subansamble functionale. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului. se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). are un larg camp de intrebuintare. care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur.) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. dotate cu puternice mijloace de stingere. In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze. si prin conductie. fapt care determina scaderea temperaturii lor. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. cedand o parte din caldura. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura). Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere. Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante. pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. felul combustibilului. In functie de tipul constructiv. In principiu. Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. purtatorul de energie (agentul termic). al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. care.. circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului. rafinarii etc. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur. montate in cazan. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar. Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. nu exista obiectiv industrial. gaze etc. este un fluid (apa. din depozite. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei.

Tirajul poate fi natural. ambele deservite de un circuit de ulei. in centralele electrice. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta. numita tiraj. Astfel. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem . este necesara o forta exterioara. destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete. In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. propriu unei anumite cladiri. ferestre de observatie etc. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete.000 kW. la turbinele actuale. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta.2 – 2. cand este creat cu ajutorul unui cos inalt. dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. doua sau mai multe celule. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv. Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici. Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. Principal. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%. materializat in miscarea discului. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale). Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare. instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala. pentru incalzire. Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu.construite din una. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate. sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu.5 at si t > 100ºC). la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s. In ajutaje. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei. calde. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. 3. in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic. De regula. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. fapt ce poate fi realizat foarte usor. unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%. sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. 2. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare.

la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). explozie. de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare. Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura. Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor. Obiectul electrostaticii . PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1. in vederea realizarii unei arderi complete. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare. Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela. evacuare). la care pregatirea agentului termic. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica. Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. Astfel.a. Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz). acetilena. In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. Diesel. Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie. Constructiv. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru. modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil. in cazul compresorului pistonul este miscat. Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie. Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. La compresoarele pentru oxigen. compresie. la o presiune mai ridicata. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s. Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere. este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata.m. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea. oxigen etc. Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. intr-un rezervor. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia. Uneori insa. 5. Ca si motorul. drept lubrifiant se foloseste apa. intr-o multitudine de variante constructive. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute.d. obtinerea unui lucru mecanic util. Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina. la acest tip de compresoare. Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice. iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa. motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic. in energie cinetica. Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. de o sursa de energie exterioara. care executa lucrul mecanic. 4.

iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui.) o lasa sa se propage in intreaga masa. fie negativ. Electronul este extrem de mic. diverse minerale. Cercetarile. de exemplu datorita frecarii. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac.9 ∙ 10-27 g. Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. chihlimbarul. parafina etc. Indiferent de corpul care se freaca. Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. el se electrizeaza fie pozitiv. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. unul negativ. experimentarile au fost reluate. fulgi de pasare. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre. in schimb in stare umeda devin conductori. electricitate negativa.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. ambele feluri de electricitate in cantitati egale. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. egala si de semn contrar cu sarcina unui electron. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii. prin anul 1600. 3. dupa ce acestea au fost frecate. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. el este de 1836. Prin frecarea a doua corpuri. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa.) in timp ce altele. un electron cantareste 0. rasina. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi. Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric. Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. ambele se electrizeaza reciproc. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. Protonii au sarcini electrice pozitive. Daca din diferite cauze. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. in acest domeniu au continuat. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. 2. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista. negativ. in anul 1746. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. egale si de semn contrar cu ale electronilor. fenomenul s-a numit electrizare. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori. marmura etc. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica). Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. sticla. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. ebonita. sulful. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive. electricitate pozitiva. intotdeauna. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive. si-l incarca negativ. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. Acesta este principiul conservarii electricitatii. atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici. in timpul electrizarii apar. Pana nu de mult. ceara rosie. tesuturi animale sau vegetale. (metale. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni. care inainte se neutralizau reciproc. egala si de semn contrar. adica sunt lipsiti de sarcini electrice. .Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina. Din aceasta cauza. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. care in limba greaca este denumit electron. solutii saline. bazice sau acide etc. iar celalalt pozitiv. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. bucatele de hartie.. Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare. Mult mai tarziu.

legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. In acest caz. indus. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. La corpurile rau conductoare. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. fenomenele electrice. de la atomii din regiunile vecine. Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva. pe care atomul a primit-o. in cantitati egale. Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. in afara electronilor legati de proton. numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. parafina si altele. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. uleiul. Adesea. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. in momentul trecerii pe un izolant. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. Sarcina negativa. este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. cele doua sarcini se anuleaza. Doua sarcini electrice. intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele. prin contact si prin influenta. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. Matematic. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. 4. s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect.In cazul frecarii a doua corpuri. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. si electroni liberi raspanditi la intamplare. daca inductorul este incarcat pozitiv. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. 5. corpul electrizat. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact. care sa aiba menirea de compensare a pierderii. Electrizarea prin influenta. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. iar cel ce-a primit-o. pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. mai exista. q1 ∙ q2 in care. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite. ebonita. Asa de exemplu. intre atomi. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. Un electron. inainte de a se indeparta de inductorul. fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare. In unele corpuri. care se raspandeste pe toata intinderea lui. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. ε r² . pentru ca ei nu pot primi alti electroni. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. Electrizarea prin contact. Electrizarea prin frecare. cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. egale. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. multa vreme ramase neexplicate.

Ebonita . in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric. Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati.G. Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric. Densitatea electrica. Adica σ = q in care. forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1. 6. Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei. Adica E = F .S.8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e).Alcool etilic .Mica ε 2 2. Asa. Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3. In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant.3 5–7 6 In sistemul C. Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor. ε constanta dielectrica sau permitivitatea.109 unitati de sarcina electrica. q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q . forta de interactiune se masoara in dyne.6 – 4. iar fortele electrice nu actioneaza spre interior.0003 1. Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita. Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant. Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. Spatiul din jurul unui corp electrizat. este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp. aflate in apropierea lui. sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara. daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat.00007 1.Anilina . O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica.Sulf .Bioxid de carbon ε 1. q – cantitatea de electricitate in coulombi. ε r² Intensitatea campului electric. Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide . Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. notata cu E.Aer .105 dyne).5 7. Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4.Petrol . Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric. pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara.Ulei de transformator . S σ este densitatea superficiala in coulombi/m².2 26 81 Gaze .Parafina . de exemplu. es. In sistemul international. r distanta dintre centrele corpurilor electrizate.Apa ε 2 2. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant.Heliu .Sticla . El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior. q .Hidrogen . Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse. va fi respinsa cu forta F.0006 1. Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q.001 Solide .F este forta de interactiune. atunci datorita inductiei. S – suprafata in m².7 3. la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric. 7.

Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica. 300 In fizica atomica si nucleara. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B. expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q. Prin urmare.6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1. energia se masoara cu electrovoltul (eV). Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit. VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA .e.e. punctuala. 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u.VB). V . 9. Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte.8 ∙ 10-10 __1__ = 1.s. Deci. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB. Pe timpul deplasarii. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp. 1 C 3∙109u.s. deoarece capacitatea lor electrica este mai mare.6 ∙ 1012 ergi = 1. forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L. 8. Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential. Deci. Unitatea de tensiune electrica este voltul. ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA. valoarea lui fiind _Q_.Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb. Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic. Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric. Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 .6 ∙10-5 jouli. Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic. atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa. Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric. L = 4. intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q . care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera. Deci.

in principal. deasupra unui camp sau unei mari.10 cm. in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua. Astfel se explica de ce campul electric. Pamantul este incarcat negativ. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. are sensul constant. Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. sferice si cilindrice. C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. In acest caz. Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m. Deci. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. care este curentul de descarcare. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. La nivelul solului si in conditii normale. potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. senin. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. devenind „ioni mari”. miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare. 11. in cantitati destul de mari. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. iar Pamantul negativ. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. Liniile de forta ale campului se orienteaza. intr-un camp de 100 V/m. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. tensiunea de strapungere si pierderile de putere. in scurt timp se evapora. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim. 10. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. de razele cosmice. 1 V 3 ∙ 102 Practic. iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. Aceasta crestere. intre atmosfera si Pamant. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. Stropii de aer foarte fini. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. de sus in jos. Deci. de regula. . formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili. ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul. ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. iar potentialul atmosferic este pozitiv. In unitatea de volum numarul ionilor creste. Ionii mici. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9.

trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi. Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete. Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri. deci apare pericolul descarcarilor electrice. sarme subtiri de otel. Dupa cateva sutimi de secunda. motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. . a grinzilor si a zidurilor. Astfel. Urme vizibile de incalzire. apare un gen de fulger destul de interesant. iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. aprinderea este posibila. catre Pamant. care strabate intregul traseu pana la nor. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. Deoarece fulgerul este un fenomen electric. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5. ferestre deschise. insa in directii oarecum diferite. 12. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. ambele catre Pamant. tunetul. dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km.In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. Alte ori. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. care pluteste in aer.10-9 kW. daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ. de cinci sau de mai multe ori.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica.). paie etc. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. miscarea se face in trepte. Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara). intre ei pot sa apara mari diferente de potential. Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului. a sulfului. pe usi. Din cauza suprapresiunii. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara. se numeste fulger. de-a lungul unui traseu. Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des. De obicei. a produselor fainoase. ioni formati din razele cosmice. a stalpilor de lemn. sta circa 50 microsecunde. iar in unele cazuri. Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. cladura. din caramida si din alte asemenea materiale. care mentin timp indelungat sarcinile electrice. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. trasnetul se repeta o data. In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc. datorita frecarii. Datorita curentilor de aer. bineinteles datorita frecarii. In schimb. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip. La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor. Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. putand da nastere la incendii. se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. iar printro destindere rapida a aerului. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata. care devine conductor pe acest traseu.). in minele de carbuni etc. numita si linie de intoarece. Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer. Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. benzina etc. in punctele atinse de trasnet. de apa. Descarcarea electrica. Ca si fulgerul. o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn. El este o descarcare electrica foarte rara. Deci. declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta. Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv. sarcinile pozitive si negative sunt separate. in calea scurgerii lui catre Pamant. numit fulger globular. Cateodata. de doua ori. care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet. sarme zincate. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice.

adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero. are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. rolan etc. in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta. incarcarea si descarcarea produselor petroliere.Benzen si eter. la presiunea de 1. ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. la 3000 V aproape toate gazele combustibile. de regula. circuland printr-o conducta metalica. La o curgere laminara a lichidului combustibil. sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. de viteza de curgere a lichidului. La 1000 V se inflameaza benzina. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc. in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. in curentul de lichid. determina separarea lor. de proprietatile dielectrice. care se produc la pomparea. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare. Pentru jumatatea superioara a curelei. La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil. parti metalice. roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii.). Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor. Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa. in cazul formarii scanteilor. fibre sintetice etc. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero. apoi cele de bumbac si lana. decat la miimi de miliamperi.5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. intensifica incarcarea electrostatica. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc. ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn.Benzen in cadere libera . Astfel petrecandu-se fenomenul. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului. un barbotaj. In schimb. Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari. In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. apoi se mentine cam la aceeasi valoare. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice. de lungimea si diametrul conductei respective. sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui. pe cateba materiale plastice. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor. La descarcarea electricitatii.Benzen. cauciuc. depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. ca urmare a descarcarilor electrice. Pe timpul spalarii. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. roata motrica . de densitatea si vascozitatea lichidului. In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor. La un rezervor umplut incomplet. totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile. Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. in momentul infasurarii pe roata condusa. Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. la viteza de 10 m/s . adica se produce o turbulenta. In mod teoretic. Datorita antrenarii si desprinderii. care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. Cu cat lichidul se agita mai mult. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s . relon. la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc.

impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei.e. in energie electrica. miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent.. sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis. incarcarea transmisie. Sursa de curent. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase. Forta electromotoare.m. Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic. care micsoreaza forta electromotoare. precum si de marimea si starea suprafetei de contact. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul. de obicei. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. deci f.e. 2. termica. caldura. electromotor etc. Capitolul VIII Electrodinamica 1. care leaga bornele consumatorului. Tensiunea electrica. In afara capacitatii curelei. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi. dispozitivele de pulverizare. f. miscare etc. Sursa de curent transforma energia mecanica. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential). va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb. In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. E = W. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva. In general. aparat de incalzit. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante. in care se descarca. in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini. Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza. Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare. se va exprima in volti. Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor. Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica. viteza de miscare si latimea curelei. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice.si cureaua se desprinde de pe ea.m. Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare. constituie generatorul de sarcini electrice. In acest caz. conductele de transport pneumatic.) si din doua conductoare. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential. Ea este aceea care provoaca curentul electric. In zona de incarcare se gasesc. iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina. este: W = q E. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica. Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. chimica sau o alta forma de energie. de amestecare si alte dispozitive tehnologice. iar cea motrica le neutralizeaza). in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator. Diferenta de potential sau . acumulator.

nu mai curge nici un curent de apa prin conducta. cu electricitate.s care reprezinta in S.s. Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica. tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior. u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi. cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare. Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda. atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul. in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. Amperul reprezinta o cantitate de 6. neglijabila. t Q = I ∙ t.I. De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper. deci nici o diferenta de potential.m. rezulta. iar simbolul este Ω.). In sistemul de unitati international (SI). In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele.” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. 3. Valoarea tensiunii electrice U.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor. adica in care nu exista diferenta de electroni. Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor. Din relatia I = Q . Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s). Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica.10-7 kg. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t. Daca I = 1 A. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica. 4. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate. cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt.-2 (newtoni) pe metru lungime. . Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel.h. Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper. In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime. rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila.tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm². ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2. 1 s = 1 amper-secunda = 1 A. Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm. Daca notam cu I intensitatea curentului. iar t = 1 s. un coulomb (C). unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V). atunci Q = 1 A. care are ca simbol litera A.

0002 0. Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ).Cromnichel . Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare. U=R∙I unde factorul de proportionalitate R. aplicata intre cele doua puncte ale conductorului. reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales. rezistenta pielii.13 – 0. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare.00004 0. contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica. adica. sa scada.Crom . In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul .Plumb . Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica. Experienta arata ca pentru un conductor dat.Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0.42 0. U – tensiunea in volti.98 0.Manganin .Platina .0003 0.42 0. Totusi.0175 1.3 0.47 0. 5. rezistenta de contact. cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan.0004 0.20 0.00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric.49 1. Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm.Nichelin .Aluminiu .25 0.016 7.0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0. rezistenta imbracamintii.0042 0. Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava.0039 0.221 0. R – rezistenta in ohmi.028 0. exista o relatie de proportionalitate directa. Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne.Carbon . Simbolul international al rezistivitatii este Ω.Oteluri . R=U I sau.Constantan . are valoarea de 1 Ω. ori sa ramana practic constanta.00411 0.004 0.00625 0.Nicrom .Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V. Deci.Cupru . ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ). Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta. celelalte pot varia intre limite foarte largi. I=U R I este intensitatea curentului in amperi. Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²).00006 0. . intre diferenta de potential U.107 0. atunci rezistenta lui. cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni.0004 0.10 0.m.04 0. numita rezistivitate. de mii de ohmi (1000 – 10000).0003 0.Argint . aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului. prin acesta trece un curent de 1 A.0040 0.Argentan . exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice.00015 0. chiar si de joasa tensiune.Alama . cum este cazul la metale. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm.002 0.

Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg. Presupunem un ochi al retelei de conductori. rezulta: u = r I. Prin legarea rezistentelor in paralel. U = RI E = r I + RI = (r + R) I. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential. Legea I a lui Kirchhoff. de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului. deci mai multi curenti. in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic. care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R. Legarea rezistentelor in serie. in paralel (derivatie) si mixt. cuprinzand mai multe ramificatii. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. parcurs de curenti electrici. la bornele caruia se produce forta electromotoare E. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. cand exista mai multe rezistente. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. . In acest caz E = u + U. adica una langa alta.. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. In acest caz. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv. Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. cu diferite legaturi exterioare. este egala cu forta electromotoare respectiva. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff. Intr-un circuit electric. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte. care contine o forta electromotoare. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie. in lungul rezistentelor succesive. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. adica: 1=1+1+1+. intr-un ochi de retea. Legea rezistentelor. Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. In acest caz. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0.. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare. b) Legile lui Kirchhoff.

iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel.I.I.24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli. Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor. Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U.t. ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh). in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste. care se transmite in mediul inconjurator.24 inmultit cu energia electrica in jouli.000 Ws (jouli) .I.t si deci. Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca. W = U. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare. 6. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ. wati t sau P = R. R = R2 x R3 R2 + R3 deci. adica P = W = U.24 W. 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi. dar Q = I. R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz.t. in Ws sau jouli W = R. adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0. deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici.600. iar in calorii: Q = 0. Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului. cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului.Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie. atunci: Q = 0.I². Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste.t.

Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator.). Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca. care inmagazineaza caldura primita. Sudarea electrica. slabirii arcurilor de apasare etc. . becul electric. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte. dupa legea lui Joule-Lenz. etc. o rezistenta marita la trecerea curentului. incalzeste masa metalica. se obtine imbinarea dorita. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. caldura degajata. cu cat curentul care le parcurge este mai intens. Fierul de calcat. intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. radiatorul electric. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi. Aparate de uz casnic. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului. asezate in niste canale adanci. cand este vorba de motoare electrice. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. Totusi. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. ce trece prin rezistenta de contact. La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste. intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului. temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea. pe care se asaza un strat izolant de mica. va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. Oricare ar fi situatia. calirea otelului. se realizeaza sudura electrica etc. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului. plita electrica. a carborundului. 7. Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. a oxizilor de azot etc. Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc. Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. in practica apar situatii cand din diferite cauze. topirea etc. cuptorul electric. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati. Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. vibratiilor. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. de exemplu. In principiu. de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase. Efectele curentului electric Efectul caloric. care constituie celalalt electrod. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare.736 kW. Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare). La cuptorul cu arc voltaic. ciocanul electric de lipit. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor. Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. La trecerea curentului electric prin rezistenta. In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). in general. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. fierul de calcat. Este format dintr-un bloc metalic. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. borne etc. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura. fabricarea otelurilor speciale. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat.

valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. ridicarea zmeelor etc. Orice contact (imbinare) intre conductoare. in astfel de cazuri. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare. Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit. trasnet. volfram etc. deci poate fi monofazat. Dupa curentul de soc. capabil sa transforme energia electrica in caldura. intre care exsita o diferenta de potential. vin in contact. In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). la fabricarea magnetilor. Efectul magnetic. Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc. la conductoarele cu izolatie.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. cripton etc. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice. Din aceasta cauza. se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata.. intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. invelisul de protectie crapa. Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. legat la polul negativ. deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect. Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. la construirea soneriilor. Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric. este cel mai raspandit. care se produce ori de cate ori doua conductoare. Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru. In principiu. bifazat si trifazat. racirea se face greu.Iluminatul electric. ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. care se degaja la anod). Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: . defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara. legaturile executate necorespunzator. 8. Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate. a electricitatii atmosferice. la construirea de galvanometre etc.. electromagnetilor. locul de imbinare sa se incalzeasca mult. a) Scurtcircuitul. se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct. Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire.pentru cabluri aeriene: vantul. . Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. favorizand producerea scurtcircuitelor. In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent. Initial curentul electric este normal. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului. creeaza o anumita rezistenta de trecere. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). de cele mai multe ori datorita imbatranirii. fie prin reactii secundare. se deterioreaza. acesta se incalzeste. fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S. contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune. Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor. adica pana la mii de amperi. patruderii umiditatii. acid sau baza) numit electrolit. fix sau mobil. devinde incandescent si emite raze luminoase. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale. iar celalalt. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. Din cauza supraincalzirii conductoarelor. conectat in acel punct. in terapie. care dureaza un timp foarte scurt. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului. atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. impreuna cu cantitatea de caldura degajata. filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. arborii. . Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora. ca de exemplu. pentru care a fost proiectata. Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul. Efectul chimic al curentului electric. cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor. In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. catod. O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare.).

Curentul nominal al fuzibilului In. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC. In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului). indicat de fabrica constructoare. cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica.5 2. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14. Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. Ca si scanteile electrice. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita. Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t. Arcul electric este o descarcare disruptiva. 9. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia. Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic. Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului. distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1. b) Arcul electric. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. Aceasta corelare se arata in tabela 13. plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. continua. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea. In cazul scurtcircuitelor. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta. convectie si conductie. diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. un curent de scurtcircuit tranzitoriu. apar deci suprasarcini. radiatoare. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. In conditii normale.De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie.

iar ultima pentru 80 – 100 A. piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama. adica la pornire. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc. cu un singur loc de topire. Se topeste intr-o ora la sarcina de . tubulare inchise fara material de umplutura. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare. 125. de tip LF pentru legaturi in fata. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart.3 In 1. 300. in cateva miimi de secunda. de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. Dupa domeniul de utilizare.. se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise. care au o mare raspandire la noi in tara. tubulare deschise.5 ori valoarea nominala. 36. nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina. insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric. in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A.3 – 1.conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate. Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare. Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic.. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent. capacul filetat si piese de contact. 100. curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata.. a doua varianta pentru 20. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate. 225.. 125. 25. care duce la distrugerea izolatiei. Pentru protectia motoarelor electrice. sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri. montate in cutii. Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire.. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu. Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare). sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida. cu ajutorul unui releu de protectie. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu. Sigurantele automate. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60. soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. fuzibilul topindu-se la un curent de 1. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta.supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita.5 In In principiu. Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc. care se produce in interior. .defectarea unor prize. in instalatiile electrice interioare. protejate cu un strat de metal anticorosiv. dulii sau intrerupatoare.. Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama. Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia. pentru curenti nominali intre 6 si 100 A. de exemplu. 500 si 600 A. Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de . b) Intrerupatoare automate. 100.. patron fuzibil. tubulare inchise cu material de umplutura. care indica topirea rapida a firului fuzibil. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate.9 In Cu intarziere 3 In 3.. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. . 160. .8 mm. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie. 350 A.. 200. montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. in tara noastra.6 In Cu inertie 1. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80. In practica sunt situatii. 10 si 16 A. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet. Asa de exemplu. Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6. 80. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V. 45 si 60 A. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal.6 In 1. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A. 160 si 200 A. tablouri capsulate etc. 260. Normal sau fara intarziere 1. pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450. la tensiunea nominala de 500 V. Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: . la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit.

Curentul electric in electroliti a) Electroliza. DITA – 60 A. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. Intrerupatoarele automate in aer DITA. protejat cu o plasa metalicaz. Glubul este fixat de corpul propriu-zis. Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. ca urmare a unei scantei la dulie. nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. in caz de innegrire se schimba. ermetice. Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. iar releele termice si electromagnetice. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. . DITA 100 – A). Se curata de praf. Abajurul fixat de corp. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. protectia contra suprasarcinilor. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor.In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia. incaperi cu praf. Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. Pentru o perfecta functionare. se verifica starea contactelor si reglajul releelor. Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. 11. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede. de impuritati. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. indeplinind si functii mai complexe. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V. Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. 10. in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive. Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive. pentru curenti nominali de 350 A. dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. corpuri de iluminat monobloc. Globul de sticla. La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. Asa cum s-a mai aratat. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. protejate impotriva prafului si umezelii. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. cu carcasa din fonta. de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. Cand suprapresiunea scade. de asemenea diminueaza socurile mecanice. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. in mod frecvent. De asemenea. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. DITA – 25 A. avand o constructie relativ simpla. urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. protectia contra caderii tensiunii. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. antiexplozive (antigrizutoase). asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului. in cazul unor deteriorari mecanice. este bine fixat.

Q in g. Adica. argint etc. formandu-se si acid sulfuric. care contine deuteriu. oxigenul si grupele de anioni. introducand un factor de proportionalitate k1. iar la anod metaloizii. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. Substanta prin care trece se numeste electrolit. Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. fenomenul respectiv fiind numit electroliza. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi. Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica. I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde). electrozi. din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici. Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. De exemplu. se separa cantitati mari de metal pur. Din solutiile sarurilor metalice. la anod se separa clor. Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului. cu un strat subtire de alt metal ca nichel. Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I. catolit. solutii saline. Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. iar cele incarcate pozitiv. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. Tot prin electroliza se obtine clorul. Deci se mai poate scrie: m = k. Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu. m = k. iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. La trecerea curentului electric prin electroliti. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. crom. formand cationi. din clorurile topite. prin depunere electrolitica. La anod. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni. . Prin lichide (saruri metalice topite. care sunt particule incarcate cu electricitate. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit. cu intensitatea curentului si cu timpul. in care: k este un factor de proportionalitate. iar conductorii metalici. in industrie. iar la anod oxigen. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita.I.t. Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a. m – valenta metalului. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. Procedeul se numeste galvanoplastie. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul. Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. iar cel din jurul catodului.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. la electroliza sarii de bucatarie. in g. iar la catod.

solutie de bicromat de potasiu. adica la electrodul pozitiv. care se leaga la borne numite poli. Altfel. Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. Curentul trece prin electrolit. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. format exclusiv din metale. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. si se strange pe fundul celulei. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie. care ramane cu exces de electroni. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic. intr-un circuit conductor. Al. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. Se cunosc numeroase elemente galvanice. In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. aproximativ 1000ºC. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. Ag. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. captusit cu placi de carbune. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic. metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. Aluminiul fiind incarcat pozitiv. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). Cu. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. cupru in solutie de sulfat de cupru). formeaza apa si deci dispare. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. iar oxigenul la anod. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. Pb. merge la electrodul negativ. In felul acesta. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. Na. . deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc. Pt. Prin denumirea de pile. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element. cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece. unele tipuri speciale de generatori electrici. datorita transformarii energiei calorice sau chimice. insa ele astazi nu mai prezinta interes. elemente sau baterii electrice se intelege. in aluminiu si oxigen. Zn. apare o diferenta de potential de contact. in mod treptat. este in legatura cu sursa de curent electric. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu. care fiind suspendat deasupra. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice.). patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. In schimb. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat. Mg. iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. in apa. se constata ca prin el circula un curent electric. adica incarcat negativ. c) Termoelemente. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. in functie de catod. se adauga alumina care se dizolva. iar metalul se incarca negativ. Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. datorita naturii diferite a celor doua metale. Fe. de exemplu. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct. Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. Asa se intampla de exemplu. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. intr-un circuit inchis. deoarece captuseala acestuia. dupa acelasi mecanism. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod. Sn. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. granule de bioxid de mangan etc. iar sistemul devine un generator de energie electrica. care trimite ioni de metal in solutie. sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. b) Pile electrice. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. Au. De asemenea. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. Asemenea substante se numeste depolarizante. Cuprul.

care oxideaza Pb3O4 in PbO2. γ in care . care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. iar la cel negativ PbO). prin legaturi sudate sau insurubate. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. Fe. acumulatorul se descarca. Acumulatoare a) Descriere-functionare. Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. iar polul negativ cationii de H+. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. Cd. in schimb la un curent mare. Pe timpul folosirii ca generator electric. deci se produce o dubla sulfatare. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica.12. La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. Conectarea in serie sau in paralel. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4. de exemplu. ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb. Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb. in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. Materia activa a placilor pozitive. La terminarea incarcarii acumulatorului. Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. Ag si Zn. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4. In regim normal de incarcare. cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. deci au loc si degajari de hidrogen. placile sunt din plumb spongios. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3. Zn-Ag). tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. unul negativ si altul pozitiv. La acumulatoarele cu plumb. Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. iar densitatea electrolitului se micsoreaza. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. Cd-Ni.

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

liniile de forta ale campului magnetic. electromagnetii au forma de bare sau potcoava. Unitatea de masura in SI este weberul. Se creeaza in felul acesta. in care. la transportarea greutatilor. Relee electrice [A] m . Daca curentul strabate un conductor liniar. si au forma unor cercuri concentrice. mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care. la crearea campurilor magnetice intense etc. n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui. l 2. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. I – intensitatea curentului in amperi. 5000 B – este inductia magnetica. Electromagnetii sunt utilizati la relee. Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. In cazul unui solenoid sau bobina. Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier. care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi. in care. la dispozitive de semnalizare si automatizare. nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. n=N.S – sectiunea fluxului magnetic. In exterior. bara se magnetizeaza puternic. un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. S in kg. In cazul unui solenoid in forma de tor. plecand de la formula de mai sus. sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. iar expresia NI este denumita amperispire. O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). l – lungimea bobinei in centrimetri. N este numarul total de spire al solenoidului. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb). Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². 3. S – suprafata unei fete polare. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei. adica. In general.

se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului. protectie si reglare automata. care au coeficient de dilatatie diferit. termorezistente si termocupluri cu semiconductori. forta electromotoare si deci curentul indus. de asemenea. presiune. format dintr-un electromagnet. presiune. Prin racire. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. prin miscare. . Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza.) spefice unui sistem. Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el. se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic. Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. nivel. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic. . Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. de reglare etc. montate. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp. iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. 4. Cu ajutorul filetului. Elemente principale de automatizare a) Traductoare. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata.dispare. specifice altui sistem. Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet. in care se masoara sau se regleaza temperatura. 5. sa nu provoace declansare timp de doua ore. In aceste masini exista un camp magnetic. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. semnalizare.).la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala. sa poata determina declansarea in timp de doua ore. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului. in serie pe fiecare faza. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal. fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii. in raport de variatia temperaturii mediului. El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . In urma incalzirii elementului.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice. Traductoare de temperatura. cele doua lampe se dilata inegal. deci nu mai taie liniile de forta. de obicei. debit etc. Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. . curent electric etc. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica. . Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei. aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric. turatie etc. astfel ca la o anumita temperatura. numita marime de iesire. de control. Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare. Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. Aceste forte se numesc forte electromagnetice. Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide. Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: .isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului. Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ. Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. Masinile electrice. de comanda. Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul.se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. indata ce conductorul nu se mai misca. electrica sau pneumatica. contactele se desfac si circuitul se intrerupe. la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute. elemente bimetalice etc. Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus.

Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura. fier. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. de regula. precum si germaniu. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. fara intermediul energiei mecanice. de la 300 la 1000ºC. daca este cazul. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. Traducatorul de nivel. Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. fie direct. Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. iar ca organe de reglare supapele. aparat indicator. Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. carburile. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. nichel-crom-nichel. aparat inregistrator etc. Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. Traductoare pentru radiatie. Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U).). fara intermediul energiei mecanice. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. nepericuloasa. iridiu 50% si 50% rodiu. care poate fi un releu. redresoare etc. ventilele. redresoare etc. argint-constantan. mufele. Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice. Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. Traductoare de presiune. iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. oxizi. si au dimensiuni de gabarit mici. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. wolfram – 75% si 25% molibden. membrane. adica posibilitatea de a fi utilizate. produce in acel sistem energie electrica. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. pana la 2000ºC. se numesc aparate electrice (transformatoare. wolfram etc. Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston. pana la 2600ºC. pana la 2000ºC. Ea se compune. cupru-constantan pana la 500ºC. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice. de balante hidrostatice inelare. Traductoarele de nivel. Se foloseste o spirala de manganin. Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. electrice. poseda o inertie mica. pana la 600ºC. sulfurile metalelor (mangan. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. nitrurile. Termocupluri. nichel. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. seleniu si siliciu. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita. Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice. b) Organe de executie si reglare. pana la 600ºC. Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC. arcuri tubulare cu o singura spira. motoare electrice. rezistente piezoelectrice etc. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. pana la 2300ºC. ca urmare a actiunii de suntare. termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. reostate de reglare etc.). vanele. care au cate un capat lipit intre ele. fierconstantan. se numesc aparate electrice (transformatoare. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Capitolul X Masini electrice 1. iridiu – 90% si 10% rodiu. cu mai multe spire. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu.). O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii. . Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului.Termorezistente cu semiconductori.

f este frecventa curentului. Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele. Masini de curent alternativ Masini sincrone. Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului. Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic. Bornele sunt marcate cu litere. Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului. Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1). liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f. este maxima. Cand rotorul alternatorului se invarte. Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice. inducand in ele f. Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ. . numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul. Masinile electrice. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator. Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi. gravate pe placa de conexiuni. Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine. grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator. La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. devenind iar zero.m. care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne). Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare.n in care.m.e. Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii.e. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita.m. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. f. iar sfarsitul cu X.In esenta. Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu.e. La rotorii cu poli ingropati. Masinile de curent continuu. dupa turatia care functioneaza. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone. Fiecare faza are infasurarea ei separata.rotorul care se roteste in interiorul statorului. Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie). Un alternator se compune din doua parti principale: . Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor.e. din care cauza. se impart in masini sincrone si in masini ascincrone.m. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. Functionarea alternatorului. La un motor trifazat exista deci in total sase borne. In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati. Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone. Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu. n – rotatii/minut sau in H2. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului. 2. numita rotor. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile. infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului. Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii. p – numarul perechilor de poli. a treia cu W si Z.m. . a doua faza este marcata cu V si Y. Bornele sunt marcate cu litere. formand sistemul inductor. orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare. care circula in interiorul carcasei.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. este egala cu zero). Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie. in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ. Rotorul continuand sa se invarteasca. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. gravatepe placa de conexiuni. f. in care se asaza infasurarea statorului. Masinile de curent alternativ. Ele pot fi monofazate si trifazate.e.

. se asaza periile. iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U. in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli. Prin rotirea indusului. iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele. Y. din bronz). deci puterii motorului si tensiunii retelei. In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator. Functionarea dinamului. strunjit si slefuit bine. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator. . Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”. la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica. El este format din lamele de cupru. prin intermediul carora se face colectarea curentului. Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). La motoarele cu inele colectoare. prin infasurarile bobinelor statorului. Y si Z intre ele. In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei. Bornele X. Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului. fie in „triunghi”.e. . motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . primit de la retea. Legarea in „stea” se executa legand bornele X. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. la trecerea curentului trifazic. De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori. Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). care este montata fix pe stator.deschise. neprotejate. Dinamul este o masina de curent continuu. O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa). Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”. Tipuri de motoare asincrone. asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa. Pe suprafata cilindrica a colectorului. pentru ca ele nu taie liniile de forta. De la perie curentul rotorului trece la port-perie. nu se produce o tensiune electromotoare indusa. dar nu in ploaie.capsulate. Bobinele poliilor sunt legate in serie. de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). Astfel de motoare se pot monta si in aer liber. destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. formata din conductori de cupru izolati. conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie.protejate contra picaturilor de apa. Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului. Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor. . de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire. Dinamul. Capacele laterale ale statorului sunt deschise. dispusi alternativ N-S). rotor (partea care se roteste) si colector. Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor. de otel silicios.m. se numeste linie neutra. Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. .S. Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. tinuta de o port-perie.inchise complet. Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele. La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul. izolate intre ele prin foi de mica. traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare. Fiecare inel aluneca sub cate o perie. In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N. La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru. 3.Bornele U. Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre. Polii dinamului produc un flux magnetic. infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului. Dupa felul de protectie.asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive). adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde. Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. perpendicular pe axa polilor. lasand sa intre aerul. motoarele de acest tip se numesc „asincrone”.

iar conductorul B in dreptul polului S. (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. Deci. T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. L – inductivitatea circuitului in henry. In circuitul exterior inchis. cum este cazul. tensiunea electromotoare devine zero. Se roteste spira. iar in circuitul exterior acelasi sens.Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta. In acest caz. R – rezistenta in ohmi. La bornele periilor m si n. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. Rotind. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. conductorul A se afla in dreptul polului N. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. insa de sens invers. facand contactul cu peria n. iar conductorul B in contact cu peria n. se produce o selfinductie L1) importanta. in continuare conductorul A. cand acesta trece prin dreptul polului S. ramane mereu in urma acesteia. el trece prin dreptul polului S. in care. Intre ele exista relatia f = 1. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. Daca curentul are un sens variabil. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. curentul nu mai este in faza cu tensiunea. prin intermediul jumatatii de inel 2. deci se schimba mereu. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. f – frecventa curentului produs in circuit. Pentru curentul alternativ. facand intre ele un unghi φ. partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. Cand pistonul se misca in sus. Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. cand trece prin fata polului S. Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. La trecerea conductorului prin axa neutra. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. iar cand se misca in jos un sens invers. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m. Motoare de curent continuu. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu). prin intermediul jumatatii de inel 1. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului. Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. deci orice dinam poate servi ca si motor. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. curentul de apa are un sens. fara selfinductie1). tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. la tramvaiele electrice. de exemplu. conductorul A in contact cu peria m. Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. in campul magnetic. curentul este in faza cu tensiunea. Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. In momentul trecerii curentului devine zero. iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. iar conductorul A va parasi peria m. motoare serie sau motoare compund. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ. 4. . Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. U – tensiunea in volti aplicata la borne. este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare.

Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei.) cu vid (kenotroane). infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune). Un astfel de transformator se numeste autotranformator. cuplate impreuna. Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic. permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens. convertizoarele electrice se impart in: . Din punct de vedere al felului transformarii. destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers.convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara. sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului. Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. cu gaz (tiratroane. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica. Bobina de inductie. elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie. desi nu exista nici o legatura intre ele. Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice.convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”. . convertizoarele electrice pot fi: . de constructie speciala.convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1. germaniu. Redresoare. Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua. Din punctul de vedere al principiului de functionare. fie din doua masini de tipul motor-generator.m. siliciu). Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative. Daca circuirul secundar este deschis. iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare). adica nu are nici un consumator de curent. cu relee de curent. alcatuieste circuitul secundar.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu. cu contact. se mai numeste si curent de inductie. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje.m.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor. Transformatoare si redresoare Transformatoare. Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului. Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. un numar de elemente redresoare si un filtru electric. Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare. . Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone. cu vana de mercur. Rezulta deci ca raportul dintre t.e. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune. In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu. sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc. . seleniu. Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. Ca aplicatii practice.e. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica. Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice. Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5. de tipul redresoarelor. . se noteaza cu ω. mai rar invers. fenotroane. Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare. In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. tuburi polianodice cu catod de mercur etc. Convertizoare. in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire.

fara nici un inconvenient.in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. magnetica sau electrica. curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC. care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului. periilor si suportilor de perii. La generatoarele de curent continuu. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator.rotorul se incalzeste prea tare.campul inductor este slab. uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde. . Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire. Consecintele sunt totdeauna aceleasi. De asemenea se produc incalziri si la lagare. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura. Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura. Defectele care pot cauza incendii sunt: . In acest caz. lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult.. fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor. 6.organele dinamului se incalzesc peste normal. Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri. In cazul cand in transformator apar defectiuni grave. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi. In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel.la perii se produc scantei electrice destul de puternice. Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”. Incalzirea motoarelor. In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire. patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2. a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili. Daca nivelul uleiului scade. chiar in gol. Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. motoarele se pot defecta din diferite cauze. incat se poate produce o explozie a cuvei. In conditii normale de functionare.calajul incorect al periilor. Defectarea motoarelor. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: . . Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. Daca suprasarcina dureaza mai mult. scurtcircuitul si mersul in doua faze. ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise. adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant. Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului. .convertizoare cu transzistoare. cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie.neintretinerea colectorului. care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva. De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur. din cauza unei proaste izolatii. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt. care sunt de natura mecanica. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac. . .supraincalzirea bobinajului de excitatie. Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei. . La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte. Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. In timpul functionarii transformatorului. In consecinta. Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: . . . Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul. Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior. . aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde. gazele care se formeaza sunt degajate violent. arderea completa a bobinajului.scurtcircuit in bobinajul rotorului. din care se mentioneaza suprasarcina. identificat prin tensiunile inegale intre faze. Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate. in urma scurgerii uleiului din transformator. ca la oricare alt conductor electric. prin topirea sigurantei). . restul se transforma in interiorul motorului in caldura. Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa. Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util. din cauza frecarii.bobina inductoare prezinta defectiuni.aparitia de suprasarcini. acesta isi mareste foarte mult volumul. Pe timpul functionarii.

radiatia depinde de frecventa. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs. Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti. un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu. . Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu. De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene. iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare. care se propaga sub forma unor unde electromagnetice. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor. adica in decursul unei oscilatii complete. Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. Astfel. in jurul conductorului apar campuri alternative. fie permeabilitatea. Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare. corpurile emit lumina (energie radianta).10-5 cm. intr-o serie de cercetari fundamentale (1888). in toate directiile. megaherti (M Hz)1) etc. intensitatea campului magnetic etc. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa. Daca frecventa creste de 2. Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice. care sunt si ele tot unde electromagnetice. insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu. Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. 2. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada.). Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. ca si razele de lumina. Intr-o masura mai mare. se poate determina lungimea de unda. cu atat va fi mai mare si energia radiata. sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica. o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda.000 km/s. Ca si la undele elastice. de Hertz.Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4. 16 ori etc. Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp. (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda).1010 cm/s. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa. Ele pot fi reflectate. Undele electromagnetice se propaga liber si in vid. Undele electromagnetice se propaga radial. a fost facuta. care se defineste prin relatia: λ=VT in care. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice. cu viteza de aproximativ 300. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu. fie permitivitatea mediului. In virtutea acestei teorii. 3. De aceea. care nu ramane constant ci se schimba. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. 9. creste respectiv de 4.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial. Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric. curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie. Acest camp se propaga in toate directiile. 4 ori etc. pentru prima oara. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic.10-5 cm si λ = 8. Cu alte cuvinte. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare. Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu. Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). fie amandoua. care se propaga in vid cu viteza de 3. producand din nou un camp magnetic etc. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. unul electric si altul magnetic. care de asemenea variaza. atunci cand variaza in timp. intensitatea curentului electric de conductie). De aici rezulta ca. in doua medii vecine.. independent de lungimea de unda a radiatiei. Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. un nou camp electric. in comparatie cu curentii de radio frecventa. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului.

in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. moment in care curentul este maxim.unde metrice. fara actiunea unei f. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului. Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea. decimetrice. iar tensiunea la borne este maxima. fara perturbari reciproce. . Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina. in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii. 3.unde decimetrice.000 km/s) la frecventa.undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m. Ele vor fi elibere. punand comutatorul pe contact. . care se incarca din nou.m. in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare. Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune. deoarece procesul oscilator se produce singur. In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii. In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: . In fara de aceasta. impiedica curentul sa creasca prea repede. cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. λ = 300 000 000 [m]. avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput. f (Hz) Gama undelor radio. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant. 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. datorita numai sarcinii initiale a condensatorului. adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina. iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz. deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii. Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii. Electronii trec pe cealalta armatura. iar prin unde scurte. Ele se impart in: . a treia etc. 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz. exterioare. Pe masura cresterii curentului. . In afara statiilor de radiodifuziune. curentul se anuleaza. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. Totusi. intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent. . sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici. iar condensatorul se va descarca prin bobina. Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta. 1 M Hz = 1 000 000. 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata. In practica insa. centimetrice. Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. milimetrice). Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda. Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija.unde milimetrice. Condensatorul din circuit poate fi incarcat. pana la 100 – 200 km. . in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale. Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. pentru moment. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula. radiotelegrafice si amatori). in timp ce curentul este nul. De aceea. 1 k Hz = 1000 herti. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata. La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. militare si altele. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat.undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz. care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz. Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina. care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. Dintre acestea. Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice. Circuitele oscilante produc oscilatii electrice. deoarece ele s-ar suprapune. dupa cre urmeaza a doua. micsorandu-si sarcina.undele ultrascurte (metrice.undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m. treptat. . curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie. .unde centimetrice.e. lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300. lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m.

In procesul oscilatiilor. Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu. In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena. in energia cinetica a campului magnetic si invers. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. energia potentiala este maxima. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. inducand in ele t. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica. Amplitudinea curentului. Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. condensatoare variabile si semivariabile. atunci in cele doua jumatati ale lui. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda. in cazul receptiei. care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. in timpul unei semiperioade. Relatia intre frecventa circuitului. care a avut inainte sarcina negativa. . iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. In felul acesta. transformatoare de radio frecventa. si la emisia undelor. Dupa aceea. procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. numit antena. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda. care a fost data circuitului. pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. numai de cantitatea initiala de energie. libera de interferentele altor statii. Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau. f este frecventa curentului. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care. adica intreaga energie a circuitului. De aceea. in schimb. L – inductanta circuitului. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. cu atat frecventa lor este mai mica. Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio. energia potentiala este nula. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric.e. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. C – capacitatea circuitului. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta. 4. pe care le produce. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari. Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala. dand nastere unui curent de radio frecventa. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda.perioada curentului. intr-un anumit circuit. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. curentii vor circula in sens opus. condensatoare fixe. bobina cu inductanta variabila. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. In momentul initial. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene. T . Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. numita frecventa circuitului. energia potentiala scade. care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului.m. Deci.

din spatiul cosmic. Sub influenta razelor solare. Reflectia si refractia undelor. in drumul lor. isi schimba directia dupa un anumit unghi. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi. In fiecare punct al spatiului. arsuri. La trecerea undelor radio prin diferite medii. pe o suprafata de contact de 0. Rezistenta electrica.Propagarea undelor. undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100.. Umiditatea pielii. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. linii electrice etc. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant. Absorbtia undelor. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde. la randul lor compuse din celule. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului. in functie de o serie de factori. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului.75 – 30 cm² este de 8000 Ω. Muschii si sangele au o rezistenta mica. Intensitatea curentului. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. deoarece structura si componenta lor este diferita. Difractia undelor.000 Ω. ele il pot inconjura. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde. la bolnavi. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. Unda nu poate „coti” brusc. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. mainile batatorite etc. cladiri. Grosimea pielii. O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. in special de inima. care vor fi analizati in continuare. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. marindu-se astfel bataia. in special clorura de sodiu. Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc. paduri. Undele de suprafata sunt absorbite. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. Cu cat unda este mai lunga. dealuri. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie. a unei cladiri mari etc. se observa o absorbtie a energiei lor. de exemplu. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. Interferenta undelor. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului.). Reflectia este fenomenul prin care o unda. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. sub un unghi drept un obstacol. la limita de separatie a doua medii. Clorul. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul. a doua sau mai multe unde. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator. Dielectricii solizi. aerul se ionizeaza. de sol si de diferite obiecte locale. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice. in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen. avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate. curbandu-se traseul. mai mica decat la cei sanatosi. drumul ei va fi o linie dreapta. reflectie si refractie. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite. cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. Undele pornesc de la antena emitatorului. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza. incendii si explozii. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. sau de catre stratul de pamant umed. Dispersiunea enegiei undelor. in medie. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. in schimb oasele. .

Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ. aflate sub tensiune.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii. Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu. intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru. astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric.Curentii electrici cu intensitati de 0.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje. Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima.atingerea cablurilor rupte. in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc. Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat. in raport cu capacitatea celor doua faze. Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent.lipsa semnalelor de prevenire a pericolului.7 6. La o actiune mai indelungata a curentului electric.4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: . producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: . Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3. adica pericolul electrocutarii este mai mare. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea.La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas). sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata.La atingerea conductoarelor electrice neizolate. Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase. Pe masura ce frecventa creste. In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima. din neglijenta. Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc.lipsa mijloacelor de protectie individuala. Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive. iar actiunea lui este in special electrolitica si termica. in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV. . . conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ . coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A. . stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare. Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc. Drumul parcurs de curent prin organism. La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant.3 3. contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa. de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei.La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant.7 0. Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc. Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc. mai mica de o secunda. la diferite instalatii si utilaje. .La producerea arcurilor electrice. Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte. pardoseala din lemn etc. . Curentii de radio frecventa de 500. Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric. La o durata scurta a actiunii curentului electric. . Natura curentului electric. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. Tensiunea curentului electric. Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei.01 – 0. . In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze. rezistenta electrica scade.015 A provoaca dureri si stari convulsive.

Ih = 0. iar in liosao sapca de postav. covorase izolatoare. indicator de tensiune. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. la 220 000 V. Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. De exemplu. voltmetru. Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune. Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. de la punctul cu tensiune mai mare. lampi de control. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. Masuri imediate in urma electrocutarii. Obiectul rezistentei materialelor . PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. scari portative. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. se vor folosi manusi de cauciuc. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. clestele cu manere izolatoare. tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. manusi de protectie. o scandura. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. este supus actiunii tensiunii de pas. pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul. in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea. -luarea masurilor de revenire. 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant. manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc. cureaua. la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. ochelari de protectie etc. -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. in functie de conductivitatea pamantului.80 cm). din apropierea unei prize de pamant. de felul instalatiei electrice. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare. eventual cangea cu maner de lemn. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident. centura de siguranta.. prin ea trece un curent electric. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas. se va desface gulerul. datorita scurgerii curentului in pamant.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0. catre cel cu tensiune mai mica.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn. carton. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero. un covor. la valori ale curentilor sub 50 m A. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare. departate intre ele cu lungimea unui pas (0. Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. insa bine uscate.8 m fata de obiectul atins. variaza in functie de timpul t. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed. cizme izolante. nedepasind 3 s.

Pozitia atomilor schimbandu-se. a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu. In studiul rezistentei materialelor. organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri. actiunea fortelor de inertie. la distante micise resping. Forte interioare. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni.Sarcinile verticale se numesc incarcari.Rezistenta materialelor studiaza. transmitand constructiei intraga lor intensitate. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc. Astfel. se pot clasifica dupa diferite criterii. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima. extraordinare sau catastrofale previzibile. precum si la calculul constructiilor metalice.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa. sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori. Dupa felul cum se exercita. se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei. La calculul constructiilor civile si industriale. luat independent. Rezultanta fortelor interioare din sectiune. 2. se deosebesc sarcini statice si dinamice. Fiecare din eforturi. fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa. sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc. in anumite ipoteze simplificatoare. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil.Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. variatia temperaturii. care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare. sarcini accidentale. se modifica corespunzator si fortele de interactiune. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor. Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala. Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni.Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. sarcini extraordinare. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti.insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni. fortele de inertie nu se iau in calcul. progresiv.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta. a fortei electromagnetice etc. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei. pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie. Daca ne referim la modul de actionare in timp. care se numeste distanta de echilibru. in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru. exercita asupra corpului o solicitare simpla. adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara. Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor . ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei. Solicitarile simple sunt: . crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune . Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent. Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. tije de piston. Se considera. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor. arcuri de supape etc. se numesc reactiuni. In ansamblul lor.Exista insa o distanta „r0”. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare . Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag. acesta se deformeaza. iar cand sunt inghesuiti unul in altul. -verificarea organelor de masini. Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie.deci si starea de echilibru interior. noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. numite forte elastice. iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta. Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt.Prin denumirea generala de sarcini. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati. care actioneaza asupra corpului.

efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete.intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei. In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii. De exemplu. Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa. Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere.compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente. In cazul deformarii corpului. In Sistemul International de Unitati. Variatia masurata in radiani. cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. tinzand catre zero. 5. Ca urmare. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A. . Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia. . marimea si modul de aplicare a sarcinilor. si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. kgf/mm² sau tf/m² etc. cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari). Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. . Efortul unitar normal se noteaza cu σ. normale si egale. Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie. . adica a miscarii de translatie. caracteristicile mecanice ale materialelor.. 3. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala). Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica). fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile. Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp. iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F. Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare). a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara.incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor. Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare. Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct. Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice). Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice. efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului.taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. care actioneaza in sectiune. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite.rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere. Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare. intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. . 4. El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior. care actioneaza in planul sectiunii. forfecare si alunecare. _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii. adica a miscarii de rotatie. adica se deformeaza.

deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice.01 (σe = σ0. situata deasupra limitei de proportionalitate. Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere.2). Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate. ordonata punctului. valoarea efortului unitar. Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori. deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile. σp reprezinta limita de proportionalitate. La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe. materialul revine la lungimea initiala. care reprezinta raportul l0/d0. Materialele cu structura cristalina. In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10). Incepand din punctul B. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile. Dupa incetarea actiunii fortei N. La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora. 6. materialul capata si deformatii ireversibile. In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala.με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple. denumit umflare transversala. Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0.2% (σc = σ0. materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca. Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone. Valoarea efortului unitar σc. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului. Dupa depasirea limitei de elasticitate σe. este remanenta (plastica). carateristica luand forma unei curbe. dupa descarcarea epruvetei. Dupa depasirea limitei de curgere σc. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B.01). Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate. curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C. σ e poarta numele de limita de elasticitate. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere. o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii. Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei. caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0. care se accentueaza pana cand se produce ruperea. iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E. Pe portiunea AB. o daca o bara de lungime l. ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. Astfel. Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei. se numeste limita de curgere. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0. materialul are o comportare elastica. este reprezentata intr-o diagrama. si grosime a este supusa la intindere. In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare).01%. In natura materialele nu sunt practic elastice. Pornind din punctul D. Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. . Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile. De la acest punct. ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere. deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate. Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. Atat pe zona OA cat si pe AB. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia.

7. In practica insa. gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. nituirea. Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr. o limita de elasticitate τe. respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers. de exemplu otelurile. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie.Daca se face incercarea materialului la rasucire.Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. nerespectand legea lui Hooke. Dupa depasirea limitei de curgere. Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele. fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. 9. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. alungirea specifica la rupere. Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke. limita de curgere. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor . limita de elasticitate. este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA. de exemplu a unui otel. ecruisarea etc. relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. se numeste plasticitate. numit modul de elasticitate. fara ruperi macroscopice. Elasticitatea . iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. 8. elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. 118). adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). legea lui Hooke se aplica si acestor materiale. Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α.

Deformatia permanenta a materialului. 11. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . Ruperea casanta nu este precedata. buloanele tensionate initial sau niturile. cu timpul slabesc prinderea pieselor. atunci cand aceste deformatii raman constante. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. pot modifica insa in mod real. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri. 12. Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata. Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila). mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe). Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. datorita curgerii lente. Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material. in doua sau mai multe parti. de regula. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm². Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. in timp mai indelungat. sistemul de forte. de obicei. 10. pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. Tensiunile initiale ale armaturilor din otel. Alti factori cum sunt temperatura. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. devenind mai dur si mai fragil. ecruisarea si timpul. Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 .Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. Astfel. forma corpului. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. materialele care. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc.. modul lui de aplicare si temperatura. de exemplu un otel. Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita. se numeste fluaj (curgere lenta). au o rupere plastica. dupa un anumit timp. Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere.. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere. 40 kgf/mm². care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF. In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea.. caracteristicile mecanice. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. In realitate. Ruperea Separarea unui corp solicitat. trefilare si torsionare. in special la temperaturi ridicate. peste limita de elasticitate σe. Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat. Ca urmare a acestui fenomen. de deformatii plastice. Solicitand la intindere un material. O comportare similara are si lemnul supus la intindere. Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece. care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. . caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare. Astfel. dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. In special. in limite importante.. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. poarte denumirea de rupere. Astfel. Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%.

Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. . Din acest punct de vedere materialele pot fi: . ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. pana la rupere. betonul etc. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului.. cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. materialele tenace rezista bine la socuri. in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. deci sub forma de energie potentiala elastica. in urma indepartarii sarcinilor. proprietate atribuita. ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. cuprul. de regula. Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. Comportarea materialelor la solicitari dinamice . Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. cum este cazul otelurilor. G. raportate. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor. care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. In sfarsit. La descarcarea piesei. Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere.13. Disiparea energiei.materialele fragile (casante). 14. si anizotrope. care produce procese de deformare ireversibile. masurate pe diferite directii in masa materialului. aluminiul etc. asa cum s-a mai aratat. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus. sticla. acestora li se poate asocia. materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului. otelurile de mica rezistenta. betonul. In concluzie. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. insa. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza. de regula. cum sunt otelurile de inainta rezistenta. Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica. cuprului. elementele avand o comportare elastoplastica. iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. plastice. alama. La valori obisnuite ale solicitarilor. cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. piatra. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. de altfel. structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile. lemnul etc. lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. Cu cat materialul este mai ductil. este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica. cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers. fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). de o disipare a energiei in elementele de constructie. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. nedeformata. de asemenea. de exemplu. fonta. Aceasta corespunde. cand au stratificatii. fibre sau inele.materiale tenace. Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic. 15. si μ. cauciucului etc. Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. la unitatea de volum. aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere. sticlei. vascoase sau rigide. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope. In realitate. lichidelor reale.

bielele. Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. De asemenea . rigiditate. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. Din punctul de vedere al rezistentei. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. Din punctul de vedere al rigiditatii. cadmierea etc. La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). putand sa produca ruperea elementului de constructie. Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime.Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare. in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente. rigiditate. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. actiunea agentilor corozivi. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. De asemenea. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor. se numeste rezistenta la oboseala. admise. fara discontinuitate de viteza. Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. cum sunt cablurile de ascensoare. denumite uzual rezistente admisibile. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza. repetata de foarte multe ori. stabilitate). Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului. stabilitate si etanseitate. o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta. Atunci cand deformatia statica este mica. constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata.Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei. cum este cazul materialelor casante. Existenta sgarieturilor si a fisurilor. Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. volantii. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta. solicitari prin soc si solicitari variabile periodice. fara a se produce ruperea la oboseala. in dreptul crestaturilor si gaurilor. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. scade la temperaturi inalte. fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj. aramirea. Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus. Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi. avarii si perturbatii. In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor. in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. In urma socului. Astfel. incepand de la mici inconveniente. discurile de polizor etc. Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire. 16. Odata realizata constructia. Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei. intre o valoare maxima si una minima. se produce o forta de contact foarte mare. poarta denumirea de stare limita. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite. determinat de propagarea sa in toata masa corpului. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct. printre care sunt si metalele. . Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante. sau cand se produc vibratii periculoase. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie. Ca urmare. nichelajul.) micsoreaza rezistenta la oboseala. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile.

reologica. neglijand pe cea reala. beton armat si zidarie. τa. Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. iar la materiale noi. in limita tolerantelor prescrise. Metale folosite in constructii Fierul. sub forma unei fractii. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii. eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici. de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului. sub actiunea fortelor. Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise. In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. Prin aceasta metoda. In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. prin incercari de laborator. a fost principalul dezavantaj al acestei metode. τa = τc cc cc σa = σr . Efortul unitar admisibil. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. importante pentru practica sunt fontele si otelurile. un coeficient de omogenitate. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata. se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este. de la calitatea si comportarea materialelor. Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile. cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. τa = τe ce σa = σc . o valoare conventionala care. Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. . Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata. vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor.stari limita ale capacitatii portante a constructiei. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. σ = σe ce . Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. rigiditate si stabilitate. Pentru actiunea dinamica a fortelor. fie de modul cum este exploatata. au fost perfectionate continuu metodele de calcul. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta. astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. asadar. tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. Dintre aliajele fierului cu carbonul. Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje. τa = τr cr cr Coeficienti ce.17. de la conditiile de exploatare. . care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. In general. Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton.stari limita ale deformatiilor. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei. ca si a coeficientului de siguranta unic. caracteristicile materialelor pot varia etc.

serardizarea. atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. Pe langa sortimentele laminate la cald. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii. electron.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21). Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. fie rezistente marite. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere. calirea si revenirea. la care se adauga mici cantitati de mangan. cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73. Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere.Peisele din fonta turnata sunt casante. din otel carbon. fara a se anula deformarea plastica. cianurarea. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat. Aliaje de aluminiu.8) 60 – 70 (58. Ruperea la solicitari statice este in general plastica. Tratamentele termochimice (cementarea. Aliajele de aluminiu prezinta. Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B. Fc 15.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita. Din cauza rezistentei sale mecanice mici.60%. laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile).2 – 46) 42 – 52 (41.). Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu. mangan. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16. extrudere (presare prin orificii inguste).5) OL 50 27 (26. si matritare (presare in tipare). Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute. in comparatie cu otelurile. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje.1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50.6) OL 38 22 (21. OL 34-B etc. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu . ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise. Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice.5 daN/mm²). Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice. trefilare (tragere prin orificii inguste). Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare. Tratamentele termice ale pieselor de otel. crom. Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu. termice si termochimice. producandu-se dupa deformatii mari. Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate. cel cu 10 – 30% magneziu. Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0. minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne.2) 38 – 47 (37. Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC. Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic. wolfram.8 – 68.4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. fie comportare mai buna la agentii corozivi. a duritatii si a rezistentei la oboseala.6) OL 42 24 (23. silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere. Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor. La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi. cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri). aliarea. datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice. Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul). care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au. Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare.1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite. Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu. molibden si vanadiu. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic.5) OL 60 30 (29. nichel. cupru si zinc. prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata. Dintre aliajele de turnare. la care se adauga ca modificator 0. fara a avea insa palier de curgere. Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea.3 – 41. termocromarea. Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere. nitrurarea.

0 daN/cm²). care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. pin) sau esentei foioase (stejar. iar rezistenta admisibila la forfecare.2) 30 (2. precum si la fabricarea diferitelor aliaje. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala.5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru. are o structura fibroasa din polimeri naturali. iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa. frasin. modul de realizare si preparare si punere in opera.Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. lemnul impregant si presat. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor. Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. placaje. paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14. semifabricate (cioplitura si traverse. 2. salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX). Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%. bronzuri. El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii. Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²). liant. rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0. furnir. care ii determina proprietatile mecanice. plop). table. impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). cu 25%. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad. cherestea. pietris. salcie.4) 32 (21. panele). sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn. numite alame. emailare. iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. placi si tevi. ductil si maleabil. Plumbul. domeniul de utilizare. In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. nuc. plopul. . manele. Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul. fagul. bile.1 daN/mm²). rezistent la coroziune. Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare. La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98. s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat. tei. Plumbul este un metal moale. Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19. proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor. de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²). hartia decorativa stratificata (HDS). Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia. Pentru alte specii de lemn. frasinul. scanduri faltuite. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat. Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68. Zincul.6 daN/mm²). cu beriliu sau cu plumb. Pentru constructii provizorii si auxiliare. prajini). rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive. teiul. beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip. molidul. parchet). Fiind un material anizotrop. Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul. la izolatii. adaosuri chimice si apa. salcia). cum sunt lemnul statificat densificat. placile din fibre lemnoase (PFL) etc. material cu utilizare larga in constructii. El se livreaza sub forma de benzi. iar ca foi. care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. molid.8 si 2. Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. Betonul. perpendicular pe fibre. piatra sparta). Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata. Materiale folosite in constructiile din beton simplu. sindrila. finite (placi celulare. Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). Lemnul. caracteristicile fizico-mecanice. 3. In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni.6 daN/cm²). salcam. si aliaje de turnare cupru-staniu.8) 33 (32. fag.

B150. Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate. egalizare sau panta se foloseste beton marca B25. SMA. care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal. Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500. Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad.foarte usor. Betonul se toarna in cofraje. fie pe care fizica (spumbeton). B300. Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500. are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut. Folosindu-se agregate minerale. In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. . OL x 00. . B400. Dupa modul de realizare.semigreu. obtinute prin umflarea si intarirea.. de regula. Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura. argila expandata. Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea.semicompact. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip. betonul poate fi turnat monolit. beton armat si beton precomprimat. intarzietori. B150 si B200. . Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii. . cu goluri de 7 – 20%. B100. B200. cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. deseurile ceramice. tuful andezitic. In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300. Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3.macroporos. cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3. Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. cand are o structura cu goluri de 5 – 7%. La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante. continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. Astfel. Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500.6 – 98 daN/cm²). bachelitizat. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. Pentru beton simplu si beton armat B50. Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat. B600. sub actiunea incarcarilor existente. care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. in procente de 6 – 15% si T 400. Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare. Dupa armare. Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). neted OB 00 si OB 38. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. diatomitul. . Marca B50 sau mai mare. aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla). F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. antigel). Dupa compactitate. . folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica.foarte greu.compact. cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat. utilizat numai ca material de izolare. B500.greu. Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. cenusa sau tras. cu volum de goluri de 20 – 40%. metalice (otel. B350. placaj. Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19. Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC. impermeabilizatori. placi fibrolemnoase). care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta. se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. in procente de 20 – 25%. Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton. OL x 52 si OL x 60. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor. se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3. In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator). pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului.Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: . in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). betonul intarit se clasifica astfel: . executat cu agregate foarte grele (barita. SR. betonul poate avea diferite marci. cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3.usor. B50. Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). perlitul etc. diferentiate in functie de tipul de clincher. zgura de furnal. naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean. cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3. SRA).celular. B250. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. B100. sterilul ars. Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel . se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60. betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta). direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici. pentru betoane de umplutura. acceleratori. care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi. granulitul. . se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM. ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive.

la temperaturi normale.) pentru a caror proiectare. cum sunt de exemplu. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. din sarma de inalta rezistenta TBP. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor. expozitii etc. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm. Conform STAS 1336 – 62. . 1. Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. azbociment ondulat sau tabla ondulata. Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm. uscare. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. sarma de otel pentru beton precomprimat.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura. placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri. produsele din vata minerala tip Sillan. In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere.5 cm.0 cm. 1. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A. ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat. placi si panouri mari. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare. sali de spectacol.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte. 2. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul. De asemenea. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm. carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare. care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm. executie si comportare nu exista suficienta experienta. 2. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. bare cu profil periodic PC 90.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici. pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. tigla. la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. fara a cobora insa sub 1. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari.5 cm. 5. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc. 6. prin presare. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase. pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca.5 daN/cm²). dar nu mai putin de: 1.5 cm. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri.5 cm pentru stalpi. produsele de sinteza din polimeri. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan. 4. Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. toroane pentru beton precomprimat. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica. cu beton de marca B 250 sau mai mare. Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare. Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi. Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122.

substante pentru fabricarea lacurilor. Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. contra trepridatiilor si impactului. Fibrele obisnuite. Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri. au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2. antioxidanti. placi fibrolemnoase etc.Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. Pe langa polimeri. astfel: ρ < 100 kg/m3. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi.. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. vata de sticla. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila.94 – 29. sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie. dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura. profile.98 – 9. ρ = 500 – 800 kg/m3. table ondulate. materiale cu eficienta termica mare. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. pietre naturale etc. lacuri. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0. Plastomerii termoplastici sau termoplastele.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta. poliacetatul de vinil. ρ = 100 – 500 kg/m3. care le imbunatatesc caracteristicile. chituri. Pentru izolarea contra impactului. placi. Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor.8 – 98 daN/cm²). foilor. rasinile fenolice. Ca materiale de protectie si finisaj. pe langa materialele din lemn si produse de lemn. materiale de umplutura si materiale de armare. Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor.8 daN/mm²). dale si covoare. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele. care au rezistenta ridicata la intindere. in special sub actiunea razelor solare. materiale cu eficienta termica mica. emailuri si vopsele. impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala. Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. tuburi. polistirenul celular si betoanele usoare. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti. ceramica. Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). 7. adezivilor etc. Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp. placile de pluta. materiale cu eficienta termica medie. pigmenti. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. tevi. contra apei (hidroizolatii).4 daN/cm²). de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta. cu porii deschisi. Materialele din polimeri termorigide. poliesterii etc. Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. policlorura de vinil. grunduri. foi. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura. devenind rigide. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi. polistirenul. covoarelor. cauciucul sintetic. Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe. Dupa capacitatea de izolare termica. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. Elastomerii sunt putin utilizati in constructii. poliizobutilena. fonice (fonoizolatii).

Durata teoretica a incendiului se ia. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard. Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. urmata de racire. asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. ridicandu-si treptat temperatura. precum si datele inregistrate la incendii reale.materialele incombustibile. in functie de numerosi factori. de regula. de la punct la punct. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei. . Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. conform NPCI. dintre care natura. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. este un proces complex ce decurge in regim nestationar. Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. La randul lor. si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. Acesta este. in trei grupe: . motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective. In timpul incendiului. Din punctul de vedere al combustibilitatii.materialele greu combustibile. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. Inainte de inceperea incendiului. in functie de aceasta. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie. . arderea inceteaza la scurt interval de timp. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune. 2. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile. joaca un rol de prima importanta. . impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi. fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. ci si in timp.materialele combustibile. in principal. Ca urmare. de altfel. materialele de constructie se impart. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie. pe care le produc sau le cerceteaza.Dupa cum se cunoaste. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. conform NPCI. Dupa indepartarea sursei de initiere. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie. in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. temperaturile variind nu numai in spatiu. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza. Rezultatele obtinute prin numeroase experiente. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. de 3 sau chiar de mai multe ori. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. efectuate in diferite tari. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte. Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte.

imediat dupa stingere. Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa. In cazul materialelor permeabile. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu.) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. materialele lemnoase se aprind si ard. a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor. 5% sau la placile de azbociment. de exemplu. 3. pentru acelasi material. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. Ca urmare. Ca urmare a incalzirii neuniforme. Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: . Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului.5 . se incalzesc repede. cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie. Aceasta nefiind compensata cu nimic. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice. procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. elasticitate. 4. Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului. materialele care au caldura specifica si densitati mari. elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. De asemenea. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura. in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei.. Ca urmare. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui.. la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3. la aceeasi temperatura. Dupa cum se vede din relatie. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC. La atingerea unor temperaturi critice. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului. Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. in general. Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. Studiul experimental al comportarii la foc. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator. iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. etc. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime. cu temperatura. deoarece straturile superficiale. se incalzesc in profunzime mai incet. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea. In concluzie. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie.

La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu. iar la partea inferioara cu un capac etans. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. brat metalic. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. strat izolator termic. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile. arzator cu gaze. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . ecran de aluminiu. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. robinete de inchidere. capacul vasului calorimetric. agitator. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. termocuplul cuptorului. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. tub vertical lateral. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual. De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. recipient tampon pentru gazele evacuate.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. ecran cilindric. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. conducta cu orificii pentru introducerea aerului. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. Inainte de incercare. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. picioarele cuptorului. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. fixat pe stativ. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. exterior. fundul port epruveta al calorimetrului. ecran protector. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. Sub epruveta. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. suflanta pentru introducerea aerului. camasa interioara de apa. termometru. in interval de cel mult 5 secunde. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei. rezistenta electrica. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. robinete de reglare. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. termometru. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. reometru pentru determinarea consumului de gaz. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. conducta pentru manometru. arzator de gaze. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. reostat pentru reglarea curentului electric. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. camasa exterioara de apa. conducta de aspiratie a gazelor. stut pentru introducerea termometrelor. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. tevi pentru evacuarea gazelor. fereastra de control. Incercarea dureaza 20 de minute. wattmetru. placi reflectoare. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei. incalzitor electric. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. La partea superioara. Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. termocuplul epruvetei. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm. cutie de protectie exterioara. incalzitor electric. difuzor tronconic vertical. port epruveta. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. dupa care se indeparteaza arzatorul. ecran deflector. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. stut pentru introducerea agitatorului. Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare. filtru pentru gazele arse. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere.

Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi.). T0 – temperatura initiala a cuptorului. 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita. Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor. Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. HN O2 + ½ O2 = HN O3 . Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise. in ºC. iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala). stalpi etc. Astfel. Pentru a se evita aceste neajunsuri. in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse. Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen. etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie.. sub sarcina. Stalpii. in minute. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67. Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC.. Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie. PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc. pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis. k > 0. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0. _1_ . in timp ce elementele despartitoare (pereti. In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale. la o temperatura care sa varieze in timp. t – timpul scurs de la inceputul incercarii. T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC. dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care.5 materiale combustibile.5 materiale greu combustibile. C + O2 = CO2. Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate. variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz). Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde. cat mai exact posibil.. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete. este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ . De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic.gaze.

fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura. a pierdut unul sau mai multi electroni. Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric. Lichidele nu ard. sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate. respiratia fiintelor etc. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. oxidari biochimice. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica. 2. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. de exemplu.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre. lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor. sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului. substante care cedeaza oxigen). necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului. oxidari electrolitice. formeaza radicali noi. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. a magneziului. realizarea temperaturii de aprindere. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). care in urma reactiei cu alte molecule. prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. fenomen care are loc in celula vie. putrezirea lemnului. Dimpotriva. dar in care el totusi. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. aprinderea si arderea propriu-zisa. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. Cantitatea aproximativa de aer. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor. care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei. prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa. la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor.). daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el. Se cunosc. Prin urmare. pe timpul carora. se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. Tinand seama de cele aratate mai sus. De aceea. in general. . Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. oxidari chimice. Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. mult mai greu decat cele gazoase sau lichide. Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. De exemplu. produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. caldura se acumuleaza in mod continuu. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. Substantele combustibile solide se aprind si ard. La baza conceptiilor actuale. oxidari lente. a cuprului si aliajelor lui.12 Q 1000 in care. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant.

In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora. Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. 1 – 4 km s -1. Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate.intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. de la stratul care arde la stratul vecin. difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec). cat si pe peretii vasului de reactie. reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida. Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec. Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. alcooli si cocs. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen.Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi. aldehide. Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active. Temperatura de ardere. Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. Tipuri de ardere. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). conductibilitatea termica. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate. formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor. acizi. adica al substantei care creeaza centrele active initiale. cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda. in functie de presiune si concentratie. acizi grasi inferiori. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces. alcooli. Conform teoriei noi a arderii. Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. apa. Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. peroxizi. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ. Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant. De exemplu. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat. . Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului. bioxid de sulf etc. conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 . flacara fiind insotita de o unda de soc. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete.

sulfurile de fier. lacurilor de ulei. prafului de carbune. bumbacului. Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura. care determina cresterea temperaturii. care se combina cu oxigenul continut in masa ei. creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate. . Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. In urma oxidarii se degaja caldura. azotatului de amoniu. 3. De exemplu. Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii.). intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. praful de aluminiu. Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. fizico-chimica si biologica. radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. Samanta absoarbe oxigenul din aer. cu apa sau cu alte substante. cloratii si percloratii.Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. peroxidul de sodiu. semintelor si turtelor de floarea soarelui. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. Ca urmare. fie datorita unei surse de caldura interna. Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. numita temperatura de aprindere. Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective. metalele alcaline. ce depinde de fiecare combustibil in parte. o parte dintre oxidanti si halogeni. In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica. 4. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura. pentru a se aprinde. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. oxidul de calciu. Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui. talaj etc. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. in aer. care nu poate fi evacuata. oxigenul din masa semintei se consuma. peroxizi etc. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera.

la temperatura de 60ºC. lumina si presiune mare.736 6. aceasta se poate calcula dupa formule empirice. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie. cu degajare de caldura (reactie exoterma). fiind suficienta numai prezenta aerului. un amestec de o anumita concentratie. flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate. Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul. Concentratia minima a gazelor si vaporilor. a prafului in aer. T f este temperatura de fierbere. Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate. taitei de sfecla de zahar (borhot). . factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. rumegus de lemn. aproximative. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. se produce o degajare importanta de caldura. fan. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. care se produce in fractiuni de secunda. Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare. Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. 7. Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare. precum si praful diferitelor substante organice. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. tutun etc. flacara. K – coeficient egal cu 0. Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate. transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere. ºK. deasupra suprafetei sale. 5. Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori. scanteie electrica sau mecanica. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. corp incandescent etc. lucerna.). fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. Dupa Ormandy si Graven. scanteie mecanica etc. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. insotite de ruperi moleculare.

in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare. cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei. De aceea. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale. In unele situatii. Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie. trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. D . a. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare. L reprezinta concentratia in procente. de exemplu la fundul tevii. de un obstacol. d .. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant. Limitele inferioare si superioare de explozie. Capitolul XVII Reactii chimice 1. Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent. concentratia de detonatie. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului. amestecul fiind prea bogat. C. La lovirea frontala a undei de detonatie. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente.. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa. de asemenea nici peste limita superioara de explozie. de un obstacol. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei. Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. 8. arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer. 92. Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor. De exemplu. a vaporilor sau a prafului in aer. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. + n A B C N in care.60. presiunea se dubleaza. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu.8% C. Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura. Astfel. concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. in general. formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen. presiunea se dubleaza.5. respectiv la 0.2% Cl. Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie. determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor. Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35. Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer. De exemplu.65.. Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat.. b. Spre a obtine numere intregi. de exemplu de fundul tevii. se numeste limita superioara de explozie. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . c.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A.. Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze. Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate. Aluminiul este trivalent. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6. B. la care explozia mai este inca posibila. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c . iar oxigenul bivalent. care este tetraclorura de carbon (CCl4). presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6.65 si pentru clor 2.Concentratia maxima a gazelor. Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0. N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta.. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica.

Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei. intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. nu exista. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul. atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen. Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. oxigenul bivalent. in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate. 2. Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH. Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . de obicei. se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. Chimia organica. Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie. de aceea ea este o diferenta totala. Deoarece atomul de oxigen este bivalent. Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N. Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85. egalizandu-i. reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. este in intregime construita pe baza formulelor structurale. ∆S – varitia entropiei sistemului. Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice. foarte interesanta din punct de vedere practic. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total). Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. dar mai mic decat 10 kcal/mol. in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel. ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament.sus. Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus. unde formulele sunt mai complexe. deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula. exista in realitate. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent. Cum.97 kcal/mol. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS). Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z). ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru. prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori. T – temperatura sistemului. Reactiile. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta.

reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei. Astfel. alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO. preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur. toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului. reactia inhibata poate fi amorsata. efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare.130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z. formarea apei nu are loc. reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii. De aceea. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica.8)] – [(-10. finite – Σ (Hform) prod. Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor.98) + 0] = . si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii.180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena.6 + 3/2 (. caldura sa de formare este egala cu zero). Intr-un sistem neizolat insa. Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. cum se intampla practic in realitate. Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie. Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 .230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc. gradul de conversie depinzand de mult factori. In practica. In afara de catalizator. H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element. ca de exemplu reactiile de aditie. Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21. In cazul substantelor organice. din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila. init. 3. De aceea.[A].CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = . presiunea si concentratia data. concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii. Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule.54. De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului. Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice. 220 . Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului. cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O. In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura. In locul reactiei dorite se produce o alta relatie. Astfel. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru.8 – 10.57. 6 . aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei. Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente.). iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme).[B] . reactia nu se produce. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului. polimelizare. presiunea. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme). ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru. aceasta luand adeseori un caracter exploziv. In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie.57. deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod.12 kcal/mol unde: 21. Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice. sunt exoterme. Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului. desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile. pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere. Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor.

O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan). Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier. eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile). la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. dimpotriva la cresterea volumului. de la reactii care au loc practic instantaneu. Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare. Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. diluarea cu gaz inert nu este de dorit. Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric. Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). La reactiile continui. Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k.[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). daca reactia este insotita de o micsorare a volumului. Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului. unor faze diferite. catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul. temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi. 4. Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena. cataliza omogena are si o importanta biologica imensa.[A]. Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei). In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior. . Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie. daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers. Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde. ramanand insa neschimbata situatia de echilibru. conform principiului lui Le Chatelier. reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. gradul de conversie creste cu marirea presiunii. Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot. Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi.unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective. este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff. In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor. chiar la temperatura ordinara. De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung. in cazul al doilea. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. Dupa cum reiese din definitie. In cazul reactiilor care au loc discontinuu. echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata). Astfel. Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul. Totusi. Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. iar cele mai joase in jurul a . De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena. conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura. minute. deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii.140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza).

utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice. ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei. reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. negrul de fum. In cazul descopunerii metanului. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol. multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. hidrogenul. Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. De exemplu. adica aproape la jumatate. Ritmul de crestere al productiei de acetilena. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare. care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2. catalitica. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu. Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data. divizarea fluxurilor in jeturi. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. cu formare de negru de fum si hidrogen. Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. reformare etc. Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. sunt procedee de ardere partiala. Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza. Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena. Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de . in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. de ardere incompleta si completa. Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme. iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen. In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). In afara de reactiile aratate mai sus. O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. din aceeasi materie prima. Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul.). Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere.

Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale. De asemenea. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. in special in momentul comprimarii sale. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor. initiind cu o scanteie electrica. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). azot si portoxid de azot. intercalata in zona de ardere incompleta. iar timpul de contact este in acest caz mai mare. ca de exemplu. Negrul de fum de explozie. In instalatiile industriale. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului. Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. descompunerea acetilenei. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. pentru a volatiliza substantele organice reziduale. asezate in directii perpendiculare. pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare. De asemenea. etan. In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at. viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. in prealabil comprimata la 2 at. Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot. hidrogen si hidrocarburi. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate.48. bioxid de carbon. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. . cu fanta. hidroxid de fier (rugina). cu mai multe jeturi turbionare. permitand o mare economie de energie calorica. imediat dupa iesirea lor din arzator. care pot duce la stingerea flacarii. Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. in miezul flacarii. oxid de carbon. spre deosebire de cea a metanului. sau din gazele de ardere interioara. negru de fum de canale. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. chiar diluata pana la 12% cu acetilena. Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului. Ea poate sa se descompuna la presiuni normale. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. Pe de alta parte. Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum. este exoterma. Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. prin depunerea lor pe o suprafata metalica.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan. In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. Zona intermediara luminoasa. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. iar temperatura creste pana la 3000ºC. Reactia de descompunere a acetilenei. trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. acetilena se descompune cu explozie. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). Pe langa conditia de mai sus. care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC. Triacetilena este si mai periculoasa. asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. cu ejectoare etc. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan. acesta este bine cunoscut. negru de fum colectat in gaze de ardere.05 – 0. Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara. se fabrica. carbune activ etc. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%. hidrogen. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. Raportul oxigen/metan este de 0.

provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului. dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa. Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil. Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza.850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice). Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta. ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate. In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei. Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari. precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor. inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert. Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile). Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune.Gazele de ardere care ies din cuptor. Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului.1100ºC in zona de radiatie). actiunea corozica a produsului din tevi. 2. care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate. datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. . prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 . dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza). In plus. Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile. tensiunile termica care apar in materialul tevilor. Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul. Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. fiind produse ale unei arderi incomplete. direct in zona focurilor.

Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer. La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie. timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. cat si pentru eliminarea caldurii de reactie. amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul. bioxid de mangan. Odata cu cresterea temperaturii sistemului. Cantitati de 0.8ºC). Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC. cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20. azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie. concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen. cum ar fi dicloretanul. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere.35 kcal/mol. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale. Pentru a nu se forma amestecuri explozive. apa oxigenata etc. permanganat de potasiu. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot.Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice. greu de separat. Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. substante puternic explozive. saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. clor) sau solizi (nichel. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1. In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer. Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen. de timpul de contact. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. lichizi sau solizi. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = . argint. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere. bicromati. saruri topite etc. generandu-se in acest fel abur. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa. ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. Astfel. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi. In faza gazoasa. raportul suprafata/volum al reactorului etc. Din punct de vedere termodinamic. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur. In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. Uneori. fie pentru a da anhidrica acetica. creste considerabil viteza de reactie. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie. In cazul oxidarilor in faza lichida.460 kcal/mol. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = . fie deasupra limitei superioare. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1). Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti. 542ºC in cazul etilenei. cupru.). un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. Totusi. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. In unele cazuri insa. Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei. in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie. Exista o corelatie stransa intre temperatura. aceasta putand lua un caracter exploziv. Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen.02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. In general la presiunea si temperatura ordinara. 553ºC pentru xilen etc. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid.

iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut. oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa. cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie. iar presiunea poate ajunge pana la 100 at. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice. Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. care distila intre 200 si 400ºC. De asemenea. iar consumul de acetona este mai mare. prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie. 3. In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic. Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice. fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 . realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. oxid de crom. La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at.140ºC. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon. Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente. Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de . masa de reactie devine exploziva. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. in faza de vapori. Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). In faza gazoasa. temperatura de lucru este de 250 – 260°C. fier. In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. In cazul hidrogenarii grasimilor. Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. in care se barboteaza aer sau oxigenn. In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare. lichida sau mixta.110ºC. paladiu).Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC. aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza. reducerea nitrobenzenului in anilina etc. obtinerea izooctanului din diizobutilena. Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan). la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor. Aceasta mareste pericolul de incendiu. Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor.

reactiile de halogenare sunt exoterme. caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. . In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. brom. fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune. Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C. iod si in rare cazuri cu flour. pentru limita efectelor eventualelor explozii. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice. largind intervalul. In general. 4. oxizi metalici si saruri ale metalelor. Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. . Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale. In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton. Amestecul de hidrogen si aer. unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). bromhidric (HBr). In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. oxidul de cobalt la 400°C. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. cat si de substitutie. in reactii de fluorurare. Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori. Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. fabricarea clorurii de metil. a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. clorhidric (HCl). au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. Combinatiile nesaturate pot da insa. bromurare si iodurare. datorita patrunderii aerului. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH. Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita. Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF). este posibila formarea de amestecuri explozive. Este foarte activ din punct de vedere chimic. Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu. ceea ce face ca in atmosfera deschisa. caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant. acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3).circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura. Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. obtinerea clorurii de vinil. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie.2%). in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel. In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu.SO3H. dupa natura agentului de halogenare. Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). respectiv de oxigen. Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. iar greutatea depaseste 200 t. Astfel. La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza. respectiv a alcoolului. Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. ele pot fi clasificate. Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. iar oxidul de crom la peste 500°C). kiselurg etc. clorurare. La reactiile de substitutie. Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. iodhidric (HI). grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. hidrogenul sa se risipeasca usor. Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct. Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica.). In special catalizatorul nichel Raney.

in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta.5 – 55%. Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul. cum ar fi tetraclorura de carbon. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric. Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. In faza lichida. Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C. Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. sulfura de carbon. Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug. clorura de cupru (CuCl2). Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart. Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. cracare). fierul etc. orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice.NO2) legata de un atom de carbon. carbunele. prin acumularea caldurii de reactie. ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. fonta silicioasa.5˚C. efectul termic al reactiei este atat de puternic. la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc. Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. cand se lucreaza in mediu anhidru. In cazul reactiilor de fluorurare directa. se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). din otel. care pot forma cu aerul amestecuri explozive. La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. fie prin diluare cu gaze inerte. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C. . Ori. Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol. Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). in caz de accidente. Astfel la distilarea fractiei uleioase. substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart. cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor. extrem de coroziv. incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv. In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit. in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu. in general. Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. cloroform. Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice. diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata. obtinuta de la clorurarea alcoolului. Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice. pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu). Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili. Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. Astfel. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat. Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici. serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu. Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. plumb sau nichel. se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. 5. In schimb. Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum. Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate.La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie. Pentru clorura de etil limitele sunt 7. azotul sau acid clorhidric. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. dispuse in jurul sursei luminoase. procesul prin care se introduce grupa nitro (. ceramica sau tantal. Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm).

Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon. Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C). reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta. a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie.5-benzen-trisulfonic. Chiar in cazul neaparitiei fisurilor. anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul. In general. acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic. 7. Acidul sulfuric diluat insa. sulfatul acid de sodiu (NaHSO4).382 kcal/kg ΔH = . depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor. Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC. a produselor farmaceutice si a detergentilor. Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete. acidul clorsulfuric (ClSO3H). Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta. Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat. La sulfonarea in faza lichida. explozii violente. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3. conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara. corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen. astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica. 6. astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii. decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi.507 kcal/kg ΔH = . acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic. Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei. la temperaturi joase. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc.302 kcal/kg ΔH = . Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici.si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri.In general. cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. ΔHglobal = ΔHsulf. prim emulsionarea amestecului de reactie.3. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare. la o noua ridicare a temperaturii. Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. acid sulfuric (H2SO4). ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel. ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile. ei constituind materii prime in industria materiilor colorante. Realizarea unei viteze de reactie potrivite. La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. Reactia de nitrare are loc in ambele faze. In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta. Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1. so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = . Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie. Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor. Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat. aceasta acumulare poate produce. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate. Procese de polimerizare .

Avand loc o micsorare apreciabila de volum. hidroperoxizid de butil tertiar). in general. derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu.0 2. Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme.5 – 13. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0. peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori. avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC.. Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil. neetanseitati la imbinarile conductelor. Astfel. in suspensie si in emulsie. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata. intrucat aceasta polimerizeaza . cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta. apa oxigenata). gropi etc. reactoarelor.0 4 – 22. aceasta variaza in limite mari. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent. Anumite reactii de polimerizare. Se spune ca reactia sa “ambalat”. Radicalii liberi. axul pompelor. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase. camine de canalizare. amil-sodiu) etc. initiatori ai lantului. Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile. ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini. in canale de conducte. procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc. pistoanelor. au loc la presiuni pana la 2000 at. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari. procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare. compresoarelor). Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at. putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34.] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant. Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor.COO. Astfel. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie.1 2 – 44. Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → . hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor.CH – CH2 .4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare. + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare.97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul. In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. azo-derivati. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l.Prin polimerizare se intelege. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. in solutie. Polimerizarea are o deosebita importanta practica. care actioneaza la randul lor mai departe. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l. → 2C6H5. Acesti compusi se consuma in cursul reactiei. putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata. persulfat de sodiu. In ceea ce priveste temperatura de reactie. pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori. deschiderea supapelor de siguranta.0 2 – 11. peroxid de lauroil.

Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. Astfel. datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 . cum reactia este insotita de caldura. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. petrol. acid fosforic sau clorura de aluminiu).50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. creta. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. initiatorii se dizolva in uleiuri. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei. slabindu-i rezistenta mecanica. Pericolul in acest caz creste. Viteza de propagare a reactiei creste mult. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. sodiu metalic. Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. .cu explozie. De asemenea. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”. Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul. In anumite reactii de polimerizare. totusi unele din ele sunt inevitabile. acid fluorhidric. 8. ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune. datorita exotermicitatii acestor reactii. In plus. formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. stirenului etc. denumita “punct de descompunere exoterma”. prin sulfonarea caruia. in cazul peroxidului de tertiar butil. dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului.5 at duce la formarea izooctanului. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase. Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. cum este cazul polietilenei de inalta presiune. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena. De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. “Ambalarea” reactiei. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. in timpul unei descompuneri. iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. cauciuc. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. persulfat de potasiu. descompunerea are loc la 100ºC. arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). parafina etc. In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator. Peste o anumita temperatura. benzen. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori. Astfel. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare. temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric. Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. Reactia are loc cu degajare de caldura. a moleculelor izoparafine sau aromate. intrucat uleiurile fiind substante combustibile. In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor.

Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile. oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. ca initiator de reactie. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala. avand o solubilitate reciproca redusa. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita. Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa.90ºC si presiunea atmosferica. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare. care produc un lucru mecanic de distrugere. lemnul). in cazul folosirii clorurii de aluminiu. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare. Capitolul XIX Substante explozive 1. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze. In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. hartia.) si fractiuni lichide (benzen.300ºC si presiunea de 60 – 65 at. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive. La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. De asemenea. 2. Pentru ficare exploziv. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. Generalitati O substanta chimica sau un amestec se poate considera exploziv. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at. care dupa condensare se recircula. oteluri aliate cu crom. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. extrem de rapid.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare. reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. . Astfel. O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan. Hastelloy. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia. Astfel. cartuselor. caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor. Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu. Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. in conditiile date. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor. este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz. Spre deosebire de acidul liber. sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. toluen etc. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . la depasirea careia se produce transformarea exploziva. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg. semnalizatoarelor etc. propilena. La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric.In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu. acumularea caldurii de reactie. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie. izo-butilena etc. In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit. La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate. Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). mediul fiind necoroziv. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor.

Partial. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn). bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. azotatul de amoniu este cel mai raspandit. zaharul etc. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. datorita grupei NH4+. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. Dintre sarurile de amoniu. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2).79 g/ml in functie de temperatura.Prin incalzirea cloratului de potasiu. bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. Astfel. Fiind o combinatie extrem de nestabila. 3. Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. stare fizica. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina. Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu. . explodeaza prin simpla lovire. spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie. transportul si depozitarea. 14% nitroderivati. care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. 42% azotat de amoniu. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica. sau la incalzire. bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3). usor solubila in apa. care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea. densitate.44 – 1. Datorita oxigenului pe care-l degaja. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. Zn. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil. Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. In urma recomandarilor facute. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. acesta se topeste si incepe sa se descompuna. Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. Dupa un timp de depozitare. Pb. precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari. indeosebi la temperatura de 10 . transformandu-se intr-un produs solid. aglomerat. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. Azotatul de amoniu. de structura monolitica. cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. Cu. fosforul. modificatie cristalina. Greutatea sa specifica variaza intre 1. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase. Ni. In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante.

care nu se aprinde daca nu este tasata. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. ci bioxidul de azot si apa. ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. iar aproape de 170ºC. Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. obtinut prin sublimare. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea.1 – 0. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu. nu se descompune nici la 300ºC. un azotat de amoniu absolut anhidru. dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. Intr-adevar. Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu. Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata. in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. Intr-adevar. Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO). reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). cand gazele de descompunere au ars cu explozie. Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2). fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC. aceste gaze degajate se aprind. reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede. Astfel. se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic. amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot. (3). dupa care urmeaza o explozie. Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. se topeste complet devenind un lichid vascos. cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent. la o temperatura in jur de 500ºC. (4). Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv. dar fara explozie. Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu. mai tarziu brun-roscati (NO2). devenind violenta la 260ºC. Asa cum s-a indicat mai sus. fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie. care duce la autoaprinderea sistemului. Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic. sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. . In alte incercari.2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta. Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia. sub vid inaintat (10-5 mm Hg).Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. iar descompunerea devine violenta. acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu. Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate.

de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata. energie electrica. Pulberea de aluminiu In stare libera. care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. Temperatura de topire este de 659ºC. In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. soc). radiatia flacarii. Zn. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza.7 si cu o stralucire alb-arginitie. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. Oxizii de azot formati in prima faza. energie mecanica (frecare. Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si. Cu . acesta se aprinde si arde energetic. coji de alune. care reprezinta 0. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva. paie etc. prezenta substantelor organice etc.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice. autoaprinderea gazelor formate). reprezinta 985 litri. Astfel. in cadrul experientelor facuta.150ºC. reactioneaza cu carbonul.5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. care in prezenta unui oxidant puternic. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. o ardere obisnuita a azotatului de amoniu. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic. In momentul exploziei. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective.5 ori mai usor decat acesta. lemn de stejar. lovire. aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului. Cu. otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. au calitati mecanice exceptionale. cu o flacara vie de culoare deschisa. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%). Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu. In aer. Astfel. aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. Din aceasta cauza. izbire. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). Important din acest punct de vedere este duraluminiul. Capitolul XX Pulberi metalice 1. s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 . aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire. lignit. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot. dar foarte compact. Se pare ca. in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii.6 din conductibilitatea cuprului. la temperatura de explozie de 1236ºC. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. Fiind in acelasi timp de 3. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice. Pentru comparatie.. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii.) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale. formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric. Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. In general. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC. ci este mata. Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica. In afara de cablurile electrice. seminte de bumbac. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic. Mg etc. amidon.

galeti. Zincul se dizolva usor in acizi si baze. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen. aluminiul se combina cu azotul si carbonul. Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC. iar cu iodul numai prin incalzire. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. . Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. 2. Temperatura de aprindere este de 190ºC. Bromura de aluminiu. De asemenea. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. ce serveste ca antidaunator agricol. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului. Din aceasta cauza. La temperaturi inalte. conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. In stare pura. Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). V etc. In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3. Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu. In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere.). intrucat la temperaturile ce se dezvolta. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2. cadmiu etc. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece. restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare.clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. cu degajare de hidrogen. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr. este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. plumb. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric. Sulfura de aluminiu. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului. Dimpotriva. Mn. apa este descompusa cu formare de gaz detonant. Prin incalzire la circa 500ºC. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. arde cu o flacara albastruie. Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. sulf. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu. cu dimensiunile de 60 – 90 μ. a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic.8 kcal/mol). se descompune in apa cu reactie violenta. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil. ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. Incalzit la 100 – 150ºC. In afara de intrebuintarea la sudura. Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. chiar diluate. Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. el devine maleabil si ductil. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. prin incalzirea pana la incandescenta. in curs de aparitie. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. consta in a crea o detonatie in calea exploziei. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica. Din aceasta cauza. chiar pentru particule mai grosiere. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu. folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde. ceea ce mareste pericolul de aprindere.

in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. Astfel. care se manifesta cel mai mult la nichel. metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. de exemplu. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. Cobaltul are o duritate mai mare. care se pot aprinde cu explozie. In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul. conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. Aceste metale sub forma de pulberi. Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. Dintre combinatiile zincului. eventual sulful sau halogenul. Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. In general. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. . pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC. daca sunt prezenti. Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. De asemenea.07 – 0. granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. oxalati). talc sau grafit. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. Aceasta capacitate. De asemenea in stare pura. Combinatiile organice ale zincului. Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. O incalzire si mai puternica cu formare de metan. Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. 3. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe. bioxidul de carbon. Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. Astfel. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit. cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere. In prezenta pulberii de sulf. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. tetraclorura de carbon. Avand o suprafata specifica mare. metalul devine incandescent. Astfel. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. Apa este descompusa la temperaturi inalte. Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv. sunt lichide cu miros neplacut. Toate cele trei elemente din familia fierului. formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat. Fe. au insusiri piroforice. Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. unde nu exista pericol de extindere a incendiului. se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. Co si Ni sunt atrase de magnet. bromura de etil sau carbonati. Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. pericolul creste considerabil. in prezenta unro solventi organici. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul. Pulberi cu granulatie fina (particule de 0. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. Fierul. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). separate din compozitiile lor (oxizi. ca metil-zincul si etilzincul. Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. care se aprind cu usurinta in aer. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii.

Oricare ar fi produsul ignifug. . adica formarea din stratul peliculogen. substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura. Substantele ignifuge. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului. . ramane stabil. vopsire. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire. In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. . formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4). Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece. Eficacitatea lor depinde in principal. de var. sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica. care fixeaza carbonul in materialul combustibil. Produse care produc gaze stingatoare. La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare. Expusa la aer. acid boric si borati etc. Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat. Ni(Co)4. Pastrat intr-un tub inchis. Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere.Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact. Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa. argila etc. din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului. . din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare. . aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc.incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile. el se aprinde. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. pe timpul arderii degaja gaze inerte. Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul. clorura de amoniu. folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . sub forma de carbune. la suprafata materialului combustibil. punand in libertate oxigenul. Sub actiunea acidului sulfuric concentrat.Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2. necesar arderii. Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. . Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC. sulfura de fier se oxideaza spontan.impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura. initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm). care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu. Practic la noi in tara. impregnare. fie prin existenta unui strat protector de suprafata. care pun in libertate amoniac).izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie. Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC. Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS). de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare. asemenea substante. acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar. se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare. In contact cu aerul insa se oxideaza lent. . Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta. Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna.Produse termospumante.). fara a se aprinde. dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: . Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica. cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc. Prin fierbere insa se descompune. adica cu surse de aprinderem. intarziind astfel propagarea focului). fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile.reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile.Produse solide cu actiune mecanica. de conditiile de aplicare.

dispersat si pulverizat (ceata). Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest. de flacari. 58 . iar un diametru al picaturilor de 0. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa. pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere. Desi are greutatea specifica supraunitara. Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. Capitolul XXII Agenti de stingere 1. 3.6 mm. la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax. Apa imbunatatita chimic . fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului. De exemplu. Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. incendiat. produselor din lemn si materialelor textile” (C. 2. pentru ca. talc). Un litru de apa. capabila sa asigure strabaterea stratului de fum.70). datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. cantitatea refulata este de multe ori considerabila. de gaze calde. Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei. Totusi. Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera. Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic.5 – 0. Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0. Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. Cerinta este ca la o presiune de 5 at. in acest caz. are mare putere de racire si este nevatamatoare. Pentru ignifugarea materialelor textile. izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor. cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta. Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact. in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului. Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator. actiunea mecanica. prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m². este ieftina si usor de procurat. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi. Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea. de exemplu la 10ºC. diatomita.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m². jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. Ea se prezinta sub forma lichida. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile.

de inabusire si de izolare. inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. ca si pe separarea lichidului din spuma. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. Acestea. bicarbonat de sodiu si stabilizatori. agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa. de natura chimica si de structura moleculelor. de obicei. Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. 5. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. Pentru stingatoare. Coeficientul de infoiere = ___V ___. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse. care difera de la tara la tara. extrasul de lemn dulce. Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. saponina. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. care se evapora prin absorbtie de caldura. care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica. Proprietatile agentilor de umectare depind. Praful este format dintr-un amestec. In general se folosesc solutii de 1 – 2 %. cu ajutorul unor generatoare speciale. aderenta. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. 4. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica).15 kgf/mm3. format din sulfat de aluminiu. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. criterii care care. dupa o anumita reteta. in general apa. temperatura etc. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie. VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate. Dupa aceste criterii. ea avand o greutate specifica de 0. Se poate folosi ca agent stingator. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur.10 – 0. conform instructiunilor care insotesc produsul. Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. spumantii pe baza de albumine etc. . presiunea apei. Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. proportia de spumant si apa. de fapt stau la baza clasificarii lor. iar cea bazica. necesara evaporarii apei. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera. Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. care reduce tensiunea superficiala a apei. cationactive). din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. coeficient de infoiere. persistenta. densitate. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit. in principal. Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC. Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. timp de stingere minim etc. acolo unde exista deja. una din urmatoarele substante: glucoza. Ca substanta stabilitzatoare. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). Efectele de stingere. se intrebuinteaza. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar.

deci este mai greu decat aerul. . in urma unui proces de degradare cu acizi minerali.20 . al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma.00 Greutatea specifica kg/l 1. de diferite debite (2500 litri. datorita apei pe care o contine.98 0.50 73. unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. lipsa actiunii corosive. Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide. sub forma de zapada carbonica. Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul. in principal. printr-o teava generatoare de spuma. 5000 litri. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma. Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor. solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii.95 57.4 Presiunea kg/cm² 13.45 at.06 25. dintr-o tesatura de ochiuri. CO2 poate fi solid. coridoare. din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile. Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica. in special prin efectul de racire. antrenata de un curent de aer.).07 1. la 760 mm kg.2ºC si la o presiune de 5. La o temperatura de – 56. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata. greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC .10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31. de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale. care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor. inlaturarea coroziunii etc. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel. usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite. Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective.). Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica.5 – 3 m). Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6.46 61. pe inabusirea focarului.30 . Fenomenul se numeste detenta.02 1.16 1.34 Volumul specific l/kg 0. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere. Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna. Se dizolva usor in apa. In tabela 20 sunt date presiunile.86 0.08 1. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa. 10000 litri pe minut). greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii.34 1.30 1. Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge. proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor. Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa. la diferite temperaturi.53. Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica.77 0.75 1.5ºC. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid. Nu arde si nici nu intretine arderea.35 19.54 44.34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l). tunele de cabluri etc. Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate. este de – 78. Tabela 20 Presiunea.03 0. In general. Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid. lichid sau gazos.Spuma are o conductibilitate termica redusa. calele navelor. bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc.50 99. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului.93 0. La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite.75 0.97 1.92 0. 6% apa si 2 % spumant. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). spuma mecanica se obtine din 92% aer. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma). Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta. neutralizare si stabilizare cu substante chimice. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0.976 kg.99 34. Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea).

Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential. rezultati prin descompunerea termica a pulberii. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg). Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%.Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise.B. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii. carbuni. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0. o mare importanta are gradul de puritate a acestuia. in urma descompunerii pulberii. chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse.E. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste. prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita. nu se deterioreaza la consevare indelungata. pulberi stingatoare A.E. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu. prin frecare de conducte.. la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2. Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor. ajutaje. denumita “pulvogen”. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu. 7. Cea de-a treia teorie. magneziu. paie etc. b) Azotul este un gaz incolor. La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori. In medie se poate admite. Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul. titan. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B..D. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora. uree. Prima teorie. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu. cea mai veche de altfel.C. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3.C. ca pentru stingerea incendiilor. inodor si mai usor ca aerul. se formeaza electricitate statica. care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii. .E.B. fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. la stingerea incendiilor de instalatii electrice.5 si 3%. la generatoarele de curent. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg). folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa. la stingerea incendiilor in calele navelor. Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. Rezultatele excelente.C.E. sulf.26 kg bioxid de carbon. se refera la actiunea componentilor. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace.. diferiti produsi ai borului etc. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa. proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu.. in industria petroliera.). de tipul B. insa considera factor esential formarea stratului protector. abia 2% in volum. transformatoare. este rau conductor de electricitate.4%. concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta. muzee etc. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere. pentru ca in incaperile inchise. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. potasiu. fac ca pulberile stingatoare. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber. in volum. transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe. metale reactive (sodiu. kaliu etc. In general. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare. Se mai utilizeaza ca agent de stingere. considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora.. asupra flacarilor. de ardere. carbonat de sodiu. Bioxidul de carbon. In medie.C. pulberi stingatoare A. la instalatii si aparate electrice. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari. sulfat de amoniu.

stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt. in principal. lemnul incandescent etc. Halonii la contactul cu flacarile. fizice. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. anumiti haloni pot degaja substante toxice. brom. .prima cifra arata numarul de atomi de C. De exemplu. fluor etc. Capitolul XXIII Substante toxice 1. pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul. Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului. in strainatate. elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor. nu da rezultate. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211. Cifrele se refera la compozitia halonilor. instalatiile electice. Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr). dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp). Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin. fluor. Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen. Printre factorii cei mai importanti se citeaza: .). In ultimul timp. Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata. 8.Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor.suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. bordul avioanelor si salile masinilor navelor. In general ea se exprima in cm²/g. neuniformitatea granulatiei.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje. automoatoarele de cale ferata. Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. cum sunt tabla de otel. care constituie unitatea de masa a produsului. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare. . CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar. Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata. Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea. deci cu caldura. a treia de Cl si a patra de Br. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ. care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. Oxidul de carbon In timpul incendiului. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate. autovehicule. chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata. Printre calitatile chimice se enumera. . restul halonilor halogenati sunt mai eficace. de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. intr-un timp minim. aglomerarea. cazanele de topit ceruri. Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor. Ca agenti de stingere.cea de-a doua de F. De asemenea. chimice. Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare. fiziologice. ca produse ale arderii. In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%.. Efectul de stingere al halonilor se bazeaza. Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. . brom). trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. Fiecare halon este reprezenta de un numar. . Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero.granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g.

. la simptomele aratate mai sus.de la 0. incolor si indor. ameteli. In general. In industria anorganica. Fata devine palida. dand carboxihemoglobina. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC. Concentratia maxima admisa de STAS. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice. se produc efecte iritante. cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1.00834 mg/1 aer. din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina. fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe. pricinuieste tuse puternica.80 mg/l aer provoaca moartea in 0. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni. pentru halele de fabricatie este de 0.0.19% din scoarta pamantului. iar la 75 – 80% survine moartea. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta.). Aceste presiuni.967 fata de 1). cu miros puternic iritant. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina. se degaja miros neplacut. Daca nu se iau masuri urgente. irita si paralizeaza caile de respiratorii.5 – 1 ora. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei. O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap. . insa in cantitate mare. glicerina.0350 mg/l aer.5 ore. iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute. O intoxicatie usoara provoaca ameteli. un volum de apa dizolvand 2.01 mg Cl2/1 aer. simptome dupa 1 – 2 ore. accidentatul isi pierde cunostinta. la fabricarea insecticidelor.0834 mg/1 aer. instabilitate. La o intoxicare mai usoara.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa. In unele intreprinderi. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: . . eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen. apar batai de inima. dizolvantiilor si impregnantilor. Se gaseste in natura ocupand 0. . in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu. fara a mai reactiona la lumina. fata se inroseste. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. pe cand la o intoxicare grava. iar la 10% moartea. clorul are multiple intrebuintari. vomitari.de la 0. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa.2. prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0. Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap. La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC. la o concentratie de 10% lumanarea se stinge. 2. 3. cu care se combina.0. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica. de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata. Este incolor. Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. dupa ce trece printr-o stare similara cu betia. pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii.6 volume clor). .001 – 0. o concentratie mai mare de 0. etil-glicol etc. Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor.41 (raportat la aer). in pivnitele de vin etc. a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului.de la 0. intensificarea batailor inimii. fungicidelor si ierbicidelor. slabirea accentuata a muschilor etc. materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol. fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea.52 fata de aer 1). Se recomanda repaos absolut. . Oxidul de carbon este un gaz insipid. CO se utilizeaza in procesul de fabricatie. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat. a clorurilor metalice si nemetalice. In cazul intoxicatiilor mai grave.0111 mg/1 aer. cu o greutate specifica de 2. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic. pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie. pupilele se maresc.006 mg/1 aer. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange. respiratie din ce in ce mai adanca. In urma unei intoxicari grave. Clorul ataca caile respiratorii. Se foloseste si in industria textila. iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea. O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului. de 4 – 8% palpitatii. reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului. pulsatii la tample.

o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. inflamarea corneei. mai repede sau mai incet. In caz de otravire cu clor.efectuarea unei puternice oxigenari. Ca simptome nervoase apar: agitatia. la concentratii mari.) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer. Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. Prin micsorarea contratiei ventricolelor. . . Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava. nelinistea si pierderea constiintei. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica. chiar in proportie mica. ape minerale si gaze naturale. ce mascheaza pericolul. In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: . dureri de cap.Inspirat impreuna cu aerul. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic. secretii mucopurulente. din care cauza se produc pierderea constiintei. Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare. Ionul CN. Toxicitatea prin piele este mai redusa. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter. in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi. manifestata sub forma de ameteli. Doza mortala pentru un om este 0. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat. Pentru usurarea respiratiei.administrarea de anticianuri specifice. miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila. tulburari nervoase cu oboseala generala. crampe. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului. la incetarea vasoconstrictiei. insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea. Cea mai frecventa este intoxicarea grava. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii.).7ºC. Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. exploziv si toxic. La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile. cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea. semne oculare (conjuctivita. a rasinilor polimetacrilice. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat.intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism.. intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat. Este interzis sa se faca respiratie artificiala. 5. rafinarea uleiurilor etc. o acclerare a batailor inimii. greturi. . Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara. mai greu decat aerul. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. El este foarte toxic. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. o oboseala intensa. ameteli.06 g. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant. precum si in toate locurile unde poate fi jenat. Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala. incat acesta nu-si mai poate indeplini functia. Datorita toxicitatii sale. la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora.) ca si la descompunerea materialelor organice. mansetele.scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata. apare mirosul de migdale amare la expiratie. la fabricarea nitrilului acrilic. inflamabil. care duc la cresterea nevoii de oxigen. nu exista fenomene de acumulare. care devine permeabila pentru apa. Inhalarea a 300 mg/m3. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit. el produce un efect coroziv asupra membranei volumului. gatului. 4. rolan etc. Cu exceptia cazurilor de moarte subita. iritarea cailor respiratorii si a limbii. El trebuie invelit cu o patura. ca masura de prim ajutor. Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN. uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor. accese violente de tuse etc. se reduce si mai mult hranirea creierului. gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. De asemenea. Ea provoaca neliniste. in decurs de 5 minute provoaca moartea. Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului. . Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea. care duc la moarte in 1 – 2 minute. mancarimi etc. transpiratii abundente. uscarea mucoasei. Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice. convulsii tonice. se constata dureri de cap. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana. batai de inima in mod neregulat. deprimare. la inghitire. I se desface gulerul. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant. printr-o respiratie artificiala.

Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). care constituie complicatii tardive. 9. respiratie grea. O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere.597). Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde. 7. Folosirea tetraclorurii de carbon. vapori si gaze. in faza de sublimare. Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale .6. ameteli. Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea. produce indispozitii.78ºC. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor. iritarea ochilor si a cailor respiratorii.007 kg/h fosgen. In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform. Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori. mai usor decat aerul (densitate 0. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar. distruge ficatul si rinichii. se lichefiaza la . In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde. Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului. La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen.5 mg/m3. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata. 10. tricoletilena etc. Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0.009 mg/l. cu degajare de fosgen. El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica.33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare. Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice. o degajare de 0. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange. oboseala.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu. Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3. iar concentratia maxima admisibila de 0. Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave. NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena. este format din particule nearse. Amoniacul este foarte caustic. Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala. Amoniacul este un gaz incolor. 8. care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale. In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile. Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere.

Materialul si substanta care arde Lemn Hartie. produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor . paie. fan Titei.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->