NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

00067 0. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie.8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica.126 0.511 0.548 1. cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa. corpurile degaja cantitati diferite de caldura.0309 0. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca.0319 0.20 0. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne.093 0.2175 0. Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei.2025 3. degajand caldura si radiatii luminoase. una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice. benzina etc.03346 0.302 0.216 0.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4.177 0.). Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg].529 0.27 0. mai exact reactiile de ardere. deci sa se asigure o combustie completa si . dependenta numai de natura sa (carbune.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC . Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: . Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment.256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17. Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati. prin ardere.11 0. lemn. Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica. adica are loc o combustie incompleta. Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz.grd 0.grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida.192 0.34 0. necesare intelegerii acestui fenomen.031 0. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC.032 0. Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior.2375 0. Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura.2175 .95 0.4090 0. masurat in conditii normale.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen.421 0.21 – 0. Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara.atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda.487 1 0.

se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu.6 8000 14.) la .9 5000 33. Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + .. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal.. Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv.6 – 16.8 3940 44 10600 18.a..5 kg lemn. Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu. considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii.).8 4000 * In functie de esenta lemnului 5. la cladirile masive. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile. adica o cantitate de lemn. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila..8 3000 – 4000 20..8 45500 16. este compusa din tamplarie. Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv.000 kcal/kg este echivalent cu 2.3 – 10. pentru usurinta aprecierilor comparative. In practica. podele.. Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive.5 1500 – 2500 12. sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg. carti. lichide combustibile etc. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn).. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase.. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans..5 7930 34.. sticla s.8 10000 17. sau. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg. covoare.6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv.3 5800 46 11000 20 4730 18.8 4500 16.8 4000 33. Sarcina de incendiu este imobila. Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila.lemn/m2.Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16.. q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica. compartimentari combustibile etc. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii. dand nastere unei temperaturi ridicate. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente. perdele.8 4000 41. folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + . Spre exemplu.5 4200 16.

Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. culoarea. sau pentanul. facute in numeroase tari. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica). touenul si xilenul. ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate. Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare. asupra sarcinii de incendiu. in diverse obiective. alcoolul etilic. ale unor caracteristici fizice ale corpului.Fabrica de confectie . Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare.constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile. fara a face parte constitutiva din aceasta. voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise. se folosesc substante lichide sau gaze.Locuinta . face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant. medie si maxima. Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari. se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor. de exemplu: volumul. Datorita faptului ca este metal. de la .Birouri . utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta). Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . Dupa incalzire. coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii.Tipografie . pana la – 120ºC. atunci cand se incalzeste locul sudurii. dupa legi bine cunoscute. iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste. Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor. respectiv variatia temperaturii la un incendiu. Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. in intervalul 0 – 100ºC. corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale. cu alte cuvinte. prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita. Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura. reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere. 6. pana la – 200ºC. Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC. efectul termoelectric. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul. modificarea culorii corpurilor. fier-constantan. in special ca elemente de finisare. fenomen care reduce fidelitatea termometrului. Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme. In tabela 3 sunt date unele valori orientative. pastrand o dilatatie remanenta.Spital . Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul.Fabrica de mobila . Studiile si experimentarile pe incendii. stabilite pe baze statistice. variaza in limite foarte largi. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor. in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective. unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric. Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul. Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. rezistenta electrica etc. pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. Dintre fenomenele termoelectrice.38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere). variatia rezistentei electrice. platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil. adica variatia volumului sub actiunea caldurii. Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit. au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului. Sarcina de incendiu mobila. .

Prin utilizarea a doi cilindri. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. daca virarea de culoare se face mai rapid. pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. Dupa efectuarea unei rotatii complete. temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion. . a carui temperatura trebuie masurata. introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata. adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). turnatorii. Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii). Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. in special cand se masoara temperaturi ridicate. respectiv lungimi egale de tub. In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. 8. intr-un interval de timp. Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. astfel ca. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. Practic. privind prin luneta. banda poate fi scoasa si verificata. denumite termografe. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte. In industrie se folosesc termometre metalice. precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata. dupa care citeste indicatia galvanometrului. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. termograful este compus dintr-un termometru metalic. si invers. Daca acest interval este mai mare. Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde. Pirometrul optic. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. Practic. putand suporta lovituri sau socuri termice. continuat cu un tub metalic. Termometrele de sticla. prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare. cu lichid care sunt mai robuste. motor. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite. In principiu. Uneori acest lucru este imposibil. poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului. neavand legatura cu rezervorul. temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. in meteorologie etc.7. care inregistreaza dilatatia. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. cu lichid. firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. dar suficienta pentru nevoi industriale. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. Termometrul metalic. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. adica o anumita temperatura. conducta incalzita etc. virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). Termograful. Termometrele metalice sau de sticla. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. precizia termometrului este relativ scazuta. gradat direct in grade Celsius. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate.

deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare. 30 grade unul de altul. se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport. a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura. In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si. deci. Sunt executate din materiale ceramice – caolin. unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim. setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. O a treia scara termometrica. vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii.. ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase. avand forma unui trunchi de piramida. . Astfel. cuart. avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. feldspat. setul Thermocrom 65 . deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit. de forma cilindrica. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala.. Indicatoare fuzibile (martori). iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC. al doilea cu numarul imediat superior. Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale. chimica si electrotehnica. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius.a. 9. in grupuri de cate trei indicatoare. pe scara Celsius.d. sub actiunea greutatii proprii. carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii.m. Practic. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale.Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi. Se fabrica in doua marimi. Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica. Astfel. 200ºC se utilizeaza in industria hartiei. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala). scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit.. Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC. iar al treilea cu numarul imediat inferior. astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 .. prin conventie. setul 350 670ºC in siderurgie s. si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei. cauciucului. Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC.

proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri.15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC . Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece. Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei. are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece. Temperatura absoluta.15 283.15 278.15 343.15 303. Principiul schimbului de caldura. Calorimetria.15 258.15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF .15 .Scara termometrica folosita universal este scara Celsius. acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece.6 . Principiul transformarilor inverse.15 363. Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius.273. in urma racirii corpului cald.12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10.459 . Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila.15 273. Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene. Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact. In lipsa unor procese secundare de transformare energetica. Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei.15 268. Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1.15ºC).8 tºC tºF = 32 + 1. In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K].15 473.237. Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0.20 .15 323.10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253.218.15 423. Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T.15 333.15 373.15 313. Din moment ce energia nu poate fi nici . dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic.15 293. Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273.15 . al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = .8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale.15 263.16 -4 .15 353.15 573.

in functie de temperatura. Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata.d.m. . Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv. se poate raci un corp solid intr-un gaz s. la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr. Similar. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald. lichida sau gazoasa. cc – caldura specifica a corpului cald. Rezulta ca daca un corp are masa m. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala.c. se pot amesteca doua lichide. s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr). atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. adica: Q = m. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite.a. Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii. acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru. nici distrusa.creata. La punctul 3. Pentru a raci rapid un corp metalic. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica. Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade.

In cazul substantelor pure. numai la suprafata lichidului.). Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective. acidul benzoic.a. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire. nu au forma proprie. Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu. Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare. Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative. . constante si caracteristice fiecarei substante.Spre deosebire de acestea. fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. Alte substante sublimeaza. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori.Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura. vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea. transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate. Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta. se descompun (lemnul.). Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare. in absenta oxigenului. Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori. ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex. Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie. hartia. cand in vas se gaseste numai apa. Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei. 2. la presiune constanta. Dupa topirea ultimei bucati de gheata. Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. printre care si gheata. pentaclorura de fosfor. Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: . untul s. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. Desi isi mentin volum constant. Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. sub cele trei forme de agregare: solida (gheata). transformandu-se in apa. Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare. Experimental s-a stabilit ca. Fac exceptie unele corpuri. rapid si cu zgomot (fierbere). nici volumul si trece in stare gazoasa. lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. temperatura acestora se modifica. albuminoidele) si dau nastere unor alte substante. La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta. Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire. proportionala cu cantitatea de caldura primita. Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii. In afara de efectul de racire accentuat. in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita. Astfel: . Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. respectiv vaporizare). in conditii de presiune constanta. Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii. fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp. Prin topire. .Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. aburi). clorura de amoniu etc. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. 3. lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa. Sunt corpuri care prin incalzire. . adica transformarile de stare. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. iodul. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus. Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara. zapada carbonica.

Astfel aliajul Wood. dependente de natura substantelor respecitve.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. iar aliajul Rose (bismut. Topirea si solidificarea pe de o parte. prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. . 5. compus din cadmiu. punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC. solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti. staniu si plumb). Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. presiunea este mai mare decat cea normala. vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. daca presiunea se mentine constanta. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC. Intr-un cazan de aburi. Aliajul Lipowitz (plumb. cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. la temperatura si presiune constante. 4. Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. se topeste la 95ºC. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. vaporizarea lichidelor componente. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc. In caz contrar. in cursul procesului de topire. Simboluri. staniu. qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. Astfel. Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. plumb si bismut. respectiv topirea si vaporizarea. Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului). staniu. Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. formule. punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. treptat. aliajele. corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare. In cursul lichefierii. Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare). qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC.O comportare interesanta au. de exemplu.

87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu. . de topire si vaporizare.7 cal. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica. apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit. Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538.2 Sn + 10 Cd .1 Bi + 24. este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538. in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere. Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor. daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg .Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6.3 Sn + 10 Cd .Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC .7 Pb + 13. Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia. La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor.38.7 cal/g. Caldura de vaporizare ridicata. explica marea sa eficacitate ca agent stingator. Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat.Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor. Spre exemplu.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC. topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul. se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint). Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. Compozitia lor in parti de greutate: . Pentru a transforma un gram de apa. O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni. Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Fiind dispersata in particule foarte mici. Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei.9 Pb + 14. care caracterizeaza apa.Aliajul Wood: 50. este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen. urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului.7 = 623. Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente. Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538. Alteori. de la temperatura normala (15ºC) in vapori. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur. (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC.

6 - 4.2 13. lichid sau gaz. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv.6 16.7 4.2 11.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide . Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd.6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23.7 4.9 0. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii. 2.5 25.4 13 11.1 29.7 12.2 0. indeosebi pentru gaze.1 14.1000 10.6 16 17.106 grd-1. in intervalul de temperatura ºC.6 4.5 4.9 14.3 13.5 14. Practic. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare. Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime.2 16.3 20.1 9.5 10. Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala.6 - 0 . diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t).6 20.7 12.5 0 – 800 22.4 17.2 13.9 13.9 15.8 19. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza.6 16. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC.1 0. factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material.6 16. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α.1 12. l0 = lungimea initiala.5 4.5 0.1 16.6 14. platina).5 16.8 13.3 12. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul.5 278. fire etc.2 15.4 20 20.6 14.5 26.8 14.9 11 13.3 31.6 9.7 12 9 29 0.Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid. dependent de natura substantei din care este facuta). si dilatarea in volum. Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale.2 14.3 9. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica. lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara.6 15. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24.6 9.5 4.4 0. lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate.6 0. Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1. 3.1 9.8 15 15.8 18.

Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18. Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic. 180. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului. zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult. Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric. care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului. 3. se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor. actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii. dimpotriva. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta. Firele circuitelor electrice. Exemplele pot continua.105 grd-1. 230 sau 280ºC. 75. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare. Detector termostatic cu aliaj eutectic. cuptoare etc. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie). deci a sensibilitatii. Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. in intervalul de temperatura ºC. In functie de elementul sensibil. Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65. lama bimetalica va fi puternic racita. spre deosebire de precedentele. Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator. Spre exemplu. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire. Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare. Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa.21 18.25 117 0 – 100 18.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler. deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide. Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut. detector termostatic cu aliaj eutectic. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior.22 108 110 112 2. radiatie solara etc. Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu.19 - 0 – 20 138 120 50 18. prin ingrosarea lamelei .2 107 α. Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva.1 x 10-5 grad-1. pentru care a fost etalonat. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare). de asemenea la o temperatura prestabilita.). Detectorul termovelocimetric. αzinc = 3. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei. telegrafice etc. 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. lama bimetalica se va curba. telefonice. detector termostatic cu aliaj fuzibil. 95. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic.26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie. legat la contactele unui releu electric amplasat in detector. 130. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii. lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente. Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica.54 ∙ 10-5 grd-1). clocitoare automata. Astfel. In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala. independent de valoarea absoluta a acesteia.21 18. Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18. Daca. 4. Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu.

Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. 2. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric. lamelele a reactioneaza cu intarziere. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. . Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. mentinandu-si insa aceeasi alura. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii. atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta. T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. adica presiunea din copul pompei creste.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. Pentru pompieri. Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. V. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. Sau. fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului. se obtine o curba. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz. cand temperatura creste lent. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte. sub actiunea presiunii create. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. Generalitati Anterior. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. se asaza la o greutate G. prin impingerea pistonului. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. cand temperatura se mentine constanta. la temperatura constanta. Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. rezistenta. Practic. la temperatura constanta. Capitolul IV Legile gazelor 1. Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice. Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. Astfel. Se poate deci. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta.

Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen. indiferent de natura gazului. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. 273. bioxid de carbon. Sub influenta caldurii degajate. in care se gaseste o bula de mercur. intr-un volum constant. variatia presiunii raportata la presiunea initiala. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal. presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului. acetilena etc.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. V0 – volumul initial. la presiune constanta. bula de mercur fiind in echilibru. Gay Lussac a descoperit. legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit. cu sectiune constanta. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii. Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta. 273. si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca.3. la inceputul secolului XIX. pe masura ce temperatura aerului din balon creste. fapt care provoaca explozia.15 ∆T – variatia temperaturii.15 . printr-o linie paralela cu axa volumelor. prin incalzire. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide. Facand experiente cu gaze. Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1.

cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta.Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate.44 0. Din acest motiv. presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent.600ºC.68 0. cu variatie rapida a temperaturii.56 0. De altfel. 5.80 0.275 0. deoarece recipientele fiind inchise complet.54 0. Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta. Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0. statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala. Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere. care asigura racirea la nevoie. sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 .40 0. Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului.51 1. la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea. in preajma unor surse de caldura.20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor.40 1. Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p .78 0.90 0. Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza. volum si temperatura).48 1. Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului. fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului.19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0.75 1.34 0.19 0.76 0. recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate. depozite de rezervoare.08 0.60 1. Teoria cinetico-moleculara a gazelor . umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient.72 0.42 0. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori.79 0. La buteliile cu gaze comprimate. In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei.75 0.90 0.19 0.502 0.po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare. in rafinarii.57 0.

iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant). V. astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari. pe rand. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0. Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. t0 = 0 ºC si de stare finala p. adica presiunea. se micsoreaza. cu alte cuvinte zeroul absolut. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba. teoretic. in unitatea de timp. racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila. transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma. 6.273. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. moleculele ramanand. acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala.1 = . In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul.15ºC β Deci la temperatura de – 273. Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. La limita.15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante. adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita. deoarece β = α = __1__ grd-1. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut.15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze.Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): . creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor. Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta). de exemplu. Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara. Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii. nemiscate. In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin. se reduce orice agitatie termica. inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau. V0. numarul de ciocniri ale moleculelor. stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron. deci volumul gradului. Cu cat scade temperatura. In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = . Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta). Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului. 273. Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa. se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau. acest fenomen determina presiunea gazului. t. Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule.

Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse. adica la presiuni scazute. dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz. la 0ºC. dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar. T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8.p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac). V0 si t0 = 0ºC. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin. Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0. ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare. Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte. Practic insa. p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t). desi foarte reduse. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile.15 Conform formulei (9): 273. p0.15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273. legea gazelor perfecte capata o forma simplificata. In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. .15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari.15 + t α __1__ 273. deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273. V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7.

Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. in toata masa corpului. crescand odata cu presiunea. care este de asemenea invers proportional cu volumul. Spre exemplu. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . in absenta acestor forte. atat pentru presiuni cat si pentru volume. adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura. in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. tinut la exterior. In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului. In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. convectie si radiatie. erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece. . au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . caldura trece de la corpul cald catre cel rece. datorita miscarilor moleculare. treptat. Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate. care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte. coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor. Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor. se incalzeste. Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii. in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori. poate fi incetinit sau extins in timp. S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa. deci invers proportionala cu volumul. de exemplu metalele. 2. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare. La presiuni mai mari. unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. Unele. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. se afla in contact direct. avand temperaturi diferite. Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d.V nu mai ramane constant. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic. se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa. Procesul de propagare a caldurii. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor. se constanta ca si celalalt capat. dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent.

03 – 0.3 3 1.15 8.6 Mercur 0. Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: . la 20ºC exprimat in kcal/m. sunt izolanti termici.grd.h.12 – 0.4 Marmura 0.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0.036 – 0.3 Sticla obisnuita 0. cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa.043 .13 0. trebuie facuta si in cazul gazelor.5 – 0.15 0.05 0. ºC Aluminiu pur (99.16 Ulei de parafina 0.4 0. in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0.12 – 0. care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura.33 Lemn de stejar 0. Conform teoriei cinetico-moleculare.m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare.12 – 0.044 – 0. Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid.06 – 0. Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ. vata de sticla etc.1 0. . sunt date in tabela 9. Aceeasi remarca.2 – 0. cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius. procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii.5 – 0. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului.89 0.35 Ulei de transformator Gaze 0. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie.15 – 0. Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta.3 Pamant 0. h.1 0.15 – 0. exceptand mercurul.150 kcal/m. Singura exceptie o face hidrogenul. este foarte scazuta.11 – 0.75 – 1.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele.17 – 0.020 0.cu 15% nichel .0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0.5 Nichel tehnic 12.5 – 2. coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora.6 Bioxid de carbon 0. la 20ºC.054 0.89 Portelan 0.37 Tencuiala de var Izolanti termici 0.158 0.Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0.035 Vata de sticla 0.75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel . Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri.12 Pluta sfaramata 0.6 0.24 – 0.2 Plexiglas 1.12 Pluta placi 0.7 Linoleum 1. prin unitatea de suprafata a unui perete plan. .06 – 0.34 0.) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale. In interiorul corpului atomii cu energie mare. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze.15 0. deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa.cu 50% nichel . privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor. fara a se face erori prea mari.051 0.3 Piele 0.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0.14 0. Coeficientul λ variaza cu temperatura. pentru un anumit interval de temperaturi.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9.cu 20% nichel . cu spatii umplute cu aer. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri.Conductibilitatea termica a lichidelor. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura.cu 5 % nichel . situati in preajma sursei calde.0 0.1 – 0.

). aer. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus. 4. Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. La partea superioara a halelor industriale. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m . fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate. cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie. ulei de racire etc. dar ca exista o distanta optima.). In domeniul combaterii incendiilor. fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze. caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza. In cazul gazelor insa. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor.Sub influenta caldurii primite. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte. caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. care transmite caldura produsa. la o distanta cat mai mare unul de altul. Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. la partea de sus a incaperii. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului. Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie.) ale spatiilor respective. Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura. Dilatandu-se. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul.Cedarea energiei se face din aproape in aproape. schimbatoare de caldura etc. ferestre etc. Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. Transmiterea caldurii prin radiatie . s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva. din regiunea calda catre cea rece. Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate. vascozitate. sau mai simplu convectia caldurii. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. sub controlul specialistilor. se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii. Spre exemplu.). 3. in acoperis. densitate etc. care asigura cea mai buna izolare termica. fumului si gazelor de ardere. conductibilitatea termica joaca un rol secundar. Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu. Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu. O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc. Dimpotriva. analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. cu suprafata mare. din cauza caldurii primite. temperatura atmosferica etc. starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. care propaga energia termica in spatiu. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa. Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m . prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. de la atom la atom. relativ scazuta. Practic insa. pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu.

. reflecta o cantitate mai mare de energie radianta. Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie. . sau invers. care pentru corpul negru este de 4. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele. Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente. S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²]. exprimata in kcal/h. Caldura radiata se propaga in linie dreapta.000 km/s. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata. materialul. parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii. de natura si culoarea acestor corpuri. de starea lor de finisare a suprafetelor. in functie de tipul si destinatia lor. In mod global. 5. . 300.timpul.Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. materialul se va aprinde. Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor. caracteristicile fluidului purtator etc. depasind valori de 6 – 700ºC. Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie. in spatiul inconjurator. impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu. exclusiv prin radiatie. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat. era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. ele fiind determinate prin constructie. c – constanta de radiatie a corpurilor. S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi. Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. prin conductie si convectie.). Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. Pentru acest motiv. concentrand razele solare asupra lui. In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere. fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului. distanta relativa. negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. de la un obiectiv incendiat la altul.Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale. in acest caz. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: . Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general. . Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile. . la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire. in caz de incendiu. Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre. Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii. Practic. Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit. intalnite in practica. care se aplica. culoarea lor. Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. De obicei.Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii.96 ___kcal___ . pozitia lor relativa etc. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura.diferenta de temperatura intre cele doua surse. existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase. cu o viteza egala cu cea a luminii. se reflecta si se refracta ca si lumina.un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece. deschise la culoare. Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta. Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica. In asemenea cazuri. energia termica fiind transmisa. Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K]. In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus . de exemplu.Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului.

) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. In functie de tipul constructiv. care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. la apa. In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare. In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune.). Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze. subansamblele cazanului pot fi .de absorbtie. prin peretii acestor tevi. care. Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. felul combustibilului. gaze etc. si prin conductie. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere. purtatorul de energie (agentul termic). Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului.. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. fapt care determina scaderea temperaturii lor. Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei. In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze. are un larg camp de intrebuintare. locul de utilizare. Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. respectiv aburul). din depozite. de diverse tipuri. captusit cu material refractar. Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde. Procesul de transmitere a caldurii. de regula. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. cedand o parte din caldura. nu exista obiectiv industrial. Practic. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar. capacitatea si parametrii aburului etc. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur. Anumite masini de incendiu. electrica etc. pe care sunt fixate subansamble functionale. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. lichid sau gazos. circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. rafinarii etc. circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. Astfel. abur. Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid. Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. sunt vopsite in argintiu. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila. In focar si canalele de gaze. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura). produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului. de mare putere. In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului. in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere. Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. in care circula apa. pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. In principiu.. Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante. pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. dotate cu puternice mijloace de stingere. se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). montate in cazan. La agregatele moderne. Din punct de vedere termic. Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere. al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. este un fluid (apa. de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie. Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur. intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. in toate ramurile economiei nationale.

2 – 2. ambele deservite de un circuit de ulei. Principal. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv. ferestre de observatie etc. este necesara o forta exterioara. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina. fapt ce poate fi realizat foarte usor. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem . cand este creat cu ajutorul unui cos inalt. Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. Tirajul poate fi natural. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei.5 at si t > 100ºC). instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala. sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete. in centralele electrice. numita tiraj. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete. determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare. Astfel. Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s. In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu.construite din una. Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. doua sau mai multe celule. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta. la turbinele actuale. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%. 3. In ajutaje. in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. calde. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului. materializat in miscarea discului. dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. 2. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. propriu unei anumite cladiri. energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic.000 kW. De regula. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%. In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale). Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. pentru incalzire. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic.

modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. in energie cinetica. motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. 4. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea. de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. de o sursa de energie exterioara. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica. oxigen etc.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie.d. Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura. Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor. Ca si motorul. obtinerea unui lucru mecanic util. intr-un rezervor. Astfel. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac. In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. care executa lucrul mecanic. Obiectul electrostaticii . Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil. PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare. la o presiune mai ridicata. Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz). la acest tip de compresoare. in vederea realizarii unei arderi complete. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute. compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata. drept lubrifiant se foloseste apa. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia.a. 5. explozie. Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). acetilena. compresie. evacuare). Constructiv. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru. Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s. Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa. Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie. Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina. La compresoarele pentru oxigen. Diesel. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. la care pregatirea agentului termic. Uneori insa. Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. intr-o multitudine de variante constructive.m. rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic. in cazul compresorului pistonul este miscat. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite.

Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. egala si de semn contrar cu sarcina unui electron. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina. . Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. de exemplu datorita frecarii. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive. intotdeauna. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori. diverse minerale. Electronul este extrem de mic. iar celalalt pozitiv. rasina. el este de 1836. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. electricitate pozitiva. unul negativ. Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. Prin frecarea a doua corpuri. ambele se electrizeaza reciproc. Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. dupa ce acestea au fost frecate. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric.9 ∙ 10-27 g. un electron cantareste 0. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa. tesuturi animale sau vegetale. Din aceasta cauza. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica). (metale. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac. 2. in anul 1746. Indiferent de corpul care se freaca. in acest domeniu au continuat. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric. 3. el se electrizeaza fie pozitiv. Acesta este principiul conservarii electricitatii.) o lasa sa se propage in intreaga masa. adica sunt lipsiti de sarcini electrice. Protonii au sarcini electrice pozitive. si-l incarca negativ. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. fenomenul s-a numit electrizare. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. ebonita. electricitate negativa. egale si de semn contrar cu ale electronilor. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. ceara rosie. parafina etc. care inainte se neutralizau reciproc. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. egala si de semn contrar. experimentarile au fost reluate. solutii saline. in schimb in stare umeda devin conductori. marmura etc. chihlimbarul. sulful. Mult mai tarziu. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. negativ..) in timp ce altele. Pana nu de mult. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. Daca din diferite cauze. in timpul electrizarii apar. Cercetarile. ambele feluri de electricitate in cantitati egale. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. care in limba greaca este denumit electron. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre. fulgi de pasare.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen. bucatele de hartie. Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici. fie negativ. Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare.Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina. bazice sau acide etc. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive. sticla. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi. Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. prin anul 1600. atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic.

fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. care se raspandeste pe toata intinderea lui. multa vreme ramase neexplicate. Asa de exemplu. egale. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. In acest caz. Electrizarea prin frecare. s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. La corpurile rau conductoare. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . q1 ∙ q2 in care. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii. in cantitati egale. Matematic. Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva. in afara electronilor legati de proton. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. iar cel ce-a primit-o. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. cele doua sarcini se anuleaza. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. prin contact si prin influenta. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. mai exista. uleiul. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. care sa aiba menirea de compensare a pierderii. numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele. pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. de la atomii din regiunile vecine. fenomenele electrice. parafina si altele. inainte de a se indeparta de inductorul. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. intre atomi. Doua sarcini electrice. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. Adesea. pe care atomul a primit-o. corpul electrizat. daca inductorul este incarcat pozitiv. ebonita. si electroni liberi raspanditi la intamplare. 5. Electrizarea prin influenta. Un electron. indus. Electrizarea prin contact.In cazul frecarii a doua corpuri. Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. Sarcina negativa. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. pentru ca ei nu pot primi alti electroni. cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni. in momentul trecerii pe un izolant. ε r² . In unele corpuri. zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. 4.

q . Adica σ = q in care. Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. de exemplu.Sulf . pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara. r distanta dintre centrele corpurilor electrizate. 7.F este forta de interactiune. la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat. in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q . In sistemul international.105 dyne). atunci datorita inductiei. forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1. q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita. S σ este densitatea superficiala in coulombi/m². Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q. Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric.109 unitati de sarcina electrica. El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior. Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse. Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant. notata cu E.00007 1.Aer . Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4. Asa.Ebonita . aflate in apropierea lui.5 7. S – suprafata in m². iar fortele electrice nu actioneaza spre interior. Adica E = F . 6. Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide .Bioxid de carbon ε 1.001 Solide .Ulei de transformator .Sticla . forta de interactiune se masoara in dyne. va fi respinsa cu forta F. Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor. Spatiul din jurul unui corp electrizat.2 26 81 Gaze .Parafina .7 3.Hidrogen .S. Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati.Alcool etilic . ε constanta dielectrica sau permitivitatea.0003 1. este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp. Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric.8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e). daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat. Densitatea electrica.6 – 4.Mica ε 2 2. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant.Heliu .3 5–7 6 In sistemul C.Anilina . es.G.0006 1. In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant.Apa ε 2 2. Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei. O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica. Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric. sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara. ε r² Intensitatea campului electric. q – cantitatea de electricitate in coulombi. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric. Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3.Petrol .

Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte. expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte. Deci. 9.e. L = 4. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB. Unitatea de tensiune electrica este voltul. Deci.e. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B.Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb. valoarea lui fiind _Q_. Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit. Prin urmare. 8. Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica.6 ∙ 1012 ergi = 1. 1 C 3∙109u.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q.s. Pe timpul deplasarii.s. Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 . Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential.VB). V . deoarece capacitatea lor electrica este mai mare. punctuala. intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q .6 ∙10-5 jouli. Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic. forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L. Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp. energia se masoara cu electrovoltul (eV).6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera. 300 In fizica atomica si nucleara. care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt. Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric. atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa. ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA. VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA .8 ∙ 10-10 __1__ = 1. Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric. 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u. Deci.

Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. iar Pamantul negativ. iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. Aceasta crestere. Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua. La nivelul solului si in conditii normale. 10. Pamantul este incarcat negativ. in principal.10 cm. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. Astfel se explica de ce campul electric. 11. intr-un camp de 100 V/m. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. Ionii mici. Liniile de forta ale campului se orienteaza. Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. tensiunea de strapungere si pierderile de putere. de regula. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt. Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. care este curentul de descarcare. de razele cosmice. In unitatea de volum numarul ionilor creste. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. de sus in jos. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. . in scurt timp se evapora. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m. miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili. intre atmosfera si Pamant. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. senin. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. devenind „ioni mari”. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate. in cantitati destul de mari. ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. Deci. iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. In acest caz. in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. 1 V 3 ∙ 102 Practic. C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). iar potentialul atmosferic este pozitiv. ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. Stropii de aer foarte fini. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. are sensul constant. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice. sferice si cilindrice. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9. deasupra unui camp sau unei mari. Deci.

numita si linie de intoarece. Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. insa in directii oarecum diferite. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. aprinderea este posibila. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice. Datorita curentilor de aer. Alte ori. pe usi. El este o descarcare electrica foarte rara.). Urme vizibile de incalzire. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata.10-9 kW. din caramida si din alte asemenea materiale. trasnetul se repeta o data. care strabate intregul traseu pana la nor. 12. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. care devine conductor pe acest traseu. Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile. o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. bineinteles datorita frecarii. ferestre deschise. De obicei. sarcinile pozitive si negative sunt separate. iar printro destindere rapida a aerului. Deoarece fulgerul este un fenomen electric. putand da nastere la incendii. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara). a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor. a grinzilor si a zidurilor. de-a lungul unui traseu.). Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. miscarea se face in trepte. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice. cladura. catre Pamant. se numeste fulger. iar in unele cazuri.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. paie etc. iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete. benzina etc. daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. ioni formati din razele cosmice. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare. motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. Din cauza suprapresiunii. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. tunetul. Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5. in minele de carbuni etc. La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. datorita frecarii. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. apare un gen de fulger destul de interesant. sarme subtiri de otel. a stalpilor de lemn. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. Cateodata. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ. se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta. Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului. a sulfului. numit fulger globular. sarme zincate. intre ei pot sa apara mari diferente de potential. sta circa 50 microsecunde. trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. in punctele atinse de trasnet. care pluteste in aer. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. Ca si fulgerul. ambele catre Pamant. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri. deci apare pericolul descarcarilor electrice. Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului. Descarcarea electrica. a produselor fainoase. . dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km. Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte.In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. de apa. In schimb. de doua ori. care mentin timp indelungat sarcinile electrice. Astfel. iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer. Deci. iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. in calea scurgerii lui catre Pamant. de cinci sau de mai multe ori. Dupa cateva sutimi de secunda. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara.

Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. La 1000 V se inflameaza benzina. ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn. ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. de lungimea si diametrul conductei respective. Astfel petrecandu-se fenomenul. In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza. rolan etc. Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice.). circuland printr-o conducta metalica. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa. La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero. in cazul formarii scanteilor. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. in momentul infasurarii pe roata condusa. un barbotaj. In mod teoretic. Cu cat lichidul se agita mai mult. Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc.Benzen. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. de viteza de curgere a lichidului. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului. adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari. fibre sintetice etc. de regula. La descarcarea electricitatii. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. cauciuc. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata. apoi cele de bumbac si lana. care se produc la pomparea. roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. Pe timpul spalarii. La o curgere laminara a lichidului combustibil. incarcarea si descarcarea produselor petroliere. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare.Benzen in cadere libera . adica se produce o turbulenta. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor. roata motrica . Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. la viteza de 10 m/s . In schimb. Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s . sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui. sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. de proprietatile dielectrice. depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier. ca urmare a descarcarilor electrice. parti metalice. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero. relon. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice.Benzen si eter. de densitatea si vascozitatea lichidului. intensifica incarcarea electrostatica. in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. determina separarea lor. in curentul de lichid. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc. totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile. in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. decat la miimi de miliamperi. la 3000 V aproape toate gazele combustibile. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. apoi se mentine cam la aceeasi valoare. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil. are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. Pentru jumatatea superioara a curelei. Datorita antrenarii si desprinderii. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta. pe cateba materiale plastice. la presiunea de 1. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge.5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata. La un rezervor umplut incomplet.

in care se descarca.m. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei. de amestecare si alte dispozitive tehnologice. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. iar cea motrica le neutralizeaza). se va exprima in volti.si cureaua se desprinde de pe ea. acumulator. In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. deci f.) si din doua conductoare. in energie electrica. Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. aparat de incalzit. care micsoreaza forta electromotoare. chimica sau o alta forma de energie. termica. viteza de miscare si latimea curelei. Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica. sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica. Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic. Capitolul VIII Electrodinamica 1. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. este: W = q E. iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina..e. miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent. Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza. precum si de marimea si starea suprafetei de contact. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator. Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic. in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini. de obicei. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential.e. f. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului. caldura.m. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice. In afara capacitatii curelei. Tensiunea electrica. Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. 2. dispozitivele de pulverizare. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi. miscare etc. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva. Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential). Ea este aceea care provoaca curentul electric. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante. care leaga bornele consumatorului. In zona de incarcare se gasesc. incarcarea transmisie. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit. E = W. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. Sursa de curent transforma energia mecanica. a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor. va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. In acest caz. conductele de transport pneumatic. Sursa de curent. electromotor etc. Diferenta de potential sau . Forta electromotoare. In general. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul. constituie generatorul de sarcini electrice. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia. in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare.

atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul. Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm. 3. u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi. Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica. neglijabila.” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. rezulta.I. ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2. un coulomb (C). asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel. iar simbolul este Ω. atunci Q = 1 A. In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele. Valoarea tensiunii electrice U. Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda. t Q = I ∙ t. unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V). 1 s = 1 amper-secunda = 1 A. deci nici o diferenta de potential. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate.m. 4. De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. nu mai curge nici un curent de apa prin conducta. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica.-2 (newtoni) pe metru lungime. In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor. Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s). Amperul reprezinta o cantitate de 6. Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm². iar t = 1 s. care are ca simbol litera A. Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica.h. cu electricitate. .s care reprezinta in S. tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior. Din relatia I = Q . Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper. Daca I = 1 A. cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare. adica in care nu exista diferenta de electroni. rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila.tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. In sistemul de unitati international (SI). Daca notam cu I intensitatea curentului.). care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper. Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t. Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor.10-7 kg. cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt.s.

016 7.Manganin . numita rezistivitate.Crom .0003 0.0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0.42 0. rezistenta pielii.Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V. cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan. reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales. exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice. ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm. R – rezistenta in ohmi. sa scada.Cupru .Plumb .00006 0.47 0. U=R∙I unde factorul de proportionalitate R.Platina .0003 0.004 0. de mii de ohmi (1000 – 10000).25 0.Nicrom . In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul .00004 0. . Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne. contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica.Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0.221 0.3 0. rezistenta imbracamintii. Experienta arata ca pentru un conductor dat.m. intre diferenta de potential U. are valoarea de 1 Ω. Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava. 5.0039 0.0002 0.10 0.028 0.Oteluri .98 0.Cromnichel . aplicata intre cele doua puncte ale conductorului. rezistenta de contact.Nichelin .13 – 0.00625 0.Carbon . Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta.0175 1. aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului.0040 0. Simbolul international al rezistivitatii este Ω. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare. Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ). prin acesta trece un curent de 1 A.107 0. chiar si de joasa tensiune.00411 0.Argint . R=U I sau. cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni. exista o relatie de proportionalitate directa. Totusi.49 1. Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare. atunci rezistenta lui. Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm. adica. U – tensiunea in volti. cum este cazul la metale. celelalte pot varia intre limite foarte largi. I=U R I este intensitatea curentului in amperi.Constantan . Deci.0004 0. ori sa ramana practic constanta.0004 0.04 0.0042 0. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ).42 0.002 0.Argentan .Aluminiu . Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²).00015 0.Alama .00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric. Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica.20 0.

Presupunem un ochi al retelei de conductori. rezulta: u = r I. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. deci mai multi curenti. intr-un ochi de retea. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. b) Legile lui Kirchhoff. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic. . Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte. parcurs de curenti electrici. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare. care contine o forta electromotoare. In acest caz. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie. la bornele caruia se produce forta electromotoare E. care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R. adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. U = RI E = r I + RI = (r + R) I. Legarea rezistentelor in serie. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. Legea rezistentelor. In acest caz. cuprinzand mai multe ramificatii. in paralel (derivatie) si mixt. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0. Prin legarea rezistentelor in paralel.Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv.. in lungul rezistentelor succesive. Intr-un circuit electric. cu diferite legaturi exterioare. cand exista mai multe rezistente. este egala cu forta electromotoare respectiva. In acest caz E = u + U. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. adica una langa alta. U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului. adica: 1=1+1+1+. Legea I a lui Kirchhoff. in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara.. Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E.

I².I. Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati.Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie. iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel. deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici. iar in calorii: Q = 0.t si deci.t. W = U. R = R2 x R3 R2 + R3 deci. R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul. atunci: Q = 0. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi. 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3. cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului. Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste.24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0.t. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare.t. Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor. 6. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ. adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0. in Ws sau jouli W = R.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli. dar Q = I.000 Ws (jouli) . care se transmite in mediul inconjurator.24 inmultit cu energia electrica in jouli. wati t sau P = R. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica. Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U.600. adica P = W = U.24 W. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca. in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli. ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh).I. Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului.I.

. incalzeste masa metalica. calirea otelului. Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. in practica apar situatii cand din diferite cauze. pe care se asaza un strat izolant de mica. Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit. ciocanul electric de lipit. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati. intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic. se realizeaza sudura electrica etc. cand este vorba de motoare electrice. Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric. a carborundului. de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. caldura degajata. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor. slabirii arcurilor de apasare etc. se obtine imbinarea dorita. topirea etc. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului. La trecerea curentului electric prin rezistenta. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare. etc. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor. In principiu. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula. becul electric.736 kW. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. vibratiilor. fierul de calcat. ce trece prin rezistenta de contact. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase. dupa legea lui Joule-Lenz. Sudarea electrica. Aparate de uz casnic. Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. Efectele curentului electric Efectul caloric. 7. in general. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului. plita electrica. intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic. Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca. cuptorul electric. Totusi. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. care constituie celalalt electrod. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare. Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare). asezate in niste canale adanci. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. de exemplu. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala. In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste. radiatorul electric. cu cat curentul care le parcurge este mai intens. Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului. La cuptorul cu arc voltaic. Fierul de calcat. va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. o rezistenta marita la trecerea curentului.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. Este format dintr-un bloc metalic. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. fabricarea otelurilor speciale. care inmagazineaza caldura primita. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. borne etc. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea. Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi. a oxizilor de azot etc. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. Oricare ar fi situatia. supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul.).

Iluminatul electric. a) Scurtcircuitul. in terapie. La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare. filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata. invelisul de protectie crapa. Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. la conductoarele cu izolatie. creeaza o anumita rezistenta de trecere. intre care exsita o diferenta de potential. Din aceasta cauza. fie prin reactii secundare. bifazat si trifazat. patruderii umiditatii. Din cauza supraincalzirii conductoarelor. manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent. Dupa curentul de soc. cripton etc. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric. atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora.. locul de imbinare sa se incalzeasca mult. O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare. invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde. Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul.. care se degaja la anod). Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor. vin in contact. defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara. . de cele mai multe ori datorita imbatranirii. racirea se face greu. trasnet. ca de exemplu. In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. favorizand producerea scurtcircuitelor. In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. In principiu. In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. a electricitatii atmosferice. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii. capabil sa transforme energia electrica in caldura. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct. . In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: . fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. arborii. Efectul chimic al curentului electric. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor. legat la polul negativ.). pentru care a fost proiectata. Efectul magnetic. ridicarea zmeelor etc. fix sau mobil. conectat in acel punct. Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate. deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect. catod. intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. la construirea soneriilor. in astfel de cazuri. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire. acesta se incalzeste. iar celalalt. deci poate fi monofazat. este cel mai raspandit. contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice. Initial curentul electric este normal. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului. se deterioreaza. impreuna cu cantitatea de caldura degajata. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica. Orice contact (imbinare) intre conductoare. legaturile executate necorespunzator. Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. la construirea de galvanometre etc. devinde incandescent si emite raze luminoase. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. 8. care dureaza un timp foarte scurt. Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. electromagnetilor. adica pana la mii de amperi.pentru cabluri aeriene: vantul. la fabricarea magnetilor. Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten. volfram etc. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc. acid sau baza) numit electrolit. care se produce ori de cate ori doua conductoare. Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor. cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor.

apar deci suprasarcini. diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t. corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului. Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14. Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului). Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita. plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire. Arcul electric este o descarcare disruptiva.5 2. Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. Curentul nominal al fuzibilului In. Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. continua. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. Aceasta corelare se arata in tabela 13. cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. indicat de fabrica constructoare. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1. Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. un curent de scurtcircuit tranzitoriu. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei. In cazul scurtcircuitelor. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei.De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie. Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. 9. Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic. Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC. convectie si conductie. In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja. Ca si scanteile electrice. caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. radiatoare. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia. In conditii normale. b) Arcul electric.

. 100. in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate. montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc. Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama. 300. in tara noastra. 125. tubulare deschise. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. de tip LF pentru legaturi in fata. Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia. care au o mare raspandire la noi in tara. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate. Dupa domeniul de utilizare.. patron fuzibil. care indica topirea rapida a firului fuzibil.. capacul filetat si piese de contact.6 In 1. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A.defectarea unor prize. montate in cutii. 25. sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu. pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450... Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare). piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama. cu un singur loc de topire. b) Intrerupatoare automate. 260. Sigurantele automate. .. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0.5 ori valoarea nominala. Normal sau fara intarziere 1.3 – 1. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului. la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare. curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata. . 200. . 225.. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu.conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate. tablouri capsulate etc. Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80. tubulare inchise fara material de umplutura. Pentru protectia motoarelor electrice. la tensiunea nominala de 500 V. dulii sau intrerupatoare. tubulare inchise cu material de umplutura.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de . soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta. cu ajutorul unui releu de protectie.8 mm. In practica sunt situatii. pentru curenti nominali intre 6 si 100 A. de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent. Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6. in cateva miimi de secunda. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc. 160 si 200 A. 500 si 600 A. Asa de exemplu. care duce la distrugerea izolatiei. 36. insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal. 45 si 60 A.supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita. 80. Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura. adica la pornire.9 In Cu intarziere 3 In 3. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie. 125. se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise.. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. fuzibilul topindu-se la un curent de 1. Se topeste intr-o ora la sarcina de . sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida. 350 A.. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet. nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina.3 In 1. Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise. care se produce in interior. 10 si 16 A. Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: . Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare.5 In In principiu. 100. protejate cu un strat de metal anticorosiv. a doua varianta pentru 20. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla.6 In Cu inertie 1. in instalatiile electrice interioare. iar ultima pentru 80 – 100 A. de exemplu. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart. 160.

se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. in cazul unor deteriorari mecanice. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. . antiexplozive (antigrizutoase). sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). protejat cu o plasa metalicaz. Glubul este fixat de corpul propriu-zis. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. Curentul electric in electroliti a) Electroliza. Asa cum s-a mai aratat. de asemenea diminueaza socurile mecanice. indeplinind si functii mai complexe. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. De asemenea. Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. in mod frecvent. este bine fixat. urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. 10. protectia contra caderii tensiunii. Cand suprapresiunea scade. Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. pentru curenti nominali de 350 A. protejate impotriva prafului si umezelii. Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. Abajurul fixat de corp. Pentru o perfecta functionare. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. se verifica starea contactelor si reglajul releelor. La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. Se curata de praf. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. DITA 100 – A). asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. ermetice. Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. Globul de sticla. in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive. cu carcasa din fonta. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia.In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. avand o constructie relativ simpla. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. iar releele termice si electromagnetice. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului. in caz de innegrire se schimba. de impuritati. Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive. DITA – 25 A. Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. corpuri de iluminat monobloc. incaperi cu praf. conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor. Intrerupatoarele automate in aer DITA. Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. ca urmare a unei scantei la dulie. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. protectia contra suprasarcinilor. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. DITA – 60 A. 11.

la electroliza sarii de bucatarie. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I. Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. in industrie. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. iar cel din jurul catodului. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. care contine deuteriu. prin depunere electrolitica. De exemplu. cu un strat subtire de alt metal ca nichel.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor. iar la anod oxigen. in care: k este un factor de proportionalitate. Din solutiile sarurilor metalice. Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. cu intensitatea curentului si cu timpul. Procedeul se numeste galvanoplastie. iar conductorii metalici. Prin lichide (saruri metalice topite. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. Tot prin electroliza se obtine clorul. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. in g. m – valenta metalului. La trecerea curentului electric prin electroliti. argint etc. Adica. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. introducand un factor de proportionalitate k1. Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a. electrozi. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni. Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. La anod. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare. fenomenul respectiv fiind numit electroliza. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul. iar la catod. care sunt particule incarcate cu electricitate.I. Substanta prin care trece se numeste electrolit. solutii saline. din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici. catolit. Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru. m = k. anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. crom.t. Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului.Q in g. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. formandu-se si acid sulfuric. Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. se separa cantitati mari de metal pur. din clorurile topite. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica. oxigenul si grupele de anioni. iar cele incarcate pozitiv. la anod se separa clor. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi. Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. iar la anod metaloizii. Deci se mai poate scrie: m = k. . formand cationi. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde).

. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric. datorita naturii diferite a celor doua metale. Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece. de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. Asa se intampla de exemplu. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. captusit cu placi de carbune. patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. In schimb. In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru. Na. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat. c) Termoelemente. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. Aluminiul fiind incarcat pozitiv. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. Al. dupa acelasi mecanism. se constata ca prin el circula un curent electric. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. Curentul trece prin electrolit. elemente sau baterii electrice se intelege. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic. format exclusiv din metale. in mod treptat. deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc. care ramane cu exces de electroni. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu.). Au. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. Cuprul. care trimite ioni de metal in solutie. Se cunosc numeroase elemente galvanice. si se strange pe fundul celulei. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. deoarece captuseala acestuia. solutie de bicromat de potasiu.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. cupru in solutie de sulfat de cupru). Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). adica la electrodul pozitiv. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. se adauga alumina care se dizolva. Asemenea substante se numeste depolarizante. Pt. iar metalul se incarca negativ. Prin denumirea de pile. intr-un circuit inchis. adica incarcat negativ. Fe. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. in apa. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct. iar oxigenul la anod. Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. b) Pile electrice. in functie de catod. In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. de exemplu. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. care fiind suspendat deasupra. De asemenea. iar sistemul devine un generator de energie electrica. care se leaga la borne numite poli. cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. datorita transformarii energiei calorice sau chimice. apare o diferenta de potential de contact. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. aproximativ 1000ºC. Ag. Altfel. unele tipuri speciale de generatori electrici. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. intr-un circuit conductor. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic. sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. este in legatura cu sursa de curent electric. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. Pb. Zn. iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. merge la electrodul negativ. insa ele astazi nu mai prezinta interes. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic. Cu. Sn. formeaza apa si deci dispare. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. in aluminiu si oxigen. granule de bioxid de mangan etc. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element. Mg. metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. In felul acesta. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica.

prin legaturi sudate sau insurubate. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). iar polul negativ cationii de H+. deci se produce o dubla sulfatare. Acumulatoare a) Descriere-functionare. acumulatorul se descarca. Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb. Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4. Cd-Ni. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. γ in care . Conectarea in serie sau in paralel. unul negativ si altul pozitiv. Zn-Ag). Fe. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4. Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. in schimb la un curent mare. La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. de exemplu. in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3. Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. placile sunt din plumb spongios. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. In regim normal de incarcare. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. Ag si Zn. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. La terminarea incarcarii acumulatorului. care oxideaza Pb3O4 in PbO2. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. La acumulatoarele cu plumb. Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica. Cd. Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. iar la cel negativ PbO). Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. deci au loc si degajari de hidrogen. in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. Materia activa a placilor pozitive.12. iar densitatea electrolitului se micsoreaza. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. Pe timpul folosirii ca generator electric.

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic. la dispozitive de semnalizare si automatizare. in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante. 5000 B – este inductia magnetica. Electromagnetii sunt utilizati la relee. inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). liniile de forta ale campului magnetic. S in kg.S – sectiunea fluxului magnetic. n=N. Relee electrice [A] m . Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. I – intensitatea curentului in amperi. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. bara se magnetizeaza puternic. plecand de la formula de mai sus. In cazul unui solenoid sau bobina. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. 3. in care. Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier. este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care. N este numarul total de spire al solenoidului. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb). Daca curentul strabate un conductor liniar. sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. la crearea campurilor magnetice intense etc. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui. l – lungimea bobinei in centrimetri. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. si au forma unor cercuri concentrice. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei. electromagnetii au forma de bare sau potcoava. Unitatea de masura in SI este weberul. Se creeaza in felul acesta. Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. in care. mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. l 2. In cazul unui solenoid in forma de tor. iar expresia NI este denumita amperispire. In exterior. la transportarea greutatilor. S – suprafata unei fete polare. adica. In general. care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi.

in serie pe fiecare faza. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului. Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice. specifice altui sistem. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. sa nu provoace declansare timp de doua ore. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura.se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului. Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. termorezistente si termocupluri cu semiconductori. semnalizare. Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura. prin miscare. Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. . Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. de control. protectie si reglare automata. lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. presiune. fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii. Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei. forta electromotoare si deci curentul indus. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp.la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata. indata ce conductorul nu se mai misca. In urma incalzirii elementului. Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. contactele se desfac si circuitul se intrerupe. El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala. astfel ca la o anumita temperatura. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic. Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul. Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor. 4. de reglare etc. de comanda. Aceste forte se numesc forte electromagnetice. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau. In aceste masini exista un camp magnetic. sa poata determina declansarea in timp de doua ore. debit etc. Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. montate. Traductoare de temperatura. nivel. electrica sau pneumatica. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal.se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: .dispare. deci nu mai taie liniile de forta. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. Masinile electrice. Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta. numita marime de iesire. in care se masoara sau se regleaza temperatura. turatie etc.) spefice unui sistem. Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide. .). Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el. . in raport de variatia temperaturii mediului. de asemenea. 5. de obicei. termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. cele doua lampe se dilata inegal. elemente bimetalice etc. presiune. . Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza. Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare.isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet. Cu ajutorul filetului. se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic. format dintr-un electromagnet. care au coeficient de dilatatie diferit. Prin racire. Elemente principale de automatizare a) Traductoare. aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric. curent electric etc.

fier. nepericuloasa. fara intermediul energiei mecanice. poseda o inertie mica. Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice.Termorezistente cu semiconductori. pana la 600ºC. daca este cazul. pana la 600ºC. Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U). reostate de reglare etc. de la 300 la 1000ºC. redresoare etc. O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii. de balante hidrostatice inelare. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. Se foloseste o spirala de manganin. Termocupluri. Capitolul X Masini electrice 1. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. aparat inregistrator etc. aparat indicator. Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare. Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. Traductoare pentru radiatie. Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. nichel-crom-nichel. care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori. argint-constantan. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita. electrice. Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura. Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului. pana la 2300ºC. iar ca organe de reglare supapele. precum si germaniu.). wolfram etc. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. fierconstantan. Ea se compune. iridiu – 90% si 10% rodiu. cupru-constantan pana la 500ºC. iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. . Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. se numesc aparate electrice (transformatoare. pana la 2000ºC. mufele. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru. Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston. Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. ventilele. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. nichel. seleniu si siliciu. nitrurile. membrane. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. redresoare etc. wolfram – 75% si 25% molibden. produce in acel sistem energie electrica. Traductoarele de nivel. si au dimensiuni de gabarit mici. Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice. pana la 2000ºC. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte. Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC. sulfurile metalelor (mangan. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. Traducatorul de nivel. motoare electrice. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. adica posibilitatea de a fi utilizate. Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. care poate fi un releu. cu mai multe spire. fara intermediul energiei mecanice. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu. vanele. rezistente piezoelectrice etc. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. oxizi. iridiu 50% si 50% rodiu. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. de regula. carburile. se numesc aparate electrice (transformatoare. Traductoare de presiune. fie direct. arcuri tubulare cu o singura spira.). care au cate un capat lipit intre ele.). ca urmare a actiunii de suntare. b) Organe de executie si reglare. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. pana la 2600ºC.

2. formand sistemul inductor. care circula in interiorul carcasei. Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu. gravate pe placa de conexiuni. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic. n – rotatii/minut sau in H2. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f.m. Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare.e.m. se impart in masini sincrone si in masini ascincrone. orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare.e. Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie). Bornele sunt marcate cu litere. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita. . numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul.n in care.rotorul care se roteste in interiorul statorului. devenind iar zero. p – numarul perechilor de poli. . care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne). a treia cu W si Z. Un alternator se compune din doua parti principale: . Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ. Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. Masinile de curent continuu. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1).m. Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine. Ele pot fi monofazate si trifazate. infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone. inducand in ele f.m. grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator. La rotorii cu poli ingropati. La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare. Masini de curent alternativ Masini sincrone. a doua faza este marcata cu V si Y. Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii. dupa turatia care functioneaza. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu. iar sfarsitul cu X. in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p.e. Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor. Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele. din care cauza. Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului. Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa. Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator.m. Cand rotorul alternatorului se invarte. Masinile de curent alternativ. in care se asaza infasurarea statorului. In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. Functionarea alternatorului. f. gravatepe placa de conexiuni. Bornele sunt marcate cu litere. este egala cu zero). Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. Masinile electrice.e. f. Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone. Rotorul continuand sa se invarteasca. Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. este maxima.e. Fiecare faza are infasurarea ei separata. f este frecventa curentului. Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului. Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi. La un motor trifazat exista deci in total sase borne.In esenta. numita rotor.

Dupa felul de protectie. neprotejate. 3. . Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. dar nu in ploaie. pentru ca ele nu taie liniile de forta.S. Bobinele poliilor sunt legate in serie. la trecerea curentului trifazic. izolate intre ele prin foi de mica. Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator. Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. se asaza periile. Prin rotirea indusului. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor. deci puterii motorului si tensiunii retelei. Y. Tipuri de motoare asincrone. Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. formata din conductori de cupru izolati. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator.protejate contra picaturilor de apa. Dinamul. Polii dinamului produc un flux magnetic. Functionarea dinamului. Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru. infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului. atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare.m. In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. din bronz). destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N. Dinamul este o masina de curent continuu. Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. La motoarele cu inele colectoare. El este format din lamele de cupru. Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre. dispusi alternativ N-S). . strunjit si slefuit bine. In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei. Astfel de motoare se pot monta si in aer liber.asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive). iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U. . Capacele laterale ale statorului sunt deschise. nu se produce o tensiune electromotoare indusa.inchise complet. se numeste linie neutra. De la perie curentul rotorului trece la port-perie. prin intermediul carora se face colectarea curentului. tinuta de o port-perie. motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele.capsulate. fie in „triunghi”. in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli. prin infasurarile bobinelor statorului. Y si Z intre ele. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa). Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa. De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori. Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice. Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”. Pe suprafata cilindrica a colectorului. Bornele X. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. Fiecare inel aluneca sub cate o perie. conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie. Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului.deschise. adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde. Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului. Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”. toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor. motoarele de acest tip se numesc „asincrone”. rotor (partea care se roteste) si colector. la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). primit de la retea. care este montata fix pe stator. de otel silicios. de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire. La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul.e. Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. Legarea in „stea” se executa legand bornele X. lasand sa intre aerul.Bornele U. V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica. perpendicular pe axa polilor. . .

se produce o selfinductie L1) importanta. prin intermediul jumatatii de inel 2. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu). Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. 4. deci se schimba mereu. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta. Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. f – frecventa curentului produs in circuit. Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. In acest caz. motoare serie sau motoare compund. Deci. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. deci orice dinam poate servi ca si motor. In momentul trecerii curentului devine zero. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. de exemplu. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. Intre ele exista relatia f = 1. este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare. iar conductorul B in contact cu peria n. insa de sens invers. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. in continuare conductorul A. R – rezistenta in ohmi. conductorul A in contact cu peria m. deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. In circuitul exterior inchis. cand acesta trece prin dreptul polului S. Motoare de curent continuu. facand contactul cu peria n. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. L – inductivitatea circuitului in henry. in care. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m. La bornele periilor m si n.Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe. curentul nu mai este in faza cu tensiunea. . adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. iar in circuitul exterior acelasi sens. tensiunea electromotoare devine zero. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului. Rotind. in campul magnetic. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). prin intermediul jumatatii de inel 1. cum este cazul. iar cand se misca in jos un sens invers. tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. ramane mereu in urma acesteia. conductorul A se afla in dreptul polului N. iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. la tramvaiele electrice. Se roteste spira. iar conductorul A va parasi peria m. Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. curentul este in faza cu tensiunea. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. Daca curentul are un sens variabil. Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. facand intre ele un unghi φ. Pentru curentul alternativ. La trecerea conductorului prin axa neutra. cand trece prin fata polului S. in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite. fara selfinductie1). Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. iar conductorul B in dreptul polului S. U – tensiunea in volti aplicata la borne. partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. el trece prin dreptul polului S. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. curentul de apa are un sens. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine. Cand pistonul se misca in sus.

convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu. Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative. de constructie speciala.m. Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei. Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. se noteaza cu ω. Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune). destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu. Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc. cu contact. convertizoarele electrice se impart in: . germaniu. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f. fie din doua masini de tipul motor-generator. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare). sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. alcatuieste circuitul secundar. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. Bobina de inductie.convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”. la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor. Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare. elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica. . sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului. Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje. cu relee de curent. cu vana de mercur. Transformatoare si redresoare Transformatoare. tuburi polianodice cu catod de mercur etc. desi nu exista nici o legatura intre ele. de tipul redresoarelor.m. se mai numeste si curent de inductie. Un astfel de transformator se numeste autotranformator. Redresoare. bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. Rezulta deci ca raportul dintre t. un numar de elemente redresoare si un filtru electric. seleniu. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune. cuplate impreuna. permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens. cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ. Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice.convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara. Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. .e. . Din punct de vedere al felului transformarii. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica. Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. siliciu).) cu vid (kenotroane). Convertizoare. .e. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire. Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice. adica nu are nici un consumator de curent. Din punctul de vedere al principiului de functionare. cu gaz (tiratroane. Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare. Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului. Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua. In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. fenotroane. Ca aplicatii practice. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie. mai rar invers. convertizoarele electrice pot fi: . Daca circuirul secundar este deschis. iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare.

care sunt de natura mecanica. .bobina inductoare prezinta defectiuni. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac. De asemenea se produc incalziri si la lagare. De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur. patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2. . ca la oricare alt conductor electric.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult. Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%. Defectele care pot cauza incendii sunt: . chiar in gol. Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei. Pe timpul functionarii. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. . a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili. Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. din cauza unei proaste izolatii. fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor.campul inductor este slab. 6. care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator. identificat prin tensiunile inegale intre faze. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt. atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura. In conditii normale de functionare. In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel.convertizoare cu transzistoare. scurtcircuitul si mersul in doua faze. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”. ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise. Incalzirea motoarelor. Consecintele sunt totdeauna aceleasi. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa. In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi. in urma scurgerii uleiului din transformator. Defectarea motoarelor.in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura. Daca suprasarcina dureaza mai mult. Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului. La generatoarele de curent continuu. .organele dinamului se incalzesc peste normal. uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde. . adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant. .neintretinerea colectorului.scurtcircuit in bobinajul rotorului. Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri. In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire. care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului. Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. . arderea completa a bobinajului. cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie. In acest caz. La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone. acesta isi mareste foarte mult volumul. gazele care se formeaza sunt degajate violent.supraincalzirea bobinajului de excitatie. magnetica sau electrica. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: . . restul se transforma in interiorul motorului in caldura. din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior. Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul. Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga. deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte. fara nici un inconvenient. In timpul functionarii transformatorului. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util.calajul incorect al periilor. motoarele se pot defecta din diferite cauze. curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC. cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde. periilor si suportilor de perii.aparitia de suprasarcini. . In cazul cand in transformator apar defectiuni grave. din cauza frecarii. incat se poate produce o explozie a cuvei. Daca nivelul uleiului scade.la perii se produc scantei electrice destul de puternice.rotorul se incalzeste prea tare. din care se mentioneaza suprasarcina. Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: . Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate.. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire. Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. . prin topirea sigurantei). In consecinta.

Ca si la undele elastice.10-5 cm. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice. De aici rezulta ca. Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare. corpurile emit lumina (energie radianta). De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene. pentru prima oara. intensitatea campului magnetic etc. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. De aceea. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada. Acest camp se propaga in toate directiile. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial. Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari. Undele electromagnetice se propaga liber si in vid. Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. 4 ori etc. un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu. . cu viteza de aproximativ 300. intensitatea curentului electric de conductie). atunci cand variaza in timp. Daca frecventa creste de 2. un nou camp electric. independent de lungimea de unda a radiatiei.). Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu. intr-o serie de cercetari fundamentale (1888). Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric. se poate determina lungimea de unda. Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. 16 ori etc. Undele electromagnetice se propaga radial. creste respectiv de 4. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). In virtutea acestei teorii. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare.10-5 cm si λ = 8. Intr-o masura mai mare. Ele pot fi reflectate. insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice. in comparatie cu curentii de radio frecventa. radiatia depinde de frecventa. curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie. producand din nou un camp magnetic etc. (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda). Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu. 2. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa. Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4. care se propaga in vid cu viteza de 3.. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa. in toate directiile. care sunt si ele tot unde electromagnetice.1010 cm/s. fie amandoua.000 km/s. Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor. megaherti (M Hz)1) etc. care de asemenea variaza. Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. ca si razele de lumina. Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica. 3. este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti. Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu. care se propaga sub forma unor unde electromagnetice. Cu alte cuvinte. care nu ramane constant ci se schimba. 9. fie permeabilitatea. o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului.Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. cu atat va fi mai mare si energia radiata. Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. Astfel. de Hertz. Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. unul electric si altul magnetic. care se defineste prin relatia: λ=VT in care. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. in jurul conductorului apar campuri alternative. a fost facuta. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. adica in decursul unei oscilatii complete. fie permitivitatea mediului. in doua medii vecine.

in timp ce curentul este nul.000 km/s) la frecventa. In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: . in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii. lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m. impiedica curentul sa creasca prea repede. in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina. curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie. adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal.undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m. centimetrice. militare si altele.unde milimetrice. Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. punand comutatorul pe contact.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale. sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici. care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz.m. f (Hz) Gama undelor radio. milimetrice).unde decimetrice. Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. Condensatorul din circuit poate fi incarcat. iar condensatorul se va descarca prin bobina.unde centimetrice. cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. In afara statiilor de radiodifuziune.undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m. . avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput. iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz. in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale. treptat. Ele se impart in: . curentul se anuleaza. intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent.undele ultrascurte (metrice. care se incarca din nou. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. . . radiotelegrafice si amatori). . Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii.e. dupa cre urmeaza a doua.unde metrice. Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda. micsorandu-si sarcina. La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. deoarece ele s-ar suprapune. Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea. fara perturbari reciproce. deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. In fara de aceasta. pentru moment. λ = 300 000 000 [m]. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. 1 k Hz = 1000 herti. lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300. Dintre acestea. . Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz. In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata. Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii. . deoarece procesul oscilator se produce singur. 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. moment in care curentul este maxim. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula. care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat. a treia etc. decimetrice. 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz. exterioare. In practica insa. Pe masura cresterii curentului. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului. datorita numai sarcinii initiale a condensatorului. Totusi. Ele vor fi elibere. Electronii trec pe cealalta armatura. 3. in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii. . Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta. fara actiunea unei f. De aceea.undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz. Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija. pana la 100 – 200 km. 1 M Hz = 1 000 000. Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant. Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina. Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata. iar tensiunea la borne este maxima. Circuitele oscilante produc oscilatii electrice. 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz. iar prin unde scurte.

Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate. cu atat frecventa lor este mai mica. adica intreaga energie a circuitului. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu. pe care le produce. de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. inducand in ele t. Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau. care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. In momentul initial. transformatoare de radio frecventa. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica.perioada curentului. . condensatoare variabile si semivariabile. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta. Deci. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. atunci in cele doua jumatati ale lui. Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda. in energia cinetica a campului magnetic si invers. pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. numit antena. numai de cantitatea initiala de energie. C – capacitatea circuitului. Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. f este frecventa curentului. Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala. Relatia intre frecventa circuitului.e. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda. energia potentiala este nula. in cazul receptiei. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. bobina cu inductanta variabila. De aceea. procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. 4. Amplitudinea curentului. energia potentiala este maxima. care a avut inainte sarcina negativa.In procesul oscilatiilor. numita frecventa circuitului. care a fost data circuitului. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda.m. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. T . Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio. Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere. Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari. libera de interferentele altor statii. dand nastere unui curent de radio frecventa. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. curentii vor circula in sens opus. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena. Dupa aceea. energia potentiala scade. si la emisia undelor. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric. in timpul unei semiperioade. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. condensatoare fixe. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. intr-un anumit circuit. In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. L – inductanta circuitului. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. In felul acesta. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica. in schimb.

Reflectia si refractia undelor. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul.000 Ω. cladiri. Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii. in schimb oasele. Rezistenta electrica. a doua sau mai multe unde. la randul lor compuse din celule. Reflectia este fenomenul prin care o unda. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. linii electrice etc. O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. Difractia undelor. sub un unghi drept un obstacol. Undele pornesc de la antena emitatorului. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. Grosimea pielii. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie. in functie de o serie de factori. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen. aerul se ionizeaza. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi.Propagarea undelor. in drumul lor. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω. Dielectricii solizi. a unei cladiri mari etc. Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc.75 – 30 cm² este de 8000 Ω. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. mainile batatorite etc. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. Interferenta undelor. Umiditatea pielii. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. mai mica decat la cei sanatosi.). Sub influenta razelor solare. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. in special de inima. Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. arsuri. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie. din spatiul cosmic. in medie. energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. care vor fi analizati in continuare. In fiecare punct al spatiului. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului.. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. . isi schimba directia dupa un anumit unghi. Cu cat unda este mai lunga. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata. Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. curbandu-se traseul. paduri. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza. se observa o absorbtie a energiei lor. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. la limita de separatie a doua medii. deoarece structura si componenta lor este diferita. de sol si de diferite obiecte locale. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. Clorul. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator. de exemplu. marindu-se astfel bataia. La trecerea undelor radio prin diferite medii. cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. incendii si explozii. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate. reflectie si refractie. Dispersiunea enegiei undelor. dealuri. ele il pot inconjura. la bolnavi. in special clorura de sodiu. pe o suprafata de contact de 0. in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen. Unda nu poate „coti” brusc. drumul ei va fi o linie dreapta. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. Intensitatea curentului. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. Undele de suprafata sunt absorbite. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului. sau de catre stratul de pamant umed. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. Muschii si sangele au o rezistenta mica. Absorbtia undelor. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului.

intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru.La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune. . coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A. Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ. adica pericolul electrocutarii este mai mare. Tensiunea curentului electric. In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze. .lipsa mijloacelor de protectie individuala. Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc.La atingerea conductoarelor electrice neizolate. . in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive. aflate sub tensiune. prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa. In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima. Pe masura ce frecventa creste. Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc. . Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat. in raport cu capacitatea celor doua faze.3 3. Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu. Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc. la diferite instalatii si utilaje. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent.Curentii electrici cu intensitati de 0. Drumul parcurs de curent prin organism. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii. Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ .015 A provoaca dureri si stari convulsive. din neglijenta. Natura curentului electric. Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric.7 6. . stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare.atingerea cablurilor rupte. astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric. La o durata scurta a actiunii curentului electric. Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase. in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc. rezistenta electrica scade. mai mica de o secunda.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune. . contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea.lipsa semnalelor de prevenire a pericolului. Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici. .01 – 0. Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje. sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata. Curentii de radio frecventa de 500.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc. atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte. producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: . Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima. pardoseala din lemn etc.La producerea arcurilor electrice. de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei.4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: . La o actiune mai indelungata a curentului electric. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant. Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3. Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei.La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas).7 0. iar actiunea lui este in special electrolitica si termica. La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant.

Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune. cureaua. la 220 000 V. eventual cangea cu maner de lemn. departate intre ele cu lungimea unui pas (0..8 m fata de obiectul atins. ochelari de protectie etc. 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat. De exemplu. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas. manusi de protectie. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima.80 cm). voltmetru. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. un covor. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul. insa bine uscate. este supus actiunii tensiunii de pas. de la punctul cu tensiune mai mare. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare. se vor folosi manusi de cauciuc. prin ea trece un curent electric. nedepasind 3 s. carton. scari portative. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat. Ih = 0.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident. o scandura. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. clestele cu manere izolatoare. pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric. la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. in functie de conductivitatea pamantului. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea. Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0. la valori ale curentilor sub 50 m A. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero. Obiectul rezistentei materialelor . PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. catre cel cu tensiune mai mica. Masuri imediate in urma electrocutarii. variaza in functie de timpul t. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. iar in liosao sapca de postav. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare. tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. din apropierea unei prize de pamant. manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc. se va desface gulerul. covorase izolatoare. Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul. centura de siguranta. lampi de control. de felul instalatiei electrice. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant. indicator de tensiune. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. cizme izolante. aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. datorita scurgerii curentului in pamant. -luarea masurilor de revenire.

Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei.Rezistenta materialelor studiaza.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc. care se numeste distanta de echilibru. care actioneaza asupra corpului. Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag.Prin denumirea generala de sarcini. acesta se deformeaza. sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. progresiv. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. variatia temperaturii.insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. In ansamblul lor. Dupa felul cum se exercita.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala. Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor . Se considera. In studiul rezistentei materialelor. se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei. Rezultanta fortelor interioare din sectiune. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni. se pot clasifica dupa diferite criterii. luat independent. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie. Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt. Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni. iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta. se deosebesc sarcini statice si dinamice. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil.Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine. astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune . precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc. Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent. in anumite ipoteze simplificatoare.Sarcinile verticale se numesc incarcari. in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. actiunea fortelor de inertie. sarcini extraordinare. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare . -verificarea organelor de masini. se modifica corespunzator si fortele de interactiune.Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. numite forte elastice. Daca ne referim la modul de actionare in timp. exercita asupra corpului o solicitare simpla. sarcini accidentale. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. La calculul constructiilor civile si industriale. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. Fiecare din eforturi. a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu. sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori.Exista insa o distanta „r0”. 2. Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor. fortele de inertie nu se iau in calcul. iar cand sunt inghesuiti unul in altul. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. extraordinare sau catastrofale previzibile. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare. a fortei electromagnetice etc.deci si starea de echilibru interior. precum si la calculul constructiilor metalice. Forte interioare. fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa. crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare. adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element. Astfel. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. arcuri de supape etc. Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere. se numesc reactiuni. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie. Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati. la distante micise resping. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni. tije de piston. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti. organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara. Pozitia atomilor schimbandu-se. transmitand constructiei intraga lor intensitate. Solicitarile simple sunt: . situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa.

Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie. caracteristicile mecanice ale materialelor. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului. cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. care actioneaza in sectiune. Ca urmare. . normale si egale. Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice). Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct. El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior. kgf/mm² sau tf/m² etc.taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice. Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile. In Sistemul International de Unitati. .rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala). Efortul unitar normal se noteaza cu σ. fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. care actioneaza in planul sectiunii. se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara. In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii. Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa. adica a miscarii de translatie. si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii. a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). 4. Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp. Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare). Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite. Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. In cazul deformarii corpului. .incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor. forfecare si alunecare. Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari). intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta. adica se deformeaza. tinzand catre zero. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica).intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei. efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A. Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. . Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare.. adica a miscarii de rotatie. iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F. 3. Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere. 5. . ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare. Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. marimea si modul de aplicare a sarcinilor.compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente. cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. Variatia masurata in radiani. cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia. In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. De exemplu.

Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei. σp reprezinta limita de proportionalitate. Astfel. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0. caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B. valoarea efortului unitar. materialul revine la lungimea initiala.01). o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile. Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare). Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0. Incepand din punctul B. Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei. iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E. Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile. deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile. curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C. la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta. deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare. Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone. Pornind din punctul D. si grosime a este supusa la intindere.01%. Atat pe zona OA cat si pe AB. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . De la acest punct. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii. In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. . materialul capata si deformatii ireversibile. Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. situata deasupra limitei de proportionalitate. Pe portiunea AB. 6. o daca o bara de lungime l. Dupa depasirea limitei de curgere σc. dupa descarcarea epruvetei. denumit umflare transversala. materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca. Valoarea efortului unitar σc. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate. La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. este remanenta (plastica). ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10). In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala. este reprezentata intr-o diagrama. ordonata punctului. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere.01 (σe = σ0.2% (σc = σ0. ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere. carateristica luand forma unei curbe. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate. care reprezinta raportul l0/d0. care se accentueaza pana cand se produce ruperea. Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista. materialul are o comportare elastica. Dupa incetarea actiunii fortei N. Dupa depasirea limitei de elasticitate σe. Materialele cu structura cristalina. dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate. σ e poarta numele de limita de elasticitate.με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple. se numeste limita de curgere. deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice. Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ.2). In natura materialele nu sunt practic elastice.

Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate.Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. de exemplu otelurile. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. se numeste plasticitate. Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. fara ruperi macroscopice. Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale. Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. de exemplu a unui otel. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. o limita de elasticitate τe.Daca se face incercarea materialului la rasucire. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie. ecruisarea etc. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor. 7. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. 118). elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa. Elasticitatea . relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. 9. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke. adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers. Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele. Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. In practica insa. Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. numit modul de elasticitate. 8. Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. Dupa depasirea limitei de curgere. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege. este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. limita de elasticitate. respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. alungirea specifica la rupere. nituirea. Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α. o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr. iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. legea lui Hooke se aplica si acestor materiale. gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. nerespectand legea lui Hooke. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor . limita de curgere.

. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila). de regula. Ruperea casanta nu este precedata. de obicei. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. caracteristicile mecanice. Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare. Tensiunile initiale ale armaturilor din otel. Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece. au o rupere plastica. Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. atunci cand aceste deformatii raman constante. carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. Alti factori cum sunt temperatura. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune. se numeste fluaj (curgere lenta). poarte denumirea de rupere. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri. Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat. Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere.. In realitate. de deformatii plastice. in special la temperaturi ridicate. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 . cu timpul slabesc prinderea pieselor. O comportare similara are si lemnul supus la intindere. de exemplu un otel. Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita. Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . Astfel. care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. forma corpului. Astfel.. care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc. mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe). Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. 10. Deformatia permanenta a materialului. datorita curgerii lente. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. 12. Solicitand la intindere un material. in limite importante. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea. dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material. peste limita de elasticitate σe. pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. in doua sau mai multe parti. In special.Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. Ruperea Separarea unui corp solicitat. ecruisarea si timpul. caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura. 40 kgf/mm². modul lui de aplicare si temperatura. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF. sistemul de forte. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului. Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata. buloanele tensionate initial sau niturile. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. pot modifica insa in mod real. Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe.. trefilare si torsionare. 11. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm². in timp mai indelungat. dupa un anumit timp. devenind mai dur si mai fragil. Astfel.. materialele care. Ca urmare a acestui fenomen.

care produce procese de deformare ireversibile. se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. . materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. de o disipare a energiei in elementele de constructie.materialele fragile (casante). elementele avand o comportare elastoplastica. materialele tenace rezista bine la socuri. de regula. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului. Disiparea energiei. fibre sau inele. iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. Comportarea materialelor la solicitari dinamice . proprietate atribuita. Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. in urma indepartarii sarcinilor. pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. lichidelor reale. In sfarsit. ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. de asemenea. fonta. nedeformata. materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere. care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. aluminiul etc. fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). acestora li se poate asocia. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. plastice. cum este cazul otelurilor. Din acest punct de vedere materialele pot fi: . raportate. In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope. pana la rupere. sticla. cum sunt otelurile de inainta rezistenta. la unitatea de volum. 14. masurate pe diferite directii in masa materialului. cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului. cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers.materiale tenace. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic. ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. Cu cat materialul este mai ductil. otelurile de mica rezistenta. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. deci sub forma de energie potentiala elastica. de exemplu. Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus. betonul etc. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau. de altfel. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile. in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica. cauciucului etc. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). cuprului. piatra. 15. alama. sticlei. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza. si anizotrope. Aceasta corespunde. cuprul. In realitate. cand au stratificatii. insa. lemnul etc. Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. In concluzie.. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp. La descarcarea piesei. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. betonul. Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste.13. care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. de regula. La valori obisnuite ale solicitarilor. aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor. cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. vascoase sau rigide. G. asa cum s-a mai aratat. este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica. Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere. si μ.

Existenta sgarieturilor si a fisurilor. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. rigiditate. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus. Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. denumite uzual rezistente admisibile. Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila. Astfel. fara a se produce ruperea la oboseala. intre o valoare maxima si una minima. poarta denumirea de stare limita. in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie.Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei. volantii. conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului. discurile de polizor etc. Ca urmare. cum este cazul materialelor casante. sau cand se produc vibratii periculoase. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. printre care sunt si metalele. Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. 16. ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice.Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare.) micsoreaza rezistenta la oboseala. stabilitate). aramirea. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj. se numeste rezistenta la oboseala. in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. De asemenea . putand sa produca ruperea elementului de constructie. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile. bielele. cum sunt cablurile de ascensoare. Odata realizata constructia. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari. determinat de propagarea sa in toata masa corpului. actiunea agentilor corozivi. Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. Din punctul de vedere al rigiditatii. scade la temperaturi inalte. cadmierea etc. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime. repetata de foarte multe ori. nichelajul. Din punctul de vedere al rezistentei. avarii si perturbatii. In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor. Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire. constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata. se produce o forta de contact foarte mare. fara discontinuitate de viteza. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. De asemenea. Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri. In urma socului. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. . Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei. incepand de la mici inconveniente. admise. in dreptul crestaturilor si gaurilor. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor. Atunci cand deformatia statica este mica. pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi. rigiditate. in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente. stabilitate si etanseitate. La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite. solicitari prin soc si solicitari variabile periodice.

tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. neglijand pe cea reala. Pentru actiunea dinamica a fortelor. Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective. rigiditate si stabilitate. Efortul unitar admisibil. ca si a coeficientului de siguranta unic. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului. Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. sub forma unei fractii. iar la materiale noi. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. in limita tolerantelor prescrise. Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei. cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme. care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii. reologica. se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate. Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. Prin aceasta metoda. Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise. τa = τc cc cc σa = σr . a fost principalul dezavantaj al acestei metode. s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta. anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile. In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. fie de modul cum este exploatata. τa. beton armat si zidarie.17. In general. un coeficient de omogenitate. In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. caracteristicile materialelor pot varia etc. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. importante pentru practica sunt fontele si otelurile. o valoare conventionala care. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. Dintre aliajele fierului cu carbonul. Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata. Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje. sub actiunea fortelor. de la calitatea si comportarea materialelor. prin incercari de laborator. introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este. asadar. τa = τr cr cr Coeficienti ce. Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. . vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor. . au fost perfectionate continuu metodele de calcul.stari limita ale deformatiilor. Metale folosite in constructii Fierul. de la conditiile de exploatare. τa = τe ce σa = σc .stari limita ale capacitatii portante a constructiei. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. σ = σe ce . Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici.

extrudere (presare prin orificii inguste). Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate. Din cauza rezistentei sale mecanice mici. Aliaje de aluminiu. calirea si revenirea. electron. fara a avea insa palier de curgere. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere. serardizarea. Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50. nitrurarea. Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC. Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu. cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri). fie rezistente marite. nichel. Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere. Pe langa sortimentele laminate la cald.8 – 68. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic.). Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu. Tratamentele termochimice (cementarea. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu . Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0. avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece. la care se adauga mici cantitati de mangan.5) OL 60 30 (29. si matritare (presare in tipare). Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne. Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B.5) OL 50 27 (26. a duritatii si a rezistentei la oboseala. in comparatie cu otelurile. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16.6) OL 38 22 (21. Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC. Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare. Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere. mangan.6) OL 42 24 (23.60%. fara a se anula deformarea plastica. Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare.1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului. trefilare (tragere prin orificii inguste). cupru si zinc. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite.8) 60 – 70 (58. Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu.4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33.5 daN/mm²). cianurarea. Ruperea la solicitari statice este in general plastica. termocromarea. molibden si vanadiu.Peisele din fonta turnata sunt casante. din otel carbon. Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise. Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic. crom. la care se adauga ca modificator 0. minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18. care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65. Tratamentele termice ale pieselor de otel. cel cu 10 – 30% magneziu. fie comportare mai buna la agentii corozivi. datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice. Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor.2) 38 – 47 (37. Fc 15. Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul). Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice. termice si termochimice.2 – 46) 42 – 52 (41. Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata. cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73. atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere. La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu. Dintre aliajele de turnare.3 – 41. producandu-se dupa deformatii mari. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje. laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile). wolfram. OL 34-B etc.1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. aliarea.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21). Aliajele de aluminiu prezinta.

0 daN/cm²). Plumbul este un metal moale. ductil si maleabil. fag.2) 30 (2. lemnul impregant si presat. iar rezistenta admisibila la forfecare. nuc. cu beriliu sau cu plumb. Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala. placile din fibre lemnoase (PFL) etc. precum si la fabricarea diferitelor aliaje. rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive. bronzuri. emailare. numite alame. domeniul de utilizare. tei.6 daN/mm²). fagul. beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat. Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²).8 si 2. cherestea. La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98. liant. Materiale folosite in constructiile din beton simplu. Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat. sindrila. Plumbul. Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19.1 daN/mm²). In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. bile. hartia decorativa stratificata (HDS). salcia). plopul. de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²). 2. semifabricate (cioplitura si traverse. molid. table. care ii determina proprietatile mecanice. In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni. si aliaje de turnare cupru-staniu. finite (placi celulare. Lemnul. iar ca foi. iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. furnir. Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. Fiind un material anizotrop. frasin. salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68.Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. placaje. salcie.4) 32 (21. manele. Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn. are o structura fibroasa din polimeri naturali. perpendicular pe fibre. cum sunt lemnul statificat densificat. Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. El se livreaza sub forma de benzi. prajini). In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate. material cu utilizare larga in constructii. iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa. Zincul. Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX).8) 33 (32. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor. sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14. plop). parchet). Betonul. Pentru constructii provizorii si auxiliare. pin) sau esentei foioase (stejar. frasinul. .5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru. cu 25%. placi si tevi.6 daN/cm²). El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii. Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice. proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. panele). molidul. rezistent la coroziune. scanduri faltuite. Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%. la izolatii. Pentru alte specii de lemn. adaosuri chimice si apa. pietris. Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare. 3. salcam. modul de realizare si preparare si punere in opera. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad. Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul. piatra sparta). teiul. impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). caracteristicile fizico-mecanice. care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata. Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia.

Dupa armare. naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. deseurile ceramice. direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici. Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean. ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive. B150 si B200.celular. pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului.. sterilul ars. Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea. Pentru beton simplu si beton armat B50. Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii. folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica. Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton. cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3. fie pe care fizica (spumbeton). In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19. B200. granulitul. B300. B350. in procente de 20 – 25%. Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500. Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel . in procente de 6 – 15% si T 400. Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3. cu goluri de 7 – 20%. Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. SMA. aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla). se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3. zgura de furnal. betonul intarit se clasifica astfel: . . placaj. Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate.semigreu. B500. Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60. executat cu agregate foarte grele (barita. Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC. B50. Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. sub actiunea incarcarilor existente.foarte usor. Folosindu-se agregate minerale. diatomitul. in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. . B100. egalizare sau panta se foloseste beton marca B25. Dupa modul de realizare. de regula. placi fibrolemnoase). Betonul se toarna in cofraje. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. diferentiate in functie de tipul de clincher. SR. antigel). Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. cenusa sau tras. se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM. obtinute prin umflarea si intarirea. Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare. OL x 00. Astfel. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. OL x 52 si OL x 60. La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante. .greu. cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3. . acceleratori. cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat.compact.macroporos. In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator). Dupa compactitate. La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad.6 – 98 daN/cm²). Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). betonul poate fi turnat monolit. beton armat si beton precomprimat. tuful andezitic. utilizat numai ca material de izolare. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. bachelitizat. perlitul etc. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip. Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi.usor. betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta).semicompact. oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. . B250. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor. B400. betonul poate avea diferite marci. cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. B150. In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. cu volum de goluri de 20 – 40%. Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500. cand are o structura cu goluri de 5 – 7%. care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta.foarte greu. argila expandata. impermeabilizatori. metalice (otel. Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut. La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. . continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. Marca B50 sau mai mare. Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. B100. neted OB 00 si OB 38.Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: . se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal. Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura. SRA). Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. . pentru betoane de umplutura. F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500. cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3. Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25. B600. intarzietori. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat. In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300.

carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare. De asemenea. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri. pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare. produsele de sinteza din polimeri. placi si panouri mari. 2. prin presare. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122. Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala. bare cu profil periodic PC 90.0 cm. fara a cobora insa sub 1. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor. . uscare. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm.5 cm pentru stalpi. In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari. cu beton de marca B 250 sau mai mare. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. 1. azbociment ondulat sau tabla ondulata. Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus. Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca.5 cm. Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm. toroane pentru beton precomprimat. placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri. Conform STAS 1336 – 62. tigla. 1. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica. care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. cum sunt de exemplu. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul. executie si comportare nu exista suficienta experienta. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare.5 cm. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. dar nu mai putin de: 1.5 daN/cm²). 2. 5. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II. sali de spectacol. sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat. ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc.) pentru a caror proiectare.5 cm. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. sarma de otel pentru beton precomprimat. 4. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. produsele din vata minerala tip Sillan. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici. la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. 6. pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. din sarma de inalta rezistenta TBP. Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare. expozitii etc. la temperaturi normale.

materiale cu eficienta termica medie. policlorura de vinil. placile de pluta. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. ρ = 100 – 500 kg/m3. dale si covoare. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi. ρ = 500 – 800 kg/m3. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta. poliacetatul de vinil. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura.. Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor.98 – 9. impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. Plastomerii termoplastici sau termoplastele. substante pentru fabricarea lacurilor. 7. polistirenul celular si betoanele usoare. lacuri. pigmenti.Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele. Pe langa polimeri. care le imbunatatesc caracteristicile. covoarelor. Elastomerii sunt putin utilizati in constructii. intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta. pe langa materialele din lemn si produse de lemn. cauciucul sintetic. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila.4 daN/cm²). Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri. foi. placi fibrolemnoase etc. cu porii deschisi. Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp. tuburi. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. foilor. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. polistirenul. Materialele din polimeri termorigide. materiale cu eficienta termica mica. pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii. chituri. devenind rigide. tevi. contra trepridatiilor si impactului. vata de sticla. sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala. astfel: ρ < 100 kg/m3. Fibrele obisnuite. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. contra apei (hidroizolatii).8 daN/mm²). placi. Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. poliizobutilena.8 – 98 daN/cm²). au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2. antioxidanti. Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor. sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. materiale de umplutura si materiale de armare. Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi. Dupa capacitatea de izolare termica. profile. table ondulate. pietre naturale etc. adezivilor etc. care au rezistenta ridicata la intindere. Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. Pentru izolarea contra impactului. emailuri si vopsele. dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura.94 – 29. Ca materiale de protectie si finisaj. Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). rasinile fenolice. poliesterii etc. Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. fonice (fonoizolatii). cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. ceramica. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . in special sub actiunea razelor solare. materiale cu eficienta termica mare. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti. grunduri.

. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. ci si in timp. Ca urmare. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta. impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea. care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. de la punct la punct. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune. asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi. in functie de numerosi factori. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective.Dupa cum se cunoaste. si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. conform NPCI. Rezultatele obtinute prin numeroase experiente. Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard. Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. In timpul incendiului. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei.materialele incombustibile. efectuate in diferite tari. de 3 sau chiar de mai multe ori. Acesta este. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. La randul lor. 2. schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. Din punctul de vedere al combustibilitatii.materialele greu combustibile. este un proces complex ce decurge in regim nestationar. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile. de regula. in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. in functie de aceasta. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator. Durata teoretica a incendiului se ia. ridicandu-si treptat temperatura. in trei grupe: . Inainte de inceperea incendiului. ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. materialele de constructie se impart. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. de altfel. Dupa indepartarea sursei de initiere. dintre care natura. conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi. precum si datele inregistrate la incendii reale. motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie. in principal. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura.materialele combustibile. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile. . urmata de racire. arderea inceteaza la scurt interval de timp. Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte. . fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie. temperaturile variind nu numai in spatiu. joaca un rol de prima importanta. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. conform NPCI. pe care le produc sau le cerceteaza.

Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC. De asemenea. iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu. Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste. procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: . la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. elasticitate. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura.5 . Ca urmare. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie. se incalzesc in profunzime mai incet. 4.) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza. a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor. se incalzesc repede. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. In cazul materialelor permeabile.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere. elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice. Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. Aceasta nefiind compensata cu nimic. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. imediat dupa stingere. Ca urmare. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. materialele lemnoase se aprind si ard. etc. La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie. 5% sau la placile de azbociment. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC. in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica. la aceeasi temperatura. cu temperatura. de exemplu. 3.. Ca urmare a incalzirii neuniforme. La atingerea unor temperaturi critice. deoarece straturile superficiale. poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime. in general. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC. pentru acelasi material.. materialele care au caldura specifica si densitati mari. Dupa cum se vede din relatie. Studiul experimental al comportarii la foc. cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta. Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. In concluzie. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului.

strat izolator termic. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. cutie de protectie exterioara. arzator cu gaze. La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii. termometru. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. stut pentru introducerea termometrelor. ecran protector. conducta pentru manometru. tevi pentru evacuarea gazelor. recipient tampon pentru gazele evacuate. fundul port epruveta al calorimetrului. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. fereastra de control. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. La partea superioara. exterior. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm. stut pentru introducerea agitatorului. robinete de reglare. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. termometru. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . Sub epruveta. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. rezistenta electrica. in interval de cel mult 5 secunde. Inainte de incercare. ecran de aluminiu. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. conducta de aspiratie a gazelor. capacul vasului calorimetric. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. ecran cilindric. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. placi reflectoare. camasa exterioara de apa. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei. care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere. iar la partea inferioara cu un capac etans. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. termocuplul cuptorului. picioarele cuptorului. reometru pentru determinarea consumului de gaz. arzator de gaze. incalzitor electric. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare. wattmetru. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile. robinete de inchidere. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. suflanta pentru introducerea aerului. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual. tub vertical lateral. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. difuzor tronconic vertical. port epruveta. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. ecran deflector. termocuplul epruvetei. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. camasa interioara de apa. dupa care se indeparteaza arzatorul. filtru pentru gazele arse. conducta cu orificii pentru introducerea aerului. agitator. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. fixat pe stativ. un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. incalzitor electric. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. Incercarea dureaza 20 de minute. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. brat metalic. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. reostat pentru reglarea curentului electric.

stalpi etc. iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala). in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0.5 materiale combustibile. T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC. t – timpul scurs de la inceputul incercarii. Astfel. este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire. Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor. Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde. Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz).5 materiale greu combustibile. PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. in minute. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc. cat mai exact posibil.. la o temperatura care sa varieze in timp. Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala.. HN O2 + ½ O2 = HN O3 . Pentru a se evita aceste neajunsuri. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. Stalpii. in ºC. k > 0. dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care. De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic. Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise.gaze. Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate..). _1_ . pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete. sub sarcina. Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie. Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale. Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi. C + O2 = CO2. Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC. etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie. deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ . 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita. T0 – temperatura initiala a cuptorului. in timp ce elementele despartitoare (pereti.

ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre. caldura se acumuleaza in mod continuu. Lichidele nu ard. Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. Se cunosc. Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. dar in care el totusi. putrezirea lemnului. oxidari electrolitice. prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. realizarea temperaturii de aprindere. La baza conceptiilor actuale. Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. 2. intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte. deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea. la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor. Tinand seama de cele aratate mai sus. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el. a magneziului. Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric. De exemplu. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. Substantele combustibile solide se aprind si ard. Dimpotriva. Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei. Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant. care in urma reactiei cu alte molecule. produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. a pierdut unul sau mai multi electroni. oxidari lente. a cuprului si aliajelor lui. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. aprinderea si arderea propriu-zisa. Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. Cantitatea aproximativa de aer. cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate.). Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. fenomen care are loc in celula vie. de exemplu. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. pe timpul carora. oxidari biochimice. oxidari chimice. substante care cedeaza oxigen). formeaza radicali noi. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor. De aceea.12 Q 1000 in care. mult mai greu decat cele gazoase sau lichide. Prin urmare.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa. . in general. respiratia fiintelor etc. reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca.

Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. cat si pe peretii vasului de reactie. fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen. Tipuri de ardere. Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. acizi. Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete. Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active. trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec. cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda.intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. alcooli. peroxizi. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. bioxid de sulf etc. Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului. reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice. Conform teoriei noi a arderii. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat. Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. adica al substantei care creeaza centrele active initiale. Temperatura de ardere. in functie de presiune si concentratie. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. aldehide. intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces. . conductibilitatea termica. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. De exemplu. Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec). conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 . Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant. alcooli si cocs. formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor. In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului. flacara fiind insotita de o unda de soc. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida. 1 – 4 km s -1. acizi grasi inferiori. de la stratul care arde la stratul vecin. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ. Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate. apa.

Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. praful de aluminiu. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. talaj etc. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica. cloratii si percloratii. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie. in aer. o parte dintre oxidanti si halogeni. ce depinde de fiecare combustibil in parte.). Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura. peroxizi etc. care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. peroxidul de sodiu. Ca urmare. pentru a se aprinde. care se combina cu oxigenul continut in masa ei. La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. oxidul de calciu. vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. care nu poate fi evacuata. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. care determina cresterea temperaturii. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil. cu apa sau cu alte substante. sulfurile de fier. Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. 4. Samanta absoarbe oxigenul din aer. Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective. prafului de carbune. Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. metalele alcaline. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura. Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate.Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. fie datorita unei surse de caldura interna. fizico-chimica si biologica. numita temperatura de aprindere. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. azotatului de amoniu. Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal. De exemplu. intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. . evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. 3. creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. semintelor si turtelor de floarea soarelui. bumbacului. In urma oxidarii se degaja caldura. oxigenul din masa semintei se consuma. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. lacurilor de ulei.

se produce o degajare importanta de caldura. fan. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. flacara. Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. care se produce in fractiuni de secunda. scanteie mecanica etc. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare. care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. aproximative. Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere. lucerna. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare. ºK. precum si praful diferitelor substante organice. a prafului in aer. Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere. Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. scanteie electrica sau mecanica. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. insotite de ruperi moleculare.736 6. Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor. aceasta se poate calcula dupa formule empirice. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie. corp incandescent etc. T f este temperatura de fierbere. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor. lumina si presiune mare.). Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul. Concentratia minima a gazelor si vaporilor. cu degajare de caldura (reactie exoterma). 7. tutun etc. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. taitei de sfecla de zahar (borhot). temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. rumegus de lemn. 5. factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. deasupra suprafetei sale.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. K – coeficient egal cu 0. fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa. la temperatura de 60ºC. fiind suficienta numai prezenta aerului. . Dupa Ormandy si Graven. Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate. Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare. un amestec de o anumita concentratie. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire.

De exemplu. Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer. presiunea se dubleaza. Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0. D . N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta. formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen. in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie. cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei. b. pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare. Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35.. Aluminiul este trivalent. d . de un obstacol. determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor. + n A B C N in care. a vaporilor sau a prafului in aer. concentratia de detonatie. Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6.5.8% C. de un obstacol. concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen.60. de exemplu la fundul tevii. De aceea. respectiv la 0. 8. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa. de exemplu de fundul tevii. Spre a obtine numere intregi. 92. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6.. la care explozia mai este inca posibila.Concentratia maxima a gazelor. Capitolul XVII Reactii chimice 1. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere. Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer. trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare. in general. La lovirea frontala a undei de detonatie.. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. iar oxigenul bivalent. de asemenea nici peste limita superioara de explozie. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu. De exemplu. Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant. L reprezinta concentratia in procente.2% Cl. Limitele inferioare si superioare de explozie. C. In unele situatii. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. amestecul fiind prea bogat. c. care este tetraclorura de carbon (CCl4). Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c . Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare. a. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. B.. Astfel. Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura. Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat.65 si pentru clor 2.. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent.65.. se numeste limita superioara de explozie. presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor. presiunea se dubleaza.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice.

De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N. Cum. Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice. Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie. unde formulele sunt mai complexe. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta. Reactiile. este in intregime construita pe baza formulelor structurale. in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH. Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus. ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament. deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul. ∆S – varitia entropiei sistemului.sus. Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. de aceea ea este o diferenta totala. este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85. dar mai mic decat 10 kcal/mol. reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon. Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. oxigenul bivalent. Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS). La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent. in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite. nu exista. pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. exista in realitate. de obicei. Deoarece atomul de oxigen este bivalent. la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei. deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula. care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate. foarte interesanta din punct de vedere practic.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total). Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . 2. Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. Chimia organica. prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori. atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen. egalizandu-i. T – temperatura sistemului. se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z). in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel.97 kcal/mol.

54. alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor.130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z. pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere. presiunea si concentratia data. In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. De aceea. In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura. Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie.230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc. reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei. In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie. toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului. din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila. ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi. aceasta luand adeseori un caracter exploziv. Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21. ca de exemplu reactiile de aditie. reactia inhibata poate fi amorsata. reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii. Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor.CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = .57. Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. In locul reactiei dorite se produce o alta relatie. In cazul substantelor organice.8 – 10.6 + 3/2 (. H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element. Astfel. deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod. gradul de conversie depinzand de mult factori.57.[B] .180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena. caldura sa de formare este egala cu zero). Intr-un sistem neizolat insa. Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului. In afara de catalizator. iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme). De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului. 3.[A]. reactia nu se produce. Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile. sunt exoterme. desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile. init.). 6 .8)] – [(-10. 220 .12 kcal/mol unde: 21. Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule. concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii. finite – Σ (Hform) prod. Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului. In practica. Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului. Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente. cum se intampla practic in realitate. Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru. cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº.98) + 0] = . presiunea. formarea apei nu are loc. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor. efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare. Astfel. si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii. polimelizare. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme). De aceea. preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO. Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 . aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei.

care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. iar cele mai joase in jurul a . iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile). Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier. unor faze diferite. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii. In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. In cazul reactiilor care au loc discontinuu. daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers. dimpotriva la cresterea volumului. conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). cataliza omogena are si o importanta biologica imensa. Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei). Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde. exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. Astfel. in cazul al doilea. Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie.unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective. daca reactia este insotita de o micsorare a volumului.[A]. este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii. Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie. gradul de conversie creste cu marirea presiunii. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. minute. Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata). 4. De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. ramanand insa neschimbata situatia de echilibru.140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza). diluarea cu gaz inert nu este de dorit. Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena. Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). conform principiului lui Le Chatelier. Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric. de la reactii care au loc practic instantaneu. catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie. Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot. In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior. deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. chiar la temperatura ordinara. La reactiile continui. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff. In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi. Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul. Totusi.[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan). In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor. Dupa cum reiese din definitie. Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi. O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung. De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena. Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului. . lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k. folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat.

Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena. O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data. In afara de reactiile aratate mai sus. in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti. problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. negrul de fum. reformare etc. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). de ardere incompleta si completa. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu. in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii. catalitica. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol. iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice. din aceeasi materie prima. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme. Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala. Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor. hidrogenul. Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. sunt procedee de ardere partiala. Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere. Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. Ritmul de crestere al productiei de acetilena. Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza. cu formare de negru de fum si hidrogen. Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol.). De exemplu. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. divizarea fluxurilor in jeturi. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. In cazul descopunerii metanului. adica aproape la jumatate. Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de . La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2. Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2.

viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. care pot duce la stingerea flacarii. negru de fum colectat in gaze de ardere. Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara. asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii. . In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica. Ea poate sa se descompuna la presiuni normale. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. carbune activ etc. Zona intermediara luminoasa. care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC. in miezul flacarii.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. acetilena se descompune cu explozie. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. Triacetilena este si mai periculoasa. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. descompunerea acetilenei. chiar diluata pana la 12% cu acetilena. pentru a volatiliza substantele organice reziduale. pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa. Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. in special in momentul comprimarii sale. Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. De asemenea.05 – 0. Reactia de descompunere a acetilenei. trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. De asemenea.48. oxid de carbon. asezate in directii perpendiculare. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). hidroxid de fier (rugina). intercalata in zona de ardere incompleta. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. Pe de alta parte. Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%. Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. initiind cu o scanteie electrica. Raportul oxigen/metan este de 0. cu mai multe jeturi turbionare. prin depunerea lor pe o suprafata metalica. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta. iar temperatura creste pana la 3000ºC. in prealabil comprimata la 2 at. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum. In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan. este exoterma. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan. etan. Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor. imediat dupa iesirea lor din arzator. se fabrica. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului. azot si portoxid de azot. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot. spre deosebire de cea a metanului. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. permitand o mare economie de energie calorica. sau din gazele de ardere interioara. Pe langa conditia de mai sus. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. bioxid de carbon. iar timpul de contact este in acest caz mai mare. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. cu ejectoare etc. ca de exemplu. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. hidrogen si hidrocarburi. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. In instalatiile industriale. hidrogen. cu fanta. negru de fum de canale. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate. Negrul de fum de explozie. acesta este bine cunoscut. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare.

In plus. Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile). provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului. tensiunile termica care apar in materialul tevilor. descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 . Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune. Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil. Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta. Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate. Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul.850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice). De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari. fiind produse ale unei arderi incomplete. Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice.1100ºC in zona de radiatie). Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza. Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta.Gazele de ardere care ies din cuptor. actiunea corozica a produsului din tevi. datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului. ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa. prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. direct in zona focurilor. precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor. Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei. dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza). 2. inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert. In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. . care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate.

Odata cu cresterea temperaturii sistemului. In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. In cazul oxidarilor in faza lichida. Cantitati de 0. un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi. iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = . cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20. Totusi. pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. bicromati. In general la presiunea si temperatura ordinara. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere. 553ºC pentru xilen etc. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. fie pentru a da anhidrica acetica. concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen.35 kcal/mol. cum ar fi dicloretanul. apa oxigenata etc. timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. permanganat de potasiu. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa. cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi. In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = .02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. cat si pentru eliminarea caldurii de reactie. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. In faza gazoasa. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1). In unele cazuri insa. in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen. saruri topite etc. 542ºC in cazul etilenei. clor) sau solizi (nichel. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere. La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie. creste considerabil viteza de reactie. Pentru a nu se forma amestecuri explozive. exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie.460 kcal/mol.). aceasta putand lua un caracter exploziv. amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul. Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti. raportul suprafata/volum al reactorului etc. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere.Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot. Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur.8ºC). bioxid de mangan. greu de separat. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie. substante puternic explozive. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid. Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. lichizi sau solizi. Exista o corelatie stransa intre temperatura. de timpul de contact. Astfel. saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen. fie deasupra limitei superioare. generandu-se in acest fel abur. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. Uneori. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer. argint. In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. Din punct de vedere termodinamic. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1. ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. cupru.

3. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. reducerea nitrobenzenului in anilina etc.140ºC. Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic. Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice. Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de . la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. temperatura de lucru este de 250 – 260°C. Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol. realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. In faza gazoasa. La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire. iar consumul de acetona este mai mare. In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. lichida sau mixta. paladiu). Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie. iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut. De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 . care distila intre 200 si 400ºC. fier. in faza de vapori. In cazul hidrogenarii grasimilor. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie. Aceasta mareste pericolul de incendiu. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente. Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). masa de reactie devine exploziva. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon. De asemenea. aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza. cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. obtinerea izooctanului din diizobutilena.110ºC. Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . oxid de crom. in care se barboteaza aer sau oxigenn. In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil.Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC. oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie. Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan). iar presiunea poate ajunge pana la 100 at. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori.

Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice. pentru limita efectelor eventualelor explozii. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. iodhidric (HI). Combinatiile nesaturate pot da insa. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. in reactii de fluorurare. Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune. obtinerea clorurii de vinil. Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. iar greutatea depaseste 200 t. fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF).). Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica. oxizi metalici si saruri ale metalelor. Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. In general. Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu. Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura. largind intervalul. la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie. caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). reactiile de halogenare sunt exoterme. hidrogenul sa se risipeasca usor. La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. La reactiile de substitutie. Este foarte activ din punct de vedere chimic. In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. respectiv a alcoolului. clorhidric (HCl). In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. Astfel. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte. Amestecul de hidrogen si aer. iar oxidul de crom la peste 500°C). In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. kiselurg etc. 4.SO3H. in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant. bromhidric (HBr). Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului. ele pot fi clasificate. Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3). Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. cat si de substitutie. este posibila formarea de amestecuri explozive. Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. datorita patrunderii aerului. Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. . Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. dupa natura agentului de halogenare. bromurare si iodurare.2%). Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. In special catalizatorul nichel Raney. ceea ce face ca in atmosfera deschisa. limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza. caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. . unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. fabricarea clorurii de metil.circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel. Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct. oxidul de cobalt la 400°C. clorurare. brom. grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. iod si in rare cazuri cu flour. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu. respectiv de oxigen. In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton.

pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu). cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor. In cazul reactiilor de fluorurare directa. Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. dispuse in jurul sursei luminoase. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric. plumb sau nichel. Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat. Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. fie prin diluare cu gaze inerte. ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. fonta silicioasa. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. sulfura de carbon. . extrem de coroziv. Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol. Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. obtinuta de la clorurarea alcoolului. cum ar fi tetraclorura de carbon. in caz de accidente. Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul. se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor. ceramica sau tantal. Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. clorura de cupru (CuCl2). Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. Pentru clorura de etil limitele sunt 7. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. in general.NO2) legata de un atom de carbon. Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu.La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie. orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice. Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. efectul termic al reactiei este atat de puternic. Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum. Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C. Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart. Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate. cloroform. in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta. C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart. Astfel la distilarea fractiei uleioase. la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc. Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm). in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. fierul etc. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. cracare). incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv. Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). In faza lichida. 5. azotul sau acid clorhidric. se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu. La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. din otel.5 – 55%. serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. prin acumularea caldurii de reactie. Ori. Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili. Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C. cand se lucreaza in mediu anhidru. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). care pot forma cu aerul amestecuri explozive. In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit. Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea. procesul prin care se introduce grupa nitro (. Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici.5˚C. Astfel. carbunele. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C. De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). In schimb.

ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel. Chiar in cazul neaparitiei fisurilor. intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum. Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat.In general. cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. acid sulfuric (H2SO4). la temperaturi joase. aceasta acumulare poate produce.382 kcal/kg ΔH = . so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = . Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti. Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta.302 kcal/kg ΔH = . corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen. decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi. In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta. acidul clorsulfuric (ClSO3H). reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc. 6. In general. astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara. ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile. Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici. sulfatul acid de sodiu (NaHSO4). a produselor farmaceutice si a detergentilor. 7. astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. ei constituind materii prime in industria materiilor colorante. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. Reactia de nitrare are loc in ambele faze. la o noua ridicare a temperaturii. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare.507 kcal/kg ΔH = . Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii. Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C).3.si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri. prim emulsionarea amestecului de reactie. viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica. Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1. Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor. Procese de polimerizare . Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC. Realizarea unei viteze de reactie potrivite. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3.5-benzen-trisulfonic. a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie. acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic. Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul. din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei. Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete. Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat. ΔHglobal = ΔHsulf. Acidul sulfuric diluat insa. Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate. La sulfonarea in faza lichida. Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor. explozii violente. acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic.

azo-derivati. aceasta variaza in limite mari. pistoanelor. Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at. hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata. Anumite reactii de polimerizare.0 2 – 11. neetanseitati la imbinarile conductelor. peroxid de lauroil.Prin polimerizare se intelege. in general. in canale de conducte.0 2. compresoarelor). au loc la presiuni pana la 2000 at.0 4 – 22.] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34. axul pompelor. apa oxigenata). Avand loc o micsorare apreciabila de volum. putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva.4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0.CH – CH2 . Polimerizarea are o deosebita importanta practica. Astfel. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase. In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie. camine de canalizare. Se spune ca reactia sa “ambalat”. Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → . putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere. care actioneaza la randul lor mai departe. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l.5 – 13. In ceea ce priveste temperatura de reactie. derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu. hidroperoxizid de butil tertiar). intrucat aceasta polimerizeaza . peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5. pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori.97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul. initiatori ai lantului. → 2C6H5. avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. reactoarelor. prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor. persulfat de sodiu. Acesti compusi se consuma in cursul reactiei. ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini. Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile. in solutie. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC. cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l. procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari. deschiderea supapelor de siguranta.COO. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori.. amil-sodiu) etc. gropi etc. in suspensie si in emulsie. Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent. + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare. Astfel. Radicalii liberi.1 2 – 44. Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme. procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc.

denumita “punct de descompunere exoterma”. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei. In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator. Pericolul in acest caz creste. descompunerea are loc la 100ºC. cum reactia este insotita de caldura. Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. cauciuc. In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena. de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul. parafina etc. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. totusi unele din ele sunt inevitabile. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC. sodiu metalic. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”.cu explozie. a moleculelor izoparafine sau aromate.50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. creta. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. slabindu-i rezistenta mecanica. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. intrucat uleiurile fiind substante combustibile. formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. Astfel. “Ambalarea” reactiei. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. In anumite reactii de polimerizare. De asemenea. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric. Peste o anumita temperatura. Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 . Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori. ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune. arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. . Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. petrol. persulfat de potasiu. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. in cazul peroxidului de tertiar butil. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor. temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. acid fosforic sau clorura de aluminiu). Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului. adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. 8. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare. De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. initiatorii se dizolva in uleiuri. In plus. acid fluorhidric. datorita exotermicitatii acestor reactii. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. Reactia are loc cu degajare de caldura. capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense. stirenului etc. in timpul unei descompuneri. Astfel. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. Viteza de propagare a reactiei creste mult. Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. benzen. cum este cazul polietilenei de inalta presiune. prin sulfonarea caruia.5 at duce la formarea izooctanului. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat.

La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare. La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate. este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. propilena.) si fractiuni lichide (benzen. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. mediul fiind necoroziv. Astfel. la depasirea careia se produce transformarea exploziva. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane.90ºC si presiunea atmosferica. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze. 2. cartuselor. In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. in cazul folosirii clorurii de aluminiu. hartia. Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile. care dupa condensare se recircula. insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg. Pentru ficare exploziv.In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu. caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. . fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. Capitolul XIX Substante explozive 1. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive. toluen etc. Hastelloy. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . oteluri aliate cu crom. Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa. reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor. lemnul). La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel. Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. Spre deosebire de acidul liber. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie.300ºC si presiunea de 60 – 65 at. Generalitati O substanta chimica sau un amestec se poate considera exploziv. Astfel. acumularea caldurii de reactie. O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva. semnalizatoarelor etc. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan. Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. care produc un lucru mecanic de distrugere. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale. in conditiile date. izo-butilena etc. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. De asemenea. Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu. avand o solubilitate reciproca redusa. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor. Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. ca initiator de reactie. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric. Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). extrem de rapid. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala.

de structura monolitica. azotatul de amoniu este cel mai raspandit. fosforul. ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil. Astfel. Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu. Dupa un timp de depozitare.44 – 1. modificatie cristalina. transformandu-se intr-un produs solid. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. Greutatea sa specifica variaza intre 1. bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3). densitate. precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari. Dintre sarurile de amoniu. transportul si depozitarea. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite. ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante. Fiind o combinatie extrem de nestabila. care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea. el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. explodeaza prin simpla lovire. acesta se topeste si incepe sa se descompuna. sau la incalzire. presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn). 14% nitroderivati. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. Cu. In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase. Zn. Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2). stare fizica.Prin incalzirea cloratului de potasiu. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie. aglomerat. In urma recomandarilor facute. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. Pb. 42% azotat de amoniu. . care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. indeosebi la temperatura de 10 . cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. datorita grupei NH4+. 3. zaharul etc. spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul.79 g/ml in functie de temperatura. De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. Datorita oxigenului pe care-l degaja. usor solubila in apa.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful. acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului. Azotatul de amoniu. Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. Partial. Ni. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC.

Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate. viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede. . (3). (4). Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu. La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO). mai tarziu brun-roscati (NO2). Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. dupa care urmeaza o explozie. Asa cum s-a indicat mai sus. cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. iar aproape de 170ºC. la o temperatura in jur de 500ºC. impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. care duce la autoaprinderea sistemului.Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. dar fara explozie. sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2). deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC. dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. Intr-adevar. Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. cand gazele de descompunere au ars cu explozie. devenind violenta la 260ºC. avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta. In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu. in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu. In alte incercari.1 – 0. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot. Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent. Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea. Intr-adevar.2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. sub vid inaintat (10-5 mm Hg). amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic. reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). ci bioxidul de azot si apa. fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia. In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. aceste gaze degajate se aprind. Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu. Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. iar descompunerea devine violenta. obtinut prin sublimare. care nu se aprinde daca nu este tasata. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. un azotat de amoniu absolut anhidru. peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere. Astfel. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. nu se descompune nici la 300ºC. Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. se topeste complet devenind un lichid vascos.

In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. dar foarte compact. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu. in cadrul experientelor facuta. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza. lovire. Pulberea de aluminiu In stare libera. care in prezenta unui oxidant puternic. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%). In aer. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii. de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata. In momentul exploziei. In general. autoaprinderea gazelor formate).5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. coji de alune. care reprezinta 0. Capitolul XX Pulberi metalice 1. paie etc. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. reactioneaza cu carbonul. Temperatura de topire este de 659ºC. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. energie electrica. energie mecanica (frecare. izbire. Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic.) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale. Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. lemn de stejar. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica. lignit. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC. o ardere obisnuita a azotatului de amoniu. Important din acest punct de vedere este duraluminiul. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. seminte de bumbac.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice. cu o flacara vie de culoare deschisa. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu. ci este mata. Cu. acesta se aprinde si arde energetic. amidon. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. Cu . care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta. soc). s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 . formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric. datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului.7 si cu o stralucire alb-arginitie. Din aceasta cauza. aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. Mg etc. Fiind in acelasi timp de 3. la temperatura de explozie de 1236ºC.. aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva. prezenta substantelor organice etc. aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii.5 ori mai usor decat acesta. Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat.150ºC. Pentru comparatie. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot. In afara de cablurile electrice. reprezinta 985 litri. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective. otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. Astfel. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. Se pare ca. Astfel. radiatia flacarii. Zn. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at. au calitati mecanice exceptionale.6 din conductibilitatea cuprului. Oxizii de azot formati in prima faza.

Mn. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului. O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. sulf. el devine maleabil si ductil. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare. galeti. Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu. arde cu o flacara albastruie. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3. este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. cadmiu etc. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece. a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic. Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. Bromura de aluminiu. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. ceea ce mareste pericolul de aprindere. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr. V etc. ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. ce serveste ca antidaunator agricol. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil. se descompune in apa cu reactie violenta. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. intrucat la temperaturile ce se dezvolta. apa este descompusa cu formare de gaz detonant. chiar diluate.). cu degajare de hidrogen. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. Prin incalzire la circa 500ºC. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. Din aceasta cauza. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa. aluminiul se combina cu azotul si carbonul. Din aceasta cauza. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu.clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC. Sulfura de aluminiu. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen.8 kcal/mol). . conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. Zincul se dizolva usor in acizi si baze. De asemenea. chiar pentru particule mai grosiere. iar cu iodul numai prin incalzire. prin incalzirea pana la incandescenta. Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. Dimpotriva. Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2. Incalzit la 100 – 150ºC. plumb. 2. Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84. folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu. Temperatura de aprindere este de 190ºC. restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. consta in a crea o detonatie in calea exploziei. In afara de intrebuintarea la sudura. cu dimensiunile de 60 – 90 μ. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. La temperaturi inalte. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. In stare pura. in curs de aparitie.

ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. separate din compozitiile lor (oxizi. metalul devine incandescent. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe. bioxidul de carbon. au insusiri piroforice. Cobaltul are o duritate mai mare. Astfel. In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. Fe. Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. unde nu exista pericol de extindere a incendiului. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat. . Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. care se aprind cu usurinta in aer. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ. bromura de etil sau carbonati. De asemenea in stare pura. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. ca metil-zincul si etilzincul. Apa este descompusa la temperaturi inalte. in prezenta unro solventi organici. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). Pulberi cu granulatie fina (particule de 0. permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. sunt lichide cu miros neplacut. In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul. pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. Dintre combinatiile zincului. conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. Astfel.07 – 0. talc sau grafit. Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente. In general. eventual sulful sau halogenul. Aceste metale sub forma de pulberi. De asemenea. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori. se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen. tetraclorura de carbon. Astfel. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC. In prezenta pulberii de sulf. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii. Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. Combinatiile organice ale zincului. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. Aceasta capacitate. Avand o suprafata specifica mare. Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul. care se manifesta cel mai mult la nichel. Fierul. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit. Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. 3.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. pericolul creste considerabil. O incalzire si mai puternica cu formare de metan. cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. oxalati). Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. care se pot aprinde cu explozie. Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC. Toate cele trei elemente din familia fierului. de exemplu. daca sunt prezenti. Co si Ni sunt atrase de magnet.

Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta. Oricare ar fi produsul ignifug. pe timpul arderii degaja gaze inerte.impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. care pun in libertate amoniac).incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare. impregnare. Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece. Practic la noi in tara. . Pastrat intr-un tub inchis.Produse solide cu actiune mecanica. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului. La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu. folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare. Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS). Eficacitatea lor depinde in principal. fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile. Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna. Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare. Ni(Co)4. intarziind astfel propagarea focului). formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4). sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura. Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. Prin fierbere insa se descompune. clorura de amoniu. argila etc. Expusa la aer. Produse care produc gaze stingatoare. adica formarea din stratul peliculogen. aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc. de conditiile de aplicare. necesar arderii. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica.izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer. . din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului. . de var.Produse termospumante. el se aprinde. cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc. In contact cu aerul insa se oxideaza lent. acid boric si borati etc. fie prin existenta unui strat protector de suprafata. Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere. dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: . sulfura de fier se oxideaza spontan. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. adica cu surse de aprinderem. vopsire. Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa. Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC.reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire. initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm). fara a se aprinde. . .Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact. acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar. sub forma de carbune. se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere. . de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare. Sub actiunea acidului sulfuric concentrat. care fixeaza carbonul in materialul combustibil. Substantele ignifuge.). ramane stabil. Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat. care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu. la suprafata materialului combustibil.Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2. asemenea substante. punand in libertate oxigenul. . Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile. care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie.

datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta. Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica. Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. pentru ca. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. in acest caz. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest. Cerinta este ca la o presiune de 5 at. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. Totusi. Apa imbunatatita chimic . in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact.70). dispersat si pulverizat (ceata). in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata. la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera. Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax. Ea se prezinta sub forma lichida. izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. Pentru ignifugarea materialelor textile. produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator. are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului. Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. diatomita. la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei. 58 . Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0.5 – 0. fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. Desi are greutatea specifica supraunitara. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. actiunea mecanica. se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului. Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic. de gaze calde. 2. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile. jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. are mare putere de racire si este nevatamatoare. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. incendiat. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi. capabila sa asigure strabaterea stratului de fum.6 mm. talc). cantitatea refulata este de multe ori considerabila. Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m². de exemplu la 10ºC. produselor din lemn si materialelor textile” (C. pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere. Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. iar un diametru al picaturilor de 0.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m². este ieftina si usor de procurat. Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza. Un litru de apa. de flacari. Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact. De exemplu. 3.

5. presiunea apei. in general apa. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera. acolo unde exista deja. necesara evaporarii apei. dupa o anumita reteta. iar cea bazica. de fapt stau la baza clasificarii lor. Efectele de stingere. agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur. Pentru stingatoare. Coeficientul de infoiere = ___V ___. care difera de la tara la tara. din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate. spumantii pe baza de albumine etc. de obicei. inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica). Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. 4. Dupa aceste criterii. coeficient de infoiere. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. proportia de spumant si apa. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. . Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. Proprietatile agentilor de umectare depind. extrasul de lemn dulce. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. de natura chimica si de structura moleculelor. Ca substanta stabilitzatoare. ea avand o greutate specifica de 0. format din sulfat de aluminiu. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. Praful este format dintr-un amestec. Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. se intrebuinteaza. cationactive). aderenta. timp de stingere minim etc. Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. persistenta. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. Se poate folosi ca agent stingator. temperatura etc. in principal. care se evapora prin absorbtie de caldura. ca si pe separarea lichidului din spuma. Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. cu ajutorul unor generatoare speciale. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. care reduce tensiunea superficiala a apei. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC.15 kgf/mm3. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). In general se folosesc solutii de 1 – 2 %. una din urmatoarele substante: glucoza. criterii care care. saponina. Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere. care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica. conform instructiunilor care insotesc produsul. Acestea. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse. de inabusire si de izolare. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa. densitate. bicarbonat de sodiu si stabilizatori.10 – 0. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie.

77 0. este de – 78. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus.976 kg. Nu arde si nici nu intretine arderea. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa.08 1.35 19. datorita apei pe care o contine. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6.92 0. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere. sub forma de zapada carbonica. inlaturarea coroziunii etc.45 at. la 760 mm kg. usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite. Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul. Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta. Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica. pe inabusirea focarului.46 61.30 1. In tabela 20 sunt date presiunile. printr-o teava generatoare de spuma. dintr-o tesatura de ochiuri.34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza. neutralizare si stabilizare cu substante chimice. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel. unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale. Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma). bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1.16 1.75 0. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii. la diferite temperaturi. din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile.93 0. La o temperatura de – 56.07 1. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata.95 57.50 73. 10000 litri pe minut). Spuma mecanica actioneaza asupra focarului. lichid sau gazos. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc.86 0.03 0. Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge. proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor.).5ºC. Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate.4 Presiunea kg/cm² 13. deci este mai greu decat aerul. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0.98 0. Fenomenul se numeste detenta. tunele de cabluri etc. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa.06 25. In general. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide. Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme. in principal.). Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective. Tabela 20 Presiunea.00 Greutatea specifica kg/l 1.2ºC si la o presiune de 5. solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii. Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea).34 Volumul specific l/kg 0.5 – 3 m). antrenata de un curent de aer. coridoare. Se dizolva usor in apa.34 1. al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma. greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l). Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica.54 44.02 1. Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna. care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor.30 . La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1. Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor.75 1. lipsa actiunii corosive.53. spuma mecanica se obtine din 92% aer.97 1.10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere.Spuma are o conductibilitate termica redusa. Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid.99 34. Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta. in urma unui proces de degradare cu acizi minerali. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma. CO2 poate fi solid.20 .50 99. greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC . 5000 litri. calele navelor. . de diferite debite (2500 litri. in special prin efectul de racire. 6% apa si 2 % spumant.

paie etc. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile. Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere. b) Azotul este un gaz incolor. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus.E.5 si 3%. ca pentru stingerea incendiilor.E. uree.. In medie. diferiti produsi ai borului etc.4%. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere. fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. denumita “pulvogen”. de ardere. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg). kaliu etc. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. ajutaje. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu. de tipul B. In medie se poate admite. se formeaza electricitate statica. In general.). asupra flacarilor. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere. Bioxidul de carbon. la stingerea incendiilor in calele navelor. Cea de-a treia teorie. fac ca pulberile stingatoare. proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%. In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber. . in urma descompunerii pulberii. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn.E.C. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari.C. titan.B.. prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita. Rezultatele excelente. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu. cea mai veche de altfel. considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora. este rau conductor de electricitate. Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%. La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori. pulberi stingatoare A. nu se deterioreaza la consevare indelungata. carbuni. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0. Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. rezultati prin descompunerea termica a pulberii. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse. abia 2% in volum. folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus. pulberi stingatoare A. chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile. Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul... care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii. Prima teorie. o mare importanta are gradul de puritate a acestuia. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. inodor si mai usor ca aerul. 7. se refera la actiunea componentilor. sulf. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg).C. insa considera factor esential formarea stratului protector. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu. pentru ca in incaperile inchise. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute. metale reactive (sodiu.B. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii.. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa.Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise. concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta. in industria petroliera.D.26 kg bioxid de carbon. muzee etc. transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe. carbonat de sodiu.C. la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2. potasiu.E. in volum. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste. Se mai utilizeaza ca agent de stingere. prin frecare de conducte. la stingerea incendiilor de instalatii electrice. sulfat de amoniu. la generatoarele de curent. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora. transformatoare. magneziu. la instalatii si aparate electrice. Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal.

chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata. fluor etc. Printre calitatile chimice se enumera. elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje. de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite.. nu da rezultate. automoatoarele de cale ferata. autovehicule. restul halonilor halogenati sunt mai eficace. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare. Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin. care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. Printre factorii cei mai importanti se citeaza: . cazanele de topit ceruri. brom). alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. lemnul incandescent etc. intr-un timp minim. .Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului. cum sunt tabla de otel. fluor. . De asemenea. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor. in principal. Capitolul XXIII Substante toxice 1. In ultimul timp. aglomerarea. Halonii la contactul cu flacarile.). pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. ca produse ale arderii. brom. anumiti haloni pot degaja substante toxice. Efectul de stingere al halonilor se bazeaza. . De exemplu. in strainatate. deci cu caldura. .suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare. In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211. stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt. Fiecare halon este reprezenta de un numar. Oxidul de carbon In timpul incendiului. bordul avioanelor si salile masinilor navelor. a treia de Cl si a patra de Br. Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”. Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata. industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. Cifrele se refera la compozitia halonilor. Ca agenti de stingere. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea. Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. .cea de-a doua de F. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ. 8. In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%. fizice. Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate. neuniformitatea granulatiei. Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata. chimice.granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen. Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g. care constituie unitatea de masa a produsului. Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr).prima cifra arata numarul de atomi de C. stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp). In general ea se exprima in cm²/g. fiziologice. Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa. trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. instalatiile electice. Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici.

pulsatii la tample. accidentatul isi pierde cunostinta.de la 0. in pivnitele de vin etc. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0. ameteli. respiratie din ce in ce mai adanca. O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare.006 mg/1 aer. In cazul intoxicatiilor mai grave. a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. la o concentratie de 10% lumanarea se stinge. . O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap. materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol. iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute. vomitari. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte. iar la 10% moartea. O intoxicatie usoara provoaca ameteli. fata se inroseste.5 ore. simptome dupa 1 – 2 ore.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina. etil-glicol etc.de la 0. Clorul ataca caile respiratorii. . prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0.0.19% din scoarta pamantului.). Se gaseste in natura ocupand 0. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului. Aceste presiuni. a clorurilor metalice si nemetalice. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: . irita si paralizeaza caile de respiratorii. slabirea accentuata a muschilor etc. fungicidelor si ierbicidelor. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina.5 – 1 ora.2. pentru halele de fabricatie este de 0. pupilele se maresc. cu care se combina.de la 0. . Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor. In industria anorganica.0. iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea. 3. iar la 75 – 80% survine moartea. In unele intreprinderi.00834 mg/1 aer. glicerina. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie.01 mg Cl2/1 aer.001 – 0. la fabricarea insecticidelor. din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol. eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen. Se foloseste si in industria textila. apar batai de inima. clorul are multiple intrebuintari. Se recomanda repaos absolut. Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant.0834 mg/1 aer. Daca nu se iau masuri urgente.80 mg/l aer provoaca moartea in 0. fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins. insa in cantitate mare. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap. fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei. incolor si indor. La o intoxicare mai usoara. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului. instabilitate.0111 mg/1 aer. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. Oxidul de carbon este un gaz insipid. In general. . pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie. se produc efecte iritante. 2. pricinuieste tuse puternica.6 volume clor). . fara a mai reactiona la lumina.0350 mg/l aer. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange. reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului. se degaja miros neplacut. dizolvantiilor si impregnantilor. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea. dupa ce trece printr-o stare similara cu betia. dand carboxihemoglobina. Concentratia maxima admisa de STAS. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni. Fata devine palida. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic. de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata. o concentratie mai mare de 0. se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta. cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1.52 fata de aer 1). in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe. cu o greutate specifica de 2.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa. CO se utilizeaza in procesul de fabricatie. Este incolor. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare. . In urma unei intoxicari grave. de 4 – 8% palpitatii. La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC. intensificarea batailor inimii. Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. cu miros puternic iritant.41 (raportat la aer). pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. un volum de apa dizolvand 2. la simptomele aratate mai sus. pe cand la o intoxicare grava.967 fata de 1).

Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului. El trebuie invelit cu o patura. precum si in toate locurile unde poate fi jenat. I se desface gulerul. Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea. Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter.) ca si la descompunerea materialelor organice. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat. Doza mortala pentru un om este 0. De asemenea. Este interzis sa se faca respiratie artificiala. miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila. care duc la moarte in 1 – 2 minute. Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice. mancarimi etc. inflamabil. . el produce un efect coroziv asupra membranei volumului. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare. la fabricarea nitrilului acrilic. Cea mai frecventa este intoxicarea grava.administrarea de anticianuri specifice. dureri de cap. o oboseala intensa. manifestata sub forma de ameteli. o acclerare a batailor inimii. ca masura de prim ajutor. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica.scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata. accese violente de tuse etc. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer.06 g. incat acesta nu-si mai poate indeplini functia. la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora. Pentru usurarea respiratiei. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. In caz de otravire cu clor. nelinistea si pierderea constiintei. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. Ca simptome nervoase apar: agitatia. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante. Ionul CN. la incetarea vasoconstrictiei. Inhalarea a 300 mg/m3. in decurs de 5 minute provoaca moartea. ameteli. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala. tulburari nervoase cu oboseala generala. printr-o respiratie artificiala.efectuarea unei puternice oxigenari. uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. la concentratii mari. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii. apare mirosul de migdale amare la expiratie.) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. chiar in proportie mica. . care devine permeabila pentru apa. uscarea mucoasei. cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate. rolan etc. gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. secretii mucopurulente. ce mascheaza pericolul. ape minerale si gaze naturale. se constata dureri de cap. El este foarte toxic. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN. convulsii tonice. Toxicitatea prin piele este mai redusa. care duc la cresterea nevoii de oxigen. iritarea cailor respiratorii si a limbii. Cu exceptia cazurilor de moarte subita. rafinarea uleiurilor etc. mai greu decat aerul. a rasinilor polimetacrilice.Inspirat impreuna cu aerul. deprimare. . Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice.. gatului. Datorita toxicitatii sale. batai de inima in mod neregulat. in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi. In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: . Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava.). inflamarea corneei. din care cauza se produc pierderea constiintei.7ºC. semne oculare (conjuctivita. transpiratii abundente. se reduce si mai mult hranirea creierului. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic. Prin micsorarea contratiei ventricolelor. la inghitire. 4. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant. exploziv si toxic. mai repede sau mai incet. . greturi. Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara. 5. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile. mansetele. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat. nu exista fenomene de acumulare. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului. crampe. Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice. Ea provoaca neliniste. o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea.intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism.

Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0. 10. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori. Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. Folosirea tetraclorurii de carbon. In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform. 7. 8. tricoletilena etc.597). Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare. iar concentratia maxima admisibila de 0. cu degajare de fosgen. care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale. Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata. Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului. NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange. oboseala. Amoniacul este foarte caustic. Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea. Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice. Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu. 9. in faza de sublimare. O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere. La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen. Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza. iritarea ochilor si a cailor respiratorii. este format din particule nearse. distruge ficatul si rinichii. se lichefiaza la . care constituie complicatii tardive.33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . produce indispozitii. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor.5 mg/m3. In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde. Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica. ameteli. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave. vapori si gaze. Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. respiratie grea. o degajare de 0. Amoniacul este un gaz incolor. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu. La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3.6. Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde.78ºC.007 kg/h fosgen. In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere. Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon. Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale . mai usor decat aerul (densitate 0.009 mg/l. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena.

produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor .Materialul si substanta care arde Lemn Hartie. fan Titei. paie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful