NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

0319 0. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica.4090 0. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne.2025 3.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa.95 0.2375 0. necesare intelegerii acestui fenomen. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului.548 1.0309 0.27 0. Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida.421 0.2175 . Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: .256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17. Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC.093 0. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie. Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg. corpurile degaja cantitati diferite de caldura.031 0. dependenta numai de natura sa (carbune.192 0. adica are loc o combustie incompleta.2175 0. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca.529 0.8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g. deci sa se asigure o combustie completa si .032 0. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara. Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei. degajand caldura si radiatii luminoase. Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen. Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg]. Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura.126 0.216 0.11 0. masurat in conditii normale. cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa.34 0.511 0. mai exact reactiile de ardere.03346 0. una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice.487 1 0.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4.). lemn. benzina etc.20 0.177 0.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC .atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda.00067 0.grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2. Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior. prin ardere.grd 0. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment. Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica.21 – 0.302 0. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati.

Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat. Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate..) la .5 4200 16.. adica o cantitate de lemn. Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10. se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu.8 4000 * In functie de esenta lemnului 5..000 kcal/kg este echivalent cu 2. la cladirile masive. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv.9 5000 33.5 7930 34..8 4000 41. Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + ..8 3000 – 4000 20.. sau. perdele.6 8000 14. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile.3 5800 46 11000 20 4730 18. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila.8 4000 33.. q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica...6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6. Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv. sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg. In practica. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos. este compusa din tamplarie.3 – 10.lemn/m2. Sarcina de incendiu este imobila.8 4500 16.5 1500 – 2500 12. sticla s. dand nastere unei temperaturi ridicate. compartimentari combustibile etc.6 – 16. pentru usurinta aprecierilor comparative.8 45500 16. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente.. lichide combustibile etc.a.). covoare. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg. folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + . Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu.Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16.8 3940 44 10600 18. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn). podele.. considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv.5 kg lemn. carti.8 10000 17. Spre exemplu.

cu alte cuvinte. prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita. Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant. voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme.Locuinta . Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . Dupa incalzire. Sarcina de incendiu mobila. fier-constantan.Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul. pana la – 200ºC. reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere. asupra sarcinii de incendiu. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare. in intervalul 0 – 100ºC. fenomen care reduce fidelitatea termometrului. stabilite pe baze statistice. Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit. utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor. efectul termoelectric. Datorita faptului ca este metal. platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil. face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. medie si maxima. Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric. fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise. atunci cand se incalzeste locul sudurii. pana la – 120ºC. dupa legi bine cunoscute. variaza in limite foarte largi.Tipografie . Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura. adica variatia volumului sub actiunea caldurii. In tabela 3 sunt date unele valori orientative.Fabrica de mobila . se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor. touenul si xilenul. variatia rezistentei electrice. alcoolul etilic.constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile. in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective. Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta). respectiv variatia temperaturii la un incendiu. iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste.Fabrica de confectie . facute in numeroase tari. coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor. se folosesc substante lichide sau gaze. Studiile si experimentarile pe incendii. Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii. in diverse obiective. Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom. Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari. Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC. 6. Dintre fenomenele termoelectrice. au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului.Spital .38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere). . de la . Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor. corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale. modificarea culorii corpurilor. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica). ale unor caracteristici fizice ale corpului. sau pentanul. Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare. de exemplu: volumul. fara a face parte constitutiva din aceasta. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul.Birouri . culoarea. rezistenta electrica etc. pastrand o dilatatie remanenta. ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate. in special ca elemente de finisare.

adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). Pirometrul optic. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. . putand suporta lovituri sau socuri termice. neavand legatura cu rezervorul. in meteorologie etc. in special cand se masoara temperaturi ridicate. banda poate fi scoasa si verificata. Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului. daca virarea de culoare se face mai rapid. Uneori acest lucru este imposibil. termograful este compus dintr-un termometru metalic. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). conducta incalzita etc. precizia termometrului este relativ scazuta. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. respectiv lungimi egale de tub. precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata. Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte. introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata. virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). care inregistreaza dilatatia. dupa care citeste indicatia galvanometrului. Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. cu lichid. cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. Daca acest interval este mai mare. intr-un interval de timp. continuat cu un tub metalic. 8.7. Termometrul metalic. Termograful. astfel ca. Prin utilizarea a doi cilindri. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice. Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite. avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. dar suficienta pentru nevoi industriale. Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. Termometrele metalice sau de sticla. laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii). temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion. motor. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. cu lichid care sunt mai robuste. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere. operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. denumite termografe. Practic. Termometrele de sticla. gradat direct in grade Celsius.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. turnatorii. Dupa efectuarea unei rotatii complete. adica o anumita temperatura. privind prin luneta. In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. a carui temperatura trebuie masurata. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. Practic. In industrie se folosesc termometre metalice. prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare. Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde. si invers. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. In principiu.

iar al treilea cu numarul imediat inferior. O a treia scara termometrica. Astfel.. setul Thermocrom 65 . Astfel. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale.a. sub actiunea greutatii proprii. in grupuri de cate trei indicatoare. prin conventie. pe scara Celsius. ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase. avand forma unui trunchi de piramida. 200ºC se utilizeaza in industria hartiei. vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii. setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala).Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi. Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice. astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 . deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. cuart. a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura. 9. chimica si electrotehnica..d. feldspat. Practic. avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. Indicatoare fuzibile (martori). Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC.. unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim. al doilea cu numarul imediat superior. deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit. Sunt executate din materiale ceramice – caolin. o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior. Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius.m. cauciucului. si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei. . se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport. deci.. Se fabrica in doua marimi. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala. carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii. In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale. Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC. Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica. scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit. 30 grade unul de altul. setul 350 670ºC in siderurgie s. iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC. de forma cilindrica.

In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K].15 323. Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei.8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale. Principiul schimbului de caldura. Temperatura absoluta.15 573.20 .8 tºC tºF = 32 + 1.15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC . Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T.237.15 278.15 258.16 -4 .15 .6 . Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273. Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene.10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253. Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece.459 .15 373. Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius. Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0. Din moment ce energia nu poate fi nici .12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10.15 473.15 268.15 303.15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF .15 343. Calorimetria.Scara termometrica folosita universal este scara Celsius. Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila. al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = . Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei.15 353.15 363.15 .15 263. Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1.15 273. are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece.15 313. In lipsa unor procese secundare de transformare energetica.15 333.15 293. acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece. in urma racirii corpului cald.218. Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact.15ºC). proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri.273.15 283. Principiul transformarilor inverse. dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic.15 423.

s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala. acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru. se pot amesteca doua lichide. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr.d. Pentru a raci rapid un corp metalic. Rezulta ca daca un corp are masa m. in functie de temperatura. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade.a. lichida sau gazoasa. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica. cc – caldura specifica a corpului cald.m. atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. . Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv. adica: Q = m. La punctul 3. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice. se poate raci un corp solid intr-un gaz s.creata. nici distrusa. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald. Similar. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr). Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade.c. care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite. Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata. Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica.

se descompun (lemnul. transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate. Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei.). adica transformarile de stare. Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara. Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii. rapid si cu zgomot (fierbere). Prin topire. zapada carbonica. Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor. ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. la presiune constanta. untul s. Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare. Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa.).Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura. sub cele trei forme de agregare: solida (gheata). nu au forma proprie. Alte substante sublimeaza. proportionala cu cantitatea de caldura primita. Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent. nici volumul si trece in stare gazoasa. iodul. respectiv vaporizare). Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. Desi isi mentin volum constant. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie. numai la suprafata lichidului. aburi).a. Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative. . cand in vas se gaseste numai apa. hartia. in absenta oxigenului.Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. Fac exceptie unele corpuri. Astfel: . Experimental s-a stabilit ca. Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. transformandu-se in apa. ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex. Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. acidul benzoic. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. . lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. Sunt corpuri care prin incalzire. Dupa topirea ultimei bucati de gheata. 2. La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei. Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus. termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii. pentaclorura de fosfor. clorura de amoniu etc. temperatura acestora se modifica. . Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare. In afara de efectul de racire accentuat. Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare. printre care si gheata. in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita. Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. albuminoidele) si dau nastere unor alte substante. constante si caracteristice fiecarei substante. vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea. fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: .In cazul substantelor pure. fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. in conditii de presiune constanta. 3. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca.Spre deosebire de acestea. Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC.

Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu. vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. In cursul lichefierii. Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. de exemplu. Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. presiunea este mai mare decat cea normala. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC. are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. . La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. daca presiunea se mentine constanta. qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. 5. iar aliajul Rose (bismut. se topeste la 95ºC. valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg. 4. In caz contrar. punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. Simboluri. Aliajul Lipowitz (plumb. Astfel. aliajele. Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc. compus din cadmiu. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus. staniu. qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC. Intr-un cazan de aburi. plumb si bismut. corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare. Topirea si solidificarea pe de o parte. Astfel aliajul Wood. Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. respectiv topirea si vaporizarea. la temperatura si presiune constante. staniu si plumb). vaporizarea lichidelor componente. dependente de natura substantelor respecitve. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare). solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. treptat. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. formule. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce. Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului).O comportare interesanta au. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere. staniu. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. in cursul procesului de topire. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante.

Aliajul Wood: 50. se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint). Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat. La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual.7 cal. urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului. Pentru a transforma un gram de apa. Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. Spre exemplu. de topire si vaporizare. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor. (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC. este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen. care caracterizeaza apa. Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia.2 Sn + 10 Cd .1 Bi + 24.Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. de la temperatura normala (15ºC) in vapori.7 = 623.9 Pb + 14. topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul. . Caldura de vaporizare ridicata. O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni. Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538. daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita.3 Sn + 10 Cd . Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538. Compozitia lor in parti de greutate: .7 Pb + 13. Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor. Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica. explica marea sa eficacitate ca agent stingator.38. apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit. este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg . Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur. Fiind dispersata in particule foarte mici. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu. Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente.87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu. in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere.7 cal/g.Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor. Alteori.Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC .

Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1.4 0.2 16.8 14. indeosebi pentru gaze.6 16. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul.8 18.1 16. fire etc. factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material.9 0.6 16 17. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC.1 0. Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd.8 15 15. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t).9 11 13.3 13.9 15.6 15.3 31.6 - 0 .6 - 4.6 16.5 4. si dilatarea in volum.6 4.5 14.2 11.106 grd-1.6 16.2 15.5 4.1 29.7 4.6 9.5 0.1 9.5 16. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza.4 20 20.7 12 9 29 0.2 0.3 20.7 4.5 4. diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata. 3.6 14. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii.6 14.1000 10.3 9. lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate.4 13 11.5 10.1 12. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare. 2.1 14.7 12.9 14. l0 = lungimea initiala.3 12.8 19. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime.2 13. platina).6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23.6 20. lichid sau gaz.2 13. Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii.5 26.6 0.7 12.5 278. dependent de natura substantei din care este facuta).5 25. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α. in intervalul de temperatura ºC.9 13.4 17.8 13. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate.2 14. Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24.6 9. Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale.1 9.5 0 – 800 22. Practic. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide . lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara.Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid.

21 18. legat la contactele unui releu electric amplasat in detector. Firele circuitelor electrice. Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic.22 108 110 112 2. Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare. 95. 130. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta. dimpotriva. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc. Daca. actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare). Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva. Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. independent de valoarea absoluta a acesteia. 75. de asemenea la o temperatura prestabilita. detector termostatic cu aliaj fuzibil. zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil. Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica. Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu. in intervalul de temperatura ºC. spre deosebire de precedentele.1 x 10-5 grad-1. Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65. 3. αzinc = 3. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii.25 117 0 – 100 18. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei. 230 sau 280ºC. 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj. Exemplele pot continua. Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare. In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala. clocitoare automata.21 18. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv. prin ingrosarea lamelei . telegrafice etc.26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie. Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator. Spre exemplu. detector termostatic cu aliaj eutectic. se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite. Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric. radiatie solara etc.Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18. Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior.). care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului. 4. 180. Astfel. cuptoare etc. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic. lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente.2 107 α. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie). telefonice. lama bimetalica se va curba. In functie de elementul sensibil. pentru care a fost etalonat. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile. Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. lama bimetalica va fi puternic racita. deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide.54 ∙ 10-5 grd-1). Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut. avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului.19 - 0 – 20 138 120 50 18. deci a sensibilitatii.105 grd-1. Detector termostatic cu aliaj eutectic. Detectorul termovelocimetric.

se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. Sau. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. Se poate deci. Capitolul IV Legile gazelor 1. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. 2. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare. Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului. atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. rezistenta. Pentru pompieri. Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. la temperatura constanta. Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. Generalitati Anterior. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice. . se asaza la o greutate G. mentinandu-si insa aceeasi alura. Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta. T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. prin impingerea pistonului. Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si. Practic. fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. lamelele a reactioneaza cu intarziere. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. cand temperatura se mentine constanta. la temperatura constanta. sub actiunea presiunii create. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte. cand temperatura creste lent. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. V. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. se obtine o curba. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz. adica presiunea din copul pompei creste. Astfel.

Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1.3. printr-o linie paralela cu axa volumelor. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. cu sectiune constanta. bioxid de carbon. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta. V0 – volumul initial. si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. intr-un volum constant. Facand experiente cu gaze. variatia presiunii raportata la presiunea initiala. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii.15 ∆T – variatia temperaturii. 273. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal. fapt care provoaca explozia. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen. la presiune constanta. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide. indiferent de natura gazului. acetilena etc. bula de mercur fiind in echilibru. Gay Lussac a descoperit. 273. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. prin incalzire. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca. legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit. Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului.15 . Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4. in care se gaseste o bula de mercur. la inceputul secolului XIX. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii. Sub influenta caldurii degajate. pe masura ce temperatura aerului din balon creste.

Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere. La buteliile cu gaze comprimate.44 0.72 0. in rafinarii. recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz.08 0.51 1.75 0. volum si temperatura).68 0. sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po. Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului. Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului. cu variatie rapida a temperaturii. deoarece recipientele fiind inchise complet.60 1. depozite de rezervoare.34 0. 5. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent.78 0. Din acest motiv.80 0. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 . presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile. Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p .56 0. In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza. umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient.90 0.40 0. Teoria cinetico-moleculara a gazelor .275 0.po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare. Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta.75 1. De altfel. care asigura racirea la nevoie.Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate.90 0.76 0. in preajma unor surse de caldura.19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0. cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta. fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului.42 0.19 0.79 0. Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0.40 1.20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor. Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune.57 0. la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori. statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala.48 1.502 0.54 0. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate.600ºC.19 0.

in unitatea de timp. iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant). V0. Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. La limita. Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara. Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta). deoarece β = α = __1__ grd-1. creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor. acest fenomen determina presiunea gazului. transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma. Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii. cu alte cuvinte zeroul absolut. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut. pe rand. acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala. de exemplu. adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita. astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari. 6. Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului.15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante.Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero. legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta).1 = . stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron.15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze. numarul de ciocniri ale moleculelor. In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0. 273. moleculele ramanand. se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau.15ºC β Deci la temperatura de – 273. racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila. cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): .273. inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau. t0 = 0 ºC si de stare finala p. Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin. V. In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = . nemiscate. deci volumul gradului. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba. t. Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. Cu cat scade temperatura. Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. se reduce orice agitatie termica. adica presiunea. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul. teoretic. se micsoreaza.

In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse.15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta. V0 si t0 = 0ºC.p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac). la 0ºC.15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari. Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte. legea gazelor perfecte capata o forma simplificata. Practic insa. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7. T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8. p0.15 + t α __1__ 273. V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului. Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile. desi foarte reduse. p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t). deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273. dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima. adica la presiuni scazute.15 Conform formulei (9): 273. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin. . dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar. ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz.

Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa. se incalzeste. Spre exemplu. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta. se afla in contact direct.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1. avand temperaturi diferite. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . . S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura. In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent. a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. 2.V nu mai ramane constant. in toata masa corpului. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. deci invers proportionala cu volumul. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor. adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura. de exemplu metalele. dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. crescand odata cu presiunea. Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate. care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. atat pentru presiuni cat si pentru volume. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor. treptat. datorita miscarilor moleculare. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. care este de asemenea invers proportional cu volumul. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. se constanta ca si celalalt capat. tinut la exterior. poate fi incetinit sau extins in timp. in absenta acestor forte. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa. Procesul de propagare a caldurii. coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor. convectie si radiatie. Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. Unele. La presiuni mai mari. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori. Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa. caldura trece de la corpul cald catre cel rece. erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari.

prin unitatea de suprafata a unui perete plan.1 – 0.4 0.12 – 0.12 Pluta placi 0.cu 15% nichel .15 – 0.051 0. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului. h.5 – 0.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0.020 0. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri.grd.3 Pamant 0.15 – 0. care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura.) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale. Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta.2 Plexiglas 1.5 – 0. Aceeasi remarca.043 .75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel .35 Ulei de transformator Gaze 0. cu spatii umplute cu aer.036 – 0.34 0. Singura exceptie o face hidrogenul.1 0.24 – 0.035 Vata de sticla 0. la 20ºC. Conform teoriei cinetico-moleculare.2 – 0.Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0. sunt izolanti termici.cu 20% nichel .03 – 0. .13 0. trebuie facuta si in cazul gazelor.3 Piele 0.cu 50% nichel .m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare. fara a se face erori prea mari.cu 5 % nichel .044 – 0. deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic.5 Nichel tehnic 12.06 – 0.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii.0 0. procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide.12 – 0. coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora.05 0.3 Sticla obisnuita 0.3 3 1.054 0.11 – 0.4 Marmura 0.89 0. Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: . cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius. cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa.12 Pluta sfaramata 0. este foarte scazuta.6 Mercur 0. Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri.158 0. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie.33 Lemn de stejar 0.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura.16 Ulei de parafina 0.15 0.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0.15 0.7 Linoleum 1. .37 Tencuiala de var Izolanti termici 0. pentru un anumit interval de temperaturi.Conductibilitatea termica a lichidelor.89 Portelan 0. In interiorul corpului atomii cu energie mare. sunt date in tabela 9. situati in preajma sursei calde. Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ.0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele. vata de sticla etc.75 – 1.6 Bioxid de carbon 0.17 – 0. Coeficientul λ variaza cu temperatura. in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie. la 20ºC exprimat in kcal/m.5 – 2. ºC Aluminiu pur (99. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze.h.150 kcal/m. privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor.06 – 0.6 0.1 0.14 0.15 8. exceptand mercurul.12 – 0. Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa.

Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m . care propaga energia termica in spatiu. Spre exemplu. Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. schimbatoare de caldura etc. care transmite caldura produsa. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura.) ale spatiilor respective. prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. in acoperis. densitate etc.).). Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. din regiunea calda catre cea rece. ulei de racire etc. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m . fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze. Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie. se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii.). La partea superioara a halelor industriale. Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale. Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate. incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc. la partea de sus a incaperii. Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate. 3. dar ca exista o distanta optima. in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble. astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie. Practic insa. ferestre etc. Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). 4. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. In cazul gazelor insa. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor. caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza. vascozitate. relativ scazuta. In domeniul combaterii incendiilor. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. temperatura atmosferica etc. aer. Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. la o distanta cat mai mare unul de altul. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. Dilatandu-se. Transmiterea caldurii prin radiatie . caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera. In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. din cauza caldurii primite.Cedarea energiei se face din aproape in aproape. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. fumului si gazelor de ardere. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului. conductibilitatea termica joaca un rol secundar. Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu.Sub influenta caldurii primite. sub controlul specialistilor. O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. de la atom la atom. sau mai simplu convectia caldurii. deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V. s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva. Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu. Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu. cu suprafata mare. Dimpotriva. care asigura cea mai buna izolare termica. pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus. cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus.

in caz de incendiu. . In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere. Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie.96 ___kcal___ . Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta. de la un obiectiv incendiat la altul. Pentru acest motiv. materialul. deschise la culoare. . exprimata in kcal/h. ele fiind determinate prin constructie.000 km/s. impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu. culoarea lor. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata. era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. 300. Practic. de exemplu. la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire.Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. de starea lor de finisare a suprafetelor. existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. depasind valori de 6 – 700ºC. Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. . in functie de tipul si destinatia lor. Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre. . Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute. care se aplica. cu o viteza egala cu cea a luminii.Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale. sau invers. Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie. S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. de natura si culoarea acestor corpuri. Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. prin conductie si convectie. Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. In asemenea cazuri.timpul. energia termica fiind transmisa. Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit.). Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii. fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului. propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece. concentrand razele solare asupra lui. . In mod global. in spatiul inconjurator. Caldura radiata se propaga in linie dreapta. pozitia lor relativa etc. Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general. In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus . parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii. Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata.un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. De obicei. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura. intalnite in practica. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa. in acest caz.Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: . reflecta o cantitate mai mare de energie radianta.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat. c – constanta de radiatie a corpurilor. Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica.Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii. Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi. se reflecta si se refracta ca si lumina. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica. caracteristicile fluidului purtator etc. materialul se va aprinde. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente. distanta relativa. Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile. Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K]. S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²]. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri. Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. exclusiv prin radiatie. 5. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele.diferenta de temperatura intre cele doua surse. care pentru corpul negru este de 4.

in toate ramurile economiei nationale. Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid. nu exista obiectiv industrial. La agregatele moderne. Astfel. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului. purtatorul de energie (agentul termic). intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. abur. Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante. produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului. respectiv aburul). fapt care determina scaderea temperaturii lor. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. este un fluid (apa. rafinarii etc. si prin conductie. gaze etc. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur. prin peretii acestor tevi. dotate cu puternice mijloace de stingere. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. Anumite masini de incendiu. pe care sunt fixate subansamble functionale. In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane.. Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . Practic. Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze.. Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. capacitatea si parametrii aburului etc. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. In functie de tipul constructiv. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar. subansamblele cazanului pot fi . Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. montate in cazan. Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus. locul de utilizare. al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii.) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila. are un larg camp de intrebuintare.). cedand o parte din caldura. de mare putere. Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere. In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. lichid sau gazos. de regula. circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. In focar si canalele de gaze. In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. la apa. Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde. captusit cu material refractar. de diverse tipuri. fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare.de absorbtie. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura). Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere. circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. Din punct de vedere termic. felul combustibilului. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune. pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei. din depozite. care. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului. In principiu. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur. in care circula apa. in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. sunt vopsite in argintiu. electrica etc. In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze. care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. Procesul de transmitere a caldurii.

Tirajul poate fi natural. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta. pentru incalzire. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. De regula. destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. numita tiraj. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare. calde. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. materializat in miscarea discului. Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina. energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur. determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. fapt ce poate fi realizat foarte usor. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale). in centralele electrice. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas. la turbinele actuale.5 at si t > 100ºC). Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. ambele deservite de un circuit de ulei. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete. este necesara o forta exterioara. propriu unei anumite cladiri. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. Astfel. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem . 3. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului. Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. In ajutaje. Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici. Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s.000 kW. Principal. sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu.construite din una. cand este creat cu ajutorul unui cos inalt. ferestre de observatie etc. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi. 2. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic. doua sau mai multe celule. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate.2 – 2. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza. instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala.

Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura. obtinerea unui lucru mecanic util. intr-o multitudine de variante constructive. Astfel. motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. Ca si motorul. evacuare). In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. acetilena. iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa. Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru. 5. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere. drept lubrifiant se foloseste apa. este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata. PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. oxigen etc. Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta. compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. Constructiv. Uneori insa. Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice. Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare. Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. la acest tip de compresoare. de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare. Obiectul electrostaticii . Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz). Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. compresie. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. explozie. Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina. modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica.d. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston. la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). la care pregatirea agentului termic. Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela.a. Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia. care executa lucrul mecanic. de o sursa de energie exterioara. 4. Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. in vederea realizarii unei arderi complete. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit. rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic. Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. in cazul compresorului pistonul este miscat. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite. Diesel. in energie cinetica. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s. La compresoarele pentru oxigen. intr-un rezervor.m. la o presiune mai ridicata. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute.

Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. intotdeauna. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive. iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping. Indiferent de corpul care se freaca. Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina. Mult mai tarziu. si-l incarca negativ. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. 2. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. experimentarile au fost reluate. 3. Protonii au sarcini electrice pozitive. fenomenul s-a numit electrizare. Din aceasta cauza. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. el este de 1836. Pana nu de mult. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. parafina etc. in acest domeniu au continuat. solutii saline. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. Cercetarile. care inainte se neutralizau reciproc. ambele se electrizeaza reciproc. ceara rosie. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. de exemplu datorita frecarii. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. ambele feluri de electricitate in cantitati egale. unul negativ. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi. un electron cantareste 0. (metale. sticla. fulgi de pasare. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. egale si de semn contrar cu ale electronilor. Daca din diferite cauze. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica). iar celalalt pozitiv. el se electrizeaza fie pozitiv. adica sunt lipsiti de sarcini electrice. Electronul este extrem de mic.Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina. Acesta este principiul conservarii electricitatii. atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista. prin anul 1600. dupa ce acestea au fost frecate. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. egala si de semn contrar. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni. Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. sulful. rasina. negativ.) in timp ce altele.9 ∙ 10-27 g. in schimb in stare umeda devin conductori. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa. bucatele de hartie. ebonita. fie negativ. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric. Prin frecarea a doua corpuri. electricitate negativa. tesuturi animale sau vegetale. marmura etc. chihlimbarul. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici. care in limba greaca este denumit electron. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. electricitate pozitiva. bazice sau acide etc. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. diverse minerale. egala si de semn contrar cu sarcina unui electron.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen.) o lasa sa se propage in intreaga masa. in anul 1746. Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. . Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare. Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. in timpul electrizarii apar..

indus. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. intre atomi. legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. ε r² . care se raspandeste pe toata intinderea lui. Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva.In cazul frecarii a doua corpuri. numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. Electrizarea prin contact. parafina si altele. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. mai exista. Doua sarcini electrice. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. Matematic. multa vreme ramase neexplicate. La corpurile rau conductoare. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. egale. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. si electroni liberi raspanditi la intamplare. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. uleiul. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. 5. Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. in cantitati egale. in momentul trecerii pe un izolant. iar cel ce-a primit-o. pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. In unele corpuri. pe care atomul a primit-o. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. Sarcina negativa. daca inductorul este incarcat pozitiv. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. q1 ∙ q2 in care. este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni. cele doua sarcini se anuleaza. ebonita. pentru ca ei nu pot primi alti electroni. Electrizarea prin influenta. Electrizarea prin frecare. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. Un electron. inainte de a se indeparta de inductorul. corpul electrizat. in afara electronilor legati de proton. care sa aiba menirea de compensare a pierderii. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele. fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare. In acest caz. fenomenele electrice. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni. prin contact si prin influenta. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii. Asa de exemplu. Adesea. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. 4. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. de la atomii din regiunile vecine. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite.

va fi respinsa cu forta F. Adica σ = q in care. Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q.Sticla . Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3. q – cantitatea de electricitate in coulombi.Anilina . Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei.Mica ε 2 2.6 – 4.Hidrogen .2 26 81 Gaze .Ebonita . Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati.5 7. Spatiul din jurul unui corp electrizat.Parafina .105 dyne).Sulf . Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4.Bioxid de carbon ε 1. in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric. Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita.Alcool etilic . 6. O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica. forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1. Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse. aflate in apropierea lui. El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior. in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q . Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant. r distanta dintre centrele corpurilor electrizate. Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor.Apa ε 2 2. atunci datorita inductiei.F este forta de interactiune. In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant.109 unitati de sarcina electrica. ε constanta dielectrica sau permitivitatea. Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric. de exemplu. Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric. es. Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant. notata cu E. iar fortele electrice nu actioneaza spre interior. S – suprafata in m². q . Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. 7.Aer .0006 1. ε r² Intensitatea campului electric.Heliu .7 3. S σ este densitatea superficiala in coulombi/m².Ulei de transformator . sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara. daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat. In sistemul international.3 5–7 6 In sistemul C. pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara.S. la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat. Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide .0003 1. Asa.001 Solide .G. forta de interactiune se masoara in dyne.00007 1.Petrol .8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e). Densitatea electrica. este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp. Adica E = F . q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric.

e. VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA . deoarece capacitatea lor electrica este mai mare. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera. Pe timpul deplasarii. 1 C 3∙109u. Prin urmare.VB).8 ∙ 10-10 __1__ = 1.6 ∙10-5 jouli. intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q . atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa. forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L. Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B. ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA.6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1. Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential. 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp. Unitatea de tensiune electrica este voltul.Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb. 9. Deci. expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte. punctuala. Deci. Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q. L = 4. 300 In fizica atomica si nucleara. Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric.e. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB. care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt. Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 . Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic. V . Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic. Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte. valoarea lui fiind _Q_. Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric.6 ∙ 1012 ergi = 1.s. energia se masoara cu electrovoltul (eV). 8. Deci.s.

potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. La nivelul solului si in conditii normale. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. In unitatea de volum numarul ionilor creste. ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. 1 V 3 ∙ 102 Practic. iar potentialul atmosferic este pozitiv. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica. de razele cosmice. ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. devenind „ioni mari”. C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9. Liniile de forta ale campului se orienteaza. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m. Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. deasupra unui camp sau unei mari. de sus in jos. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. Deci. tensiunea de strapungere si pierderile de putere. Ionii mici. Deci. iar Pamantul negativ. sferice si cilindrice. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate. in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare. in principal. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. 11. Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. In acest caz. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili. intr-un camp de 100 V/m. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. intre atmosfera si Pamant. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. Astfel se explica de ce campul electric. Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice. Stropii de aer foarte fini. senin. de regula.10 cm. 10. Pamantul este incarcat negativ. are sensul constant. in scurt timp se evapora. in cantitati destul de mari. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. care este curentul de descarcare. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. Aceasta crestere. .

care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet. La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice. trasnetul se repeta o data. Dupa cateva sutimi de secunda. care mentin timp indelungat sarcinile electrice. de doua ori. Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica. de-a lungul unui traseu. ambele catre Pamant. paie etc. o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. tunetul. Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv. aprinderea este posibila.). numita si linie de intoarece. El este o descarcare electrica foarte rara. putand da nastere la incendii. care devine conductor pe acest traseu. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip. motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. intre ei pot sa apara mari diferente de potential. din caramida si din alte asemenea materiale. pe usi. dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km. Urme vizibile de incalzire. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. miscarea se face in trepte. se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. Descarcarea electrica. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului. Deoarece fulgerul este un fenomen electric. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara. sarme zincate. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil. Astfel. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte. sta circa 50 microsecunde. bineinteles datorita frecarii. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara). declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta. in punctele atinse de trasnet. a produselor fainoase. 12. a stalpilor de lemn. ferestre deschise. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. iar in unele cazuri. a grinzilor si a zidurilor. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. de apa. Cateodata. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete. deci apare pericolul descarcarilor electrice. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). sarme subtiri de otel. a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. Din cauza suprapresiunii. numit fulger globular. de cinci sau de mai multe ori. daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des.In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. apare un gen de fulger destul de interesant. Deci. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. Alte ori. insa in directii oarecum diferite. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. in calea scurgerii lui catre Pamant. se numeste fulger. Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ. In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc. care pluteste in aer. catre Pamant. Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri. Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate.). iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. cladura. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5.10-9 kW. benzina etc. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. datorita frecarii. iar printro destindere rapida a aerului. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. care strabate intregul traseu pana la nor. ioni formati din razele cosmice. in minele de carbuni etc. In schimb. a sulfului. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. De obicei. Datorita curentilor de aer. sarcinile pozitive si negative sunt separate. . Ca si fulgerul. Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului.

roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero. sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui. Datorita antrenarii si desprinderii. in curentul de lichid. ca urmare a descarcarilor electrice.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice. ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. de densitatea si vascozitatea lichidului. apoi se mentine cam la aceeasi valoare. in momentul infasurarii pe roata condusa. Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice. parti metalice. adica se produce o turbulenta. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. decat la miimi de miliamperi. la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. apoi cele de bumbac si lana. Cu cat lichidul se agita mai mult. Pentru jumatatea superioara a curelei. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn. relon. La un rezervor umplut incomplet. intensifica incarcarea electrostatica. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata.5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata. in cazul formarii scanteilor. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s . care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. de proprietatile dielectrice. cauciuc. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge. roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii. la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc.). roata motrica . La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. fibre sintetice etc. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. In schimb. La 1000 V se inflameaza benzina. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. La descarcarea electricitatii. adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. pe cateba materiale plastice. Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa. Pe timpul spalarii. Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc. determina separarea lor. Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. la presiunea de 1. de lungimea si diametrul conductei respective. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice. la 3000 V aproape toate gazele combustibile. sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. circuland printr-o conducta metalica. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil. rolan etc. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta.Benzen in cadere libera . In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza. Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare. incarcarea si descarcarea produselor petroliere. la viteza de 10 m/s . Astfel petrecandu-se fenomenul. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero. In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare. Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor.Benzen. Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. de regula. are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile. de viteza de curgere a lichidului. La o curgere laminara a lichidului combustibil. un barbotaj. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. care se produc la pomparea.Benzen si eter. depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier. In mod teoretic.

dispozitivele de pulverizare. in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. f. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential. va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb. viteza de miscare si latimea curelei. In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. In general. Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. care micsoreaza forta electromotoare. impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei. in energie electrica. E = W. miscare etc. sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi. caldura. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase.. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential). Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. chimica sau o alta forma de energie. Sursa de curent transforma energia mecanica. Ea este aceea care provoaca curentul electric.e. termica. electromotor etc. In zona de incarcare se gasesc. conductele de transport pneumatic. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva. care leaga bornele consumatorului. de amestecare si alte dispozitive tehnologice.si cureaua se desprinde de pe ea. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante. iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice. aparat de incalzit. Capitolul VIII Electrodinamica 1. In afara capacitatii curelei. acumulator. Sursa de curent. constituie generatorul de sarcini electrice.m. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula. a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor. in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit.) si din doua conductoare. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. in care se descarca. incarcarea transmisie. iar cea motrica le neutralizeaza). In acest caz. Tensiunea electrica.m. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul. Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica. de obicei. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica. Forta electromotoare. Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator. Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer. precum si de marimea si starea suprafetei de contact. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului. Diferenta de potential sau . Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic. 2. Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. este: W = q E. Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza. se va exprima in volti. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. deci f.e.

cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt. t Q = I ∙ t. Daca notam cu I intensitatea curentului. rezulta. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica. Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare. Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate.s care reprezinta in S. . u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi.I. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t.10-7 kg. cu electricitate.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor. nu mai curge nici un curent de apa prin conducta.h. 1 s = 1 amper-secunda = 1 A. in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. neglijabila. Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper. Din relatia I = Q .m. In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele. Daca I = 1 A. In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime. unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V). Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica.” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare. De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm². Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel. tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior. Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor.). un coulomb (C). iar t = 1 s. Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda. iar simbolul este Ω. Amperul reprezinta o cantitate de 6. adica in care nu exista diferenta de electroni. 3. In sistemul de unitati international (SI). atunci Q = 1 A. deci nici o diferenta de potential.s. rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila. care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper. 4. ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2. Valoarea tensiunii electrice U.tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. care are ca simbol litera A.-2 (newtoni) pe metru lungime. Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s).

Experienta arata ca pentru un conductor dat. aplicata intre cele doua puncte ale conductorului. prin acesta trece un curent de 1 A.98 0. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ).028 0. exista o relatie de proportionalitate directa.Cupru . U – tensiunea in volti.0039 0.20 0. cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni.25 0. Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta. are valoarea de 1 Ω. R – rezistenta in ohmi. ori sa ramana practic constanta.0175 1. rezistenta de contact. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm.Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V. Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava. de mii de ohmi (1000 – 10000). numita rezistivitate.0003 0.Nichelin . reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales. adica.00015 0.00411 0.Nicrom . contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica. exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice. celelalte pot varia intre limite foarte largi.10 0.0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0. chiar si de joasa tensiune.004 0.0003 0.0042 0.002 0.Crom .m.3 0. Deci. Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare. Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm. .Platina .00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric.47 0.107 0. Simbolul international al rezistivitatii este Ω.Cromnichel . I=U R I este intensitatea curentului in amperi.0002 0. Totusi. intre diferenta de potential U.00004 0.42 0. aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului.00625 0. cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan.13 – 0. 5. atunci rezistenta lui.221 0.04 0. U=R∙I unde factorul de proportionalitate R.Constantan .Aluminiu . In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul .Argentan . rezistenta pielii.49 1. Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ). ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii.00006 0.0004 0. cum este cazul la metale.0040 0. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare.Manganin . sa scada.Plumb . Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²).Oteluri . Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne.0004 0.Argint . Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica.42 0.Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0. rezistenta imbracamintii.Carbon . R=U I sau.016 7.Alama .

U = RI E = r I + RI = (r + R) I. deci mai multi curenti. Legea I a lui Kirchhoff. adica una langa alta. rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie. Legarea rezistentelor in serie. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. care contine o forta electromotoare. In acest caz. Prin legarea rezistentelor in paralel. adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff.. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). Presupunem un ochi al retelei de conductori. in paralel (derivatie) si mixt. Legea rezistentelor.. de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic. cand exista mai multe rezistente. . parcurs de curenti electrici. In acest caz E = u + U. adica: 1=1+1+1+. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte. este egala cu forta electromotoare respectiva.Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. rezulta: u = r I. Intr-un circuit electric. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare. Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0. b) Legile lui Kirchhoff. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. In acest caz. cu diferite legaturi exterioare. in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv. Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. in lungul rezistentelor succesive. cuprinzand mai multe ramificatii. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. la bornele caruia se produce forta electromotoare E. intr-un ochi de retea. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential.

R = R2 x R3 R2 + R3 deci. care se transmite in mediul inconjurator. 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3. in Ws sau jouli W = R.I². dar Q = I.I. cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului. Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste. atunci: Q = 0.000 Ws (jouli) . Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati. iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel. iar in calorii: Q = 0. R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz. Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U. W = U. Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului. deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici.t.t. 6. Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor. adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ.I.I. wati t sau P = R. adica P = W = U.t. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul. ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh). in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste.t si deci.24 inmultit cu energia electrica in jouli.600.24 W.24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0.Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie.

Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. caldura degajata. Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator.). temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului. La trecerea curentului electric prin rezistenta. se realizeaza sudura electrica etc.736 kW. Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc. Este format dintr-un bloc metalic. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). ciocanul electric de lipit. etc. a oxizilor de azot etc. Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare. topirea etc. de exemplu. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea. pe care se asaza un strat izolant de mica. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. Sudarea electrica. Totusi. cu cat curentul care le parcurge este mai intens. Aparate de uz casnic. de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. dupa legea lui Joule-Lenz. cand este vorba de motoare electrice. a carborundului. o rezistenta marita la trecerea curentului. radiatorul electric. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului. 7. cuptorul electric. La cuptorul cu arc voltaic. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. calirea otelului. asezate in niste canale adanci. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric. va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase. incalzeste masa metalica. Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura. fierul de calcat. in practica apar situatii cand din diferite cauze. slabirii arcurilor de apasare etc. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare. se obtine imbinarea dorita. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare). supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. fabricarea otelurilor speciale. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. Oricare ar fi situatia. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala. Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. vibratiilor. Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. in general. becul electric. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat. Efectele curentului electric Efectul caloric. care constituie celalalt electrod. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. ce trece prin rezistenta de contact. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila. In principiu. borne etc. Fierul de calcat. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului. La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor. Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. care inmagazineaza caldura primita. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. . plita electrica.

atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. legaturile executate necorespunzator. acesta se incalzeste.Iluminatul electric. in astfel de cazuri. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. devinde incandescent si emite raze luminoase. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct. Efectul chimic al curentului electric. Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit. deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului. Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru. vin in contact. deci poate fi monofazat. Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric. a electricitatii atmosferice. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). care dureaza un timp foarte scurt. In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. creeaza o anumita rezistenta de trecere. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc. iar celalalt. bifazat si trifazat. adica pana la mii de amperi.. se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora. volfram etc. trasnet. se deterioreaza. la conductoarele cu izolatie.pentru cabluri aeriene: vantul. defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara. La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare. acid sau baza) numit electrolit. arborii. care se degaja la anod). Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. Din cauza supraincalzirii conductoarelor. O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare. In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). Initial curentul electric este normal. In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent. ca de exemplu. favorizand producerea scurtcircuitelor. fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S. Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. la fabricarea magnetilor. ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului. impreuna cu cantitatea de caldura degajata. . fie prin reactii secundare. . se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii. capabil sa transforme energia electrica in caldura. ridicarea zmeelor etc. patruderii umiditatii. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica. 8.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. a) Scurtcircuitul. Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten. invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde. catod. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor. la construirea de galvanometre etc. Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. legat la polul negativ. la construirea soneriilor. cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor. In principiu. Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: . contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune. in terapie. intre care exsita o diferenta de potential. locul de imbinare sa se incalzeasca mult.). racirea se face greu. fix sau mobil. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. pentru care a fost proiectata. conectat in acel punct. electromagnetilor. Efectul magnetic.. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor. valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. Dupa curentul de soc. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului. Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. Orice contact (imbinare) intre conductoare. In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul. care se produce ori de cate ori doua conductoare. cripton etc. filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. Din aceasta cauza. este cel mai raspandit. Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate. invelisul de protectie crapa. de cele mai multe ori datorita imbatranirii. Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor.

Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. In cazul scurtcircuitelor.De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie. continua. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1. Curentul nominal al fuzibilului In. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. Aceasta corelare se arata in tabela 13. un curent de scurtcircuit tranzitoriu. corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. Ca si scanteile electrice. In conditii normale. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. 9. indicat de fabrica constructoare. distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I. cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica. In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja. Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. convectie si conductie. Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei. radiatoare. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului). Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea. Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. b) Arcul electric. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia. Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari. Arcul electric este o descarcare disruptiva. caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei. Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. apar deci suprasarcini.5 2.

care au o mare raspandire la noi in tara. care se produce in interior. . Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal. tablouri capsulate etc. Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului.5 In In principiu.8 mm. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. Dupa domeniul de utilizare. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta. in instalatiile electrice interioare. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60..5 ori valoarea nominala.. 10 si 16 A. Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol. Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0. in tara noastra.6 In 1.6 In Cu inertie 1. capacul filetat si piese de contact. montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. de exemplu. dulii sau intrerupatoare. tubulare deschise. la tensiunea nominala de 500 V. tubulare inchise cu material de umplutura. 160. . fuzibilul topindu-se la un curent de 1.. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate. . 100. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura.conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A. Se topeste intr-o ora la sarcina de . la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit.3 In 1. 200.. 36. iar ultima pentru 80 – 100 A. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie. montate in cutii. care indica topirea rapida a firului fuzibil.. Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: . a doua varianta pentru 20. 260. 25..3 – 1. de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc. soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6. b) Intrerupatoare automate.supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. cu un singur loc de topire.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de . pentru curenti nominali intre 6 si 100 A. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet. in cateva miimi de secunda. 100. Pentru protectia motoarelor electrice. in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc.. Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare). 125. Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise. nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu. Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic. se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise.defectarea unor prize. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart. 350 A. adica la pornire. care duce la distrugerea izolatiei. Normal sau fara intarziere 1.9 In Cu intarziere 3 In 3. pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450. Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire. curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata.. Sigurantele automate. tubulare inchise fara material de umplutura. 500 si 600 A. 300. patron fuzibil. de tip LF pentru legaturi in fata. sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri. sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida. 160 si 200 A. Asa de exemplu. cu ajutorul unui releu de protectie. piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama.. protejate cu un strat de metal anticorosiv. 225. insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric. 45 si 60 A. 125. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80. 80. In practica sunt situatii.

Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive. La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. antiexplozive (antigrizutoase). cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. Cand suprapresiunea scade. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. De asemenea. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. in cazul unor deteriorari mecanice. Abajurul fixat de corp. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. corpuri de iluminat monobloc. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. . este bine fixat. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. Se curata de praf. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. cu carcasa din fonta. ermetice. Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia. protejate impotriva prafului si umezelii. ca urmare a unei scantei la dulie. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. indeplinind si functii mai complexe. Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. Intrerupatoarele automate in aer DITA. DITA – 25 A. in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive.In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. Globul de sticla. incaperi cu praf. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. 10. Curentul electric in electroliti a) Electroliza. de asemenea diminueaza socurile mecanice. Glubul este fixat de corpul propriu-zis. Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. Pentru o perfecta functionare. nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. 11. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. protectia contra suprasarcinilor. un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. de impuritati. Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. DITA – 60 A. protectia contra caderii tensiunii. pentru curenti nominali de 350 A. conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. iar releele termice si electromagnetice. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. se verifica starea contactelor si reglajul releelor. avand o constructie relativ simpla. protejat cu o plasa metalicaz. in mod frecvent. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor. asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. in caz de innegrire se schimba. Asa cum s-a mai aratat. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. DITA 100 – A). Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V.

prin depunere electrolitica. iar la anod oxigen. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. catolit. Procedeul se numeste galvanoplastie. solutii saline.I. Adica. formand cationi. Tot prin electroliza se obtine clorul. iar conductorii metalici. Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a. Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica. Substanta prin care trece se numeste electrolit.Q in g. I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde). Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. . cu intensitatea curentului si cu timpul. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. iar cel din jurul catodului. Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. argint etc. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I. La trecerea curentului electric prin electroliti. in g. in care: k este un factor de proportionalitate. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative. introducand un factor de proportionalitate k1. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb. Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. crom. oxigenul si grupele de anioni. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni.t. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului. electrozi. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici. m – valenta metalului. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. din clorurile topite. Prin lichide (saruri metalice topite. fenomenul respectiv fiind numit electroliza. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. care contine deuteriu. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). cu un strat subtire de alt metal ca nichel. Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi. iar la catod. care sunt particule incarcate cu electricitate. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel. m = k. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. formandu-se si acid sulfuric. De exemplu. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare. la anod se separa clor. iar cele incarcate pozitiv. in industrie. Deci se mai poate scrie: m = k. Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. Din solutiile sarurilor metalice. la electroliza sarii de bucatarie. iar la anod metaloizii. se separa cantitati mari de metal pur. iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. La anod. Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu.

In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie. este in legatura cu sursa de curent electric. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. care trimite ioni de metal in solutie. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod. cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. insa ele astazi nu mai prezinta interes. suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. c) Termoelemente. adica la electrodul pozitiv. Asemenea substante se numeste depolarizante. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. datorita naturii diferite a celor doua metale. Aluminiul fiind incarcat pozitiv. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. iar oxigenul la anod. Al. Altfel. In schimb. Cuprul. de exemplu. solutie de bicromat de potasiu. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. adica incarcat negativ. Zn. in apa. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica. intr-un circuit inchis. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. deoarece captuseala acestuia. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. De asemenea. care fiind suspendat deasupra.). Mg. Pt. In felul acesta. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. intr-un circuit conductor. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. iar sistemul devine un generator de energie electrica. se adauga alumina care se dizolva. Pb. b) Pile electrice. elemente sau baterii electrice se intelege. Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. se constata ca prin el circula un curent electric. Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece. datorita transformarii energiei calorice sau chimice. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct. Curentul trece prin electrolit. formeaza apa si deci dispare. Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. apare o diferenta de potential de contact. Au. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu. care ramane cu exces de electroni. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. unele tipuri speciale de generatori electrici. Sn. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. granule de bioxid de mangan etc. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric. Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. in aluminiu si oxigen. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. in functie de catod. Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. dupa acelasi mecanism. in mod treptat. Cu. Se cunosc numeroase elemente galvanice. aproximativ 1000ºC. Na. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. format exclusiv din metale. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru. deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. Ag. si se strange pe fundul celulei. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic. merge la electrodul negativ. captusit cu placi de carbune. Fe. Prin denumirea de pile. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. . Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. Asa se intampla de exemplu. care se leaga la borne numite poli. iar metalul se incarca negativ. unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. cupru in solutie de sulfat de cupru). metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element.

in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. Cd-Ni. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. Fe. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. La acumulatoarele cu plumb. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. care oxideaza Pb3O4 in PbO2. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. unul negativ si altul pozitiv. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. deci au loc si degajari de hidrogen. iar polul negativ cationii de H+. acumulatorul se descarca. Acumulatoare a) Descriere-functionare. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. in schimb la un curent mare. Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. prin legaturi sudate sau insurubate. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. Conectarea in serie sau in paralel. Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. iar densitatea electrolitului se micsoreaza. placile sunt din plumb spongios. Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. γ in care . Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. Ag si Zn. Materia activa a placilor pozitive. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). Zn-Ag). in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb. Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4. iar la cel negativ PbO). ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. In regim normal de incarcare. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. de exemplu. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3. Cd. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4.12. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. Pe timpul folosirii ca generator electric. Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. La terminarea incarcarii acumulatorului. La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. deci se produce o dubla sulfatare. cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4.

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

In cazul unui solenoid sau bobina. S – suprafata unei fete polare. In general. electromagnetii au forma de bare sau potcoava. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. In exterior. in care. I – intensitatea curentului in amperi. si au forma unor cercuri concentrice. l 2. Unitatea de masura in SI este weberul. Daca curentul strabate un conductor liniar. inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. bara se magnetizeaza puternic. Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante. l – lungimea bobinei in centrimetri. Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². n=N. S in kg. nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. liniile de forta ale campului magnetic. iar expresia NI este denumita amperispire. care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi. un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care. O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. 5000 B – este inductia magnetica. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei. la transportarea greutatilor. sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. la crearea campurilor magnetice intense etc. Relee electrice [A] m . plecand de la formula de mai sus. Electromagnetii sunt utilizati la relee. mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. N este numarul total de spire al solenoidului. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. la dispozitive de semnalizare si automatizare. Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. 3. in care. n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui.S – sectiunea fluxului magnetic. In cazul unui solenoid in forma de tor. Se creeaza in felul acesta. adica. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb).

.dispare. presiune. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura. de asemenea. Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare. sa nu provoace declansare timp de doua ore. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura.). Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. indata ce conductorul nu se mai misca. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. debit etc. lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza. Cu ajutorul filetului. sa poata determina declansarea in timp de doua ore.la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala. aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric. forta electromotoare si deci curentul indus. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: . In aceste masini exista un camp magnetic. Traductoare de temperatura. Prin racire. Masinile electrice. Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide. elemente bimetalice etc. deci nu mai taie liniile de forta. Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ. Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei. Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus. Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el. In urma incalzirii elementului.se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului.se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului. format dintr-un electromagnet. specifice altui sistem. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet. de reglare etc. termorezistente si termocupluri cu semiconductori. nivel. prin miscare. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. cele doua lampe se dilata inegal. . Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice. Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau. care au coeficient de dilatatie diferit. presiune. Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. semnalizare. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic.) spefice unui sistem. contactele se desfac si circuitul se intrerupe. se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic.isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului. electrica sau pneumatica. 5. termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor. Aceste forte se numesc forte electromagnetice. astfel ca la o anumita temperatura. Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. montate. de obicei. 4.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice. Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul. protectie si reglare automata. in serie pe fiecare faza. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. . turatie etc. . Elemente principale de automatizare a) Traductoare. fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii. El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. numita marime de iesire. Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. de comanda. de control. in raport de variatia temperaturii mediului. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata. curent electric etc. in care se masoara sau se regleaza temperatura.

mufele. Traductoarele de nivel. Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului. rezistente piezoelectrice etc. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice. Capitolul X Masini electrice 1. sulfurile metalelor (mangan. fie direct. iridiu 50% si 50% rodiu. Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U). fara intermediul energiei mecanice. Traductoare pentru radiatie. care poate fi un releu. Se foloseste o spirala de manganin. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. pana la 2000ºC. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. wolfram – 75% si 25% molibden. redresoare etc. . Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare. poseda o inertie mica. Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele.). oxizi. reostate de reglare etc. ca urmare a actiunii de suntare. Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. cupru-constantan pana la 500ºC. nepericuloasa. nichel-crom-nichel. b) Organe de executie si reglare. care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice.). Traducatorul de nivel. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. de la 300 la 1000ºC. vanele. fara intermediul energiei mecanice. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar.Termorezistente cu semiconductori. Traductoare de presiune. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. si au dimensiuni de gabarit mici. ventilele. Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. Termocupluri. Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii. pana la 600ºC. pana la 600ºC. seleniu si siliciu. wolfram etc. pana la 2300ºC. produce in acel sistem energie electrica. Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu. aparat indicator. precum si germaniu. pana la 2000ºC. se numesc aparate electrice (transformatoare. motoare electrice. redresoare etc. aparat inregistrator etc. iar ca organe de reglare supapele. care au cate un capat lipit intre ele. nichel. de regula. pana la 2600ºC. fierconstantan. membrane. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru. cu mai multe spire. Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice. iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. iridiu – 90% si 10% rodiu. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. arcuri tubulare cu o singura spira. carburile. Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. fier. se numesc aparate electrice (transformatoare. Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura. de balante hidrostatice inelare. daca este cazul. nitrurile. adica posibilitatea de a fi utilizate. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. argint-constantan. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. Ea se compune. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita.). sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. electrice. termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori. Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston.

e. Ele pot fi monofazate si trifazate. infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului. este maxima. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. a doua faza este marcata cu V si Y. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. dupa turatia care functioneaza. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator.e. Bornele sunt marcate cu litere. inducand in ele f. Masinile de curent continuu. Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu. Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor.e. Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie). n – rotatii/minut sau in H2. Masinile electrice.m. care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne). se impart in masini sincrone si in masini ascincrone. formand sistemul inductor. f este frecventa curentului. numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul.m. La rotorii cu poli ingropati. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone. Masini de curent alternativ Masini sincrone. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului. gravatepe placa de conexiuni. Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine. Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului. Un alternator se compune din doua parti principale: .rotorul care se roteste in interiorul statorului. 2.e. in care se asaza infasurarea statorului. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p. Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului. Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii. La un motor trifazat exista deci in total sase borne. . Bornele sunt marcate cu litere. Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice. iar sfarsitul cu X. Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare. Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi. f. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic. Fiecare faza are infasurarea ei separata. orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare. in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare.m. Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator. Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile.m. a treia cu W si Z. In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati.e.m. in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ. Rotorul continuand sa se invarteasca. Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii. este egala cu zero). Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie.n in care. liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f. Masinile de curent alternativ. numita rotor. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu. din care cauza.In esenta. Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. f. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1). Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa. Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ. La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone. Cand rotorul alternatorului se invarte. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita. devenind iar zero. care circula in interiorul carcasei. p – numarul perechilor de poli.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. gravate pe placa de conexiuni. Functionarea alternatorului. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. .

Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. 3. Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului. Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). Pe suprafata cilindrica a colectorului. toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). Tipuri de motoare asincrone. . rotor (partea care se roteste) si colector. se numeste linie neutra. Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”. Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). prin infasurarile bobinelor statorului. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa. tinuta de o port-perie. La motoarele cu inele colectoare. In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei.e. dar nu in ploaie.S.Bornele U. Fiecare inel aluneca sub cate o perie.protejate contra picaturilor de apa. La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru. Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli. Legarea in „stea” se executa legand bornele X. deci puterii motorului si tensiunii retelei. dispusi alternativ N-S). Dupa felul de protectie. se asaza periile. In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N. primit de la retea. fie in „triunghi”. . Astfel de motoare se pot monta si in aer liber. La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul. Capacele laterale ale statorului sunt deschise.m.asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive). . motoarele de acest tip se numesc „asincrone”. de otel silicios. motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . lasand sa intre aerul. pentru ca ele nu taie liniile de forta. Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor. Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U. conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie. Bobinele poliilor sunt legate in serie. Functionarea dinamului. de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire. Dinamul. Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”. Bornele X. Dinamul este o masina de curent continuu. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. nu se produce o tensiune electromotoare indusa. perpendicular pe axa polilor. izolate intre ele prin foi de mica. la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). neprotejate. strunjit si slefuit bine. Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice. De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori. Polii dinamului produc un flux magnetic. Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele. Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului.inchise complet. De la perie curentul rotorului trece la port-perie. Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele. Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa). de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica. formata din conductori de cupru izolati. la trecerea curentului trifazic. . Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre.capsulate. infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare. prin intermediul carora se face colectarea curentului. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. din bronz). Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. El este format din lamele de cupru. Y. . Prin rotirea indusului. atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. Y si Z intre ele. care este montata fix pe stator.deschise. Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator. Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde.

Pentru curentul alternativ. La bornele periilor m si n. La trecerea conductorului prin axa neutra. insa de sens invers. tensiunea electromotoare devine zero. ramane mereu in urma acesteia. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. se produce o selfinductie L1) importanta. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta.Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe. . adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. el trece prin dreptul polului S. curentul de apa are un sens. deci orice dinam poate servi ca si motor. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. U – tensiunea in volti aplicata la borne. Intre ele exista relatia f = 1. (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. Daca curentul are un sens variabil. in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. iar conductorul A va parasi peria m. 4. in campul magnetic. cand trece prin fata polului S. Se roteste spira. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. iar conductorul B in dreptul polului S. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. fara selfinductie1). iar cand se misca in jos un sens invers. f – frecventa curentului produs in circuit. Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. conductorul A se afla in dreptul polului N. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu). conductorul A in contact cu peria m. deci se schimba mereu. iar in circuitul exterior acelasi sens. la tramvaiele electrice. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. de exemplu. Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului. facand intre ele un unghi φ. Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. in continuare conductorul A. facand contactul cu peria n. Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m. Motoare de curent continuu. Rotind. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. cand acesta trece prin dreptul polului S. prin intermediul jumatatii de inel 2. Cand pistonul se misca in sus. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). iar conductorul B in contact cu peria n. In momentul trecerii curentului devine zero. T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine. in care. L – inductivitatea circuitului in henry. In acest caz. R – rezistenta in ohmi. In circuitul exterior inchis. motoare serie sau motoare compund. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. prin intermediul jumatatii de inel 1. cum este cazul. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare. curentul este in faza cu tensiunea. curentul nu mai este in faza cu tensiunea. Deci.

e. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. un numar de elemente redresoare si un filtru electric. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic. sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului. Din punctul de vedere al principiului de functionare. bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje. Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. convertizoarele electrice se impart in: . . elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid. In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. de constructie speciala. fenotroane. tuburi polianodice cu catod de mercur etc. adica nu are nici un consumator de curent. Un astfel de transformator se numeste autotranformator. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc. la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor. in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune. cu gaz (tiratroane. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare).convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu. Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei. Redresoare. Convertizoare. Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. se noteaza cu ω. cu relee de curent.convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua.convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica. Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone.convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”. destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire. alcatuieste circuitul secundar. Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. siliciu). se mai numeste si curent de inductie. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie. Transformatoare si redresoare Transformatoare. infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune). cu contact. Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare. seleniu. Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice. fie din doua masini de tipul motor-generator. cu vana de mercur. Din punct de vedere al felului transformarii.e. Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ. . Rezulta deci ca raportul dintre t. . mai rar invers. Daca circuirul secundar este deschis. Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune.m. de tipul redresoarelor. Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului. Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare.) cu vid (kenotroane). permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens. Bobina de inductie. convertizoarele electrice pot fi: . iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica. Ca aplicatii practice. germaniu.m. sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative. cuplate impreuna. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara. In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu. cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1. . desi nu exista nici o legatura intre ele.

Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%. In acest caz. . cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. . patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2. ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise. din cauza frecarii. arderea completa a bobinajului. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt. Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util. fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor. chiar in gol. La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei. Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: .aparitia de suprasarcini. deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte. De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur. Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. . atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura. restul se transforma in interiorul motorului in caldura. magnetica sau electrica. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire. . care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului.campul inductor este slab. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator. cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie.bobina inductoare prezinta defectiuni.scurtcircuit in bobinajul rotorului. Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. din care se mentioneaza suprasarcina.rotorul se incalzeste prea tare. Consecintele sunt totdeauna aceleasi. . Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri. In conditii normale de functionare. De asemenea se produc incalziri si la lagare. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. periilor si suportilor de perii. . din cauza unei proaste izolatii. In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi. In cazul cand in transformator apar defectiuni grave. . In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire. aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde. a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili. Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul.neintretinerea colectorului.organele dinamului se incalzesc peste normal. In timpul functionarii transformatorului. in urma scurgerii uleiului din transformator.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult. . In consecinta.in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit. care sunt de natura mecanica. identificat prin tensiunile inegale intre faze. Defectarea motoarelor. 6. In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone. din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior.convertizoare cu transzistoare. Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. incat se poate produce o explozie a cuvei. Defectele care pot cauza incendii sunt: . Daca suprasarcina dureaza mai mult.. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului. Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). La generatoarele de curent continuu.calajul incorect al periilor. Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: . lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga. scurtcircuitul si mersul in doua faze. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac. . ca la oricare alt conductor electric. Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”. Pe timpul functionarii. acesta isi mareste foarte mult volumul. uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde. motoarele se pot defecta din diferite cauze. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. . Incalzirea motoarelor. Daca nivelul uleiului scade.la perii se produc scantei electrice destul de puternice. care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva.supraincalzirea bobinajului de excitatie. Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC. prin topirea sigurantei). Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). fara nici un inconvenient. Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura. adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant. gazele care se formeaza sunt degajate violent.

9.10-5 cm si λ = 8. 2. un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu. Undele electromagnetice se propaga radial. sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica. 4 ori etc. Cu alte cuvinte. atunci cand variaza in timp. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare. intr-o serie de cercetari fundamentale (1888)..Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). 16 ori etc. Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. un nou camp electric. adica in decursul unei oscilatii complete. intensitatea campului magnetic etc. iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. Ele pot fi reflectate. Undele electromagnetice se propaga liber si in vid. Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. corpurile emit lumina (energie radianta). fie permeabilitatea. Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu.000 km/s. intensitatea curentului electric de conductie). curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie. producand din nou un camp magnetic etc. Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada. Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. De aceea. Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric. care se defineste prin relatia: λ=VT in care. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa.). Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. creste respectiv de 4. in doua medii vecine. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic. De aici rezulta ca. Daca frecventa creste de 2. fie permitivitatea mediului.10-5 cm. In virtutea acestei teorii. Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu. Acest camp se propaga in toate directiile. in toate directiile. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului. Ca si la undele elastice. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial. a fost facuta. in comparatie cu curentii de radio frecventa. Astfel. megaherti (M Hz)1) etc. ca si razele de lumina.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. care sunt si ele tot unde electromagnetice. Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor. De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene. Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. 3. radiatia depinde de frecventa. unul electric si altul magnetic. cu atat va fi mai mare si energia radiata. cu viteza de aproximativ 300.1010 cm/s. independent de lungimea de unda a radiatiei. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu. in jurul conductorului apar campuri alternative. pentru prima oara. care de asemenea variaza. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. care nu ramane constant ci se schimba. care se propaga in vid cu viteza de 3. fie amandoua. Intr-o masura mai mare. Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4. (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda). insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu. de Hertz. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. . se poate determina lungimea de unda. care se propaga sub forma unor unde electromagnetice. Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda. este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti. iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs. Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare.

000 km/s) la frecventa. pentru moment.unde milimetrice.e. Condensatorul din circuit poate fi incarcat. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului.undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m. Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. radiotelegrafice si amatori). In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: . La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. treptat. in timp ce curentul este nul. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat.undele ultrascurte (metrice. iar condensatorul se va descarca prin bobina. Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina. Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. De aceea. iar tensiunea la borne este maxima. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii. Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz. militare si altele. fara perturbari reciproce. impiedica curentul sa creasca prea repede. . in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare. fara actiunea unei f. curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz. 1 M Hz = 1 000 000. Dintre acestea. In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii. Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta. intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent. care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. micsorandu-si sarcina. in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. decimetrice. . lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m. λ = 300 000 000 [m].undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m.m. In afara statiilor de radiodifuziune.undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz. punand comutatorul pe contact. milimetrice). in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii. care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz. In practica insa. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant. 1 k Hz = 1000 herti. 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz. adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal. . Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula. Ele vor fi elibere. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune. deoarece procesul oscilator se produce singur. Circuitele oscilante produc oscilatii electrice. Ele se impart in: . Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina. sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici.unde decimetrice. . curentul se anuleaza. 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz.unde metrice. datorita numai sarcinii initiale a condensatorului. iar prin unde scurte. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina. exterioare. care se incarca din nou. Totusi. .unde centimetrice. in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale. Electronii trec pe cealalta armatura. dupa cre urmeaza a doua. Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija. tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata. deoarece ele s-ar suprapune. moment in care curentul este maxim. 3.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale. In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata. avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput. Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii. Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice. a treia etc. centimetrice. cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. . In fara de aceasta. . pana la 100 – 200 km. f (Hz) Gama undelor radio. Pe masura cresterii curentului.

L – inductanta circuitului. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu. Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. curentii vor circula in sens opus. numita frecventa circuitului. numai de cantitatea initiala de energie. in timpul unei semiperioade. energia potentiala scade. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. De aceea. si la emisia undelor. In momentul initial. care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric. T . Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda. Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. intr-un anumit circuit. Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. energia potentiala este maxima. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. in cazul receptiei.perioada curentului. de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare. transformatoare de radio frecventa. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala. libera de interferentele altor statii. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate. Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio. 4. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii. dand nastere unui curent de radio frecventa. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene. In felul acesta. pe care le produce. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. care a avut inainte sarcina negativa. atunci in cele doua jumatati ale lui. bobina cu inductanta variabila. pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. Amplitudinea curentului. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta.In procesul oscilatiilor. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens. care a fost data circuitului. condensatoare variabile si semivariabile.m. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. C – capacitatea circuitului. in schimb. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. Relatia intre frecventa circuitului. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda. adica intreaga energie a circuitului. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica. energia potentiala este nula. Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. inducand in ele t. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari.e. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. . care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. f este frecventa curentului. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. condensatoare fixe. numit antena. Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. in energia cinetica a campului magnetic si invers. Deci. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena. Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau. Dupa aceea. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere. cu atat frecventa lor este mai mica.

Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde. Umiditatea pielii. Intensitatea curentului. arsuri. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen. marindu-se astfel bataia. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. Grosimea pielii. in functie de o serie de factori. la bolnavi. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. a doua sau mai multe unde.). cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. . avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate. in schimb oasele. dealuri.Propagarea undelor. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite. cladiri. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. linii electrice etc. In fiecare punct al spatiului. pe o suprafata de contact de 0. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. incendii si explozii. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. paduri. sub un unghi drept un obstacol. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. de exemplu. aerul se ionizeaza. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului. La trecerea undelor radio prin diferite medii. O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii.75 – 30 cm² este de 8000 Ω. mainile batatorite etc. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul. reflectie si refractie. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω. a unei cladiri mari etc. se observa o absorbtie a energiei lor. in drumul lor. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω.000 Ω. mai mica decat la cei sanatosi. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului. Unda nu poate „coti” brusc. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus. Undele pornesc de la antena emitatorului. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. Reflectia este fenomenul prin care o unda. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. in special de inima. undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. sau de catre stratul de pamant umed. Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice. Sub influenta razelor solare. Reflectia si refractia undelor. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. la randul lor compuse din celule. Clorul. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. Dielectricii solizi. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator. Absorbtia undelor. de sol si de diferite obiecte locale. Muschii si sangele au o rezistenta mica. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie. energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. deoarece structura si componenta lor este diferita. in special clorura de sodiu. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. drumul ei va fi o linie dreapta. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. care vor fi analizati in continuare.. Interferenta undelor. Undele de suprafata sunt absorbite. curbandu-se traseul. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi. din spatiul cosmic. Rezistenta electrica. ele il pot inconjura. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie. Dispersiunea enegiei undelor. isi schimba directia dupa un anumit unghi. in medie. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. Difractia undelor. Cu cat unda este mai lunga. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen. la limita de separatie a doua medii. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde.

Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima.7 6. de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei. In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima. Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc. Drumul parcurs de curent prin organism. Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici. din neglijenta. Natura curentului electric. conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ . Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric. in raport cu capacitatea celor doua faze.La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas).La producerea arcurilor electrice.Curentii electrici cu intensitati de 0. .lipsa mijloacelor de protectie individuala. .La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune. La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant. Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive. . Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc. Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc. Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu. atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte. Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ. La o durata scurta a actiunii curentului electric.4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: .7 0. contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. . Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3. pardoseala din lemn etc. in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc. rezistenta electrica scade. Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase.3 3. Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat. producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: . Tensiunea curentului electric. adica pericolul electrocutarii este mai mare. stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare. . prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea. intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru.lipsa semnalelor de prevenire a pericolului. iar actiunea lui este in special electrolitica si termica. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant. In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze.015 A provoaca dureri si stari convulsive. aflate sub tensiune. Pe masura ce frecventa creste. Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei. coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A. Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje. Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric.01 – 0. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii. . astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric.atingerea cablurilor rupte. La o actiune mai indelungata a curentului electric. mai mica de o secunda. Curentii de radio frecventa de 500. . in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV.La atingerea conductoarelor electrice neizolate. la diferite instalatii si utilaje. sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune.

voltmetru. Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare. tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea. ochelari de protectie etc. Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil. indicator de tensiune. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. centura de siguranta. covorase izolatoare.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero. PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Ih = 0. la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. cureaua. lampi de control.8 m fata de obiectul atins. o scandura. departate intre ele cu lungimea unui pas (0. insa bine uscate. -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. eventual cangea cu maner de lemn. Masuri imediate in urma electrocutarii. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. se va desface gulerul. este supus actiunii tensiunii de pas. variaza in functie de timpul t. in functie de conductivitatea pamantului.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat. se vor folosi manusi de cauciuc. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. De exemplu.. Obiectul rezistentei materialelor . in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. cizme izolante. -luarea masurilor de revenire. la 220 000 V. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat. de felul instalatiei electrice. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. carton. pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed. un covor. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant. de la punctul cu tensiune mai mare. manusi de protectie. scari portative.80 cm). 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii. prin ea trece un curent electric. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare. Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului. iar in liosao sapca de postav. nedepasind 3 s. Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. la valori ale curentilor sub 50 m A. datorita scurgerii curentului in pamant. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina. aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. din apropierea unei prize de pamant. clestele cu manere izolatoare. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima. catre cel cu tensiune mai mica. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul.

Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. Se considera.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc. organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri. Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor. variatia temperaturii. a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu. precum si la calculul constructiilor metalice. Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor . Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. sarcini accidentale. transmitand constructiei intraga lor intensitate. Solicitarile simple sunt: .insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. se deosebesc sarcini statice si dinamice. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala. iar cand sunt inghesuiti unul in altul. extraordinare sau catastrofale previzibile. In studiul rezistentei materialelor. Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni. Dupa felul cum se exercita. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc. in anumite ipoteze simplificatoare. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei. sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. Rezultanta fortelor interioare din sectiune. luat independent. precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate. adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element. in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru. astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune . iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta. situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. numite forte elastice. fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa. la distante micise resping. Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. In ansamblul lor. care actioneaza asupra corpului. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. Pozitia atomilor schimbandu-se.Sarcinile verticale se numesc incarcari. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori. Fiecare din eforturi.Exista insa o distanta „r0”. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni. progresiv. Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare. tije de piston. Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni. -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag. acesta se deformeaza.Prin denumirea generala de sarcini. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare . ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei. actiunea fortelor de inertie. noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. sarcini extraordinare. La calculul constructiilor civile si industriale. -verificarea organelor de masini. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima. se numesc reactiuni. a fortei electromagnetice etc.Rezistenta materialelor studiaza. exercita asupra corpului o solicitare simpla. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil. pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent. dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor.Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti. Daca ne referim la modul de actionare in timp. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. 2. care se numeste distanta de echilibru. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati. care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare. se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei.Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine. fortele de inertie nu se iau in calcul. arcuri de supape etc. se modifica corespunzator si fortele de interactiune. crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. Astfel. se pot clasifica dupa diferite criterii. Forte interioare.deci si starea de echilibru interior.

. Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile. cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. forfecare si alunecare. a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). . Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. . Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice. Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare. efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc.incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor. care actioneaza in planul sectiunii. caracteristicile mecanice ale materialelor. 5. Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari). Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara. fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. Variatia masurata in radiani. Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare). Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere. adica se deformeaza. adica a miscarii de translatie. In Sistemul International de Unitati. Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp.compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente. adica a miscarii de rotatie. pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere. care actioneaza in sectiune.. marimea si modul de aplicare a sarcinilor. . El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior.taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A. ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului. In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii. Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa. Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala). Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice).intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei. cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. kgf/mm² sau tf/m² etc. Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. tinzand catre zero. Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct. . normale si egale. 3. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite. iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F. intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta.rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete. In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². Efortul unitar normal se noteaza cu σ. Ca urmare. Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie. si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. In cazul deformarii corpului. 4. De exemplu. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica). cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia.

se numeste limita de curgere. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . valoarea efortului unitar. σp reprezinta limita de proportionalitate. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere. materialul capata si deformatii ireversibile. . caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0. o daca o bara de lungime l. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului. care se accentueaza pana cand se produce ruperea. σ e poarta numele de limita de elasticitate. Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere. Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. materialul revine la lungimea initiala. Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. In natura materialele nu sunt practic elastice. Dupa depasirea limitei de curgere σc. iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E. Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0.2% (σc = σ0. Materialele cu structura cristalina. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare.01%. materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare).με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. Pornind din punctul D. In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia. 6. materialul are o comportare elastica. La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista.2). Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ. Atat pe zona OA cat si pe AB. situata deasupra limitei de proportionalitate. o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala. La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora. este remanenta (plastica). De la acest punct. ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. denumit umflare transversala. Incepand din punctul B. Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile. Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile. dupa descarcarea epruvetei. In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. care reprezinta raportul l0/d0. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate.01). Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. este reprezentata intr-o diagrama. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B. Dupa incetarea actiunii fortei N.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe. Pe portiunea AB. In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10).01 (σe = σ0. Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei. Astfel. deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile. dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0. curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C. ordonata punctului. Dupa depasirea limitei de elasticitate σe. Valoarea efortului unitar σc. Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. si grosime a este supusa la intindere. carateristica luand forma unei curbe. Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone. deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate. la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta.

Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. nerespectand legea lui Hooke. Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor . El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale. de exemplu a unui otel. deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers. Elasticitatea . In practica insa. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege. 9. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie. Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor. limita de elasticitate. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α. 8. fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. alungirea specifica la rupere. Dupa depasirea limitei de curgere. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA. adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt. elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. legea lui Hooke se aplica si acestor materiale. ecruisarea etc.Daca se face incercarea materialului la rasucire. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. de exemplu otelurile. numit modul de elasticitate. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. limita de curgere. nituirea. Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke.Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. 7. fara ruperi macroscopice. Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. se numeste plasticitate. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. o limita de elasticitate τe. gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. 118). in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa.

ecruisarea si timpul... Alti factori cum sunt temperatura. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. . care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. In realitate. Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%. dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. au o rupere plastica. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului. sistemul de forte. Tensiunile initiale ale armaturilor din otel. Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor. Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare. Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare. O comportare similara are si lemnul supus la intindere. In special. de exemplu un otel. de regula. in special la temperaturi ridicate. Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece. forma corpului. peste limita de elasticitate σe. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. de deformatii plastice. trefilare si torsionare. cu timpul slabesc prinderea pieselor. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila).. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. Ca urmare a acestui fenomen. Solicitand la intindere un material. 12. Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere. in doua sau mai multe parti. in timp mai indelungat. de obicei. pot modifica insa in mod real. modul lui de aplicare si temperatura. pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. Ruperea casanta nu este precedata. carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea. Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece. materialele care. 40 kgf/mm². Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 . Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material.Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. Ruperea Separarea unui corp solicitat. atunci cand aceste deformatii raman constante. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. se numeste fluaj (curgere lenta). Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. dupa un anumit timp. Astfel. La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . devenind mai dur si mai fragil. Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita. caracteristicile mecanice. 10. mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe). caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune. Astfel. Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat. poarte denumirea de rupere. Deformatia permanenta a materialului. 11. in limite importante. care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. datorita curgerii lente. Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata. Astfel. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe. buloanele tensionate initial sau niturile.. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm².

materiale tenace. La descarcarea piesei. de exemplu. Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului. betonul etc. Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere. lemnul etc. In concluzie. masurate pe diferite directii in masa materialului. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. betonul. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. la unitatea de volum. Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste. de altfel. deci sub forma de energie potentiala elastica. este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. cauciucului etc. 14. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau. de asemenea. aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. sticla. structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile. Din acest punct de vedere materialele pot fi: . lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. piatra. care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. cuprului. asa cum s-a mai aratat. acestora li se poate asocia. vascoase sau rigide. Disiparea energiei. Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic. iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. . materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere. Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. Cu cat materialul este mai ductil. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. si μ. se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. proprietate atribuita. fibre sau inele. elementele avand o comportare elastoplastica. 15. pana la rupere. cum sunt otelurile de inainta rezistenta.materialele fragile (casante). cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. lichidelor reale. in urma indepartarii sarcinilor. In realitate. Aceasta corespunde. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. de o disipare a energiei in elementele de constructie. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus. cuprul. cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers. Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica. Comportarea materialelor la solicitari dinamice . aluminiul etc. insa. si anizotrope. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza. fonta. materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. G. de regula. nedeformata. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului. In sfarsit. La valori obisnuite ale solicitarilor.. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. plastice. materialele tenace rezista bine la socuri. alama. raportate. cand au stratificatii.13. cum este cazul otelurilor. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp. Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). care produce procese de deformare ireversibile. ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. de regula. cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. otelurile de mica rezistenta. Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. sticlei. In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope.

intre o valoare maxima si una minima. se produce o forta de contact foarte mare. nichelajul. ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata. putand sa produca ruperea elementului de constructie. Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi. avarii si perturbatii. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. In urma socului. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct. actiunea agentilor corozivi. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus. scade la temperaturi inalte. fara a se produce ruperea la oboseala. rigiditate. Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente. admise. Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. Astfel. Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire. in dreptul crestaturilor si gaurilor. volantii. bielele. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile. De asemenea . solicitari prin soc si solicitari variabile periodice.Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite. repetata de foarte multe ori. determinat de propagarea sa in toata masa corpului. Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului. printre care sunt si metalele. aramirea. stabilitate si etanseitate.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie. denumite uzual rezistente admisibile. rigiditate. Ca urmare. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice. Din punctul de vedere al rigiditatii. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime. stabilitate). in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta. incepand de la mici inconveniente. o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta. Din punctul de vedere al rezistentei. sau cand se produc vibratii periculoase. Odata realizata constructia. La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza.) micsoreaza rezistenta la oboseala.Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei. Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor. De asemenea. se numeste rezistenta la oboseala. 16. fara discontinuitate de viteza. fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj. pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. Existenta sgarieturilor si a fisurilor. cum sunt cablurile de ascensoare. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. cum este cazul materialelor casante. discurile de polizor etc. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari. . Atunci cand deformatia statica este mica. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor. Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila. cadmierea etc. poarta denumirea de stare limita. Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante.

Pentru actiunea dinamica a fortelor. se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate. in limita tolerantelor prescrise. Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei. vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor. au fost perfectionate continuu metodele de calcul. Prin aceasta metoda. τa. ca si a coeficientului de siguranta unic. Metale folosite in constructii Fierul. In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje. iar la materiale noi. . sub actiunea fortelor. importante pentru practica sunt fontele si otelurile. prin incercari de laborator. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii. Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise. un coeficient de omogenitate. asadar. Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. Dintre aliajele fierului cu carbonul. Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. caracteristicile materialelor pot varia etc. σ = σe ce . Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective. sub forma unei fractii.17. de la conditiile de exploatare. a fost principalul dezavantaj al acestei metode. τa = τe ce σa = σc . Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. τa = τc cc cc σa = σr . Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton. Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. beton armat si zidarie. astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. reologica.stari limita ale capacitatii portante a constructiei. τa = τr cr cr Coeficienti ce. introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. neglijand pe cea reala. In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. In general.stari limita ale deformatiilor. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata. Efortul unitar admisibil. rigiditate si stabilitate. o valoare conventionala care. s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata. de la calitatea si comportarea materialelor. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. fie de modul cum este exploatata. Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile. .

si matritare (presare in tipare). minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18. Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate. a duritatii si a rezistentei la oboseala. Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje. termice si termochimice. Aliaje de aluminiu.1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului. silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere.2 – 46) 42 – 52 (41. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere. molibden si vanadiu. Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu. trefilare (tragere prin orificii inguste).Peisele din fonta turnata sunt casante. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii. Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice.6) OL 42 24 (23. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite. Aliajele de aluminiu prezinta.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita. crom. Fc 15. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16. aliarea.5) OL 50 27 (26. cianurarea. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au. fie comportare mai buna la agentii corozivi.8 – 68. fara a se anula deformarea plastica. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece. la care se adauga ca modificator 0. Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65. care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente. Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC. Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21). cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73. mangan. Ruperea la solicitari statice este in general plastica. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne. Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere. termocromarea. Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu. ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise. nitrurarea. Dintre aliajele de turnare. cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri). Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC. fie rezistente marite. Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor. Tratamentele termochimice (cementarea.8) 60 – 70 (58. Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul).5) OL 60 30 (29. Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute. datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu . Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu. electron. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. din otel carbon. OL 34-B etc.2) 38 – 47 (37.5 daN/mm²). cupru si zinc. laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile). in comparatie cu otelurile.4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33. wolfram. la care se adauga mici cantitati de mangan. Pe langa sortimentele laminate la cald. extrudere (presare prin orificii inguste).60%. Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B. cel cu 10 – 30% magneziu.6) OL 38 22 (21.). serardizarea.3 – 41. Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea. La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi. nichel. atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata.1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0. Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu. fara a avea insa palier de curgere. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic. Tratamentele termice ale pieselor de otel. Din cauza rezistentei sale mecanice mici. Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare. calirea si revenirea. producandu-se dupa deformatii mari. Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice.

El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii.0 daN/cm²). adaosuri chimice si apa.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor.5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru. frasinul. Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia. rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0. rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive. emailare. Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul. 2. salcie. Pentru constructii provizorii si auxiliare.1 daN/mm²). molidul. Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare. sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. Lemnul. material cu utilizare larga in constructii. manele. Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul. panele). de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²).6 daN/mm²). modul de realizare si preparare si punere in opera. salcia). In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn. Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). molid. cherestea. Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala. liant. iar ca foi. tei. salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%.4) 32 (21. El se livreaza sub forma de benzi. s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat.8 si 2. are o structura fibroasa din polimeri naturali. Plumbul. iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa. Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. care ii determina proprietatile mecanice. Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19. Pentru alte specii de lemn. care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. fag. lemnul impregant si presat. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. la izolatii. . salcam. Zincul.6 daN/cm²). furnir. Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor.8) 33 (32. placaje. table. rezistent la coroziune. precum si la fabricarea diferitelor aliaje. pietris. impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²).Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. prajini). piatra sparta). plopul. sindrila. bronzuri. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad. Betonul. placile din fibre lemnoase (PFL) etc. paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14. La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98. iar rezistenta admisibila la forfecare. pin) sau esentei foioase (stejar. caracteristicile fizico-mecanice. In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni. cu 25%. ductil si maleabil. Fiind un material anizotrop. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat. In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. numite alame. beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip. bile. plop). nuc. care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. Plumbul este un metal moale. semifabricate (cioplitura si traverse. Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. 3. In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate. hartia decorativa stratificata (HDS). domeniul de utilizare.2) 30 (2. finite (placi celulare. frasin. teiul. Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. fagul. parchet). placi si tevi. Materiale folosite in constructiile din beton simplu. si aliaje de turnare cupru-staniu. Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice. Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68. perpendicular pe fibre. scanduri faltuite. Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata. cu beriliu sau cu plumb. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX). cum sunt lemnul statificat densificat.

fie pe care fizica (spumbeton). se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. sterilul ars. direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici. se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. zgura de furnal. cenusa sau tras. utilizat numai ca material de izolare. continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel . cu volum de goluri de 20 – 40%. egalizare sau panta se foloseste beton marca B25. SMA. cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3. betonul poate avea diferite marci. Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500. antigel).semicompact. La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad. . bachelitizat. cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat. La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante. argila expandata. B600. Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare. B500. perlitul etc. pentru betoane de umplutura.foarte greu. B100. In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. B350.macroporos.usor. B50. . deseurile ceramice. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. . Pentru beton simplu si beton armat B50. Dupa armare. B150. executat cu agregate foarte grele (barita. folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica. aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla)..Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: .foarte usor. betonul poate fi turnat monolit. impermeabilizatori. Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60.6 – 98 daN/cm²). Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi. In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19.celular. Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500. se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM. . se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3. Dupa modul de realizare. beton armat si beton precomprimat. care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal. B150 si B200. Astfel. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean. Betonul se toarna in cofraje. Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura.semigreu. diferentiate in functie de tipul de clincher. Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. betonul intarit se clasifica astfel: . care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25. cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor. Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate. cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3.compact. placi fibrolemnoase). Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. SRA). acceleratori. neted OB 00 si OB 38. F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta. obtinute prin umflarea si intarirea. metalice (otel. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive. Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500.greu. betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta). B400. B250. in procente de 20 – 25%. Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. Dupa compactitate. Marca B50 sau mai mare. . diatomitul. are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut. in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). in procente de 6 – 15% si T 400. Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii. pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului. B100. de regula. Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3. oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. B200. cand are o structura cu goluri de 5 – 7%. B300. Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. granulitul. In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300. intarzietori. In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator). SR. . La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton. OL x 52 si OL x 60. naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3. Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat. sub actiunea incarcarilor existente. . placaj. cu goluri de 7 – 20%. OL x 00. tuful andezitic. Folosindu-se agregate minerale.

Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat.) pentru a caror proiectare.5 cm. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. . Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. produsele de sinteza din polimeri. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica. pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. cu beton de marca B 250 sau mai mare. De asemenea. prin presare. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc. trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare. sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A. produsele din vata minerala tip Sillan. Conform STAS 1336 – 62. 1. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri. pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. executie si comportare nu exista suficienta experienta. sarma de otel pentru beton precomprimat.0 cm. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor.5 cm. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura. Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm. 5. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare.5 cm. la temperaturi normale. placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri. Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0. 2. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122. 2. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi. ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm. Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. 4. la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. tigla. toroane pentru beton precomprimat. uscare. cum sunt de exemplu. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari. bare cu profil periodic PC 90. Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. 1.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere. Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus. azbociment ondulat sau tabla ondulata. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat.5 cm pentru stalpi. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm.5 daN/cm²). placi si panouri mari. expozitii etc. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm. sali de spectacol. 6. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare. dar nu mai putin de: 1. din sarma de inalta rezistenta TBP. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul. fara a cobora insa sub 1. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala.

care au rezistenta ridicata la intindere. tuburi. Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). materiale de umplutura si materiale de armare. lacuri. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. contra trepridatiilor si impactului. materiale cu eficienta termica mica. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala. contra apei (hidroizolatii). Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor. Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0. ρ = 100 – 500 kg/m3. chituri. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1.8 – 98 daN/cm²). sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie.94 – 29.. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti. poliacetatul de vinil. au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2. tevi. vata de sticla. materiale cu eficienta termica mare.4 daN/cm²). Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. care le imbunatatesc caracteristicile. ceramica. Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. placi.Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. polistirenul. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. profile. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi. materiale cu eficienta termica medie. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . Materialele din polimeri termorigide. Pe langa polimeri. Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila. Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri. poliesterii etc. pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii.98 – 9. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. poliizobutilena.8 daN/mm²). pe langa materialele din lemn si produse de lemn. ρ = 500 – 800 kg/m3. Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. table ondulate. de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta. polistirenul celular si betoanele usoare. dale si covoare. covoarelor. cu porii deschisi. Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp. placile de pluta. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele. Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. grunduri. in special sub actiunea razelor solare. foilor. Fibrele obisnuite. adezivilor etc. astfel: ρ < 100 kg/m3. fonice (fonoizolatii). emailuri si vopsele. substante pentru fabricarea lacurilor. Ca materiale de protectie si finisaj. Plastomerii termoplastici sau termoplastele. rasinile fenolice. In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi. dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura. Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta. cauciucul sintetic. devenind rigide. pietre naturale etc. 7. sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer. impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. Dupa capacitatea de izolare termica. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura. Elastomerii sunt putin utilizati in constructii. foi. pigmenti. cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. Pentru izolarea contra impactului. antioxidanti. policlorura de vinil. placi fibrolemnoase etc.

Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. conform NPCI. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. In timpul incendiului. de regula. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. dintre care natura. arderea inceteaza la scurt interval de timp. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie. fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile. . ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura. Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. Durata teoretica a incendiului se ia. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi. schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile. 2. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie. conform NPCI. Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza. La randul lor.materialele combustibile.materialele greu combustibile. de altfel. Ca urmare. joaca un rol de prima importanta. Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte.materialele incombustibile. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. precum si datele inregistrate la incendii reale. Dupa indepartarea sursei de initiere. si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. de la punct la punct. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei. Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. pe care le produc sau le cerceteaza. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. efectuate in diferite tari. Acesta este. . in functie de numerosi factori. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte. urmata de racire. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. temperaturile variind nu numai in spatiu. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea. in trei grupe: . ridicandu-si treptat temperatura. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. in functie de aceasta. Din punctul de vedere al combustibilitatii. de 3 sau chiar de mai multe ori. . Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. in principal. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie. materialele de constructie se impart. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie. Rezultatele obtinute prin numeroase experiente. in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. este un proces complex ce decurge in regim nestationar. care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. Inainte de inceperea incendiului. ci si in timp. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta.Dupa cum se cunoaste.

la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3. Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. deoarece straturile superficiale. se incalzesc in profunzime mai incet. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice. la aceeasi temperatura. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. imediat dupa stingere. De asemenea. materialele care au caldura specifica si densitati mari. iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime. Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului. etc. Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere. elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. In concluzie. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC.. Ca urmare a incalzirii neuniforme. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura. Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala.. in general. de exemplu. Dupa cum se vede din relatie. 4. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC. Ca urmare. pentru acelasi material. elasticitate.5 . procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat. In cazul materialelor permeabile. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului. a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor. 5% sau la placile de azbociment. Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. se incalzesc repede. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: . cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator. Aceasta nefiind compensata cu nimic. La atingerea unor temperaturi critice. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie. materialele lemnoase se aprind si ard. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie. in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei. Studiul experimental al comportarii la foc. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute.) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste. 3. Ca urmare. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. cu temperatura.

latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei. arzator de gaze. recipient tampon pentru gazele evacuate. iar la partea inferioara cu un capac etans. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. fereastra de control. cutie de protectie exterioara. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. ecran protector. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual. Sub epruveta. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. stut pentru introducerea agitatorului. agitator. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. port epruveta. termometru. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere. rezistenta electrica.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. stut pentru introducerea termometrelor. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. dupa care se indeparteaza arzatorul. termocuplul epruvetei. arzator cu gaze. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. ecran deflector. fixat pe stativ. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. wattmetru. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. tevi pentru evacuarea gazelor. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. conducta de aspiratie a gazelor. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. fundul port epruveta al calorimetrului. picioarele cuptorului. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. exterior. un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm. reostat pentru reglarea curentului electric. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . incalzitor electric. termocuplul cuptorului. strat izolator termic. filtru pentru gazele arse. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. in interval de cel mult 5 secunde. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. capacul vasului calorimetric. conducta pentru manometru. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. robinete de reglare. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. robinete de inchidere. Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. placi reflectoare. Incercarea dureaza 20 de minute. conducta cu orificii pentru introducerea aerului. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei. ecran de aluminiu. difuzor tronconic vertical. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. La partea superioara. incalzitor electric. camasa exterioara de apa. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii. ecran cilindric. camasa interioara de apa. termometru. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. tub vertical lateral. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. suflanta pentru introducerea aerului. brat metalic. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. reometru pentru determinarea consumului de gaz. Inainte de incercare. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare.

_1_ . in minute.5 materiale greu combustibile. Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen. in timp ce elementele despartitoare (pereti. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete. Stalpii. etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie. in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse. dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care. variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz). T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC. Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala. Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate.. Pentru a se evita aceste neajunsuri. Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor. deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ . iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala). cat mai exact posibil. De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic.). Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita. la o temperatura care sa varieze in timp. In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale. este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire. stalpi etc. in ºC. pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis. Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0. Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. Astfel. sub sarcina. T0 – temperatura initiala a cuptorului. t – timpul scurs de la inceputul incercarii. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc. Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. HN O2 + ½ O2 = HN O3 . Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie.. C + O2 = CO2. k > 0.5 materiale combustibile. PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1..gaze. Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde.

ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. mult mai greu decat cele gazoase sau lichide. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului. respiratia fiintelor etc. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. a cuprului si aliajelor lui. aprinderea si arderea propriu-zisa. a pierdut unul sau mai multi electroni. Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el. a magneziului. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). Prin urmare. Substantele combustibile solide se aprind si ard. Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. de exemplu. reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca. substante care cedeaza oxigen). numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. formeaza radicali noi. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. putrezirea lemnului. Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala. pe timpul carora. necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte. care in urma reactiei cu alte molecule. oxidari chimice. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate. in general. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa.12 Q 1000 in care. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. oxidari biochimice. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. De aceea. Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. Tinand seama de cele aratate mai sus. cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. La baza conceptiilor actuale. Lichidele nu ard. fenomen care are loc in celula vie. ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor. oxidari electrolitice. 2. Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant. caldura se acumuleaza in mod continuu. la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica. dar in care el totusi. intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea. Cantitatea aproximativa de aer. In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. realizarea temperaturii de aprindere. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului. Se cunosc. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. . Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric. fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura.). se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. oxidari lente. care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei. prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. De exemplu. Dimpotriva.

Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului. 1 – 4 km s -1. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ. Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. De exemplu. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces. Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). Conform teoriei noi a arderii. in functie de presiune si concentratie. Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete. Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. acizi. reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat.intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. alcooli. Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. aldehide. intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi.Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec. Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor. adica al substantei care creeaza centrele active initiale. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate. trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. de la stratul care arde la stratul vecin. Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate. cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda. reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice. . Temperatura de ardere. bioxid de sulf etc. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . flacara fiind insotita de o unda de soc. In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului. Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. cat si pe peretii vasului de reactie. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. Tipuri de ardere. acizi grasi inferiori. apa. alcooli si cocs. Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. conductibilitatea termica. Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. peroxizi. difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec). Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen. Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 .

sulfurile de fier. . Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii. oxidul de calciu. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. semintelor si turtelor de floarea soarelui. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. numita temperatura de aprindere. lacurilor de ulei. peroxidul de sodiu.). radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura. ce depinde de fiecare combustibil in parte. in aer. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. De exemplu. pentru a se aprinde. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura. peroxizi etc. Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal. oxigenul din masa semintei se consuma. Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate. Samanta absoarbe oxigenul din aer. praful de aluminiu. creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. care se combina cu oxigenul continut in masa ei. Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. cloratii si percloratii. prafului de carbune. bumbacului.Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. Ca urmare. Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective. fizico-chimica si biologica. metalele alcaline. fie datorita unei surse de caldura interna. care determina cresterea temperaturii. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. 3. Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil. 4. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. talaj etc. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie. Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui. cu apa sau cu alte substante. vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera. care nu poate fi evacuata. o parte dintre oxidanti si halogeni. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. azotatului de amoniu. In urma oxidarii se degaja caldura.

Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. se produce o degajare importanta de caldura. tutun etc.). precum si praful diferitelor substante organice. flacara. Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. lucerna. Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere. T f este temperatura de fierbere. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate. Dupa Ormandy si Graven. a prafului in aer. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere. care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori. 5. care se produce in fractiuni de secunda. transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa. la temperatura de 60ºC. . flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate. corp incandescent etc. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare. cu degajare de caldura (reactie exoterma). Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor. scanteie electrica sau mecanica. rumegus de lemn. taitei de sfecla de zahar (borhot). un amestec de o anumita concentratie. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare. Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate. lumina si presiune mare. scanteie mecanica etc. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. aceasta se poate calcula dupa formule empirice. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. insotite de ruperi moleculare. Concentratia minima a gazelor si vaporilor. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. fan. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. K – coeficient egal cu 0. temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. fiind suficienta numai prezenta aerului. aproximative. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor. 7. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. deasupra suprafetei sale. ºK.736 6. Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul.

arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer. Spre a obtine numere intregi. Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura. + n A B C N in care. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6. De exemplu.65 si pentru clor 2. Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului.2% Cl. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze.. care este tetraclorura de carbon (CCl4).. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu.Concentratia maxima a gazelor. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie. a vaporilor sau a prafului in aer. Aluminiul este trivalent. formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice. 8. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c .65. pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic.. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. d . Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale. N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta. Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor. la care explozia mai este inca posibila. De aceea. cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei. a. in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate.5. Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare. respectiv la 0. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. In unele situatii. amestecul fiind prea bogat. de exemplu de fundul tevii.8% C. 92. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6. Astfel.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A. Capitolul XVII Reactii chimice 1. C. D . iar oxigenul bivalent.. Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat. Limitele inferioare si superioare de explozie.60. de exemplu la fundul tevii. presiunea se dubleaza. se numeste limita superioara de explozie. c. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica. concentratia de detonatie. B. presiunea se dubleaza. b. La lovirea frontala a undei de detonatie. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate. Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie. L reprezinta concentratia in procente. Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0. Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa.. Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente.. de un obstacol. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. in general. trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare. De exemplu. de asemenea nici peste limita superioara de explozie. de un obstacol. Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent.

unde formulele sunt mai complexe. 2. ∆S – varitia entropiei sistemului. ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament. Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z). Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS).sus. Chimia organica. Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. Cum. deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul. dar mai mic decat 10 kcal/mol. care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate. Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. egalizandu-i. La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent. exista in realitate. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. T – temperatura sistemului. in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N. Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total). atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen. de aceea ea este o diferenta totala. Reactiile. Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus. in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel. este in intregime construita pe baza formulelor structurale. de obicei. deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie.97 kcal/mol. in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. foarte interesanta din punct de vedere practic. la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85. oxigenul bivalent. intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta. prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori. Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru. nu exista. Deoarece atomul de oxigen este bivalent.

caldura sa de formare este egala cu zero). cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k. Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 . H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme). init. presiunea. efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare. Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile. In practica. 6 . desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile. In cazul substantelor organice. In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura.57.[A]. In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie. Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule. alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor. sunt exoterme. pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere. toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului.6 + 3/2 (. gradul de conversie depinzand de mult factori. si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii. De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului. In afara de catalizator. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica.CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = . Intr-un sistem neizolat insa. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului. polimelizare. reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii.). Astfel. 3. deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod. Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat. Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice. In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. 220 . Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie.[B] . Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice. reactia inhibata poate fi amorsata. finite – Σ (Hform) prod.54.98) + 0] = . Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21.8)] – [(-10. formarea apei nu are loc. Astfel. In locul reactiei dorite se produce o alta relatie. presiunea si concentratia data.180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena. De aceea. reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei. De aceea. Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme). cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O.8 – 10.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO. ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru.12 kcal/mol unde: 21.57. aceasta luand adeseori un caracter exploziv. Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului. concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii. reactia nu se produce. din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila. preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur. Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº.230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc. ca de exemplu reactiile de aditie. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor. cum se intampla practic in realitate. aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei.130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z.

dimpotriva la cresterea volumului. Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier. diluarea cu gaz inert nu este de dorit. Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. 4. catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot. De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. conform principiului lui Le Chatelier. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat.unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi. Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei). daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers. la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena. iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile). La reactiile continui. Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului. Totusi.[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii. Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior. . ramanand insa neschimbata situatia de echilibru. in cazul al doilea. Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie. eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura. Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie. folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul. echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata). chiar la temperatura ordinara. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff. Astfel. cataliza omogena are si o importanta biologica imensa. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). iar cele mai joase in jurul a . gradul de conversie creste cu marirea presiunii. Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung. Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. In cazul reactiilor care au loc discontinuu. Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde. Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). unor faze diferite. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor. minute. de la reactii care au loc practic instantaneu. Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena. Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k. este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii. O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare. Dupa cum reiese din definitie. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan).[A]. Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase. Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul. ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi.140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza). daca reactia este insotita de o micsorare a volumului.

Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de . Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen.). cu formare de negru de fum si hidrogen. reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol. Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2. adica aproape la jumatate. reformare etc. negrul de fum. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data. In afara de reactiile aratate mai sus. divizarea fluxurilor in jeturi. catalitica. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice. Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica. Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu. In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. sunt procedee de ardere partiala. utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. Ritmul de crestere al productiei de acetilena. Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. de ardere incompleta si completa. De exemplu. ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare. Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul. multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme. In cazul descopunerii metanului. din aceeasi materie prima. hidrogenul. in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza. Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena.

hidrogen si hidrocarburi. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC.48. acetilena se descompune cu explozie. in miezul flacarii. Ea poate sa se descompuna la presiuni normale. pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot. spre deosebire de cea a metanului. in prealabil comprimata la 2 at. . trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum. oxid de carbon. se fabrica. etan. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. intercalata in zona de ardere incompleta. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. hidroxid de fier (rugina). Pe langa conditia de mai sus. De asemenea. care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. Triacetilena este si mai periculoasa. ca de exemplu. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor. imediat dupa iesirea lor din arzator. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. carbune activ etc. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. permitand o mare economie de energie calorica. Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. prin depunerea lor pe o suprafata metalica. care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului. In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. descompunerea acetilenei. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare. este exoterma. care pot duce la stingerea flacarii. Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. sau din gazele de ardere interioara. negru de fum de canale. cu ejectoare etc. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. iar timpul de contact este in acest caz mai mare. Raportul oxigen/metan este de 0. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%. azot si portoxid de azot. initiind cu o scanteie electrica. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. Pe de alta parte. Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan. in special in momentul comprimarii sale. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. iar temperatura creste pana la 3000ºC. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. cu mai multe jeturi turbionare. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului. Negrul de fum de explozie. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. chiar diluata pana la 12% cu acetilena. In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. De asemenea. Reactia de descompunere a acetilenei. pentru a volatiliza substantele organice reziduale. acesta este bine cunoscut. Zona intermediara luminoasa. Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive. Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie.05 – 0. In instalatiile industriale. negru de fum colectat in gaze de ardere. asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). asezate in directii perpendiculare. viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. cu fanta. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. bioxid de carbon. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare. Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara. hidrogen.

direct in zona focurilor.1100ºC in zona de radiatie). Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil. In plus. Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta. prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). fiind produse ale unei arderi incomplete. Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile). 2. Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul. Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune. . Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului.Gazele de ardere care ies din cuptor. Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza. Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate. precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor. De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari. tensiunile termica care apar in materialul tevilor. In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta. datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei. dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa. Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului. descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 . In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate. actiunea corozica a produsului din tevi. inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert. dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza). Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile.850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice).

cat si pentru eliminarea caldurii de reactie. Pentru a nu se forma amestecuri explozive. In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere. bicromati. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. Astfel. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. In general la presiunea si temperatura ordinara. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa.35 kcal/mol. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur. pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. Uneori. cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere. timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. creste considerabil viteza de reactie. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot. clor) sau solizi (nichel. greu de separat.460 kcal/mol. exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere.02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen.8ºC). 542ºC in cazul etilenei. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie.Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul. In faza gazoasa. Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei. fie deasupra limitei superioare. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere. argint. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila. un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi.). cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi. bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie. Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1). In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie. Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. Exista o corelatie stransa intre temperatura. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = . Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. cum ar fi dicloretanul. in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1. Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti. Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. Cantitati de 0. Din punct de vedere termodinamic. apa oxigenata etc. Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti. substante puternic explozive. In unele cazuri insa. saruri topite etc. fie pentru a da anhidrica acetica. 553ºC pentru xilen etc. Odata cu cresterea temperaturii sistemului. generandu-se in acest fel abur. In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC. raportul suprafata/volum al reactorului etc. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer. posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. permanganat de potasiu. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer. aceasta putand lua un caracter exploziv. de timpul de contact. In cazul oxidarilor in faza lichida. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = . lichizi sau solizi. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen. cupru. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen. saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. bioxid de mangan. Totusi.

Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. fier. De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 . la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen. In cazul hidrogenarii grasimilor. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon. in care se barboteaza aer sau oxigenn. lichida sau mixta.Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC. intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente. cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor. fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori. in faza de vapori. 3. In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. oxid de crom.110ºC. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie. masa de reactie devine exploziva. aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza. iar presiunea poate ajunge pana la 100 at.140ºC. paladiu). Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici. care distila intre 200 si 400ºC. In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. De asemenea. cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare. temperatura de lucru este de 250 – 260°C. Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic. Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie. In faza gazoasa. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa. La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. obtinerea izooctanului din diizobutilena. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie. reducerea nitrobenzenului in anilina etc. realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol. pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. iar consumul de acetona este mai mare. oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. Aceasta mareste pericolul de incendiu. iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut. Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de . Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan). Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire.

Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu. Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie. largind intervalul. respectiv a alcoolului.2%). pentru limita efectelor eventualelor explozii. Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). ceea ce face ca in atmosfera deschisa. Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3). Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica. a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. Combinatiile nesaturate pot da insa. respectiv de oxigen. oxizi metalici si saruri ale metalelor. In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice. Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant. Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale. la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori. Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel.circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. kiselurg etc. este posibila formarea de amestecuri explozive. fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF). In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH. Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. brom. 4. hidrogenul sa se risipeasca usor. Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. ele pot fi clasificate. In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. oxidul de cobalt la 400°C. limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. La reactiile de substitutie. . reactiile de halogenare sunt exoterme. Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. In special catalizatorul nichel Raney.SO3H. Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct. Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu. Astfel.). Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte. In general. datorita patrunderii aerului. Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. iodhidric (HI). caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. clorhidric (HCl). Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. iod si in rare cazuri cu flour. iar oxidul de crom la peste 500°C). Amestecul de hidrogen si aer. Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune. Este foarte activ din punct de vedere chimic. Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. bromurare si iodurare. bromhidric (HBr). obtinerea clorurii de vinil. cat si de substitutie. au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. fabricarea clorurii de metil. clorurare. Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. dupa natura agentului de halogenare. In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton. . in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului. iar greutatea depaseste 200 t. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. in reactii de fluorurare.

obtinuta de la clorurarea alcoolului. in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu). efectul termic al reactiei este atat de puternic. substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric.5˚C. se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). cloroform. Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum. plumb sau nichel. Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C. De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). . din otel. la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc. carbunele. orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C. De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor. Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. Astfel. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata.La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie. clorura de cupru (CuCl2). reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu. Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici. fonta silicioasa. cand se lucreaza in mediu anhidru. care pot forma cu aerul amestecuri explozive. Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. prin acumularea caldurii de reactie. Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm). Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug. Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C. dispuse in jurul sursei luminoase. La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate. ceramica sau tantal. azotul sau acid clorhidric. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . procesul prin care se introduce grupa nitro (. Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili.5 – 55%. In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit. fie prin diluare cu gaze inerte. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. in general. cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu. clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. Pentru clorura de etil limitele sunt 7. mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. Astfel la distilarea fractiei uleioase. In cazul reactiilor de fluorurare directa. Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice. cum ar fi tetraclorura de carbon. In faza lichida. In schimb. Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul. 5. diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. in caz de accidente. fierul etc. Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol. Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. extrem de coroziv. Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor. ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat. sulfura de carbon.NO2) legata de un atom de carbon. incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. Ori. cracare). C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart.

astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic. ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara. Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul. Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici. prim emulsionarea amestecului de reactie. Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat.si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri.302 kcal/kg ΔH = . Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1. In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta. reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta. Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat. intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen. aceasta acumulare poate produce. Procese de polimerizare . acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic. Chiar in cazul neaparitiei fisurilor. Realizarea unei viteze de reactie potrivite.382 kcal/kg ΔH = .3. la temperaturi joase. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3. 6. Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum. La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. sulfatul acid de sodiu (NaHSO4). Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc. din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei. acid sulfuric (H2SO4). decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi. Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta. ΔHglobal = ΔHsulf. Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C). ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel. anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica. so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = . La sulfonarea in faza lichida. explozii violente. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare. Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor.507 kcal/kg ΔH = . Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete. Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate. 7. acidul clorsulfuric (ClSO3H). In general.In general. astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii. la o noua ridicare a temperaturii. a produselor farmaceutice si a detergentilor. ei constituind materii prime in industria materiilor colorante. Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon. Acidul sulfuric diluat insa.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie. a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie.5-benzen-trisulfonic. depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor. cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. Reactia de nitrare are loc in ambele faze.

In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie. pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori. persulfat de sodiu. + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare. prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor. in general.0 4 – 22. Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at. Avand loc o micsorare apreciabila de volum. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0. amil-sodiu) etc. camine de canalizare. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori. axul pompelor. Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. Acesti compusi se consuma in cursul reactiei. Radicalii liberi. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata. hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34. Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → . deschiderea supapelor de siguranta.4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase. pistoanelor. peroxid de lauroil. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l. Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme. Se spune ca reactia sa “ambalat”.. derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu. Astfel. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari. gropi etc.5 – 13.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. reactoarelor.COO. neetanseitati la imbinarile conductelor. Anumite reactii de polimerizare. Polimerizarea are o deosebita importanta practica. avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. in solutie. care actioneaza la randul lor mai departe. putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. initiatori ai lantului. Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil.0 2. → 2C6H5. procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc. peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5. Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile. azo-derivati. aceasta variaza in limite mari. cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent.1 2 – 44. ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini.97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul. In ceea ce priveste temperatura de reactie. procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare. au loc la presiuni pana la 2000 at. in canale de conducte.0 2 – 11. Astfel. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. intrucat aceasta polimerizeaza . Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. compresoarelor). putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata.CH – CH2 .Prin polimerizare se intelege. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l. hidroperoxizid de butil tertiar).] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC. in suspensie si in emulsie. apa oxigenata).

cum este cazul polietilenei de inalta presiune. temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. creta. denumita “punct de descompunere exoterma”. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. acid fluorhidric.5 at duce la formarea izooctanului. In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase.50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. Astfel. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune. totusi unele din ele sunt inevitabile. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur. datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 . Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. Reactia are loc cu degajare de caldura. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. persulfat de potasiu. sodiu metalic. Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena. Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. stirenului etc. Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. petrol. prin sulfonarea caruia. . In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. Peste o anumita temperatura. “Ambalarea” reactiei. in timpul unei descompuneri. Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. acid fosforic sau clorura de aluminiu). adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. descompunerea are loc la 100ºC. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. In plus. Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului. intrucat uleiurile fiind substante combustibile. Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor. 8. capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense. Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. De asemenea. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. parafina etc. formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. initiatorii se dizolva in uleiuri. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”. In anumite reactii de polimerizare. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. Pericolul in acest caz creste. slabindu-i rezistenta mecanica. benzen. de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. Astfel. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. in cazul peroxidului de tertiar butil. cauciuc. Viteza de propagare a reactiei creste mult. Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei.cu explozie. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. datorita exotermicitatii acestor reactii. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. a moleculelor izoparafine sau aromate. peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC. cum reactia este insotita de caldura. Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori.

O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva. la depasirea careia se produce transformarea exploziva. Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg. mediul fiind necoroziv. La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. care dupa condensare se recircula. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at. este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare. avand o solubilitate reciproca redusa. Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . cartuselor. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie. semnalizatoarelor etc. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor. oteluri aliate cu crom. propilena. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. De asemenea. toluen etc. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan. sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane.300ºC si presiunea de 60 – 65 at. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor. fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. Pentru ficare exploziv. . Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . Generalitati O substanta chimica sau un amestec se poate considera exploziv.90ºC si presiunea atmosferica. insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. hartia. Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare. ca initiator de reactie. In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. Hastelloy. La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate. Capitolul XIX Substante explozive 1. 2. La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. lemnul). Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric. Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. Astfel. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. acumularea caldurii de reactie. Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive. izo-butilena etc. Astfel. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala. Spre deosebire de acidul liber. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile.) si fractiuni lichide (benzen. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia. in cazul folosirii clorurii de aluminiu. In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. extrem de rapid. caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. care produc un lucru mecanic de distrugere. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare.In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu. in conditiile date. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita.

indeosebi la temperatura de 10 . ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful. Fiind o combinatie extrem de nestabila. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. usor solubila in apa. 3. bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3).44 – 1. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie. Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. 42% azotat de amoniu.Prin incalzirea cloratului de potasiu. precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari. sau la incalzire. azotatul de amoniu este cel mai raspandit.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. de structura monolitica. Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn). Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC. In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. explodeaza prin simpla lovire. care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea. Azotatul de amoniu. densitate. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase.79 g/ml in functie de temperatura. Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. transportul si depozitarea. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. transformandu-se intr-un produs solid. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. 14% nitroderivati. acesta se topeste si incepe sa se descompuna. modificatie cristalina. stare fizica. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. Datorita oxigenului pe care-l degaja. Dintre sarurile de amoniu. spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul. bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. In urma recomandarilor facute. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2). De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. Cu. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. Ni. Partial. datorita grupei NH4+. . azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. Pb. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica. el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. zaharul etc. Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu. Greutatea sa specifica variaza intre 1. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil. Astfel. acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi. aglomerat. ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante. fosforul. Zn. Dupa un timp de depozitare. bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina.

. Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). cand gazele de descompunere au ars cu explozie. Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere. Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. Astfel. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv. la o temperatura in jur de 500ºC. Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu. amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii. dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. care nu se aprinde daca nu este tasata. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu. un azotat de amoniu absolut anhidru. viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. aceste gaze degajate se aprind. Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata. fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie. Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea.1 – 0.Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. iar aproape de 170ºC. nu se descompune nici la 300ºC. deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC. se topeste complet devenind un lichid vascos. Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. Asa cum s-a indicat mai sus. Intr-adevar. sub vid inaintat (10-5 mm Hg). (4). Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2). Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent. dar fara explozie. Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. ci bioxidul de azot si apa. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). Intr-adevar. reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. care duce la autoaprinderea sistemului. Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. iar descompunerea devine violenta.2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia. cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. devenind violenta la 260ºC. Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu. In alte incercari. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. mai tarziu brun-roscati (NO2). ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. (3). Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu. fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic. Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate. La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO). dupa care urmeaza o explozie. obtinut prin sublimare. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot.

seminte de bumbac.5 ori mai usor decat acesta. datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu.6 din conductibilitatea cuprului. energie mecanica (frecare. In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. Astfel. Cu . formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric. In aer. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. Astfel. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective. amidon. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%). autoaprinderea gazelor formate).150ºC. aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire. soc). care in prezenta unui oxidant puternic. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. in cadrul experientelor facuta. energie electrica. Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. acesta se aprinde si arde energetic. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii.. dar foarte compact.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. In general. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. izbire. Mg etc. paie etc. ci este mata. Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu. in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii. lovire. la temperatura de explozie de 1236ºC. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at. aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. In afara de cablurile electrice. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si. lignit. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot. o ardere obisnuita a azotatului de amoniu. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). prezenta substantelor organice etc. In momentul exploziei. de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata.) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale. coji de alune. Pulberea de aluminiu In stare libera. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. Zn. lemn de stejar. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 . Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice.7 si cu o stralucire alb-arginitie.5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. Oxizii de azot formati in prima faza. reprezinta 985 litri. Din aceasta cauza. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. Temperatura de topire este de 659ºC. care reprezinta 0. Pentru comparatie. Se pare ca. Capitolul XX Pulberi metalice 1. Fiind in acelasi timp de 3. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. radiatia flacarii. Cu. otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC. Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica. au calitati mecanice exceptionale. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at. Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice. Important din acest punct de vedere este duraluminiul. reactioneaza cu carbonul. cu o flacara vie de culoare deschisa.

In afara de intrebuintarea la sudura. . In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. arde cu o flacara albastruie. V etc. chiar diluate. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului. iar cu iodul numai prin incalzire. Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. cadmiu etc. sulf. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil. Bromura de aluminiu. in curs de aparitie. In stare pura. Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. Din aceasta cauza. Sulfura de aluminiu. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu. Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila. Din aceasta cauza. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. intrucat la temperaturile ce se dezvolta. chiar pentru particule mai grosiere. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului. La temperaturi inalte. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului. cu dimensiunile de 60 – 90 μ. galeti. Mn. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2. apa este descompusa cu formare de gaz detonant. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur. 2. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen. se descompune in apa cu reactie violenta. ce serveste ca antidaunator agricol. Zincul se dizolva usor in acizi si baze. Dimpotriva. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. el devine maleabil si ductil.clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica. Incalzit la 100 – 150ºC. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ. ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3. folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84. plumb. prin incalzirea pana la incandescenta. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece. Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC. cu degajare de hidrogen. De asemenea. Temperatura de aprindere este de 190ºC. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa.8 kcal/mol). Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. ceea ce mareste pericolul de aprindere. restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric.). a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic. Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. Prin incalzire la circa 500ºC. aluminiul se combina cu azotul si carbonul. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. consta in a crea o detonatie in calea exploziei. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr. O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde.

cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. care se aprind cu usurinta in aer. cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. oxalati). granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. De asemenea. in prezenta unro solventi organici. tetraclorura de carbon. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente. Dintre combinatiile zincului. Aceasta capacitate. bromura de etil sau carbonati. au insusiri piroforice. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe. fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). O incalzire si mai puternica cu formare de metan. Pulberi cu granulatie fina (particule de 0. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat. metalul devine incandescent. Cobaltul are o duritate mai mare. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. . Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. sunt lichide cu miros neplacut. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. Fe. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). Combinatiile organice ale zincului. eventual sulful sau halogenul. ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. pericolul creste considerabil. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. Fierul. formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC. Astfel. bioxidul de carbon. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. ca metil-zincul si etilzincul. Apa este descompusa la temperaturi inalte. Co si Ni sunt atrase de magnet. care se pot aprinde cu explozie. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. In prezenta pulberii de sulf. Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori. metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul. se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ. Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). In general. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii. pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. De asemenea in stare pura. unde nu exista pericol de extindere a incendiului. In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul. Aceste metale sub forma de pulberi. Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. daca sunt prezenti. Astfel. separate din compozitiile lor (oxizi. care se manifesta cel mai mult la nichel. Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. Avand o suprafata specifica mare. talc sau grafit. Toate cele trei elemente din familia fierului. Astfel. 3.07 – 0. de exemplu. pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC.

La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu. Pastrat intr-un tub inchis. de var. ramane stabil. . la suprafata materialului combustibil.). care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie. din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare.impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. adica formarea din stratul peliculogen. Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS). formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4). de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare. Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna. Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile. In contact cu aerul insa se oxideaza lent.reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile. argila etc. impregnare. care fixeaza carbonul in materialul combustibil. . aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc. din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare.Produse termospumante.izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer. asemenea substante. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului. vopsire. Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere.Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2.incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. Ni(Co)4. . punand in libertate oxigenul. acid boric si borati etc. Expusa la aer. . Sub actiunea acidului sulfuric concentrat. intarziind astfel propagarea focului). . se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere. In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. . fie prin existenta unui strat protector de suprafata. Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul. Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta. cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc. dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: . necesar arderii. care pun in libertate amoniac). Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa. care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. . sub forma de carbune. fara a se aprinde. Produse care produc gaze stingatoare. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. sulfura de fier se oxideaza spontan. fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile. Substantele ignifuge. clorura de amoniu. Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC. el se aprinde.Produse solide cu actiune mecanica. folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . adica cu surse de aprinderem. Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece. Prin fierbere insa se descompune. Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat.Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura. Eficacitatea lor depinde in principal. Practic la noi in tara. substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura. sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire. initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm). Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica. de conditiile de aplicare. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. Oricare ar fi produsul ignifug. acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar. pe timpul arderii degaja gaze inerte. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare.

capabila sa asigure strabaterea stratului de fum. Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. Pentru ignifugarea materialelor textile. Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta. De exemplu. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere.5 – 0. Cerinta este ca la o presiune de 5 at. de gaze calde.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m². Desi are greutatea specifica supraunitara. Un litru de apa. in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact. Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. dispersat si pulverizat (ceata). Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest. datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m². Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea. Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. Totusi. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere. actiunea mecanica. este ieftina si usor de procurat.6 mm. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei. produselor din lemn si materialelor textile” (C. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza. cantitatea refulata este de multe ori considerabila. talc). produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata. pentru ca. Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde. Apa imbunatatita chimic . Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor. pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. are mare putere de racire si este nevatamatoare. la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². iar un diametru al picaturilor de 0. Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax. cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. 58 . de flacari. in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului. Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic. 3. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. in acest caz. incendiat. Ea se prezinta sub forma lichida. Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0. Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica. Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului. diatomita. Capitolul XXII Agenti de stingere 1.70). de exemplu la 10ºC. jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. 2. la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi. Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact.

cationactive). Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. coeficient de infoiere. Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera.15 kgf/mm3. proportia de spumant si apa. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC. din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. in principal. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. care reduce tensiunea superficiala a apei. 5. Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica). Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. Efectele de stingere.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie.10 – 0. de obicei. Pentru stingatoare. care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica. presiunea apei. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar. Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. Ca substanta stabilitzatoare. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). persistenta. extrasul de lemn dulce. ca si pe separarea lichidului din spuma. spumantii pe baza de albumine etc. Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. format din sulfat de aluminiu. ea avand o greutate specifica de 0. bicarbonat de sodiu si stabilizatori. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit. Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. iar cea bazica. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. care se evapora prin absorbtie de caldura. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse. Se poate folosi ca agent stingator. densitate. criterii care care. Coeficientul de infoiere = ___V ___. Proprietatile agentilor de umectare depind. Acestea. dupa o anumita reteta. inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. de fapt stau la baza clasificarii lor. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. aderenta. agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime. conform instructiunilor care insotesc produsul. Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. timp de stingere minim etc. care difera de la tara la tara. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa. de natura chimica si de structura moleculelor. saponina. In general se folosesc solutii de 1 – 2 %. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. temperatura etc. . in general apa. 4. una din urmatoarele substante: glucoza. cu ajutorul unor generatoare speciale. VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate. Dupa aceste criterii. necesara evaporarii apei. se intrebuinteaza. de inabusire si de izolare. Praful este format dintr-un amestec. acolo unde exista deja. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere.

datorita apei pe care o contine.976 kg.08 1. Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica. Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea). Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica. Tabela 20 Presiunea.30 1. Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul. deci este mai greu decat aerul.53.16 1. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa. spuma mecanica se obtine din 92% aer. CO2 poate fi solid. La o temperatura de – 56. al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l).).75 0. La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite.98 0.07 1. Nu arde si nici nu intretine arderea. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere. Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta. lipsa actiunii corosive. lichid sau gazos. unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. in special prin efectul de racire.). greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC . coridoare.34 1. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc. Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective. inlaturarea coroziunii etc.34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza. Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa.5ºC.45 at. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma. solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii.06 25.95 57.34 Volumul specific l/kg 0.03 0.10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31.77 0.50 99. Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge.35 19. Fenomenul se numeste detenta. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6.97 1. care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor. Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate. Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere. Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid. din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel. In tabela 20 sunt date presiunile. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus.2ºC si la o presiune de 5. . Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide. sub forma de zapada carbonica. proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor. printr-o teava generatoare de spuma.50 73.93 0. in urma unui proces de degradare cu acizi minerali.20 . la 760 mm kg.02 1. de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale.4 Presiunea kg/cm² 13. bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1. Se dizolva usor in apa. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0. Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica.75 1. la diferite temperaturi. 5000 litri. calele navelor.86 0. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata. in principal.46 61. este de – 78. pe inabusirea focarului.Spuma are o conductibilitate termica redusa.99 34. de diferite debite (2500 litri. dintr-o tesatura de ochiuri.00 Greutatea specifica kg/l 1. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna.5 – 3 m). neutralizare si stabilizare cu substante chimice. tunele de cabluri etc.54 44. 6% apa si 2 % spumant. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma). In general. greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii.30 . antrenata de un curent de aer. 10000 litri pe minut). usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite. Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor.92 0.

Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. . Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu. o mare importanta are gradul de puritate a acestuia. transformatoare. Se mai utilizeaza ca agent de stingere. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora. abia 2% in volum. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura.C.C. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus. transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe.. paie etc.C.B. la stingerea incendiilor de instalatii electrice. care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii. nu se deterioreaza la consevare indelungata.Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise. folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu. In medie. este rau conductor de electricitate.E. fac ca pulberile stingatoare. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg). Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul. inodor si mai usor ca aerul. sulf.B. pentru ca in incaperile inchise. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg). chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu.C. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere. Cea de-a treia teorie.D. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare. Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor.4%. Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential.. magneziu. considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora.). proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa. diferiti produsi ai borului etc. de ardere. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare. In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu. pulberi stingatoare A. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie. se formeaza electricitate statica. la instalatii si aparate electrice. 7.5 si 3%. sulfat de amoniu. in volum.E.E. carbonat de sodiu.E. fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. asupra flacarilor. rezultati prin descompunerea termica a pulberii. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa. carbuni. la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2. potasiu. ca pentru stingerea incendiilor. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0. ajutaje. metale reactive (sodiu. In general. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant. la stingerea incendiilor in calele navelor. cea mai veche de altfel. in urma descompunerii pulberii. titan. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile. in industria petroliera.. insa considera factor esential formarea stratului protector. prin frecare de conducte. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere.26 kg bioxid de carbon. de tipul B. La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste. se refera la actiunea componentilor. pulberi stingatoare A.. prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita. Rezultatele excelente. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse. kaliu etc. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn. denumita “pulvogen”. la generatoarele de curent. uree. Prima teorie. Bioxidul de carbon. Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%. In medie se poate admite.. concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta. b) Azotul este un gaz incolor. muzee etc. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii.

brom). neuniformitatea granulatiei.Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. fluor. care constituie unitatea de masa a produsului. In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul. Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr). Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici. de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite. trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa. . nu da rezultate. Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata. . pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. autovehicule. Ca agenti de stingere. fluor etc. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea. Capitolul XXIII Substante toxice 1. a treia de Cl si a patra de Br. brom. De asemenea. fiziologice.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje. restul halonilor halogenati sunt mai eficace.cea de-a doua de F. care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. De exemplu. In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%. stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt. in strainatate. Printre factorii cei mai importanti se citeaza: .. Halonii la contactul cu flacarile. alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. Efectul de stingere al halonilor se bazeaza. Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”. dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata. elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor. Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului.prima cifra arata numarul de atomi de C. bordul avioanelor si salile masinilor navelor. Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. lemnul incandescent etc.). . 8. Printre calitatile chimice se enumera. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate. . Cifrele se refera la compozitia halonilor. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. instalatiile electice. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211. intr-un timp minim. chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata.granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. In general ea se exprima in cm²/g. in principal. chimice. Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen.suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. fizice. . anumiti haloni pot degaja substante toxice. automoatoarele de cale ferata. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp). Oxidul de carbon In timpul incendiului. CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar. aglomerarea. ca produse ale arderii. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare. cum sunt tabla de otel. In ultimul timp. Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ. Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g. Fiecare halon este reprezenta de un numar. deci cu caldura. cazanele de topit ceruri. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor.

in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu.0834 mg/1 aer. Este incolor. apar batai de inima. respiratie din ce in ce mai adanca. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare.19% din scoarta pamantului. iar la 10% moartea. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol.0350 mg/l aer. instabilitate. Clorul ataca caile respiratorii. la simptomele aratate mai sus.5 – 1 ora. a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat. Se gaseste in natura ocupand 0. Aceste presiuni. pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina. In cazul intoxicatiilor mai grave. pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie. 2. din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare. prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0. iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute.001 – 0. In urma unei intoxicari grave.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina.80 mg/l aer provoaca moartea in 0.00834 mg/1 aer. Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea. materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie. a clorurilor metalice si nemetalice. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica. Se recomanda repaos absolut. . de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata. La o intoxicare mai usoara.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa. accidentatul isi pierde cunostinta. reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe. fata se inroseste. cu miros puternic iritant.). La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC. incolor si indor. se produc efecte iritante. irita si paralizeaza caile de respiratorii. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. dand carboxihemoglobina. .52 fata de aer 1). de 4 – 8% palpitatii. se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta.6 volume clor). glicerina.0. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. O intoxicatie usoara provoaca ameteli. Se foloseste si in industria textila. pupilele se maresc. . cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1. clorul are multiple intrebuintari. In general. fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. . in pivnitele de vin etc.41 (raportat la aer). Oxidul de carbon este un gaz insipid. se degaja miros neplacut. pricinuieste tuse puternica.de la 0.5 ore.01 mg Cl2/1 aer. cu o greutate specifica de 2. . simptome dupa 1 – 2 ore. O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap. Fata devine palida. Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor. Concentratia maxima admisa de STAS. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni. un volum de apa dizolvand 2. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului. Daca nu se iau masuri urgente. fara a mai reactiona la lumina. iar la 75 – 80% survine moartea. fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins. o concentratie mai mare de 0. insa in cantitate mare. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: . ameteli. In industria anorganica. .de la 0. eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen. O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare. cu care se combina. intensificarea batailor inimii. fungicidelor si ierbicidelor. pulsatii la tample. pentru halele de fabricatie este de 0. vomitari. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa. dupa ce trece printr-o stare similara cu betia.2. slabirea accentuata a muschilor etc. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului.de la 0. In unele intreprinderi. dizolvantiilor si impregnantilor. Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant. etil-glicol etc. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. CO se utilizeaza in procesul de fabricatie. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0.0111 mg/1 aer. Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap. la o concentratie de 10% lumanarea se stinge.0. la fabricarea insecticidelor. pe cand la o intoxicare grava. 3.006 mg/1 aer.967 fata de 1).

rolan etc. Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara. ameteli. ape minerale si gaze naturale. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului.) ca si la descompunerea materialelor organice. a rasinilor polimetacrilice. la fabricarea nitrilului acrilic. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant. De asemenea. gatului. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat.efectuarea unei puternice oxigenari. Este interzis sa se faca respiratie artificiala. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer. o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. Ionul CN. ca masura de prim ajutor. Cea mai frecventa este intoxicarea grava. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. se constata dureri de cap. mansetele. tulburari nervoase cu oboseala generala. . Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii. inflamabil. In caz de otravire cu clor. nu exista fenomene de acumulare. cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea. Inhalarea a 300 mg/m3. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit.. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica.06 g. iritarea cailor respiratorii si a limbii. . rafinarea uleiurilor etc. Pentru usurarea respiratiei. intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat. Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice. Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant. . Prin micsorarea contratiei ventricolelor. o oboseala intensa. la incetarea vasoconstrictiei. semne oculare (conjuctivita. printr-o respiratie artificiala. uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor. El este foarte toxic. Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului. in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi. I se desface gulerul. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare. 5.7ºC. . manifestata sub forma de ameteli. din care cauza se produc pierderea constiintei. apare mirosul de migdale amare la expiratie. o acclerare a batailor inimii. mai repede sau mai incet. care duc la cresterea nevoii de oxigen. accese violente de tuse etc. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. la inghitire. secretii mucopurulente. la concentratii mari. Ca simptome nervoase apar: agitatia. Datorita toxicitatii sale. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana. crampe. Toxicitatea prin piele este mai redusa. la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora.scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata. miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter. In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: . Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN. chiar in proportie mica. incat acesta nu-si mai poate indeplini functia. dureri de cap. ce mascheaza pericolul. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. uscarea mucoasei. care devine permeabila pentru apa. Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. mancarimi etc. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. mai greu decat aerul. 4.administrarea de anticianuri specifice. exploziv si toxic. batai de inima in mod neregulat. Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala. La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile. transpiratii abundente. inflamarea corneei. Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea.) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. convulsii tonice. insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea. care duc la moarte in 1 – 2 minute. se reduce si mai mult hranirea creierului. precum si in toate locurile unde poate fi jenat. in decurs de 5 minute provoaca moartea. El trebuie invelit cu o patura. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic. nelinistea si pierderea constiintei. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante. Ea provoaca neliniste. Cu exceptia cazurilor de moarte subita. Doza mortala pentru un om este 0.Inspirat impreuna cu aerul.).intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism. greturi. deprimare. el produce un efect coroziv asupra membranei volumului.

oboseala.78ºC. Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului.6. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange. Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare. Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice.597). 7. este format din particule nearse. Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor. Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3. Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale . Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea. vapori si gaze. Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde. O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere. cu degajare de fosgen. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata. Folosirea tetraclorurii de carbon. Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti. iar concentratia maxima admisibila de 0. o degajare de 0. Amoniacul este foarte caustic. produce indispozitii. distruge ficatul si rinichii. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori. Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere. NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. 8. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. in faza de sublimare.5 mg/m3. care constituie complicatii tardive. In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon. ameteli. 10. 9. Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte. Amoniacul este un gaz incolor. mai usor decat aerul (densitate 0. iritarea ochilor si a cailor respiratorii. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar. respiratie grea. se lichefiaza la . tricoletilena etc. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave. Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata. Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale.33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu. Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0. El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica.007 kg/h fosgen. La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen. In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform.009 mg/l. Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu.

produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor .Materialul si substanta care arde Lemn Hartie. paie. fan Titei.