NOTIUNI DE FIZICA SI CHIMIE PENTRU POMPIERI Editat de col. ing. Pompiliu Balulescu, ing. Vasile Calinescu, ing.

Corneliu Iorgulescu si ing. Valeriu Macris Comandamentul Pompierilor Bucuresti 1971 CUPRINS PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura pag. 5 2. Producerea si masurarea caldurii pag. 5 3. Caldura specifica a corpurilor pag. 6 4. Puterea calorifica pag. 7 5. Sarcina de incendiu pag. 8 6. Termometria (masurarea temperaturilor) 7. Termometre pag. 10 8. Procedee speciale de masurare a temperaturii 9. Scari termometrice pag. 11 10. Calorimetria. Principii calorimetrice

pag. 9 pag. 10 pag. 12

Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Topirea si vaporizarea pag. 13 2. Legile transformarilor de stare a corpurilor pag. 14 3. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare pag. 14 4. Lichefierea si solidificarea pag. 15 5. Simboluri, formule, unitati de masura pag. 15 6. Aplicatii in protectia contra incendiilor pag. 16 Capitolul III Dilatarea corpurilor 1. Dilatarea liniara pag. 16 2. Aplicatii ale dilatatiei pag. 18 3. Releul termic cu lama bimetalica 4. Detectoare termice pag. 18

pag. 18

Capitolul IV Legile gazelor 1. Generalitati pag. 19 2. Legea Boyle-Mariotte pag. 19 3. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) 4. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) 5. Teoria cinetico-moleculara a gazelor pag. 21 6. Legea gazelor perfecte pag. 22 7. Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta 8 . Gaze reale pag. 23 Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Generalitati pag. 24 2. Transmiterea caldurii prin conductie 3. Transmiterea caldurii prin convectie 4. Transmiterea caldurii prin radiatie 5. Cazul general de transmitere a caldurii Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. Cazanul de abur pag. 28 2. Turbina cu abur pag. 29 3. Termoficare pag. 29 4. Motorul cu ardere interna pag. 29 5. Compresorul pag. 30 PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA

pag. 20 pag. 20 pag. 23

pag. 24 pag. 26 pag. 26 pag. 27

Capitolul VII Electrostatica 1. Obiectul electrostaticii pag. 30 2. Izolanti si conductori pag. 31 3. Explicarea fenomenelor de electrizare pag. 31 4. Felurile electrizarii pag. 32 5. Legea lui Coulomb pag. 32 6. Distributia electricitatii pe conductori pag. 33 7. Campul electric pag. 33 8. Potentialul electric pag. 34 9. Capacitatea electrica pag. 34 10. Condensatorul electric pag. 35 11. Electricitatea atmosferica pag. 35 12. Electricitatea statica in industrie pag. 36 Capitolul VIII Electrodinamica 1. Curentul electric pag. 38 2. Forta electromotoare. Tensiunea electrica. Diferenta de potential pag. 38 3. Intensitatea curentului electric pag. 39 4. Rezistenta electrica pag. 39 5. Legile curentului electric a) Legea lui Ohm pag. 40 b) Legile lui Kirchof pag. 40 c) Legea lui Joule-Lenz pag. 41 6. Energia electrica si puterea pag. 42 7. Efectele curentului electric pag. 42 8. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici a) Scurtcircuitul pag. 44 b) Arcul electric pag. 44 9. Aparate de protectie a) Sigurante electrice pag. 44 b) Intrerupatoare automate pag. 46 10. Corpuri de iluminat pentru diferite medii pag. 47 11. Curentul electric in electroliti a) Electroliza pag. 47 b) Pile electrice pag. 48 c) Termoelemente pag. 49 12. Acumulatoare a) Descriere-functionare pag. 49 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor pag. 50 13. Ionizarea gazelor pag. 51 14. Semiconductori pag. 51 15. Detectoare de incendiu pag. 51 Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul pag. 52 2. Electromagneti pag. 54 3. Relee electrice pag. 54 4. Inductia electromagnetica pag. 54 5. Elemente principale de automatizare a) Traductoare pag. 55 b) Organe de executie si reglare pag. 55 Capitolul X Masini electrice 1. Generalitati pag. 56 2. Masini de curent alternativ pag. 56 3. Masini de curent continuu pag. 58 4. Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ pag. 58 5. Transformatoare si redresoare pag. 59 6. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. Unde electromagnetice pag. 61 2. Unde radio pag. 62 3. Circuite electrice oscilante pag. 62

pag. 60

4. Antene si propagarea undelor radiofonice Capitolul XII Electrocutarea pag. 64

pag. 63

PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. Obiectul rezistentei materialelor pag. 67 2. Fortele care actioneaza asupra constructiilor pag. 67 3. Eforturi unitare pag. 68 4. Deformatii pag. 68 5. Relatia dintre eforturile unitate si deformatii pag. 69 6. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor pag. 69 7. Elasticitatea pag. 70 8. Plasticitatea pag. 71 9. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor pag. 71 10. Ecruisarea pag. 71 11. Comportarea materialelor in timp pag. 71 12. Ruperea pag. 72 13. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice pag. 72 14. Disiparea energiei. Lucrul mecanic de deformatie pag. 72 15. Comportarea materialelor la solicitari dinamice pag. 73 16. Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie pag. 73 17. Efortul unitar admisibil. Coeficienti de siguranta pag. 74 Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. Metale folosite in constructii pag. 75 2. Lemnul. Produsele industriale fabricate din lemn pag. 76 3. Betonul. Materiale folosite in constructiile din beton simplu, beton armat si beton precomprimat 4. Materiale pentru zidarii pag. 78 5. Materiale pentru invelitori pag. 78 6. Materiale din polimeri pag. 79 7. Materiale pentru izolatii si finisaje pag. 79

pag. 77

Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc pag. 80 2. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului pag. 80 3. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte pag. 81 4. Studiul experimental al comportarii la foc. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Oxidarea pag. 83 2. Arderea pag. 84 3. Aprinderea pag. 86 4. Autoaprinderea pag. 86 5. Inflamarea pag. 87 6. Autoinflamarea pag. 87 7. Explozia pag. 87 8. Detonatia pag. 88 Capitolul XVII Reactii chimice 1. Ecuatii si formule chimice pag. 88 2. Echilibrul termodinamic pag. 89 3. Cinetica reactiei pag. 90 4. Catalizatori pag. 91 Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. Procese de descompunere termica pag. 92 2. Procese de oxidare pag. 94 3. Procese de hidrogenare pag. 96

pag. 81

4. Procese de halogenare pag. 97 5. Procese de nitrare pag. 98 6. Procese de sulfonare pag. 99 7. Procese de polimerizare pag. 99 8. Procese de alchilare pag. 101 Capitolul XIX Substante explozive 1. Generalitati pag. 102 2. Clorati pag. 102 3. Azotat de amoniu pag. 103 Capitolul XX Pulberi metalice 1. Pulberea de aluminiu pag. 105 2. Pulberea de zinc pag. 106 3. Pulberea de fier pag. 107 Capitolul XXI Ignifugarea pag. 108

Capitolul XXII Agenti de stingere 1. Apa (H2O) pag. 108 2. Apa usoara pag. 109 3. Apa imbunatatita chimic pag. 109 4. Aburul pag. 109 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica pag. 110 b) Spuma mecanica pag. 110 c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon pag. 111 b) Azotul pag. 111 7. Pulberi stingatoare pag. 112 8. Hidrocarburi halogenate pag. 112 Capitolul XXIII Substante toxice 1. Oxidul de carbon pag. 113 2. Bioxidul de carbon pag. 114 3. Clorul pag. 114 4. Acidul cianhidric pag. 114 5. Hidrogenul sulfurat pag. 115 6. Amoniacul pag. 115 7. Oxizii de azot pag. 115 8. Fosgenul pag. 115 9. Hidrocarburi halogenate pag. 116 10. Fumul pag. 116

pag. 110

PARTEA I CALDURA Capitolul I Notiuni fundamentale 1. Definitia caldurii. Temperatura Focul, una din cele mai vechi descoperiri ale omului, elementul care a insotit necontenit progresul umanitatii, devine deseori un factor de distrugere, aducator de nenorociri. Pentr a putea preveni si combate cu succes dezlantuirea fortelor potrivnice, este necesar sa fie cunoscute o serie de notiuni si manifestari, caracteristice proceselor termice. Spre deosebire de alte domenii ale fizicii care sunt mai putin accesibile, fenomenele legate de caldura sunt usor sesizabile, ele constituind o prezenta cotidiana in viata omului. Chiar daca nu se intuieste cu exactitate sensul lor fizic, notiunile de caldura, temperatura, fierbere etc. intra in vocabularul uzual, fiind folosite destul de corect de majoritatea oamenilor. Se impune insa o sistematizare a cunostintelor deja existente si, in acelasi timp, completarea acestora cu altele noi pentru a facilita intelegerea fenomenelor fizice care insotesc incendiul. Caldura este o forma de energie, o manifestare a starii de agitatie mecanica a moleculelor si atomilor unui corp. In mod absolut nu putem sesiza cu simturile noastre existenta cantitativa a acestei forme de energie, dar ne putem da seama de efectul ei in mod relativ, prin variatia temperaturii unui corp. Notiunile „cald” si „rece” ne sunt familiare si, prin urmare, se poate construi un sistem logic de cunostinte pornind de la anumite elemente concrete legate de aceste notiuni. Studiul caldurii si al transformarilor sale a inceput printr-o observatie atenta asupra naturii. Astfel, oamenii au putut constata ca topirea unei bucati de gheata se produce intotdeauna la o aceeasi stare termica, adia este tot atat de cald sau tot atat de rece ori de cate ori se topesc gheturile. Acceasi observatie este valabila si la fierberea apei. Pentru a putea caracteriza gradul de incalzire a unui corp a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura a fost necesar sa se adopte o notiune noua, aceea de temperatura. Intrucat cele doua strazi ale apei, mentionate mai sus – rece ca gheata si in stare de fierbere – apar intotdeauan in aceleasi conditii de temperatura, ele au fost alese drept etaloane pentru gradul de incalzire. Intervalul intre temperatura la care se topeste gheata si cea la care fierbe apa, a fost divizat in mod conventional, in 100 de parti. O asemenea fractiune de temperatura a primit denumirea de grad Celsius. Modul cum a fost stabilita practic aceasta unitate de masura va fi expus detaliat mai tarziu. Retinem deocamdata ca: - temperatura este marimea fizica ce caracterizeaza gradul de incalzire al unui corp si, - gradul Celsius (ºC) este o unitate de masura a temperaturii, aleasa in mod conventional; el reprezinta 1/100 din intervalul de temperatura situat intre punctul de topire al ghetii (considerat 0ºC) si punctul de fierbere al apei (considerat 100ºC). 2. Producerea si masurarea caldurii Pentru activitatea de prevenire si stingere a incendiilor este foarte important sa fie cunoscute principalele moduri de producere a caldurii si, in special, conditiile de acumulare a energiei termice, factorul de baza in crearea unui focar de incendiu. Distingem mai multe categorii de fenomene care pot favoriza aparitia unei concentrari de energie termica: - Reactiile termice exoterme, avand ca exponent principal reactiile de ardere (de oxidare), constituie cea mai frecventa cale de producere a caldurii si implicit cea mai raspandita cauza de incendiu. Putem diferentia reactii exotermice lente in care acumularea de caldura se produce intr-un timp mai indelungat sau reactii violente cu puternica degajare de caldura si lumina intr-un interval foarte scurt. - Trecerea curentului electric prin rezistente este insotita de aparitia unei anumite cantitati de caldura a carei valoare depinde de caracteristicile circuitului si ale curentului. Efectul caloric al curentului electric este tratat in mod detaliat in partea a II – a. - Transformarea lucrului mecanic prin frecare este insotita de asemenea de degajarea unei cantitati de caldura direct proportionala cu forta de frecare, cu timpul si cu viteza relativa a suprafetelor de contact. Acest fenomen se afla la originea a numeroase incendii izbucnite la transmisiile cu curele, la lagare de alunecare sau la diverse instalatii unde se freaca piese din materiale combustibile. Racirea unui corp cald, care se face prin cedare de caldura, poate duce la cresterea unui focar de incendiu in vecinatate, in masa unor materiale a caror temperatura de aprindere este inferioara temperaturii corpului care se raceste. Spre exemplu, o piesa scoasa de la forja, avand temperatura de cateva sute de grade, poate provoca aprinderea unui material combustibil peste care piesa ar fi aruncata.

Radiatia solara, consecinta a unor puternice reactii termonucleare, constituie cea mai importanta sursa de caldura, la scara sistemului solar. In anumite conditii radiatia solara poate determina aparitia unui incendiu. O serie de alte fenomene fizice, cum ar fi condensarea si solidificarea, sunt insotite de eliberarea unei cantitati importante de caldura, dar acestea nu prezinta importanta din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor. Pericolul de incendiu apare atunci cand exista o puternica degajare de caldura, intr-un timp scurt si intr-un volum restrans, fapt care nu permite raspandirea ei in spatiul inconjurator, favorizand crearea unor puncte calde, cu potential termic ridicat, care pot provoca aprinderea substantelor. Pentru a putea compara cantitatile de caldura produse in cursul diverselor transformari fizico-chimice este necesar sa se stabileasca o unitate pentru masurarea caldurii. Cantitatea de caldura, fiind o marime care masoara variatia energiei interne a unui corp, se va masura cu aceleasi unitati ca si energia, adica in joule (in sistemul international – S.I.). Trebuie mentionat ca folosirea unitatilor de energie mecanica la masurarea caldurii a fost introdusa relativ recent. Pana acum cativa ani, cantitatea de caldura se exprima in calorii, respectiv kilocalorii. Prin definitie, caloria este cantitatea de caldura necesara unui gram de apa distilata pentru a-si ridica temperatura cu un grad Celsius, de la 19,5 la 20,5ºC, la presiunea normala. Mentionam ca aceasta unitate nu face parte integranta din sistemul de unitati international, ea fiind o unitate tolerata. Intre unitatatea tolerata pentru masurarea caldurii (caloria – cal.) si unitatea de energie mecanica (joule – J) exista urmatoarea relatie de echivalenta: 1 cal = 4,1855 J. In practica mai pot fi intalnite si unitati multiplu ale caloriei: kilocaloria (kcal), megacaloria (Mcal), gigacaloria (Gcal) si teracaloria (Tcal). 1 kcal = 1000 cal. 1 Mcal = 106 cal. 1 Gcal = 109 cal. 1 Tcal = 1012 cal. 3. Caldura specifica a corpurilor Experimental s-a constat ca pentru a ridica cu acelasi numar de grade temperatura unor mase egale de corpuri diferite, sunt necesare cantitati diferite de caldura, adica unele corpuri se incalzesc mai usor, altele mai greu. Daca vom ceda aceeasi cantitate de caldura unui cub de otel si unuia de aluminiu, avand acceasi masa, se observa ca, dupa un anumit interval, temperatura aluminiului este mai ridicata decat cea a otelului. S-a stabilit ca fiecare corp poseda o constanta fizica ce caracterizeaza comportarea sa atunci cand primeste sau cedeaza caldura. Aceasta constanta a primit denumirea de caldura specifica si reprezinta cantitatea de caldura necesara pentru a ridica cu 1ºC temperatura unei unitati de masa (in cazul corpurilor solide sau lichide) ori de volum (in cazul gazelor). Caldura specifica se noteaza cu simbolul „c”. Numarul care exprima valoarea caldurii specifice variaza in functie de unitatile alese pentru masa si cantitatea de caldura. In sistemul international (SI) unitatea de masa este kilogramul, iar unitatea de caldura este joule; caldura specifica va avea deci ca unitate de masura joule/kilogram.grad (J/kg.grd). Daca se exprima cantitatea de caldura in calorii si masa in grame, caldura specifica va avea ca unitate de masura caloria/gram.grad [cal/g.grd.]. Caloria/gram.grad este caldura specifica a corpului a carui temperatura creste cu un grad cand primeste o cantitate de caldura egala cu calorie pentru fiecare gram. Conform definitiei caloriei, data anterior, rezulta caldura specifica a apei capa = 1 cal./g.grd, sau capa = 4185,5 J/kg.grd. Se observa ca pentru operativitatea calculului, in practica este mai usor sa se utilizeze caloria ca unitate a cantitatii de caldura, desi aceasta este o unitate toleranta. In tabela 1 sunt date valorile caldurii specifice ale catorva substante solide, lichide si gazoase. Caldura specifica a unui corp depinde de starea sa de agregare. Astfel un corp aflat in stare lichida (topit) are o caldura specifica mai mare decat in stare solida. Exemplu: cgheata = 0,5 cal/g.grd; capa = 1 cal/g.grd. Caldura specifica este in general variabila cu temperatura, in sensul ca pentru incalzirea unitatii de masa cu 1ºC la temperaturi scazute, de exemplu intre 5 si 6ºC, este necesara o alta cantitate de caldura decat pentru o incalzire de temperaturi mai ridicate, de exemplu intre 80 si 81ºC. Practic diferenta este foarte mica, astfel ca pentru calculele tehnice se poate aproxima o valoare constanta a caldurii specifice pentru intervale destul de mari de temperatura. Tabela 1 Calduri specifice

Tabela 2 Puterea calorifica medie a unor substante combustibile __J__ kg.5ºC 0ºC 20ºC 20ºC 0ºC 21 – 58ºC 100ºC 0 – 200ºC 15 – 100ºC 12 – 198ºC 13 – 207ºC 4.529 0.216 0. masurat in conditii normale.). Puterea calorifica inferioara sau efectiva (Hinf) reprezinta puterea calorifica din care s-a scazut cantitatea de caldura necesara pentru vaporizarea apei. benzina etc.grd 0.2025 3.8 1264 140 133 457 130 133 741 837 2038 4185 3976 2293 4712 1480 2214 2138 1762 994 847 14268 910 _cal_ g. Amanuntele de ordin chimic ale acestui proces nu reprezinta interes pentru moment.2175 0. deci cand apa din gazele de ardere este in stare lichida.031 0.27 0.34 0.Caldura specifica Substante Aluminiu Aur Beton Cupru Grafit Fier Mercur Nichel Plumb Platina Siliciu Sticla Gheata Apa Apa de mare Alcool etilic Amoniac Benzina Eter Petrol Vapori de apa Aer Bioxid de carbon Hidrogen Oxigen La sau intre temperaturile 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC .302 0. adica in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mare de 100ºC. Reactia de combinare a unui corp inflamabil cu oxigenul este numita reactia de oxidare sau combustie.177 0. Este cunoscut faptul ca orice corp combustibil poate fi aprins si continua sa arda intr-o atmosfera ce contine oxigen. Din punct de vedere termic atrage atentia faptul ca.11 0.487 1 0.21 – 0. Se poate deduce ca un material combustibil degaja o cantitate mai mare de caldura mai redusa de apa. Puterea calorifica Dupa cum s-a aratat anterior.192 0. Din punct de vedere fizic se deosebesc doua situatii distincte: .548 1.atunci cand exista oxigen suficient pentru ca tot combustibilul sa arda.4090 0.atunci cand arderea se face cu deficit de oxigen. cu alte cuvinte combustibilii sunt caracterizati prin puterea lor calorifica.20 0.511 0.256ºC + 760ºC 0ºC 210ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 0 – 100ºC 19 – 100ºC 0ºC 0ºC 17.421 0. corpurile degaja cantitati diferite de caldura. Experientele au demonstrat ca orice combustibil degaja o cantitate determinata de caldura. lemn.00067 0. In tabela 2 sunt indicate puterile calorifice ale unor combustibili larg utilizati. Puterea calorifica poate fi determinata experimental cu ajutorul unor metode calorimetrice sau poate fi calculata tinand seama de compozitia chimica a combustibilului. degajand caldura si radiatii luminoase.093 0.2375 0. Puterea calorifica superioara (Hsup) reprezinta caldura degajata in conditii cand produsele de ardere se gasesc la o temperatura mai mica de 100ºC. deci sa se asigure o combustie completa si .grd 910 129 880 – 1160 389 904 460 2. Ulterior se va reveni asupra arderii precizand o serie de detalii de natura chimica. Pot fi intalnite doua notiuni: putere calorifica superioara si putere calorifica inferioara. Puterea calorifica a unui combustibil reprezinta cantitatea de caldura produse prin arderea completa a unui kilogram de combustibil solid sau lichid sau prin arderea unui metru cub de gaz.032 0. necesare intelegerii acestui fenomen. prin ardere.95 0. adica are loc o combustie incompleta. cu degajare de funingine si flacari de culoare inchisa.0309 0.2175 .0319 0. Este cunoscut ca la arderea unui kilogram de carbuni se obtine o cantitate mai mare de caldura decat la arderea unui kilogram de lemne. dependenta numai de natura sa (carbune.126 0. Puterea calorifica se noteaza cu simbolul H si are ca unitate de masura kilocaloria/kilogram [kcal/kg]. una din principalele cai de obtinere a caldurii o constituie reactiile chimice exotermice. mai exact reactiile de ardere.03346 0.

Folosirea unor materiale necombustibile (aluminiu. perdele. Cantitatea de caldura ce poate fi dezvoltata prin arderea tuturor materialelor combustibile din spatiul respectiv este egala cu suma cantitatilor de caldura dezvoltate de fiecare combustibil in parte adica: Qtotal = Qlemn + Qteztile + Qhartie + . este compusa din tamplarie..3 5800 46 11000 20 4730 18. adica o cantitate de lemn.. Spre exemplu.000 kcal/kg este echivalent cu 2.. un kilogram de benzina cu puterea calorifica de 10.9 5000 33.8 3940 44 10600 18. q = Qtotal = ∑ miHi S S [kcal ] m² Aceasta marime a primit denumirea de sarcina de incendiu sau incarcare termica. Se poate face urmatorul rationament: daca fiecare kilogram dintr-un material combustibil dezvolta o cantitate de caldura H kcal. compartimentari combustibile etc.Combustibilul Amidon Benzina Bumbac Carton Cauciuc Celuloid Cereale Cocs Fan Puterea calorifica 105 J/kg kcal/kg 16. avand puterea calorifica H = 4000 kcal/kg. sarcinile de incendii din diferite spatii sau obiective vor fi exprimate in kg.3 – 10.8 4500 16.8 10000 17. sticla s.5 kg lemn. Sarcina de incendiu este imobila. folosind formula Q = m ∙ H [kcal] se poate scrie: Qtotal = mlemn ∙ Hlemn + mtextile ∙ Htextile + mhartie ∙ Hhartie + ..6 – 16. considerate a fi uniform repartizate pe suprafata incaperii.5 4200 16. carti. intr-o incapere unde se afla m kg de combustibil care arde se va degaja o cantitate de caldura: Q = m ∙ H [kcal] In realitate intr-o incapere de locuit sau spatiu de productie nu se afla un singur fel de material combustibil ci mai multe (mobila.lemn/m2. Se poate deosebi o sarcina de incendiu mobila si una imobila. Sarcina de incendiu Puterea calorifica a materialelor combustibile prezinta o importanta deosebita pentru aprecierea pericolului de incendiu intr-un obiectiv. Aceasta suma poate fi exprimata sub forma: Qtotal = ∑ mi ∙ Hi [kcal] unde mi este masa unui material combustibil si Hi – puterea calorifica a materialului respectiv. sau.a.. In practica.)... dand nastere unei temperaturi ridicate.5 7930 34. pentru usurinta aprecierilor comparative. Obtinem astfel o marime care reprezinta cantitatea de de caldura pe metru patrat.8 45500 16.8 4000 41. Pentru a rezolva problema este suficient sa se raporteze cantitatea de caldura dezvoltata la suprafata obiectivului respectiv..6 8000 14. la cladirile masive.5 1500 – 2500 12. pana la 80 kglemn/m² pentru constructiile din material lemnos. sau daca se disperseaza intr-o mare hala industriala fara a provoca pagube insemnate. Ea este dependenta de tipul constructiei putand varia de la 10 kglemn/m² pentru cladirile masive.8 4000 * In functie de esenta lemnului 5.. lichide combustibile etc. Se poate scrie deci echivalentul – lemn al sarcinii de incendiu: Mlemn = _mi ∙ Hi__ S ∙ Hlemn [kglemn] m² Utilizand acest indice (Mlemn).. existand posibilitatea unor aprecieri comparative foarte lesnicioase.) la . podele.8 3000 – 4000 20. un factor care nu mai este dependent de dimensiunile obiectivului ci caracterizeaza sintetic potentialul termic al tuturor materialelor combustibile. Din punctul de vedere al protectiei contra incendiilor si al operatiunilor de stingere este important de stiut daca aceasta cantitate totala de caldura este concentrata intr-un spatiu restrans. Sarcina de incendiu sau incarcarea termica imobila este constituita din suma tuturor partilor constructive combustibile precum si a instalatiilor precum si a instalatiilor fixe aferente cladirii.6 3500 Combustibilul Lemn umed* Lemn uscat* Linoleum Matase naturala Matase artificiala Motorina Piele (bucati) Tesaturi textile Zahar Puterea calorifica 106 J/kg kcal/kg 6. se calculeaza „echivalentul in lemn” al sarcinii de incendiu. care prin ardere ar degaja acelasi numar de calorii ca si materialele combustibile existente. covoare.8 4000 33..

Spital . reprezentand suma tuturor materialelor combustibile introduse intr-o incapere. In tabela 3 sunt date unele valori orientative. Acestea constau din doi conductori de metale diferite (nichel-crom. au scos in evidenta relatii intre incarcarea termica si durata incendiului.Depozit general Sarcina de incendiu medie kglemn m² 43 30 75 53 166 52 122 Sarcina de incendiu maxima kglemn m² 125 115 585 510 835 420 1150 Incaperea din cladire cu sarcina de incendiu maxima Magazii Depozit de lenjerie Vopsitorie Depozitul de produse finite Depozitul de hartie Arhive Marfuri speciale Sarcina de incendiu ofera o imagine concreta a pericolului de incendiu intr-un obiectiv. Lichidele cel mai mult utilizate la fabricarea termometrelor sunt mercurul. Tabela 3 Sarcini de incendiu in diferite cladiri Cladirea . pastrand o dilatatie remanenta. Temperaturile ridicate (400 – 1800ºC) se masoara cu ajutorul termometrelor. pana la – 200ºC. termometrul cu mercur poate fi gradat cu usurinta (scara echidistanta). alcoolul etilic. utilizate indeosebi in laboratoare sau la etalonarea altor termometre. pe baza carora au fost imaginate si realizate instrumente pentru masurarea temperaturii se pot mentiona: dilatia corpurilor. de la . dupa legi bine cunoscute. iar fenomenul de dilatatie remanenta lipseste. Termometria (masurarea temperaturilor) Anterior s-a stabilit ca gradul de incalzire al corpurilor este indicat prin marimea numita temperatura. variaza in limite foarte largi. Studiile si experimentarile pe incendii.constructiile moderne permite reducerea incarcarii termice imobile. Gazele au coeficienti de dilatatie si mai mari. Sarcina de incendiu mobila. se folosesc substante lichide sau gaze. sau pentanul. pana la – 120ºC. prezinta o inertie termica redusa si in consecinta o sensibilitate sporita. . fier-constantan.Fabrica de mobila . Dintre fenomenele termoelectrice. Intrucat exista o relatie directa intre variatia de temperatura si curentul din circuit. Alegand o asemenea caracteristica (denumita proprietate termoelectrica). facute in numeroase tari. ale carei valori pot fi masurate cu ajutorul unor etaloane bine precizate. asupra sarcinii de incendiu. Sub presiune poate fi folosit la masurarea unor temperaturi pana la 700ºC. cu alte cuvinte. Pentru temperaturi scazute se poate utiliza ca lichid termometric alcoolul. voltmetrul poate fi gradat direct in unitati de temperatura (ºC). Deoarece mercurul are coeficientul de dilatare constant. stabilite pe baze statistice. culoarea. Deoarece este necesar ca termometrul sa prezinte o sensibilitate corespunzatoare. coeficientii lor de dilatatie sunt de 50 – 100 de ori mai mari decat ai solidelor. in special ca elemente de finisare. Experientele au demonstrat ca variatia caldurii unui corp este insotita de modificari. platina-rhodiu) sudati la cate un capat si avand capetele libere legate de un voltmetru sensibil. Dupa incalzire. Datorita faptului ca este metal. in diverse obiective. respectiv variatia temperaturii la un incendiu. se poate stabili o scara de temperatura care sa masoare gradul de incalzire a corpurilor. 6. Lichidele au sensibilitate si fidelitate corespunzatoare. variatia rezistentei electrice. in intervalul 0 – 100ºC. efectul termoelectric. In sens contrar actioneaza utilizarea pe scara larga a maselor plastice in constructii. face ca sa fie inlaturate eventualele erori provocate de fenomenul de udare. atunci cand se incalzeste locul sudurii. ale unor caracteristici fizice ale corpului. fenomen care reduce fidelitatea termometrului.Locuinta . Mercurul prezinta o serie de avantaje care-l fac adecvat pentru masurarea temperaturilor intr-un interval destul de larg. touenul si xilenul. in functie de destinatia incaperii si a cladirii respective. fapt care le face utile la construirea unor termometre foarte sensibile si precise.38ºC (temperatura sa de inghetare) pana la 357ºC (temperatura de fierbere). corpurile solide nu revin exact la dimesiunile initiale. unor variatii mici de temperatura sa le corespunda variatii mari ale marimii fizice luate drept fenomen termometric.Birouri . adica variatia volumului sub actiunea caldurii. fara a face parte constitutiva din aceasta. Functionarea termoelementelor se bazeaza pe fenomenul aparitiei unui curent electric de ordinul milivoltilor in circuitul format de cele doua sarme. Fenomenul fizic cel mai des utilizat in termometrie este dilatatia corpurilor. modificarea culorii corpurilor.Tipografie . medie si maxima. rezistenta electrica etc.Fabrica de confectie . Lipsa de aderenta la peretii vasului in care se afla mercurul. de exemplu: volumul.

Termometrele metalice sau de sticla. putand suporta lovituri sau socuri termice. Daca obiectul respectiv are temperatura marcata pe creionul folosit. cu lichid. Pentru determinarea rapida a temperaturii la suprafata unui corp sau agregat industrial (cazan. Temperatura firului etalon adus la incandescenta de un curent electric furnizat de sursa. Este necesar ca diametrul tubului capilar sa fie constant pe toata lungimea pentru ca unor variatii egale de temperatura sa le corespunda volume egale. firul se confunda cu sursa (au aceeasi nuanta de culoare). astfel ca. Deoarece rezervorul si tubul curbat se gasesc in spatii cu temperaturi diferite. continuat cu un tub metalic. a carui temperatura trebuie masurata. dar suficienta pentru nevoi industriale. dupa care citeste indicatia galvanometrului. miscand acul indicator in dreptul unei scale gradate. . privind prin luneta. Termograful. cu lichid care sunt mai robuste. Cresterea temperaturii provoaca dilatarea mercurului si deformarea portiunii curbate care tinde sa se indrepte. In principiu. Prin utilizarea a doi cilindri. Precizia poate fi marita prin adaptarea unui al doilea tub curbat cu actiune diferentiala. laminoare si in orice alt loc unde temperatura ridicata nu permite apropierea de sursa calda (inclusiv la incendii). operatorul indreapta obiectivul lentilei asupra sursei si regleaza rezistentele electrice pana cand firul etalon „se pierde” pe fondul sursei. adica a unor numere conventionale atribuite unor fenomene ce se petrec intotdeauna la aceeasi temperatura (exemplu topirea ghetii si vaporizarea apei). virarea de culoare se face intr-un interval de timp stabilit (de exemplu la doua secunde dupa tragerea liniei). banda poate fi scoasa si verificata. denumite termografe. Rezervorul si tubul sunt umplute cu mercur. care inregistreaza dilatatia. Pentru asemenea situatii se utilizeaza pirometrele optice al caror principiu de functionare consta in compararea radiatiei luminoase a focarului. In principiu un asemenea termometru este compus dintr-un rezervor. Termometrul metalic. Valoarea respectiva este citita pe cadranul galvanometrului. Fiecarei intensitati a curentului din circuitul de incalzire a firului etalon ii corespunde un anumit grad de incalzire. intr-un interval de timp. adica o anumita temperatura. Termometrul metalic de constructie speciala transforma variatia temperaturii in miscari ale acului inregistrator prin intermediul sistemului de parghii. Dupa efectuarea unei rotatii complete. temperatura obiectului este mai mica decat cea indicata pe creion. Termometre Fabricarea unui termometru cu lichid este relativ simpla. motor. temperatura obiectului a depasit pe cea corespunzatoare creionului. Dupa introducerea mercurului se face vid in tub si se inchide la flacara. cu radiatia luminoasa a unui fir de carbune etalon. Termografele sunt utilizate pe scara larga in industria chimica si alimentara. neavand legatura cu rezervorul. Intr-un tub capilar avand la unul din capete un mic rezervor se introduce mercurul sau alt lichid termometric. gradat direct in grade Celsius. precizia termometrului este relativ scazuta. poate fi reglata prin intermediul a doua rezistente electrice montate in luneta aparatului. precum si cele cu rezistenta electrica sau cu termoelemente trebuie puse in contact direct cu locul a carui temperatura trebuie determinata. Termometrele de sticla. pentru a determina temperatura unei surse de radiatie termica. Acul inregistrator lasa o urma vizibila pe o banda de hartie infasurata in jurul cilindrului rotit cu viteza constanta de mecanismul de ceasornic. Practic. Pe banda sunt trasate linii verticale paralele care indica subdiviziuni ale intervalului de timp si linii orizontale care marcheaza valorile temperaturii. si invers. 8. in meteorologie etc. identic cu primul dar nu mai patrunde in spatiul cu temperatura ridicata. avand capatul liber curbat si prevazut cu un ac indicator. Procedee speciale de masurare a temperaturii Culori termoscopice. Pirometrul optic. se prelungeste intervalul de timp dupa care trebuie schimbata banda. respectiv lungimi egale de tub. Urmeaza operatiunea de gradare a termometrului care necesita precizarea unor „repere termometrice” sau „puncte fixe”. termograful este compus dintr-un termometru metalic. Temperatura la care se desfasoara anumite procese tehnologice constituie un parametru important a carui variatie trebuie cunoscuta cu precizie. Pentru aceasta au fost construite aparate inregistratoare care traseaza curba de variatie a temperaturii. in special cand se masoara temperaturi ridicate. Practic. Acest tip de termometru necesita control si verificari periodice. In industrie se folosesc termometre metalice. prezinta dezavantajul unei fragilitati care limiteaza domeniul lor de utilizare.7.) se utilizeaza fenomenul de termocromie care se manifesta prin proprietatea pe care o au anumite substante de a-si schimba culoarea sub efectul variatiei temperaturii. turnatorii. Variatia controlata a acestor rezistente modifica intensitatea curentului in circuit pana cand radiatia firului etalon este identica cu radiatia sursei calde. In obiectivele industriale moderne exista aparatura a carei functionare trebuie urmarita si inregistrata fara intrerupere. introdus in spatiul a carei temperatura urmeaza a fi determinata. Daca acest interval este mai mare. conducta incalzita etc. daca virarea de culoare se face mai rapid. In tabela 4 sunt date principale substante termoscopice utilizate in tehnica. un sistem de parghii si un cilindru rotitor cu mecanism de ceasornic. Acest tip de aparat pentru masurarea temperaturii este deosebit de util la furnale. procedeul de masurare consta in utilizarea unui creion termoscopic cu care se trage o linie pe suprafata a carei temperatura trebuie determinata. Uneori acest lucru este imposibil.

in grupuri de cate trei indicatoare. Astfel. de forma cilindrica. Se fabrica in doua marimi. Indicatoarele piroscopice (conuri Seger) sunt utilizate pentru a inregistra atingerea unor temperaturi prestabilite in diverse procese industriale. Indicatoarele piroscopice sunt utilizate indeosebi la urmarirea temperaturilor de regim in cuptoare. o alta scara termometrica propusa de Réaumur considera ca cele doua puncte fixe mentionate au valorile 0º si 80º. Alegerea punctelor fixe si atribuirea unui anumit numar de grade este pur conventionala. a caror topire se produce intr-un mic interval de temperatura. Pentru a determina atingerea unei anumite temperaturi se pot folosi diverse aliaje metalice. Astfel. al doilea cu numarul imediat superior.d... si una corespunzatoare temperaturii de fierbere a apei. Scari termometrice Asa cum s-a aratat anterior. Sunt executate din materiale ceramice – caolin. setul Thermocrom 65 . chimica si electrotehnica. cuart. In STAS 1312-64 se defineste temperatura de inmuiere ca temperatura la care indicatorul asezat vertical pe o placa suport se inmoaie si. Intervalul intre aceste doua repere stabilite experimental se imparte in 100 de parti egale. Indicatorii termoscopici pot fi utilizati si sub forma de vopsele in industria chimica si electrotehnica. avand indicate temperaturile de utilizare si culoarea de virare pentru intervale de temperatura specifice unui anumit domeniu industrial. Indicatoare fuzibile (martori). iar al treilea cu numarul imediat inferior. sub actiunea greutatii proprii. Indicatoarele mari – cu inaltimea de 50 mm – se folosesc pentru temperaturi de 600 – 1540ºC. cauciucului. Practic. pe scara Celsius. 9. unul cu numarul corespunzator temperaturii de regim.Tabela 4 Principalele substante termoscopice utilizate in tehnica Culoarea Denumirea substantei Sulfura de mercur Iodura de mercur si cupru Iodura de mercur si argint Cromat de plumb Oxid de mercur Bromura de cupru Cianura cupro-feroasa Bisulfura de arsen Initiala Rosu Rosu deschis Finala Cafeniunegru Rosu-inchis Maron Negru Maron Cafeniunegru Negru Cafeniu Cafeniunegru Rosu-cafeniu Temperatura la care se schimba culoarea ºC 250 300 60 70 75 70 250 300 Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Pe masura cresterii temperaturii Reversibilitatea Da Da (daca nu a fost incalzit la temperaturi prea inalte) Nu Nu Da Da Da Da Rosu Rosu Rosu Galben Maron Portocaliu Creioanele termoscopice sunt livrate in seturi.a. setul 200 – 400ºC in industria alimentara si a sticlei. iar cele mici – cu inaltimea de 30 mm – pentru intervalul de temperaturi 1580 – 2000ºC. se indoaie peste muchia scurta astfel incat varful atinge nivelul placii suport.. . scara Fahrenheit considera ca gheata se topeste la 32 grade Fahrenheit iar apa fierbe la 212 grade Fahrenheit. deci. intervalul standard de temperatura este cuprins intre 0 (punct fix determinat de temperatura ghetii pure care se topeste la presiune normala) si 100 (punct fix determinat la temperatura vaporilor de apa care fierb la presiune normala). prin conventie. deci acelasi interval de temperatura este impartit in 180 grade Fahrenheit. feldspat.m. 200ºC se utilizeaza in industria hartiei. astfel incat sa se creeze o gama larga de amestecuri ale caror puncte de inmuiere difera cu 20 . avand forma unui trunchi de piramida. fiecare diviziune corespunzand cu un grad Celsius. Cu acesti „martori” se poate acoperi intervalul de temperaturi cuprins intre 100 si 1600ºC. 30 grade unul de altul. setul 350 670ºC in siderurgie s. ca mijloc de avertizare in caz de supraincalziri periculoase.. deci intervalul de temperatura intre topirea ghetii pure si fierberea apei este impartit in 80 grade Réaumur. carbonat de calciu si adaus de lianti – in diferite proportii. vor fi marcate pe tubul capilar al termometrului cele doua pozitii ale coloanei de mercur: una corespunzatoare temperaturii de topire a ghetii. O a treia scara termometrica.

15 5 tºR 4 5 (tºF – 32) 4 (tºF – 32) 9 9 Temperaturi pe diferite scari termometrice Réamur ºR Fahrenheit ºF . In lipsa unor procese secundare de transformare energetica.273. Calorimetria. Intre valorile temperaturilor masurate pe cele doua scar exista relatia: T [K] = tºC + 273.8 tºC tºF = 32 + 1.16 -4 .12 5 -8 14 -4 23 0 32 4 41 8 50 16 68 24 86 32 104 40 122 48 140 56 158 64 176 72 194 80 212 120 302 160 392 240 572 10. Principiul schimbului de caldura.6 . acesta cedeaza o anumita cantitate de caldura care este preluata de corpul rece.15 323.15 258. In termodinamica si in tehnica se utilizeaza o scara de temperaturi in grade absolute sau grade Kelvin [K].15 263.15 353.Scara termometrica folosita universal este scara Celsius. Principiul transformarilor inverse.15ºC).15 293.15 303.8 tºC In tabela 5 sunt date relatiile de transformare dintr-o scara in alta si corespondentele gradelor Celsius pentru un interval de temperaturi uzuale. in urma racirii corpului cald.237. Acest principiu reprezinta o forma particulara a principiului conservarii energiei. Transformarea gradelor in diverse scari termometrice se face cu ajutorul unor relatii simple: tºR = 0.459 . al carui punct intial este considerat zero absolut (0K = .15 343.15 333.15 363.15 .20 . Pe scara termometrica absoluta nu vom intalni temperaturi negative deoarece 0 K este cea mai scazuta temperatura posibila. proces care dureaza pana la egalizarea temperaturilor celor doua corpuri.15º Tabela 5 Relatii de transformare intre valorile temperaturilor pe diferite scari termometrice ºC ºR ºF Celsius ºC . Temperatura absoluta se noteaza cu simbolul T. dupa cum urmeaza: Principiul echilibrului termic.15 273. Principiul transformarilor inverse constituie o consecinta a principiului conservarii energiei. Deci cantitatea de caldura cedata de sursa mai calda este egala cu cantitatea de caldura primita de sursa mai rece. Cantitatea de caldura preluata de un corp prin trecerea de la o stare A1 la o stare A2 este egala cu cantitatea de caldura cedata de acelasi corp atunci cand revine de la starea A2 la starea A1.15 423.10 -5 0 5 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 150 200 300 Scara Celsius tºC Scara Réamur 4 tºC 5 tºR Scara Fahrenheit 9 tºC + 32º 5 9 tºR + 32 4 tºF Kelvin K 0 253. Principii calorimetrice Observatii indelungate asupra proceselor de trecere a caldurii de la un corp cald la unul rece au permis sa se stabileasca anumite principii care guverneaza aceste fenomene.15 278.15 573.218. Din moment ce energia nu poate fi nici .15 283.15 313. Cand doua corpuri avand temperaturi diferite sunt puse in contact. are loc un proces de trecere a caldurii de la corpul cald catre cel rece.15 .15 268. Gradul Kelvin este egal cu gradul Celsius. Temperatura absoluta.15 473.15 373.

la sfarsitul procesului de schimb de caldura ambele corpuri avand aceeasi temperatura a carei valoare θ (teta) este situata intre valorile temperaturilor initiale tc si tr. atunci el va primi o cantitate de caldura de atatea ori mai mare. cc – caldura specifica a corpului cald. de exemplu corpul va fi incalzit cu ∆t grade. adica: Q = m. lichida sau gazoasa. Daca temperatura corpului va fi modificata cu mai multe grade. Pentru a raci rapid un corp metalic. Conform formulei cantitatea de caldura cedata de corpul a carui temperatura scade de la tc la θ va fi: Qcedata = mc ∙ cc (tc – θ) unde mc este masa corpului cald. cantitatea de caldura necesara pentru a-i modifica temperatura cu 1ºC va fi egala cu m ∙ c.c. acestea avand doar o miscare de vibratie in jurul unei pozitii de echilibru. tc – temperatura corpului cald si θ – temperatura finala. Se naste intrebarea: Care va fi temperatura finala θ a unor corpuri cu temperaturi initiale diferite. este evident ca energia calorica necesara trecerii corpului de la starea A1 la starea A2 va fi restituita integral prin revenirea la starea initiala. Similar. In prezent se considera ca materia poate avea si o a patra stare de agregare – plasma – dar implicatiile fizice ale acestui fenomen depasesc limitele lucrarii de fata. Tinand seama de caracteristicile fizice ale corpurilor se poate determina cantitatea de caldura primita sau cedata la modificarea temperaturii. acesta se introduce intr-un vas cu apa sau cu alt lichid de racire. Topirea si vaporizarea In natura corpurile se pot gasi in stare solida. ∆t Cele expuse mai sus pot fi exemplificate printr-un caz des intalnit in practica. Se stie ca intr-o asemenea situatie obiectul cald se raceste iar lichidul din vas se incalzeste. Capitolul II Schimbarea starii de agregare a corpurilor 1. Dar conform principiului schimbului de caldura Qcedata = Qpreluata Rezulta: mc ∙ cc (tc – θ) = mr ∙ cr (θ – tr) sau mc ∙ cc ∙ tc + mr ∙ cr ∙ tr = mc ∙ cc θ + mr ∙ cr ∙ θ de unde: θ = mc ∙ c c ∙ tc + mr ∙ c r ∙ tr mc ∙ cc + mr ∙ cr Deci temperatura finala a unui ameste de doua corpuri avand temperaturi initiale diferite este egala cu suma produselor capacitatilor calorice cu temperaturile corpurilor impartita la suma capacitatilor calorice. Rezulta ca daca un corp are masa m. s-a definit caldura specifica a unui corp drept cantitatea de caldura necesara pentru a modifica cu 1ºC temperatura unitatii de masa. Produsul m ∙ c dintre masa corpului si caldura sa specifica se numeste capacitate calorica a corpului respectiv.creata. in functie de temperatura. cantitatea de caldura preluata de corpul rece a carui temperatura creste de la tr la θ va fi: Qpreluata = mr ∙ cr (θ – tr).d. care participa la un proces de schimb de caldura ? Cele doua corpuri pot avea stari de agregare diferite. se poate raci un corp solid intr-un gaz s. . La punctul 3. nici distrusa. se poate scufunda un corp solid intr-un lichid. Coeziunea intre moleculele corpurilor solide este puternica.m. Corpurile solide se caracterizeaza prin volum si forma determinata. se pot amesteca doua lichide.a. Starea solida defineste corpurile care prezinta rigiditate mare si rezistenta la actiunea unor forte externe.

Se considera un vas cu bucatele de gheata supus incalzirii la o flacara. termometrul incepe sa indice din nou o crestere lenta a temperaturii.). Aceasta explica de ce gheata pluteste la suprafata apei (prin marirea volumului. Sunt totusi unele substante a caror comportare sub actiunea calduri prezinta anumite abateri. proportionala cu cantitatea de caldura primita. Lichidul fierbe si incepe sa se transforme in vapori. este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a topi o unitate de masa dintr-un corp solid. la presiune constanta. Cunoasterea caracteristicilor celor trei stari de agregare ale corpurilor este necesara in activitatea pompierilor.In cazul substantelor pure. Din cauza fortelor de coeziune foarte reduse gazele nu au forma si volum propriu. Un termometru introdus in vas indica o crestere lenta a temperaturii ghetii pana se atinge valoarea 0ºC. temperatura acestora se modifica. albuminoidele) si dau nastere unor alte substante. sub cele trei forme de agregare: solida (gheata). rapid si cu zgomot (fierbere). Cantitatea de caldura primita de un lichid pentru a se vaporiza la temperatura si presiune constante se numeste caldura latenta de vaporizare. Legile transformarilor de stare a corpurilor Analizand fenomenele de trecere a corpurilor dintr-o stare de agregare in alta se pot deduce legi care sunt valabila atat pentru topire cat si pentru vaporizare. ele putand ocupa intregul volum care il au la dispozitie. . Caldurile latente de transformare reprezinta cantitatile de energie necesare pentru invingerea fortelor de coeziune moleculara. 2. majoritatea corpurilor isi maresc volumul. . clorura de amoniu etc. acidul benzoic. Alte substante sublimeaza. termometrul nu inregistreaza modificari ale temperaturii. Deosebit de importanta este cunoasterea fenomenelor de trecere dintr-o stare fizica in alta. Astfel sunt corpuri care nu au o temperatura determinata de topire. constante si caracteristice fiecarei substante. Fenomenele de modificare a starii de agregare constituie exemplificari ale legii generale a naturii privind transformarea acumularilor cantitative in salturi calitative. in absenta oxigenului. Urmarind cu atentie comportarea ghetii se observa ca incepe sa se topeasca. cand in vas se gaseste numai apa. Daca aceasta marime se raporteaza la unitatea de masa a unei substante se obtine caldura specifica de vaporizare a substantei respective. In afara de efectul de racire accentuat. Dupa topirea ultimei bucati de gheata.a. La 100ºC se inregistreaza un alt prag in variatia temperaturii apei. untul s.Spre deosebire de acestea. Cazuri particulare de transformare a starii de agregare In general corpurile trec dintr-o stare de agregare in alta urmand desfasurarea fenomenelor descrise mai sus. ele trecand in mod treptat de la starea solida la cea lichida in cursul unui proces de inmuiere (ceara. ele nu pot fi obtinute in stare lichida la presiunea atmosferica (ex. nici volumul si trece in stare gazoasa. zapada carbonica. Scaderea vascozitatii este insotita de modificarea continua a temperaturii astfel ca nu se poate stabili un punct precis de transformare.In timpul transformarii temperatura se mentine constanta. Fac exceptie unele corpuri. Transformarile de stare sunt insotite de modificari ale unor caracteristici fizice ale substantelor. Astfel: . transformarile de stare (topire si vaporizare) se produc la temperaturi bine determinate. Pentru exeplificarea legilor care guverneaza transformarile de stare se poate urmari comportarea apei. hartia. lichidele nu au rigiditate si se deformeaza cu usurinta sub actiunea unor forte exterioare. Apoi se constata ca desi gheata continua sa primeasca aceeasi cantitate de caldura in unitate de timp.Pentru a schimba starea de agregare a unitatii de masa dintr-o substanta sunt necesare cantitati determinate de caldura.). Daca fortele de coeziune scad sub anumite limite atunci corpul nu-si mai pastreaza nici forma. indeosebi pentru aprecierea pericolului de incendiu in diverse situatii si pentru adoptarea unor masuri corespunzatoare de prevenire si stingere. 3.Ca si la topire este necesara o cantitate determinata de caldura pentru a realiza transformarea de stare. vaporii de apa ocupand locul aerului care intretine arderea. Vaporizarea – trecerea din stare lichida in stare gazoasa – se poate face in mod lent. lichida (apa) si gazoasa (vapori de apa. Aceasta caldura se numeste caldura latenta de topire si se noteaza cu qtopire. fapt care dovedeste existenta unor forte de coeziune mai reduse decat la solide. aburi). Desi isi mentin volum constant. pentaclorura de fosfor. in conditii de presiune constanta. Procesul de vaporizare prezinta anumite similitudini cu procesul de topire: . fapt deosebit de important pentru utilizarea apei atat ca agent de lucru in masinile termice cu aburi cat si ca agent de stingere a incendiilor. iodul. se descompun (lemnul. prin transformarea apei in vapori se realizeaza si un efect de inabusire a incendiului. Sunt corpuri care prin incalzire. In acest caz apa isi mareste volumul de circa 1700 de ori. denumite calduri latente specifice de transformare (topire. respectiv vaporizare). Ele curg sau iau forma recipientului in care sunt turnate. Prin topire. in sensul unei cresteri proportionale cu cantitatea de caldura primita. transformandu-se in apa. adica trec direct din stare solida in stare gazoasa. printre care si gheata. . Din clipa cand intreaga masa a lichidului s-a transformat in vapori. densitatea scade) sau de ce crapa sticlele in care apa ingheata. adica transformarile de stare. numai la suprafata lichidului. Experimental s-a stabilit ca. Fenomenul de marire al volumului este mult accentuat la trecerea din starea lichida in starea de vapori. nu au forma proprie.

In caz contrar. Intr-un cazan de aburi. Lichefierea si solidificarea Pana in prezent a fost analizata comportarea corpurilor sub efectul cresterii temperaturii. staniu. qtopire = qsolidificare Ca si topirea si vaporizarea. staniu si plumb). corpul care se transforma cedeaza o cantitate de caldura egala cu cea absorbita la vaporizare. 5. In tabela 6 sunt date valorile temperaturilor normale de topire a unor substante. la temperatura si presiune constante. se topeste la 66 – 71ºC (in functie de compozitie). de exemplu. treptat. . Punctul de fierbere este variabil si in functie de presiunea la suprafata lichidului. Curba de variatie a temperaturii unui corp in cazul racirii este simetrica cu cea de la incalzire. a unor tipuri de sprinklere sau a unor dispozitive de inchidere automata a usilor si perdelelor antifoc. Astfel. Daca se foloseste unitatea toleranta pentru cantitatea de caldura – caloria – atunci caldura latenta de transformare a unei substante reprezinta numarul de calorii necesare pentru trecerea unui gram de substanta dintr-o stare de agregare in alta. Topirea si solidificarea pe de o parte. iar aliajul Rose (bismut. 4.5 g Cantitatea de caldura primita de un corp cu masa m in cursul procesului de topire – sau cedata in cursul solidificarii va fi deci: Qtopire = m ∙ qt Similar. formule. cadmiu si bismut) se topeste la 60ºC. unitati de masura Caldurile latente de transformare se noteaza cu q. Daca acesta presiune scade punctul de fierbere si coboara invers. Se considera temperaturi normale de transformare sau puncte de transformare. se topeste la 95ºC. pe masura ce se atinge punctul de fierbere caracteristic fiecaruia. Astfel aliajul Wood. In natura se intalnesc insa si procese de transformare inversa. vaporizarea si lichefierea pe de alta parte. Aliajul Lipowitz (plumb. in cursul procesului de topire. Fenomenul isi gaseste aplicatii pe scara larga in industria chimica la distilarea fractionata a unor amestecuri (spre exemplu la distilarea petrolului). dependente de natura substantelor respecitve. qlichefiere = qvaporizare Aceeasi egalitate exista si intre caldura latenta de topire si cea de solidificare a unei substante. Intre cele doua unitati de masura exista relatia: 1 _J_ = __1__ cal kg 4185. staniu. Unitatea de masura pentru caldura latenta specifica in sistemul international este joule/kg si reprezinta caldura latenta specifica a acelei substante care pentru a trece dintr-o stare de agregare in alta. La inceput se vaporizeaza lichidul care fierbe la temperatura scazuta apoi ceilalti componenti. transformarile de stare au loc la temperaturi bine determinate. respectiv topirea si vaporizarea. compus din cadmiu. prin faptul ca temperatura de topire este mai scazuta decat cea a oricarui component. in cazul vaporizarii va fi: Qvaporizare = m ∙ qv Asa cum s-a subliniat mai sus. are nevoie de o cantitate de energie de un joule pentru fiecare kilogram. desi toate metalele componente au temperaturi de topire mai mari de 200ºC. cu alte cuvinte caldura latenta de lichefiere este egala cu caldura latenta de vaporizare. punctul de fierbere nu mai are o valoare unic determinata ci exista mai multe praguri de temperatura la care se produce. Fiecare substanta va avea deci doua valori distincte pentru calduri latente specifice de transformare: qt – pentru caldura latenta de topire si solidificare – si – pentru caldura latenta de vaporizare sau lichefiere. plumb si bismut. aliajele. in cazul unui ameste de doua sau mai multe lichide pure. Simboluri. punctul de fierbere fiind situat in acest caz deasupra temperaturii de 100ºC. presiunea este mai mare decat cea normala. vaporizarea lichidelor componente. solidificarea si lichefierea corpurilor pure sunt procese care se desfasoara la temperaturi constante. In cursul lichefierii. valorile stabilite la o presiune de 760 mm Hg. daca presiunea se mentine constanta. Si in cazul vaporizarii se inregistreaza fenomene care retin atentia. temperatura de transformare (topire sau vaporizare) variaza in functie de presiunea atmosferica la care are loc fenomenul. Fenomenele de topire a aliajelor sunt utilizate la constructia unor detectoare de incendiu.O comportare interesanta au. sunt fenomene inverse care se anihileaza reciproc. adica de trecere din stare gazoasa in stare lichida (lichefiere) sau din stare lichida in stare solida (solidificare).

Alteori.7 cal pentru a transforma apa cu temperatura de 100ºC in vapori la 100ºC.87 50 45 54 60 66 80 94 119 150 232 327 419 434 Substanta Magneziu Aluminiu Bronz Email Sticla Aur Cupru Fonta Otel Nichel Portelan Platina Cuart Wolfram Temperatura de topire ºC 650 660 900 960 800 – 1400 1064 1083 1130 – 1200 1300 – 1500 1451 1550 1773 1730 – 2000 3380 * Aliaje eutectice utilizare la constructia detectoarelor de incendiu. La un incendiu la care s-au gasit urme de cupru topit rezultat de la un conductor electric. este necesar sa se aprofundeze o serie de cunostinte privind acest fenomen.Aliajul Wood: 50. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand a fost prezentata constructia termometrului cu mercur. Efectul de racire este considerabil mai mare decat al oricarui alt lichid uzual. este nevoie de 85 de calorii (pentru a aduce apa la temperatura de 100ºC) plus 538.Aliajul Rose: 2 Bi + 1 Sn + 1 Pb 6.7 Pb + 13. Spre exemplu.Aliajul Lipowitz: 50 Bi + 26. Aplicatii in protectia contra incendiilor Urmarirea fenomenelor de topire a corpurilor in cazul cercetarii unui incendiu poate furniza informatii interesante asupra desfasurarii acestuia. Cu cat mai multe picaturi de apa se transforma in vapori cu atat efectul de racire este mai accentuat.7 cal.7 cal/g. Deci fiecare gram de apa de 15ºC transformata in vapori de apa preia de la sursa calda 85 + 538.1 Bi + 24. inclusiv in domeniul pazei contra incendiilor. de la temperatura normala (15ºC) in vapori. Retine atentia cifra care reprezinta caldura latenta de vaporizare a apei: 538. Avand in vedere importanta si multiplele aplicatii pe care dilatarea le are in tehnica. Capitolul III Dilatarea corpurilor 1.3 Sn + 10 Cd . urmele de corpuri topite pot da indicatii pretioase asupra cauzei incendiului. apa se vaporizeaza mai usor si in cantitate mai mare atunci cand intra in contact cu gazele calde produse de focarul de incendiu. se poate trage concluzia ca in cursul incendiului a fost depasita temperatura de 434ºC (temperatura de topire a bromurii de argint). apa absoarbe o cantitate de caldura mult mai mare decat orice alt corp obisnuit. daca intr-un laborator fotografic in care a izbucnit un incendiu se gaseste un recipient cu bromura de argint care a fost topita. topirea conductorului de cupru fiind produsa de un scurtcircuit care a declansat si incendiul. .Tabela 6 Temperaturi de topire a corpurilor Substanta Mercur Aliaj Darcet* Stearina Parafina Aliaj Lipowitz* Aliaj Wood* Naftalina Aliaj Rose* Sulf Selac Staniu Plumb Zinc Bromura de argint Temperatura de topire ºC . Fiind dispersata in particule foarte mici.9 Pb + 14. Datorita valorilor mari ale caldurii specifice si ale caldurilor latente. Aceasta situatie justifica recomandarile de a se utiliza apa pulverizata la stingerea incendiilor.2 Sn + 10 Cd . care caracterizeaza apa.38. Procesul de vaporizare prezinta de asemenea aspecte interesante pentru activitatea pompierilor. de topire si vaporizare. Dilatarea liniara Experienta de toate zilele demonstreaza ca un corp isi modifica dimensiunile atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei. (temperatura de topire a cuprului 1083ºC) alaturi de un conductor electric de aluminiu ramas intact (temperatura de topire circa 640ºC) s-a putut preciza ca temperatura degajata de incendiu nu a depasit 640ºC. Caldura de vaporizare ridicata. in mod special in privinta temperaturilor atinse in cursul procesului de ardere.7 = 623. Compozitia lor in parti de greutate: . Pentru a transforma un gram de apa. Referiri calitative la acest fenomen s-au facut atunci cand este supus actiunii caldurii: se dilata odata cu cresterea temperaturii si se contracta la scaderea ei.Aliajul Darcet: 50 Bi + 25 Sn + 25 Pb + 25 Hg . O analiza atenta a locului incendiului imbinata cu o serie de cunostinte de specialitate constituie premiza acestei cercetari temeinice a unui incendiu si asigura succesul acestei actiuni. explica marea sa eficacitate ca agent stingator.

2 14. fapt care justifica utilizarea sa ca substanta termometrica.6 16.2 0.3 31. Analiza atenta a permis cercetatorilor sa determine legi care guverneaza comportarea corpurilor sub efectul temperaturii.6 4.6 15.6 Aluminiu Argint Aur Constatatan 60% Cu – 40% Ni Cupru Fonta Nichel Otel tare Otel moale Platina Plumb Sticla de cuart Tungsten Zinc 0 – 100 23.6 16 17.5 25.1 16.6 14.9 11 13.5 4. Valorile din tabela permit sa se traga cateva concluzii interesante: 1.1 0.3 12.6 16.5 16.8 14.5 14.1 12.7 12. platina).2 16.9 0. Unitatea de masura pentru coeficientul de dilatatie este: α [__m__] = grd-1 m ∙ grd.8 18. Practic. indeosebi pentru gaze.5 4.9 13.7 4. si dilatarea in volum. 2.7 4. Astfel s-a stabilit ca dilatatia sau alungirea unei bare este proportionala cu lungimea initiala a corpului si cu variatia temperaturii.5 26.2 13.8 19.6 - 0 .7 12 9 29 0. Tabela 7 Coeficienti de dilatare liniara Coeficienti de dilatare liniara ai unor corpuri solide α. diferenta de temperatura si materialul din care este confectionata.3 13.5 0.3 9. Observam ca α nu este constant cand temperatura variaza.6 14.106 grd-1.1 14. l0 = lungimea initiala.6 16. in intervalul de temperatura ºC.6 0.4 13 11. Mercurul are un coeficient de dilatare foarte mare in raport cu celelalte metale. dependent de natura substantei din care este facuta).2 15.9 14.5 0 – 800 22.8 13.7 12.5 10. Pentru calculele necesare in practica putem insa aproxima o valoare medie pentru intervalul de temperatura respectiv. Din relatia lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t se poate calcula lungimea unei bare supusa dilatarii atunci cand se cunoaste lungimea sa initiala. lichid sau gaz.2 13.3 20. fire etc.6 - 4.2 11.1000 10. Coeficientul de dilatatie arata cresterea unitatii de lungime atunci cand temperatura creste cu 1ºC. intereseaza dilatarea corpurilor in lungime.1 29.8 15 15.4 17.6 20.1 9. 3. 0 – 200 0 – 300 0 – 400 0 – 500 24. lt = lo + ∆l = lo + αlo∆t lt = lo (1 + α ∆ t) Expresia (1 + α ∆ t) se numeste binom de dilatatie liniara.4 20 20.Trebuie sa precizam ca marirea prin incalzire sau micsorarea acestuia prin racire se constata indiferent de starea sa de greutate: solid.6 9. Metalele cu punct de topire ridicat au un coeficient de dilatatie mai mic (exemplu tungstenul. factorul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui material. Matematic aceasta relatie se exprima sub forma: ∆ l = α ∙ l0 ∆ t sau: lt – lo = α ∙ l0 ∙ ∆ t unde: ∆ l = lt – l0 este variatia lungimii sub efectul variatiei temperaturii (∆t). lt = lungimea finala (la temperatura t) α – coeficientul de dilatatie (factor de proportionalitate. In tabela 7 sunt dati coeficienti de dilatatie liniara ai unor substante larg intrebunitate.5 Coeficienti de dilatare ai unor corpuri lichide .1 9.9 15. pentru obiecte a caror sectiune este foarte mica in raport cu lungimea: bare.5 4.5 278.6 9.4 0.

21 18. Presupunem ca au fost solidarizate o placuta de otel si una de zinc. 180. 3. conductelor metalice prin care circula lichide incalzite sau vapori trebuie sa li se asigure posibilitatea de a se dilata liber utilizand racorduri speciale (alunecatoare) sau forme constructive care sa preia dilatarea (lire de dilatatie). independent de valoarea absoluta a acesteia. La cresterea temperaturii aliajul se topeste ocupand pozitia si inchizand circuitul electric de alarmare. Topirea elementului termosensibil sau spargerea capsulei asigura intrarea in functiune a capului de sprinkler. avand ca urmare intreruperea sistemului de incalzire. se poate construi un detector termovelocimetric utilizand doua lamele bimetalice cu viteze de dilatare diferite. Detectoare termice Pricipiul lamei bimetalice este aplicat si la constructia detectoarelor termice de incendiu.Acetona Benzen Glicerina Mercur Toluen 0 – 10 135 120 50 18. Detectoarele termostatice cu aliaj eutectic sunt construite in mod obisnuit pentru a semnaliza atingerea unor temperaturi de 65. dimpotriva. 230 sau 280ºC. Deoarece placutele sunt strans lipite una de alta.). Daca aceasta lama bimetalica este supusa unei cresteri de temperatura cele doua placute se vor dilata in mod diferit (αotel = 1. Este de remarcat faptul ca instalatiile automate de stingere cu apa (sprinkler) sunt echipate cu elemente de declansare termosensibile din aliaj eutectic. Aplicatii ale dilatatiei 0 – 80 134 18. Se intalnesc doua tipuri de detectoare termostatice: cu lama bimetalica sau cu aliaj eutectic. cuptoare etc. Detectorul termostatic cu lama bimetalica declanseaza alarma prin deschiderea unui circuit electric intocmai ca un termoregulator. Ca detectoare mai sunt: detector termostatic cu lama bimetalica. αzinc = 3. lichide sau gazoase sau prin producerea unui curent electric intr-o serie de termoelemente. Detectorul termovelocimetric. In schimb detectoarele termovelocimetrice sunt insensibile la variatii ale temperaturii datorita unor cauze naturale (incalzire normala. zincul avand tendinta sa se alungeasca mai mult.25 117 0 – 100 18. deci a sensibilitatii. Detectoarele velocimetrice sunt construite pentru gradiente de temperatura cuprinse intre 2 si 20ºC pe minut. pentru care a fost etalonat. ea se va curba avand otelul pe arcul exterior.21 18. prin ingrosarea lamelei . in intervalul de temperatura ºC. 95. deosebim detectoare la care variatia temperaturii este inregistrata prin dilatarea unor corpuri solide. Firele circuitelor electrice. detector termostatic cu aliaj eutectic. zincul ramanand pe arcul exterior (cel cu lungime mai mare). Detectorul termostatic declanseaza alarma in momentul cand temperatura atinge o valoare fixa. 130. Daca. 75. Ele reactioneaza indata ce gradientul (viteza de variatie) temperaturii depaseste pragul indicator al unei incalziri anormale sau al unui inceput de incendiu. lama bimetalica va fi puternic racita. 0 – 30 0 – 40 0 – 50 143 146 150 123 125 127 50 51 52 18. pentru a evita o seama de consecinte nefavorabile.54 ∙ 10-5 grd-1). Atingerea unei temperaturi fixate determina curbarea lamei bimetalice si deci deschiderea circuitului electric.2 107 α.26 - In tehnica intalnim nenumarate situatii cand trebuie sa se tina seama de fenomenele de dilatatie. In tara noastra se fabrica termostatice cu element fuzibil. Elementul sensibil la acest tip de detector este un cilindru din aliaj eutectic asezat intre electrodul central si corpul detectorului. care se topeste la o temperatura determinata sau cu o capsula continand un lichid care se dilata provocand spargerea capsului. In functie de elementul sensibil. Releul termic cu lama bimetalica Sa ne imaginam o lama formata din doua placute de metale diferite presate una langa alta. de asemenea la o temperatura prestabilita. actioneaza la o valoare determinata a vitezei de crestere a temperaturii. corespunzator punctului de topire a aliajului respectiv. Astfel.19 - 0 – 20 138 120 50 18. telegrafice etc. telefonice. se monteaza cu o anumita sageata (mai putin intinse) pentru ca in timpul iernii sa nu se rupa ca urmare a contractiei. 4. La constructia podurilor metalice unul din capete se sprijina pe role de dilatatie pentru a permite alungirea libera in caz de variatie a temperaturii. Un asemenea dispozitiv poate functiona ca termoregulator pentru diverse aparate (etuva. Exemplele pot continua. clocitoare automata. Se poate actiona in sensul micsorarii vitezei de dilatare. Acestea utilizeaza efectul caloric al unui inceput de incendiu pentru a provoca topirea sau dilatarea unui element de actionare. lama bimetalica se va curba. Ne vom opri insa la cele care au aplicatii speciale in combaterea incendiilor.22 108 110 112 2.105 grd-1. Spre exemplu.) care provoaca gradiente de temperatura mai mici decat valoarea de reglaj. detector termostatic cu aliaj fuzibil. radiatie solara etc.1 x 10-5 grad-1. legat la contactele unui releu electric amplasat in detector. Detector termostatic cu aliaj eutectic. spre deosebire de precedentele.

rezistenta. In cazul unei cresteri lente a temperaturii cele doua lamele bimetalice (a si b) se dilata in mod egal pastrand contactul electric. relatia intre presiunea si volumul unui gaz. T) permit sa se exprime aspectul cantitativ al unor transformari ale gazelor. Se dubleaza greutatea asezata pe piston si se constata ca aceste va cobora pana la inaltime h/2. Se repeta experienta cu alte greutati asezate deasupra pistonului si se noteaza inaltimile corespunzatoare. Legea Boyle-Mariotte In urma cu trei secole. volumul sau creste datorita dilatarii aerului. volumele aceleiasi mase de gaz invers proportionanle cu presiunile exercitate asupra gazului. la temperatura constanta. mentinandu-si insa aceeasi alura. enunta legea Boyle-Mariotte: Intr-o transformare la temperatura constanta a unui gaz. fie ca este vorba de principiile ventilarii in caz de incendiu. intelegerea fenomenelor legate de comportarea gazelor prezinta un interes aparte. . Relatiile intre marimile de stare ale unui gaz (p. chimistul englez Robert Boyle (1662) si chimistul francez E. Starea de agitatie a moleculelor – ciocnirile moleculelor intre ele sau de peretii recipientului care contine gazul – determina o presiune care este cu atat mai mare cu cat creste temperatura. 2. Incalzirea rapida a aerului din recipient provoaca dilatarea acestuia si. Recipientul de aer este prevazut cu o supapa destinata sa compenseze dilatarea aerului pe care il contine. lamelele a reactioneaza cu intarziere. Se poate deci. se poate observa ca intre cele trei marimi de stare mentionate – presiunea. La cresterea temperaturii curbele se departeaza de axele de coordonate. Astfel. atunci cand un balon de cauciuc este supus incalzirii.bimetalice sau prin introducerea ei intr-o teaca izolatoare. sub actiunea presiunii create. Capitolul IV Legile gazelor 1. Deasupra unui piston care astupa etans un cilindru. La un alt tip de detectoare termovelocimetrice elementul sensibil este constituit dintr-un recipient de aer care actioneaza asupra unei membrane sau asupra unui piston calibrat care comanda contactele unui releu cu deschidere brusca. Generalitati Anterior. cand au fost prezentate transformarile de stare ale corpurilor s-a precizat ca gazele se caracterizeaza printr-o slaba coeziune moleculara fapt care face moleculele de gaz sa se miste liber in intreg spatiul pe care il au la dispozitie. prin impingerea pistonului. la temperatura constanta. Pentru o mai mare siguranta sistemul de detectoare termovelocimetrice se asociaza cu unul termostatic fapt care ofera posibilitatea sa se declanseze alarma la atingerea valorii de consemn a temperaturii (exemplu 73ºC) in ipoteza unei cresteri lente care nu ar afecta detectorul termovelocimetric. Sau. Practic. Se constata ca inaltimea (deci volumul gazului) se micsoreaza de fiecare data in aceeasi proportie in care a crescut apasarea (presiunea): a) p1 = G S b) p2 = 2 G = 2 p1 S c) p3 = 3 G = 3 p1 S V1 = h x S p1V1 = G ∙ h p2V2 = 2 p1 ∙ V1 = p1V1 2 p3V3 = 3 p1 V1 p1V1 3 V2 = h S = V1 2 2 V3 = h S = V1 3 3 Cu alte cuvinte p1V1 = p2V2 = p3V3 = constant Rezulta ca. Pentru pompieri. Legea Boyle-Mariotte isi gaseste aplicatii in construirea barometrelor. membrana sau pistonul este impins eliberand contactele releului. se asaza la o greutate G. produsul intre presiunea si volumul gazului este constant. volumul si temperatura – exista o anumita interdependenta. adica presiunea din copul pompei creste. in raport cu lamelele b si contactul electric se intrerupe declansand semnalul de alarma. cand temperatura se mentine constanta. care se numeste izoterma (curba de temperatura constanta). Mariotte (1679) au descoperit independent unul de altul. Pistonul va cobora pana la o inaltime h. se obtine o curba. V. atunci cand se comprima aerul intr-o pompa de bicicleta. Daca variatia temperaturii este rapida atunci datorita inertiei termice. Sensibiliatea detectoarelor cu lamele bimetalice este de ordinul a 6ºC/min. cand temperatura creste lent. Reprezentand grafic valorile presiunii si volumului unui gaz. O experienta simpla permite sa se verifice aceasta relatie. al carei ventil este blocat se constata ca pe masura ce se micsoreaza volumul. de explicarea functionarii unui aparat izolant pentru protectia respiratiei sau de prevenirea exploziilor la butelii cu gaze tehnice.

bula de mercur fiind in echilibru. Daca se ia un balon de sticla prevazut cu un tub orizontal.) aflate intr-un spatiu cuprins de incendiu. acetilena etc. cu sectiune constanta. V0 – volumul initial. la presiune constanta. 273. legea care-i poarte numele: Un gaz incalzit. Este evident ca in timpul experientiei presiunea in balon se mentine constanta si egala cu presiunea atmosferica. si se introduce intr-un vas cu apa incalzita se constata ca. Fizicianul francez Charles (1746 – 1822) a stabilit ca in cazul incalzirii unui gaz. gazele se dilata mult mai mult decat corpurile lichide sau solide. in care se gaseste o bula de mercur. Facand experiente cu gaze. printr-o linie paralela cu axa volumelor. Variatia volumului Vo ∆V este egala cu diferenta intre volumul final si cel initial: ∆V = V – V0 Rezulta: V – V0 = α ∙ ∆t V0 de unde: V = V0 + V0 ∙ α ∆t sau V = V0 + V0 ∙ α ∙ ∆t V = V0 (1 + α ∙ ∆t) 4. intr-un volum constant. Transformarea unui gaz la presiune constanta se numeste transformare izbara si se reprezinta in coordonate p – V. Valoarea coeficientului α este aceeasi pentru toate gazele α = __1__ grad-1. fapt care indica marirea volumului gazului din balon. prin incalzire. Gay Lussac a descoperit. deci supusa aceleiasi apasari de ambele parti. Exprimand matematic cele de mai sus se poate scrie: ∆ V = α ∙ ∆t Vo unde ∆V este variatia volumului datorita dilatarii.15 . bioxid de carbon. variatia presiunii raportata la presiunea initiala. Sub influenta caldurii degajate. pe masura ce temperatura aerului din balon creste.3. fapt care provoaca explozia.15 ∆T – variatia temperaturii. 273. bula de mercur se deplaseaza la dreapta. Din formula ∆ V = α ∙ ∆t se poate deduce ecuatia de dilatare a gazelor la presiune constanta. indiferent de natura gazului. Legea lui Charles (legea incalzirii gazelor sub volum constant) Se cunoaste pericolul de explozie pe care-l prezinta buteliile de gaz tehnice (oxigen. sufera o variatie a unitatii de volum direct proportionala cu variatia temperaturii. presiunea gazului din butelie creste depasind limita de rezistenta a recipientului. la inceputul secolului XIX. este direct proportionala cu variatia temperaturii: p – p0 = β ∙ ∆ t p0 Factorul de proportionalitate a fost denumit coeficient de crestere a presiunii gazelor sub volum constant si are aceeasi valoare numerica pentru toate gazele β =__1__ grd-1. α – constanta universala denumita coeficient de dilatare a gazelor la presiune constanta. Legea Gay Lusac (legea incalzirii gazelor la presiune constanta) Experienta demonstreaza ca.

34 0.80 0.po Atunci p – p0 = β ∙ ∆ t p0 p – p0 = p0 ∙ β ∙ ∆t p = p0 (1 + β ∙ ∆t) Formula p = p0 (1 + β ∙ ∆t) permite sa se aprecieze in mod exact pericolul de explozie a unei butelii de gaze supuse incalzirii la un incendiu sau printr-o utilizare necorespunzatoare. presiunea intr-o butelie de gaze lichefiate se tripleaza.40 0.68 0. De altfel.502 0. volum si temperatura). Considerand presiunea normala intr-o butelie de gaze lichefiate p0 (la 15ºC) si temperatura degajata la un incendiu de circa 560ºC (∆t = 560 – 15 = 545ºC) se poate determina presiunea gazului. in rafinarii.72 0. recipientele se incarca pana la anumite limite stabilite pentru fiecare gaz. presiunea interioara din buteliile cu gaze tehnice nu trebuie sa depaseasca valorile admisibile. 273 Iata deci ca la un incendiu in cursul caruia se degaja o temperatura de 500 . in preajma unor surse de caldura.20 Incalzirea gazului intr-un volum constante se numeste transformare izocora si se reprezinta in sistemul de coordonate p – V printr-o dreapta paralela cu axa presiunilor. care asigura racirea la nevoie.51 1. statii de pompare sau alte obiective ale industriei petroliere se prevad instalatii de stropire cu declansare automata sau manuala.90 0. sub influenta cresterii temperaturii: p = p0 (1 +_1_ x 545) ~ 3 po.275 0. exista posibilitatea ca in cazul unui incendiu violent. Desi acestea sunt prevazute cu supape de siguranta pentru eliminarea suprapresiunilor din spatiul de vapori.08 0. Primejdia este mult mai mare la incendiile izbucnite in parcuri de rezervoare de produse petroliere.19 Denumirea gazului Acid flourhidric Amoniac Bioxid de sulf n-Butan Izobutan Hidrogen sulfurat Monometilamina Dimetilamina Trimetilamina Monoclordifluormetan Oxid de etilena Propan Propilena Tetraoxid de azot N kg/l 0.48 1.40 1.56 0. Coeficientul de crestere a presiunii gazelor sub volum constant este deci o constanta universala independenta de natura gazului sau de parametrii de stare (presiune. fapt care pune sub semnul indoielii mentinerea integritatii rezervorului.19 0.78 0.75 1.44 0. Pe baza expresiei matematice a legii lui Charles se poate stabili ecuatia de incalzire a gazului sub volum constant: ∆ p = p . Umplerea buteliilor cu gaze lichefiate conform normelor tehnice are o deosebita importanta.79 0.75 0. deoarece recipientele fiind inchise complet. In tabela 8 sunt date valorile limita de incarcare exprimate in kilograme gaz per litru de capacitate a buteliei. cu variatie rapida a temperaturii. Pentru nevoi practice au fost stabilite limite de incarcare maxima a buteliilor cu diferite gaze lichefiate.Pentru evitarea pericolului de explozie in cazul expunerii la temperaturi ridicate.90 0. 5.60 1. Teoria cinetico-moleculara a gazelor . La buteliile cu gaze comprimate. la ridicarea temperaturii gazul isi mareste presiunea.57 0.42 0.19 0. depozite de rezervoare.54 0.600ºC. cresterea presiunii sa fie mai mare decat capacitatea de evacuare a supapei de siguranta. Din acest motiv.76 0. Din acest motiv se recomanda stropirea intensa a rezervoarelor situate in apropierea incendiului. Tabela 8 Coeficienti de umplere „N” pentru butelii de gaze lichefiate Denumirea gazului Acid clorhidric Bioxid de carbon Etan Monoclortrifluor-metan Acid cianhidric Ciclopropan Clor Clorura de etil Clorura de metil Clorura de vinil Diclorfluormetan Eter metilic Monoetilamina Fosgen N kg/l 0. umplerea se face astfel incat la o temperatura a gazului de + 40ºC presiunea interioara sa nu depaseasca cu mai mult de 10 la suta presiunea de incarcare indicata pe recipient.

deci volumul gradului. Teoria cinetico-moleculara a gazelor ofera explicatia logica a comportarii gazelor sub efectul crsterii temperaturii. In acest fel numarul ciocnirilor produse in unitatea de timp nu se va schimba. stabilita in 1834 de fizicianul Clapeyron. 273. In miscarea lor moleculele se ciocnesc unele de altele precum si de peretii recipientilor in care se afla. La limita. nemiscate. Legea lui Charles permite sa se determine pe cale teoretica cea mai scazuta temperatura. Bineinteles ca pot fi urmate orice alte cai de transformare a gazului. creste deci viteza lor si implicit creste numarul ciocnirilor.15 p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) Facand constante. t0 = 0 ºC si de stare finala p. legea Gay Lussac la transformari izobare (la presiune constanta). Aceste trei legi particulare pot fi reunite intrlege generala. t. se reduce orice agitatie termica.15ºC β Deci la temperatura de – 273. in care variaza simultan toti parametrii sau transformari combinate compuse din doua transformari simple. 6. se micsoreaza. transformarea izocora urmata de o destindere izoterma ori o transformare izobara urmata de o comprimare izoterma. acest fenomen determina presiunea gazului. adica: p = p0 (1 + β ∙ t) = 0 Presiunea p0 are o valoare finita. Cu cat scade temperatura.1 = . cate una din marimile de stare ale gazului regasim legile particulare de transformare a gazelor: Transformarea izoterma ∆t = 0 (legea Boylle-Mariotte): . V0.15ºC orice miscare moleculara ar trebui sa inceteze.Legea Gay Lussac si legea Charles pot fi considerate legi de dilatare a gazelor. Reamintim ca aceasta valoare este considerata origine a temperaturii pe scara Kelvin. de exemplu. In acest caz presiunea gazului devine egala cu zero. pe rand. V. iar legea lui Charles la transformari izocore (sub volum constant). Pentru a se mentine presiunea constanta trebuie sa se mareasca spatiul dintre molecule. Conform teoriei cinetico-moleculare presiunea unui gaz este expresia starii de agitatie termica a moleculelor. numarul de ciocniri ale moleculelor. astfel ca variatia vitezei moleculelor determinata de cresterea temperaturii sa fie acoperita de necesitatea pracurgerii unor distante mari. in unitatea de timp. In acest caz trebuie ca expresia 1 + βt sa fie nula: 1+β∙t=0 de unde: t = . Legea gazelor perfecte In legile gazelor expuse mai sus s-a considerat pe rand unul din parametrii de stare constant: legea Boyle-Mariotte se refera la transformari izoterme (la temperatura constanta). inlocuind pB cu p0 (1 + β∆t) si VB cu VA = V0 rezulta p0 ∙ (1 + β∆t) ∙ V0 = p ∙ V Se obtine legea generala de transformare a unui gaz perfect: p ∙ V= p0 ∙ V0 ∙ (1 + β∆t) sau. Cea mai scazuta temperatura – zero absolut. se aplica legea Boyle-Mariotte: pB ∙ VB = pz ∙ Vz = p ∙ V = constant sau. moleculele ramanand. deoarece β = α = __1__ grd-1. Se considera un gaz avand parametrii de stare initiala p0. Este de inteles ca odata cu cresterea temperaturii se majoreaza energia moleculara. Valorile parametrilor de stare nu depind de drumul urmat in transformea gazului: se poate considera o transformare complexa. teoretic. cu alte cuvinte zeroul absolut. adica presiunea.273. Prin incalzirea gazului sub volum constant presiunea sa va creste de la valoarea p0 la valoarea pB conform relatiei data de legea lui Charles: pB = p0 ∙ (1 + β ∙ ∆t) Destinzand gazul. acestea neavnd influenta asupra parametrilor de stare intiala si finala. racind un gaz perfect la cea mai scazuta temperatura posibilila.

la 0ºC. ipozeta simplificatoare mentionata este valabila si nu produce erori mari.15 + t α __1__ 273. Atat timp cat se mentin distante mari intre molecule iar fortele de coeziune sunt reduse. adica la presiuni scazute. Practic insa.15 T0 rezulta p ∙ V = p0 V0 ∙ T T0 sau p ∙ V = p0 ∙ V0 T T0 Expresia p0 ∙ V0 este constanta. In acest caz variatia de temperatura ∆t va fi numeric egala cu temperatura t a starii finale. ale caror dimensiuni nu influenteaza comportarea gazului si parametrii sai de stare.p ∙ V = p0 ∙ V0 Transformarea izobara (legea Gay-Lussac). dimensiunile moleculelor au totusi valori ce trebuie luate in consideratie atunci cand gazul este puternic comprima. V0 si t0 = 0ºC. Deci la presiuni mari legea Boyle-Mariotte si legile de dilatare ale gazelor nu mai sunt riguros exacte. V0 si T0 fiind parametrii de stare ai gazului. Transformarea izocora V = V0 (legea lui Charles) p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) p = p0 ∙ (1 + α ∙ ∆t) 7. Gaze reale In rationamentele pentru demonstrarea legilor gazelor s-a admis ipoteza simplificatoare a existentei unor molecule punctiforme de gaz. Se considera starea initiala a gazului avand parametri de stare p0.15 Conform formulei (9): 273. . Ecuatia gazelor perfecte in functie de temperatura absoluta Daca se exprima temperatura in grade Kelvin. desi foarte reduse.15 + t = T Atunci p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ∙ T Inlocuind α = __1__ = 1 273. deci formula p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ (1 + α∆t) va avea forma: p ∙ V = p0 ∙ V0 (1 + α ∙ t) sau p ∙ V = p0 ∙ V0 ∙ α ( 1 + t) α dar 1 + t = 1 + t = 273. dar daca se comprima puternic gazul se atinge o presiune limita la care moleculele se aproprie atat de mult incat spatiile intermoleculare dispar. Peste aceasta limita gazul nu mai poate fi comprimat deoarece moleculele sunt incompresibile. p0. T Rezulta legea gazelor perfecte pentru o anumita cantitate de gaz: p ∙ V = constant T 8. p = p0: p ∙ V = p ∙ V0 (1 + α ∙ ∆t) adica V = V0 (1 + α ∙ ∆t). legea gazelor perfecte capata o forma simplificata.

adica atunci cand sursa calda produce in mod continuu caldura. In aceasta situatie volumul care trebuie luat in calcul va fi V1 = V – b. deci invers proportionala cu volumul. In sfarsit cantitatea de caldura cedata este dependenta de natura materialului prin care se transmite. acest proces continuand pana la egalizarea temperaturilor. unde b este de asemenea o constanta caracteristica a gazului. au o capacitate de transmitere a caldurii mai mare. S-a observat ca nu toate corpurile transmit in aceeasi masura caldura. Conform teoriei cinetico-moleculare a gazelor. se incalzeste. a fost stabilita o relatie intre cantitatea de caldura transmisa si caracteristicile fizice ale unui perete facut dintr-un material omogen. se pot stabili formule de calcul pentru cantitatea de caldura transmisa. atat pentru presiuni cat si pentru volume. . tinut la exterior. Fenomenul se petrece intocmai ca atunci cand se incalzeste o parte a unui corp si caldura se transmite in toata masa sa. se afla in contact direct. erorile produse prin asimilarea gazelor reale cu gazele perfecte nu sunt prea mari. Generalitati Caldura produsa de o sursa termica se raspandeste in spatiul inconjurator sau se transmite corpurilor aflate in contact direct cu sursa. diferenta de temperatura intre doua puncte ale corpului respectiv mentinandu-se constanta. Pentru presiuni curent intalnite in tehnica de ordinul catorva zeci de atmosfere. in timp ce altele cum ar fi pluta sau azbestul intarzie considerabil procesul de propagare a caldurii. Inlocuind valorile p1 si V1 in ecuatia gazelor perfecte se obtine ecuatia pentru gaze reale: (p + a ) (V . Trebuie deci sa se adauge la presiunea manometrica a gazului o valoare cu atat mai mare cu cat moleculele sunt mai apropiate. Spre exemplu. rezultand o presiune mai mica decat cea calculata teoretic. avand temperaturi diferite.La presiuni foarte mari volumul scade mult mai incet decat prevede legea comprimarii gazelor si ca urmare produsul p. Unele. 1 [Joule] = λ ∙ [1 ∙ h ∙ 1 m² ∙ 1 grad] 1m de unde λ [ __Joule__ ] sau λ [ ___kcal___ ] . in absenta acestor forte. dar in nici un caz nu poate fi impiedicat cu totul. Procesul de propagare a caldurii. care a fost neglijat in cazul gazelor perfecte. in toata masa corpului. se constanta ca si celalalt capat. al trecerii de la sursa calda catre alte corpuri cu temperatura mai scazuta. convectie si radiatie. in functie de precizia ceruta calculelor este necesar sa se tina seama de comportarea gazelor reale si sa se introduca coeficienti de corectie corespunzatori. crescand odata cu presiunea. de exemplu metalele. Transmiterea caldurii prin conductie Cand doua corpuri. In final deci corectia ce trebuie efectuata va fi invers proportionala cu patratul volumului. Din practica se cunoaste ca un spatiu incalzit pierde mai multa caldura atunci cand suprafata sa este mai mare. treptat. poate fi incetinit sau extins in timp. ciocnirile moleculelor de gaz de peretii vasului in care se afla determina valoarea presiunii. Fortele de atractie dintre molecule fac ca ciocnirea de pereti sa fie mai slaba. 2. caldura trece de la corpul cald catre cel rece. Sintetizand observatiile de mai sus se poate scrie formula cantitatii de caldura ce trece intr-o perioada de timp t printr-un perete de suprafata S si grosimea d.b) = constant V² Capitolul V Transmiterea caldurii 1. Transmiterea caldurii se face intotdeauna de la sursa calda catre cea rece.V nu mai ramane constant. Se deosebesc trei moduri de transmitere a caldurii: prin conductie. Astfel daca se introduce un capat al unei vergele metalice intr-un focar puternic incalzit. Dar presiunea este afectata nu numai forta de ciocnire a moleculelor ci si de numarul acestor ciocniri in unitatea de timp. care este de asemenea invers proportional cu volumul. Pentru a micsora pierderile de caldura se pot alege grosimi mai mari ale peretilor. coeficientul de proportionalitate fiind o constanta caracteristica fiecarui gaz: p1 = p + a V² Volumul in care se misca moleculele de gaz este egal cu volumul ocupat de gaz din care se scade volumului propriu al moleculelor. La presiuni mai mari. fara ca materia sa se deplaseze sau sa sufere deformatii. cand timpul este mai indelungat si cand diferenta de temperatura intre interior si exterior este mai mare. In cazul cand conductia caldurii printr-un corp se face in regim permanent. atunci cand cele doua fete ale sale au temperaturile θ1 si θ2 (θ1 > θ2). datorita miscarilor moleculare.

care reflecta capacitatea unui material de a transmite mai incet sau mai incet sau mai rapid caldura.17 – 0. Singura exceptie o face hidrogenul.3 Sticla obisnuita 0.5 Nichel tehnic 12.1 – 0. ºC Aluminiu pur (99.1 Vata de azbest Alte corpuri solide 0.12 – 0. la 20ºC exprimat in kcal/m.11 – 0. procesul transmiterii caldurii prin conductie se datoreste miscarilor de oscilatie pe care le au atomii si moleculele corpurilor solide si lichide. Gazele au conductibilitatea termica mai mica decat a oricarui izolant termic solid. situati in preajma sursei calde.1 0.35 Aburi 340 300 137 63 40 – 50 80 60 30 97 0.m ∙ h-grd m ∙ h ∙ grd Prin urmare. Valorile coeficientilor de conductibilitate termica a unor corpuri.14 0.grd. sunt izolanti termici. cu grosimea de 1 m cand diferenta intre temperaturile celor doua fete este de 1 grad Celsius. . cedeaza o parte din energie atomilor a caror amplitudine de oscilatie este mai redusa.5 – 0.75 – 1. cu spatii umplute cu aer. este foarte scazuta.16 Ulei de parafina 0.6 0. coeficientul λ reprezinta cantitatea de caldura ce trece intr-o ora.0 Placaj 10 – 150 Samota Lichide 0. exceptand mercurul. privind valabilitatea valorilor din tabela numai in caz de repaus al lichidelor.33 Lemn de stejar 0.12 Pluta sfaramata 0.051 0.12 – 0. In interiorul corpului atomii cu energie mare.150 kcal/m.15 – 0.158 0.044 – 0. Amplitudinea acestor miscari oscilatorii creste odata cu temperatura.6 Bioxid de carbon 0.4 0.89 Portelan 0. Dupa valoarea coeficientului de conductibilitate termica λ. deosebim materiale bune conductoare de caldura si materiale izolante din punct de vedere termic.1 0. la 20ºC. pentru un anumit interval de temperaturi. Majoritatea substantelor care au o structura poroasa. Conform teoriei cinetico-moleculare. Coeficientul de conductibilitate are o valoare mai scazuta cand procentele constituientilor unui aliaj tind sa se egalizeze. Tabela 9 Valorile coeficientului de conductibilitate termica a unor corpuri.Substantele al caror coeficient de conductibilitate este inferior de 0. Aceeasi remarca.5 – 0.036 – 0.15 0.12 Pluta placi 0.3 Piele 0.cu 5 % nichel .h.020 0.7 Linoleum 1. sunt date in tabela 9.cu 80% nichel Beton uscat Beton armat Caramida uscata Caramida poroasa Carton Ipsos uscat Deseuri de turba Hartie obisnuita Kiselgur afanat Negru de fum Argila refractara Bachelita Cauciuc Gheata Grafit Apa Alcool Glicerina Aer Hidrogen Metale si aliaje metalice 197 Cupru pur 175 Cupru tehnic 96 Duraluminiu Fier pur 30 Fier tehnic 16 Nichel pur 9.34 0.2 Plexiglas 1. fara a se face erori prea mari.15 0.05 0.Se observa ca metalele pure au o conductibilitate termica mai buna decat aliajele.054 0.89 0. Din analiza datelor prezentate in tabela se desprind cateva concluzii interesante: .15 – 0. dar pentru calcule tehnice se poate lua o valoare medie. Coeficientul λ variaza cu temperatura.6 Mercur 0.5 Plumb 28 Zinc Materiale de constructie 0. sunt utilizate ca izolanti termici in industrie si constructii.15 8.2 – 0.5 – 2.03 – 0.24 – 0.043 .37 Tencuiala de var Izolanti termici 0.0 0.06 – 0.06 – 0.35 Ulei de transformator Gaze 0.12 – 0.035 Vata de sticla 0.13 0.) explica valoarea redusa a coeficientului de conductibilitate termica a acestor materiale. Precizam ca valorile coeficientilor de conductibilitate termica ai lichidelor sunt valabile atata vreme cat nu se produce miscare in masa lichidului. in caz contrar intervenind fenomene de transmitere a caldurii prin convectie. prin unitatea de suprafata a unui perete plan.4 Marmura 0.cu 50% nichel .75%) Aluminiu tehnic Alama Aliaj fier-nichel .cu 20% nichel . Prezenta aerului inclus in masa materialelor izolante (pluta. vata de sticla etc.cu 15% nichel .3 3 1.3 Pamant 0. h. .Conductibilitatea termica a lichidelor. trebuie facuta si in cazul gazelor.

din regiunea calda catre cea rece. care asigura cea mai buna izolare termica. caldura si produsele de ardere sunt elimintate pe drumul cel mai scurt in atmosfera. In cazul gazelor insa. fara a fi stanjeniti de caldura excesiva si de gazele toxice degajate. Se realizeaza un circuit de fluid purtator de caldura. Fiind mai usor fluidul cald se deplaseaza in sus. s-a constatat ca marirea distantei intre geamuri nu duce la scaderea pierderilor de caldura ci dimpotriva. cu luarea in consideratie a factorilor meteorologici (directia vantului. sub controlul specialistilor. Dilatandu-se. cu suprafata mare. La punctul precedent – Transmiterea caldurii prin conductie – s-a mentionat ca pentru a realiza rolul de izolant termic un fluid trebuie sa se afle in repaus. conductibilitatea termica joaca un rol secundar. se practica deschideri automate pentru evacuarea caldurii. Practic insa.). Acelasi fenomen justifica masurile intreprinse pentru ventilarea spatiilor mari in caz de incendiu. In jurul sursei de caldura moleculele de gaz au o energie cinetica medie mai mare. prin incazire va ocupa un volum V1 mai mare decat V. Un exemplu graitor in acest sens il ofera metoda de stingere a marilor incendii de padure prin declansarea intentionata a unui alt incendiu controlat. 4. densitate etc. Spre exemplu. Curentii de aer cald antreneaza scanteile si „focurile zburatoare” – deci propagarea celor doua incendii – spre portiunea de padure care le desparte. O parte din aceasta energie este cedata in urma ciocnirilor cu alte molecule. – pozitiile relative ale suprafetelor si multe altele). de la atom la atom. Prin tirajul creat datorita deschiderii trapelor de ventilatie. schimbatoare de caldura etc.). Calculul cantitatii de caldura transmisa prin convectie este foarte dificil din cauza numarului mare de parametri care intervin in desfasurarea acestui proces (temperatura masei calde calde si a fluidului purtator. fluidul respectiv (lichid sau gaz) se dilata V marindu-si volumul. relativ scazuta. la partea de sus a incaperii.Cedarea energiei se face din aproape in aproape. In acest fel pompierii pot actiona in imediata vecinatate a focarului. dar ca exista o distanta optima.) ale spatiilor respective. Transmiterea caldurii prin intermediul particulelor de fluid care se deplaseaza se numeste transmitere de caldura prin convectie. Acest fapt explica pentru ce detectoarele termice de incendiu se monteaza deasupra locurilor sau utilajelor care trebuie protejate. fenomenul transmiterii caldurii prin convectie poate fi intalnit in diverse ipostaze. fumului si gazelor de ardere. In domeniul combaterii incendiilor. vascozitate. deci o aceeasi masa de fluid care la o anumita temperatura ocupa un volum V. Dimpotriva. din cauza caldurii primite. astfel ca in final toate moleculele vor avea aceeasi energie cinetica medie. starea lor de miscare – deci energia termica – fiind transmisa rapid in intreaga masa. Datorita coeziunii mai reduse intre moleculele unui fluid (lichid sau gaz) acestea se pot deplasa mai usor in spatiu. Este evident ca intr-o asemenea situatie raportul m va fi mai mic decat raportul m . Functionarea detectoarelor termice de incendiu se bazeaza tocmai pe formarea unor curenti ascendenti de aer cald deasupra focarului de incendiu. la o distanta cat mai mare unul de altul. cedand locul unor mase de fluid rece si provocand aparitia curentilor de convectie. Au fost stabilite formule de calcul pentru anumite situatii speciale.Sub influenta caldurii primite. masele de fluid aflate in imediata apropiere a sursei calde isi micsoreaza densitatea si se ridica lasand locul unor mase de fluid rece. ulei de racire etc. cu alte V1 V cuvinte densitatea unui fluid se micsoreaza prin incalzirea acestuia. Transmiterea caldurii prin convectie Cand corpurile nu se afla in contact direct cu schimbul de caldura se face prin intermediul fluidului care le desparte (apa. pentru a se obtine un strat de aer care sa impiedice transferul de caldura. 3. Crearea curentilor de convectie ca urmare a incalzirii fluidelor isi gaseste explicatia in modificarea densitatii acestora sub efectul temperaturii. incendiilor sfarsind prin a se „inghti” reciproc. aer. in constructii se pune intrebarea: care sunt modalitatile cele mai eficiente de reducere a pierderilor de caldura prin ferestrele cladirilor ? La prima vedere s-ar parea ca este suficient sa se realizeze geamuri duble. sau mai simplu convectia caldurii. Fenomenul poate fi urmarit cu usurinta pe baza unui rationament simplu: Densitatea unui corp este definita ca masa unitatii de volum: ρ = m .). ferestre etc. caracteristicile fizicochimice ale acestuia – viteza. in acoperis. La partea superioara a halelor industriale. Transmiterea caldurii prin radiatie . locul lor fiind luat de aerul rece care patrunde prin deschiderile laterale (usi. care propaga energia termica in spatiu. Cunoasterea fenomenelor de transmitere a caldurii prin convectie constituie una din premizele insusirii corespunzatoare a principiilor tactice si metodelor de stingere a incendiilor. Observatiile calitative privind transmiterea caldurii prin convectie prezinta o mare utilitate practica. pe un aliniament paralel cu cel al incendiului care trebuie combatut. Lucrurile se petrec in mod asemanator si in cazul gazelor. Metoda este aplicabila la stingerea incendiilor in zone impadurite. analizate in profunzime pentru necesitati de ordin practic (incalzire centrala. atunci cand este necesar sa se activeze schimbul de caldura prin convectie trebuie sa se ia masuri de stimulare a circulatiei fluidului purtator de caldura. care transmite caldura produsa. temperatura atmosferica etc.

. . In mod preventiv se pot utiliza materiale cu coeficient redus . Cunoscand rezistenta la foc a doua cladiri se poate stabili distanta minima de siguranta la care pot fi asezate una fata de celalata. Corpurile care absorb intreaga cantitate de energie termica pe care o primesc sub forma de radiatie (a = 1) se numesc corpuri negre. de exemplu. materialul se va aprinde. . in functie de tipul si destinatia lor. era necesara prezenta unui suport material purtator de caldura – moleculele corpului solid sau mase de fluid in miscare – in cazul radiatiei termice. convectie sau radiatie) ci prin doua sau toate trei odata.). existand posibilitatea propagarii incendiului de la un obiect la altul chiar daca acestea nu se afla in contact direct. in spatiul inconjurator. marirea suprafetei de radiatie prezinta o solutie avantajoasa.000 km/s. sau invers. Cantitatea de caldura propagata prin radiatie este dependenta de temperaturile corpurilor.Temperaturile celor doua surse – cea calda si cea rece – pot fi influentate tot prin intensificarea operatiunilor de stingere a incendiului si prin eventualele masuri de racire a obiectivului care risca sa fie incendiat. Pentru acest motiv. 300. Calculul exact al cantitatii de caldura transmisa sau al altor parametri ai procesului de propagare implica insa o serie de greutati greu de depasit in general. care pentru corpul negru este de 4. energia termica fiind transmisa. reflecta o cantitate mai mare de energie radianta. Caldura transmisa prin radiatie joaca un rol insemnat atunci cand temperatura corpului care radiaza caldura este mare. Este evident ca nu exista un proces de transmitere a caldurii prin conductie sau convectie.Daca la primele doua moduri de transmitere a caldurii. Un anumit procent din energia de radiatie este reflectata inapoi. parte care este transmisa prin conductie sau utilizata la ridicarea temperaturii proprii. Caldura se propaga prin radiatie dupa legi similare cu cele ale propagarii luminii. In mod global. Un corp care primeste un fascicol de raze absoarbe numai o parte din energia de radiatie transportata de aceasta.diferenta de temperatura intre cele doua surse. In cazul unor obiecte mobile solutia se simplifica. pozitia lor relativa etc. distanta relativa. culoarea lor. c – constanta de radiatie a corpurilor. in acest caz. cantitatea de caldura propagata este direct proportionala cu: . Tr – temperatura absoluta a corpului care primeste caldura radiata [K]. cu o viteza egala cu cea a luminii. de starea lor de finisare a suprafetelor. Se cunoaste faptul ca materialele lucioase. deschise la culoare.Timpul cat dureaza schimbul de caldura de la incendiu catre obiectivele invecinate nu poate fi influentat de obieci direct decat prin reducerea timpul de stingere a incendiului. Practic. In sfarsit coeficientul global de transmisie a caldurii este elementul asupra caruia se poate interveni atat prin masuri de prevenire cat si in cadrul operatiunilor de stingere.Suprafetele obiectelor nu pot fi modificate. se reflecta si se refracta ca si lumina. De obicei. exprimata in kcal/h. datorita cladirii radiate la aprinderea uneia dintre ele. Cazul general de transmitere a caldurii In realitate de cele mai multe ori transmiterea caldurii nu se face printr-un singur mod (conductie. caracteristicile fluidului purtator etc.Determinarea valorii m² ∙ h ∙ grd4 acestei constante ridica dificultati in cazuri reale.un coeficient de transmisie generala a caldurii dependent de o multitudine de parametri (starea suprafetelor. normativele de constructii prescriu distante minime de siguranta intre cladiri. in caz de incendiu.96 ___kcal___ . impunandu-se o anumita distanta intre cladiri se poate determina gradul de rezistenta la foc pe care acestea trebuie sa-l aiba pentru a se evita propagarea unui incendiu. S – suprafata prin care primeste caldura radiata [m²]. fiind suficient sa se indeparteze obiectul periclitat de focarul incendiului. . Radiatia calorica poate deveni periculoasa in cazul unui incendiu. exclusiv prin radiatie. . Caldura radiata se propaga in linie dreapta. materialul. se pune problema transmiterii unei cantitati de caldura cat mai scazute. Raportul dintre cantitatea de energie absorbita si cantitatea totala de energie indreptata spre corp se numeste coeficient de absorbtie si se noteaza cu „a”. ele fiind determinate prin constructie.timpul. negrul de fum este un corp care se apropie din cea mai mare masura de corpul negru ipotetic. care se aplica. concentrand razele solare asupra lui. depasind valori de 6 – 700ºC. prin conductie si convectie. Analizand fiecare din cei patru factori enumerati mai sus si modul cum se poate interveni pentru micsorarea lor rezulta o serie de concluzii utile. de natura si culoarea acestor corpuri. de la un obiectiv incendiat la altul. Tc – temperatura absoluta a corpului care radiaza caldura [K]. S-a stabilit ca prin radiatie un corp poate absorbi o cantitate de caldura: Q = c ∙ S ∙ [( _Tc_ )4 – ( _Tr_ )4] 100 100 unde Q este cantitatea de caldura absorbita. Calculul procesului de transformare a caldurii prin radiatie ridica de asemenea o serie de probleme dificil de depasit. Orice corp cald radiaza caldura in spatiul inconjurator. in timp ce corpurile inchise la culoare absorb o cantitate marita de caldura. propagarea caldurii se face independent de existenta materiei in spatiul dintre sursa calda si cea rece. In asemenea cazuri. intalnite in practica. Daca se asaza un material combustbil in focarul unei lentile convergente. 5. la radiatoarele de incalzire centrala sau la radiatoarele motoarelor termice unde forma constructiva dispune de o suprafata mare de racire. In tehnica pot apare situatii cand exista interes de a asigura evacuarea unei cantitati cat mai mari de caldura prin radiatie termica.

felul combustibilului. Principalul exponent al masinilor producatoare de energie termica este cazanul de abur. se dispun elementele componente ale cazanului (schimbatoarele de caldura). In functie de tipul constructiv. pentru placarea fatadelor cladirilor sau se pot vopsi acestea in culori deschise.de absorbtie. care iese din economizor cu o temperatura mai ridicata decat cea de la exterior. cedand o parte din caldura. Datorita caldurii flacarilor si gazelor de ardere. temperatura produselor de ardere sa fie cat mai apropiata de temperatura atmosferica in asa fel incat sa nu se evacueze la cos gaze cu energie termica recuperabila. abur. nu exista obiectiv industrial. fiind necesara o cantitate de caldura mai redusa pentru vaporizare. fapt care determina scaderea temperaturii lor. gaze etc. prin convectie de la gazele de ardere cu temperatura ridicata la tevile schimbatoarelor de caldura. apa se incalzeste puternic si se ridica la partea superioara a cazanului. care. In supraincalzitor se realizeaza uscarea aburului obtinut in sistemul de tevi fierbatoare si ridicarea temperaturii lui peste temperatura de saturatie. Arderea combustibilului are loc intr-un spatiu denumit focar in care se afla arzatoarele construite diferentiat in functie de tipul combustibilului utilizat: solid. pentru a se evita preluarea unei cantitati considerabile de caldura in focar. In principiu. Dintre toate suprafetele de incalzire ale unui cazan de abur. Analizand regimul termic din cazan se constata ca temperatura gazelor de ardere creste de-a lungul canalului de gaze ascendent. la apa. supraincalzitorul este un sistem de tevi serpentina asezate in canalul de gaze si racordate in paralel la un colector de abur. produsele de ardere se scurg in jurul tevilor cazanului. Intr-o centrala termoenergetica moderna se pot intalni unul sau mai multe grupuri de cazane de abur in care energia electrica a combustibililot este transformata prin ardere in energie calorica. In acest fel se utilizeaza aproape intreaga caldura a gazelor de ardere iar apa. din depozite. atingand – in cazul cazanelor de inalta presiune – valori de circa 900 – 1000ºC la partea de sus si scade treptat in zona canalului descendent. sunt vopsite in argintiu. electrica etc. de mare putere. Pe ultima parte a traseului gazelor de ardere se dispun preincalzitoarele de aer. asa cum rezulta din datele prezentate mai sus.). are un larg camp de intrebuintare. in toate ramurile economiei nationale. agricol sau de alta natura in care sa nu fie prezent un proces de producere si utilizare a caldurii. Acolo debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. purtatorul de energie (agentul termic). care urmeaza a actiona in imediata vecinata a unor focare de radiatie termica intensa sunt vopsite de asemenea in argintiu. In focar si canalele de gaze. care poate fi mai lung sau mai scurt in functie de tipul cazanului. este un fluid (apa. Din punct de vedere termic. captusit cu material refractar. La agregatele moderne. Acolo este dispus economizorul care asigura o prima incalzire a apei. capacitatea si parametrii aburului etc. in care circula apa. circulatia apei se face fortat sub actiunea unei pompe. rafinarii etc. intr-un cazan de abur se deosebesc doua circuite de baza: circuitul gazelor de ardere si circuitul agentului termic (apa. Se urmareste ca dupa trecerea prin tot circuitul de gaze. de la flacari si gaze de ardere la apa se face prin cele trei moduri cunoscute: prin radiatie de la flacari la tevile sistemului fierbator. Apa este adusa in stare de fiebere si transformata in vapori datoria caldurii produsa prin arderea combustibilului in focarul cazanului. Capitolul VI Producerea si utilizarea caldurii 1. in asa fel incat sa se utilizeze cat mai judicios caldura gazelor de ardere. Astfel. Bineinteles ca dispunerea subansamblelor nu este aceeasi la toate agregatele de cazane. este introdusa in tevile dispuse jur-imprejurului focarului. Practic. Cazanul de abur Caldura ca forma de energie a materiei.. lichid sau gazos. In caz de incendiu se pot lua masuri pentru activarea circulatiei fluidului intre obiective si de racire cu ajutorul apei pulverizate. subansamblele cazanului pot fi . In functie de temperaturile existente de-a lungul canalelor de gaze. Partea de rezistenta a cazanului o constituie un schelet metalic. In cadrul unui asemenea proces se deosebesc trei elemente de baza: producatorul de energie calorica. La partea de sus a cazanului se afla supraincalzitorul – unul din elementele esentiale ale agregatelor in care se produce abur cu parametrii ridicati (presiune si temperatura). circuitul apei si aburului debuteaza in partea finala a circuitului gazelor de ardere. Un exemplu elocvent in acest sens il ofera costumele de protectie aluminizante. Acestea au rolul de a preincalzi aerul care se introduce in focar pentru intretinerea arderii. pe seama caldurii gazelor de ardere care urmeaza a fi evacuate la cos. supraincalzitorul se gaseste in cele mai grele conditii de temperatura si presiune. de diverse tipuri. Anumite masini de incendiu. si prin conductie. Pentru acelasi motiv rezervoarele de produse chimice si petroliere.) si consumatorul de energie care o poate utiliza ca atare sau o poate transforma intr-o alta forma (energie mecanica. Procesul de fierbere si vaporizare a apei are loc in sistemul fierbator al cazanului format dintr-o retea de tevi metalice care captusesc peretii focarului si ai canalelor de gaze calde. Gazele avand temperaturi de 900 – 1000ºC „spala” serpentinele supraincalzitorului ridicand temperatura aburului la valori de 300 – 500ºC. Pentru o serie intreaga de utilaje si dispozitive care trebuie ferite de actiunea radiatiei termice se poate adopta masura acoperirii cu substante reflectante . de regula. al caror strat exterior reflecta o mare parte din cantitatea de caldura incidenta. montate in cazan. pe care sunt fixate subansamble functionale. locul de utilizare. respectiv aburul). prin peretii acestor tevi. Procesul de transmitere a caldurii. dotate cu puternice mijloace de stingere..

dar suficient de mari pentru a utiliza in incalzire (p = 1. dar exsita instalatii a caror capacitate ajunge la 80 tone ulei.5 at si t > 100ºC). sau pot fi combinate astfel ca practic exista o mare varietate constructiva in acest domeniu. energia potentiala a aburului produs in cazan poate fi transformata in energie cinetica cu ajutorul turbinei cu abur. prin impartirea intervalului de presiune total intr-un numar mai mare sau mai mic de trepte. In ajutaje. unde transmit caldura prin intermediul suprafetelor de incalzire. 3. Acesta are si rolul de a impiedica gazele de ardere sa iasa afara din inzidire prin usi de incarcare. Utilizarea aburului cu parametri inalti este justificata prin obtinerea unui randament superior al turbinei. Tirajul poate fi natural. fapt ce poate fi realizat foarte usor. functionarea turbinei cu abur este similara functionarii turbinei cu apa: un jet de fluid loveste puternic paletele unei roti punand-o in miscare. pentru incalzire. Actiunea cosului se bazeaza pe diferenta greutatilor specifice a doua coloane de gaze: de o parte aerul rece exterior si de cealalta parte gazele de ardere. deoarece viteza aburului la iesirea din ajutaje poate fi aleasa dupa dorinta. Rezervorul de ulei cuprinde in medie o cantitate de 16 – 30 tone ulei. Asigurarea protectiei contra incendiilor in conditiile existentei unei mari cantitati de lichid combustibil in vecinatatea instalatiilor prin care circula abur cu presiune si temperatura inalta. Principal.2 – 2. in centralele electrice. Daca agentul termic este incalzit intr-un cazan de dimensiuni mai mici. Turbina cu abur In cadrul procesului de utilizare a caldurii. ridica o serie de probleme speciale a caror rezolvare impune adoptarea unor solutii diversificate. Parametrii ridicati ai aburului la intrarea in turbina. Functionarea turbinelor este legata de existenta unor instalatii auxiliare care prezinta pericol de incendiu. care la agregatele moderne sunt de ordinul a 150 – 300 at pentru presiune si 540 – 570ºC pentru temperaturi. Cand sunt necesare presiuni sau temperaturi mai ridicate – indeosebi pentru utilizari industriale – se poate preleva o cantitate de abur printr-o priza de la o treapta intermediara a turbinei. Astfel. este necesara o forta exterioara. Daca destinderea aburlui se produce numai in ajutaje masina se numeste turbina de actiune. atat din punct de de vedere constructiv cat si al exploatarii. sau artificial cand este creat cu ajutorul ventilatoarelor. Turatia lor se incadreaza in limitele normale cerute de consumatori. adica transformarea unei parti din energia potentiala – presiune si temperatura – in energie cinetica – viteza. numita tiraj. In general depresiunea (tirajul) este de ordinul catorva zeci de milimetri coloana de mercur. dar prezinta avantajul de a permite utilizarea energiei termice in proportie de 75 – 85%. Aburul sau apa fierbinte din sistemul de termoficare circula prin tevi si radiatoare in instalatii de incalzire ale cladirilor si obiectivelor industriale. In cazul cand procesul de destindere continua si in canalele formate de palete – ca urmare a unei forme constructive adecvate – masina se numeste turbina cu reactiune. Practic aceasta se realizeaza prin folosirea aburului iesit din turbina. Pentru o utilizare rationala a energiei potentiale a aburului. la turbinele actuale. Termoficare Analiza modului cum se utilizeaza caldura obtinuta prin arderea combustibilului dezvaluie faptul ca randamentul efectiv al acestui proces se situeaza in jurul valorilor de 25 – 30%. Instalatiile de termoficare sunt construite ca anexe ale centralelor electrice (termocentrale).construite din una. ferestre de observatie etc. care au o seciune variabila simplu convergenta sau convergent-divergenta are loc un proces de destindere a aburului. putand dezvolta puteri de ordinul a 200. la turbina cu trepte de presiune viteza aburului la iesirea din ajutaje este cuprinsa intre 200 – 500 m/s. 2. De regula. impun folosirea unor materiale corespunzatoare la constructia acestor masini pe de o parte si o atentie sporita la exploatarea lor pe de alta parte. Gradul de utilizare a caldurii poate fi marit prin perfectionarea mijloacelor termotehnice de transformare a energiei termice in energie mecanica si printr-o gospodarie judicioasa a aburului ramas. doua sau mai multe celule. propriu unei anumite cladiri. turbinele cu abur poseda un sistem de ungere sub presiune si un sistem de reglaj. instalatia respectiva poarta denumirea de instalatiei de incalzire centrala. unde energia cinetica a aburului este convertita in lucru mecanic. ambele deservite de un circuit de ulei. Coloanele de aer exterior fiind mai grea decat coloana gazelor de ardere exercita o presiune continua asupra coloanei gazelor de ardere. materializat in miscarea discului. Un al doilea proces de transformare are loc in canalele formate de paletele montate pe discuri. avand parametrii termici relativ scazuti pentru a mai efectua lucru mecanic in mod economic. destinderea se realizeaza treptat in mai multe grupe de discuri ajutaj-palete. determinand deplasarea acesteia de-a lungul canalelor. Datorita perfectionarii actuale turbinele cu abur au devenit cele mai puternice motoare termice. cand este creat cu ajutorul unui cos inalt. in cadrul unui ansamblu de masuri denumit termoficare. Turbinele cu trepte de presiune sunt mai mari si mai complicate din punct de vedere constructiv.000 kW. La acest tip de turbina lucrul mecanic este produs atat ca urmare a actiuniii directe exercitate de abur asupra paletelor. Pentru ca gazele de ardere produse in focar prin arderea combustibilului sa se poata deplasa prin canalele de fum ale cazanului. Tirajul intrun cazan este cu atat mai puternic cu cat corpul de fum este mai inalt si cu cat temperatura gazelor care ies la cos este mai mare. cat si ca urmare a reactiunii exercitate de jetul de abur in urma destinderii sale dintre palete. calde. Apa calda produsa in cazanul situat in subsolul cladirii se ridica datorita micsorarii greutatii specifice prin incalzire sau este antrenata de o pompa hidraulica la nivelul cel mai inalt al cladirii intr-un vas de distributie de unde printr-un sistem .

Etapele procesului termic desfasurat in motor nu conincid cu timpii de functionare ai motorului (admisie. obtinerea unui lucru mecanic util. in energie cinetica. Subansamblul principal al unui compresor il constituie tot cilindrul in care se deplaseaza un piston.a. in cazul compresoarelor de aer se formeaza amestecuri explozive de vapori de ulei (folosit la ungerea masinii) si aer care in anumite concentratii (6 – 11%) pot exploda la temperaturi relativ scazute. Fabricate intr-o gama de puteri foarte larga. Din cauza unor caracteristici constructive si functionale instalatiile de compresoare prezinta anumite pericole de incendiu care trebuie cunoscute si inlaturate. motorul cu ardere interna are incontestabil cea mai mare arie de raspandire si utilizare. este necesar sa se dispuna pentru anumite procese industriale de un gaz cu presiune ridicata. de la fractiuni de cal-putere pana la zeci de mii de cai-putere. Uneori insa. In ultimul timp au fost construite motoare cu pistoane rotative (de sectiune triunghiulara care se rotesc in interiorul unei carcase) unde a fost eliminat mecanismul biela-manivela. existand astfel si posibilitatea urmaririi etanseitatii cilindrilor de lucru. In cilindrii motorului presiunea actioneaza asupra pistonului determinand deplasarea sa si deci. la o presiune mai ridicata. 5. toate organele care vin in contact cu gazul se executa din bron sau otel inoxidabil. la motoarele cu ardere interna convertirea energiei chimice a combustibilului in energie potentiala a unui amestec de gaze (arderea) si apoi in energie cinetica a organelor masinii se face in acelasi spatiu (cilindrii cu piston sau camere de combustie care fac parte integranta din corpul motorului). compresie. Indiferent de tipul motorului – cu piston si aprindere prin scanteie. acetilena. se face separat de spatiul unde energia potentiala a acestui agent se transforma in energie cinetica. motoarele cu ardere interna servesc la transformarea energiei chimice a unui combustibil prin ardere. interactiunea gazului cu materialele din care este construita instalatia s. 4. Diesel. In fiecare caz trebuie analizata comportarea gazului respectiv in intervalul de temperaturi si de presiuni la care lucreaza instalatia. de aceea in fiecare caz se iau o serie de masuri constructive si de exploatare. Tinand seama de faptul ca in prezenta uleiului sau a substantelor grase oxigenul aflat sub presiune produce explozii. in cazul compresorului pistonul este miscat. prezinta pericole deosebite de incendiu si explozie. explozie. compresorul prezinta numeroase similtitudini cu un motor. la care pregatirea agentului termic. Dupa ce a cedat o parte din caldura prin radiatoare apa calda este condusa prin tevi la un cazan unde se reincalzeste si reia circuitul de la capat. Ca si motorul. Compresorul Masinile termice prezentate mai sus transforma energia potentiala a unui agent termic in energie potentiala a unui agent termic in energie cinetica. la acest tip de compresoare. Diferenta consta in faptul ca spre deosebire de motor. Spre deosebire de alte motoare termice cum ar fi masina cu aburi (locomotiva) sau turbina. Urmeaza aprinderea prin scanteie sau autoaprinderea amestecului combustibil si ridicarea parametrilor termici – presiunea si temperatura.m. apoi are loc din nou un proces de convectie a caldurii intre radiator si aerul din camera. evacuare). iar in anumite situatii se amplaseaza sub apa. Compresoarele utilizate in obiective din industria chimica pentru ridicarea presiunii unor gaze ca amoniac. Transmiterea caldurii este relativ scazuta deoarece temperatura radiatorului are valori mici. in vederea realizarii unei arderi complete. intr-un rezervor. oxigen etc. drept lubrifiant se foloseste apa. PARTEA A DOUA ELECTRICITATEA Capitolul VII Electrostatica 1. rotativ sau cu pistoane libere – procesul de obtinere a lucrului mecanic are anumite elemente comune din punct de vedere termic. de o sursa de energie exterioara. Aceasta poate fi obtinut cu ajutorul compresorului (masina termica ce transforma energia mecanica in energie potentiala a unui gaz). Motorul cu ardere interna Dintre toate masinile termice. Astfel o prima etapa in functionarea motorului cu ardere interna consta in pregatirea amestecului de ardere prin amestecarea combustibilului cu aerul in cantitati bine definite.de tevi este repartizat in radiatoarele incaperilor se produce un schimb complex de caldura: apa calda sau aburul cedeaza caldura peretilor prin conductie. Spre exemplu compresoarele pentru acetilena sunt prevazute cu un sistem de racire eficienta. La compresoarele pentru oxigen. Constructiv. prin intermediul mecanismul biela-manivela si al arborelui cotit. modificarile de stare care pot surveni in conditiile existente in instalatie. Obiectul electrostaticii . intr-o multitudine de variante constructive. compresorul dispune de un sistem de supape prin care se face admisia gazului in cilindru si respectiv refularea. care executa lucrul mecanic. Astfel. Miscarea de translatie a pistonului este transformata in miscare de rotatie a arborelui cu ajutorul mecanismului biela-manivela.d.

Insusirea dispare destul de repede dupa incetarea frecarii si reapare imediat dupa o noua frecare. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni cu sarcini electrice negative. fenomenul s-a numit electrizare. Izolanti si conductori Toate corpurile pot fi electrizate insa unele pastreaza electricitatea in punctele in care aceasta a fost generata (chihlimbarul. au proprietatea de a atrage obiecte usoare ca fire de bumbac. egala si de semn contrar cu sarcina unui electron. bucatele de hartie. Indiferent de corpul care se freaca. electricitate pozitiva. El este de fapt cea mai mica fractiune dintr-un corp simplu (substanta chimica). de exemplu datorita frecarii. fulgi de pasare. Experientele au dovedit ca orice sarcina electrica apare sau dispare impreuna cu alta sarcina. Acesta este principiul conservarii electricitatii. care inainte se neutralizau reciproc. egale si de semn contrar cu ale electronilor. Ea cuprinde ansamblul fenomenelor caracteristice starii de echilibru a sarcinilor electrice. el se electrizeaza fie pozitiv. fie negativ. unul negativ. iar electricitatea produsa prin frecarea ebonitei. sticla. in schimb in stare umeda devin conductori. rasina. bazice sau acide etc.5 ori mai mic decat nucleul de hidrogen. Nucleul atomului la randul sau este alcatuit din protoni si neutroni. experimentarile au fost reluate. in compunerea lui intrand particule incarcate cu sarcini electrice (negative si pozitive) si neutre.. Protonii au sarcini electrice pozitive.) o lasa sa se propage in intreaga masa. ambele feluri de electricitate in cantitati egale.) in timp ce altele. Fizicianul Charles du Fay descopera in anul 1733 cele doua feluri de electrizari de semn contrar si anume electrizarea la fel ca sticla si electrizarea la fel ca rasina.Au trecut mai bine de 2500 de ani de cand pe cale experimentala s-a constatat ca unele corpuri ca rasina. Prin frecarea a doua corpuri. orice electrizare ulterioara o face sa ramana neschimabata. care isi mai pastreaza proprietatile chimice ale corpului respectiv. Dat fiind ca primul corp la care s-a constatat aceasta proprietate a fost chihlimbarul. tesuturi animale sau vegetale. Cercetarile fizicienilor au stabilit ca atomul are structura complexa. prin anul 1600. (metale. negativ. un atom sau o parte din atomii unui corp pierd electroni. Intre izolanti si conductori electrici exista o clasa de corpuri mai putin conducatoare numiti semiconductori si care au o mare importanta stiintifica si tehnica. Electronul este extrem de mic. Experientele au dovedit ca corpurile incarcate cu sarcini electrice de semn contrar se atrag. Electronii se invartesc in jurul nucleelor atomice pe diferite orbite fixe. egala si de semn contrar. Aceasta inseamna ca intr-un sistem izolat presupun initial incarcat cu o anumita sarcina negativa sau pozitiva. in timp ce neutronii desi au aceeasi masa ca si protonii sunt neutrii din punct de vedere electric. care in limba greaca este denumit electron. ambele se electrizeaza reciproc. Daca din diferite cauze. in anul 1746. asa cum graviteaza planetele in jurul soarelui. sulful. Mult mai tarziu. Deci electrizarea prin frecare este o consecinta a schimbului de electroni intre atomii celor doua corpuri. in acest domeniu au continuat. parafina etc. chihlimbarul. diverse minerale. un al treilea fel de sarcina electrica nu exista. deoarece suma algebrica a sarcinilor este nula. Electricitatea obtinuta prin frecarea sticlei a fost numita conventional de Franklin. iar celalalt pozitiv. ceara rosie. Prin aceasta s-a facut un pas inainte in domeniul electrostaticii. si-l incarca negativ. corpul respectiv ramane cu un exces de sarcini pozitive. Aerul si in general gazele in stare uscata si in conditii normale de temperatura si presiune sunt izolanti electici. 2. dupa ce acestea au fost frecate. Aceasta inseamna ca sticla electrizata respinge corpurile pe care ebonita electrizata le atrage. un electron cantareste 0. ebonita. 3. intotdeauna. . Cercetarile. Dat fiind faptul ca fiecare proton este purtatorul unei sarcini electrice pozitive. el este de 1836. Atomul este format dintr-un nucleu incarcat cu sarcini pozitive si dintr-un numar de electroni cu sarcini electrice negative. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt. Pana nu de mult. electricitate negativa. Din aceasta cauza. Frecarea separa cantitati de electricitate egale si de semne contrare. Tinand seama de cele aratate mai sus se explica destul de usor principiul conservarii electricitatii uneori pozitiv si alteori. stabilindu-se si alte corpuri care prin frecare au aceasta proprietate. iar cele incarcate cu acelasi fel de electricitate se resping. Electrostatica este studiul electricitatii in echilibru. marmura etc. Explicarea fenomenelor de electrizare Cercetarile efectuate asupra constitutiei materiei au reusit sa dezlege si fenomenul producerii si natura curentului electric. s-au stabilit legi de interactiune cu ajutorul carora se calculeaza cantitatile de electricitate si s-au pus bazele electrostaticii. Originea si interpretarea fenomenelor de electrizare sunt de natura electronica. solutii saline. atomul a fost considerat ca cea mai mica particula a unui element chimic. iar electrizarea negativa corespunde unui adaos de electroni liberi.9 ∙ 10-27 g. rezulta ca sarcinile electrice pozitive din nucleul atomului sunt neutralizate de sarcinile negative ale electronilor ce se invartesc pe orbite: deci atomul este neutru din punct de vedere electric. Se poate spune ca electrizarea pozitiva corespunde unei pierderi de electroni. in timpul electrizarii apar. adica sunt lipsiti de sarcini electrice.

intelegerea deosebirii de comportare dintre izolant si conductori devine mai usoara. Corpurile in care electronii liberi pot fi usor smulsi din atom sau in care electronii liberi se deplaseaza usor intre atomi se numesc corpuri bune conducatoare de electricitate. Cunoscand interpretarea electronica a electrizarii. fenomenele electrice. Legea lui Coulomb Aceasta lege a fost stabilita experimental si se enunta astfel: forta de interactiune (de atractie sau de respingere) dintre doua corpuri electrizate. La corpurile rau conductoare. se fixeaza imediat pe un atom care la randul sau este fixat in reteaua structurala. Fenomenul de inductie da posibilitatea ca un conductor sa fie incarcat cu un fel de electricitate cunoscut. Si intr-un caz si intr-altul sarcinile negative si excesul de sarcina pozitiva se imprastie. numarul electronilor liberi putand fi mai mare sau mai mic. insa o data cu indepartarea corpului electrizat care determina electrizarea. iar cel ce-a primit-o. zona respectiva fiind cu atat mai redusa cu cat izolantul este de calitate superioara. pe care atomul a primit-o. indus. Este de remarcat faptul ca schimbul de electroni se poate produce nu numai prin frecare ci si in urma unui contact intim intre doua corpuri diferite. Prin descoperirea electronului si a proprietatilor lui. parafina si altele. Doua sarcini electrice. Prin influenta apar intotdeauna atat electricitatea negativa cat si cea pozitiva. electrizarea prin contact se reduce la regiunile imediat vecine cu punctul de atingere. Corpul ramane atunci cu un exces de sarcini pozitive. de semne contrarii si distantate intre ele alcatuiesc un dipol electric. Electronii liberi din conductori au o miscare dezordonata. Pentru a impiedica aceasta neutralizare este suficient sa se atinga un moment indusul cu degetul. sarcina de acelasi semn este respinsa in pamant si in final indusul ramane cu o sarcina negativa. Chiar si prin simplul contact a doua placi metalice diferite se produce o electrizare pentru ca unul dintre metale cedeaza electroni celuilalt. Asa de exemplu. Matematic. in cantitati egale. Izolantii pastreaza electronii stabili mai bine decat conductorii in schimb metalele ii pierd cu mult usurinta. intre atomi. Sarcina negativa. de dimensiuni foarte mici in raport cu distanta dintre ele. Acesti izolanti au fost denumiti de Faraday dielectrici. pentru ca numarul lor este egal cu numarul sarcinilor pozitive ale cationilor. ebonita. Prin frecare se poate intampla ca o parte din atomii unui corp sa piarda electroni. mai exista. 4. Conductorii tinuti in mana nu pot fi electrizati prin frecare deoarece electronii smulsi din atomi sunt inlocuiti imediat cu altii veniti din pamant prin corpul omenesc. daca inductorul este incarcat pozitiv. fiindca sarcina ramasa are semnul contrar sarcinii inductoare. in afara electronilor legati de proton. legea lui Coulomb se exprima astfel: F = 1 . multa vreme ramase neexplicate. Acelasi fenomen se intampla si cu atomii izolantului care au pierdut electroni si anume excedentul de sarcina pozitiva ramane localizat. Un electron. Experientele au demonstrat ca atat fortele de interactiune intre corpurile electrizate. in momentul trecerii pe un izolant. Felurile electrizarii Un corp se poate electriza prin frecare. Deci electrizarea prin frecare se datoreste schimbului de electroni intre cele doua corpuri. Daca sarcina inductoare dispare sau daca inductorul se indeparteaza la o distanta foarte mare atunci indusul isi recapata starea neutra initiala prin recombinarea sarcinilor contrari. Electrizarea prin contact. iar electronii cedati se fixeaza pe atomii celuilalt si-l incarca negativ. iar cand are in plus electroni este incarcat negativ si se numeste anion. Electrizarea prin influenta. care se raspandeste pe toata intinderea lui. este direct proportionala cu produsul sarcinilor electrice si invers proportionala cu patratul departarii dintre centralele corpurilor electrizate. Toate corpurile asezate in vecinatatea unui corp electrizat se electrizeaza prin influenta fara a fi nevoie de contact. In acest caz. care sa aiba menirea de compensare a pierderii.In cazul frecarii a doua corpuri. in locul denumirii de influenta electrica se foloseste si aceea de inductie electrostatica. pentru ca ei nu pot primi alti electroni. Cand atomul a pierdut electroni (are mai putini) este incarcat pozitiv si se numeste cation. In unele corpuri. prin miscarea de rotatie pe care o exercita in jurul sau. Atomii care dintr-o cauza oarecare au pierdut sau au in plus unul sau mai multi electroni se numesc ioni. Adesea. q1 ∙ q2 in care. de la atomii din regiunile vecine. Izolantii (dielectrici) nu au electronii liberi si din aceasta cauza prin ei nu pot circula sarcini electrice. prin contact si prin influenta. care exercita actiunea poarta denumirea de inductor. si electroni liberi raspanditi la intamplare. Un corp conductor care vine in contact cu un corp electrizat se incarca cu sarcini electrice. corpul electrizat. 5. Cu totul altfel se comporta atomii de metale in cazul primirii si cedarii de electroni. egale. s-au putut lamuri in cele mai mici amanunte. asemanatoare cu miscarea termica a moleculelor unui gaz perfect. ε r² . cat si electrizarile prin inductie produse au loc nu numai prin stratul de aer si vid ci si printr-un izolant oarecare ca sticla. uleiul. este astfel imobilizata si deci nu se mai raspandeste. inainte de a se indeparta de inductorul. Desi conductorii contin electroni liberi ei sunt totusi neutri din punct de vedere electric. Electrizarea prin frecare. cele doua sarcini se anuleaza. incarcarea pozitiva revine corpului care cedeaza mai usor electronii.

Heliu . de exemplu.Ulei de transformator . in care acesta exercita actiunea sa electrica se numeste camp electric. Unitatea electrostatica CGS de electricitate fiind foarte mica s-a ales ca unitate practica de cantitate de electricitate coulombul care reprezinta 3. va fi respinsa cu forta F. Adica σ = q in care.Petrol .Anilina . 6. Tabela 10 Constanta dielectrica pentru diferite medii Lichide . Densitatea electrica superficiala reprezinta raportul intre cantitatea de electricitate si suprafata pe care este raspandita.Sulf . la care nici o sarcina electrica exterioara nu poate trece in interior pe conductorul blindat. S – suprafata in m². Acelasi lucru s-a constatat si in cazul legarii peretilor custii la pamant. in conformitate cu legea lui Coulomb: F=Q∙q . r distanta dintre centrele corpurilor electrizate. Aceste fenomene au fost descoperite practic de catre Faraday. q1 si q2 sarcini electrice cu care sunt incarcate corpurile electrizate. Densitatea electrica superficiala este mai mare la capetele ascutite si nula in interiorul conductorilor electrizati. sarcina se raspandeste numai pe suprafata exterioara.Bioxid de carbon ε 1. forta de interactiune se masoara in newtoni (1 N = 1. iar fortele electrice nu actioneaza spre interior. daca in interiorul custii sau cilindrului se introduce un conductor electrizat. atunci datorita inductiei. q – cantitatea de electricitate in coulombi.6 – 4. notata cu E.105 dyne).00007 1.Mica ε 2 2.Apa ε 2 2.5 7.F este forta de interactiune. q .Ebonita . Cea mai mica sarcina de electricitate negativa este sarcina electronului si reprezinta 4.7 3. pe fata interioara apare o sarcina egala si de semn contrar si de acelasi semn pe cea exterioara. Sa consideram o sarcina electrica Q in jurul careia ia nastere un camp electric. Din aceasta cauza o sarcina electrica + q aflata in acest camp la distanta r de sarcina Q. 7.0006 1. In cazul unor custi si cilindri neizolati transmiterea sarcinilor inceteaza pentru ca sarcinile induse pe peretele exterior se scurg in pamant.Hidrogen . Adica E = F . El s-a inchis intr-o cusca metalice care a fost electrizata la exterior.S.0003 1.Sticla . Aparatele luate in cusca nu au inregistrat prezenta surselor electrice induse. Distributia electricitatii pe conductori Experimental s-a stabilit ca la conductorii in echilibru electric. Intr-un metal exista atat de mult electroni liberi incat orice camp electric va pune in miscare un mare numar dintre ei. ε r² Intensitatea campului electric. Electrizarea prin influenta este posibila tocmai datorita existentei campului electric. Campul electric Un corp electrizat isi manifesta prezenta prin fortele de atractie sau de respingere cu care actioneaza asupra altor corpuri electrizate. ε constanta dielectrica sau permitivitatea. Densitatea electrica.001 Solide . Situatia se prezinta cu totul altfel daca cusca sau un cilindru oarecare sunt izolate fata de pamant. S σ este densitatea superficiala in coulombi/m². forta de interactiune se masoara in dyne.Aer .Alcool etilic .109 unitati de sarcina electrica. aflate in apropierea lui. este o marime electrica numeric egala cu forta care actioneaza asupra unitatii de sarcina electrica aflata in camp. es. Asa. Pe aceasta insusire se bazeaza si utilizarea ecranelor electrice sau blindajelor. O dyna reprezinta forta de interactiune intre doua corpuri incarcate cu cate o sarcina unitate CGS electrostatica.Parafina .3 5–7 6 In sistemul C.2 26 81 Gaze .G. Spatiul din jurul unui corp electrizat.8 ∙ 10-10 unitati de sarcine electrica (se noteaza cu e). In sistemul international.

L = 4. atunci cand se deplaseaza o sarcina electrica libera aflata intr-un camp. expresia reprezinta produsul dintre sarcina electrica q si diferenta de potential dintre cele doua puncte.VB). Prin urmare. Pe timpul deplasarii. Deci.6 ∙ 1012 ergi = 1.1) ε rA rB in care rA si rB reprezinta distantele dintre punctele A si B si sarcina Q. Consideram ca sarcina electrica +q egala cu unitatea (+1) se deplaseaza din punctul A la infinit.s. 8. ε rA Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice necesar deplasarii unitatii de sarcina din punctul A la infinit se numeste potential electric din punctul A si se noteaza cu VA. Sa presupunem ca sarcina +q sub actiunea fortelor electrice de respingere se deplaseaza din punctul A in B. Diferenta de potential VA – VB intre doua puncte ale campului electric se mai numeste si tensiune electrica. deoarece capacitatea lor electrica este mai mare. 9. VA = _Q_ si VB = _Q_ ε rA ε rB Pentru a deplasa sarcina electrica +q din A in B este necesar lucrul mecanic L = q (VA .6 ∙10-5 jouli. Unitatea de tensiune electrica este voltul. punctuala. 1 C 3∙109u. Spunem ca intre doua puncte ale unui camp electric exista o tensiune de un volt atunci cand este necesar un lucru mecanic de un joule pentru a transporta un coulomb de electricitate inte aceste puncte. care reprezinta lucrul mecanic produs la deplasarea unui electron intr-un camp electric la o diferenta de potential de un volt. La fel se poate spune si despre punctul B unde potentialul va fi VB. In acest camp se deplaseaza sub actiunea fortelor electrice de respingere o sarcina electrica libera. Capacitatea electrica Unele corpuri au nevoie de o cantitate de electricitate mai mare decat altele pentru a ajunge la acelasi potential. Aceasta forta scade cu patratul distantei la sarcina electrica care creeaza campul electric.Daca se inlocuieste valoarea lui F data de legea lui Coulomb. Sa consideram o sarcina electrica care creeaza in jurul ei un camp electric. 300 In fizica atomica si nucleara. forta electrica care actioneaza asupra sarcinii punctuale produce un lucru mecanic L. Lucrul mecanic efectuat de fortele electrice intre punctele A si B se exprima prin relatia: L = Qq (1 . intre cantitatea de electricitate raspandita pe un corp si potentialul pe care-l capata corpul exista un raport constant egal cu Q . 1 V = 1 J = __107ergi __ = _1 _u. valoarea lui fiind _Q_. atunci: E = __Q__ ε r² Aceasta expresie ne arata ca intensitatea campului intr-un punct oarecare este direct proportionala cu sarcina electrica care-l creeaza si invers proportionala cu patratul departarii de sursa.6 ∙ 10-5 jouli 3∙1012 1 eV = 1m6 ∙ 10-12 ergi = 1. Potentialul electric Un camp electric are o energie potentiala ca urmare a producerii de catre fortele electrice a unui lucru mecanic.e. energia se masoara cu electrovoltul (eV).8 ∙ 10-10 __1__ = 1.s. Pentru acesta fortele electrice excuta un lucru mecanic. Deci. Deci.e. V .

in afara de fulgere si trasnete se mai produc si efluvii in varfurile ascutite si efectul corona in jurul obiectivelor mai inalte. tensiunea de strapungere si pierderile de putere. 1F=1C 1V inlocuind valorile lui C si V obtinem: 1 F = 1 C = 3 ∙ 109 = 9. acestea se incarca cu sarcini electrice egale si de semne contrare. Deci. Electricitatea atmosferica Pe timp linistit. In unitatea de volum numarul ionilor creste. Astfel se explica de ce campul electric. deasupra unui camp sau unei mari. Stropii de aer foarte fini. sferice si cilindrice. fapt care face ca sarcinile electrice pozitive sa domine. La peste 9000 m gradientul scade pana la 2 V/m.10 cm. in scurt timp se evapora. In raport de forma armaturilor se deosebesc condensatoare plane. La nivelul solului si in conditii normale. Exista mai multi ioni pozitivi decat negativi. de sus in jos. C=Q V Unitatea de masura a capacitatii electrice este faradul (F). ceea ce inseamna ca atmosfera este incarcata pozitiv. fiecare centimetru cub de aer contine 500 – 600 ioni. Furtunile cu fulgere transporta sarcini negative pe Pamant. Caracteristicile electrice principale ale condensatoarelor sunt capacitatea electrica. iar potentialul atmosferic este pozitiv. ca element principal in circuitele electrice alternative etc. intre atmosfera si Pamant. S-a stabilit ca ionizarea este produsa de ceva din afara Pamantului si anume. In afara de ionii constituiti din molecule mai exista si alte tipuri de ioni. Ionii mici. miscandu-se in aer cu o viteza mare – 1 cm/s. Condensatorul electric Condensatorul electric este un ansamblu de doua conductoare electrice (armaturi) separate printr-un mediu izolant. Astfel de fenomene pot fi vazute de marinari in jurul catargelor sau de alpinisti in jurul bastoanelor pe care se sprijina. In acest caz. Pentru ca atmosfera sa poata fi electrizata ea trebuie sa contina un anumit numar de molecule ionizate. Fenomenul de neutralizare totala sau partiala a sarcinilor electrice de pe armaturi se numeste descarcarea condensatorului si are loc prin mijlocirea unui curent de regim. Gradientul de potential atmosferic sufera variatii periodice. de regula. in principal. Valoarea numerica de 100 V/m este medie pentru intreaga suprafata a Pamantului si se refera la paturile inferioare ale atmosferei. . Deci. potentialul electric creste cu aproximativ 100 V/m. 11.Raportul dintre cantitatea de electricitate raspandita pe un conductor si potentialul pe care-l capata acest conductor electrizat poarta denumirea de capacitate electrica si se noteaza cu C. iar cristalele de Na Cl plutesc in aer si se incarca cu electricitate. Particulele extrem de mici de praf plutesc in aer si se incarca cu electricitate. de razele cosmice. devenind „ioni mari”. Aceasta crestere. Trasnetul aduce sarcini negative pe Pamant. Pamantul este incarcat negativ. in cantitati destul de mari. raportata la variatia de inaltime defineste intensitatea campului electric din jurul Pamantului. are sensul constant. si corespunde capacitatii electrice a unui conductor care incarcat cu 1 coulomb de electricitate isi mareste potentialul cu 1 volt. ca unitate de masura se foloseste microfaradul si picofaradul. Liniile de forta ale campului se orienteaza. senin. iar gradientul de potential poate sa ajunga sau sa depaseasca chiar 10000 V/m. iar Pamantul negativ. Datorita deplasarilor de ioni conductibilitatea aerului creste cu altitudinea. Ioni se mai produc si in urma spargerii unui val marin. Condensatorul este folosit ca acumulator de sarcina electrica in electrotehnica. Fenomenul de acumulare a sarcinilor electrice pe armaturi se numeste incarcarea condensatorului si are loc in urma aplicarii unei tensiuni electrice la borne. Daca la armaturile unui condensator se aplica o tensiune electrica continua. 1 V 3 ∙ 102 Practic. intr-un camp de 100 V/m. de la zi la noapte sau de la vara la iarna cu efecte spectaculoase. care este curentul de descarcare. 10. formati sub actiunea razelor cosmice sunt mai mobili.

Ca si fulgerul. Alte ori. sub o intensitate de 20000 amperi si diferenta de potential de 250 milioane volti este de 5. Acest glob purtat de curentii de aer poate patrunde in incaperi. numit fulger globular. Intr-o miime de secunda puterea debitata de un fulger. cladura. In timpul functionarii mecanismelor si masinilor unelte. Dat fiind ca norii se incarca negativ la baza si pozitiv in straturile superioare. Din cauza suprapresiunii. iar printro destindere rapida a aerului. numita si linie de intoarece. a duratei scurte a fenomenului se produce spargerea de natura exploziva a copacilor. Aceasta linie produce lumina foarte stralucitoare. Cum se produce practic trasnetul ? Potentialul norului este mult mai mare decat al Pamantului. La trecerea prin arbori trasnetul alege partea umeda a lemnului. Intesitatea curentului pe care-l transporta este de ordinul a 10000 pana la 20000 amperi. care mentin timp indelungat sarcinile electrice. putand da nastere la incendii. intra in straturile de mare altitudine in care aerul este mai bun conducator. se numeste fulger. iar in zilele senine sunt conduse incet spre Pamant de ionii de aer. se acumuleaza pe partile metalice electricitate statica creand astfel in jurul lor un camp electric. dupa care se deplaseaza din nou si asa mai departe. iar in unele cazuri. Trasnetul se deplaseaza extrem de rapid de jos in sus (de pe Pamant) pana la nor si constituie partea cea mai stralucitare. In momentul in care „coloana” atinge Pamantul se formeaza „un fir conductor incarcat negativ. apare un gen de fulger destul de interesant. Astfel. de-a lungul unui traseu.). intre ei pot sa apara mari diferente de potential. ferestre deschise. in punctele atinse de trasnet. datorita frecarii. In solurile cu rezistenta electrica mare (nisip quartos) se produc topiri (se formeaza sticla) de nisip. a sulfului. Datorita curentilor de aer. aprinderea este posibila. paie etc. acesta nu este aprins ci imprastiat (fan. sa patrunda in interior prin intermediul retelei de iluminat. de apa. trasnetul se repeta o data. „coloana” poate dezvolta o ramura trimitand doua trepte. efecte de topire pot fi observate frecvent la sarme de antena. insa in directii oarecum diferite. cand linia de intoarcere a disparut o alta „coloana” coboara. Sarcinile pozitive parasesc varful norului. pe usi.). Deoarece fulgerul este un fenomen electric. In fabricile de cauciuc si talpa artificiala se produce electrizarea materialelor de baza (cauciuc. De obicei. declansarea incendiilor si exploziilor este iminenta. sau sa loveasca la anumite distante (actiune secundara). Este suficient sa amintim ca in industria unde se lucreaza cu substante fin macinate (industria zaharului. sta circa 50 microsecunde. Coloana incarcata cu sarcini negative provenite din nor ionzeaza aerul. benzina etc.In fiecare zi se produc aproximativ 300 furtuni pe intreaga suprafata a Pamantului si datorita lor se mentine o diferenta de potential in straturile superioare ale atmosferei. Fulgerul globular prezinta un mare pericol pentru incaperile in care se lucreaza cu lichide inflamabile. a produselor fainoase. Cateodata. a grinzilor si a zidurilor. trasnetul este insotit de bubuituri puternice numite tunete. Deci. In schimb. El este o descarcare electrica foarte rara. Lungimea obisnuita a scanteilor electrice. Actiunile secundare nu sunt altceva decat fenomene care apar in interiorul cladirii datorita inductiei electrostatice si electromagnetice. Daca trasnetul loveste intr-o stanca are loc o faramitare a acesteia la suprafata. de cinci sau de mai multe ori. caracterizata prin aparitie in timp de furtuna a unui glob luminos de cativa centimetri in diametru. ionilor si picaturilor de apa pe particule de gheata intr-o furtuna. in minele de carbuni etc. dar uneori poate sa ajunga la 10 – 15 km. Descarcarea electrica. 12. descarcarea principala este urmata de descarcari ulterioare de mica intensitate. din caramida si din alte asemenea materiale. de doua ori. ambele catre Pamant. catre Pamant. deci apare pericolul descarcarilor electrice. Dupa cateva sutimi de secunda. La trecerea curentului prin materialele rau conducatoare de electricitate. care strabat norii sub forma de fulger este de 1 – 2 km. o mare parte din energie este transformata in caldura care vaporizeaza continutul de apa din lemn.) un mare numar de explozii se datoresc scanteilor electrice produse de electricitate statica. Dupa ce se misca aproximativ 50 m. care pluteste in aer. ioni formati din razele cosmice. Electricitatea statica in industrie In cursul desfasurarii a numeroase procese tehnologice din diferite intreprinderi fenomenul de electrizare se produce destul de des. tunetul. sarme zincate. sarme subtiri de otel. el poate produce aceleasi efecte ca orice trecere de curent printr-un conductor sau de traversare a curentului printr-un material rau conductor sau izolant. Sarcinile pozitive sunt transportate in sus spre varful norului. Protectia impotriva trasnetelor se asigura prin instalatii de paratrasnet care se construiesc de diferite tipuri. care strabate intregul traseu pana la nor. daca are loc descarcari de mica intensitate si de lunga durata. Sarcini electrice se produc si la fabricarea firelor sintetice. a foliilor de clorura de polivinil si in general la fabricarea si manipularea materialelor plastice. sarcinile pozitive si negative sunt separate. in calea scurgerii lui catre Pamant. bineinteles datorita frecarii. Descarcarea electrica luminoasa care se produce intre nori. Se formeaza o „coloana” in trepte prin care electronii negativi se deplaseaza (o pata luminoasa) de la nor cu viteza foarte mare (o sesime din viteza luminii). Urme vizibile de incalzire. La trecerea transnetului de durata mica si de intensitate mare printr-un material combustibil sau usor combustibil. care devine conductor pe acest traseu. . iar cele negative sunt descarcate pe Pamant sub forma de trasnete. a stalpilor de lemn. Daca aceste descarcari au loc intr-un mediu inflamabil sau exploziv.10-9 kW. iesind eventual pe cos sau sa dispara cu zgomot la atingerea unui obiect sau a peretelui. miscarea se face in trepte. Trasnetul poate sa loveasta direct intr-un obiectiv (actiune principala). motiv pentru care electronii negativi vor fi accelerati spre Pamant. care se produce intre nor si un corp de pe Pamant se numeste trasnet.

ca inainte de contact cu roata condusa sa scada brusc. cu atat cantitatea de sarcini electrice este mai mare. intensifica incarcarea electrostatica. roata si cureaua se incarca cu electricitate de semne contrarii. adica la introducerea si scoaterea brusca a obiectelor respective in vas. adica se produce o turbulenta. Cantitatea de sarcini electrice acumulate este determinata de produsul dintre densitatea acestora si suprafata libera a lichidului pe care se acumuleaza. Sarcini electrice se produc si pe timpul spalarii manuale a textilelor. in urma frecarii lichidului pe timpul pomparii si transportului pe conducta. Sarcinile electrice de pe roata se scurg la pamant prin lagare. la orice separare a corpurilor solide de cele lichide apar sarcini electrice. roata motrica . Pe lungimea curelei potentialul nu este acelasi. relon. un barbotaj. sarcinile electrice se acumuleaza pe suprafata libera a lichidului incombustibil. La o curgere laminara a lichidului combustibil. Dintre toate tesaturile cel mai mult se electrizeaza cele din matase artificiala si sintetice (nylon. in momentul infasurarii pe roata condusa. Acumularea sarcinilor electrice este insotita intotdeauna de cresterea intensitatii campului electric ce se produce in spatiul de vapori din rezervor. de densitatea si vascozitatea lichidului. La descarcarea electricitatii. creste pana la o anumita valoare ca apoi sa descreasca si sa devina iarasi zero. In momentul trecerii curelei pe roata condusa sarcinile se neutralizeaza. fibre sintetice etc. parti metalice. Pulverizarea si agitarea lichidelor atrage dupa sine formarea sarcinilor electrostatice. La introducerea in rezevor a unui combustibil incarcat electrostatic. in curentul de lichid. care se produc la pomparea. in cazul formarii scanteilor. totusi suficient pentru a putea aprinde vaporii de lichide combustibile. iar la 5000 V se aprind cele mai multe dintre prafurile combustibile. ambele jumatati ale curelei sunt incarcate cu sarcini electrice de acelasi semn. Pe timpul spalarii. Prezenta in produsele petroliere a urmelor de apa. la presiunea de 1. marimea incarcarii electrostatice este proportionala cu viteza de miscare si nu depinde de diametrul conductei. de lungimea si diametrul conductei respective. Tabela 11 Potentialul format prin frecarea diferitelor corpuri Denumirea materialului sau substantei Celuloid Cauciuc in masinile de gumare Cauciuc in masinile de taiat Fibre sintetice in timpul etirarii Foi de clorura de polivinil. sarcinile electrice se indreapta atat spre peretele rezervorului cat si pe suprafata libera a lichidului ca o consecinta a respingerii reciproce. apoi cele de bumbac si lana. apoi se mentine cam la aceeasi valoare. rolan etc. ca ele sa apara din nou de indata ce cureaua se desprinde de pe roata. In schimb. In mod teoretic. de calitatea suprafetei interioare a rezervorului sau conductelor si de starea lor.Benzen in cadere libera . pe cateba materiale plastice. Cu cat lichidul se agita mai mult.).5 kgf/cm² Tensiunea medie in V 40000 20000 150000 9000 200000 10000 25000 50000 4000 3000 3500 Sarcinile electrice se produc in timpul invartirii rotii conductoare (motrice) si anume cand cureaua antrenata se desprinde de pe roata. incarcarea si descarcarea produselor petroliere. La unele transmisii cu curele se creeaza potentiale mari care pot depasi chiar 45 kV. Cantitatea sarcinilor electrostatice care se produc in unitatea de timp. roata gasindu-se intotdeauna la potentialul zero. Pericolul apare in momentul formarii scanteilor electrice. depinde de natura si cantitatea impuritatilor continute in produsul petrolier.Benzen si eter. in timpul presarii Curele de transmisie din cauciuc.Benzen. determina separarea lor. circuland prin conducte cu viteza de 3 m/s . are valoarea zero in momentul infasurarii pe roata conductoare. in timp ce sarcinile de acelasi semn rezultate se aduna pe suprafata exterioara a peretelui. de viteza de curgere a lichidului. la 3000 V aproape toate gazele combustibile. Pentru jumatatea superioara a curelei. cauciuc. Sarcini electrice iau nastere chiar si la stergerea mainilor cu o carpa inmuiata in benzina. ca urmare a descarcarilor electrice. la frecarea lor in lichid si a firelor textile intre ele. Cu cat suprafata este mai mare cu atat sarcinile electrice se acumuleaza in cantitati mai mari. Datorita antrenarii si desprinderii. roata se incarca pozitiv si cureaua negativ. In tabela 11 se dau tensiunile in volti care se pot forma prin frecare. la viteza de 10 m/s . la viteza de 3 m/s Curele de transmisie din cauciuc. la spalarea tesuturilor cu lichide inflamabile si la transmisiile prin curele. Sarcinile de pe cureaua de transmisie se acumuleaza pe partea ei interioara incepand de la locul de desprindere de pe roata conductoare si pana la roata condusa. decat la miimi de miliamperi. a aerului si a gazelor nedizolvate sau a particulelor coloidale. in timpul fabricarii Foi de clorura de polivinil. de proprietatile dielectrice. La 1000 V se inflameaza benzina. de regula. O sarcina electrica de peste 1000 V poate produce scantei cu putere de inflamare a benzenului. Astfel petrecandu-se fenomenul. Dupa parasirea rotii motrice potentialul creste brusc. sarcinile care ajung la suprafata libera a lichidului se combina cu multa greutate si astfel apare o diferenta de potential intre acestea si sarcinile opuse de pe partea interioara a peretelui. care in functie de conductibilitatea electrica a lor se pot acumula sau scurge la pamant. impurificarea din ce in ce mai mult a lichidului contribuie la cresterea sarcinilor electrice. La un rezervor umplut incomplet. Sarcinile electrice care ajung la peretele rezervorului prin atragerea si combinarea cu sarcinile de semn contrar din materialul peretelui. intensitatea curentului este foarte mica si nu poate ajunge. circuland printr-o conducta metalica.Practica ne arata ca cel mai mare pericol il creeaza sarcinile electrice.

a caror marime depinde de proprietatile fizice ale substantelor. Cand circuitul electric este inchis si curentul circula. deci care pune in miscare sarcinile electrice de-a lungul circuitului este forta electromotoare. Ea este aceea care provoaca curentul electric. In zona de incarcare se gasesc. pentru jumatatea inferioara fenomenul se petrece invers (roata condusa genereaza sarcini electrice. forta electromotoare este o marime electrica a carei valoare este numeric egala cu valoarea energiei necesare pentru a transporta sarcina de 1 Coulomb de-a lungul intregului circuit. In baza unei conventii stabilite cu decenii in urma s-a admis ca sensul curentului sa fie considerat in exterior de la borna pozitiva a sursei (+) spre borna negativa (-) a sursei. In orice proces tehnologic de prelucrare si de transport al materialelor pulverulente (dielectrice) se pot delimita doua zone: zona de incarcare.si cureaua se desprinde de pe ea. Diferenta dintre forta electromotoare si pierderile din interiorul generatorului se numeste tensiune electrica (uneori si diferenta de potential). in care se descarca. iar consumatorul cu cei doi conductori partea exterioara a circuitului. in care materialul relativ neincarcat intra energic in contact cu peretii utilajului. Numai curelele de transmisie cu viteza de miscare de peste 5 m/s si cu putere de transmisie de 6 – 8 CP pot fi socotite periculoase. aparat de incalzit. Diferenta de potential sau . iar consumatorul transforma energia electrica in energie de alta forma ca lumina. consumatorul si cele doua conductoare formeaza un circuit inchis in care se produce miscarea electronilor liberi. 2. In general.e. de obicei. miscarea oricarui fel de particule incarcate cu electricitate formeaza un curent electric permanent. Energia necesara pentru deplasarea sarcinii electrice q. Sursa de curent transforma energia mecanica. Cauza care stabileste si mentine diferenta de potential.e. impuritatile depuse pe suprafata interioara a curelei. in energie electrica. Conductorii A si B se numesc borne sau poli. Diferenta de potential In interiorul generatorului au loc fenomene care duc la separarea sarcinilor electrice si mentinerea unei tensiuni electrice constante. asupra potentialului sarcinilor electrostatice mai influenteaza o serie de factori ca: umiditatea aerului inconjurator.m.m. Tensiunea electrica. care leaga bornele consumatorului. dispozitivele de pulverizare. f. va fi: E=W q Pentru q = 1 coulomb. viteza de miscare si latimea curelei. iar la interior de la borna negativa spre borna pozitiva. atunci in interiorul generatorului se vor ivi pierderi. cu atat se va spune ca intre cele doua corpuri exista o diferenta de potential sau o tensiune mai mare. Exprimand energia in jouli si cantitatea de electricitate in coulombi. Aceasta inseamna ca cu cat un corp prezinta o lipsa mai mare de electroni fata de un altul. sarcinile electrice trebuie sa circule in circuit inchis. caldura. se va exprima in volti. Aparatul care produce si mentine constanta o diferenta de potential (tensiune electrica) intre doi conductori A si B se numeste generator electric sau sursa electrica. este: W = q E. constituie generatorul de sarcini electrice.) si din doua conductoare. in care materialul prelucrat se incarca electric si zona de descarcare. Forta electromotoare corespunde presiunii teoretice a pompei atunci cand aceasta nu debiteaza. conductele de transport pneumatic. Un generator electric (generator de tensiune electrica) intr-un circuit electric are rolul pe care-l indeplineste o pompa intr-un circuit hidraulic. precum si de marimea si starea suprafetei de contact. Cantitati insemnate de electricitate statica se produc si la transportul prafului organic prin conducte sau la miscarea lui in aer. generator de curent) dintr-un consumator de curent (lampa electrica. Cea mai simpla instalatie electrica este formata dintr-o sursa de curent (element galvanic. si protectia utilajului metalic contra descarcarii se obtine prin punerea la pamant a acestuia. Sursa de curent. electromotor etc. Separarea contactului suprafetelor dielectric-conductor sau dielectric-dielectric este intotdeauna insotita de aparitia pe ele a sarcinilor electrice. incarcarea transmisie. E = W. In acest caz. iar cea motrica le neutralizeaza). In aceasta zona descarcarea prin scantei de la material (cu exceptia particulelor izolate) nu are loc. Forta electromotoare. acumulator. miscare etc. Sursa de curent constituie partea interioara a circuitului. deci f. Capitolul VIII Electrodinamica 1.. in timp ce roata condusa constituie consumatorul acestor sarcini. Curentul electric Miscarea dirijata a electronilor liberi printr-un metal se numeste curent electric. care micsoreaza forta electromotoare. termica. chimica sau o alta forma de energie. In afara capacitatii curelei. de amestecare si alte dispozitive tehnologice.

Formula de calcul este deci: R = ρ _l_ s Unitatea de masura pentru rezistenta electrica se numeste ohm. care este definita ca tensiunea electrica dintre doua puncte ale unui conductor parcurs de un curent constant de 1 amper. Valoarea tensiunii electrice U.10-7 kg. cu electricitate. Coulombul este unitatea de masura a sarcinii electrice sau a cantitatii de electricitate. cand puterea disipata intre aceste puncte este de 1 watt. Rezistenta specifica a unui conductor este rezistenta opusa de 1 m de conductor cu sectiunea de 1 mm². 4.I. rezulta. 3. un coulomb (C). In STAS 737-62 definitia unitatii de masura a intensitatii de curent este formulata astfel: „Amperul este intensitatea unui curent electric constant care mentinut in doua conductoare paralele. care are ca simbol litera A. asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul.h. nu mai curge nici un curent de apa prin conducta. Din relatia I = Q . u este: U=E–u Tensiunea U este tensiunea care se aplica la capetele circuitului exterior si pune in miscare dirijata electroni liberi.-2 (newtoni) pe metru lungime. Din cele aratate mai sus rezulta ca rezistenta electrica a unui conductor depinde de materialul conductorului (rezistenta specifica q) si este proportionala cu lungimea conductorului (l) si invers proportionala cu sectiunea conductorului (s). Deci 1 coulomb reprezinta cantitatea de electricitate care trece printr-un circuit in timp de 1 secunda si produce un curent constanta de 1 amper. In momentul in care ambele rezervoare se afla la aceeasi inaltime. cu Q cantitatea de electricitate care trece prin sectiunea transversala a conductorului intr-un timp t.s.3 trilioane electroni care au trecut intr-o secunda printr-un conductor. atunci Q = 1 A. deci nici o diferenta de potential. in acest caz nu va mai curge nici un curent prin conductorul care le uneste. Daca I = 1 A. ar produce intre aceste doua conductoare o forta egala cu 2. Acelasi lucru se intampla cand exista doua corpuri incarcate la fel.tensiunea se poate compara cu presiunea dintr-o conducta care uneste doua rezervoare cu apa care se afla la inaltimi diferite. Amperul reprezinta o cantitate de 6. Intensitatea curentului electric se aseamana cu debitul de apa dintr-o instalatie hidraulica.). In sistemul de unitati international (SI). De asemenea ei se scurg mai usor prin fire groase si scurte decat prin fire subtiri si lungi. neglijabila.m. Intensitatea curentului electric Intensitatea curentului electric este cantitatea de electricitate care trece printr-o suprafata data (conductor) in timp de o secunda. cu atat presiunea si viteza apei din conducta ce uneste cele doua rezervoare va fi mai mare. tinand seama de caderea de tensiune in circuitul interior. 1 s = 1 amper-secunda = 1 A.” Cantitatea de electricitate transportata intr-o ora de un curent constant de 1 amper defineste amper-ora (A. iar simbolul este Ω. t Q = I ∙ t. Cu cat diferenta de inaltime va fi mai mare.s care reprezinta in S. . asezate in vid la distanta de 1 m unul de altul. rectilinii de lungime infinita si de sectiune circulara neglijabila. adica in care nu exista diferenta de electroni. iar t = 1 s. formand astfle curentul electric care se utilizeaza in practica. Rezistenta pe care o intampina electronii atunci cand trec printr-un conductor se numeste rezistenta electrica. Rezistenta electrica Electronii se deplaseaza in unele corpuri mai greu iar in altele mai usor. unitatea de masura a tensiunii electrice este voltul (V). Daca notam cu I intensitatea curentului. atunci se poate scrie relatia: I=Q t Unitatea pentru masurarea intensitatii curentului electric este amperul.

sa scada. adica.Constantan .00464 Prin corpul omenesc poate sa treaca un curent electric.42 0. prin acesta trece un curent de 1 A.0002 0.04 0.0042 0.0004 0.Plumb . rezistenta pielii. Daca ne referim la un conductor de lungime egala cu unitatea (1 m) si cu sectiunea egala cu unitatea de suprafata (1 m²).016 7. Aceasta relatie fundamentala pentru curentii de conductie se numeste legea lui Ohm. Rezistenta organelor interne este aproape constanta si relativ mica. daca acest conductor nu este sediul unor tensiuni electromotoare.98 0.Platina .m. Valoarea rezistentei corpului omenesc este mare.00625 0.Wolfram Rezistenta specifica in mm3 m la 20ºC 0.49 1. Deci.0003 0. Rezistenta corpului omenesc este alcatuita din: rezistenta organelor interne. I=U R I este intensitatea curentului in amperi.221 0.028 0.10 0. rezistenta de contact. Inversul rezistivitatii se numeste conductivitate electrica ( _1_ ). cum este cazul la aliaje ca manganin si constantan. Daca pielea este umeda sau imbracamintea jilava. Simbolul international al rezistivitatii este Ω.0612 Coeficientul termic intre 0 si 100ºC 0. cum este cazul la metale. iar inversul rezistentei – conductanta ( _1_ ).00015 0. aplicata intre cele doua puncte ale conductorului. Experienta arata ca pentru un conductor dat.0039 0. cum se intalmpla la electroliti sau la carbuni.Oteluri . celelalte pot varia intre limite foarte largi.002 0.00004 0. Din cele enuntate rezulta ca raportul dintre diferenta de potential (tensiune) aplicata la capetele unui conductor si curentul care-l parcurge este o marime constanta.Carbon . ρ R Rezistenta conductorului poate sa creasca o data cu ridicarea temperaturii. are valoarea de 1 Ω.3 0. In tabela 12 se dau rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale si aliaje: Tabela 12 Rezistentele specifice si coeficientii de temperatura ai unor metale Materialul . de mii de ohmi (1000 – 10000). Totusi. rezistenta imbracamintii. U=R∙I unde factorul de proportionalitate R.0040 0. U – tensiunea in volti. R – rezistenta in ohmi.Argint . intre diferenta de potential U.42 0.Alama . reprezinta ceea ce numim rezistenta electrica a conductorului ales. chiar si de joasa tensiune.Cupru .Argentan . numita rezistivitate.Crom . Legile curentului electric a) Legea lui Ohm.25 0. aplicata la extremitatile lui si intensitatea I a curentului.47 0. 5.0175 1.Cromnichel . exista pericol de moarte pentru cel ce lucreaza in instalatii electrice.Manganin . ori sa ramana practic constanta.13 – 0. contactul intre corp si firul conductor este bun si rezistenta corpului va fi mica. R=U I sau.0004 0.107 0.004 0.00006 0.0003 0. .Nichelin .Aluminiu . atunci rezistenta lui.Nicrom .Ohmul reprezinta rezistenta electrica dintre doua puncte ale unui conductor cand la tensiunea electrica de 1 V.00411 0. exista o relatie de proportionalitate directa.20 0.

rezistenta totala este mai mica decat rezistenta fiecareia dintre ele si anume inversul rezistentei totale este egal cu suma inverselor rezistentelor partiale. I = i1 + i2 + i3 Daca se considera ca pozitivi curentii care se apropie de nod si ca negativi cei ce se departeaza se poate scrie ca: I1 – I2 + I3 – I4 – I5 + I6 = 0. Legarea in serie a rezistentelor inseamna legarea lor una dupa alta. cu diferite legaturi exterioare. acestea pot fi legate in trei feluri: in serie. care sa cuprinda si un generator cu forta electromotoare E si rezistenta exterioara R. Daca parcurgem intregul contur de la borna a generatorului pana la cealalta borna trebuie ca suma algebrica a caderilor de potential sa fie egala cu forta electromotoare E. U = RI E = r I + RI = (r + R) I. rezulta: u = r I. In acest caz E = u + U. in lungul rezistentelor succesive. Un montaj mixt este format din rezistente legate in serie si in paralel. Suma curentilor care intra intr-un nod este egala cu suma curentilor care ies din nod. cand exista mai multe rezistente. b) Legile lui Kirchhoff. U = R1 I + R2 I + R3 I U = I (R1 + R2 + R3) si fiindca U=RI R = R1 + R2 + R3 Legarea rezistentelor in paralel (derivatie). Legarea rezistentelor in serie. in paralel (derivatie) si mixt. Avand in vedere sensul curentilor se poate scrie ca: E = R1 ∙ I1 – R2 ∙ I2 – R3 ∙ I3 + R4 ∙ I4 + R5 ∙ I5 deci pentru un numar mai mare de laturi. extremitatilor lor fiind legate in aceleasi puncte. este egala cu forta electromotoare respectiva. In practica se intalnesc si circuite electrice mai complicate. pentru ca altfel nu ar putea sa existe un regim stationar al curentului. Intr-un circuit electric. care constituie o generalizare a legii lui Ohm pentru circuite complexe. Legea I a lui Kirchhoff. intensitatea curentului este aceeasi in toate rezistentele. Σ RI = E Aceasta relatie arata ca indiferent de legaturile exterioare. Presupunem un ochi al retelei de conductori. de unde I = __E__ R+r Deci intensitatea curentului este egala cu raportul dintre forta electromotoare a generatorului si rezistenta totala a circuitului. In acest caz. adica ΣI=0 Legea a II – a a lui Kirchhoff. intr-un ochi de retea. adica una langa alta. care contine o forta electromotoare. parcurs de curenti electrici. la bornele caruia se produce forta electromotoare E. Consideram pozitivi toti curentii care parcurg laturile conturului in sensul acelor unui ceasornic.Legea lui Ohm poate fi extinsa la un circuit intreg.. in locul legii lui Ohm se aplica legile lui Kirchhoff. . Legea rezistentelor. adica: 1=1+1+1+. deci mai multi curenti.. Prin legarea rezistentelor in paralel. In acest caz. suma algebrica a caderilor de potential pe conturul parcurs in sensul conventional pozitiv. cuprinzand mai multe ramificatii. R R1 R2 R3 Legarea rezistentelor in montaj mixt. Aplicand legea lui Ohm pentru rezistenta r a circuitului interior si pentru rezistenta R a circuitului exterior. Forta electromotoare produsa in generator se utilizeaza pentru miscarea sarcinilor electrice pe circuitul interior si exterior. Tensiunea va fi egala cu suma caderilor de potential. in care ar exista si un generator fara rezistenta interioara.

ca unitate de masura pentru energia electrica kilowattora (kWh).Rezistentele R1 si R4 sunt legate in serie. atunci: Q = 0. 1 kWh = 1000 W x 3600 s = 3.t. Energia electrica din circuit s-a transformat in energie termica. Energia electrica si puterea Tensiunea electrica produce miscarea electronilor. iar in calorii: Q = 0. R = R2 x R3 R2 + R3 deci. Orice rezistenta strabatura de curent se incalzeste. R t = R1 + R2 x R3 + R4 R2 + R3 c) Legea lui Joule-Lenz. iar rezistentele R2 si R3 sunt legate in paralel. in Ws sau jouli W = R. 6. in Ws sau jouli W = U² t in Ws sau jouli R In practica industriala se foloseste.t si deci. Adica W=P∙t Tinand seama de relatia de mai sus se poate scrie cele trei forme ale puterii electrice: W = U.I² = U² watt R Energie inseamna putere in timp sau putere inmultita cu timpul. adica cantitatea de caldura (energia termica) este egala cu coeficientul termic 0.600. Notand lucrul mecanic cu W se poate scrie ca: W = UQ.I. care se transmite in mediul inconjurator.24 inmultit cu energia electrica in jouli.I.000 Ws (jouli) . Legea lui Joule-Lenz defineste efectele termice ale curentilor electrici si se enunta astfel: Cantitatea de caldura degajata intr-un conductor este direct proportionala cu rezistenta conductorului. deci deplasarea unei cantitati de electricitate in conductorii electrici. Un conductor subtire strabatut de un curent de cativa amperi se incalzeste pana la rosu si apoi se topeste daca curentul este prea mare. Puterea electrica este lucrul efectuat de curentul electric intr-o secunda si se masoara in wati. adica P = W = U.24 W. Lucrul mecanic efectuat de o cantitate de electricitate este proportional cu tensiunea in volti si cantitatea de electricitate Q respectiva in coulombi. W = U.I².t.t. dar Q = I. wati t sau P = R.I. cu durata trecerii curentulu si cu patratul intensitatii curentului. Notand cu R rezistenta echivalenta a celor doua rezistente montate in paralel si cu R1 rezistenta totala a circuitului se obtine: Rs = R1 + R + R4 Stim ca.24 ∙ U ∙ I ∙ t Cunoscand ca energia electrica consumata la o rezistenta W = U ∙ I ∙ t in jouli.24 ∙ R ∙ I² ∙ t Inlocuind RI = U obtinem: Q = 0. Adica: Q = R ∙ I² ∙ t jouli.

Temperatura obtinuta este de circa 4000ºC. La sudarea electrica cu ajutorul arcului voltaic se foloseste la locul de sudat un adaos de metal topit.81 J = 736 W s s sau 1 CP = 0. Rezistenta de trecere in punctele de contact depinde in mare masura de apasarea in aceste puncte. Cei doi electrozi sunt legati la bornele unui transformator electric de sudura. aceasta se incalzeste si prin intermediul izolantului.736 kW. intre cantitatea de caldura produsa prin efectul Joule-Lenz si caldura cedata mediului inconjurator. de exemplu. cuptoare cu arc si cuptoare cu inductie. Caldura se imprastie de aici in interiorul cuptorului. Practia ne-a aratat ca excesul de caldura apare in punctele de rezistenta marita ca. La trecerea curentului prin rezistenta aceasta se incalzeste.Intre kW si CP se poate stabili urmatoarea relatie: 1 CP = 75 kgm = 75 ∙ 9. asezate in niste canale adanci. a oxizilor de azot etc. care inmagazineaza caldura primita. ce trece prin rezistenta de contact. Daca portiunile topite sunt apasate una de alta. Piesele se vor topi in acest punct datorita caldurii dezvoltate de curentul electric (efect Joule-Lenz). Pentru conductoare electrice sau sarmele de bobinaj. La cuptorul cu arc voltaic. Cuptorul cu arc serveste la prepararea carbidului. radiatorul electric. Faptul ca incalzirea creste proportional cu patratul intensitatii. fabricarea otelurilor speciale. Curentul electric incalzeste conductorii prin care circula. pe care se asaza un strat izolant de mica. a carborundului. In principiu. care se topeste datorita arcului voltaic ce se produce intre vergeaua care constituie un electrod si piesa de sudat. Dintre aceste aparate se citeaza: fierbatorul electric. Deasupra se asaza rezistenta ale carei capete se leaga la contactele electrice. instalatiile electrice se dimensioneaza astfel incat incalzirea lor sa fie mentinuta in limite nepericuloase.). aparate electrice si materiale combustibile din apropiere. calirea otelului. Materialul refractar acumuleaza o parte din caldura rezistentei si o pastreaza pentru a o reda atunci cand nu mai este incalzita. Sudarea electrica. supusi la tensiune si asezati la o anumita distanta unul de altul. El se compune dintr-o placa de material refractar pe care se monteaza un fir lung si subtire (rezistenta electrica) rasucit in spirala. Totusi. cand este vorba de motoare electrice. becul electric. la conexiunile facute necorespunzator (prin suruburi. cuptorul electric. de instalatii pentru producerea si transportul energiei electrice sau de distribuirea ei in locuinte. Aparate de uz casnic. Pe baza acestui efect al curentului electric functioneaza resoul. Aceste bare constituie rezistentele care se incalzesc prin trecerea curentului. Oricare ar fi situatia. incalzeste masa metalica. care constituie celalalt electrod. Este format dintr-un bloc metalic. Efectele curentului electric Efectul caloric. va trebui sa se recurga la grosimi cu atat mai mari. Fierbatorul electric este un aparat utilizat in menaj. Cuptorul cu rezistenta este format dintr-un sir de bare verticale semiconductoare. ciocanul electric de lipit. plita electrica. in practica apar situatii cand din diferite cauze. temperatura conductorului rezulta dintr-un echilibru dinamic. vibratiilor. Pericolul de incendiu poate sa apara chiar si acolo unde conductoarele electrice sunt desizolate sau unde repararea unei defectiuni s-a facut in mod necorespunzator. se realizeaza sudura electrica etc. Pe baza efectului caloric al curentului electric s-a trecut atat in industrie cat si pentru nevoile gospodaresti la construirea si folosirea diferitelor agregate si aparate care constituie marturii ale progresului si civilizatiei secolului in care traim. se obtine imbinarea dorita. La aprecierea pericolului de incendiu prezentat de o instalatie electrica. deoarece o rezistenta de cativa miliohmi este capabila sa transforme caldura in puteri de multi wati. 7. Cuptoarele electrice sunt de trei tipuri: cuptoare cu rezistenta. Incalzirea conductoarelor trebuie redusa la minimum posibil. Punctele de conexiune se pot incalzi simtitor din cauza slabirii contactelor. punctele critice (rezistentele de trecere) trebuie cercetate cu o deosebita atentie. mareste si pericolul de incendiu pentru ca o data cu marirea randamentului diferitelor aparate electrice si cu introducerea prizelor de 10 amperi in locul celor de 6 amperi. In acest punct de contact cele doua piese prezinta din punct de vedere electric. Pentru ca aceasta incalzire sa nu prezinte un pericol pentru conducatoare. intregul dispozitiv de conexiune se incalzeste intr-o masura considerabila. Fierul de calcat. cu cat curentul care le parcurge este mai intens. fierul de calcat. intr-un cuptor captusit cu caramizi refractare si alti izolanti termici. etc. arcul se produce intre doi electrozi de carbune. pentru a ocupa un spatiu cat mai mic. slabirii arcurilor de apasare etc. dupa legea lui Joule-Lenz. o rezistenta marita la trecerea curentului. caldura degajata. trecerea unui curent prin orice metal bun conducator de electricitate are drept o anumita incalzire a acestuia. topirea etc. Sudarea electrica prin rezistenta de contact se realizeaza lipirea pieselor de sudat prin trecerea unui curent electric foarte puternic (5000 – 25000 amperi) prin piesele apropiate puse in contact in punctul sudat. in general. de anumite puncte ale instalatiei electrice prezinta pericol de aprindere a materialelor combustibile. borne etc. Metalul de adaugat se prezinta sub forma unei vergele (electrod de sudare). Pentru imbinarea pieselor metalice se utilizeaza cu bune rezultate sudarea prin rezistenta de contact si sudarea prin arc. Aplicatii ale efectului caloric al curentului electric. La trecerea curentului electric prin rezistenta. In industrie se folosesc cuptoare electrice pentru topirea pieselor. cu ajutorul caruia se poate incalzi apa sau mancarea. .

locul de imbinare sa se incalzeasca mult. capabil sa transforme energia electrica in caldura. Din aceasta cauza. conectat in acel punct. Acest efect a fost pus in evidenta de Oersted si consta in aparitia unui camp magnetic in jurul unui conductor parcurs de un curent electric.. catod. in functie de marimea rezistentei de trecere in locul in care izolatia este deteriorata datorita imbatranirii. acid sau baza) numit electrolit. intreruperii sau inchiderii unui circuit de inalta tensiune si scurtcircuitelor. favorizand producerea scurtcircuitelor. Efectul chimic al curentului electric. la conductoarele cu izolatie. impreuna cu cantitatea de caldura degajata. creeaza o anumita rezistenta de trecere. invelisul protector se deterioreaza si de mult ori se aprinde. deci poate fi monofazat. acesta se incalzeste. deteriorarii si supraincarcarii instalatiei. valoarea sa putand depasi cu mult valorile admisibile. Pericolul de incendiu prezentat de curenti electrici Daca la conductoarele electrice neizolate o buna parte din caldura se imprastie in atmosfera evitand astfel topirea acestora. in terapie. Curentii de scurtcircuit pot provoca deranjamente instalatiilor electrice si chiar distrugerea lor. Iluminatul prin incandescenta unui filament de tungsten. Dupa curentul de soc. 8. O imbinare prost executata face ca rezistenta de trecere sa fie foarte mare. In afara lampilor incandescente o mare raspandire o au lampile cu descarcari electrice (fluorescente). in astfel de cazuri. iar celalalt. care dureaza un timp foarte scurt. patruderii umiditatii. la fabricarea magnetilor. se deterioreaza. Supratensiunile se produc din cauza trasnetelor. care se produce ori de cate ori doua conductoare. Curentul de scurtcircuit este asa de mare incat poate sa inroseasca un conductor sau sa-l topeasca si daca in apropiere exista materiale combustibile le poate aprinde. atunci cand in vecinatatea sa se aduce un curent electric. In schimb apar o serie de fenomene care duc la supraincarcare a circuitelor si implicit la supraincalziri. defectelor mecanice sau supraincalzirii din afara. . care se degaja la anod). volfram etc. electromagnetilor. a electricitatii atmosferice. Produsele de descompunere electrolitica pot sa apara fie direct. deoarece este necesar sa se incalzeasca mai intai intreaga masa a portiunii cu defect. temperatura produsa este determinata intr-o masura mai mica de suprafata care cedeaza caldura si de consumul de putere in locul cu defect de izolatie si intr-o masura mai mare de capacitatea termica a acestui loc.). Efectul magnetic. la construirea soneriilor. Curentul care se scurge prin portiuni desizolate poate varia de la 1 mA pana la valoarea curentului de scurtcircuitare a retelei. Cele mai frecvente supraincalziri ale circuitelor electrice au loc datorita existentei unor rezistente de trecere si folosirii sigurantelor supradimensionate. Electrodul legat la polul pozitiv al generatorului de electricitate se numeste anod. Supraincalzirile se mai produc si datorita supratensiunilor. filamentul este montat in interiorul unui balon de sticla umplut cu gaz inert (argon. incalzirea care se produce in mod continuu depaseste temperatura de aprindere a materialelor combustibile din vecinatatea conductorului. manevrele gresite ale aparatelor de conectare sau ale celor consumatoare de curent.) prin trecerea curentului electric prin filamentm. In principiu.Iluminatul electric. In aceste constacte are loc o cadere de tensiune si o anumita reducere de putere care se transforma in caldura. ridicarea zmeelor etc. ca de exemplu. ceea ce inseamna ca ridicarea temperaturii este intarziata de inertia termica a materialului. legaturile executate necorespunzator. . de cele mai multe ori datorita imbatranirii. legat la polul negativ. In instalatiile executate corect conductoarele au o sectiune suficienta pentru ca incalzirea lor sa nu devina periculoasa. Din fericire aceste temperaturi ridicate nu actioneaza in momentul aparitiei defectului. se stabileste un curent de scurtcircuit permanent si de durata. trasnet. cripton etc. vin in contact. adica pana la mii de amperi. Ca exemple de descompunere electrolitica se poate da: descompunerea apei acidulate cu acid sulfuric (in acest caz se degaja hidrogen in volum de doua ori mai mare decat oxigenul. Initial curentul electric este normal. arborii. invelisul de protectie crapa. descompunerea solutiei apoase de sulfat de cupru (degajare de oxigen la anod si depunere de cupru la catod) si electroliza clorurii de sodiu topite (la anod se degaja clorul iar la catod se depune sodilul metalic). la construirea de galvanometre etc. se depun substante la electrozi si se produc reactii chimice. Din cauza supraincalzirii conductoarelor. cauze accidentale (aterizarea fortata a avioanelor. Efectul magnetic al curentului electric a capatat numeroase utilizari. locul in care a aparut un defect de izolatie se comporta la fel cu un aparat electric de incalzire. La trecerea curentului electric printr-un lichid conductor (solutie de sare. Orice contact (imbinare) intre conductoare. Principalele cauze ale scurtcircuitelor sunt: . Scurtcircuitul este un deranjament frecvent intalnit in instalatiile electrice. fie prin reactii secundare. devinde incandescent si emite raze luminoase.. Daca o instalatie electrica este supusa accidental la o tensiune superioara celei normale. Tinand seama de suprafata redusa a locurilor cu defectiuni de izolatie. Defectul de izolatie prezinta pericol pentru o instalatie electrica. fix sau mobil. se va produce o degajare de caldura cu atat mai mare cu cat supratensiunea este mai mare (cantitatea de cladura produsa fiind proportionala cu tensiunea). contactelor accidentale intre circuite de inalta tensiune si joasa tensiune. fapt ce poate fi dovedit cu ajutorul unui ac magnetic care poate fi deviat in pozitia N – S. este cel mai raspandit.pentru cabluri aeriene: vantul. a) Scurtcircuitul. intre care exsita o diferenta de potential. Curentul care se formeaza se numeste curent de scurtcircuit.pentru instalatii: strapungerea izolatiilor. Scurtcircuitul se poate produce intre un conductor de faza si cel neutru. Intensitatea de scurtcircuit mai poarta numele de intensitate de soc. bifazat si trifazat. racirea se face greu. pentru care a fost proiectata. ca dupa aparitia scurtcircuitului sa se produca o crestere rapida a curentului. Ele se formeaza numai pe suprafata electrozilor.

convectie si conductie. Cantitatea de caldura consumata pentru cresterea temperaturii fuzibilului este proportionala cu masa (greutatea fuzibilului). corespunzator noii temperaturi sau pana la punctul de topire a fuzibilului. Ca si scanteile electrice. apar deci suprasarcini. intensitatea curentului depaseste cu mult intensitatea admisibila. dar cateodata apare si la cele de joasa tensiune. motiv pentru care prezinta un mare pericol de incendiu. arcele electrice se produc la inchiderea si deschiderea circuitelor electrice cu ajutorul intrerupatoarelor si separatoarelor precum si in cazul scurtcircuitelor. Tabela 14 Conditiile de topire a sigurantelor unipolare . Conditiile de topire pentru sigurantele unipolare cu maner sunt date in tabela 14. Aceasta perioada de tranzitie dureaza 3 – 6 s. caldura se produce la trecerea curentului electric prin fuzibil se disperseaza in mediul ambiant prin radiatie. Pentru a nu se produce incalziri periculoase trebuie sa existe o perfecta corelare intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile. El topeste si vaporizeaza conductoarele metalice. O siguranta fuzibila este caracterizata printr-un curent nominal indicat pe ea. indicat de fabrica constructoare. cu diferenta dintre temperatura sa la sfarsitul si inceputul functionarii si cu caldura specifica. intre doi electrozi sub tensiune insotita de efecte luminoase si caloricer cu temperaturi care pot sa ajunga la 3500 – 4000ºC. Impiedicarea cresterii intensitatii curentului electric peste valoarea admisibila se realizeaza prin dispozitive speciale numite sigurante. Un arc electric se poate produce si intretine mai ales in circuitele de inalta tensiune. Inseamna ca sigurantele intrerup circuitul cu mult inainte de a se ajunge la supraincalzirea periculoasa a conductoarelor. Incalzirea sigurantelor se produce mai repede ca a conductoarelor pentru ca au o masa mai mica decat a acestora. In cazul scurtcircuitelor. Atat arcul electric cat si scanteia electrica constituie cauze de incendii si initiatori ai exploziilor. 9. In acest caz consumul de curent se mareste si intensitatea admisibila este depasita. distruge si carbonizeaza pana si izolatorii ceramici sau alte materiale similare. Tabela 13 Corelarea intre sectiunile conductoarelor si intensitatile admisibile Sectiunea in mm3 1 1. Cele mai des intrebuintate sigurante sunt sigurantele fuzibile si sigurantele automate. care reprezinta pe cel mai mare dintre curentii nominali ai fuzibilelor destinate acesteia. Depasirea intensitatii admisibile a curentului intr-un conductor de o anumita sectiune duce la supraincalziri. plus caldura cheltuita pentru cresterea temperaturii fuzibilului si caldura latenta de topire. Pe timpul functionarii fuzibilului in conditii normale exista un echilibru termic. conductoarele se incalzesc puternic si numai siguranta intrerupe curentul si protejeaza instalatia. radiatoare. Cresterea temperaturii fuzibilului parcurs de un curent electric depinde de sectiunea sa. continua. El se determina prin calibrare in baza rezultatelor obtinute prin incercari. care constituie pe drept cuvant aparatorii instalatiei. Aparate de protectie a) Sigurante electrice. Curentul nominal al fuzibilului In. b) Arcul electric. Intotdeauna insa el apare dupa descarcare unei scantei care formeaza un traseu conductor. receptori care nu au fost prevazuti la proiectarea instalatiei.5 4 6 10 16 Intensitatea admisibila in A 10 15 20 25 31 43 25 Sectiunea in mm3 25 35 50 70 95 120 Intensitatea admisibila in A 100 125 160 200 240 280 Nedepasirea valorilor mentionate in tabela 13 asigura o functionare normala a instalatiei. In conditii normale. intr-un interval de timp t si in cealalta parte cantitatea de caldura cedata de catre fuzibil mediului ambiant si contactelor in acelasi timp t. intr-o parte cantitatea de caldura care se degaja in fuzibil la trecerea curentului I. Arcul electric dureaza mai mult timp decat o scanteie electrica si are capacitate termica incomparabil mai ridicata decat aceasta.De la curentul de soc pana la stabilirea curentului de durata are loc o perioada de tranzitie. De multe ori se conecteaza la retea lampi suplimentare. un curent de scurtcircuit tranzitoriu. diferenta de caldura provoaca cresterea temperaturii fuzibilului pana la punctul de echilibru termic. Aceasta corelare se arata in tabela 13. este curentul la care fuzibilul trebuie sa functioneze timp indelungat. In cazul cand caldura care se produce in fuzibil este mai mare decat cea pe care acesta o degaja.5 2. Arcul electric poate sa aprinda nu numai amestecuri explozive sau inflamabile ci si materiale combustibile din apropierea locului unde s-a produs. Arcul electric este o descarcare disruptiva.

Pentru limitarea efectelor arcului electric intr-un spatiu mai mic se construiesc sigurante tubulare inchise. 500 si 600 A. cu ajutorul unui releu de protectie.3 In 1. Sigurantele fuzibile cu filet se construiesc in trei variante: prima varianta pentru 6. ele fiind folosite la instalatiile de iluminat si forta. 45 si 60 A. 36. tablouri capsulate etc. curentul se intrerupe automat ori de cate ori intensitatea curentului depaseste limita pentru care siguranta a fost dimensionata. imposibilitatea protejarii motorului in cazul cand alimentarea lui ramane in doua faze etc.. dulii sau intrerupatoare.5 ori valoarea nominala. Aceste sigurante sunt prevazute cu relee termice si electromagnetice care actioneaza independent. nu se mai poate asigura o buna protectie ca in cazul supraincarcarilor mici si ca urmare motorul functioneaza timp indelungat cu o astfel de sarcina. Capacul filetat foloseste la fixarea patronului in soclu. Ea face contactul cu unul dintre capacele patronului fuzibil si se insurubeaza in contactul din fundul soclului.. Din categoria sigurantelor tubulare inchise cu material de umplutura fac parte sigurantele unipolare cu filet. fuzibilul topindu-se la un curent de 1. 225.. la aprinderea lampilor cu filament de putere mare sau la pornirea motoarelor electrice cu rotorul in scurtcircuit. cu un singur loc de topire. Siguranta fuzibila cu filet este formata din soclu.9 In Cu intarziere 3 In 3.3 – 1. capacul filetat si piese de contact. 100. in mersi si in sarcina normala sau in suprasarcina se obtine prin folosirea intrerupatoarelor automate. Se topeste intr-o ora la sarcina de . soclurile de siguranta sunt de trei tipuri: de tip LS pentru legaturi in spate si se monteaza pe panouri izolate. Fuzibilul pentru curentul de 30 A este dintr-un fir de cupru cu diametrul de 0. Prin sistemul de functionare a acestor sigurante. 25. se pot imparti in urmatoarele tipuri: deschise. Asa de exemplu. montandu-se pe panouri izolante sau din tabla. Piesa de contact impiedica introducerea in soclu a unor patroane fuzibile care au o intensitate mai mare decat cea corespunzatoare circuitului protejat. tubulare inchise cu material de umplutura. In practica sunt situatii. pentru curenti nominali intre 6 si 100 A.5 In In principiu. tubulare inchise fara material de umplutura. tubulare deschise. Ele se construiesc pentru curenti nominali de 100 la 500 A. iar ultima pentru 80 – 100 A. In cele doua capete metalice ale sale se fixeaza firul fuzibil de argint ce trece prin masa de nisip care are rolul de a absorbi o mare cantitate de caldura. In scopul maririi sigurantei in exploatarea unei instalatii electrice interioare se folosesc sigurante automate. de exemplu.conectarea la prize a unor aparate cu defecte interne sau cu cordoane deteriorate.Tipul sigurantei Durata de topire Nu se topeste intr-o ora la sarcina de . sigurantele fuzibile se caracterizeaza printr-o functionare foarte rapida. cand apar supraintensitati care nu pot fi evitate si care fiind de scurta durata nu prezinta pericol. in cateva miimi de secunda. Cauzele cele mai frecvente care duc la topirea firului fuzibil al sigurantei sunt: . pentru curentul nominal de 600 A pot fi folosite fuzibile de 450. Sigurantele fuzibile tubulare deschise sunt prevazute cu fuzibile pentru curenti de 60. care indica topirea rapida a firului fuzibil. pentru curentul nominal de 350 A cand pot fi utilizate fuzibile de 80. a doua varianta pentru 20. de tip LF pentru legaturi in fata.6 In Cu inertie 1. Pentru protectia motoarelor electrice. Protectia sigura si corespunzatoare a motoarelor electrice in toate perioadele de functionare. 260. montate in cutii. Mai sunt si alte neajunsuri ale sigurantelor ca posibilitatea topirii in timpul perioadei de pornire.6 In 1.. in tara noastra. Sigurantele automate.. de tip LF destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. patron fuzibil. Sigurantele fuzibile utilizate in instalatiile pana la 1000 V.supraincarcarea instalatiei electrice cu consumatori peste puterea pentru care a fost construita. 10 si 16 A. . care au o mare raspandire la noi in tara.. insa folosirea lor este limitata pentru motivul ca tubul de portelan se poate sparge din cauza socului provocat de arcul electric. In acest scop se folosesc sigurante fuzibile cu declansare intarziata care suporta intr-un timp relativ lung (secunde sau minute) supraintensitati de cateva ori mai mari decat curentul nominal. care se produce in interior. In asemenea cazuri este indicat ca firul fuzibil sa suporte supraintensitatile trecatoare. 200. piesele conductoare (o bucsa filetata cu patru aripioare) se fac din alama. in trei variante: pentru curentul nominal de 60 A cand se utilizeaza fuzibile de 30 si 60 A. 125. Piesa de contact este formata dintr-un inel de portelan prevazut la mijloc cu un surub de alama.. Patronul este prevazut la capatul din fata cu un indicator colorat (pentru fiecare intensitate nominala cate o culoare). montate in destinate a fi utilizate in instalatiile industriale. 160. Dupa domeniul de utilizare. adica la pornire. protejate cu un strat de metal anticorosiv. Normal sau fara intarziere 1. 80.. Din punct de vedere al actionarii se deosebesc doua feluri de sigurante automate: sigurante cu buton si sigurante cu parghie. Sigurantele fuzibile deschise sunt constituite din lamele de zinc. care duce la distrugerea izolatiei.. 100. Piesele izolante ale capacului se executa din material ceramic. sigurantele fuzibile prezinta o serie de neajunsuri. 160 si 200 A. Capacitatea de intrerupere a acestor sigurante este mai mare decat a celor deschise. Intrerupatoarele automate sunt aparate care in afara de faptul ca inchid si intrerup voit circuitul comandant au si functia de intrerupere automata a acestuia. la tensiunea nominala de 500 V. 125. 300. Patronul fuzibil este format dintr-un corp cilindric din portelan umplut cu nisip fin de cuart. b) Intrerupatoare automate. 350 A.defectarea unor prize.8 mm. . . in instalatiile electrice interioare.

iar releele termice si electromagnetice. intreruperea circuitului si ruperea arcului se produce intr-un mediu separat de cel exterior. de asemenea diminueaza socurile mecanice. iar gaurile prin care se introduc conductele electrice sunt inchise etans. in special in cele cu pericol de incendiu si cu vapori si gaze nocive. Datorita modului de functionare se asigura in permanenta controlul etanseitatii. cu vapori corosivi ca si in incaperi care prezinta pericol de incendiu si de explozie. in mod frecvent. dispozitivele de semnalizare si bornele in aer. Se curata de praf. DITA – 60 A. La noi in tara se fabrica intrerupatoare automate in aer cu actionare si retinere prin electromagnet. s-au fabricat si intrerupatoare cu actionare manuala si cu o retinere prin zavor. este bine fixat. Pentru curenti sub 100 A ele se construiesc in carcase compacte si se pot monta separat sau pe tablourile de distributie. Uleiul se schimba si in urma unui scurtcircuit. 11. Pentru asigurarea acestei protectii se construiesc si se utilizeaza. care sunt pusi in miscare prin aplicarea unei tensiuni electrice intre capetele conductorului. Se executa pentru lampi de cel mult 200 wati. protectia contra caderii tensiunii. Datorita faptului ca contactele principale se gasesc in ulei. Corpul de iluminat monobloc este destinat iluminatului de siguranta a cailor si usilor de evacuare a salilor de spectacole in cazul intreruperii iluminatului normal. de constructie speciala sunt destinate a fi utilizate in anumite conditii de exploatare. Intrerupatoarele pentru curenti mai mari au o constructie mai complicata. Corpurile de iluminat ermetice au goluri prin care se introduc conductele electrice inchise etans cu garnituri de cauciuc. sa poata rezista la presiunea unei explozii (circa 10 at). pentru curenti nominali de 350 A.In principiu un intrerupator automat poate indeplini mai multe functiuni de protectie: protectia contra curentilor de scurtcircuit. Corpurile de iluminat semiermetice se executa din portelan. se pot monta in incaperi umede cu vapori corosivi si cu praf. conductele electrice fiind introduse prin doua gauri care se inchid prin turnarea unei mase izolante. incaperi cu praf. Uleiul foloseste drept mediu de limitare a arcului electric si de stingere a acestuia. Curentul electric circula atat prin metale cat si prin lichide. in sectiile de productie cu pericol de explozie si incendiu. Corpurile de iluminat antiexplozive exclude posibilitatea patrunderii gazelor si vaporilor inflamabili in interior. Al doilea tip de aparat este cel cu rezistenta mecanica mare. indeplinind si functii mai complexe. nu poate veni in contact cu conductele sub tensiune. Intrerupatoarele automate in aer DITA. Iesirea produselor exploziei se face prin locurile de imbinare a flanselor. in caz de innegrire se schimba. cu carcasa din fonta. Ele se intrebuinteaza in incaperi umede si foarte umede precum si in cladiri industriale in care se lucreaza cu gaze nocive. urmatoarele corpuri de iluminat: semiermetice. Intrerupatoarele automate in ulei (DITU) cu actionare si cu retinere prin electromagnet au contactele principale si secundare precum si electromagnetul scufundate in ulei. Curentul electric in electroliti a) Electroliza. . Glubul este fixat de corpul propriu-zis. Ele se exploateaza mai usor si se construiesc pentru un curent a carui intensitate nominala este de 6 – 3000 A si o tensiune de 500 V. Intrerupatoarele automate in aer sunt cele mai raspandite. ca urmare a unei scantei la dulie. ermetice. un dispozitiv special de tip membrana intrerupe functionarea lampii. Corpul este construit de asa maniera incat in cazul patrunderii unui mediu exploziv in interior si al producerii unei explozii. 10. Dupa mediul de stingere a arcului se deosebesc intrerupatoare in aer si intrerupatoare in ulei. curentul electric se deplaseaza in metale datorita electronilor liberi. Abajurul fixat de corp. Globul de sticla. protectia contra suprasarcinilor. asigura o limitare a fenomenului de vibratie a contactelor. avand o constructie relativ simpla. Un alt aparat de acest tip este acela cu dispozitiv de blocare prin resort. pentru curenti nominali pana la 100 A sub denumirea DITA (DITA – 10 A. trebuie ca temperatura sa exterioara sa nu depaseasca 80ºC. Pentru o perfecta functionare. DITA 100 – A). Oricare ar fi tipul de corp de iluminat antiexploziv. de impuritati. in cazul unor deteriorari mecanice. protejat cu o plasa metalicaz. La noi in tara se fabrica intrerupatoare in ulei pentru curenti nominali de 25 A (DITU – 25 A) si 100 A (DITU – 100 A). Cand suprapresiunea scade. corpuri de iluminat monobloc. In cazul deteriorarii corpului de iluminat lampa se intrerupe. La metale transportul de electricitate nu produce modificari chimice pe conductor. protejate impotriva prafului si umezelii. intrerupatoarele trebuie bine intretinute si verificate periodic. Corpuri de iluminat pentru diferite medii Corpurile de iluminat. dand astfel posibilitatea ca asemenea intrerupatoare sa se poata folosi in incaperi umede. La intrerupatoarele in ulei se verifica periodic si nivelul uleiului. De asemenea. antiexplozive (antigrizutoase). Domeniul de utilizare cuprinde numai incaperile cu vapori si gaze toxice. Corpurile de iluminat protejate impotriva prafului si umezelii au o constructie mai complicata. Cele deschise se pot monta numai in incaperi uscate si fara praf. Asa cum s-a mai aratat. Aceste corpuri de iluminat se intrebuinteaza in incaperi cu cantitati mari de praf. DITA – 25 A. se verifica starea contactelor si reglajul releelor.

iar la anod metaloizii. Adica. iar la catod are loc separarea hidrogenului si formeaza hidroxidului de sodiu. oxigenul si grupele de anioni. Deci se mai poate scrie: m = k. Prin procedeul de galvanizare anumite piese metale ordinare pot fi acoperite. m = k1 A n in care: A este masa atomica a metalului. Din electroliza sarurilor topite de aluminiu se obtin cantitati insemnate de aluminiu. se separa cantitati mari de metal pur. Din solutiile sarurilor metalice. in industrie. Tot prin electroliza se obtine clorul. Procedeul se numeste galvanoplastie. Electrolitul din jurul anodului se numeste anolit. anionii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) pierzand electroni. iar cel din jurul catodului. Ambele legi se pot include intr-o singura relatie. iar conductorii metalici. Lichidele conductoare de curent se numesc conductori de clasa a II – a. argint etc. iar cele incarcate pozitiv. formand cationi. Una din legi se refera la influenta curentului electric care produce electroliza si se enunta astfel: masa de substanta depusa la fiecare electrod este proportionala cu intesitatea curentului electric si cu timpul cat circula curentului electric prin electrolit. m – valenta metalului. in g. Un astfel de procedeu se aplica mai ales la zinc si cupru. fenomenul respectiv fiind numit electroliza. Aceasta lege poate fi scrisa sub forma unei relatii cantitative. Ea constituie o miscare a ambelor feluri de sarcini electrice insotite de un transport de substanta. La trecerea curentului electric prin electroliti. iar la anod oxigen.Q in g. Fenomenul de electroliza se mai foloseste si la obtinerea unor matrite pentru reproducerea unor obiecte dintr-un numar mare de exemplare. care contine deuteriu. electrozi. la electroliza sarii de bucatarie. care sunt particule incarcate cu electricitate. particulele incarcate cu electricitate negativa sunt ioni negativi si pentru ca se indreapta spre anod se numesc anioni. formandu-se si acid sulfuric. De exemplu. Mulajul obiectului (de exemplu medalie) se acopera cu un strat de grafit ca sa devina conductibil si se introduce ca electrod negativ intr-o baie de galvanizare pentru a obtine o copie in relief a obiectului respectiv sub forma unei pojghite metalice care sa serveasca apoi ca matrita. bazice sau acide) trecerea curentului electric se produce cu totul altfel. Fenomenul de electroliza se produce pe baza unor anumite legi.Conductibilitatea metalelor se numeste conductibilitate electronica pentru ca transportul de electricitate se datoreaza miscarii electronilor. Conductibilitatea lichidelor se cheama conductibilitate ionica. Prin lichide (saruri metalice topite. in care: k este un factor de proportionalitate. deoarece transportul de electricitate se face de catre ioni. catolit. Substanta prin care trece se numeste electrolit. crom. . La anod. din electroliti diferiti parcursi de aceeasi cantitate de electricitate sunt proportionale cu echilavalentii lor chimici. la anod se separa clor. la electroliza sulfatului de cupru se separa cupru sau hidrogen. ioni pozitivi si se indreapta spre catod. din clorurile topite.I. care arata ca masa de substanta depusa este proportionala cu echivalentul chimic. cu intensitatea curentului si cu timpul. pe electrozi se separa particulele componente ale electrolitului si anume: la catod se depun metalele si hidrogenul. cationii se transforma in atomi neutri (sau grupe de atomi) castigand electroni. Ea se enunta astfel: masele de substanta depuse la unui dintre electrozi. Trecerea curentilor prin electrolit se face cu ajutorul ionilor. iar la catod. m = k. prin depunere electrolitica. un izotop al hidrogenului cu masa atomica 2 folosita la reactoarele nucleare. Electroliza are numeroase aplicatii in industrie. introducand un factor de proportionalitate k1. solutii saline. O a doua lege exprima influenta electrolitului asupra rezultatelor electrolizei. Daca se efectueaza o electroliza repetata apa grea. cu un strat subtire de alt metal ca nichel. Faraday a constatat pentru prima data ca la locurile de intrare si iesire a curentului (electrozi) au loc fenomene de descompunere chimica (procese chimice). I ∙ t = Q reprezinta cantitatea de electricitate transportata de ioni in timpul electrolizei (intensitatea se masoara in amperi si timpul in secunde).t. Prin electroliza apei se obtine hidrogenul si oxigenul. Conductorii metalici sunt considerati conductori de clasa I. m=λA∙I∙t n in care λ A = k este echivalentul electrochimic al substantei respective si reprezinta cantitatea de substanta depusa de 1 coulomb.

in mod treptat. insa ele astazi nu mai prezinta interes. fiind inlocuite cu acumlatoare sau cu dinamuri. captusit cu placi de carbune. Ce se intampla daca in locul unui singur electrod metalic se introduc doi electrozi intr-un electrolit ? De exemplu. cupru in solutie de sulfat de cupru). Prin procesul de depolarizare se mentine cat mai constanta presiunea la bornele elementului galvanic. In ea se introduce criolita topita (florura de aluminiu si de sodiu) in care. iar in masa electrolitului de la Zn catre Cu. se petrece fenomenul daca se incalzeste regiunea de contact intre doua metale diferite. In regiunea de contact a electrolitului cu electrozii se produc potentiale electrice neegale. unele tipuri speciale de generatori electrici. deoarece captuseala acestuia. este introdus in baia de electrolit topit pe masura ce se consuma. iar sistemul devine un generator de energie electrica. de exemplu. Sn. de la anod la catod si mentine o temperatura ridicata. intr-un circuit inchis. si se strange pe fundul celulei. Celula de electroliza este formata dintr-un creuzet prismatic din material refractar. capabili sa transforme enegia chimica in energie electrica. datorita naturii diferite a celor doua metale. Au.). intr-un circuit conductor. Efectul termoelectric are aplicatii practice la masurarea temperaturilor cu ajutorul cuplurilor termoelectrice si de la detectarea incendiilor prin detectoare cu termocupluri. se adauga alumina care se dizolva. dupa acelasi mecanism. In felul acesta. Depunerea de hidrogen la polul pozitiv creeaza o forta electromotoare de polarizare ce se opune celei initiale. Forta electromotoare formata trimite in circuit un curent electric daca unul dintre punctele de contact sau de sudura. In timpul functionarii unui element galvanic sarcinile pozitive mai sunt purtate si de ionii de hidrogen rezultati prin disociatia electrolitica a moleculelor de acid sulfuric. dupa care s-a creat tensiunea intre un metal si o solutie. Deci prin incalzirea locului de unire a doua sarme din metale diferite ia nastere un curent electric. granule de bioxid de mangan etc. incarcandu-l pozitiv (de exemplu. unde se depun peste stratul metalic ce contine zinc. Na. Cuprul. sa produca o forta electromotoare si sa asigure un regim stationar al curentului. pentru ca hidrogenul depus izoleaza electrodul de electrolit si formeaza impreuna cu zincul un alt element. formeaza apa si deci dispare. cu zincul intr-o solutie diluata de acid sulfuric. patura de hidrogen aparuta prin polarizare se combina cu oxigenul. care se va stabiliza la valoarea pentru care campul electric rezultat reuseste sa opreasca formarea noilor ioni metalici. Daca se leaga cei doi electrozi metalici cu un conductor metalic. Pe suprafata metalului se manifesta o presiune de dizolvare. S-a stabilit ca orice contact intre doua corpuri metalice diferite determina un schimb de sarcini electrice. Altfel. ca urmare a reactiei care are loc intre carbunele din electrod si oxigenul degajat. In acest caz avem de-a face cu un element galvanic. daca celelalte doua capete sunt unite si mentinute la o temperatura mai coborata. iar ionii din solutie exercita la randul lor o presiune denumita osmotica. De asemenea. care ramane cu exces de electroni. Anozii formati din carbune sunt introdusi in materialul topit in celula de electroliza. in functie de catod. Aluminiul fiind incarcat pozitiv. Mg. Alumina (Al2O3) obtinuta din bauxita este supusa electrolizei dupa ce a fost dizolvata mai intai in criolita topita. Fe. Asemenea substante se numeste depolarizante. iar oxigenul la anod. Cu. . c) Termoelemente. b) Pile electrice. Asa se intampla de exemplu. In acest caz apar forte electromotoare termoelectrice sau electrochimice. Pt. Acest fenomen se numeste polarizarea electrozilor. in aluminiu si oxigen. adica la electrodul pozitiv. Alumina se descompune sub actiunea curentului electric. In cazul in care presiunea de dizolvare este mai redusa decat presiunea osmotica. In acest caz apare o tensiune electrica intre cei doi electrozi. Pb. Ag. adica incarcat negativ. suma fortelor electromotoare de contact este nula daca pe acel circuit nu exista diferente de temperatura. solutie de bicromat de potasiu. electronii deplasandu-se in circuitul exterior de la Cu la Zn. este in legatura cu sursa de curent electric. Orice element galvanic este compus dintr-un electrolit care vine in contact cu doua conductoare de natura diferita. ionii din metal sunt trimisi in electrolit pana cand se stabileste un echilibru dinamic. care trimite ioni de metal in solutie. Curentul trece prin electrolit. Deci prin dizolvarea metalului se comunica electrolitul sarcina pozitiva a ionilor. Fenomenul reprezinta efectul termoelectric si apare datorita variatiei fortei electromotoare de contact cu temperatura dintre sudura calda si cea rece. in aceeasi solutie de acid sulfuric se introduc doua metale diferite (Zn si Cu). iar metalul se incarca negativ. Daca electrodul se inveleste cu o substanta oxidanta (acid azotic. care fiind suspendat deasupra. in apa. se constata ca prin el circula un curent electric. datorita transformarii energiei calorice sau chimice. deci sarcina electrica a electrodului de cupru este mai scazuta decat a celui de zinc. metalele ocupa urmatoarele locuri: Cr. Acesti ioni sunt transportati pe placa de cupru. Prin denumirea de pile. care se leaga la borne numite poli. merge la electrodul negativ. cu tendinta de depunere a ionilor din solutie de metal. In ordinea crescanda a presiunii electrolitice de dizolvare. In schimb. daca presiunea de dizolvare este mai mica decat presiunea osmotica a electrolitului atunci ionii din solutie se depun pe metal. Al. trimite in solutie un numar mai redus de ioni decat zincul. Zn. elemente sau baterii electrice se intelege. aproximativ 1000ºC. Tensiunea electrica obtinuta prin procese chimice se explica prin teoria electronica. Electrolitul in care se introduce un electrod metalic dizolva metalul in proportie mai mare sau mai mica. Se cunosc numeroase elemente galvanice. El primeste sarcina electrica pozitiva a ionilor trimisa de electrodul de metalin urma dizolvarii lui. format exclusiv din metale. Oxigenul fiind incarcat negativ este atras de anod. apare o diferenta de potential de contact. intre doua metale adiacente are o alta temperatura decat al doilea punct.Electroliza aluminei pentru obtinerea aluminiului metalic. In timpul procesului de electroliza aluminiul se depune la catod.

Constructia acumulatoarelor alcaline este similara cu cea a acumulatoarelor cu plumb. Materia activa a placilor pozitive. Un element de acumulator este format dintr-un vas continand electrolit. in care se gasesc doi electrozi sub forma de placi. Fe. deci au loc si degajari de hidrogen. cantitatea de hidrogen degajata din acumulator se poate calcula cu formula: H2 = K1 ∙ Q ∙ a ∙ K2 ∙ 10 -3 in m3/h. unele din ele urmarind intensificarea regimului de incarcare. Fenomenul se numeste descarcarea acumulatorului. ceea ce are ca urmare si cresterea cantitatii de hidrogen degajata. Functionarea acumulatoarelor alcaline are la baza aceleasi fenomene care se petrec la acumulatoarele cu placi de plumb. Prin trecerea curentului continuuu prin acumulator placa pozitiva se acopera cu un strat de bioxid de plumb. Pe timpul incarcarii acumulatoarelor alcaline (Fe-Ni. Electrolitul este constituit dintr-o solutie apoasa de acid sulfuric. La polul pozitiv al acumulatorului se duc anionii SO4. acumulatorul se descarca. Ionii de hidrogen se duc la placa pozitiva si reduc Pb2 in Pb3O4. iar polul negativ cationii de H+. care oxideaza Pb3O4 in PbO2. In interiorul lui se produce o reactie chimica care consta in disocierea acidului sulfuric in ioni de hidrogen si ioni de SO4. iar cea negativa cu un strat de plumb spongios. a mai mult elemente de acumulatoare da nastere unei bateriii de acumulatoare. La incarcare electrodul pozitiv se oxideaza. deci se produce o dubla sulfatare. Pe timpul acestui proces care se numeste incarcarea acumulatorului. γ in care . In regim normal de incarcare. Pentru incarcarea acumulatoarelor se folosesc mai multe metode. prin legaturi sudate sau insurubate. Cd-Ni. Daca bornele acumulatorului se leaga la o sursa de curent continuu. iar la cel negativ PbO). care neutralizeaza si apoi reduc PbO in Pb. astfel: PbO2 + 2 H2SO4 + Pb ↔ 2 PbSo4 + 2 H2O La acumulatoarele alcaline electrolitul este format dintr-o solutie apoasa de potasa caustica. La elementul cu nichel si fier reactia care are loc este: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Fe ↔ incarcare 2 Ni (OH)2 + KOH + Fe (OH)2 La elementul cu nichel si cadmiu: descarcare 2 Ni (OH)3 + KOH + Cd incarcare ↔ 2 Ni (OH)2 + KOH + Cd (OH)2 b) Pericolul de explozie pe timpul incarcarii acumulatoarelor. cand acumulatorul este incarcat si Ni (OH)2 dupa descarcare. tensiunea creste rapid ca urmare a cresterii caderii de tensiune. Cd. Acumulatoare a) Descriere-functionare. in alveolele carora se depune ca masa activa o pasta de oxizi de plumb (la polul pozitiv se depune Pb3O4. de exemplu. Se construiesc acumulatoare cu placi de plumb si acumulatoare alcaline (Fe-Ni. Zn-Ag). La terminarea incarcarii acumulatorului. Pericolul de explozie apare la terminarea reactiilor chimice si electrochimice de incarcare. pentru elementele Fe-Ni este hidroxidul de nichel aflat sub forma Ni (OH)3. placile sunt din plumb spongios. Acumulatoarele electrice sunt surse de energie electrica care fac parte din categoria elementelor galvanice secundare. iar cel negativ se reduce: la descarcare fenomenul se produce in sens invers. unul negativ si altul pozitiv. La acumulatoarele cu plumb. in timpul careia energia chimica se transforma in energie electrica. Metalele folosite pentru placi sunt: Ni. concentratia de acid sulfuric in electrolit se mareste. Polii terminali ai unei astfel de baterii se numesc borne. curentul de incarcare produce disocierea apei din electrolit in hidrogen si oxigen. in principiu aceleasi fenomene ca si la acumulatoarele acide. Energia electrica folosita pentru incarcare se transforma in energie chimica. La descarcare pe ambele placi ale acumulatorului se formeaza sulfat de plumb (SO4Pb). Ag si Zn. iar densitatea electrolitului se micsoreaza.12. in acumulator se produce electroliza acidului sulfuric din electrolit. Pe timpul folosirii ca generator electric. Cd-Ni si Zn-Ag) se produc. Conectarea in serie sau in paralel. Reactiile chimice si electrochimice reversibile din cursul incarcarii si descarcarii se explica teoria dublei sulfatari. iar ionii de SO4 se indreapta catre placa negativa oxidand plumbul in PbO. in schimb la un curent mare. La o incarcare cu curent mic caderea de tensiune este redusa si fenomenele ce se desfasoara progresiv. Cantitatea de hidrogen degajata pe timpul electrolizei apei din electrolit este influentata de valoarea curentului de incarcare. Transformarile electrochimice care au loc la acumulatoarele alcaline sunt mai complexe ca cele cu plumb.

K1 este un coeficient care depinde de cresterea capacitatii fata de cea nominala; Q – capacitatea nominala a acumulatorului in Ah; a – cantitatea de hidrogen care se degaja din acumulator pentru fiecare Ah si este egala cu 0,0376 g (0,42 l); K2 – coeficient care pentru o incarcare normala (primele 6 – 7 ore) se ia egal cu 0,34 si pentru una intensificata cu 1; γ – greutatea specifica a hidrogenului egala cu 8,98 ∙ 10-3 g/cm. Valoarea lui K1 este data de relatia: K1 = Iinc ∙ tinc Q in care, Iinc – este curentul de incarcare in A; tinc – timpul de incarcare in h. Calculul cantitatii de hidrogen degajat in cazul cand la incarcare se gasesc loturi diferite (un lot la incarcare normala si altul la incarcare intensificata) se face cu formula:
n

V = 0,0357 K c r Σ Qn ∙ nn ∙ 10-3 in m3/h
H 2 1

in care, Kcr este coeficientul de crestere a cantitatii de hidrogen degajat in incapere pe timpul incarcarii si care se determina in functie de numarul acumulatoarelor aflate in incapere (normala si intensificata), si are in principiu valoarea de la 1,2 la 1,8; Qn ∙ nn – produsul dintre capacitatea si numarul elementelor fiecarei baterii care se incarca. Calculul cantitatii de hidrogen degajat este necesar la proiectarea si asigurarea unei ventilatii corespunzatoare inlaturarii pericolului de explozie.

13. Ionizarea gazelor Se stie ca in gaze exista in permanenta un numar redus de sarcini electrice libere, ca urmare a actiunii radiatiilor cosmice, radioactivitatii pamantului, radioactivitatii radiului si toriului din atmosfera. Gazul poate deveni conducator de electrica atunci cand printr-un procedeu oarecare se introduc in el sarcini electrice libere (electroni, ioni pozitivi, ioni negativi). Deci aerul se ionizeaza devenind un bun conducator de electricitate prin iradiere cu raze X, cu raze ultraviolete sau cu radiatii emise de o substanta radioactiva. Sub actiunea acestor agenti ionizati, moleculele de gaz (aer) pierd unul sau mai multi electroni si se ionizeaza. Apar deci pe de o parte ioni pozitivi, formati din molecule care au pierdut electroni liberi, iar pe de alta parte electroni liberi. Datorita diferentei de potential dintre electrozi, apare intre acestia un camp electric in care se deplaseaza ioni si electroni liberi. Ionii pozitivi se indreapta spre catod, iar electronii liberi spre anod. Curentul electric care circula prin gaze este deci un curent de convectie, format atat prin deplasarea electronilor liberi cat si a ionilor. Ionizarea gazelor este un fenomen reversibil, pentru ca ionii dupa ce se ciocnesc de electroni se mobilizeaza dand nastere din nou la molecule neutre, creandu-se astfel un echilibru intre numarul ionilor care se formeaza si cel al ionilor care dispar prin molizare. 14. Semiconductori Experienta a dovedit ca un cristal cu retea ionica este rau conductor de electricitate la temperatura normala, in schimb devine conductibil daca se incalzeste pana in apropierea punctului de topire. Cum cristalul nu contine electroni liberi ca metalele, transportul de electricitate se datoreaza ionilor si de aceea este considerat nu ca un conductor obisnuit ci ca un semiconductor. Semiconductorii sunt deci corpuri solide, in care transportul de electricitate are loc datorita ionilor. Majoritatea oxizilor metalelor, a compusilor lor sulfurosi si a altor compusi, grafitul, seleniul, germaniul, siliciul, telurul si alte elemente apartin grupei semiconductorilor. Cum circula curentul electric in semiconductoare ? Ne referim la germaniu reprezentantul tipic al semiconductorilor.

In timpul cristalizarii, atomii germaniului ca si atomii altor corpuri cristaline se asaza intr-o ordine stricta formand reteaua cristalina. La germaniu fiecare atom formeaza cate o legatura bielectronica cu alti patru atomi. Un astfel de cristal constituie un sistem foarte stabil, mai ales la temperaturi joase. In el fiecare atom este puternic legat de atomi vecini prin toti electronii sai de valenta. In cristal neexistand electroni liberi la temperatura joasa, acesta este un izolator, adica un rau conductor. In semiconductor, conductibilitatea apare numai daca in el se ivesc electroni liberi, situatie la care se poate ajunge in urma ruperii unor legaturi intre atomi. O astfel de rupere se poate produce la incalzirea semiconductorului. Sub influenta temperaturii, atomii incep sa se miste oscilatoriu si electronul, care capata o energie suplimentara, va putea sa rupa legatura sa cu atomul, sa se elibereze si apoi sa se deplaseze in interiorul cristalului, contribuind astfel la aparitia curentului electric. Locul eliberat de electron poate fi ocupat de un electron vecin, oarecare. Pe locul eliberat de acest electron sare un al treilea electron si astfel prin cristal poate trece de la atom la atom stafeta electronilor, concomitent cu stafeta locurilor vacante, care pot fi ocupate de electronul ce trece in directia opsa. De obicei, locul eliberat de electron, se numeste „gol”. Indepartarea din atom a unui electron, care poarta sarcina negativa, face ca atomul pana atunci neutru, sa devina incarcat pozitiv. Electronul avand o sarcina negativa se poate spune ca golul are una pozitiva. In urma agitatiei termice, electronii care s-au desprins de atomi se vor deplasa haotic prin atomic. Daca in cristal actioneaza un camp electric exterior, atunci electronii se vor indrepta spre polul pozitiv dand nastere la un curent electric. Un astfel de curent, generat de electronii liberi poarta denumirea de curent electronic, iar semiconductorii se numesc semiconductori cu conductibilitate electronica. Semiconductorii pot poseda si celalalt tip de conductibilitate denumita conductibilitate prin goluri. In cristalul semiconductor pot fi create conditii in care numarul golurilor sa nu mai corespunda numarului de electroni eliberati. Intr-un astfel de cristal poate predomina atat curentul electronic cat si curentul de goluri. Preponderenta unuia asupra celuilalt se asigura prin introducerea in critalul pur a unor adaosuri. Preponderenta curentului prin goluri asupra curentului electronic se realizeaza prin adaosuri de indiu, galiu si alte metale. Preponderenta curentului electronic asupra celei prin goluri se asigura prin introducerea adaosurilor de stibiu, arsen, bismut etc. 15. Detectoare de incendiu Pentru semnalizarea la timp a incendiilor se folosesc diferite dispozitive cu functionare automata, denumite detectoare. Acestea, impreuna cu sursele de alimentare cu energie, cu reteaua de transmitere a impulsurilor receptionate de detectoare si cu centrala de semnalizare alcatuiesc o instalatie automata de semnalizare a incendiilor. Dintre tipurile de detectoare care functioneaza pe baza unor fenomene electrice se vor descrie detectoarele de incendiu cu termocupluri, detectoarele cu camera de ionizare, detectoarele de fum, care folosesc celule fotoelectrice si detectoarele electronice (cu semiconductoare). Detectoare de incendiu cu termocupluri. Pricipiul detectarii cresterii temperaturii se bazeaza pe faptul ca la incalzirea unei lipituri care uneste doua metale diferite se produce un curent electric. Acesta este de fapt si principiul pielor solare. Curentul produs se stabileste totdeauna in acelasi sens, in raport cu cele doua metale folosite. Doua lipituri vecine produc curenti de sens contrar, care in acest caz se anuleaza. Prin izolarea termica a unei lipituri se obtin curenti de acelasi sens, care se insumeaza pana in momentul in care lipiturile izolate termic, incalzite prin conductibilitate termica produc curenti de neutralizare. Din punct de vedere constructiv se cunosc mai multe feluri de detectoare cu cupluri termoelectrice, cu sensibilitate diferita, insa principiul de functionare este acelasi. Detectorul cu camera de ionizare este format din doua camere (capsule) legate in serie intr-un circuit de curent continuu, in care se gaseste o sursa radioactiva. Una din camere comunica cu exteriorul, iar cealalta este etansa. Particulele alfa emise de sursa radioactiva ionizeaza aerul, facandul bun conducator de electricitate. Atata timp cat in ambele camere se afla aer curat, rezistentele electrice sunt egale si sub aceeasi tensiune. In momentul in care in camera deschisa patrund particule de fum si produse de ardere, se produce o diferenta de potential intre cele doua camere, ca urmare a perturbarii miscarii ionilor in camera de ionizare. Particulele de fum o data ionizate sunt mai putin mobile decat ionii din aerul obisnuit si deci necesita un timp mai lung pentru a ajunge la electrozii camerei de ionizare. Sansele de a intalni in deplasarea lor un electron liber su de a-l neutraliza sunt, in acest caz, mult mai mari decat ar putea sa le aiba ionii din aerul obisnuit. Ca urmare a acestor fenomene se produce o scadere a curentului de ionizare, o crestere a rezistentei electrice dintre electrozii camerei si tensiunea se redistribuie intre cele doua camere. Datorita acestui fapt se aprinde o lampa releu speciala (cu efluvii), care este o trioda cu gaz cu catod, provocand declansarea unui semnal de alarma. In general, pentru sursa de radiatie se foloseste radiu sau poloniu. Detectoarele cu camera de ionizare se recomanda a se utiliza in special la protectia bibliotecilor, arhivelor, muzeelor, expozitiilor, magazinelor de imbracaminte, statiilor de telefoane si a spatiilor unde s-ar putea produce un incendiu in urma unei arderi mocnite. Detectoarele de fum si flacari. Constructia unui detector care sa semnalizeze atat prezenta fumului cat si a flacarii este greu de realizat. Efectele fumului difera de cele ale flacarii, ceeea ce convine unui tip de detectoare nu convine celuilalt si invers. Detectarea, datorita prezentei fumului degajat in prima faza a incendiului, este eficienta numai daca fumul produs de incendiu are posibilitatea sa patrunda in detector. Detectoarele de fum folosesc celule fotoelectrice. Detectorul de fum este format dintr-o camera etansa la lumina (in care poate patrunde, prin niste registre, numai fumul), o lampa incandescenta, un ecran opac (paravan) si o celula fotoelectrica fixata in umbra ecranului opac, in asa fel incat sa nu primeasca vreun flux luminos.

Functionarea detectorului este simpla: dupa patrunderea fumului in camera detectorului, fasicululu de lumina emis de lampa se reflecta, prin intermediul particulelor de fum, in spatiul din exteriorul ecranului opac, pe suprafata sensibila a celulei fotoelectrice. Aceasta va genera o tensiune electromotoare care, amplificata se transmite in releul de alarmare. La alte tipuri de detectoare, intensitatea fasciculului de lumina ajunsa la celula fotoelectrica este redusa datorita prezentei fumului. Prin slabirea curentului electric, se declanseaza alarma. Functionarea detectoarelor sensibile la flacari se bazeaza pe principiul fotoelectric, adica transformarea energiei luminoase in energie electrica. Detectoare cu semiconductori. Aceste tipuri de detectoare sunt simple dar au dezavantajul unei instabilitati in timp. Prin diverse combinatii se pot obtine atat detectoare termostatice cat si termovelocimetrice sau combinate. Un detector termostatic se realizeaza prin introducerea unui semiconductor cu coeficient de temperatura, pozitiv intr-un brat al unei punti de masurat. Cand temperatura incendiului depaseste punctul de inversiune, puntea se dezechilibreaza si da semnalul de alarma. Cu aceleasi elemente se poate obtine un detector termovelocimetric. In acest caz se introduc doi semiconductori in doua brate alaturate ale puntii. Similar cu cazul detectoarelor cu termorezistente, unul din semiconductori se izoleaza termic. Semiconductorul neizolat va ajunge mai repede la temperatura de inversiunea coeficientului de temperatura, dezechilibrand puntea. Capitolul IX Electromagnetismul 1. Magnetismul Un magnet este o bara de otel dreapta sau indoita, care are proprietatea de a atrage pilitura de fier sau metalele feroase. Magnetul are doi poli: un pol nord si un pol sud. Daca se apropie intre ei polii a doi magneti de acelasi semn se resping, in timp ce polii de semn contrar se atrag. Forta de actiunea intre polii a doi magneti creste cu intensitatile magnetice ale poliilor (cu gradul lor de magnetizare) si descreste cu patratul distantei dintre poli. Daca se inseamna cu m1 si m2 intensitatile magnetice ale celor doi poli si cu 1 distanta dintre ei, forta de respingere sau de atractie, dupa cum polii sunt de acelasi nume sau de nume contrar, este data relatia: F = m1 ∙ m2 1² Din cele aratate mai sus rezulta ca in spatiul din jurul magnetilor se creeaza forte magnetice de atractie si de respingere. Acest spatiu poarta numele de camp magnetic. Intensitatea unui camp magnetic se materializeaza in linii de forta. Intensitatea campului magnetic notata cu H este proportionala cu intensitatea curentului electri I (in amperi), care produce campul si invers proportionala cu distanta r (in cm) pana la curentului electric: H = 0,2 I Oe. r In sistemul CGS em unitatea de masura a intensitatii campului magentic este oesterdul (Oe), iar in sistemul international amperul pe metru (A/m) care reprezinta campul magnetic produs in centrul unei spire circulare de 1 m diametru parcursa de un curent de 1 A (1 Oe = 103 A/m). 4π Daca in campul unui magnet permanent M se asaza o bucata de fier moale m, acesta devine la randul ei un magnet. Acest fenomen se numeste magnetizare prin influenta. Liniile de forta sunt mai dese in interiorul piesei de fier decat in aer. In acest caz, sub influenta campului magnetic H, a luat nastere o inductie magnetica B, data de relatia: B=μ∙H in care, μ este un coeficient numeric care poarta numele de permeabilitate. Daca se ia permeabilitatea aerului egala cu unitatea atunci B = H. Unitatea de masura a inductiei magnetice in S.I. este tesla (T)1, iar in sistemul CGS em gauss. _____
1

T reprezinta inductia magnetica care produce un flux uniform de 1 Wb (weber) printr-o suprafata cu aria de 1 m², normala pe camp.

Totalitatea liniilor de forta care strabat o portiune a unui circuit magentic se numeste flux magnetic. Φ = B ∙ S. in care, B este inductia magnetica a materialului respectiv;

In cazul unui solenoid in forma de tor. in care. iar in sistemul CGS em maxwelul (1 Mx = 1 ∙ 10-8 Wb). adica. sprectul magnetic al solenoidului este la fel cu cel al unei bare magnetice. infasurat pe un miez de fier moale de permeabilitate μ. Intensitatea campului magnetic din interiorul unui solenoid. iar expresia NI este denumita amperispire. la transportarea greutatilor. l – lungimea bobinei in centrimetri. Acest manunchi constituie fluxul magnetic al solenoidului. In general. inductia in interiorul circuitului magnetic devine: B = μ H = 10² ∙ N ∙ I μ l iar fluxul magnetic pentru suprafata S a selenoidului: Φ = B ∙ S = 10² ∙ N ∙ I ∙ μS l sau Φ = 10² ∙ N ∙ I __l__ μS Expresia 4 π NI se numeste forta magnetomotoare (analoga cu forta electromotoare E). Practic ei sunt formati dintr-un miez feromagnetic si sunt echipati cu infasurari de excitatie. Unitatea de masura in SI este weberul. un magnet ai carui poli nord si sud coincid cu polii de iesire si de intrare a liniilor de forta in solenoid. Forta de atractie asupra armaturii se numeste forta purtatoare (portanta) a electromagnetului si are valoarea: F = 2 (__B )². la crearea campurilor magnetice intense etc. nu poate exista curent fara sa existe si un camp magnetic. electromagnetii au forma de bare sau potcoava. la dispozitive de semnalizare si automatizare. in interior insa liniile de forta sunt paralele cu axul si echidistante. S – suprafata unei fete polare. 5000 B – este inductia magnetica. este data de relatia: N = 10² ∙ N ∙ I l in care. In exterior. N este numarul total de spire al solenoidului. mai dese in apropierea conductorului si mai rare pe masura ce se indeparteaza de el. in care. n este numarul de spire pe centimetru de lungime a circuitului magnetic. se orienteaza intr-un plan perpendicular pe directia lui. Relee electrice [A] m . plecand de la formula de mai sus.S – sectiunea fluxului magnetic. care se magnetizeaza temporar sub actiunea curentilor electrici stabiliti in circuitele infasurarilor in urma unei comenzi. 3. bara se magnetizeaza puternic. In cazul unui solenoid sau bobina. liniile de forta ale campului magnetic. Daca curentul strabate un conductor liniar. Piesa de fier atrasa de electromagnet se numeste armatura. S in kg. l 2. In cazul circuitelor magnetice se utilizeaza si expresia nI. I – intensitatea curentului in amperi. O proprietate foarte importanta a curentului electric este aceea ca el produce intotdeauna in jurul sau un camp magnetic. Un asemenea magnet produs cu ajutorul curentului electric poarta denumirea de electromagnet. n=N. Electromagnetii sunt utilizati la relee. liniile de forta produse se strang intr-un manunchi care strabat bobina in lungul ei. Se creeaza in felul acesta. si au forma unor cercuri concentrice. Electromagneti Daca in interiorul unei bobine prin care trece cu curent electric se introduce o bara de fier.

montate. adica daca se mareste numarul liniilor de forta taiate intr-un anumit timp. . in care se masoara sau se regleaza temperatura.dispare. Experienta mai arata ca forta electromotoare indusa deci si curentul din circuit: . contactele se desfac si circuitul se intrerupe. prin miscare. Sensul curentului indus intr-un circuit este astfel incat campul sau magnetic se opune miscarii care produce curentul. presiune. nivel. in serie pe fiecare faza. fie indirect cand curentul trece printr-o bobina in jurul sau. curent electric etc. Functionarea unui asemenea releu se bazeaza pe fenomenul dilatatiei metalelor. Prin racire. deci nu mai taie liniile de forta. numita marime de intrare si valorile unei marimi de alta natura (de exemplu tensiunea electrica. indata ce conductorul nu se mai misca. Dupa modul de functionare se deosebesc traducatoare de temperatura. Releul termoelectric nu reactioneaza la sarcini de scurta durata. Functionarea termometrului se bazeaza pe variatia rezistentei electrice a conductorului. Traductoarele constituie partea principala a instalatiilor automate de control. forta electromotoare si deci curentul indus. turatie etc. Elementul bimetalic este format din doua lamele metalice lipite una de alta. electrica sau pneumatica. semnalizare. Sistemul de la iesire efectueaza operatii de masurare. astfel ca la o anumita temperatura. Intre campul magnetic si conductorul parcurs de curent iau nastere forte care actioneaza asupra conductorului si-l deplaseaza in sensul indicat. lamela bimetalica revine la starea initiala si circuitul se restabileste. aceasta forta electromotoare da nastere unui curent electric.Releele electrice se impart dupa modul cum transforma in actiune impulsul primit din afara in: relee electromagnetice si relee termoelectrice. protectie si reglare automata. 4. la o sarcina cu 20% mai mare fata de cea nominala. . termometrul cu rezistenta electrica se fixeaza in capacul sau peretele aparatului. Aceste forte se numesc forte electromagnetice. de asemenea. Releele electromagnetice se pot folosi atat pentru curentul continuu cat si pentru alternativ. specifice altui sistem.la o sarcina cu 5% mai mare decat cea nominala. functionarea lor bazandu-se pe forta de atractie a unui electromagnet.) spefice unui sistem. Marimea de iesire trebuie adecvata acestor scopuri si este. sa poata determina declansarea in timp de doua ore. Termometrul cu rezistenta electrica este format dintr-un conductor de cupru sau de platina. Forta electromotoare si curentul produs in conductor se numeste forta electromotoare indusa si respectiv curent indus. Elemente principale de automatizare a) Traductoare. fenomene care pot sa duca la aparitia de incendii. In urma incalzirii elementului. in raport de variatia temperaturii mediului. debit etc. Inductia electromagnetica Inductia electromagnetica sta la baza constructiei de masini electrice. la o sarcina cu 50% mai mare decat cea nominala sa provoace declansarea in timp de doua minute. 5. El este construit astfel ca sa functioneze in urmatoarele conditii: . sa nu provoace declansare timp de doua ore. din cauza caldurii produsa la trecerea curentului electric prin lamelele bimetalice.).se mareste daca creste viteza de miscare a conductorului.se mareste daca creste intensitatea campului magnetic. Pentru a le proteja impotriva curentilor de scurtcircuit ele se prevad cu cate un releu electromagnetic de curent maxim in serie pe fiecare faza. numita marime de iesire. stabileste o corespondenta univoca intre valorile unei marimi (de exemplu temperatura. de obicei. se produce o indoire a elementului catre lamela cu coeficientul de dilatare mai mic. deoarece forta de atractie nu depinde de sensul curentului. Traductorul este un dispozitiv care supus actiunii unui sistem fizic sau tehnic. Primele se folosesc pentru supraintensitati care depasesc de 3 – 10 ori curentul nominal. cele doua lampe se dilata inegal. care au coeficient de dilatatie diferit. Releele termoelectrice se folosesc la protejarea motoarelor impotriva scurtcircuitelor. format dintr-un electromagnet. In aceste masini exista un camp magnetic. Traductoare de temperatura.isi schimba sensul daca se schimba sensul de miscare al conductorului. Cu ajutorul filetului. de reglare etc. Ca traductoare de temperatura se utilizeaza: termometre cu mercur si cu lichide. Masinile electrice. iar protectia impotriva suprasarcinilor se obtine prin relee termoelectrice cu bimetal. presiune. . Pe producerea fortelor intre un camp magnetic si circuitele parcurse de curent se bazeaza functionarea motoarelor electrice. care se numeste inductorul masinii si un circuit electric (circuitul indus al masinii) in care ia nastere. iar daca conductorul formeaza un circuit inchis. Cand un conductor electric se misca intr-un camp magnetic in asa fel incat el sa taie linii de forta intre capetele conductorului se va produce o forta electromotoare. elemente bimetalice etc. Traductorul realizeaza o transmitere si o transformare a informatiei. de control. . de comanda. Motoarele electrice se pot defecta in timpul functionarii din cauza suprasarcinilor si scurtcircuitelor electrice. termorezistente si termocupluri cu semiconductori. Incalzirea elementului bimetalic se face fie direct atunci cand curentul trece prin el.

seleniu si siliciu. Masinile electrice care tranforma energia mecanica in energie electrica si invers. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. se numesc aparate electrice (transformatoare. ceea ce determina schimbarea conditiei de cedare a caldurii si a valorii rezistentei electrice a termorezistentei. Una dintre cele mai importante proprietati ale masinilor electrice este reversibilitatea. Principiul de functionare a termocuplurilor se bazeaza pe efectul termoelectric. Toate traducatoarele electrice neizolate fata de mediul supus controlului pot fi folosite pentru controlul nivelului lichidelor combustibile numai la o tensiune a curentului. in functie de partea din care lichidul de lucru intra in cilindru. vanele. electrice. Cel mai raspandit traductor de acest tip este fotorezistenta care poate functiona la curent continuu si alternativ. daca este cazul. care poate fi un releu. cu mai multe spire. sulfurile metalelor (mangan. fier. carburile. Ca organe de executie se pot utiliza diferite elemente dintre care fac parte si servomotoarele. oxizi. arcuri tubulare cu o singura spira. nepericuloasa. Traductoare de presiune. cupru-constantan pana la 500ºC. Traductoare pentru radiatie. ca urmare a actiunii de suntare. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. motoare electrice. cu efect fotoelectric exterior si fotorezistente cu efect fotoelectric interior. Presiunea lichidului de lucru de la amplificator deplaseaza pistonul in sus sau in jos. fara intermediul energiei mecanice. de regula. atat ca generatoare cat si ca motoare electrice. Cel mai simplu traductor electric este redarea a doua contacte la cresterea nivelului lichidului. fierconstantan. pana la 600ºC. Ca traductoare pentru radiatii ultraviolete si infrarosii se utilizeaza celule fotoelectrice cu vid sau umplute cu gaze.Termorezistente cu semiconductori. Functionarea se bazeaza pe fenomenul variatiei rezistentei electrice a metalelor si semiconductoarelor sub actiunea presiunii hidrostatice. poseda o inertie mica. Ca materiale pentru executarea termorezistentelor cu semiconductori se folosesc in principal. nichel.).). Traductoarele de presiune se construiesc sub forma de tuburi (U). membrane. redresoare etc. pana la 2000ºC. nitrurile. adica posibilitatea de a fi utilizate. Se foloseste o spirala de manganin. fara intermediul energiei mecanice. Sistemele (dispozitivele) care transforma energia electrica dintr-o forma in alta. care se defineste astfel: variatia fluxului magnetic ce strabate un sistem de conductoare electrice. iar cele care transforma energia electrica in energie mecanica. din doua parti: elementul primar (traductorul) montat direct la locul de masurare si care emite informatii asupra valorii marimii masurate. termic se executa pe baza de termorezistenta electrica cu semiconductori. Traductoarele de nivel. argint-constantan. iar ca organe de reglare supapele. Caracteristica termica a termorezistentei cu semiconductori consta in variatia rezistentei ei electrice in functie de temperatura. de balante hidrostatice inelare. dispozitivul secundar in care se prelucreaza informatia primita. se numesc aparate electrice (transformatoare. iar cele doua capete ramase libere lipite de un conductor de cupru. Masinile electrice care transforma energia mecanica in energie electrica se numesc generatoare electrice. precum si germaniu. Termocuplul este un sistem de doua conductoare metalice de natura diferita. Servomotorul se compune dintr-un cilindru si un piston. pana la 600ºC. care au cate un capat lipit intre ele. sau sa transforme energia electrica cu anumiti parametri in energie electrica cu alti parametri. Pentru comanda si semnalizare se folosesc relee de diferite tipuri conectate la iesirea traductoruli printr-un redresor. b) Organe de executie si reglare. redresoare etc. Termorezistenta se plaseaza in rezervorul de controlat la o inaltime corespunzatoare nivelului necesar. fie direct. pana la 2600ºC. Termocuplurile au capatat o larga utilizare pentru masurarea si reglarea precisa a temperaturilor inalte. mufele. Termocuplurile folosite frecvent pentru masurarea temperaturilor sunt: platina-platina si rodiu pana la 1600ºC.). pana la 2000ºC. aparat inregistrator etc. Traducatorul de nivel. de la 300 la 1000ºC. fie in cazul folosirii releelr de curent continuu. Avantajul consta in faptul ca pe langa posibilitatea masurarii temperaturilor inalte. Traductor de presiune inalta cu rezistenta piezoelectrica. Deplasarile pistonului se transmit prin tija la organele de reglare. iridiu 50% si 50% rodiu. La baza functionariii traductoarelor fotoelectrice sta efectul fotoelectric. Ridicarea nivelului lichidului face sa treaca termorezistenta electrica din mediul gazos in mediul lichid. si au dimensiuni de gabarit mici. wolfram – 75% si 25% molibden. pana la 2300ºC. rezistente piezoelectrice etc. wolfram etc. nichel-crom-nichel. ventilele. Capitolul X Masini electrice 1. reostate de reglare etc. Ea se compune. O instalatie de masurat cu traductoare consta intr-un complex de aparate destinate masurarii. Reversibilitatea masinilor electrice se datoreaza faptului ca ele functioneaza pe baza unei legi comune si anume legea inductiei electromagnetice. . Generalitati Masina electrica se numeste orice sistem capabil sa transforme energia mecanica in energie electrica si invers. iridiu – 90% si 10% rodiu. Traductoarele cu suntarea rezistentei se bazeaza faptul ca rezistenta imersata intr-un lichid conductor de electricitate isi variaza valoarea ei in functie de inaltimea nivelului. produce in acel sistem energie electrica. Termocupluri. aparat indicator.

Cea mai raspandita masina electrica de acest tip este motorul asincron (motor cu inductie).n in care. Functionarea alternatorului. Masinile de curent continuu.e. Excitatia inductorului se face cu ajutorul curentului continuu. produs de un generator asezate pe acelasi arbore cu alternatorul.In esenta. La un generator electric circuitul este parcurs de curent in acelasi sens cu forta electromotoare de inductie. Ele au pe marginea interioara o serie de crestaturi. Statorul se construieste din table de fier magnetic (tole) introduse intr-o carcasa din otel sau fonta. este maxima. iar sfarsitul cu X. Inceputul infasurarii fazei intai este marcata cu U. a treia cu W si Z. Pe suprafata cilindrica interioara se gasesc santuri (crestaturi) paralele cu axul masinii. grupul respectiv poarta denumirea de turboalternator sau turbogenerator. f. a doua faza este marcata cu V si Y. devenind iar zero.statorul care poarta pe suprafata sa interioara infasurarea indusa a masinii. Din aceeasi categorie mai fac parte si motorul de curent alternativ cu colector care din punct de vedere constructiv seamana cu motorul de curent continuu.e. este egala cu zero). Fiecare faza are infasurarea ei separata. Masinile sincrone functioneaza la o turatie constanta determinata de numarul de poli ai masinii si de frecventa curentului alternativ si se impart in alternatoare (generatoare de curent alternativ) si in motoare sincrone. f. inducand in ele f. formand sistemul inductor. p – numarul perechilor de poli. Masinile asincrone functioneaza la turatii variabile. . Cand toti polii se gasesc intre infasurarile bobinelor din stator liniile de forta nu mai taie infasurarile (f. in care se asaza infasurarile statorului (bobinele) dupa o regula anumita.e. Curentul alternativ furnizat de centralele electrice din tara noastra are frecventa de 50 perioade pe secunda. f = p ∙ n H2 60 Motoare asincrone. In functie de constructie se produc rotori cu poli aparenti sau ingropati.m. Un alternator se compune din doua parti principale: . din care cauza.m. Rotorul de otel sau fonta poarta la periferia sa electromagnetii.e. f este frecventa curentului. Motoarele asincrone sunt cele mai raspandite masini electrice. La un motor trifazat exista deci in total sase borne. liniile de forta dintre poli taie infasurarile bobinelor din stator. Rotorul continand sa se invarteasca pana se indeparteaza de infasurarile statorului. orice masina electrica este construita dintr-un circuit parcurs de curent in care se dezvolta prin inductie o forta electromotoare. Rotorul continuand sa se invarteasca. 2. gravate pe placa de conexiuni.e. Pentru intelegerea functionarii electromotorului trebuia urmarita formarea curentului alternativ intr-o spira care se roteste in jurul unui ax intr-un camp magnetic. Masinile de curent alternativ. Numarul de perioade pe secunda determina frecventa curentului alternativ. in schimb la un motor electric curentul are sensul opus fortei electromotoare. infasurarea se introduce direct in masa metalica a rotorului. Masinile electrice. Relatia dintre perioada (T) si frecventa (f) este urmatoarea: f=1 T Curentul alternativ se produce in masini electrice numite alternatoare. Bornele sunt marcate cu litere. din punct de vedere constructiv se pot clasifica in: generatoare de curent continuu (dinamuri) si motoare de curent continuu. Cand rotorul alternatorului se invarte. ca sa devina maxima in momentul in care polii rotorului ajung in dreptul infasurarilor statorului.m. gravatepe placa de conexiuni.rotorul care se roteste in interiorul statorului. Ele pot fi monofazate si trifazate. Masini de curent alternativ Masini sincrone.m. n – rotatii/minut sau in H2. dupa turatia care functioneaza. Acest gen de rotor se utilizeaza la alternatorii cuplati in turbine. Bornele sunt marcate cu litere. Frecventa curentului alternativ care ia nastere in stator se determina cu relatia: f = p. liniile de forta dintre poli incep sa se taie din nou infasurarile statorului inducand f. . Cand polii ajung in dreptul infasurarilor statorului. numita rotor. numita stator si dintr-o parte care se roteste inauntrul statorului.m. pentru a se reduce din actiunea curentilor Foucault 1). Statorul este format dintr-o carcasa construita din tole de otel izolate intre ele. in care se asaza infasurarea statorului. Tolele sunt izolate intre ele cu lac sau hartie. se impart in masini sincrone si in masini ascincrone. in raport de natura curentului produs sau consumat se clasifica in masini de curent continuu si in masini de curent alternativ. Ei rezista mai bine la fortele centrifuge. care se leaga la cate una din bornele motorului (montate in cutia cu borne). Motorul asincron se compune dintr-o parte fixa. Capacele cutiilor de borne sunt usor demontabile si protejeaza bornele impotriva atingerilor. La rotorii cu poli ingropati. care circula in interiorul carcasei.

pentru ca ele nu taie liniile de forta. In crestaturile lamelelor se lipesc cu cositor capetele bobinei. Inductorul (statorul) este format dintr-o coroana de fier sau fonta. Capacele laterale ale statorului sunt deschise. Prin rotirea indusului. lasand sa intre aerul. care sunt destinate pentru incaperi uscate si ferite de praf. motoarele electrice asincrone se construiesc de mai multe tipuri: . . Y si Z intre ele. care este montata fix pe stator. primit de la retea. taie liniile de forta si ia nastere in el o tensiune electromotoare de un anumit sens. Functionarea dinamului. iar sfarsiturile la cate un inel de contact montat pe arbore si bine izolat de acesta (in total sunt trei inele. Dupa felul de protectie. La aceste motoare rotorul nu are nici o legatura electrica cu exteriorul.S. care au capetele arborelui motor si legaturile electrice etansate. Inceputurile celor trei infasurari de faza sunt legate intre ele. fie in „triunghi”. Punerea in miscare a rotorului se produce in urma faptului ca liniile de forte magnetice. iar legarea in „triunghi” se face legand sfarsitul fazei a intaia (borna X) cu inceputul fazei a doua (borna V) si in continuare Y cu W si Z cu U. strunjit si slefuit bine. Linia aceasta perpendiculara pe directia fluxului inductor. toate barele de cupru sunt legate (scurtcircuitate) intre ele pe cele doua parti frontale ale rotorului prin cate un inel („colivie de veverita”). formata din conductori de cupru izolati. Dinamul. La motoarele in scurtcircuit in fiecare crestatura se introduce o bara de cupru. traverseaza conductoare din infasurarile rotorului sub tensiune si le imprima acestora o miscare. de aici printr-un cablu la bornele rotorului (montate pe stator) si in continuare printr-un alt cablu a reostatul (rezistenta) de pornire. Functionarea unei masini de curent continuu se poate intelege mai bine urmarind rotirea unei spire (indus) intr-un camp magnetic. la trecerea curentului trifazic. Astfel de motoare se pot monta si in aer liber. Bobinele poliilor sunt legate in serie. motoarele de acest tip se numesc „asincrone”. Indusul (rotorul) se roteste in interiorul statorului si este format dintr-un pachet de tole. El este format din lamele de cupru. neprotejate. Bornele X. de inductie si nici curenti si ca urmare nu s-ar mai naste cuplul de forte care sa miste rotorul si sa puna in functiune motorul. Fiecare inel aluneca sub cate o perie. dar nu in ploaie. prin intermediul carora se face colectarea curentului. . Y. destinate pentru incaperile cu praf sau incaperi umede. Cand conductoarele se gasesc in apropierea liniei neutre. deci puterii motorului si tensiunii retelei. Colectorul se gaseste fixat intr-o parte a indusului. in interiorul careia se fixeaza un numar pereche de electromagneti (poli. Functionarea motorului asincron se bazeaza pe formarea unui camp magnetic invartitor. Masini de curent continuu Constructia masinilor de curent continuu. tinuta de o port-perie.m. Lamelele se fixeaza pe ax prin rondela si surub. Legarea in „stea” se executa legand bornele X. Rotoarele motoarelor asincrone sunt de doua feluri: in scurtcircuit sau „colivie de veverita” si bobinate „cu inele”.e. De obicei numarul periilor este egal cu numarul polilor inductori.Bornele U.deschise. la care deschiderile pentru aerisire sunt asezate in partea de jos a capacelor (obiectele straine si picaturile de apa nu pot patrunde in interior). rotor (partea care se roteste) si colector. se numeste linie neutra.asigurate contra exploziilor (destinate pentru incaperi cu gaze sau praf care pot forma amestecuri explozive). La motoarele cu inele colectoare. In momentul in c are conductorul A al spirei se afla in dreptul polului N. Viteza de rotatie a rotorului este intotdeauna mai mica decat viteza de rotatie a campului magnetic invartitor din stator. perpendicular pe axa polilor. conductoarele taie liniile de forta produse pe campul magnetic inductor luand nastere in conductoare o tensiune electromotoare de inductie. In crestaturile tolelor se asaza infasurarea tehnica. Pe eticheta motorului se indica tensiunea pentru care motorul este construit si felul legaturii (stea sau triunghi). se asaza periile. asa ca aceste motoare pot fi folosite si sub apa. De la perie curentul rotorului trece la port-perie. Daca nu ar exista aceasta diferenta de viteza de rotatie. Din cauza ca rotorul se invarte cu alta viteza decat viteza de rotatie a campului magnetic (viteza de sincronism). adica astupate in asa fel incat apa sa nu poata patrunde. . Z (sfarsitul infasurarilor) se pot lega fie in „stea”. care depinde de frecventa curentului de alimentare si de numarul perechilor de poli ai infasurarii bobinelor din stator. Se considera o spira AB care se roteste intr-un camp magnetic produs de polii N. . prin infasurarile bobinelor statorului. . Tipuri de motoare asincrone. 3. Polii dinamului produc un flux magnetic. nu se produce o tensiune electromotoare indusa.protejate contra picaturilor de apa. Periile se confectioneaza din carbune (grafit) si se fixeaza in portperii. Legaturile se fac prin conductoare de sectiune potrivita amperajului. Rotorul motorului asincron constituie un circuit inchis care joaca rolul spirei inchise. Pe suprafata cilindrica a colectorului.capsulate. izolate intre ele prin foi de mica. atunci campul magnetic invartitor nu ar mai taia infasurarile rotorului si deci in aceasta nu ar mai apare f. O masina generatoare de curent continuu se compune din: inductor sau stator (partea fixa).inchise complet. de otel silicios. Dinamul este o masina de curent continuu. din bronz). infasurarea rotorului este asemanatoare celei a statorului. dispusi alternativ N-S). V si W (adica inceputurile infasurarilor se leaga la intrerupatorul respectiv si de aici cu reteaua electrica.

iar frecventa reprezinta numarul de perioade pe secunda. este invers fata de sensul celei ce ia nastere in conductorul A. Se roteste spira. de exemplu. facand intre ele un unghi φ. Dupa felul cum reostatul de pornire se leaga la perii. in campul magnetic. curentul de apa are un sens. iar conductorul A va parasi peria m. tensiunea electromotoare devine zero. prin intermediul jumatatii de inel 2. curentul este in faza cu tensiunea. Urmarind trecerea conductorului B prin fata polilor N si S se observa acelasi fenomen. Conductorul B se gaseste in fata polului S si deci in legatura cu peria n. (autoinductie) atunci punctele I si E care reprezinta curentul si forta electromotoare din circuit sunt situate pe aceeasi raza a cercului si in acest caz. este taiat de liniile de forta magnetica si deci din nou ia nastere o tensiune electromotoare. Deci in spira tensiunea electromotoare are un sens contrar fata de primul caz. in continuare conductorul A. numit diferenta de faza sau decalaj intre curent si tensiune. iar cand se misca in jos un sens invers. f – frecventa curentului produs in circuit. Curentul electric continuu este asemanator unui curent de apa care circula printr-un tub care leaga orificiul de aspiratie cu cel de refulare de la o pompa centrifuga. Curentul de apa are in acest caz mereu acelasi sens. Pentru a micsora pulsatia curentului se mareste numarul de spire si numarul de lamele colectoare si astfel curentul capatand o valoare constanta devine continuu. In momentul trecerii curentului devine zero. iar conductorul B in contact cu peria n. el trece prin dreptul polului S. Rotind. Daca insa circuitul contine un numar apreciabil de spire. Curentul continuu nu-si schimba tensiunea si nici intensitatea. curentul nu mai este in faza cu tensiunea. insa de sens invers. in acelasi timp conductorul A se afla in afara polului N si in legatura cu peria m. deoarece conductorul A nu taie nici o linie de forta. Curentul alternativ se caracterizeaza prin perioada T si frecventa f. tensiunea curentului are acelasi sens ca in prima jumatate de rotatie. se produce o selfinductie L1) importanta. Expresia de mai sus reprezinta legea lui Ohm aplicata la curentul alternativ.Departandu-se de axa polilor si apropiindu-se de axa neutra tensiunea electromotoare scade ajungand la zero in dreptul acestei axe. Cand pistonul se misca in sus. conductorul A se afla in dreptul polului N. conductorul A in contact cu peria m. ramane mereu in urma acesteia. Motoarele de curent continuu se intrebuninteaza acolo unde masinile trebuie pornite sau oprite incet sau unde se schimba turatia in timpul mersului. cum este cazul. facand contactul cu peria n. fara selfinductie1). Motoare de curent continuu. In acest caz. in care. iar conductorul B in dreptul polului S. Perioada reprezinta timpul necesar trecerii curentului de doua ori prin zero (ciclu). Punctele I si E nu mai sunt pe aceeasi raza ci pe doua raze diferite. deci orice dinam poate servi ca si motor. la tramvaiele electrice. Deci. prin intermediul jumatatii de inel 1. Daca curentul are un sens variabil. intensitatea este data de relatia: I = ________U_____ √ R² + (2 π f)² L² 1) Inductia produsa intr-un circuit de variatia intensitatii curentului care strabate acel circuit. Curentul electric alternativ se aseamana cu un curent de apa aspirat si refulat intr-un tub care leaga cele doua supape ale unei pompe cu piston. U – tensiunea in volti aplicata la borne. colectorul face ca sensul tensiunii la bornele periilor m si n sa ramana neschimbat in timpul unei rotatii a periei. iar in circuitul exterior acelasi sens. Singura deosebire consta in aceea ca in locul rezistentei de excitatie a dinamului. la bobinele magnetilor si la firele de curent se construiesc motoarele sunt sau cu derivatie. cand trece prin fata polului S. Intre ele exista relatia f = 1. In circuitul exterior inchis. deci se schimba mereu. . Deosebirea dintre curentul continuu si curentul alternativ Curentul care trece printr-un conductor mereu in acelasi sens si este produs de o pila electrica sau de un dinam se nmeste curent continuu. motoare serie sau motoare compund. Pentru curentul alternativ. La bornele periilor m si n. in schimb la curentul alternativ valoarea intensitatii si a tensiunii nu mai sunt constante. deci ele trec prin valorile maxime si prin zero in acelasi timp. Motorul de curent continuu este construit la fel ca si dinamul de curent continuu. L – inductivitatea circuitului in henry. partea negativa s-a redresat astfel incat ia nastere un curent pulsatoriu. deci este constituit numai de rezistente ohmice (fara spire). R – rezistenta in ohmi. T Cand circuitul in care ia nastere curentul alternativ nu are bobine. la motoarele de curent continuu se foloseste o rezistenta sau reostat de pornire. Marimea √ R3 + (2 π f)2L² = Z se numeste impedanta si se masoara in ohmi. adica isi schimba sensul de mai multe ori pe secunda si este produs de generatoare de curent alternativ se numeste curent alternativ. Sensul tensiunii electromotoare ce ia nastere in conductorul B. La trecerea conductorului prin axa neutra. 4. cand acesta trece prin dreptul polului S.

cuplate impreuna. elementele redresoare pot fi cu semiconductori (cuproxid. Curentul de tensiune inalta fiind produs prin fenomene de inductie. curentul care circula prin bobinajul primar va fi mic. un numar de elemente redresoare si un filtru electric. cu gaz (tiratroane. se noteaza cu ω. In consecinta si caderea de tensiune va fi foarte mica. Tensiunea indusa in secundar este proportionala cu numarul de spire. Redresoarele mecanice functioneaza pe baza comutarii periodice a legaturilor unui circuit electric alimentat de un curent alternativ. Transformatoarele care au mai putin spire in infasurarea secundara si care dau o tensiune mai mica decat a retelei. Aceasta tensiune electromotoare ia nastere datorita inductiei electromagnetice intre spirele primei bobine (infasurarii) si spirele bobinei a doua. Vloarea lui este data de relatia: Cos φ = ______R______ √ R² + L² ω² 5. convertizoarele electrice pot fi: . Ca aplicatii practice. . Convertizoare. seleniu. bobina de inductie se foloseste la producerea scanteilor de inalta tensiune la bujiile motoarelor cu explozie. germaniu. de constructie speciala.convertizoare care functioneaza pe baza principiului „supapei”. Bobina prin care trece curentul din exterior formeaza circuitul primar al transformatorului. In acest caz impedanta se mai poate scrie sub forma: Z = √ R² + ω² L² Puterea reala a curentului electric are valoarea: P = UI cos φ in care. Dintre redresoarele mecanice frecvent utilizate sunt redresoarele sincrone. infasurarea primara fiind o parte din infasurarea secundara (la autotransformatorul ridicator de tensiune) sau infasurarea secundara fiind o parte din infasurarea primara (la autotransformatorul coborator de tensiune).e.Relatia 2 π f reprezinta pulsatia curentului alternativ. la capetele celeilalte bobine se naste o tensiune electromotoare magnetica.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat intr-un curent alternativ monofazat. Intensitatea curentului din primar si secundar sunt in raport invers cu numarul de spire. Redresoarele electronice cel mai frecvent utilizate sunt constituite dintr-un transformator de alimentare. la producerea oscilatiilor electromagnetice etc. Elementele redresoare numite si supape electrice sau ventile electrice. mai rar invers. Bobina de inductie. destinate sa transforme curentul electric continuu in alternativ si invers. . Redresoare. desi nu exista nici o legatura intre ele. Transformatoare si redresoare Transformatoare. fie din doua masini de tipul motor-generator. Daca circuirul secundar este deschis. Exista si transformatoare care au infasurarile unei faze legate galvanic intre ele. permit trecerea curentului electric practic numai intr-un singur sens.m.e. Daca pe un miez din tole subtiri di tabla de otel se infasoara doua randuri de bobine si daca se trece un curent alternativ prin una din bobine (infasurare). la cercetari stiintifice cu privire la conductibilitatea electrica a gazelor. ele fiind formate fie dintr-o masina electrica. convertizoarele electrice se impart in: . cos φ este un coeficient numeric care poarta denumirea de factorul de putere al circuitului si variaza intre zero si 1. In majoritatea cazurilor instalatiile electrice furnizeaza curent alternativ si in anumite situatii este nevoie de un curent continuu. de tipul redresoarelor. Convertizoarele sunt masini sau grupuri de masini electrice rotative. in comparatie cu tensiunea la bornele primarului. Bobina de inductie este un transformator al curentului continuu de tensiune joasa in curent alternativ de tensiune inalta. iar cei care au mai multe spire la secundar si dau o tensiune mai mare decat a retelei se numesc transformatoare ridicatoare de tensiune. iar cea in care ia nastere tensiunea electromotoare. siliciu). tuburi polianodice cu catod de mercur etc. Un astfel de transformator se numeste autotranformator. indusa in cele doua bobinaje este egal cu raportul numarului de spire al acestor bobinaje.convertizoare rotative a caror functionare se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica. sa modifice valoarea tensiunii sau a frecventei curentului. .m. Din punctul de vedere al principiului de functionare. . Pentru transformarea curentului alternativ in curent continuu se folosesc aparate numite redresoare. Rezulta deci ca raportul dintre t.convertizoare care transforma un curent alternativ trifazat in curent continuu. cu vana de mercur. alcatuieste circuitul secundar. cu contact. se mai numeste si curent de inductie. Desi principiul de functionare al transformatoarelor se bazeaza pe interactiunea electromagnetica dintre infasurarea primara si cea secundara. Deci se poate considera ca tensiunea este egala cu f. se numesc transformatoare coboratoare de tensiune. cu relee de curent. Dupa proprietatile mediului in care se produce efectul de redresare. fenotroane. Din punct de vedere al felului transformarii.convertizoare care transforma un curent continuu de o anumita tensiune in curent continuu de alta tensiune. sunt dispozitive care supuse unei tensiuni electrice alternative. adica nu are nici un consumator de curent. Dupa principiul pe care se bazeaza efectul de redresare redresoarelel pot fi electronice si mecanice.) cu vid (kenotroane).

in urma scurgerii uleiului din transformator.rotorul se incalzeste prea tare.unele bobine ale statorului se incalzesc prea mult. motoarele se pot defecta din diferite cauze.neintretinerea colectorului.organele dinamului se incalzesc peste normal. Defectarea motoarelor. fara nici un inconvenient. incat se poate produce o explozie a cuvei. In cazul cand in transformator apar defectiuni grave. din cauza unei proaste izolatii. din cauza frecarii. .supraincalzirea bobinajului de excitatie. cand una din fazele statorului este intrerupta (de exemplu. aceasta parte a bobinajului este supraincarcata si motorul se arde. De flotor sunt fixate niste balonase de sticla prevazute cu contacte de mercur.la perii se produc scantei electrice destul de puternice. Incalzirea motoarelor. care basculeaza in jurul unei axe prinse de cuva. 6. Cresterea temperaturii uleiului la transformatoare. Printre cauzele care produc scantei puternice la periile generatorului se enumera: . Din cauza acestei temperaturi ridicate se arde izolatia si se produce un scurtcircuit care distruge bobinajul.calajul incorect al periilor. . Consecintele sunt totdeauna aceleasi. din cauza tensiunii anormale si a defectelor de izolatie din circuitul exterior. In consecinta. cauzata in general de un scurtcircuit in bobinajul de excitatie. ambele flotoare (B1 si B2) plutesc in ulei si in acest caz contactele sunt deschise. .in indus sau colector s-a produs un scurtcircuit. curentul marit incalzeste bobinele peste temperatura admisibila de 100ºC. magnetica sau electrica. lucreaza numai doua treimi din bobinajul caruia i se cere totusi sarcina intreaga. Daca nivelul uleiului scade. In conditii normale de functionare. Din cauza incalzirii uleiului de transformator peste limita admisa. In interiorul corpuluide fonta sunt montate doua flotoare unul deasupra celuilalt. In acest caz. periilor si suportilor de perii. arderea completa a bobinajului. Pe timpul functionarii. Defectele care pot cauza incendii sunt: . gazele care se formeaza sunt degajate violent. acesta isi mareste foarte mult volumul. Suprasarcina apare atunci cand se cere motorului sa suporte o sarcina mai mare decat aceea pentru care a fost construit (sarcina nominala). restul se transforma in interiorul motorului in caldura. adica curentul a strapuns izolatia si se scurge prin carcasa motorului la pamant. Motorul poate suporta timp de cateva secunde sau minute o suprasarcina de 80% peste sarcina nominala. Este probabil ca masina sa functioneze supraincarcata sau sa aiba un fractor de putere cos φ prea redus. . Caldura se produce in infasurarile motorului din cauza intensitatii curentului si a rezistentei bobinajului. deranjament care reclama inlocuirea bobinelor defecte. Pericolul de incendiu si explozie este favorizat de decompunerea si oxidarea uleiului pe timpul incalzirii si strangerea in partea superioara a cuvei. Daca suprasarcina dureaza mai mult. Din energia consumata de motor numai o parte (in medie 85%) se transforma in lucru mecanic util. atat in miez cat si in infasurari se produc pierderi de energie sub forma de caldura. patrund in releul de gaze si apleaca flotorul B2. La generatoarele de curent continuu. care inchide contactul de mercur si da comanda de deconectare a transformatorului. . prin topirea sigurantei). ca la oricare alt conductor electric. Prin verificari defectele se sesizeaza si apoi se inlatura. Releul de gaze este format dintr-un corp turnat din fonta prevazut cu doua flanse si un capac. uleiul se imprastie si venind in contact cu aerul se aprinde. chiar in gol. fie din cauza aparitiei unui scurtcircuit in inductor. . .bobina inductoare prezinta defectiuni. din care se mentioneaza suprasarcina. . .scurtcircuit in bobinajul rotorului. Scurtcircuitul se poate produce sau prin atingerea conductorilor din doua spire vecine sau in urma faptului ca motorul „are masa”. Incalzirea motoarelor in timpul functionarii este un fenomen normal. Mersul motorului in doua faze se produce la motoarele trifazate. care sunt de natura mecanica. La alternatoarele in functiune se pot intampla o serie de defecte. prin incalzirea bobinajului rotorului si zgomotul facut de generator. a unei anumite cantitati de gaze si vapori inflamabili. fie datorita faptului ca bobinele inductoare au o izolatie necorespunzatoare si se produce un contact intre spire. identificat prin tensiunile inegale intre faze. deranjamentele care ar putea sa prezinte pericol de incendiu sunt: . . Se spune ca motorul electric are un randament de circa 85%. Meizurile de fier se incalzesc si ele din cauza curentilor Foucault. Pentru a preintampina aprinderea gazelor rezultate in urma descompunerii uleiului pe teava dintre cuva si transformator se intercaleaza un releu de gaze (Bucholtz). scurtcircuitul si mersul in doua faze. In acest caz este probabil sa se fi produs un scurtcircuit intre spire. flotorul din partea de sus coboara si inchide contactul legat la circuitul de semnalizare. In timpul functionarii transformatorului. Deranjamente la masini si aparate electrice care genereaza pericolul de explozie si incendiu Defecte la masinile sincrone. In interiorul cuvei pot avea loc scurtcircuite in infasurari sau amorsari de arcuri electrice intre electrozi.aparitia de suprasarcini. In acest caz este necesar sa se corecteze sarcina sau sa se mai puna un generator in paralel.convertizoare cu transzistoare. De asemenea se produc incalziri si la lagare.. Aceasta crestere de temperatura nu trebuie sa treaca insa de o anumita limita. Caldura produsa in motor incalzeste toate organele masinii. Masinile sincrone pot avea defecte de fabricatie de diferite feluri.campul inductor este slab.

este necesar sa se utilizeze curenti de radio frecventa de ordinul sutelor de mii si milioanelor de herti. . in jurul conductorului apar campuri alternative. Astfel. deoarece se schimba si campul electric care l-a produs.1010 cm/s. sau prin marimi electromagnetice integrale (tensiunea electrica.fiecarei lungimi de unda corespunzandu-i o anumita senzatie de culoare. de Hertz. o caracteristica a propagarii o constituie lungimea de unda. Spectrul radiatiilor vizibile se intinde in intervalul de lungimi de unda cuprins aproximativ intre λ = 4. Unde radio Undele radio sunt produse cu ajutorul curentilor alternativi de radio frecventa. curentii de audio frecventa radiaza o cantitate neglijabila de energie.Capitolul XI Unde electromagnetice si unde radio 1. care se propaga in vid cu viteza de 3. Daca frecventa creste de 2. Interdependenta dintre campul electric variabil si in campul magnetic variabil explica propagarea campului electromagnetic in spatiu. Unda electromagnetica se propaga in spatiu cu viteze finite dependente de mediu. Ansamblul radiatiilor luminoase aranjate in ordinea lungimilor de unda se numeste spectrul luminii. Intr-o masura mai mare. radiatia depinde de frecventa. In virtutea acestei teorii. adica in decursul unei oscilatii complete. iar indicele de refractie are valoarea raportului vitezelor de propagare. Undele electromagnetice se propaga radial. undele radio se pot caracteriza prin frecventa lor care se exprima in kiloherti (k Hz). De aceea. 3. care de asemenea variaza. In spatiul campul electromagnetic genereaza unde electromagnetice. unul electric si altul magnetic. 9. independent de lungimea de unda a radiatiei. intr-o serie de cercetari fundamentale (1888). pentru prima oara. ca si razele de lumina. Unde electromagnetice Daca printr-un conductor circula un curent alternativ de radio frecventa. fie amandoua. energia undelor electromagnetice radiate in unitatea de timp.10-5 cm. care sunt si ele tot unde electromagnetice. a fost facuta. Cunoscand frecventa undelor si viteza lor de propagare. un nou camp electric. Acest camp se propaga in toate directiile. Una electromagnetica poarte in sine energia primita de la curentul din conductor. corpurile emit lumina (energie radianta).000 km/s. Undele radio se pot caracteriza si prin lungimea de unda. iar suprapunerea undei directe peste cea reflectata da nastere la unde stationare.). producand din nou un camp magnetic etc. fie permeabilitatea. Ele pot fi reflectate. Campul electromagnetic poate pierde legatura cu conductorul in vecinatatea caruia a fost produs intial.. Undele electromagnetice se propaga liber si in vid. 2. intensitatea curentului electric de conductie). (hertul este frecventa unei oscilatii cu o perioada de o secunda). in comparatie cu curentii de radio frecventa. campul electromagnetic este un proces oscilatoriu mobil care cuprinde tot mereu noi portiuni de spatiu. Unda electromagnetica se poate produce chiar si in camp constant. care nu ramane constant ci se schimba. 4 ori etc. care alcatuiesc impreuna un camp electromagnetic. Deoarece viteza de propagare in vid a luminii are aceeasi valoare. fie permitivitatea mediului.10-5 cm si λ = 8. se poate determina lungimea de unda. Lungimea de una este distanta pe care unda o parcurge intr-o perioada. cu atat va fi mai mare si energia radiata. exprimabile in functie de marimile de stare ale campului. creste respectiv de 4. Verificarea experimentala a existentei si structurii undelor electromagnetice prevazute de Maxwell. Ca si la undele elastice. Lumina constituie un caz particular al undelor electromagnetice. Radiatiile luminoase se deosebesc intre ele din punct de vedere calitativ prin lungimea de unda. intensitatea campului magnetic etc. in toate directiile. Cu alte cuvinte. megaherti (M Hz)1) etc. Pentru a obtine o radiatie de energie de mare putere si pentru a face posibila transmiterea undelor electromagnetice la distante mari. Variatiile campului electric produc in spatiul inconjurator un camp magnetic. insa unda electromagnetica isi continua miscarea in spatiu. un conductor parcurs de un curent alternativ radiaza energia electromagnetica in spatiu. cu viteza de aproximativ 300. Unda electromagnetica este unda caracterizata prin marimi de stare ale campului electromagnetic (intensitatea campului electric. rezulta ca diferitele radiatii pot fi caracterizate din punct de vedere calitativ prin lungimea lor de unda λ. Dar variatiile campului magnetic produc la randul lor. atunci cand variaza in timp. V este viteza de propagare a undelor electromagnetice T – perioada. De aceea undele electromagnetice se mai numesc si unde hertiene. care se defineste prin relatia: λ=VT in care. in doua medii vecine. 16 ori etc. care se propaga sub forma unor unde electromagnetice. Deci campurile magnetice si electrice variabile sunt inseparabile si se propaga in spatiu cu viteza finita. De aici rezulta ca. Cu cat puterea curentului alternativ din circuit este mai mare. Undele electromagnetice se refracta ca si undele elastice.

Dintre acestea. Fiecare circuit are si o rezistenta oarecare a carei influenta se va neglija. .undele ultrascurte (metrice. militare si altele. Aceasta gama reprezinta portiunea cea mai incarcata.Lungimea de unda si frecventa sunt marimi invers proportionale. tensiunea de pe armaturile condensatorului scade. . intreaga gama de unde de la 200 la 10 m este denumita deseori gama de „unde scurte” In prezent. 10 – 1 mm sau 30000 – 300000 MHz. deoarece un numar tot mai mare de electroni pleaca de la armatura incarcata negativ si acelasi numar de electroni trece la armatura pozitiva. Cand toti electronii trec pe cealalata armatura a condensatorului. La inceput condensatorul este incarcat pana la diferenta maxima de potential. iar frecventele respective intre 10 k Hz si 100 kHz. 1 M Hz = 1 000 000. treptat. a treia etc.undele lungi: lungimea lor de una este cuprinsa intre 30000 m si 3000 m. lungimea unei unde electromagnetice se poate intotdeauna calcula impartind viteza de propagare (300. Daca se incarca condensatorul si apoi se conecteaza la bobina.unde metrice. Ele se impart in: . adica reprezinta un curent alternativ sinusoidal.e. Totusi. . in gama undelor lungi este imposibila functionarea simultana a unui numar mare de statii. lungimile de unda cuprinse in gama de 100 – 10 m. avand insa semnul invers si dupa exact acelasi interval de timp electronii se intorc de pe armatura de unde au pornit la inceput. datorita numai sarcinii initiale a condensatorului. Procesul de descarcare a condensatorului si de producere a oscilatiilor in circuit se datoreaza variatiei tensiunii la bornele condensatorului si ale curentului in bobina. In circuit se produc oscilatii electrice libere ale curentului si ale tensiunii. In conformitate cu conventia internationala in vigoare se deosebesc urmatoarele game de unde: . Condensatorul din circuit poate fi incarcat. . curentul se anuleaza. f (Hz) Gama undelor radio.unde decimetrice. corespunzatoare frecventelor de 3000 – 30000 kHz. De aceea. centimetrice. exterioare. Intregul spectru de unde radio se imparte intr-o serie de benzi diferite. punand comutatorul pe contact. sunt indicate pentru comunicatii pe distante reduse relativ mici. care ia nastere in bobina la micsorarea curentului si are acelasi sens cu al curentului) si incarca condensatorul in sens invers. curentul nu inceteaza sa circule deoarece bobina lucreaza acum ca un generator (curentul este intretinut in circuit de forta electromotoare de autoinductie. 1 k Hz = 1000 herti. decimetrice. Se restabileste astfel starea initiala a circuitului si procesul descris se repeta.m. iar tensiunea la borne este maxima. pentru moment. iar prin unde scurte.unde centimetrice. care se incarca din nou. .undele medii: ocupa gama 3000 – 200 m sau 100 – 1500 kHz. in timp ce curentul este nul.000 km/s) la frecventa. deoarece procesul oscilator se produce singur.unde milimetrice. moment in care curentul este maxim. pana la 100 – 200 km. Gama UUS permite functionarea unui numar foarte mare de statii. 10 – 1 m sau 30 – 300 MHz. In afara statiilor de radiodifuziune. in ce priveste propagarea si metodele de producere si de receptionare. Electronii trec pe cealalta armatura. Ele vor fi elibere. 10 – 1 cm sau 3000 – 30000 MHz. deoarece ele s-ar suprapune. λ = 300 000 000 [m]. milimetrice). Oscilatiile din circuit sunt periodice si au forma sinusoidala. in gama 200 – 2000 m lucreaza un numar destul de mare de statii radiotelegrafice navale. impiedica curentul sa creasca prea repede. fara perturbari reciproce. Circuitele oscilante produc oscilatii electrice. Circuite electrice oscilante Un circuit oscilant este alcatuit dintr-o bobina legata de un condensator. 100 – 10 cm sau 300 – 3000 MHz. fara actiunea unei f. descarcarea condensatorului va avea un caracter oscilant. Undele ultrascurte (UUS) cu frecvente ultrainalte sau foarte inalte. in toate tarile lumii functioneaza pe unde scurte un mare numar de statii radio (radiodifuziune. iar condensatorul se va descarca prin bobina. Singurul avantaj al undelor largi este faptul ca bataia si audibilitatea lor raman neschimbate atat ziua cat si noaptea. undele cuprinse intre 2000 si 200 m sunt destinate radiodifuziunii. Imediat ce condensatorul incepe sa se descarce prin bobina circula un curent care creste treptat in intensitate. Acum 40 – 50 de ani toate radiocomunicatiile erau executate exclusiv pe aceasta lungime de unda. . In practica insa. . Gama 2000 – 200 m este denumita gama de radiodifuziune. In fara de aceasta. micsorandu-si sarcina. 3. Pe masura cresterii curentului. In prezent aceasta gama de unde este foarte putin intrebuintata. radiotelegrafice si amatori). cu deosebire ca semnul sarcinilor de pe armatura se schimba. Se poate spune ca electronii din circuitul oscilant au efectuat o oscilatie completa. dupa cre urmeaza a doua. care corespund frecventelor de 1500 – 300 kHz.undele intermediare si scurte: prin unde intermediare se inteleg lungimile de unda cuprinse intre 200 – 100 m. Forta electromotoare de autoinductie care ia nastere in bobina. Pentru realizarea unei comunicatii la mari distante cu acest gen de unde este nevoie de emitatoare puternice. La un anumit moment condensatorul este complet descarcat. iar tensiunea la bornele condensatorului este nula.

procesul are loc in sens invers: energia campului electric scade si apare din nou energia campului magnetic. la portiunea cea mai apropiata a conductorului de conexiune. Dupa aceea.perioada curentului. numit antena. Constructiv este posibil sa se schimbe un circuit oscilant astfel incat in elementele lui separate curentii sa aiba acelasi sens.m. Antene si propagarea undelor radiofonice Antene. Dar miscarea electronilor este intotdeauna insotita de aparitia unui camp magnetic. atunci in cele doua jumatati ale lui. in energia cinetica a campului magnetic si invers. pe cand undele perpendiculare pe acest plan nu sunt deloc receptionate. In momentul cand curentul este maxim si intreaga energie a curentului este concentrata in campul magnetic. In momentul initial. Prin antena se intelege un sistem de conductoare care serveste la captarea undelor radiofonice. este concentrata in campul electric al condensatorului incarcat. Deci. energia potentiala este maxima. Aceasta este alcatuita dintr-o bobina de dimensiuni mari si are proprietatea unei receptii dirijate. libera de interferentele altor statii. in schimb. C – capacitatea circuitului. Relatia intre frecventa circuitului. electronii se deplaseaza in conductoare cu o viteza foarte mica si anume cu fractiuni de centimetru pe secunda. Campul electromagnetic al unei unde radio care a intalnit in calea ei un conductor face sa oscileze electronii din acest conductor. Cu cat inductanta si capacitatea sunt mai mari. Receptia undelor radio se bazeaza pe faptul ca undele electromagnetice actioneaza asupra tuturor conductoarelor aflate in calea lor. adica intreaga energie a circuitului. f este frecventa curentului. Antenele se impart in antene de receptie si antene de emisie. si a tensiunii oscilatiilor libere depinde. T . numai de cantitatea initiala de energie. Ei se deplaseaza de la armatura condensatorului. De aceea. Principal nu exista nici o diferenta intre cele doua tipuri de antena. L – inductanta circuitului. de aceea multe tipuri de antene de receptie pot fi utilizate la emisie si invers. Oscilatiile electrice din circuit reprezinta o transformare periodica a energiei potentiale a campului electric. intr-un anumit circuit. Antena transforma energia undelor radiofonice de radio frecventa si transforma energia curentilor de radio frecventa in unde radio. bobina cu inductanta variabila. in cazul receptiei. condensatoare variabile si semivariabile. energia potentiala scade. curentii vor circula in sens opus. Acelasi lucru se poate spune si despre un conductor in forma de dreptunghi sau despre o spira rotunda care au dimensiuni mult mai mici decat lungimea de unda. . Condensatorul incarcat are o cantitate oarecare de energie electrica potentiala. inducand in ele t. Acest lucru poate fi aplicat in modul urmator: Daca un conductor prin care trece un curent de radio frecventa este indoit in forma de bucla. in comparatie cu lungimea de unda radiaza foarte slab energia electromagnetica. electronii nu trec de fapt de la o armatura a condensatorului la cealalta.e. Cu toate ca viteza de propagare a curentului in circuitul electric este foarte mare si apropiata de viteza luminii. Un circuit oscilant inchis care are parametrii redusi. Cand condensatorul se descarca si ia nastere un curent. Undele radiate in aceste jumatati de conductor se afla in opozitie de faza si daca distanta d dintre conductoare este mica in comparatie cu lungimea de unda. Aceasta se realizeaza prin transformarea circuitului inchis intr-un circuit deschis. care a avut inainte sarcina negativa. electronii pot parcurge numai o portiune mica a conductorului. Amplitudinea curentului. atunci aceste unde se vor anihila reciproc in spatiu. transformatoare de radio frecventa. iar pe cealalta armatura a condensatorului sosesc un numar egal de electroni din portiunea conductorului cea mai apropiata de aceasta armatura. Rotirea cadrului in jurul axului sau permite receptia optima a statiei dorite. care are aceeasi frecventa ca si curentul din antena emitatorului. Elementele circuitelor oscilante sunt: bobina cu inductanta fixa. pe care le produce. Fiecare circuit are o anumita frecventa a oscilatiilor libere. in timpul unei semiperioade. si la emisia undelor. care este concentrata in campul electric ce se formeaza totdeauna in jurul oricarei sarcini electrice. creste energia cinetica – energia campului magnetic din bobina. dand nastere unui curent de radio frecventa. 4. un conductor in forma de bucla nu radiaza aproape de loc energie electromagnetica. capacitate si inducatanta circuitului se exprima prin formula: F0 = ___1____ 2π √ LC sau T = 2 π √LC in care.In procesul oscilatiilor. energia potentiala este nula. care a fost data circuitului. condensatoare fixe. Curentul electric are energie cinetica – energia electronilor in miscare. in conductorul de conexiune si conductorul bobinei se efectueaza numai o deplasare a electronilor pe o distanta mica. numita frecventa circuitului. Cadrul asigura o receptie buna a undelor orientate de-a lungul planului sau. In felul acesta. Un tip special si foarte interesant de antena de receptie este asa numita antena cadru sau pe scurt cadru. In acest caz undele radiate de aceste elemente nu se vor anula reciproc ci vor spori considerabil ca valoare. cu atat frecventa lor este mai mica.

energia se distribuie pe o portiune din ce in ce mai mare de spatiu. marindu-se astfel bataia. a razelor cosmice si a altor radiatii care se indreapta spre pamant. Reflectia este fenomenul prin care o unda. Deosebit de puternica este absorbtia produsa de catre acoperisurile metalice. in locurile de trecere dintr-un mediul intr-altul. In fiecare punct al spatiului. Aceasta contribuie destul de mult la micsorarea rezistentei electrice a organismului omenesc. Presiunea de contact influenteaza asupra valorii rezistentei electrice numai de la 1 kgf/cm² in sus. Undele radiate orizontal se propaga de-a lungul suprafetei pamantului. La trecerea undelor radio prin diferite medii. care vor fi analizati in continuare.. ligamentele si grasimile au rezistenta mai mare. La trecerea curentului electric prin organism sarurile se descompun dand nastere la fenomene asemanatoare celor de electroliza. Capitolul XII Electrocutarea Pericolele pe care le prezinta curentul electric se pot concretiza in: socuri electrice. in paturile inferioare ale atmosferei si se numesc unde de suprafata. paduri. Dielectricii solizi. din spatiul cosmic. Interferenta undelor. Aerul ionizat este un semiconductor si influenteaza foarte mult propagarea undelor radiofonice. Daca o unda se propaga intr-un mediu omogen. Clorul. la micsorarea suprafetei de contact rezistenta electrica creste. Umiditatea pielii. se observa insa fenomene de reflectie si de refractie. curbandu-se traseul. incendii si explozii. Orice antena de emisie radiaza doua grupuri de unde. in special de inima. Fenomenul consta in inconjurarea diferitelor obstacole de catre unde. in reactie cu apa formeaza acid clorhidric si oxigen. fenomen care produce modificarea tesuturilor organismului. Prin interferenta se intelege insumarea intr-un anumit loc din spatiu. . mai mica decat la cei sanatosi. sub un unghi drept un obstacol. datorita incalzirii pielii din cauza cresterii curentului. Rezistenta electrica creste cu grosimea pileii (talpa piciorului. Epiderma in stare uscata poate fi considerata ca un izolator.75 – 30 cm² este de 8000 Ω. in drumul lor. La o piele uscata valoarea rezistentei electrice poate sa ajunga si la 100. Undele radiate sub un unghi oarecare fata de suprafata pamantului se numesc unde spatiale. O data cu cresterea intensitatii curentului rezistenta electrica a organismului omenesc scade. in functie de o serie de factori. Marimea suprafetei de contact a pielii cu conductoarele electrice sau cu partile metalice sub tensiune. deoarece acestea sunt bune conducatoare de electricitate. linii electrice etc. la randul lor compuse din celule.Propagarea undelor. cladiri. Cu cat suprafata de contact este mai mare cu atat rezistenta electrica scade. iar in cazul indepartarii complete a epidermei de la 600 – 800 Ω. Daca undele radiofonice intalnesc in calea lor un obstacol sub forma unui munte. Primele doua produc cele mai numeroase aciidente efectuand corpul omenesc care conduce bine curentul electric. Unda nu poate „coti” brusc. Intensitatea curentului. Difractia undelor. energia lor este absorbita atat de sol cat si de diferite obstacole locale ca: munti. drumul ei va fi o linie dreapta. Undele pornesc de la antena emitatorului. dealuri. Corpul omenesc este format din diferite tesuturi. Aceste fenomene apar intotdeauna la limita de separatie dintre doua medii cu constante dielectrice diferite. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului se produc in atmosfera fenomenele aratate in continuare. Muschii si sangele au o rezistenta mica. Absorbtia undelor. de sol si de diferite obiecte locale. Chiar si transpiratia influenteaza valoarea rezistentei electrice. aerul se ionizeaza. in interiorul carora se gaseste un lichid care contine saruri. Sub influenta razelor solare. reflectie si refractie. pe o suprafata de contact de 0. Absorbtia este foarte mica daca aerul este neionizat. in medie. sau de catre stratul de pamant umed. cu atat ea poate inconjura mai usor obstacolele. Dispersiunea enegiei undelor. la tineri mai scazuta ca la oamenii in varsta. undele spatiale sunt mia putin absorbite in paturile mai slab ionizate. in lipsa stratului superficial al epidermei rezistenta electrica variaza intre 800 si 1000 Ω. in toate directiile si pe masura indepartarii lor. In cursul propagarii undelor radio deasupra Pamantului. adica undele radiofonice sa fie dirijate intr-o singura directie. In urma descompunerii se produc substante ca de exemplu. Rezistenta electrica.). ele il pot inconjura. Cea mai mare rezistenta electrica la trecerea curentului o are epiderma lipita de nervi si vase de sange. clorul si hidroxidul de sodiu care sunt daunatoare organismului. la cei obositi mai scazuta decat la odihniti. Rezistenta electrica la femei este mai redusa decat la barbati. in special clorura de sodiu. a doua sau mai multe unde. la limita de separatie a doua medii. deoarece structura si componenta lor este diferita.000 Ω. Reflectia si refractia undelor. Undele de suprafata sunt absorbite. semiconductorii si conductoarele absorb o cantitate de energie. Celulele care alcatuiesc tesuturile organismului omenesc se comporta diferit la trecerea curentului electric. Aceasta micsorare a energiei se produce destul de repede. Undele provenite de la diferite statii pot interfera producand perturbatii. Daca unda radiofonica intalneste un dielectric sau un semiconductor se produce absorbtie. Refractia undelor se explica prin faptul ca in diferite medii viteza de propagare a undelor este diferita. Cu cat unda este mai lunga. mainile batatorite etc. isi schimba directia dupa un anumit unghi. Rezistenta electrica a corpului omenesc variaza intr-un interval destul de larg. se observa o absorbtie a energiei lor. in schimb oasele. Singurul mijloc de a micsora dispersiunea energiei este radiatia dirijata. fapt ce duce implicit la aparitia unei transpiratii intense. valoarea energiei devine din ce in ce mai mica. arsuri. de exemplu. Grosimea pielii. la bolnavi. a unei cladiri mari etc. avand aceeasi frecventa sau frecvente apropiate.

din neglijenta. Rezistenta electrica a corpului omensc este mai mare la trecerea curentului continuu decat la cel alternativ. prin cadere sau prin intermediul jetului compact de apa.Curentii electrici cu intensitati de 0.7 6.La atingerea conductoarelor electrice neizolate. aflate sub tensiune. fara a mai trece prin alte materiale izolante cum ar fi incaltamintea. Limita maxima a curentilor nepericulosi este de 10 mA pentru curentul alternativ si 50 mA pentru curentul continuu.01 – 0. conform relatiei: I = _____U______ √ 3 Rh + _Riz_ . Frecventele de 50 – 60 perioade pe secunda sunt cele mai periculoase. adica pericolul electrocutarii este mai mare. .La patrunderea curentului de inalta tensiune in instalatiile de joasa tensiune. Tensiunea curentului electric. rezistenta electrica scade. astfel ca omul nu se poate elibera singur in urma atingerii circuitului electric. . pardoseala din lemn etc. La o actiune mai indelungata a curentului electric. la diferite instalatii si utilaje.atingerea cablurilor rupte. La contactul cu o singura faza si conductorul neutru pus la pamant. producerea unor accidente de natura electrica mai este posibila si in urmatoarele situatii: . atingerea retelelor electrice avand loc in doua puncte. Frecventa curentului modifica rezistenta electrica a corpului omenesc. . Circuitul electric se inchide direct prin corpul omenesc.lipsa semnalelor de prevenire a pericolului. contactul cu aceste conductoare poate surveni prin atingere. Statisticile citeaza cazuri de electrocutare si la tensiuni sub 24 V si chiar la tensiuni neasteptat de mici.015 A provoaca dureri si stari convulsive. Pericolul ce mai mare apare la trecerea curentului electric prin inima. La o durata scurta a actiunii curentului electric. Cu cat tensiunea la care este supus omul este mai mare cu atat socul electric. in cazul cand o persoana se apropie prea mult de o instalatie electrica sub o tensiune mai mare de 1 kV. .La producerea arcurilor electrice. stratul superior al pielii se incalzeste avand drept urmare o scadere a rezistentei si deci o marire a pericolului de electrocutare. Cel mai mare pericol il prezinta contactul cu doua faze deoarece organismul omenesc se gaseste sub intreaga tensiune a curentului electric.La atingerea elementelor metalice ale instalatiei care se gasesc intamplator sub tensiune. .3 3. Pe masura ce frecventa creste. in cazul diferitelor trasee ale curentului electric prin corpul omenesc. Un mare pericol exista si in cazul contactului cu conductoarele sub tensiune la atingerea unei faze in sistemul cu conductorul netru izolat. de rezistenta organismului omenesc si de rezistenta izolatiei. Curentul continuu provoaca o contractie puternica a muschilor. iar actiunea lui este in special electrolitica si termica. . Curentii de radio frecventa de 500. Acest parcurs este determinat in principal de punctele de contact ale organismului cu surse de curent.7 0. intensitatea curentului care actioneaza asupra organismului omenesc este data de relatia: I = _Uf_ = __U__ R R√ 3 In acest caz circuitul electric este: conductor de faza – corpul omenesc – conductor neutru. coincidenta poate sa nu aiba loc si in acest caz curentul este nepericulos chiar pentru intensitati pana la 10 A. . Pe timpul actiunii de stingere a incendiilor in sectiile productive.lipsa mijloacelor de protectie individuala.lipsa punerilor la pamant a diferitelor utilaje. Curentul care trece prin organismul omenesc se inchide prin izolatie si pamant.4 Imprejurarile in care se pot produce accidente de natura electrica: .La circulatia pe o portiune de teren in care exista diferente de potential intre diferitele puncte ale suprafetei solului (tensiunea de pas). sub tensiune sau a celor cu izolatie deteriorata. circuitul sanguin se intrerupe si omul moare asfixiat. In tabela 15 este indicata cantitatea de curent ce trece prin inima. in raport cu capacitatea celor doua faze. Drumul parcurs de curent prin organism. Pericolul este deosebit de mare daca trecerea curentului coincide cu faza de contractare a inimii. Intensitatea curentului depinde de tensiunea nominala a retelei. mai mica de o secunda. Durata de actiune a curentului are o deosebita importanta asupra rezistentei electrice a corpului omenesc. In acest caz inima inceteaza sa mia lucreze. Natura curentului electric. Tabela 15 Cantitatea de curent care trece prin inima Circuitul curentului Mana – mana Mana stanga – picioare Mana dreapta picioare Picior – picior Cantitatea de curent ce trece prin inima % 3.000 perioade pe secunda nu prezinta pericol pentru corpul omenesc.

nedepasind 3 s. -desfacerea si indepartarea accidentatului de instalatia electrica care nu a putut fi scoasa din tensiune. departate intre ele cu lungimea unui pas (0. In unele situatii cand nu este posibila deprinderea sigura si rapida a accidentatului se scurtciruiteaza conductoarele liniei prin aruncarea peste ele a unui conductor pus la pamant. manecile hainei proprii sau se vor infasura mainile intr-o haina uscata Pentru picioare se vor folosi cizme de cauciuc. Determinarea valorilor admise ale tensiunilor de atingere si de pas. lampi de control. se va desface gulerul. la valori ale curentilor sub 50 m A. Pentru inlaturarea pericolului tensiunii de pas este necesar sa se evite deplasarea pe o raza de 15 – 20 m in jurul locului unde a cazut un conductor de inalta tensiune. tensiune care scade pe masura ce ne indepartam de locul unde conductorul a atins pamantul. insa bine uscate. -luarea masurilor de revenire. 165 √t In cazul actiunii de lunga durata a curentului (peste 3 s) se considera ca nu este posibila producerea fribilatiei inimii. un covor. Daca electrocutarea s-a produs de un curent sub 220V si acesta nu a fost intrerupt se poate apropia de victima. se va curata gura de sange si se va face respiratie artificiala. Curentul Ih care poate fi suportat de om fara pericole. prin ea trece un curent electric. in functie de conductivitatea pamantului. Limitele admise ale tensiunilor de atingere si de pas sunt in functie de tensiunea ude lucru. voltmetru. de la punctul cu tensiune mai mare. cureaua. De exemplu. din apropierea unei prize de pamant.√3 Tensiunea de atingere este partea din tensiunea instalatiei de legare la pamant la care poate fi supus omul aflat la o distanta pe orizontala de 0. PARTEA A TREIA REZISTENTA MATERIALELOR Capitolul XIII Comportarea materialelor sub actiunea fortelor 1. care se scurge de la producerea defectului si pana la deconectare. catre cel cu tensiune mai mica. Tensiunea de pas: Tensiunea (Up) dintre doua puncte la suprafata pamantului. Pe o anumita portiune in jurul locului de contact apare tensiunea de pas. eventual cangea cu maner de lemn. de conditiile de exploatare a acesteia si de timpul de deconectare in cazul producerii unui accident. de felul instalatiei electrice. iar in liosao sapca de postav. Experientele si practica au dovedit ca un curent nepericulos pentru om este acela care nu produce fibrilatia inimii. Masuri imediate in urma electrocutarii. variaza in functie de timpul t. ochelari de protectie etc. tensiunea scade lent de la locul unde conductorul a atins pamantul. Valoarea acestei tensiuni depinde de diferenta de tensiune dintre locurile atinse de picioare si va fi cu atat mai mare cu cat pasul va fi mai mare.Este indicat sa se ia toate masurile de prevenire a electrocutarilor pentru ca exista la ora actuala suficiente mijloace de protectie individuala care asigura o buna desfasurare a operatiilor de stingere a incendiilor (prajina de lemn. Pericolul tensiunii de pas apare in special la instalatiile electrice de inalta tensiune. si la o distanta de 10 – 15 cm ajunge aproape de zero. in cazul retelelor de curent alternativ si de 40 m A la cele de curent continuu. Deci omul care atinge cu picioarele doua puncte de pe sol. covorase izolatoare. Dupa aceease vor taia conductoarele electrice cu unelte speciale sau cu un toporas cu coada de lemn uscat.. Limita periculoasa la care omul se poate elibera singur de sub actiunea curentului electric este stabilita la 10 m A. in cazul cand un conductor electric se rupe in urma unui incendiu sau dintr-o alta cauza si vine in contact cu pamantul.80 cm). Persoana atinsa de tensiunea de pas sufera un accident prin electrocutare. scari portative. datorita scurgerii curentului in pamant. clestele cu manere izolatoare. carton. tinand seama de urmatoarele: cel care intervine nu trebuie sa se aseze cu picioarele in teren umed. centura de siguranta. Persoana electrocutata desprinsa de conductor se va transporta de la locul accidentului si i se va acorda primul ajutor :se va scoate haina. pana la luarea masurilor de intrerupere a curentului electric. aflate pe directia gradientului de potential al prizei. Ih = 0. Diferenta de tensiune dintre locurile unde picioarele ating pamantul poate fi destul de mare. la o tensiune sub 1000 V aceasta distanta poate sa ajunga pana la 4 – 5 m. la 220 000 V. La curentul de inalata tensiune nu se va apropia de victima decat dupa ce exista convingerea de intrerupere a curentului din retea. o scandura. aflate la o distanta pe orizontala cand prinza de pamant trece un curent electric. este supus actiunii tensiunii de pas. se vor folosi manusi de cauciuc. manusi de protectie. cizme izolante.8 m fata de obiectul atins.) In caz ca totusi electrocutare se produce trebuie luate urmatoarele masuri: -intreruperea tensiunii inainte de a pune mana pe accidentat. Obiectul rezistentei materialelor . Acest timp trebuie sa fie cat mai redus posibil. Daca o persoana se deplaseaza pe aceasta portiune de teren. indicator de tensiune.

Solicitarile simple sunt: . sarcinile putand apare in cazul diferitelor piese ce executa miscari periodice de translatie sau rotatie de exemplu la arbori.Orice solicitare care se exercita are ca efect indepartarea sau apropierea atomilor. Fortele care actioneaza asupra constructiilor In functie de destinatia pe care o au in ansamblul constructiei. a sarcinilor care actioneaza de aceeasi parte a acestei sectiuni. impiedica separarea (ruperea) ei in doua bucati.dupa modul de variatie a vitezei se disting sarcini aplicate prin soc (actioneaza brusc. Distantele de echilibru difera dupa natura atomilor si temperatura materialului. in anumite ipoteze simplificatoare. transmitand constructiei intraga lor intensitate. determinarea sarcinilor se face dupa valori unitare prevazute in standarde. la distante micise resping. Fortele exterioare sunt provocate de actiunea corpurilor inconjuratoare asupra piesei considerate. -dimensionarea noilor organe de masini sau elemente de constructie.deci si starea de echilibru interior. a fortei electromagnetice etc. Daca ne referim la modul de actionare in timp.Rezistenta materialelor studiaza. sarcinile pot fi :sarcini fundamentale. crescand de la zero pana la valoarea finala si ramanand apoi constante . precum si la calculul constructiilor metalice. Fiecare din eforturi. Intre particulele materiale care compun un corp continuu se exercita anumite forte de atractie sau de respingere. Sarcinile statice sunt acelea care se aplica lent. actiunea fortelor de inertie. Aceste marimi reprezinta actiunea pe care partea a doua a corpului o exercita asupra primei parti. Fortele de interactiune fac ca particulele sa aiba o anumita energie potentiala. fortele de inertie nu se iau in calcul. se pot clasifica dupa diferite criterii.Desi durata in care are loc cresterea sarcinii poate fi destul de scurta. In interiorul materialului iau nastere forte suplimentare. iar proprietatea materialului de a preloa solicitarile si de a se opune deformatiilor se numeste rezistenta. exercita asupra corpului o solicitare simpla. Fortele de masa (de volum) sunt distribuite in intreaga masa a materialului si provin din greutatea proprie. care se opun tendintei de deformare a corpului sub actiunea fortelor exterioare.insotita de tendinta acestora de a reveni in pozitia initiala de echilibru stabil. Forte interioare. noile forte interioare echilibreaza sistemul de forte exterioare. numite forte elastice. sarcini accidentale. care asigura echilibrul elastic se compune dintr-o forta R si un cuplu M. Atunci cand sunt la distante mai mari atomii se atrag. care actioneaza asupra corpului. Starea in care se gaseste corpul supus actiunii unui sistem de forte in echilibru se numeste solicitare. Fortele de suparafata se aplica pe anumite portiuni ale suprafatei exterioare a corpului si se impart la randul lor i sarcini si reactiuni. Valoarea fortei F care se exercita intre atomii aceleiasi molecule variaza in functie de distanta „r” care exista intre ei. variatia temperaturii.Sarcinile verticale se numesc incarcari. iar cand sunt inghesuiti unul in altul. se deosebesc sarcini statice si dinamice. Fortele interioare pot fi puse in evidenta sugestiv prin metoda sectiunilor. adica alegerea materialelor si calculul dimensiunilor sectiunii transversale a fiecarei piese sau element. -verificarea organelor de masini. Pozitia atomilor schimbandu-se. arcuri de supape etc. se numesc reactiuni. precum si in cazul masinilor ale caror mase sunt neechlibrate. fortele se impart in forte exterioare si forte interioare. Ele poarta denumirea de eforturi si se obtin prin reducerea la centrul de greutate al sectiunii. care se numeste distanta de echilibru. a elementelor de constructie sau a constructiilor in ansamblu. 2. sarcini extraordinare.Aceste forte sunt datorate interactiunii complexe a electronilor si nucleelor dintr-o molecula precum si interactiunii lor cu electronii si nucleele din moleculele vecine. tije de piston. progresiv. In ansamblul lor. in interiorul corpului se stabileste un nou echilibru. Cand atomii sunt la distanta „r0” unul de celalalt. Piesa preia efectele sarcinilor care-i sunt aplicate si le transmite altor piese invecinate prin intermediul reazemelor. se inteleg acele forte sau efecte care se aplica efectiv piesei.Exista insa o distanta „r0”. acesta se deformeaza. La distanta „r0” energia potentiala este minima si atomii se afla in pozitie de echilibru stabil. La calculul constructiilor civile si industriale. Sarcinile dinamice actioneaza cu viteza asupra constructiilor . Rezultanta fortelor interioare din sectiune. extraordinare sau catastrofale previzibile. organele de masini si elementele de constructie sunt supuse actiunii unor forte sau cupluri.Prin denumirea generala de sarcini. luat independent. comportarea reala a materialelor sub actiunea sistemului de forte care le solicita. de exemplu o sectiune AA’ BB’ intr-o bara asupra careia actioneaza un sistem oarecare de forte F1 si F2. se modifica corespunzator si fortele de interactiune. Dupa felul cum se exercita. pentru a vedea daca acestea vor rezista fortelor care actioneaza asupra lor si a aprecia gradul de siguranta pe care-l prezinta la actiunile normale. ca rezultat al contactului direct cu corpurile vecine sau al rolului pe care piesa trebuie sa-l joace in ansamblul constructiei. forta de atractie si cea de respingere se anuleaza reciproc. Cand asupra corpului actioneaza o forta exterioara. situata pe grafic in punctul in care curba intersecteaza axa. Sarcinile care se iau in considerare la dimensionarea unui element de rezistenta sau a unei parti de constructie. Fortele interioare care se exercita de o parte si de cealalta a acestei sectiuni. Se considera.Fortele de legatura ce iau nastere in punctele de reazem ale piesei. Atata timp cat deformatiile nu depasesc anumite limite si nu se produce ruperea materialului. propunandu-si sa rezolve urmatoarele probleme: -determinarea eforturilor interioare si a deformatiilor care iau nastere sub actiunea fortelor exterioare . fortele exterioare pot fi : forte de suprafata si forte de masa. astfel incat sa reziste solicitarilor in conditii bune . dupa modul cum actioneaza asupra constructiilor. de exemplu lovitura unui corp in cadere) si sarcini variabile periodice (variaza in mod continuu intre o valoare maxima si una minima. iar forta de interactiune (rezultanta) devine zero. Astfel. In studiul rezistentei materialelor.

efortul unitar (tensiunea) se asociaza totdeauna unei anumite fete. Incercarile se executa in laboratoare pe probe care sunt supuse la solicitari simple si carora li se masoara deformatiile. 5. efortul unitar (tensiunea) se masoara in newtoni pe metru patrat (N/m²) in daN/cm² sau daN/mm² etc. In realitate fortele interioare se exercita pe intreaga suprafata a sectiunii.. efortul unitar tangential (tensiune tangentiala). Se considera un punct M si un element ∆A din suprafata sectiunii transversale a barei situata in jurul acestui punct.taierea (forfecarea) – solicitarea produsa intr-un corp de catre fortele taietoare. care actioneaza in sectiune. a unghiului format intre doua drepte perpendiculare de pe suprafata sau din interiorul unui corp care se deformeaza se numeste lunecare specifica (deformatie unghiulara specifica). In sistemul tehnic utilizat pana in prezent marimea tensiunii se exprima in kgf/cm². Variatia masurata in radiani. Efortul unitar tangential se noteaza cu τ si reprezinta un efect de taiere. intre valorile deformatiilor specifice si ale eforturilor unitare specifice exista o stransa dependenta. Deformatiile depinde de mai multi factori intre care: forma si dimensiunile corpului. cea mai mare parte a punctelor materiale din interiorul sau isi schimba pozitia. Orice deformatie poate sa cuprinda o deformatie liniara (lungire sau scurtare) si o deformatie unghiulara (lunecare).rasucirea (torsiunea) – solicitarea produsa de momentul de rasucire. Relatia dintre eforturile unitare si deformatii Eforturile unitare normale iau nastere ca o consecinta a lungirilor (scurtarilor) specifice. Se pot trasa in acest fel curbe care arata relatia dintre eforturi si deformatii. Eforturi unitare Aplicarea concentrata a eforturilor in centrul de greutate al barei este o reprezentare conventionala. fiind distribuite in mod continuu dupa anumite legi. _ Efortul unitar p avand in general o directie oarecare poate fi descompus in doua componente: o componenta dupa normala la sectiune – efortul unitar normal – (tensiunea normala) si o componenta continuta in planul sectiunii. cand partea inlaturata exercita deci asupra celei ramase un efect de intindere. pentru stabilirea relatiei dintre eforturile unitare si deformatii la oteluri moi de constructie solicitate la intindere. adica a miscarii de rotatie. care actioneaza in planul sectiunii. De exemplu. 3. cand asupra acesteia se exercita un efect de compresiune. Deformatii Sub actiunea sarcinilor corpurile isi schimba forma sau dimensiunile. cand ∆A este foarte mic ∆A Cum prin punctul M se pot duce o infinitate de sectiuni cu orientari diferite. Ca urmare. tinzand catre zero. adica a miscarii de translatie. Eforturile unitare in fiecare punct reprezinta intensitatea fortelor interioare care se dezvolta in interiorul unui corp. Deformatiile pot fi produse si de alti factori care au un efect analog. marimea si modul de aplicare a sarcinilor. normale si egale. Eforturile unitare σ si τ sunt elemente de baza ale studiului rezistentei materialelor si elementelor de constructie. ca urmare a deformatiilor produse de fortele exterioare.incovoierea – solicitarea produsa intr-o bara de momentul incovoietor. Se noteaza cu ∆F efortul elementar de suprafata ∆A este suficient de mic. Prezenta simultana in bara a doua sau mai multor din solicitarile simple aratate mai sus determina o solicitare compusa. iar rezultanta fortelor interioare ∆F poate fi aplicata in centrul de greutate al elementului de suprafata si aria corespunzatoare poarta denumirea de efort unitar sau tensiune si este dat de expresia: _ _ p = ∆F. 4. si negativ cand are sensul inspre interiorul partii pastrate. Efortul unitar normal se noteaza cu σ. kgf/mm² sau tf/m² etc. forfecare si alunecare. efortul poate fi considerat uniform distribuit pe suprafata ∆A. In cazul deformarii corpului. El se considera pozitiv cand are sensul de la partea de corp pastrata spre exterior. iar eforturile unitare tangentiale ca o consecinta a lunecarii. Drumul parcurs de partile corpului in cursul deformarii poarta numele de deplasare. In Sistemul International de Unitati. Raportul dintre lungire (scurtare) si lungimea initiala poarta denumirea de lungire specifica (scurtare specifica). .intinderea (tractiunea) – solicitarea produsa de forte normale egale care actioneaza divergent pe cele doua fete opuse ale piesei. Deformatiile pot fi elastice sau permante (plastice). se incearca epruvete cu sectiune transversala circulara. . Relatiile ce existe intre aceste doua grupe de marimi fundamentale se determina pe cale experimentala (prin incercari).compresiunea – solicitarea produsa atunci cand fortele sunt convergente. caracteristicile mecanice ale materialelor. cum sunt de exemplu variatiile de temperatura. . . adica se deformeaza. .

denumit umflare transversala. Aceasta contractie este proportionala cu lungirea specifica ε0. este remanenta (plastica). . La unele materiale acest palier nu exista si ca urmare se defineste ca limita de curgere tehnica a acestora. situata deasupra limitei de proportionalitate. In cazul solicitarilor la compresiune apare fenomenul de deformare transversala.2). Curba caracteristica arata cum se comporta materialul sub actiunea statica a fortelor si ea are mai multe zone. Daca se schimba dimensiunile epruvetei se obtin alte valori.με) Materialele se incearca nu numai la intindere ci si la celelalte solicitari simple.2% (σc = σ0. Dupa aparitia gatuirii curba caracteristica are un traseu descendent pana in punctul F cand materialul se rupe. ordonata punctului. Atat pe zona OA cat si pe AB. Graficul astfel obtinut reprezinta curba caracteristica a materialului. ele devenind mult mai mari in zona strictiunii. Pe portiunea AB. Astfel. Aceasta limita conventionala se noteaza cu σ0. In aceasta zona lungirile specifice ε sunt riguros proportionale cu eforturile unitare normale σ. Relatia dintre forta de intindere N si lungirea ∆l = l – l0. la care materialul continua sa se deformeze desi sarcina ramane constanta. σp reprezinta limita de proportionalitate. dupa descarcarea epruvetei. Dupa depasirea limitei de elasticitate σe. Calculandu-se insa valorile efortului unitar si ale lungirii specifice ε pentru diferite marimi ale fortei de intindere N se poate construi o diagrama care nu mai depinde de dimensiunile epruvetei. materialul are o comportare elastica. o daca o bara de lungime l. Comportarea materialelor sub actiunea statica a fortelor Diagrama este valabila numai pentru dimensiunile epruvetei incercate. Materialele cu structura cristalina. In mod uzual lungirea specifica la rupere se exprima in procente si se noteaza cu δ urmat de un indice (5 sau 10). materialul capata si deformatii ireversibile. materialul continua sa se deformeze fara ca forta exterioara sa mai creasca. Dupa incetarea actiunii fortei N. ele sufera anumite deformatii remanente chiar si atunci cand sunt incarcate cu sarcini mici. Valoarea efortului unitar σc. Valoarea efortului unitar corespunzatoare punctului B. si grosime a este supusa la intindere.Incercarea consta in aplicarea unei forte de intindere a carei valoare este marita lent pana in momentul cand epruveta se rupe. caruia ii corespunde o lungire remanenta conventioanala de 0. De aceea practic se defineste ca limita de elasticitate tehnica valoarea efortului unitar normal caruia. materialul revine la lungimea initiala. valoarea efortului unitar. se numeste limita de curgere. urmeaza o zona de intarire (autoconsolidare). deformatiile remamente intrec mult ca valoare pe cele elastice. Efortul unitar si lungirea specifica se calculeaza cu relatiile: σ = N si ε = ∆ l A0 l0 in care A0 este aria sectiunii transversale initiale a epruvetei. La descarcarea epruvetei o parte din deformatie persista. Valoarea maxima a efortului unitar σr poarta numele de rezistenta la rupere a materialului.01%. curba inclinandu-se din ce in ce mai mult pana cand se apropie de orizontala in punctul C. Pornind din punctul D. Materialul isi recapata capacitatea de rezistenta la intindere. ea capata lungimea l1 = l (1 + ε) si grosimea α1 = a (l . iar curba caracterisitica are un nou traseu ascendent pana la punctul E. σ e poarta numele de limita de elasticitate. Raportul de proportionalitate se numeste coeficient de contractie transversala si se noteaza cu μ. Deformatiile cresc in aceasta zona mai repede decat eforturile. deformatiile cresc repede in raport cu eforturile unitare. Dupa depasirea limitei de curgere σc.01 (σe = σ0. Incepand din punctul B. este reprezentata intr-o diagrama. deformatiile cresc ceva mai repede decat eforturile. Curbele caracteristice de intindere si compresiune pot fi reprezentate pe acelasi grafic. o micsorare a ariei sectiunii transversale numita contractie tranversala. care se accentueaza pana cand se produce ruperea. Cand sarcina aplicata se apropie de valoarea maxima (Nmax) apare o gatuire a epruvetei. Lungirile specifice nu mai sunt egale de-a lungul epruvetei. Pana la aceasta limita deformatiile sunt mici si pot fi considerate practic proportionale cu eforturile unitare si total reversibile. In natura materialele nu sunt practic elastice. Masurand diametrul sectiunii de rupere si calculand aria sectiunii transversale a epruvetei dupa rupere (Ar) se determina gatuirea specifica cu expresia: ψ = A0 – Ar A0 Sau in procente cu expresia: Z = A0 – Ar ∙ 100% A0 Experienta arata ca odata cu alungirea barei in timpul solicitarii apare chiar si in zona de elasticitate. carateristica luand forma unei curbe. au comportarea la compresiune practic identica cu cea la intindere. care reprezinta raportul l0/d0. dintre care o portiune in linie dreapta numita zona de proportionalitate. ii corespunde o deformatie remanenta mai mica de 0. De la acest punct. Deformatia corespunzatoare punctul F se noteaza cu εr si reprezinta lungimea specifica la rupere. 6.01).

fara ruperi macroscopice. pentru partea rectilinie OA a curbei caracteristice se poate scrie ecuatia: τ=G∙γ in care G este o constanta care poarta numele de modul de elasticitate transversal. Modulul de elasticitate E se exprima in aceleasi unitati ca si efortul unitar normal σ. legea lui Hooke se aplica si acestor materiale. gatuirea specifica la rupere) dau informatii deosebit de pretioase cu privire la rezistenta si deformabilitatea materialului si poarta denumirea de caracteristici mecanice. de exemplu otelurile. care produc eforturi si de a reveni la forma si dimensiunile initiale dupa inlaturarea acestor actiuni se numeste elasticitate. 7. Dupa depasirea limitei de curgere. numit modul de elasticitate. fie masurand panta tangentei la curba caracteristica. nituirea. Factorii de care depind caracteristicile mecanice ale materialelor . respectiv dintre efortul unitar de rasucire τ si lunecarea specifica γ. Elasticitatea . 8. limita de curgere.Legea lui Hooke Proprietatea unui material de a se deforma su influenta actiunilor fizice sau mecanice. materialul de constructie capata o deformatie elastica si o deformatie permanenta numita deformatie plastica. atribuindu-li-se in mod conventional un modul de elasticitate. Plasticitatea Posibilitatile de comportare perfect elastica a materialelor sunt limitate. 9.Daca se face incercarea materialului la rasucire. elasticitatea este considerata ca fiind proprietatea fundamentala a materialelor. Marimile amintite mai sus (limita de proportionalitate. Materialele elastice au modulul de elasticitate mic. Proprietatile plastice ale materialelor utilizate in constructii prezinta o deosebita importanta. cand solicitarea depaseste limita de elasticitate. Astfel proprietatile plastice ale otelurilor stau la baza unor operatii cum sunt fasonarea armaturilor. Daca materialul e supus la incercarea de rasucire. Ea reprezinta legea fundamentala a teoriei elasticitatii. nerespectand legea lui Hooke. in punctul corespunzator efortului unitar real din piesa. relatie dintre momentul de rasucire M si unghiul de rasucire ∆φ. Experienta a aratat ca numai unele materiale cum sunt. se exprima cu ajutorul unei curbe caracteristice similara celei de intindere (fig. Realtia σ = E ε poarta numele de legea lui Hooke si arata ca pana la limita de proportionalitate lungirile specifice sunt proportionale cu eforturile unitare normale. Curbele caracteristice permit clasificarea materialelor in doua mari grupe: materiale care respecta legea lui Hooke si materiale care nu respecta aceasta lege. de exemplu a unui otel. Modului de elasticitate caracterizeaza rezistenta pe care materialul o opune deformatiei elastice la intindere. ecruisarea etc. o limita de elasticitate τe. Din relatia σ = E ε se vede ca ε = σ/E. iar cele mai putin elastice modulul de elasticitate mare. limita de elasticitate. adica in N/cm² sau in N/mm2 (kgf/cm² sau kgf/mm²). deci deformatia este cu atat mai mica cu cat valoarea lui E este mai mare si invers. deformatiile dispar odata cu inlaturarea cauzei care le-a produs. au un traseu initial rectiliniu al curbei caracteristice si respecta legea lui Hooke. alungirea specifica la rupere. Proprietatea materialelor de a suporta deformatii permanente. care se determina fie asimiland portiunea initiala a curbei caracteristice cu o dreapta. 118). Din paragrafele anterioare a rezultat ca atunci cand materialul de constructie este solicitat sub limita de elasticitate. Valorile medii pentru modului de elasticitate longitudinal al unor materiale de constructie uzuale sunt date in tabele in lucrari de specialitate. Aceasta relatie reprezinta legea lui Hooke pentru solicitarea la rasucire. El da indicatii despre deformarea piesei in functie de elasticitatea materialului. Din punctul de vedere al rezistentei materialelor. este o constanta care reprezinta coeficientul unghiular al dreptei OA. o limita de curgere τc si o rezistenta la rupere τr. Curbele caracteristice ale altor materiale nu au o portiune rectilinie. se numeste plasticitate. In practica insa. Valorile aceste constante pentru diferite materiale sunt date de asemenea in tabele. Aceasta curba are puncte care marcheaza o limita de proportionalitate τp. Dependenta dintre eforturile unitare σ si ε poate fi exprimata analitic prin formula generala: σ = f (ε) In zona de proportionalitate pentru portiunea rectilinie OA a curbei caracteristice a materialelor cristaline se poate scrie ecuatia: σ=Eε in care: E = f’ (ε) = tg α.

Experientele au aratat ca probele de material mentinute continuu sub efort cedeaza dupa un anumit timp la rezistente mai mici decat rezistenta la rupere determinata prin incercari de scurta durata. Daca dupa descarcarea totala otelul este solicitat din nou la intindere. Comportarea materialelor in timp Diagrama caracteristica a materialelor arata deformatia instantanee a materialului. care se anuleaza prin descarcare si lungirea plastica εr. buloanele tensionate initial sau niturile. peste limita de elasticitate σe. trefilare si torsionare. Ruperea casanta nu este precedata. Ca urmare a acestui fenomen. el va capata o lungire specifica εM formata prin doua parti: lungirea elastica εe. O comportare similara are si lemnul supus la intindere. Astfel. variatia temperaturii poate avea ca efect modificari sensibile ale caracteristicilor mecanice ale unor materiale. atunci cand aceste deformatii raman constante. ea va avea limita de elasticitate si de curgere la compresiunile inferioare celor de intindere. in timp mai indelungat. Ruperea Separarea unui corp solicitat. Se constata deci ca la o noua incarcare materialul are o nou limita de elasticitate σe1. 10. poarte denumirea de rupere. modul lui de aplicare si temperatura. Astfel. dimensiunile epruvetei si viteza de incercare a ei pot modifica in mod aparent caracteristicile mecanice. Dintre caracteristicile materialelor in special rezistenta si alungirea la rupere prezinta o importanta deosebita. cu timpul slabesc prinderea pieselor.. Daca bara de otel ecruisata prin intindere este supusa la compresiune. de regula. Rezistenta la rupere creste avand un maximum la 200 . caracteristicile mecanice. au o rupere plastica. ecruisarea si timpul. pana la efortul unitar σe1 si apoi descarcandu-l incet. in timp ce otelul carbon OL 70 are σr = 70 kgf/mm². Acest tratament mecanic executat la rece poarte numele de ecruisare.Caracteristicile mecanice difera de la un material la altul. Fenomenul de curgere lenta este de aceeasi natura cu fenomenul cunoscut sub denumirea de relaxarde care consta in scaderea in timp a eforturilor unitare datorite deformatiilor primite de material. forma corpului. Ruperea este influentata de mai multi factori: natura materialului. Otelurile mai rezistente au o lungire mai redusa la rupere. In acelasi timp materialul isi micsoreaza plasticitatea. Modul de rupere nu este determinat exclusiv de natura materialului.. Un otel moale cum este otelul laminat OL 32 are σr = 32 . In special. care apare imediat dupa aplicarea sarcinilor. Efectul ecruisarii poate fi anulat printr-un tratament termic de recoacere. Solicitand la intindere un material. In realitate. Ecruisarea este folosita industrial pentru imbunatatirea calitatii otelurilor pentru beton armat si beton precomprimat prin laminarea lor la rece. 40 kgf/mm². Ecruisarea Reprezinta un fenomen de ridicare a limitei de elasticitate printr-un tratament mecanic executat la rece. Tensiunile initiale ale armaturilor din otel. caracteristicile mecanice ale unui otel care la 20ºC are σr = 42 kgf/mm² variaza cu temperatura. dupa un anumit timp. Alti factori cum sunt temperatura. fara insa ca in conditiile obisnuite de temperatura aceasta scadere sa pericliteze rezistena limita a elementului de constructii. devenind mai dur si mai fragil. curba lui caracteristica incepe cu linia NM si continua pana la rupere pe portiunea MEF. La temperaturi foarte scazute rezistentele de rupere ale otelurilor cresc. 300ºC si coboara apoi repede incepand de la 400ºC. 12. carora le corespund tensiuni mai mici decat limita de curgere. sistemul de forte. devin casante la temperaturi scazute sau la solicitarile prin soc. Ruperea ductila apare insa dupa producerea unor deformatii plastice apreciabile si se datoreste propagarii continue intr-un timp mai indelungat a fisurilor. lucru care se poate intampla frecvent si in conditiile temperaturilor ridicate ingresitrate la incediile de amploare. Anumiti factori pot modifica in mod real sau numai aparatent caracteristicile mecanice ale aceluiasi material. la unele constructii exista un anumit proces de deformare continua sub sarcina. se numeste fluaj (curgere lenta).. care produc precomprimarea betonului scad cu timpul. Ruperea poate fi casanta (fragila) sau plastica (ductila). Fenomene de relaxare si de curgere lenta se intalnesc si la betonul armat sau betonul precomprimat. in special la temperaturi ridicate. materialele care. Astfel. Deformatia permanenta a materialului. de deformatii plastice. cuprinde deformatia plastica instantanee εp si o deformatie εc. in limite importante. pot modifica insa in mod real. Deformarea in timp a unui material sub solicitari constante. Ea se datoreste rapidei propagari a unei fisuri.. de obicei. mai mare decat cea de la prima incarcare (σe1 > σe). in doua sau mai multe parti. de exemplu un otel. Caracteristicile otelurilor variaza in limite largi nu numai in functie de tratamentele termice ce le-au fost aplicate ci si de compozitia lor chimica. 11. Lungimea specifica la rupere a otelurilor carbon variaza intre 33% si 10%. datorita curgerii lente. .

cuprul. fibre sau inele. in urma indepartarii sarcinilor. Materialele elastice revin la forma si dimensiunile initiale dupa indepartarea solicitarilor. care sufera deformatii plastice mari inainte de rupere cum sunt. iar deformatiile castigate se pastreaza integral dupa indepartarea cauzei care le-a produs. lemnul etc. cre nu se deformeaza sau se deformeaza foarte putin inainte de rupere. cu cat materialul este mai fragil ruperea se face cu lucru mecanic mai redus. piatra. este egala cu intreaga suprafata de sub curba caracteristica. energia disipata specifica este ireversibila si da deformatie remanenta sau se disipeaza sub forma de cladura. Materialele sunt denumite izotrope cand au aceleasi constante elastice pe toate directiile. otelurile de mica rezistenta. si μ. indiferent de intensitatea sau natura solicitarilor. materialele tenace rezista bine la socuri. sticlei. aluminiul etc. fonta. Cantitatea de lucru mecanic pe care o poate acumula unitatea de volum a materialului. in rezistenta materialelor corpurile sunt considerate deformabile. masurate pe diferite directii in masa materialului. Materialele plastice se deformeaza ireversibil cand eforturile produse sub actiunea unui sistem de forte ating limita de curgere. La valori obisnuite ale solicitarilor. Din acest punct de vedere materialele pot fi: . pe langa proprietatea lor specifica – elasticitatea – si o vascozitate. si anizotrope. betonul etc. aceasta energie produce revenirea materialului la starea sa initala. lucrul mecanic se inmagazineaza de corp prin deformare elastica. deformatiile se produc insa intotdeauna cu oarecare viteza. ea constituie o caracteristica importanta a materialului si poarta denumirea de lucru mecanic specific de rupere sau coeficient de rezistenta al materialului. deci sub forma de energie potentiala elastica. elementele avand o comportare elastoplastica. Disiparea energiei poate fi pusa pe seama frecarilor interne. In realitate. cum este cazul otelurilor. la unitatea de volum. care produce procese de deformare ireversibile. Deformatiile plastice sporesc dupa cum s-a vazut pe masura ce efortul unitar creste. de exemplu. In enumerarea de mai sus a fost amintit si modelul corpului perfect rigid (nedeformabil) admis in mecanica teoretica. ceea ce face ca deformatiile corpului sa nu mai fie practic reversibile in totalitatea lor. materialele pot fi clasificate si dupa valorile constantelor elastice E. Clasificarea materialelor dupa proprietatile lor mecanice Dupa comportarea materialului. plastice. Cu cat materialul este mai ductil. care le fac sa se comporte elastic diferit pe directii diferite. Aceasta corespunde. cum este cazul lemnului sau al rocilor sedimentare. Disiparea energiei.materiale tenace. In cele mai multe cazuri in constructii se utilizeaza materialele izotrope. G. raportate. Atat timp cat eforturile unitare nu depasesc limita de elasticitate. proprietate atribuita. cauciucului etc.. In concluzie. de regula. Materialele vascoase se deformeaza continuu sub actiunea fortelor. trebuie retinut ca deplasarea cu viteze finite a particulelor materialelor este insotita. in timp ce materialele casante crapa si se rup foarte usor sub actiunea socurilor. Majoritatea materialelor folosite in constructii sunt materiale elastoplastice. se obtine energia specifica de deformatie (Ws) si a energiei disipata specifica (W`d). La descarcarea piesei. se disting urmatoarele modele ale corpului: elastice. Daca se raporteaza cantitatea de energie inmagazinata de corp la volumul sau. de o disipare a energiei in elementele de constructie. nedeformata. vascoase sau rigide. cuprului. Ele se deformeaza partial elastic si partial plastic. de regula. pana la rupere. lichidelor reale. Materialele de constructie mai pot fi clasificate si dupa marimea deformatiilor produse inainte de rupere. alama. Materialele de constructii au deci o comportare vascielastica. 14. . In sfarsit. Pentru a explica variatia deformatiei corpurilor solide in timp. Cand acest proces se desfasoara cu viteze infinit de mici intreg lucrul mecanic al fortelor exterioare este consumat numai pentru producerea deformatiilor. 15. cum sunt otelurile de inainta rezistenta. Energia acumulata de un corp prin deformare elastica se numeste energie de deformare elastica si se compune din energia de schimbare a formei si a volumului. structurii reale a numeroase materiale de constructie cum sunt bitumurile. de altfel. sticla. de asemenea. Lucrul mecanic de deformatie O analiza sumara a transformarilor de energie care au loc in timpul procesului de deformare permite sa se inteleaga mai bine comportarea materialelor de constructie sub actiunea fortelor. fiecare forta care actioneaza asupra lui isi deplaseaza punctul de aplicatie pe o anumita distanta si produce astfel un lucru mecanic (egal cu produsul dintre forta si drumul parcurs pe directia ei). materialele tenace au o comportare foarte buna la compresiune si foarte slaba la intindere. acestora li se poate asocia. Ca urmare a faptului ca materialul se deformeaza. insa. cand au stratificatii. cu atat absoarbe la rupere mai mult lucru mecanic si invers. asa cum s-a mai aratat. Ws = Wd + W`d Energia elastica este reversibila si da deformatie elastica. betonul.materialele fragile (casante).13. Comportarea materialelor la solicitari dinamice .

determinat de propagarea sa in toata masa corpului. Probabilitatea atingerii unei stari limita depinde de mai multi factori care pot fi grupati in trei categorii: solicitarile exterioare. se numeste rezistenta la oboseala.La astfel de piese conditiile de stabilitate cer sa fie solicitate la sarcini inferioare celor critice. in dreptul crestaturilor si gaurilor. Existenta sgarieturilor si a fisurilor. Ea poate rezista numai anumitor sarcini statice si dinamice. de felul de rezemare si de modul de aplicare a sarcinilor. constructia nu mai prezinta siguranta in cazul cand elementele sale componente capata deformatii mai mari decat cele maxime. nichelajul. Starea constructiei in care exploatarea ei normala nu mai este posibila. poarta denumirea de stare limita. rigiditate. in locul de contact se produc eforturi unitare locale foarte mari si de cele mai multe ori deformatii permanente. unele piese isi pot pierde echilibrul stabil distrugandu-se la anumite valori ale sarcinilor numite valori critice. prin incarcare progresiva a unei constructii pana la distrugerea structurii. in calculul de rezistenta se aplica una sau mai multe din conditiile aratate mai sus (rezistenta. in locurile unde exista o variatie brusca de sectiune sau in cele cu raza de racordare mica. fenomenul de pierdere a echilibrului elastic al unei piese (bare sau placi) sub actiunea unor forte axiale de compresiune poarta denumirea de flambaj. Solicitarile variabile periodice denumite si solicitari de oboseala se intalnesc la piesele la care are loc o variatie periodica a eforturilor. Valoarea lui φ este in stransa legatura cu volumul piesei si deformatia statica δs a materialului. deformatiile elementelor de constructie sau ale organelor de masini trebuie sa se incadreze in anumite limite. sau cand se produc vibratii periculoase. Solicitarile prin forte de inertie se intalnesc la piesele cu acceleratii mari. intre o valoare maxima si una minima. . scade la temperaturi inalte. Limita tensiunii maxime la care o epruveta dintr-un material poate fi solicitata la un numar foarte mare de cicluri de solicitari oscilante. Atunci cand deformatia statica este mica. Ca urmare.Conditii pe care trebuie sa le indeplineasca elementele de constructie Pentru a prezenta siguranta atat pe timpul executiei cat si pe intreaga durata de exploatare. Solicitarile prin soc se produc atunci cand piesele au o variatie brusca de viteza. stabilitate). cadmierea etc. Un rol important in izolarea antivibratorie il au pe langa alte masuri si fundatiile. De asemenea. 16. cum sunt cablurile de ascensoare. cand apar fisuri care conduc la pierderea etanseitatii (impermeabilitatii). discurile de polizor etc. rigiditate. pana la catastrofe cu pierderi mari de vieti omenesti si de bunuri materiale. Odata realizata constructia. Din punctul de vedere al rigiditatii. Variatia periodica a deformatiilor la aceste piese poate da nastere unor vibratii daunatoare atat la masini cat si in cladiri. cum este cazul materialelor casante. fara a se produce ruperea la oboseala. in timp ce anumite tratamente termice sau mecanice o maresc. aramirea. denumite uzual rezistente admisibile. fara discontinuitate de viteza. incepand de la mici inconveniente. In functie de destinatia si forma elementelor de constructie si dupa modul de aplicare a sarcinilor. anumite acoperiri anticorozive (cromajul. avarii si perturbatii. coeficientul φ are valori foarte mari si deci efectul socului devine periculos. volantii. generat de contactul corpurilor in timp foarte scurt. o constructie trebuie sa indeplineasca anumite conditii de rezistenta. Din punctul de vedere al rezistentei. solicitari prin soc si solicitari variabile periodice. ea are o anumita capacitate importanta care variaza in timp. actiunea agentilor corozivi. admise. repetata de foarte multe ori. se produce o forta de contact foarte mare. Sunt situatii in care desi conditiile de rezistenta sunt satisfacute. In urma socului. Daca este supusa la solicitari mai mari decat capacitatea ei portanta. constructia isi pierde rezistenta sau stabilitatea si nu mai poate fi utilizata. stabilitate si etanseitate. in calculul de rezistenta se impun uneori si conditii pentru marimea deformatiilor. Deformatia produsa prin soc δ este mai mare decat cea formata la actiunea statica a fortelor δs si este data de relatia: δ = φ δs in care φ este un coeficient care poarta numele de multiplicator de impact sau multiplicator de ciocnire. apreciind cu precizie mai mare sau mai mica influenta diferitilor factori amintiti mai sus. Socul are un efect local puternic si unul general mai redus.) micsoreaza rezistenta la oboseala.Solicitarile dinamice se pot grupa in solicitari prin forte de inertie. Astfel. De asemenea . Consecintele atingerii sau depasirii starilor limita pot varia in limite foarte largi. o piesa este corespunzatoare atunci cand eforturile unitare care se produc in ea sub actiunea sarcinilor statice sau dinamice nu depasesc anumite limite determinate experimental in functie de caracteristicile mecanice ale materialelor. Ea poate fi dedusa prin incercari pe epruvete de materiale si pe modele de constructii sau cu ajutorul metodelor de calcul. proprietatile fizico-mecanice ale materialelor. Experienta a aratat ca rezistenta la obseala este mai mica decat la solicitarile statice si este influentata foarte mult de starea suprafetei piesei.Valoarea fortei critice de flambaj depinde de forma si dimensiunile piesei. La aceste piese eforturile sunt determinate de fortele statice la care se adauga fortele de intertie (produsul intre masa si acceleratie). printre care sunt si metalele. se produc eforturi unitare mult superioare (are loc o concentrare a eforturilor unitare care poate provoca ruperea materialului) Rezistenta la oboseala a unor materiale de constructie. bielele. conditiile de lucru ale constructiei rezultate din modul de aplicare a sarcinilor si modul de executie a elementelor de constructie Starea limita nu poate fi determinata direct. putand sa produca ruperea elementului de constructie.

beton armat si zidarie.stari limita ale capacitatii portante a constructiei. Metale folosite in constructii Fierul. Fierul se utilizeaza in constructii sub forma de aliaje. τa = τe ce σa = σc . In tabele sunt date rezistentele admisibile si coeficientii de siguranta pentru unele materiale de constructie uzuale. In locul metodei clasice bazate pe rezistente admisibile. iau nastere in interiorul elementelor de constructie anumite eforturi unitare normale sau tangentiale. In general. Adoptarea rezistentelor admisibile s-a facut acoperitor. asadar. au fost perfectionate continuu metodele de calcul. Admiterea fara rezerve a comportarii elastice a materialelor. pentru eventuala obosire a materialului sau pierdera stabilitatii. importante pentru practica sunt fontele si otelurile. Valorile rezistentelor admisibile si ale coeficientilor de siguranta depind de o serie de factori si sunt stabiliti prin standarde sau norme. care sa acopere eventualele abateri de la caracteristicile mecanice ale materialului de constructie si un coeficient al conditiilor de lucru. Pe baza practicii indelungate s-au stabilit in functie de proprietatile mecanice ale materialelor din care sunt confectionate si de conditiile care se impun elementului in ansamblul constructiei. Efortul unitar admisibil. se admitea solicitarea materialelor numai sub valoarea limitei de elasticitate. rigiditate si stabilitate. astfel incat in exploatare sa se produca deformari reversibile. fie de modul cum este exploatata. τa = τc cc cc σa = σr . Metoda de calcul la starile limita introduce coeficienti de siguranta diferentiati cu valori mai mici. care exprima gradul de solicitare a materialelor din care este execuatata. Astfel se iau in considerare un coeficient de supraincarcare. caracteristicile materialelor pot varia etc. o valoare conventionala care. Dintre aliajele fierului cu carbonul. Volumul si anvergura lucrarile de constructii din ultimele decenii. σ = σe ce .stari limita ale deformatiilor. introducerea in productie a unor noi materiale cu caracteristici superioare. s-a elaborat metoda de calcul a constructiilor la starile limita. s-a introdus metoda sarcinilor la rupere. de la precizia de executie prevazuta a se realiza etc. sub forma unei fractii. . un coeficient de omogenitate. tinand seama ca determinarea sarcinilor este aproximativa. vor contribui din ce in ce mai mult la sporirea eficientei constructiilor. prin incercari de laborator. se aplica coeficienti adecvati prescrisi in normativele de specialitate. iar la materiale noi. Capitolul XIV Principalele materiale utilizate in constructii 1. de limita de curgere sau de limita de rupere a materialului.17. Pentru actiunea dinamica a fortelor. ca si a coeficientului de siguranta unic. astfel incat elementele de constructie sa indeplineasca conditiile de rezistenta. Normativele din tara noastra stabilesc doua grupe de stari limita: . Imbunatatirea caracteristicilor mecanice ale materialelor de constructii. nu trebuie sa fie depasita de efortul unitar maxim ce se produce intr-o piesa. τa = τr cr cr Coeficienti ce. sub actiunea fortelor. in limita tolerantelor prescrise. de la calitatea si comportarea materialelor. cc si cr se numesc coeficienti de siguranta. care este legat fie de modul in care constructia a fost executata. utilizarea unor noi materiale de constructie cu rezistenta ridicata au facut ca aceasta metoda sa fie abandonata. schemele de calcul sunt simplificate si pot duce la diferente fata de fenomenele reale. Pana nu de mult pentru proiectarea si verificarea elementelor de constructie se utiliza exclusiv metoda rezistentelor admisibile. reologica. anumite eforturi unitate maxime admisibile numite rezistente admisibile. Aceste valori nu trebuie sa depaseasca anumite limite. τa. de la conditiile de exploatare. Aceasta metoda sa aplicat la calculul elementelor din beton. Ca urmare a cercetarilor in laborator si pe constructii reale precum si a studiilor minutioase efectuate in ultimul deceniu asupra coeficientilor de siguranta. . eforturile unitare admisibile se exprima in functie de limita de elasticitate. Calculul de rezistenta al unei constructii se bazeaza pe determinarea eforturilor unitare efective. Din cele expuse sumar mai sus rezulta ca pe masura aprofundarii studiului caracteristicilor mecanice ale materialelor si comportarii lor in timp. Efortul unitar admisibil (rezistenta admisibila) este. Efortul unitar admisibil se noteaza cu σa. neglijand pe cea reala. a fost principalul dezavantaj al acestei metode. care sa acopere abaterile de la sarcinile admise in calcul. Prin aceasta metoda. Coeficienti de siguranta Sub actiunea fortelor exterioare care actioneaza asupra constructiei. Coeficientul de siguranta este luat astfel incat sa se acopere abaterile de la incarcarile admise.

8 – 68.5) OL 50 27 (26. Aluminiul este un material care prezinta un interes tot mai mare pentru constructii.2 – 46) 42 – 52 (41. extrudere (presare prin orificii inguste). fie rezistente marite. Aceste aliaje prezinta dezavantajul ca ard la temperaturi mai mari de 600ºC. fara a se anula deformarea plastica. laminare (trecerea lingourilor prin valturi pentru obtinerea tablelor sau a diferitelor profile). Tratamentele termice ale pieselor de otel. Tabela 16 Marci de otel carbon Marca otelului Limita de curgere. Nichelul si cromul intra in compozitia otelurilor inoxidabile. serardizarea. cele mai importante sunt cele cu siliciu (silumuri).1 – 51) 50 – 60 (49 – 58. cupru si zinc. trefilare (tragere prin orificii inguste). Aliajele cu nichel au coeficientul de dilatare termic foarte mic. ca urmare a suprafetei lucioase si a culorii deschise. care sa dea produselor finite proprietati tehnice imbunatatite. OL 34-B etc.60%.5) OL 60 30 (29. care au simbolul OL C urmat de un numar care reprezinta continutul mediu in carbon in sutimi de procente. calirea si revenirea. wolfram. se fabrica produse laminate sau trase la rece precum si sortimente de produse realizate prin extrudere la cald sau la rece.7 daN/mm² sau superioara (Fc 21). Produsele din otel se realizeaza direct prin turnare sau se obtin din lingouri prin anumite tratamente mecanice. Tratatementele mecanice se fac prin forjare (batere cu ciocanul). Se obtine astfel ridicarea limitei de curgere. Fc 15. Aliajul care are cel mult 1% magneziu poarta numele de duraluminiu.3 – 41. Aliajele de aluminiu prezinta.6) Otelurile carbon obisnuite care urmeaza a fi supuse la tratamente mecanice inainte de utilizare sunt caracterizate atat prin rezistenta lor cat si printr-o compozitie chimica bine definita. Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu se pot imbunatati prin ecruisare. aluminiul se intrebuinteaza in constructii sub forma de aliaje. au drept scop modificarea structurii microcristaline sau micsorarea eforturilor interne. electron. mangan. La constructii metalice se utilizeaza fonta cenusie normala (Fc 12. atunci se supun in prealabil unui tratament de maleabilizare. Pe langa sortimentele laminate la cald. avantajul ca-si mentin proprietatile plastice la temperaturi scazute.2) 38 – 47 (37. nitrurarea. Tabela 17 Caracteristicile mecanice ale aliajelor de aluminiu . Cele mai importante tratamente termice sunt: recoacerea.1% sodiu metalic sau 1% ameste de fluorura si clorura de sodiu care impiedica formarea cristalelor mari de siliciu si maresc astfel rezistenta aliajului. Daca ele urmeaza a fi prelucrate mecanic. molibden si vanadiu. Tratamentele termochimice (cementarea. termocromarea. fara a avea insa palier de curgere.6) OL 38 22 (21. Pana la alierea otelului carbon cu metale sau elemente nemetalice se obtin oteluri aliate care au. Foile de aluminiu se folosesc si la izolari termice. Tratamentele mecanice efectuate la cald sau la rece au ca scop obtinerea produselor finite prin deformarea plastica a otelurilor. la care se adauga ca modificator 0. aliarea. cu rezistenta maxima de rupere la compresiune de 75 kgf/mm² (73. Piesele din aliaje de aluminiu se fabrica prin laminare sau prin turnare. mangaliu iar cele cu peste 90% magneziu. crom. in comparatie cu otelurile.6) OL 42 24 (23. Dintre aliajele de turnare. La solicitarile mecanice aliajele de aluminiu au o comportare analoga otelurilor moi. cel cu 10 – 30% magneziu. Aliajele cele mai des intalnite contin siliciu. termice si termochimice. la care se adauga mici cantitati de mangan. minima in kgf/mm² (daN/mm²) Limita de rupere in kgf/mm² (daN/mm²) OL 00 OL 34 19 (18. datorita faptului ca reflecta radiatiile calorice. Ruperea la solicitari statice este in general plastica. In tabela 17 sunt date unele caracteristici mecanice ale aliajelor de aluminiu si ale aluminiului turnat.5 daN/mm²). Otelurile carbon au simbolul OL urmat de un numar care arata rezistenta lor minima la rupere prin intindere. 60 si respectiv 67 kgf/mm² ()65. producandu-se dupa deformatii mari.). Pentru executarea constructiilor metalice se folosesc oteluri cu continut de carbon pana la 0. si matritare (presare in tipare). din otel carbon.Peisele din fonta turnata sunt casante. Prin alierea aluminiului cu magneziu se maresc mult duritatea si rezistenta la rupere. Din cauza rezistentei sale mecanice mici. silicizarea) au ca scop imbunatatirea proprietatilor tehnice ale suprafetelor pieselor din otel prin schimbarea compozitiei chimice a acestora sau prin aliere.4) Sub 50 (sub 49) 34 – 42 (33. Cele mai importante aliaje de laminare se obtin in pricipal din aluminiu si magneziu. a duritatii si a rezistentei la oboseala. Fc 18) cu rezistenta maxima de rupere la compresiune 50. nichel. Aliaje de aluminiu. cianurarea. Aluminiul se topeste insa la temperatura de 685ºC. Pentru constructii puternic solicitate se utilizeaza otelurile carbon de calitate.8) 60 – 70 (58. fie comportare mai buna la agentii corozivi. Marcile de otel carbon obisnuit si unele caracteristici mecanice ale acestora sunt aratate in tabela 16. Pentru aceste oteluri la simbol se adauga litera B (de exemplu OL 00-B. prin incalzirea lor nu anumit timp la diferite temperaturi si racirea brusca sau treptata.

Betoanele se clasifica dupa densitatea aparenta. tei. domeniul de utilizare. frasin. material cu utilizare larga in constructii. iar a cuprului ecruisat de 45 kgf/mm² (44. La dimensionarea constructiilor definitive rezistentele admisibile la compresiune se iau pentru lemnul de brad 100 kgf/cm² (98. numite alame.0 daN/cm²). Plumbul. Betonul. panele). care se intareste dand un material de baza cu largi utilizari in constructii. Materiale folosite in constructiile din beton simplu. In constructiile industriale si civile si la organele de masini se folosesc aliaje de laminare cupru-zinc. placi si tevi. hartia decorativa stratificata (HDS). El se foloseste in acelasi timp ca metal de protectie contra coroziunii. modul de realizare si preparare si punere in opera. molidul. Rezistenta admisibila la intindere se ia de 70 kgf/cm² (68. placile din fibre lemnoase (PFL) etc. plop). de 45 kgf/cm² (44 daN/cm²). bronzuri. Pentru alte specii de lemn. Cu cat lemnul are o greutate specifica aparenta mai mare cu atat cu rezistenta sa va fi mai ridicata. Pentru elementele de constructii expuse alternativ umezelii rezistentele admisibile se reduc cu 15%. frasinul. care ii determina proprietatile mecanice. Cuprul este bun conducator de caldura si electricitate. Zincul. piatra sparta). care se topeste la 327ºC si se foloseste in constructii ca metal curat sau sub forma de aliaje. pin) sau esentei foioase (stejar.4) 32 (21. Fiind un material anizotrop. Din acest punct de vedere lemnul se clasifica in lemn de esenta tare (stejarul. Se mai produc bronzuri si cu siliciu. Plumbul este un metal moale.2) 30 (2. 2. furnir. . bile. Pe langa utilizarea in constructii a produselor din lemn stratificat obtinute cu ajutorul furnirelor. ductil si maleabil. plopul. In constructii se utilizeaza lemn ce provine de la arbori care apartin esentei rasinoase (brad. pietris. Acestea se obtin prin incleierea scandurilor sau a dulapurilor cu adezivi sintetici rezistenti la umiditate. caracteristicile fizico-mecanice. s-a extins si utilizarea elementelor portante executate din lemn lamelat. placile aglomerate din aschii lemnoase (PAL si PALEX). salcamul si nucul) si lemn de esenta moale (bradul. si aliaje de turnare cupru-staniu. molid. are o structura fibroasa din polimeri naturali. Se intrebuinteaza pe scara larga la constructia aparatelor electrotehnice si la tevile schimbatoarelor de caldura. cherestea. salcia). iar rezistenta admisibila la forfecare. beton armat si beton precomprimat Betonul este un amestec bine omogenizat de agregate (nisip. fag. placaje.8 si 2. lemnul impregant si presat. In ultimul timp a luat dezvoltare productia unor materiale moderne fabricate din lemn. precum si la fabricarea diferitelor aliaje. Plumbul se foloseste sub forma de tevi la conducte de apa rece si la instalatii tehnologice. rezistent la coroziune. Produsele industriale fabricate din lemn Lemnul. El se livreaza sub forma de benzi.6 daN/cm²). finite (placi celulare. salcie. rezistenta admisibile se obtin prin inmultirea valorilor date pentru brad cu coeficienti cuprinsi intre 0.7 daN/cm²) perpendicular pe fibre. la izolatii. iar ca foi. cu 25%. proprietatile mecanice ale lemnului variaza in functie de unghiul pe care il face directia fortei cu directia fibrelor. scanduri faltuite.1 daN/mm²). nuc. liant. manele. semifabricate (cioplitura si traverse. Placile fibrolemnoase pot fi innobilate prin melaminare. 3. cum sunt lemnul statificat densificat. table. cu beriliu sau cu plumb. perpendicular pe fibre.Felul aliajului Aluminiu Duraluminiu Mangaliu Electron σr kgf/mm3 (daN/mm3) 10 (9. impregnare cu uleiuri sicative si prin tratament termic (durcisare). Rezistenta este mai mare in lungul fibrelor decat in directia transversala. iar pentru cele care stau permanent sau timp indelungat in apa. Rezistenta admisibila la incovoiere statica a lemnului de brad se ia de 100 kgf/cm² (98 daN/cm²). Rezistenta la rupere a cuprului turnat este de 20 kgf/mm² (19. paralel cu fibrele si 15 kgf/cm² (14.5) δu % 40 14 10 5 Cuprul si aliajele de cupru. prajini).8) 33 (32. parchet). fagul. Proprietatile betonului difera dupa natura componentii si raportul in care acestia intra in amestec. Pentru constructii provizorii si auxiliare. sau cupru cu cel mult 12% aluminiu. Lemnul. In constructii se utilizeaza table de zinc laminate sau presate. sindrila.6 daN/mm²). In constructii se folosesc materiale lemnoase brute (busteni. adaosuri chimice si apa. rezistentele admisibile se iau cu cca 20% mai mari decat cele pentru constructii definitive. Zincul se foloseste pe scara larga la protectia otelului contra coroziunii si la fabricarea unor materiale de constructie cum sunt pigmentii (oxid sau sulfura de zinc). teiul. Acestea au o structura modificata si caracteristici tehnice superioare in comparatie cu ale lemnului nemodificat. salcam. Rezistenta si duritatea lemnului depind de porozitatea acetuia. emailare.

Pentru a imbunatati una sau mai mult dintre proprietatile betoanelor. La executarea elementelor decorative de finisare si utilizeaza cimentul alb PA 300 sau cimenturi colorate. perlitul etc. in procente de 6 – 15% si T 400. Marca B50 sau mai mare. B300. tuful andezitic. B250. se introduce in masa betonului proaspat un procent anumit de substante denumite aditivi (plastifianti. pietris sau piatra sparta) folosite la obtinerea betonului.macroporos. deseurile ceramice. se obtin betoane avand intre 350 si 2000 kg/m3. cand are o structura cu goluri de 5 – 7%. fie pe care fizica (spumbeton). Astfel cu agregate grele fara material fin cu dozaj redus de ciment se obtin betoane macroporoase avand 1700 – 1950 kg/m3. B150. beton armat si beton precomprimat. cu volum de goluri de 20 – 40%. B500. . cu structura cu goluri sferice uniform distribuite cu volum de aer de pana 75%. cu densitatea aparenta mai mica de 1000 kg/m3. betonul poate fi beton simplu (fara armatura sau numai cu armatura de siguranta). Betonul poate fi intarit in conditii normale sau accelerat prin aburire si autoclavizare. OL x 52 si OL x 60. diferentiate in functie de tipul de clincher. SR. betonul poate fi turnat monolit. care se foloseste cu beton de umplutura sau la fabricarea blocurilor inlocuitoare de caramida. Pentru armarea betonului se foloseste otel-beton rotund. utilizat numai ca material de izolare. Otelul cu profil periodic laminat cald si torsionat la rece cu simbolurile TOR 47 si TOR 57m fiind ecruisat. metalice (otel. . Dupa modul de realizare.foarte greu. Otelurile PC se lamineaza la cald in bare rotunde prevazute cu doua nervuri longitudinale si cu nervuri inclinate intre acestea. Ele pot fi tratate termic si sunt indicate in cazul betoanelor turnate la temperaturi scazute de +5º la – 5ºC. de regula. Fiecare categorie cuprinde mai multe grupe de cimenturi. La elementele masive de beton care nu sunt supuse la solicitari importante. Marcile cimenturilor care se utilizeaza la executarea lucrarilor curente de beton sunt PZ 400 si PZ 500. Alegerea marcii betonului se face in functie si de conditiile de solicitare si mediul de exploatare. Betonul se toarna in cofraje.6 – 98 daN/cm²).usor. argila expandata. SMA.compact. se pot ingloba bolovani sau blocuri de piatra realizandu-se betonul ciclopean. care au adaos de 6 – 15% zgura de furnal. Comportare buna la inghet-dezghet si aptitudini la tratamente termice au si cimenturile portland P 400 si P 500 sau cele Pa 400 care au maximum 5% adaos de zgura. Betoanele folosite uzual in constructii sunt: B25. Pentru armaturi de rezistenta la betoane de marca B 200 sau mai mare se utilizeaza si otel-beton cu profil periodic PC 52 si PC 60. Decofrarea betonului se face la anumite termene care sa garanteze siguranta constructiei in momentul decrofarii si evitarea producerii. zgura de furnal. B350. Astfel. betonul poate avea diferite marci. placi fibrolemnoase).Dupa greutatea volumetrica aparenta betonul poate fi: . se fabrica cimenturi rezistente la ape sulfatice (SM. Pentru beton simplu si beton armat B50. oxizi de fier) si serveste la executarea elementelor de constructie expuse unor eroziuni puternice sau radiatiilor nucleare. cu densitatea aparenta mai mare de 2500 kg/m3.semigreu. in autoclave la presiune si temperatura ridicata a unui ameste de liant hidraulic cu sau fara agregat fin (de obicei nisip sau cenusa de termocentrala). Pentru utilizare in medii cu agresivitate sulfatica. obtinute prin umflarea si intarirea. bachelitizat. care prezinta degajare redusa de caldura de hidratare si o intarire lenta. cenusa sau tras. continutul de adaos la macinare sau de domeniul de folosire. . impermeabilizatori. cu goluri de 7 – 20%. Profilul special mareste aderenta dintre armaturi si beton. SRA). se recomanda in special pentru elemente prefabricate din beton. B50. B150 si B200. Pentru lucrarile situate in zona litoralului sunt indicate cimenturile curente cu adaos de 6 – 15% cenusa si care se noteaza cu PC 400 si PC 500. OL x 00. Cimentul este liantul (partea activa) care serveste la legarea agregatelor (nisip. B200. cu densitatea aparenta de 1000 – 1700 kg/m3. Pentru executarea betoanelor usoare se foloseste o gama mai larga de agregate. sterilul ars.semicompact. betonul intarit se clasifica astfel: . Umflarea se face fie pe cale chimica (gazbeton). direct in opera si in elemente prefabricate pe santier sau in fabrici. Pentru confectionarea betoanelor grele se folosesc agregate provenite din sfaramarea naturala sau din concasarea rocilor.greu. sub actiunea incarcarilor existente. In categoria cimenturilor speciale intra in primul rand cimenturile cu rezistente initiale mari de tip RIM 200 sau RIM 300. In functie de rezistenta pe care o au la compresiune (cuburi cu latura de 20 cm dupa 28 de zile de intarire in laborator). in procente de 20 – 25%. Pentru betoane usoare si foarte usoare se adopta si alte marci. Folosindu-se agregate minerale. cu densitatea aparenta cuprinsa intre 1701 si 2200 kg/m3. intarzietori. Pentru a se asigura betoanelor un grad ridicat de impermeabilitate se utilizeaza cimenturi cu adaos de tras PT 400 si PT 500. . Pentru betonul precomprimat se utilizeaza oteluri de inalta calitate: sarma lisa de otel . diatomitul.. acceleratori. a deformarii elementelor de constructie peste limitele admise. ceea ce face sa aiba utilizare eficienta la turnarea betoanelor cu marci reduse in lucrari masive. La confectionarea cofrajelor se folosesc materiale lemnoase (lemn de brad. egalizare sau panta se foloseste beton marca B25. . In ultimul timp se utilizeaza pe scara din ce in ce mai larga betoane celulare cu rezistente la compresiune de 20 – 100 kgf/mm² (19. Pentru armaturi de rezistenta sub forma de plase sau carcase sudate se utilizeaza sarma trefilata mata (STM) cu diametrul de 3 – 10 mm. Cimentul de furnal cu peste 50% adaos. In functie de conditiile de fabricatie si livrare se considera doua categorii principale de cimenturi si anume: cimenturi curente si cimenturi speciale. . pentru betoane de umplutura. B100. . aluminiu) sau sintetice (poliesteri armati cu fibre de sticla).foarte usor. Din categoria cimenturilor curente face parte si cimentul de furnal cu maximum 50% adaos F 350 si FC 350 (31 – 50% zgura si cel mult 15% cenusa). granulitul. are rezistente mai mari decat otelul OL 38 si respectiv OL 50 din care a fost facut. cu densitatea aparenta de 2201 – 2500 kg/m3 se utilizeaza la executarea elementelor de constructie portante de beton sau beton armat.celular. B600. executat cu agregate foarte grele (barita. antigel). naturale sau arficiale cum sunt scoria bazalitica . Cimenturile curente fabricate in tara sunt cimenturile portalnd cu 5 – 15% adaos de zgura sau cenusa. neted OB 00 si OB 38. folosit la executarea blocurilor usoare de zidarie care au bune proprietati de izolare termica. Dupa compactitate. B100. Dupa armare. placaj. F 300 FC 300 prezinta degajari de caldura si viteza de intarire deosebit de reduse. B400. care trebuie sa respecte prescriptiile referitoare la marimea granulelor si numarul de sorturi.

cu beton de marca B 250 sau mai mare. la constructiile la care se hotaraste schimbarea destinatiei sau sporirea incarcarilor prevazute initial si nu se dispune de proiectul de executie. este azi inlocuita tot mai mult cu materiale mai eficiente. placile de ipsos cu vata minerala la interior sau panourile sandvis din placi de azbociment cu polistiren la mijloc. Din argila cu rumegus sau zgura de cazan.5 daN/cm²). Prin incercari se verifica rigiditatea si etanseitatea. Dupa modul de prelucrare si comportare la temperatura. sarma de otel pentru beton precomprimat. din sarma de inalta rezistenta TBP. Materiale pentru invelitori Pe langa solutiile clasice ale acoperisurilor cu invelitoare de tabla. pentru grinzi cu inaltime mai mare de 25 cm. grosimea minima a stratului de acoperire poate fi de 2 cm. 2.5 cm. 5.5 cm pentru stalpi. azbociment ondulat sau tabla ondulata. tigla. impletituri din 2 sau 3 sarme lise pentru beton precomprimat. De asemenea. bare cu profil periodic PC 90.5 cm mai mica decat cele aratate mai sus. 4. determinarea momentului aparitiei fisurilor si capacitatea portanta reala. Pentru grinzile cu inaltimi pana la 50 cm.) pentru a caror proiectare. . Conform STAS 1336 – 62. la constructiile care au suferit solicitari exceptionale la care nu se poate aprecia prin alte metode posibilitatea de redare in folosinta. sarma de otel pentru beton precomprimat ampretata SBP I A. executie si comportare nu exista suficienta experienta. Acoperirea cu beton a armaturilor longitudinale de rezistenta se ia cel putin egala cu dimensiunile armaturii.5 cm. pentru placi cu grosime mai mare de 10 cm. care au armaturi longitudinale cu diametrul de cel mult 16 mm.5 cm. Pentru izolarea termica a acestor tipuri de acoperis se folosesc cu rezultate bune (si la incendii). pentru placi cu grosime de pana la 10 cm. la temperaturi normale. ardere se obtin caramizi poroase avand forma si dimensiunile caramizilor obisnuite. In scopul verificarii modului de comportare in conditii de exploatare pot fi supuse in unele cazuri la incercari de proba. 1. 6. produsele din vata minerala tip Sillan. carton asfaltat sau ale acoperisurilor din placi grele de beton (monolite sau prefabricate) se tinde sa se utilizeze solutii de acoperisuri din materiale usoare. Solutii eficiente se obtin si prin utilizarea la pereti a structurilor mixte. 1. incercarea constructiilor din beton este obligatorie la constructiile care adapostesc sau suporta aglomerari de oameni (tribune. Pentru a se asigura protectia armaturii contra coroziunii precum si buna conlucrare a ei cu betonul. numeroasele produse din polimeri (denumite si mase plastice) isi gasesc o larga utilizare in constructii. intre 50 si 125 kgf/cm² (49 – 122. In acest scop s-au elaborat solutii pentru acoperisuri usoare cu invelitoare din placi sau beton armat. grosimea stratului de acoperire cu beton poate fi cu 0. Caramizile cu gauri verticale au rezistenta medie la compresiune cuprinsa in functie de marca. Modul de organizare si efectuare a incercarilor se stabileste printr-o tema de incercare si se executa sub conducerea unei comisii numita de organele centrale tutelare.pentru beton precomprimat SBP I si SBP II. produsele de sinteza din polimeri. trebuie sa se realizeze un strat de acoperire cu grosime corespunzatoare. sali de spectacol. Pentru elementele prefabricate tipizate executate in fabrici. In functie de obiectivele urmarite se executa incercari de exploatare sau incercari de rupere. Materiale din polimeri Datorita bunelor proprietati mecanice. utlizate in constructii se clasifica in: elastomeri. placi si panouri mari. 2. Aceste materiale sunt caracterizate printr-o greutate mai mica si un volum mai mare decat caramizile obisnuite. Din betoane usoare se fabrica blocuri mari. Materiale pentru zidarii Caramida plina cu densitate aparenta de 1700 – 2000 kg/m3 care pana nu demult ocupa locul principal in executarea zidariei constructiilor. plastomeri termoplastici si plastomeri termoreactivi. expozitii etc. confirmarea ipotezelor sau metodelor de calcul folosite la proiectare. incercarea este obligatorie si la constructiile la care se considera necesara verificarea valabilitatii ipotezelor sau metodelor de calcul. pentru grinzi cu inaltimea pana la 25 cm. rezistentei la actiunea agentilor corozivi si densitatii aparente reduse. placi de ipsos celular sau fasii de ipsos cu goluri. cum sunt de exemplu. uscare. Produsele din ipsos se folosesc in special la executarea peretilor interiori: placi de ipsos cu zgura sau cu rumegus. prin presare. insa cu densitate aparenta sub 1500 kg/m3 si rezistenta mai mica. fara a cobora insa sub 1. dar nu mai putin de: 1.0 cm la placi si pereti si respectiv 2 cm pentru grinzi cu inaltimi peste 25 cm si pentru stalpi. toroane pentru beton precomprimat. Din nisip de natura curatoasa si var se realizeaza produse silico-calcare: caramizi.0 cm. blocuri mici si mijlocii cu goluri de greutate mijlocie sau produse silico-calcare celulare spumoase.

dale si covoare. impuse de cerintele minimale de conform in cladirile civile si de conditiile desfasurarii procesului tehnologic de fabricatie in cladirile industriale. pasle sau alte materiale absorbante de trepidatii. astfel: ρ < 100 kg/m3. sa se evite condensarea vaporilor de apa pe suprafata interioara sau in interiorul elementelor de constructie. intre pardoseala si planseu se intercaleaza un strat absorbant (din vata minerala. Pentru izolarea contra trepidatiilor si impactului. intre fundatiile masinilor si constructie se intercaleaza straturi de pluta. in special sub actiunea razelor solare. Plastomerii termoreactivi sau duroplastele sufera transformari ireversibile cand sunt supuse la temperatura. Clasificarea materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc . substante pentru fabricarea lacurilor. placi fibrolemnoase etc. sa se limiteze oscilatiile temperaturii pe suprafata interioara a elementelor de constructie si sa se reduca permeabilitatea acestora la aer. Prin dimensionarea termotehnica a elementelor de constructie se urmareste sa se limiteze pierderile de caldura. table ondulate. Scopul izolarii termice este asigurarea climatului interior. rasinile fenolice. care le imbunatatesc caracteristicile. 7. Aceste materiale se utilizeaza sub forma de panouri. Materialele din polimeri au dezavantajul ca prezinta un proces de imbatranire in timp. placile de pluta. materiale cu eficienta termica mica. tevi. grunduri. de complexitatea amestecului de macromolecule si in special de temperatura. se foloseste o gama larga de produse care dupa functia pe care o indeplinesc se impart in: adezivi. profile. antioxidanti.. De asemenea nu rezista la temperaturi ridicate. Plastomerii termoplastici sau termoplastele. au rezistenta la intindere de 3 – 30 kgf/cm² (2. Cele mai indicate sunt fibrele de sticla. Capitolul XV Comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie dupa comportarea la foc 1. materialele termoizolatoare se clasifica in functie de densitate aparenta in stare uscata. Fibrele obisnuite. devenind rigide. chituri.) obtinandu-se astfel o pardoseala flotanta.98 – 9. dalelor si diferitelor profile rezistente la apa si uzura. covoarelor. vata de sticla. Pe langa polimeri. poliesterii etc. cu bitum si straturi de carton sau de panza asfaltata. Proprietatile mecanice ale polimerilor depind de gradul de polimerizare. Aceste materiale se prelucreaza usor si sunt utilizate la fabricarea tevilor. Pentru a impiedica patrunderea apei in elementele de constructie se folosesc si pelicule hidrofobe. supuse la incalzire sau racire au o comportare reversibila. In zona de comportare elastica ei manifesta lungiri complet reversibile de sute de procente. Ca materiale de protectie si finisaj. Materialele din polimeri termorigide.Elastomerii sunt caracterizati prin elasticitate mare. materiale cu eficienta termica medie. Materialele de armare se adauga cu scopul de a mari rezistenta mecanica a produselor. ρ = 100 – 500 kg/m3. cu diametrul de 7 – 9 mm au o rezistenta la intindere de 60 – 100 kgf/cm² (58. poliizobutilena. cauciucul sintetic. fonice (fonoizolatii). care au rezistenta ridicata la intindere. polistirenul. Pentru absorbirea sunetelor din incaperi se folosesc la pereti si la plafoane placi din materiale poroase. contra trepridatiilor si impactului. ceramica. produsele utilizate in constructii contin diferite adaosuri: plastifianti. Elastomerii sunt putin utilizati in constructii.4 daN/cm²). foilor. Materiale pentru izolatii si finisaje Pentru asigurarea confortului si a durabilitatii constructiilor civile si industriale se executa urmatoarele tipuri de izolatii: termice (termoizolatii). Din gama larga a polimerilor utilizati in constructii fac parte: polietilena. materiale cu eficienta termica mare. pietre naturale etc.8 daN/mm²). contra apei (hidroizolatii). materiale de umplutura si materiale de armare. lacuri. placi. foi. poliacetatul de vinil. adezivilor etc. ρ = 500 – 800 kg/m3. Dintre cele mai eficiente materiale fac parte produsele din vata minerala. produs in special prin caderea pe pardoseala a unor corpuri grele. In acest sens se folosesc adaosuri fibroase sau sub forma de panze ori foi.94 – 29. policlorura de vinil. pe langa materialele din lemn si produse de lemn. Pentru izolarea contra impactului. Izolarea hidrofuga se realizeaza in constructii. polistirenul celular si betoanele usoare. tuburi. emailuri si vopsele. iar cele termoplastice de 1 – 10 kgf/cm² (0. pigmenti.8 – 98 daN/cm²). cu porii deschisi. Dupa capacitatea de izolare termica.

Acesta este. in functie de combustibilitatea si limita de rezistenta la foc a principalelor elemente de constructie. Cea mai mare parte din caldura primita la fata incalzita este in primul rand inmagazinata de elementul de constructie. Transmiterea caldurii in elementele de constructie in timpul incendiului In timpul incendiul caldura se transmite de la focar la elementele de constructie prin convectie si radiatie. Pentru compararea diferitelor regimuri de temperatura realizate la incendii reale sau experimentale cu cele standard. este un proces complex ce decurge in regim nestationar. Elementele de constructie combustibile au in componenta sa materiale combustibile care nu sunt protejate contra actiunii flacarii sau a temperaturii inalte. propagarea caldurii in interiorul acestor elemente precum si eventual de la acestea la mediul inconjurator. Elementele de constructie greu combustibile pot fi executate fie din materiale greu combustibile. In interiorul elementelor de constructie caldura se transmite prin conductie. care se av utiliza pe plan international la efectuarea incercarilor experimentale de rezistenta la foc a elementelor de constructie. Materialele din care este alcatuit elementul se incalzesc. Introducerea pe scara larga a unor noi materiale si elemente de constructie usoare. Prin combustibilitatea materialelor si a elementelor de constructie se intelege capacitatea lor de a se aprinde si a arde in continuare. conform NPCI. joaca un rol de prima importanta. de regula.materialele combustibile. impun aprecierea cat mai apropiata de conditiile reale a duratei teoretice a incendiului si alegerea. putand fi considerata practic uniforma si egala cu aceasta. fie din materiale combustibile protejate la partea expusa actiunii focului prin placare cu materiale incombustibile. . si de a contribui la cresterea cantitatii de caldura dezvoltata in timpul incendiului. a rezistentei la foc a diferitelor elemente de constructie. Modul cum sunt distribuite temperaturile in interiorul elementelor de constructie la un moment dat depinde de forma acestora si de difuzivitatea termica a materialelor din care sunt executate. Ca urmare. care sub actiunea flacarii sau a temperaturilor inalte nu se aprind. In realitate durata incendiului poate varia in limite largi. comportarea la foc a constructiilor se apreciaza. Acest lucru va permite comp[ararea directa a rezultatelor obtinute la experientele izolate. dintre care natura. in functie de destinatia si incarcarea termica a constructiilor. iar in cazul existentei unor goluri si prin convectie. Elementele de constructie incombustibile sunt executate numai din materialele incombustibile. axa absciselor si ordonata care reprezinta temperatura la terminarea incendiului. Inainte de inceperea incendiului. Variatia in timp a temperaturii la suprafata sau in interiorul unui element de constructie depinde nu numai de valoarea temperaturii realizata prin ardere ci si de anumite proprietati fizice ale materialelor de constructie.materialele greu combustibile. precum si datele inregistrate la incendii reale. Transmiterea caldurii de la focar sau de la produsele de ardere calde la elementele de constructie. fabricile producatoare si institutele de cercetari sunt obligate sa ia masuri pentru a determina comportarea la foc a materialelor si elementelor de constructie si instalatiei. La randul lor. insotind produsele livrate de certificatul ce consemneaza caracteristicile respective. temperaturile variind nu numai in spatiu. temperatura elementelor de constructie se deosebeste relativ putin de temperatura mediului ambiant. in functie de numerosi factori. ard mocnit sau se carbonizeaza numai in cazul existentei unei surse exterioare de caldura. se poate folosi orientativ metoda compararii suprafetelor cuprinse intre curba de temperatura. materialele de constructie se impart. motivul principal pentru care se prefera in prezent calea experimentala de determinare a rezistentei la foc. Durata teoretica a incendiului se ia. Temperatura mediului in spatiul incendiat si durata reala a incendiului pot varia in limite mari. urmata de racire. in principal. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind greu. de 3 sau chiar de mai multe ori. Din punctul de vedere al combustibilitatii. arderea inceteaza la scurt interval de timp. materialele din care este executata constructi sufera si ele un proces de incalzire neuniforma treptata. in trei grupe: . ridicandu-si treptat temperatura. ci si in timp.materialele incombustibile. conform unui program standardizat – isi pastreaza capacitatea portanta si stabilitatea si satisface. conform NPCI. Rezultatele obtinute prin numeroase experiente. In timpul incendiului. . in functie de proprietatile materialelor din care sunt alcatuite. . asa incat se pot aprinde si arde independent dupa indepartarea sursei de caldura. cantitatea si modul de asezare a materialelor combustibile. temperatura mediului afectat de incendiu sufera variatii apreciabile. Grupa de combustibilitate si limita de rezistenta la foc se determina prin incercari in laboratoare autorizate in acest sens. pe care le produc sau le cerceteaza. in functie de aceasta. nu acapatat inca o rezolvare analitica corespunzatoare datorita atat complexitatii fenomenului cat si numarului redus de date experimentale de care se dispune. schimbul de gaze in zona focarului (conditiile de ventilare) precum si momentul inceperii actiunii de stingere. efectuate in diferite tari.Dupa cum se cunoaste. care sub actiunea flacarii sau a temperaturii inalte se aprind si ard cu flacara sau mocnit si dupa indepartarea sursei de initiere a arderii. Elementele de constructie se clasifica dupa aceleasi criterii. Limita de rezistenta la foc a unui element de constructie este intervalul de timp in care acest element – fiind supus actiunii temperaturii inalte. O anumita cantitate de caldura este cedata mediului ambiant pe fetele neexpuse actiunii focului. Dupa indepartarea sursei de initiere. de la punct la punct. nu ard mocnit si nu se carbonizeaza. cu sectiuni transversale mai mici comparativ cu cele de tip clasic si adoptarea unor coeficienti de siguranta redusi. Calculul teoretic al fluxului de caldura transmis elementelor de constructie in timp de incendiu precum si calculul campurilor de temperatura in interiorul acestora. atunci cand este necesar conditiile de etanseitate si izolare termica pentru a opune propagarii incendiilor. 2. au condus la adoptarea un regim standard de variatie a temperaturii in timp de incendiu. de altfel.

Un rol important asupra comportarii la foc a elementelor de constructie il joaca si permeabilitatea materialului la vapori. Ca urmare rezistenta la foc a elementelor din beton armat este determinata. Nu acelasi lucru se intampla insa cu caldura latenta de vaporizare qv a apei libere aflata in porii materialului. se incalzesc in profunzime mai incet. pierzandu-si astfel rezistenta mecanica. De remarcat este si faptul ca atat λ cat si Cp variaza. iar pentru cel cu piatra de calcar de 600ºC. Acest lucru nu accelereaza si nici nu intarzie procesul stabilizarii temperaturilor de 100ºC sau mai mari. se incalzesc repede. imediat dupa stingere. Pentru beton cu ciment portland si piatra sparta de granit ea este de cca 500ºC. deoarece straturile superficiale. a cauzelor si efectelor incendiilor asupra constructiilor si instalatiilor. materialele care au caldura specifica si densitati mari.. Numeroasele materiale si in special produsele din polimeri se inmoaie devenind plastice se topesc sau sufera procese de degradare termica la temperaturi relativ scazute. Ca urmare. punctele materialului la incalzirea sau racirea lui. Aceasta nefiind compensata cu nimic. Ca urmare. materialele lemnoase se aprind si ard. Pe masura ce creste umiditatea materialului se mareste caldura specifica a acestuia. In primul rand trebuie retinut faptul ca umiditatea materialului influenteaza marimea caldurii specifice. pentru acelasi material. in general. Un rol important il joaca umiditatea materialelor de constructie. In concluzie. a) Metode de determinare a combustibilitatii materialelor de constructii: .) se modifica in asemenea masura incat elementele de constructie cedeaza. la aceeasi temperatura. Ca urmare a incalzirii neuniforme. o mare parte din caldura preluata de element prin fetele expuse actiunii focului. Fenomenul de degradare prin cavitatie se intalneste. pentru asigurarea la foc a elementelor de constructie o mare importanta o are alegerea unor materiale adecvate sau protejarea lor prin tencuire sau placare cu straturi de protectie termica.. Din aceasta cauza ele au o rezistenta la foc redusa. Elementele din metal neprotejat datorita conductivitatii ridicate. se rup sau capata deformatii plastice mari care le pun in pericol stabilitatea. Metode de incercare a materialelor si elementelor de constructie Un volum bogat si variat de informatii se obtin de catre pompieri prin observatii efectuate la incediile reale sau prin cercetarea. Dupa cum se vede din relatie. in interiorul elementelor de constructie iau nastere eforturi mari care pot duce la degradarea sau chiar distrugerea constructiei. Influenta cresterii caldurii specifice la materialele umede este insa diminuata intr-o oarecare masura de faptul ca cresterea umiditatii se mareste si conductivitatea termica a materialului. elementele de constructie executate din materiale combustibile de acest gen se distrug in timpul incendiului. Apa libera aflata in porii materialului evaporanduse influenteaza si ea asupra vitezei de crestere a temperaturilor in masa elementului de constructie.Difuzivitatea termica notata cu „a” este o caracteristica a fiecarui material si reprezinta raportul dintre conductivitatea termica λ si produsul dintre caldura specifica sub presiune constanta Cp si densitatea ρ: a = __λ___ [ m² ] Cp ∙ ρ s Cu cat difuzivitatea va fi mai mare cu atat mai repede vor ajunge. la betoanele cu granulatie mica cand au umiditate mai mare de 3. suprimandu-se complet la temperaturi mai mari de 450ºC. De asemenea. Chiar si proprietatile mecanice ale materialelor incombustibile sufera modificari insemnate sub actiunea temperaturilor inalte ce iau nastere in caz de incendiu. Temperatura critica a betonului depinde de tipul acestuia si in special de natura agregatelor utilizate. care ii este transmisa la atingerea temperaturii de 100ºC. Studiul experimental al comportarii la foc. poate produce o franare considerabila a procesului de incalzire in profunzime. Otelurile utilizate in constructii au temperaturile critice cuprinse intre 500 si 600ºC. de cedarea armaturilor deci de intervalul de timp necesar pentru incalzirea pana la temperatura critica a armaturii de rezistenta. prin evaporarea apei se creeaza in interior presiuni mari care duc la degradarea instantanee locala – prin explodare a elementului de constructie – denumita cavitatie. incalzirea in profunzime a materialelor care au o conductivitate termica buna va fi mult mai rapida decat a materialelor cu proprietati de izolare termica. 5% sau la placile de azbociment. cu temperatura. La atingerea unor temperaturi critice. acumuleaza pentru a-si ridica temperatura. Prin incalzirea betonului peste 300ºC se produceo scadere accentuata a rezistentei lui de rupere. Rezistenta de rupere a elementelor de beton armat se reduce si ca urmare a faptului ca incepand de la 100ºC aderenta armaturilor netede la beton obisnuit scade foarte mult. aburul patrunzand in straturile mai reci se condenseaza marindu-le umiditatea si cedand locul acestora caldura latenta de vaporizare. elasticitate. procesul de incalzire in profunzime a materialului umed este intarziat in comparatie cu cel al materialului uscat. La armaturile cu profil variabil aderenta la aceasta temperatura ea insa de 75% din cea initiala. in primul rand ca urmare a micsorarii sectiunii lor transversale determinata de arderea materialului. proprietatile mecanice ale materialelor de constructie (rezistenta. Necesitatea stabilirii rationale a domeniului de folosire a noilor materiale si elemente de constructie a impus insa si dezvoltarea studiului experimental al comportarii la foc in conditii standardizate de laborator. etc. Variatia caracteristicilor mecanice ale materialelor la temperaturi inalte Supuse actiunii temperaturilor inalte. In cazul materialelor cu permeabilitate redusa la vapori. 3. de exemplu. 4. In cazul materialelor permeabile. cu exceptia celor trase la rece (cum este cazul sarmei de mare rezistenta) a caror temperatura critica este mult mai scazuta.5 .

incalzitor electric. tub vertical lateral. De asemenea se masoara cu ajutorul unor termocuple variatia temperaturii in cuptor si in interiorul epruvetei. brat metalic. Daca in urma incercarilor rezulta ca materialul nu poate fi considerat incombustibil. suflanta pentru introducerea aerului. pentru a se obtine o confirmare caracteristicilor greu combustibile ale materialelor de constructie se utilizeaza metoda calorimetrica care necesita un aparataj mai complex si un timp de lucru mai indelungat. Se fac observatii atat cu privire la timpul de ardere independenta (cu flacara sau mocnita) dupa indepartarea sursei de initiere. el este supus la incercari prin metode pentru a fi clasificat in grupa materialelor greu combustibile sau combustibile.Pentru determinarea in laborator a materialelor care se incadreaza in grupa materialelor incombustibile se foloseste un cuptor. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se introduce in camera de combustie fixata astfel incat distanta intre partea ei inferioara si arzator sa fie de 8 mm. care este formata din: vas calorimetric in care se produce arderea epruvetei. care au practic un efect neglijabil in caz de incendiu. dupa care se indeparteaza arzatorul. astfel incat sa fie cat mai mult posibil reprezentative in ceea ce priveste proprietatile materialului trimis spre incercare. se trimite in vasul calorimetric o cantitate de 30 l aer pe minut reglandu-se evacuarea aerului. Pe acest capac se monteaza un arzator de gaz. termometru. materialul continua sa arda sau daca pierderea in greutate a fost mai mare de 20% materialul este considerat combustibil. Din cele expuse mai sus rezulta ca in grupa materialelor incombustibile intra si materialele care au o combustibilitate redusa. fixat pe stativ. fereastra de control. placi reflectoare. capacul vasului calorimetric. ecran protector. reostat pentru reglarea curentului electric. Camera de combustie a cuptorului este deschisa la partea superioara astfel incat fenomenele de ardere pot fi observate si vizual. recipient pentru spalarea gazelor evacuate. Incercarea dureaza 20 de minute. camera de combustie este prevazuta cu un ecran si tevi de evacuare a gazelor arse. Pentru observarea vizuala a fenomenelor de ardere. Pentru a se reduce influenta curentilor de aer asupra arderii. conducta de aspiratie a gazelor. recipient tampon pentru gazele evacuate. Pentru determinarea materialelor care intra in grupa materialelor greu combustibile se utilizeaza in prezent doua metode: metoda tevii de foc si metoda calorimetrica. Cuptorul are o camera de combustie cilindrica ai carei pereti sunt alcatuiti dintr-un tub ceramic cu diametrul interior de 75 mm si inaltimea de 150 mm prevazut la exterior cu o rezistenta electrica executata astfel incat sa asigure la jumatatea tubului o zona de temperatura constanta (cu abatere de ± 5ºC) pe o inaltime de cel putin 60 mm. conducta pentru manometru. filtru pentru gazele arse. wattmetru. cutie de protectie exterioara. camasa interioara de apa. Epruveta de material cu inaltimea de 75 – 80 mm. robinete de reglare. Pentru fiecare material se incearca 3 sau 6 epruvete. El se executa din tabla de cupru si se compune dintr-o camera de combustie. astfel incat capatul inferior sa iasa din teava cu 5 mm. Dupa inchiderea etansa a capacului inferior. La partea superioara. in interval de cel mult 5 secunde. rezistenta electrica. incalzitor electric. Epruvetele de material cu inaltimea de 150 mm. fundul port epruveta al calorimetrului. electromotorul agitatorului cu reostat de reglare. latimea de 31 – 35 mm si grosimea de cel mult 10 mm se fixeaza in axul tubului cu ajutorul unei sarme. Dupa 10 secunde se alimenteaza arzatorul de gaz cu un debit de 5 l/min si se mentine in functiune pana cand prin vizor se observa ca epruveta s-a aprins. Daca dupa indepartarea sursei de aprindere. strat izolator termic. un invelis interior de apa prevazut cu agitator si un invelis de apa. manometru pentru controlul presiunii din calorimetru. Din materialul care trebuie incarcat se confectioneaza 3 epruvete de 40 x 40 x 50 mm. Metoda tevii de foc se utilizeaza pentru o prima selectionare a materialelor susceptibile de a fi clasificate ca greu combustibile. dispozitiv pentru sustinerea si introducerea epruvetei. reometru pentru determinarea consumului de gaz. Cuptorul pentru determinarea incombustibilitatii conform STAS 3558 – 70: tub refractar. reometru pentru determinarea cantitatii de aer introdus in calorimetru. exterior. Dispozitivul de incercare se compune dintr-un tub cu diametrul de 50 (60) mm si inaltimea de 165 (290) mm. tubul are atasat etans la partea inferioara un difuzor tronconic vertical cu orificiul inferior de armisie a aerului Ø 9 mm si un ecran protector asezat in jurul picioarelor cuptorului. contor de gaz (umed) pentru gradarea reometrului. prin cantarirea epruvetei inainte si dupa incercare. In timpul incercarii se observa daca apar flacari si se cronometreaza durata lor. robinete de inchidere. Materialul se considera incombustibil numai daca in timpul incercarii celor trei epruvete temperatura in cuptor sau in interiorul epruvetei nu s-a urcat cu 50ºC sau mai mult peste temperatura intiala a cuptorului si daca nu au aparut flacari cu durata de 10 secunde sau mai mult. la distanta de 10 mm se asaza un arzator de gaz Ø 7 mm cu flacara de 40 mm lungime. Epruveta de material asezata intr-un cosulet port-epruveta este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv de sustinere in cuptor. Pentru incercare se foloseste instalatia calorimetrica. Sub epruveta. agitator. Epruveta este expusa actiunii flacarii timp de 2 minute. ecran cilindric. tevi pentru evacuarea gazelor. ecran de aluminiu. iar la partea inferioara cu un capac etans. difuzor tronconic vertical. o conducta cu orificii pentru introducerea aerului. cuptorul se incalzeste la temperatura de 750ºC ± 10ºC. cat si cu privire la pierderea in greutate a materialului. reometru pentru determinarea cantitatii de gaze aspirate din calorimetru. vasul este prevazut lateral cu un vizor cu geam etans. o rezistenta electrica si o conducta de legatura la manometrul de masurare a presiunii. stut pentru introducerea agitatorului. stut pentru introducerea termometrelor. camasa exterioara de apa. termocuplul epruvetei. conducta cu orificii pentru introducerea aerului. Inainte de incercare. Se lasa sa se echilibreze temperatura apei in cele doua invelisuri si dupa aceea se conecteaza circuitul de alimentare a rezistentei electrice. Vasul calorimetric este format din: camera de combustie. arzator de gaze. port epruveta. Dupa aceea se intrerupe alimentarea cu energie electrica si . picioarele cuptorului. termocuplul cuptorului. astfel incat sa se creeeze in camera de combustie o depresiune de 3 mm H2O. arzator cu gaze. La partea superioara este fixat un ecran cilindric de 50 mm latime. pompa de vacuum pentru aspirarea gazelor din calorimetru. termometru. Intrucat incercarea cu teava de foc se face numai prin expunerea materialului actiunii flacarii nu si a temperaturii inalte. ecran deflector.

in ultimul timp s-a dezvoltat in multe tari metoda studierii comportarii la foc a constructiilor pe modele reduse. In mod curent se foloseste insa metoda determinarii limitei de rezistenta la la foc a elementelor de constructie se determina in laboratorul de rezistenta la foc creat in cadrul Institutului de cercetari pentru constructii si economia constructiilor INCERC. Oxidarea Oxidarea este un fenomen chimic si constituie o reactie in care o substanta se combina cu oxigenul sau cedeaza hidrogen. etanseitate si izolare termica) prin incercarea elementelor de constructie. in ºC. dupa expresia: T – T0 = 345 log10 (8 t + 1) in care. Limita de rezistenta la foc se determina (dupa criterii de stabilitate. in timp ce elementele despartitoare (pereti. 30 30 Datorita faptului ca rezistenta betonului dupa racire poate fi mai mica decat a betonului in stare incalzita. T0 – temperatura initiala a cuptorului. grinzile si fermele se expun actiunii uniforma a focului pe toate fetele si pe toata lungimea si inaltimea lor. stalpi etc.. Pentru a se evita aceste neajunsuri. Notand cu qd caldura degajata de epruveta si cu qi caldura utilizata pentru initierea arderii (caldura degajata de rezistenta electrica si cea produsa prin arderea gazului) se calculeaza coeficientul k din relatia: k = qd qi Incercarea se executa pe 6 epruvete pentru materialele utilizate in constructii civile si industriale si pe 10 epruvete pentru cele utilizate la constructia navelor. HN O2 + ½ O2 = HN O3 .). in minute. Pentru toate elementele de constuctie criteriul de stabilitate nu mai este satisfacut daca acestea se prabusesc sau capata deformatii plastice care depasesc valorile maxime admise. Urmeaza sa se realizeze un turn pentru studiul propagarii incendiilor pe fatade si prin golurile din interiorul constructiilor precum si cuptoare speciale de incercari (grinzi. la o temperatura care sa varieze in timp. _1_ . iar criteriul de izolare termica atunci cand se produce o incalzire periculoasa de pe fata neexpusa actiunii directe a focului (de exemplu temperatura medie crescand cu mai mult de 140ºC sau temperatura maxima depasind cu mai mult de 180ºC temperatura initiala)... este important ca la incercarea elementelor din beton acestea sa fie mentinute sub sarcina si in timpul perioadei de racire. Clasificarea se face in functie de valoarea maxima a coeficientului k astfel: k ≤ 0. b) Metode de determinare a limitei de rezistenta la foc. pentru grinzi si elemente de planseu sau acoperis. dupa metoda prevazuta in STAS 7771 – 67. sub sarcina. Se masoara variatia temperaturii invelisului interior de apa si se calculeaza cantitatea de caldura introdusa in calorimetru si cea degajata prin arderea epruvetei. t – timpul scurs de la inceputul incercarii. Acest lucru nu este insa practic posbil datorita costului ridicat si duratei mari a incercarilor. plansee) se expun incalzirii numai pe una din fete. Stalpii. PARTEA A PATRA CHIMIA Capitolul XVI Procese de oxidare si arderi 1. Metoda ideala de determinare a rezistentei la foc a unei constructii ar fi incercarea ei in marime reala.gaze. Probele sunt expuse incalzirii in cuptor pana cand ating starea limita a capacitatii lor portante si nu mai pot face fata rolului pentru care sunt destinate in constructie.5 materiale combustibile. variind de fiecare data cantitatea de caldura introdusa in calorimetru (timpul de incalzire a rezistentei si arderea becului de gaz). De exemplu: oxidarea carbonului la bioxid de carbon a acidului azotos in acid azotic. C + O2 = CO2.5 materiale greu combustibile. deformatiile maxime admise sunt depasite atunci cand raportul dintre sageata maxima si lungimea lor libera este de _1_ . cat mai exact posibil. Pentru elementele de compartimentare interioara a constructiei criteriul de etanseitate nu mai este indeplinit daca in ele se formeaza crapaturi sau alte deschideri prin care pot trece flacari sau gaze calde. Astfel. In prezent laboratorul dispune de un cuptor pentru incercarea elementelor orizontale si un cuptor pentru elemente verticale. k > 0. T este temperatura cuptorului masurata cu termocuple situate la distanta de 10 cm de elementul de constructie in ºC.

Datorita oxidarii gazelor si vaporilor. lichide si gazoase se desfasoara la fel si consta din trei faze: oxidarea. Dimpotriva. temperatura se mentine practic constanta (exemplu. necesara pentru arderea unui kilogram de substanta se calculeaza dupa formula: Va = 1. Aceste reactii sunt denumite reactii secundare de continuare a lantului. putrezirea lemnului. a pierdut unul sau mai multi electroni. intr-o combinatie in care elementul chimic se incarca pozitiv. care in urma reactiei cu alte molecule.12 Q 1000 in care. in general. Aceasta teorie presupune formarea in timpul reactiei de oxidare a radicalilor liberi. De aceea. Q este puterea calorifica a combustibilului in kcal/kg Cunoasterea mecanismului reactiilor de ardere are o mare importanta teoretica si practica. la protectia aluminiului si a aliajelor lor (se mai numeste si electrooxidare). sensul de oxidare rezida in pierderea de electroni din stratul periferic al substantei oxidate. Oxidarea chimice are domeniul de aplicare la protectia fierului si otelului. Acest gen de oxidare se poate exemplifica prin trecerea Pb in Pb Cl2 sau Pb O sau prin trecerea unei substante incarcate pozitiv intr-o treapta de incarcare pozitiva superioara ca de exemplu Pb O in Pb O2. de exemplu. In conditii obisnuite arderea reprezinta un proces de oxidare sau de asociere intre substantele combustibile si oxigenul din aer. proteinelor si a hidrantilor de carbon proveniti din alimente. a cuprului si aliajelor lui. fapt ce duce la marirea vitezei reactiilor. In acest mod apare un lant de reactii care se repeta. realizarea temperaturii de aprindere. oxidari electrolitice. ci numai vaporii acestora care se formeaza in cantitate suficienta abia dupa ce se depaseste temperatura de inflamabilitate. prin reducere se recapata electronii cedati mai inainte. iar substanta ce cuprinde un element care cedeaza electroni se cheama reducator. respiratia fiintelor etc. prezenta substantelor care intretin arderea (oxigen. oxidari lente. De exemplu. pe timpul carora. caldura se acumuleaza in mod continuu. la aprinderea substantelor combustibile si la aparitia flacarilor. Arderea substantelor si materialelor combustibile are loc numai in faza gazoasa. a magneziului.). deoarece aprinderea lor necesita un aport mai mare de caldura din exterior iar degajarea substantelor volatile prin distilare se face mai incet. ruginirea fierului sau oxidarea altor metale. Lichidele nu ard. Oxidarea biochimica se refera la oxidarea grasimilor. numarul total al electronilor cedati in procesul reactiei de catre reducator trebuie sa fie egal cu numarul total al electronilor alipiti de catre oxidant. Caldura dezvoltata fiind cedata treptat mediului exterior. Substanta in a carei compozitie intra un element care alipeste electronii se numeste oxidant. ce reactioneaza la randul lor cu moleculele neutre. fara dezvoltare de lumina si aparent fara dezvoltare de caldura. Oxidarea lenta este o combinare a unei substante cu oxigenul care se produce la temperatura ambianta sau mai joasa. Practic se produc mai multe feluri de oxidari. Oxidarea electrolitica se aplica de obicei. Arderea Arderea este o reactie chimica insotita de dezvoltare de caldura si emisiune de lumina (flacara). care initiaza inceputul unui nou lant ce constituie centru activ al reactiei. Procesul de ardere pentru substantele combustibile solide. Cantitatea aproximativa de aer. Sensul cuvintelor de „oxidare” si „reducere” poate fi generalizat. La baza conceptiilor actuale. . reactia: 2 CuCl + Cl2 = 2 Cu Cl2 In acest caz se spune ca. despre mecanismul reactiilor de ardere se gaseste teoria reactiilor in lant. fenomen care are loc in celula vie. aprinderea si arderea propriu-zisa. Toate moleculele substantelor ce intra in reactie si a celor rezultante sunt insa neutre din punct de vedere electric. 2. mult mai greu decat cele gazoase sau lichide. Prin urmare. dar in care el totusi. Oxidarea biochimica se foloseste si la scara industriala.Reactiile de oxidare-reducere se mai numesc pe scurt si reactii oxidante. Se mai considera oxidare si trecerea unei substante din stare elementara. substante care cedeaza oxigen). Tinand seama de cele aratate mai sus. daca se tine seama de faptul ca oxigenul atrage aproape intotdeauna electronul din elementul care se uneste cu el. Se cunosc. Deci materialele solide inainte de a arde se gazeifica. produsele finale se formeaza printr-o serie de faze intermediare. oxidari chimice. se considera oxidare si reactiile chimice in care elementul chimic nu se combina cu oxigenul. Substantele combustibile solide se aprind si ard. Procesul de ardere este posibil numai daca sunt respectate urmatoarele conditii: existenta substantelor sau materialelor combustibile. oxidari biochimice. Oxidarea chimica este o oxidare de protectie la metalele feroase si cuprul si este de cele mai multe ori o brunare. cuprul s-a oxidat de la monovalent la bivalent prin pierderea unui eletron desi in reactie nu a intervenit oxigenul. sub actiunea directa e enzimelor numite oxidaze si care au rolul de a elibera energia necesara organismului. formeaza radicali noi.

Teoria reactiilor in lant explica fenomenul de cataliza pozitiva si negativa in procesul de ardere. difuziunea atomilor si a radicalilor in amestec). reactia de oxidare a hidrocarburilor se accelereaza vizibil si poate sa duca la aprindere in cazul adaugarii in mediul reactant a unor cantitati reduse de produse peroxidice. peroxizi.Ca un exemplu de astfel de reactie serveste combinarea fotochimica a clorului cu hidrogenul. la ciocnirea cu moleculele omogene inactive sau inerte. Reactia in lant se explica si prin existenta unei limite inferioare si superioare de arpindere (explozie). fata de numarul intreruperilor constituie conditia principala pentru accelerarea reactiei de ardere. Intr-o ardere completa substanta combustibila reactioneaza total. care inainteaza practic cu aceeasi viteza. Temperatura de ardere este mai ridicata decat temperatura de aprindere. . Arderile pot fi clasificate din mai mult puncte de vedere. aldehide. Arderile uniforme sau deflagratiile se caracterizeaza printr-o transmitere a caldurii in mod uniform. adica al substantei care creeaza centrele active initiale. Depasirea numarului de reactii in lant ramificate. reactia se prelungeste si ia nastere un proces in lant ramificat. Paralel cu formarea centrelor active pot avea loc si reactii de inactivare (distrugere) a acestora. cu viteza de propagare de ordinul centimetrilor pana la un metru pe secunda. conform unor reactii de tipul: C + O2 = CO2 .intrerupere in volumul reactant prin formarea unui radical putin activ } prelungirea lantului prin radicalul } HO2 putin activ. Intr-o ardere incompleta produsii de ardere sunt: oxid de carbon. trecerea de la deflagratie la detonatie depinde de parametrii fundamentali ai reactiei (viteza de reactie. intr-un mod sau altul dezactiveaza centri activi. datorita faptului ca moleculele unui catalizator negativ. apa. bioxid de sulf etc. de la stratul care arde la stratul vecin. Din punct de vedere al propagarii flacarii arderile pot fi: arderi uniforme (normale) sau deflagratii si arderi rapide (explozii si detonatii). Arderile se mai pot clasifica in arderi fara flacara (mocnite) si arderi cu flacara. Cataliza negativa reduce viteza de reactie. H2 + ½ O2 = H2O Produsele de ardere contin totdeauna bioxid de carbon. apa azot si numai in cantitati mici formaldehida. Reactia primara de formare a lantului o constituie disocierea moleculei de clor in atomi la absorbtia unei cuate de lumina. 1 – 4 km s -1. De exemplu. conductibilitatea termica. acizi grasi inferiori. de influenta gazelor inerte asupra incentinirii reactiei precum si de timpul de incalzire a amestecului la contactul cu o sursa exterioara de aprindere. Temperatura de ardere. cat si pe peretii vasului de reactie. Drept exemplu de cataliza negativa serveste inhibitia proceselor de ardere a produselor petroliere la adaugarea hidrocarburilor halogenate. flacara fiind insotita de o unda de soc. In arderile rapide viteza de propagare atinge valori mai mari decat viteza sunetului. Intreruperea lantului in volum amestecului poate avea loc din urmatoarele motive: producerea reactiei secundare intre radicalul liber si impuritatile prezente in amestec. alcooli. Cl2 + hv = Cl + Cl Atomul de clor reactioneaza cu o molecula de hidrogen. Tipuri de ardere. Cataliza este fenomenul de crestere a vitezei de reactie sub efectul catalizatorului. Un exemplu tipic de reactie in lant ramificat este procesul de ardere a hidrogenului: H2 + O2 = 20 H H2 + M (orice molecula) = 2 H + M O2 + O2 = O3 + O OH + H2 = H2O + H H + O2 = OH + O O + H2 = OH + H H + O2 + M = H2O + M HO2 + H2 = H2O2 + H HO2 + H2O = H2O2 + OH } } nasterea lantului } – prelungirea lantului } } ramificatia lantului . Intreruperea lantului pe peretii vasului de reactie se produce in urma absorbtiei centrilor activi pe suprafata peretelui. acizi. denumite reactii de intrerupere a lanturilor. Conform teoriei noi a arderii. formand un atom de hidrogen si acid clorhidric: Cl + H2 = H Cl + H Atomul de hidrogen la randul sau reactioneaza cu o molecula de clor. Din punctul de vedere al tipului de reactie se deosebesc arderi complete si arderi incomplete. alcooli si cocs. in functie de presiune si concentratie. dand atomul de clor si o molecula de HCl etc. Daca un centru activ provoaca la randul sau aparitia mai mult centre active. Intreruperea lantului se produce atat in volumul amestecului reactant. dispersarea de catre particula activa a energiei chimice in exces.

Caldura necesara autoincalzirii si apoi aprinderii rezulta din reactii chimice sau biologice care se produc in insasi masa substantei respective. Fe S + 3 O → Fe O + SO2 + 11 713 cal. fapt ce duce la cresterea cantitatii de caldura degajata. sulfurile de fier. cu apa sau cu alte substante. numita temperatura de aprindere. Samanta absoarbe oxigenul din aer. talaj etc. Autoaprinderea de natura fizico-chimica este specifica substantelor combustibile. care nu poate fi evacuata. Autoaprinderea Autoaprinderea este declansarea arderii unei substante combustibile datorita autoincalzirii. metalele alcaline. cloratii si percloratii. Dintre oxidantii cu cea mai mare putere de oxidare se citeaza acidul azotic (aprinde materialele organice ca paie. In functie de natura reactiilor se cunosc trei feluri de autoaprinderi: autoaprinderi de natura chimica. vapori de apa si bioxid de carbon dupa reactia: C6 H12 O6 + 6 O2 = 6 CO2 + 6 H2O + 677 kcal Bioxidul de carbon fiind un gaz inert impiedica accesul aerului din atmosfera.). Exemple de autoaprindere fizico-chimica se poate da autoaprinderea carbunelui. Aprinderea Aprinderea sau initierea arderii se produce fie cand materialul combustibil vine in contact cu o sursa de aprindere. fizico-chimica si biologica. prafului de carbune. De exemplu. radiatie si convectie este depasita de viteaza reactiei de oxidare. 3. peroxizi etc. In masa semintelor de floarea-soarelui au loc de exemplu procese exoterme strans legate de transferul de apa si de reactiile chimice de oxidare. care in afara procesului chimic sunt supuse si inflentei unor factori. ca suprafata mare de contact cu oxigenul atmosferica. In urma oxidarii se degaja caldura. Autoapriderea de natura biologica se produce la acele substante combustibile care sunt predispuse activitatii vitale a microorganismelor. Procesul de autoincalzire si autoaprindere a semintelor de floarea-soarelui este favorizat si de prezenta si dezvoltarea bacteriilor termofile. pentru a se aprinde. Autoaprinderea de natura chimica se poate produce la substantele care au o capacitate intensa de combinare cu oxigenul din aer. Ca urmare. fie datorita unei surse de caldura interna. care se combina cu oxigenul continut in masa ei.Temperatura de ardere reprezinta temperatura minima la care un combustibil solid sau lichid se aprinde si arde pana la epuizare. evacuarea insuficienta a caldurii produse si existenta unor impuritati. reactiile cu apa ale oxidului de calciu (varul nestins) si ale sodiului: CaO + H2O = Ca (OH)2 + 276 kcal/kg 2 Na + 2 H2O = 2 NaOH + H2 Hidrogenul degajat in urma contactului dintre metalele alcaline si apa se poate autoaprinde din cauza caldurii de reactie. semintelor si turtelor de floarea soarelui. Aprinderea substantelor si materiale combustibile se produce la o anumita temperatura. Pe timpul procesului de autoaprindere se degaja o mare cantitate de caldura. lacurilor de ulei. creandu-se din aceasta cauza centre de autoincalzire. . in aer. Temperatura de aprindere este temperatura minima la care trebuie incalzita o substanta sau material combustibil. La autoaprinderea sulfurii de fier se produc reactiile: Fe S2 + O2 → Fe S + SO2 + 53 100 cal. oxigenul din masa semintei se consuma. Ea reprezinta temperatura la care viteza pierderii de caludura prin conductivitate. care determina cresterea temperaturii. oxidul de calciu. praful de aluminiu. Se citeaza dintre aceste substante fosforul alb. Umiditatea accelereaza procesul de autoaprindere: Succeptibile la autoaprindere sunt si substantele ca reactioneaza in contact cu apa. Aprinderea unei substante combustibile are loc numai in faza gazoasa si cu atat mai usor cu cat emanarea de vapori si gaze incepe la o temperatura mai joasa. peroxidul de sodiu. bumbacului. azotatului de amoniu. deci fara interventia unei surse exterioare de aprindere. intrerupand astfel aerarea normala a semintelor de floarea soarelui. o parte dintre oxidanti si halogeni. ce depinde de fiecare combustibil in parte. 4.

T f este temperatura de fierbere. corp incandescent etc. temperatura de inflamabilitate se poate calcula cu formula: Tinfl = T f ∙ K in care. Autoaprinderea de natura biologica se poate produce la paie. degajare de CO2 si chiar inceput de carbonizare. intensificand astfel procesele fiziologice si fenomenul de autoincalzire. fara ca acestia sa vina in contact cu o sursa de aprindere (flacara deschisa. Autoinflamarea ca fenomen consta in aprinderea vaporilor unui lichid combustibil sau a gazelor incalzite. ºK. a prafului in aer. Daca nu exista date referitoare la temperatura de inflabilitate. precum si praful diferitelor substante organice. aproximative. 5. taitei de sfecla de zahar (borhot). se produce o degajare importanta de caldura. tutun etc. care se produce in fractiuni de secunda. Caldura care se degaja se datoreaza transformarilor materiei sub actiunea microorganismelor. Inflamarea se produce la o anumita temperatura numita temperatura de inflamabilitate. flacara. care are ca urmare reducerea cantitatii de vapori.). aceasta se poate calcula dupa formule empirice. Dupa incalzirea masei de borhot apare fenomenul de termodifuzie (distilarea apei si a produselor organice continute) care determina condensarea vaporilor de apa si cresterea treptata a zonei de autoincalzire. un amestec de o anumita concentratie. Concentratia minima a gazelor si vaporilor. K – coeficient egal cu 0. Concentratii explozive pot forma vaporii si gazele combustibile. Acest lucru se poate realiza numai daca lichidul se incalzeste continuu pentru a se putea degaja cantitatea de vapori necesara alimentarii arderii. in urma reactiei de descompunere a produselor depozitate. factori care fac ca valoarea ei sa varieze intre limite largi. lucerna. Temperatura de inflamabilitate este direct proportionala cu temperatura de fierbere si invers proportionala cu tensiunea vaporilor de lichid. Explozia se produce in momentul in care amestecul exploziv are o anumita concentratie si vine in contact cu o sursa de aprindere. rumegus de lemn. la temperatura de 60ºC. la care este posibila explozia se numeste limita inferioara de explozie. . lumina si presiune mare. fan. Dupa Ormandy si Graven. Dupa disparitia activitatii microorganismelor. Pentru a se putea produce inflamarea este necesar sa se formeze un amestec combustibil de vapori-aer si sa existe o sursa de aprindere. fiind suficienta numai prezenta aerului. Temperatura de autoinflamare depinde de compozitia si presiunea amestecului. transformarilor chimice prin intermediul fermentilor. care se aprinde la contactul cu o sursa de aprindere (scanteie electrica) corp incandescent. Pentru majoritatea substantelor combustibile temperatura de autoinflamare variaza in limitele de 250 – 650ºC. deasupra suprafetei sale. Procesul de ardere se poate intrerupe in urma scaderii temperaturii in zona de ardere. scanteie electrica sau mecanica. Temperatura de inflamabilitate este temperatura minima la care vaporii unui lichid combustibil formeaza cu aerul. scanteie mecanica etc. flacara stabila aparand la temperaturi mai ridicate. 7. cu degajare de caldura (reactie exoterma). Pentru ca inflamarea sa poata trece in ardere este nevoie ca temperatura stratului superior al lichidului sa depaseasca temperatura de inflamabilitate.736 6. insotite de ruperi moleculare. Temperatura de autoinflamare este temperatura minima la care o substanta combustibila se aprinde fara interventia impulsului de inflamare.Autoaprinderea de natura biologica incepe cu procesul de autoincalzire care se manifesta prin fermentare si putrezire. Explozia Explozia este un proces de ardere foarte rapida si violenta a unui amestec exploziv. Borhotul are o conductivitate termica redusa din care cauza caldura rezultata in urma actiunii microflorei este retinuta. Autoinflamarea Autoinflamarea se produce in conditiile existentei unei anumite cantitati de vapori si a realizarii temperaturii de autoinflamare. Inflamarea Inflamarea este un fenomen specific vaporilor si gazelor.

de asemenea nici peste limita superioara de explozie.60. in sectiile de productie se poate depasi temperatura si presiunea la care au fost determinate. se numeste limita superioara de explozie. c. presiunea se dubleaza. D . Spre a obtine numere intregi. N – limite inferioara sau superioare de explozie ale componentilor din amestecul considerat Limitele de explozie nu au o valoare constanta. cunoscand mai intai compozitia lui procentuala gasita cu ajutorul analizei. Pentru exemplificare sa luam cel mai simplu caz de combinatie. presiunea la care este supus amestecul exploziv si capacitatea de oxidare a hidrocarburilor. C. concentratia de detonatie. Dar fiecare atom de aluminiu este trivalent. Posibilitatea formarii lor depinde de proprietatile chimice ale elementelor si de conditiile exterioare. arderea si explozia nu poate avea loc datorita lipsei de aer. Concentratia amestecurilor detonate difera de cele de explozie. Facand o astfel de impartire gasim pentru carbon 0.n – continutul in procente de volum al fiecarui component din amestecul considerat A. iar oxigenul bivalent. la care viteza de propagare a flacarii este cuprinsa intre 1000 si 4000 m/s. L reprezinta concentratia in procente. d .8% C. pe cand in molecula se afla un numar intreg de atomi. Aflarea formulei chimice a unei combinatii poate fi insa deseori simplificata cunoscand valenta elementelor componente. Astfel. amestecul fiind prea bogat. Greutatile atomice corespunzatoare sunt egale cu 12 si 35. formata din atomoo a doua elemente diferite si anume aluminiu si oxigen.Concentratia maxima a gazelor. Dar aceste valori sunt fractiuni zecimale. Aluminiul este trivalent. deci pentru a obtine 6 valente sunt necesari doi atomi de aluminiu. care este tetraclorura de carbon (CCl4). + n A B C N in care. de exemplu de fundul tevii. Prin urmare numarul lor total pentru aluminiu trebuie sa fie egal cu numarul total pentru oxigen. Limitele inferioare si superioare de explozie. publicate in literatura de specialitate sunt determinate la temperatura normala (20ºC) si la presiunea atmosferica. la care explozia mai este inca posibila. pentru a gasi numarul de atomi al fiecaruia din elementele ce intra in componenta compusului chimic. Intervalul (zona) dintre limita inferioara si superioara de explozie se numeste interval de explozie si are un rol determinat in stabilirea pericolului de incendiu si de explozie. Ecuatii si formule chimice Pentru a intelege ecuatiile chimice trebuie sa se cunoasca mai intaii modul de a determina formulele chimice ale substantelor. De aceea. determinarea formulei chimice a unui compus oarecare s-a putu face usor. Presiunea in zona reactiei in amestecurile de gaze. In mod asemanator se determina formula chimica si a altor compusi cu un numar mai mare de elemente chimice. Din insasi notiunea de valenta decurge ca atomii care intra intr-o combinatie chimica nu pot avea valente libere.. In unele situatii. Este evident ca cut cat greutatea atomica a elementului este mai mare. in tevi cu diametre mici si lungimi suficient de mare. de exemplu la fundul tevii. Limitele de explozie ale amestecurilor explozive formate din mai multe substante se calculeaza cu formula: L = _____100_____ a + b + c . concentratia de detonatie a amestecului de hidrogen cu aer este cuprinsa intre 27 si 35% hidrogen. Aceasta inseamna ca numarul comun de valente trebuie sa fie egal cu 6.. B.. Odata cu stabilirea greutatilor atomice ale elementelor. cu atat mai mic va fi numarul atomilor din molecula pentru o anumita compozitiei procentuala a compusului. De exemplu.. trebuie sa impartim numarul procentual la greutatile atomice corespunzatoare. de un obstacol. respectiv la 0. 92. De exemplu. de un obstacol. presiunea se dubleaza. cea mai simpla formula a combinatiei aluminiului cu oxigenul va fi Al2O3. Pe timpul detonatiei descompunerea substantelor se face atat de rapid incat gazele care se degaja se destind in insasi masa substantei dand nastere la presiuni si temperaturi foarte ridicate. Concentratia amestecurilor detonante difera de cele de explozie. Detonatiile se caracterizeaza prin unda soc insotita de o reactie chimica ce se intretine singura. Cifrele capatate (inmultitori atomici) 1 si 4 ne dau direct numarul de atomi din fiecare element in formula compusului examinat. 8. Detonatia Detonatia este denumita si explozia produsa. Cea mai mica cifra care se imparte fara este la 3 si 2 este 6.2% Cl.. in general. Din aceasta cauza combinatia Al2O3 dedusa mai . Sub limita inferioara de explozie nu poate sa produca o explozie din cauza excesului de aer. Nu toate combinatiile posibile din punctul de vedere al valentei exista insa si in realitate. b.. impartim ambii factori la cel mai mic dintre impartim ambii factori la cel mai mic dintre ei. La lovirea frontala a undei de detonatie. Capitolul XVII Reactii chimice 1.65.65 si pentru clor 2. creste de aproximativ 50 ori fata de presiunea initiala. Astfel una din combinatiile carbonului cu clorul are urmatoarea procentuala: 7. a vaporilor sau a prafului in aer. a. deoarece amestecurile explozive sunt inflentate de factori ca: temperatura mediului amibiant.5.

pentru stabilirea unei formule dupa valente sunt necesare si alte date suplimentare. exista in realitate. intrucat ar duce la sintetizarea acidului acetic din metan si bioxid de carbon. Daca procesul este izoterm si presiunea se mentine constanta atunci: ∆Z = ∆H . Reactiile pentru care ∆Z are valori negative (∆Z < O) sunt considerate realizabile termodinamic. Un exemplu de acest tip il constituie reactiile de formare a acidului cianhidric din metan si amoniac: . Reactiile chimice se noteaza cu ajutorul ecuatiilor chimice. De exemplu pentru stabilirea formulei acidului azotic care consta din N. Energia libera sau potentialul izobar (Z) al unui sistem este egal cu energia totala (H) minus energia legata (TS). Reactiile. Echilibrul termodinamic Asa cum s-a mai amintit mai sus nu toate reactiile posibile au loc in realitate. se constata practic ca sunt realizabile si reactii pentru care ∆Zº > O. deoarece ele nu arata numai numarul atomilor fiecarui element din molecula. iar cele in care ∆Z are valori pozitive (∆Z > O) sunt imposibile. nu exista. ceea ce s-a facut in exemplul de fata in scopul de a ne obisnui cu un anumit rationament. Daca atomul pentavalent al azotului nu este legat direct de hidrogen. Cum. 2. egalizandu-i. este irealizabila din punct de vedere termodinamic intrucat ∆Zº = + 85. de obicei. dar mai mic decat 10 kcal/mol. deoarece magneziul nu se combina cu hidrogenul. in care in partea stanga se scriu formulele tuturor substantelor ce intra in reactie. T – temperatura sistemului. Din proprietatile chimice ale acidului azotic se stie ca el contine numai un atom de azot si unul de hidrogen si ca acesti atomi nu sunt legati direct intre ei. Astfel pentru reactia: CH4 + CO2 → CH3 – COOH. Deoarece atomul de oxigen este bivalent. Chimia organica. oxigenul bivalent. In fata fiecarei formule se pune un coeficient care arata cate molecule din substanta data intra in reactie sau rezulta. reactiile pentru care ∆Zº > 10 kcal/mol sunt practic imposibile. ci si felul in care acestia sunt legati unul de altul. in timp ce MgH2 care putea fi dedusa in acelasi fel. foarte interesanta din punct de vedere practic. Formulele structurale dau o idee mai completa asupra substantei examinate decat cele obisnuite. la atomul de azot se pot asocia doi atomi de oxigen in intregime si al treilea numai cu o legatura. unde formulele sunt mai complexe. Marimea Z depinde de proprietatile reactantilor si starea lor termodinamica. Principalul criteriu de apreciere a posibilitatii termodinamice de efectuare a reactiei este variatia energiei libere (∆Z). Deoarece in termodinamica nu intervine timpul. este vorba de variatiei energiei libere standard ∆Zº (la presiune atmosferica si temperatura de 25ºC si nu de variatia energiei libere totale). este in intregime construita pe baza formulelor structurale. iar in partea dreapta acelea ale produselor rezultate. Scaderea potentialului izobar in aceste reactii acopera cresterea lui pentru prima reactie si procesul global poate avea loc cu scaderea lui ∆Z. de aceea ea este o diferenta totala. in care ∆Z are valori pozitive se pot insa realiza daca au loc simultan cu alte reactii in care ∆Z < O. hidrogenul monovalent) este nevoie de anumite indicatii in plus. Ecuatia chimica reprezinta o ecuatie. care serverste pentru evitarea greselilor la notarea chimica a reactiilor mai complicate.97 kcal/mol. atunci el trebuie sa fie legat cu toate valentele de oxigen. Drept exemplu sunt redate mai jos taote stadiile de stabilire a ecuatiei reactiei dintre oxidul de aluminiu si acidul sulfuric: a) Se scriu in partea stanga a ecuatiei formulele tuturor substantelor care intra in reactie: Al2O3 + H2SO4 → b) Se noteaza compozitia substantelor rezultate dom reactie netinand seama initial de valente: Al2O3 + H2SO4 → Al | SO4 + H | O c) Se controleaza formulele substantelor rezultate dupa valenta elementelor: AL2O3 + H2SO4 → Al2 (SO4)3 + H2O d) Se controleaza numarul atomilor fiecarui element in ambele parti ale ecuatiei.T∆S unde: ∆H – variatia entalpiei sistemului (efectul termic total). prin punerea coeficientilor respectivi in fata formulelor: Al2 + 3 H2SO4 → AL2 (SO4)3 + 3 H2O Se intelege de la sine ca nu este necesara transcrierea fiecarei ecuatii de patru ori. O si H in afara de cunoasterea elementelor (azotul pentavalent. In cazul cand combinatia contine trei sau mai multe elemente diferite. ci raspunde numai la intrebarea cat de departe se gaseste sistemul studiat de starea de echilibru. termodinamica nu se ocupa de viteza cu care decurge procesul. Daca coeficientul este egal cu unitatea el nu se mai scrie. ∆S – varitia entropiei sistemului. La acest al treilea atom de oxigen ramane o valenta libera la care se asociaza hidrogenul monovalent.sus.

In unele cazuri in urma efectuarii unei reactii nu se obtin substantele care ar trebuie sa se formeze la temperatura.8 – 10. reactia nu se produce. preluarea caldurii de reactie in asemenea cazuri se face prin generare de abur. 220 . sunt exoterme.). H2O(g) si HN3 din elemente (oxigenul fiind un element. Cu ajutorul acestei reguli se poate calcula efectul termic al reactiilor care sunt greu de efectuat intr-un calorimetru. Reactiile insotite de o marire a numarului de molecule.230ºC in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena etc. se poate vorbi si de stabilitatea sau nestabilitatea termodinamica a substantelor. si cu ajutorul lubrifiantilor care ajuta la invingerea frecarii. Substantele pentru care la formarea lor din elemente ∆Zº < O sunt stabile. Cinetica reactiei In practica reactiile ajung rareori la echilibru. efectul termic al reactiilor se poate calcula cu ajutorul caldurilor de ardere ale reactiilor in locul caldurilor de formare. cum sunt disocierile si depolimerizarile sunt endoterme. In afara de catalizator.180ºC in cazul sintezei clorurii de vinil din acetilena.[A]. Viteza de reactie este proportioanala cu concentratia reactantilor si este data de relatia clasica: r = k. formarea apei nu are loc. In practica. din cauza ca reactia dorita are o viteza neglijabila. In locul reactiei dorite se produce o alta relatie. Intr-un sistem neizolat insa.[B] . desi conditiile pentru efectuarea ei nu sunt favorabile.98 kcal/mol – sunt caldurile de formare ale NO.6 + 3/2 (. in al doilea caz trebuie modificata viteza de reactie. Existenta unei bariere de energie care se opune decurgerii procesului confera inertie substantelor chimice. finite – Σ (Hform) prod. In general se poate spune ca reactiile insotite de o diminuare a numarului de molecule. Variatia entropiei sistemului ne indicia directia de realizare a procesului. iar cele in care ∆H are valori pozitive se produc cu absorbtie de caldura (reactii endoterme).130 kcal/mol (favorabila termodinamic) Dar cu toata valoarea negativa mare a lui ∆Z. In primul caz trebuie modificate conditiile de reactie. deoarece aceste marimi depind de starea initiala si finala a sistemului.12 kcal/mol unde: 21. reactiile pot avea loc si cu scaderea entropiei. reactia poate sa nu aiba loc: 1) din cauza apropierii de starea de echilibru chimic si 2) din cauza inhibarii. In cazul substantelor organice. Catalizatorul actionand asupra procesului nu poate schimba insa valoarea lui ∆Z sau ∆Zº. Principalii factori care influenteaza cinetica proceselor sunt: temperatura. polimelizare. Astfel. alaturi de posibilitatea sau imposbilitatea reactiilor. De aceea. 3.54. concentratia reactantilor si mai ales catalizatorii. ceea ce in marea majoritate a cazurilor justifica insasi existenta multor compusi. 6 . reactia inhibata poate fi amorsata. Reactiile in care ∆H are valori negative sunt reactii care au loc cu degajare de caldura (reactii exoterme). Astfel. aceasta luand adeseori un caracter exploziv. cum se intampla practic in realitate. presiunea si concentratia data. caldura sa de formare este egala cu zero). aceasta inseamna ca trebuie invinse piedicile care stau in calea ei.57. De aceea. Astfel se explica de ce prelucrarea caldurii de reactie in multe procese chimice trebuie sa se faca la un nivel de temperatura la care reactia se amorseaza (160 . Dar este suficient se sa introduca un catalizator adecvat pentru ca procesul sa decurga cu viteza mare pana la capat. Considerentele de mai sus privind variatia energiei libere sunt valabile si pentru reactiile de formarea compusilor din elemente. De aceea trebuie sa se faca deosebire intre caldura care serveste ca impus necesar inlaturarii si inhibarii in multe procese exoterme ce pot fi inhibate si intre caldura care se degaja in timpul procesului. cu toate ca pentru reactia: H2 + ½ O2 = H2O la temperatura de 25ºC si 1 atmosfera ∆Z < O. Astfel pentru reactia de oxidare a amoniacului: HN3 + 5/4 O2 = NO + 3/2 H2O (g) efectul termic al reactiei (caldura de reactie) este: ∆H = [21.CH4 + NH3 → HCN + 3H2∆Zº = + 34 kcal/mol (imposibila termodinamic) CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3H2O ∆Zº = . ca de exemplu reactiile de aditie. toti factorii care maresc viteza de reactie produc in acelasi timp o crestere a conversiei ce se realizeaza intr-un timp mai scurt decat cel necesar echilibrului. presiunea. Variatia entalpiei sistemului sau efectul termic total al reactiilor chimice este egal cu suma algebrica a caldurilor de formare ale reactantilor. Aceasta problema care este de domeniul cineticei de reactiei este asamanatoare problemei invingerii frecarii care impiedica miscarea in sistemele mecanice.57. gradul de conversie depinzand de mult factori. init. dintre care in primul rand de viteza reactiei de care se ocupa cinetica chimica. pe cand cele la care ∆Zº > au tendinta de descompunere.98) + 0] = .8)] – [(-10. deci cu suma caldurilor de formare din elemente ale produsilor de reactie minus suma caldurilor de formare ale produsilor initiali: ∆H = Σ (Hform) prod. De aici rezulta ca gradul de conversie depinde nu numai de conditiile de echilibru ci si de viteza diferitelor reactii si deci si de durata procesului.

Presiunile inalte capata din ce in ce mai multa importanta in industrie. la crearea unor metode principal noi in tehnologia chimica si la posibilitatea utilizarii drept materii prime a multor gaze. Influenta temperaturii asupra vitezei de reactie in relatia r = k. diluarea cu gaz inert nu este de dorit. Dimpotriva metoda de contact pentru acid sulfuric este un caz de cataliza eterogena. folosirea presiunilor inalte favorizeaza procesul. In cazul reactiilor care au loc discontinuu. iar cele inalte favorizeaza reactiile endoterme (in special disocierile). Influenta presiunii asupra randamentului reactiei este evidenta. Chimistul catalizei omogene isi gaseste explicatia in teoria combinatiilor intermediare. De exemplu daca tot sistemul gazos sau sub forma unie solutii vom avea cataliza omogena. Tinand seama de faptul ca multe reactii in sinteza organica decurg cu micsorare de volum. unor faze diferite. este viteaza reactiei atunci cand concentratiile reactantilor sunt egale cu unitatea si este o marime care permite compararea vitezelor diferitelor reactii. Catalizatori Catalizatorii sunt substante care schimba viteza reactiei ramanand ei insisi neschimbati din punct de vedere chimic. actiunea catalizatorului din punct de vedere formal este analoga cu variatia temperaturii. Rezultatul grabirii reactiei cu ajutorul incalzirii este legat inevitabil de deplasarea echilibrului sistemului dupa principiul lui Le Chatelier. La reactiile continui. de la reactii care au loc practic instantaneu. iar cele mai joase ating circa 10 -3 mm Hg (la fabricarea penicilinei). In timp ce printr-o ridicare de temperatura se comunica sistemului de energie din exterior. minute. deoarece efectul dilutiei este asemanator cu efectul provocat de scaderea presiunii totale. iar cele mai joase in jurul a . Dupa cum reiese din definitie. reactia are loc prin intermediul bioxidului de azot astfel: O2 + 2 NO → 2 NO2 2 NO2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 + 2 NO On afara de importanta ei chimica. temperaturile joase favorizeaza reactiile exoterme (diferite sinteze). O problema importanta in cazul reactiilor exoterme in industrie este eliminarea caldurii de reactie. In anumite conditii de lucru de exemplu in prezenta catalizatorilor. 4. sau prin evaporarea unei cantitati din solventul lichid utilizat si recircularea lui inapoi in reactie.140ºC (la separarea etilenei din gazele de piroliza). ramanand insa neschimbata situatia de echilibru. Metoda camerelor de plumb de fabricare a acidului sulfuric face parte din aceasta grupa. catalizatorul nu adauga nici o cantitate de energie. exista in fond o deosebire principiala intre aceste doua influente. deoarece catalizatorul solid grabeste aici reactia dintre substantele gazoase.[B] nu apare decat in ceea ce priveste valoarea constantei de viteza k. Din cele expuse rezulta ca un catalizator se intrebuinteaza atunci cand trebuie atins cat mai repede echilibrul termodinamic in conditiile unor temperaturi cat mai joase. cu reactii care dureaza ore sau zile (de exemplu reactia de polimelizare a butadienei in prezenta metalelor alcaline) si uneori un timp mai lung. In organismul plantelor si animalelor se gasesc asa numitele „enzime”: substante organice cu constitutie complexa care joasa rolul de catalizatori in diversele procese vitale. De aceea pentru reactiile care decurg cu micsorare de volum. ore) pe unitatea de volum de reactor sau volum de catalizator exprimat in litri sau metri cubi. conform principiului lui Le Chatelier. In primul caz atat substantele din reactie cat si catalizatorul apartin uneia si aceleasi faze. Procesul in absenta catalizatorului decurge dupa reactia: O2 + 2 H2SO3 → 2 H2SO4 In prezenta catalizatorilor de oxizi de azot. daca reactia este insotita de o micsorare a volumului. cataliza omogena are si o importanta biologica imensa. Este evident ca aceste conditii extreme nu se pot realiza decat in cazuri exceptionale. lichide si solide care nu-si gaseau aplicatii practice. in cazul al doilea. deoarece altfel n-ar ramane neschimbat dupa sfarsitul reactiei. gradul de conversie creste cu marirea presiunii. chiar la temperatura ordinara. In conformitate cu principiul echilibrului termodinamic al lui Van`t Hoff. diluarea cu gaz inert mareste gradul de conversie al reactiei. caldura de reactie poate fi evacuata si prin diluarea amestecul de reactie cu unul din reactanti. Si intr-un caz si in altul se observa o schimbare a vitezei de reactie. Totusi. care variaza in proportii apreciabile cu temperatura (poate capata valori duble sau triple pentru variatii de circa 10ºC). Constanta de viteza a reactiei sau viteza specifia k. Pentru exemplificare se ia metoda camerelor de fabricare a acidului sulfuric. Cele mai frecvente temperaturi intrebuintate in industria chimica sunt in jurul a 1400ºC (la fabricarea acetilenei din metan). Prin actiunea unui catalizator se grabeste stabilirea starii de echilibru a sistemului. Astfel. daca reactia este insotita de cresterea presiunii si invers. In general aparatura pentru temperaturi care depasesc 600 – 700ºC si pentru presiuni mai mare de 500 at este greu de realizat. Viteza reactiilor se masoara in grame sau moli produs reactionat in unitatea de timp (secunde. Cele mai inalte presiuni utilizate variaza intre 1000 si 2000 at (la polimerizarea etilenei).unde: [A] si [B] sunt concentratiile substantelor respective. echilibrul poate fi atins la timpuri finite (curba punctata). Toata gama proceselor catalitice poate fi redusa la doua cazuri generale: cataliza omogena si eterogena. conducand in acelasi timp la micsorarea dimensiunilor reactorului si la imbunatatirea transmisiei de caldura. . Variatia vitezei de reactie cu timpul poate fi reprezentata printr-o curba in care valoarea vitezei tinde asimptotic catre zero (in apropiere de echilibru). Viteza diverselor reactii chimic variaza in limite foarte largi. Gazul iner deplaseaza de asemenea echilibrul.[A]. Alicarea presiunilor inalte a dus la nasterea unor ramuri noi in industria chimica. eliminarea caldurii poate fi influentata numai prin marirea suprafetei de transfer. dimpotriva la cresterea volumului.

Un rol importanta il joaca: viteza de curgere a celor doua fluxuri. La temperaturi intre 1400 – 1600ºC predomina reactia de formare a acetilenei dupa ecuatia 2CH4 → C2H2 + 3H2. hidrogenul. Cea mai mare dezvoltare au capatat procedeele de ardere partiala. Din punct de vedere energetic acclerarea reactiilor prin cataliza are loc prin scaderea energiei de activare. Procedeele de fabricatie a acetilenei din metan se caracterizeaza prin modul in care s-a rezolvat problema transferului rapid al cantitatii mari de caldura ce trebuie data. sunt procedee de ardere partiala. iar cei metalici prin reducerea oxizilor respectiv cu hidrogen. negrul de fum. De exemplu. Datorita ei se formeaza pe suprafata care reactioneaza. Dat fiind ca procesele de descompunere termica sunt reactii endoterme.In chimistul catalizei eterogene rolul cel mai important il joaca adsorbtia. In afara de reactiile aratate mai sus. pentru a obtine conversii ridicate in acetilena este necesara „inghetarea echilibrului”. Un factor incomparabil mai important este insa cresterea activitatii chimice a moleculelor adsorbite in comparatie cu starea lor obisnuita. de ardere incompleta si completa. adica aproape la jumatate. Conform aceluiasi procedeu de „cracare autoterma” se poate obtine si etilena din fractiuni petroliere. divizarea fluxurilor in jeturi. din aceeasi materie prima. Avand in vedere ca la temperaturi ridicate si timpi de reactie mai mari are loc descompunerea acetilentei in elemente dupa reactia C2H2 → 2C + H2. utilizarea unui dispozitiv de distributie si reducere a vitezei fluxului de gaze formate si realizarea unui bloc de distributie a flacarii. In cazul descopunerii metanului. procedee de ardere partiala (autoterme) si procedee cu arc electric. O parte din procedeele de fabricatie a acetilenei din metan si toate procedeele de fabricatie a negrului de fum. Ritmul de crestere al productiei de acetilena.). in care descompunerea termica a unei parti din metan are loc datorita caldurii furnizate de arderea altei parti. Cu toate ca pentru a explica mersul catalizei eterogene se recurge de obicei la teoria simpla a activarii moleculelor pe suprafata catalizatorului. In special catalizatorii metalici spongiosi sunt extrem de reactivi putandu-se aprinde in contact cu aerul. in cazul procesului de ardere partiala trebuie luate in consideratie si urmatoarele reactii exoterme. Prin descompunerea termica a metanului se obtin de asemenea o serie de produse care stau la baza industriei petrochimice si anume: acetilena. scade in prezenta aurului la 25 kcal/mol. principala problema este realizarea rapida si uniforma a transferului unei cantitati apreciabile de caldura. In cazul procedeelor de piroliza prin ardere partiala. catalitica. Prepararea catalizatorilor nu este lipsita de pericol de incendiu. Din acest punct de vedere se cunosc procedee de piroliza in cuptoare cu recuperare de caldura (regenerative). ceea ce duce implicit la accelerarea reactiei. energia de activare a procesului descompunerii acidului iodhidric in elemente care reprezinta 44 kcal/mol. reformare etc. Capitolul XVIII Procese chimice cu pericol de incendiu 1. unghiul de intalnire al celor doua fluxuri (care nu trebuie sa fie mai mic de 90ºC). care furnizeaza caldura necesara descompunerii unei parti din metan: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 CH4 + 2O2 → CO2 + 2H2O Dispozitivele de amestecare a metanului cu oxigenul pot fi separate sau pot constitui acelasi agregat cu reactorul propriu-zis. Aceasta este impus de nivelul ridicat de temperatura necesar pentru a obtine conversii convenabile in produsele dorite. Important este ca durata de ramanere a amestecului de gaze in acest dispozitiv sa fie mai mic decat perioada de . Un rol important in procesele catalitice il au metodele de preparare a catalizatorilor. problema transferului de caldura si a „inghetarii echilibrului” are o serie de aspecte particulare. multi savanti admit existenta pe suprafata catalizatorului a unor hidrati sau oxizi foarte nestabili a caror formare si descompunere ulterioara duce la acclerarea reactiei. Procese de descompunere termica Principalele surse de hidrocarburi pure si fractiuni petroliere pentru industria petrochimica sunt produse rezultate din procese de descompunere termica si catalitica a fractiunilor de titei (cracare termica. O activitate catalitica inalta se observa numai la o structura spongioasa si nestabila a suprafetei catalizatorului. Astfel catalizatorii de tipul oxizilor se prepara de obicei prin deshidratarea hidratilor corespunzatori sau prin descompunerea sarurilor azotice. cu formare de negru de fum si hidrogen. Realizarea unui transfer rapid si uniform de caldura este legata de amestecarea celor doi componentii gazosi: metanul si oxigenul. reactiile care au loc sunt: CH4 → C + 2H2 2CH4 → C2H2 + 3H2 C2H2 → 2C + H2 La temperaturi sub 1000ºC are loc conversia totala a metanului in elemente conform reactiei CH4 → C + 2H2.

oxid de carbon. Descompunerea ei poate avea loc fara a fi necesara o amestecare a gazului cu oxigen sau aer. cat si prin descompunerea oxidului de carbon in carbon si bioxid de carbon dupa reactia: 2 CO → C + CO2 Suspensiile de negru de fum formate se pot colecta chiar din flacara. In ceea ce priveste pericolul pe care il prezinta acetilena. este exoterma. Gazele de reactie care parasesc arzatorul la 1600ºC sunt racite rapid la 80ºC printr-o ploaie directa de apa. pe baza caldurii reactiilor exoterme de ardere a metanului. Gazele saturate cu apa mai contin o suspensie fina de carbune (ciraca 0. izolata de exterior printr-un invelis cald de bioxid de carbon incolor. Un front mai mult sau mai putin uniform al flacarii se poate obtine cu ajutorul unei mari diversitati de tipuri de amestecatoare. acesta este bine cunoscut. De aceea concentratiile mai mari de 12% nu sunt admise in nici un punct al instalatiei. iar timpul de contact este in acest caz mai mare. cu mai multe jeturi turbionare. in miezul flacarii. Reactia de descompunere a acetilenei.inductie necesara initierii reactiei de ardere la temperatura de amestecare si la un anumit raport oxigen/metan. Proprietatile negrului de fum depind de modul in care se realizeaza descompunerea. In lipsa de aer si la rece acetilena nu prezinta pericol la presiunea atmosferica. intercalata in zona de ardere incompleta. care pot scadea temperatura de explozie pana la 250 – 300ºC. In aceasta zona se mai gasesc si urmatoarele gaze: metan. permitand o mare economie de energie calorica. trebuie evitate variatiile de debit ale gazelor. pentru a evita exploziile in dispozitivul de amestecare sau pe liniile de alimentare. azot si portoxid de azot. carbune activ etc. Descompunerea acetilenei are loc printr-o reactie exoterma cu dezvoltarea unei cantitati mari de energie (54 kcal/mol). etan. imediat dupa iesirea lor din arzator. cu ejectoare etc. . pentru ca arderea sa nu aiba loc in dispozitivul de amestecare. descompunerea acetilenei. O solutie de 20% se incalzeste fara vreo influenta exterioara datorita puternicei tendinte de polimelizare. Grosimea flacarii si distanta la care incepe sa se formeze negrul de fum variaza in mica masura cu viteza de curgere a gazului. in prealabil comprimata la 2 at. hidrogen. Intercalarea unei suprafete metalice in zona de ardere incompleta din flacara. Metoda cea mai raspandita in industrie este descompunerea termica prin incalzire indirecta la 800ºC. pentru a volatiliza substantele organice reziduale.2 g/m3) si sunt trimise dupa filtrare in instalatia de separare a acetilenei. Triacetilena este si mai periculoasa. pentru prevenirea descompunerii acetilenei a fost gasita eficace diluarea cu azot. In procedeul de fabricare a acetilenei prin descompunerea metanului in arc electric pericolul exploziilor este legat de prezenta in gaze a acetilenelor superioare. negru de fum de disociere si negru de fum de explozie. iar temperatura creste pana la 3000ºC. Ea se explica prin faptul ca atomii de carbon tind sa se combine pentru a forma carbon conform reactiei C2H2 → 2C + H2. asigurand staturarea cu vapori de apa se micsoreaza eventualitatea unei explozii.05 – 0. asezate in directii perpendiculare. Pe langa conditia de mai sus. Descompunerea acetilenei este favorizata de prezenta unor catalizatori ca: oxizi metalici. Dicetilena concentrata se gaseste in conditii de descompunere (spre deosebire de acetilena) chiar si in vid. De asemenea. negru de fum de canale. suprafata metalica mentine carbunele la o temperatura suficient de inalta. bioxid de carbon. Prin descompunerea termica a metanului sau a unor produse petroliere lichide se obtine negrul de fum. fie printr-un mare numar de tuburi ceramice cu diametru mic (15 mm). prin depunerea lor pe o suprafata metalica. sau din gazele de ardere interioara. ca de exemplu. Temperatura optima pentru aceste doua scopuri este de 500ºC/ Procedeul de fabricare a negrului de fum prin disocierea termica a metanului in cuptoare este analog cu procedeul de fabricare a acetilenei prin combustia incompleta a metanului in amestecul de gaze variaza in jurul a 20%. spre deosebire de cea a metanului. Aprinderea ulterioara a gazelor acumulate in reactor poate duce la explozia acestuia. hidroxid de fier (rugina). Ea poate sa se descompuna la presiuni normale. In amestec cu aerul si prin incalzire si in special dupa comprimare la presiuni peste 3 at. in care dispersia flacaroo se face fie printr-un numar mare de canale. Negrul de fum de explozie. initiind cu o scanteie electrica. Presiunea produsa prin descompunerea acetilenei este in medie de 12 ori mai mare decat presiunea initiala a gazului. metalul si oxigenul se incalzesc la circa 450ºC si sunt trecute cu o viteza suficient de mare pentru a realiza o curgere turbulenta (120 – 140 m/s) printr-o camera de amestecare si apoi printr-un arzator constituit dintr-un bloc de distributie ceramic. se fabrica. Se pare ca prezenta descompunerii acetilenei. provoaca depunerea si racirea suspensiilor de carbon formate. In instalatiile industriale. De asemenea. Raportul oxigen/metan este de 0.48. negru de fum colectat in gaze de ardere. hidrogen si hidrocarburi. viteza fluxului de gaze trebuie sa fie intotdeauna mai mare decat viteza de propagare a flacarii. chiar diluata pana la 12% cu acetilena. Formarea carbunelui are loc prin descompuneri termice. Se cunosc astfel: negru de fun colectat in flacara. Conducerea acestor fabricatii necesita insa un control riguros al amestecului de gaze datorita pericolului de formare a amestecurilor explozive. De asemenea se poate aplica si la acetilena arderea incompleta in flacara sau in cuptor. Pe de alta parte. se datoreste incandescentei particulelor solide de carbon. in special in momentul comprimarii sale. cu fanta. care pot duce la stingerea flacarii. Pentru amorsarea acestui proces este necesara o anumita enegie. acetilena se descompune cu explozie. Totusi descompunerea acetilenei nu se produce niciodata spontan. Ea necesita insa indepartarea caldurii in reactie. Capacitatea de a se descompune face ca acetilena la presiuni ridicate sa devina foarte periculoasa. care poate fi introdusa in gaz sub forma de energie termica (o ridicare a temperaturii) de energie mecanica (printr-o izbitura violenta) sau de energie chimica. pentru a favoriza reactia mai inceata de formare a carbunelui. Zona intermediara luminoasa.

Gazele de ardere care ies din cuptor. Reactiile de oxidare cele mai des intalnite sunt arderile. 2. Orice scurgere de produs in interiorul cuptorului. Procese de oxidare Prin procese de oxidare se inteleg in general acele reactii in care se introduce oxigen in molecula unei substante organice. Deteriorarea tevilor este explicabila avand in vedere conditiile grele in care functioneaza. Pericolul de incendiu este legat de prezenta unor fractiuni petroliere lichide sau gazoase la temperaturi ridicate. descompunerea termica are loc in cuptoare tubulare incalzite cu gaz metan la temperaturi care ating 800 . in care substanta organica este oxidata complet pana la bioxid de carbon si apa. datorita incalzirii neuniforme a tevilor in diferite zone ale cuptorului provoaca slabirea materialului. Cea mai buna metoda pentru a evita amestecurile explozive cu aerul consta in tasarea negrului de fum ori de cate ori aceasta este posibil. precum si actiunea oxidanta a gazelor arse micsoreaza rezistenta mecanica a tevilor si provoaca uzura lor. dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CO + 2H2 Se considera reactii de oxidare si reactiile in care nu are loc introducerea de oxigen in molecula. care permit separarea unor compusi intermediari de mare insemnatate. In plus.850ºC (in cazul pirolizei benzinei) si presiuni pana la 50 – 60 at (in cazul cracarii termice). In industria chimica se aplica insa reactiile de oxidare incompleta.1100ºC in zona de radiatie). fiind produse ale unei arderi incomplete. Din aceasta cauza instalatia lucreaza sub presiune. Astfel alcoolul metilic poate fi hidrogenat la formaldehida: CH3OH → CH2O + H2 Aceasta reactie poate avea loc si in urma unei oxidari partiale: CH3OH + ½ O2 → CH2O + H2O Marea majoritate a reactiilor de oxidare sunt reactii exoterme ce degaja cantitati insemnate de caldura (∆Hº are valori numerice negative apreciabile). ci numai eliminarea de atomi electropozitivi (atomi de hidrogen). . Pentru a evita prin toate mijloacele formarea de amestecuri explozive cu aerul. dupa reactia: CH4 + O2 → CH2O + H2O sau cu formare de oxid de carbon si de hidrogen (gaz sinteza). inainte de oprirea instalatiei cuptoarele se pun in regim de ardere completa fara exces de aer pentru a asigura umplerea sistemului cu gaz inert. tensiunile termica care apar in materialul tevilor. Combustia sa provoaca o degajare abundenta de oxid de carbon. sau cracarea fractiunilor grele in scopul obtinerii benzinei. prezinta un pericol de explozie in cazul intrarii in sistem. provoaca o aprindere intensa care poate duce la deformarea tevilor si chiar la deteriorarea constructiei cuptorului. actiunea corozica a produsului din tevi. De asemenea el formeaza amestecuri explozive cu aerul ce se poate aprinde in prezenta unei flacari. Temperaturile ridicate din interiorul cuptorului (1000 . direct in zona focurilor. Astfel prin oxidarea incompleta a metanului se obtine alcool metilic dupa reactia: CH4 + ½ O2 → CH3OH De asemenea oxidarea acetaldehidei la acid acetic are loc dupa reactia: CH3 – CHO + ½ O2 → CH3 – COOH Prin oxidarea directa a etilenei se formeaza in faza gazoasa oxid de etilena: CH2 = CH2 + ½ O2 → CH2 – CH2 \ / O iar in faza apoasa se formeaza glicol dupa reactia: CH2 = CH2 + ½ O2 + H2O → CH2 – CH2 | | OH OH Oxidarea incompleta a metanului poate avea loc si cu eliminarea simultana a doi atomi de hidrogen cu formare de formaldehida. In celelalte procese de descompunere termica cum sunt: piroliza fractiunilor petroliere pentru fabricarea etilenei. Negrul de fum este periculos caci se aprinde cu usurinta.

cat si pentru eliminarea caldurii de reactie. La oxidarile in faza lichida se poate intrebuinta atat oxigen. In general la presiunea si temperatura ordinara. timp de contact si raportul oxigen-hidrocarburi. posibilitatea de izolare a produsilor intermediari de oxidare este limitata intr-o zona ingusta de temperatura. pentru a nu se dilua produsele de reactie cu azot. In faza gazoasa. in acest cazm gazele reziduale ce contin oxigen in exces. La concentratii care depasesc 50 g naftalina la 1 m3 aer exista riscuri mari de explozie. apa oxigenata etc. zona concentratiilor explozive este de 3 – 29% pentru etilena-aer si 3 – 80% pentru oxid de etilena aer. Se lucreaza fie sub limita inferioara de aprindere. Alte ori se utilizeaza excese mari de aer sau oxigen pentru a fi sub limita inferioara de aprindere. Astfel in cazul oxidarii etilenei la oxid de etilena. de 5 – 8 ori mai mari decat cantitatea teoretica de oxigen. Caldura ce se degaja in timpul reactiilor de oxidare trebuie preluata prin racirea reactorului. Alteori cand procesul nu permite folosirea directa a apei se utilizeaza un alt agent de racire cum ar fi: difil. substante puternic explozive. ceea ce permite totodata separarea usoara a produselor de reactie prin condensarea aburului. fie pentru a da anhidrica acetica. cat si agenti de oxidare care cedeaza oxigenul lor in timpul reactiei.02% dicloretan in amestecul supus oxidarii mareste randamentul in oxid ale etilena cu 10% in detrimentul formarii produsilor de ardere. Uneori. Din punct de vedere termodinamic. In acest domeniu de temperaturi se situeaza si temperaturile de autoprindere ale hidrocarburilor respective (650ºC in cazul metanului. Astfel la oxidarea acetaldehidei in acid acetic se formeaza intermediar acidul peracetic dupa reactia: CH3 – CHO + O2 → CH3 – COOOH Aceasta poate reactiona mai departe cu o noua molecula de acetaldehida. aceasta putand lua un caracter exploziv. In acest caz se face diluarea oxigenului cu abur. Printre cei mai utilizati sunt: hipocloriti. In cazul oxidarilor in faza lichida. 553ºC pentru xilen etc. Din aceasta cauza se prefera ca oxidarea sa se faca cu aer si nu cu oxigen. reactiile de oxidare in faza gazoasa sunt realizabile la temperaturi intre 400º si 700ºC. Pentru oxidarea in faza gazoasa se utilizeaza in general reactoare multitubulare cu catalizator solid. bioxid de mangan. datorita posibilitatilor mai mare de repartizare uniforma si de eliminare a caldurii de reactie.8ºC). Oxidarea se face la temperatura de 400ºC in prezenta oxizilor de azot drept catalizatori temperaturi de autoaprindere a amestecului metan-aer fiind de 650ºC. cum ar fi dicloretanul. bioxid de carbon si vapori de substanta organica sunt diluate cu azot la iesirea din zona de reactie. Pentru evitarea reactiei de oxidare completa (ardere) se recomanda intrebuintarea in cantitati forate mici a unor inhibitori. este necesar sa se evite formarea unor amestecuri explozive ale produsilor de reactie cu aerul. un pericol deosebit il prezinta formarea de peroxizi. conditiile de reactie nu trebuie sa permita formarea de amestecuri explozive. Astfel in cazul oxidarii naftalinei la anhidrica ftalica se lucreaza cu raporturi aer-naftalina 30/1 – 40/1. fie pentru a produce acid acetic: CH3 – CO – O – CO – CH3 + H2O CH3 – COOOH + H3 – CHO / anhidrida acetica \ 2 CH3 – COOH acid acetic . cupru. In acest fel creste atat productivitatea cat si posibilitatea preluarii caldurii de reactie. Totusi. in cazul oxidarii metanului la formaldehida se utilizeaza un raport metan/oxigen foarte mare (10/1 – 15/1).Efectele termice importante au si reactiile de oxidare ale hidrocarburilor olefinice sau aromatice. Cantitati de 0. In unele cazuri insa. lichizi sau solizi. Astfel in cazul formarii oxidului de etilena ∆H = . azotul din aer servind ca diluant al gazelor dupa reactie. iar la oxidarea naftalinei in anhidrica ftalica ∆H = . cand substanta organica supusa oxidarii este prea volatila (de exemplu oxidarea acetaldehidei cu punct de fierbere 20. raportul suprafata/volum al reactorului etc. In ultima vreme reactoarele multitubulare caracteristice proceselor puternic exoterme tind sa fie inlocuite cu reactoare cu catalizatorul in strat fluidizat. se foloseste agent drept oxidant oxigenul pur sau un ameste de oxigen si azot in raport de 1/1. argint. creste considerabil viteza de reactie. clorura de etil si tetraetilul de plumb in cazul oxidarii etilenei. Oxidarile in faza gazoasa se pot face cu aer. Avand in vedere ca se lucreaza cu amestecuri de vapori organici si aer sau oxigen. generandu-se in acest fel abur. Intrebuintarea catalizatorilor de oxidare gazosi (oxizi de azot. problema preluarii caldurii de reactie devine mai dificila. Proportia dintre reactanti trebuie astfel calculata incat amestecul sa se situeze in afara limitelor de explozie. greu de separat. de timpul de contact. saruri topite etc. Oxidarea in faza lichida permite un control mai riguros al reactiei.). In afara limitelor admise pentru conditiile de lucru se formeaza produsi de oxidare mai avansata sau chiar produsi de ardere.35 kcal/mol. saruri de cobalt) permite scaderea temperaturii de reactie cu 150 – 200ºC si cresterea diferentei pana la temperatura de aprindere spontana. amestecul situandu-se deasupra limitei superioare de aprindere care este de 15% metan in amestec cu aerul. exista si aici pericolul formarii amestecurilor explozive in gazele reziduale. care sa asigure o preluare rapida a caldurii de reactie in spatiul dintre tevi. Pentru a nu se forma amestecuri explozive.460 kcal/mol. clor) sau solizi (nichel. bicromati. concentratii in jurul a 10% oxigen determina compozitii in afara de zona de explozie pentru orice raporturi etilena/oxigen. De cele mai multe ori se utilizeaza pentru racire apa. 542ºC in cazul etilenei. deoarece folosind aerul ca agent oxidare au loc pierderi considerabile de substanta prin antrenarea ei de catre azotul din gazele reziduale. Pe langa pericolul formarii amestecurilor explozive de reactanti-aer. permanganat de potasiu. Odata cu cresterea temperaturii sistemului. fie deasupra limitei superioare. Exista doua procedee de oxidare: in faza gazoasa si in faza lichida. Exista o corelatie stransa intre temperatura. Pentru a se calcula compozitiile explozive se utilizeaza diagrame ternare care permit alegerea conditiilor de lucru pentru diverse raporturi dintre reactanti. Astfel. cu oxigen pur sau diluat in faza omogena sau eterogena in prezenta de catalizatori gazosi. Pe masura ce o cantitate mai mai de substanta organica trece in produsi de ardere. se utilizeaza oxigen pur in loc de aer.

cand acest raport este limitat de solubilitatea hidrogenului in substanta organica. In faza gazoasa. La concentratii ale hidroperoxidului de izopropilbenzen peste 40%. realizandu-se raporturi mari intre hidrogen si substanta organica. Olefinele trec prin hidrogenare in parafine corespunzatoare. 3. La hidrogenarea carbunilor este necesar sa se lucreze la temperaturi de 450°C si presiuni de 200 – 300 at. fie cu hidrogen molecular in prezenta de catalizatori. se poate lucra la temperaturi mai scazute (100 – 150°C). In concluzie se poate spuna ca in procesele de oxidare exista un pericol permanent de incendiu si explozie datorita posibilitatii formarii amestecurilor explozive ale substantelor oganice si aer. In ceea ce priveste temperatura optima de hidrogenare. reducerea nitrobenzenului in anilina etc. in care se barboteaza aer sau oxigenn. Hidroperoxidul de izopropilbenzen se descompune cu explozie la temperaturi de 135 . De asemenea. Oxidarea in faza lichida se realizeaza in general in turnuri de reactie.Acidul peracetic explodeaza la temperatura de 55ºC. conditiile de temperatura si presiune variind in limite largi cu natura catalizatorului si cu structura olefinei. In cazul hidrogenarii grasimilor. prevazute cu serpentine de racire pentru preluarea caldurii de reactie. de dehidrogenare a alcoolului izopropilic in acetona. Sarurile de mangan au rolul de a descompune acidul peracetic. In schimb cu celelalte metale sau oxizi metalici (crom. la temperaturi de 100 – 200ºC conform reactiei: CH2 = CH2 + H2 → CH3 iar diizobutilena trece in izooctan lucrand la presiuni de 3 – 4 at: (CH3)3C – CH = C(CH3)2 + H2 → (CH3)3C – CH2 – CH (CH3)2 diizobutilena izooctan Prin aditia hidrogenului la dubla legatura C = O se fomeaza alcooli primari in cazul aldehidelor si alcooli secundari in cazul cetonelor.110ºC. iar consumul de acetona este mai mare. intrucat temperatura de lucru depaseste de multe ori temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse hidrogenarii. cat si datorita formarii peroxizilor explozivi. Nitroderivatii se pot reduce in amine fie cu hidrogen in stare „nascanda”. in faza de vapori. Hidrogenul se poate aditiona la hidrocarburile nesaturate cu dubla si tripla legatura si la hidrocarburi aromatice. care distila intre 200 si 400ºC. paladiu). Reduceri sunt numite reactiile de aditie sau substitutie cu hidrogen produs in momentul reactiei (hidrogen „nascand”). cand se lucreaza cu apa oxigenata ca agent de oxidare exista pericolul formarii hidroperoxizilor. obtinerea izooctanului din diizobutilena. Astfel etilena poate fi hidrogenata la etan la presiunea atmosferica in prezenta nichelului. Cele mai importante aplicatii ale acestui proces in industrie sunt: hidrogenarea carbunilor in scopul fabricarii benzinei sintetice. obtinerea alcoolului metilic prin hidrogenarea oxifului de carbon. iar presiunea poate ajunge pana la 100 at. Camerele de reactie in procesele de hidrogenare la presiune inalta au forma unor cilindri verticali din otel special avand inaltimea de . temperatura de lucru este de 250 – 260°C. intrucat alcoolul izopropilic este mai usor accesibil. La oxidarea izopropilbenzenului pentru fabricarea fenolului si acetonei se formeaza ca intermediar hidroperoxid de izopropilbenzen. masa de reactie devine exploziva. Utilizand drept catalizatgori metale nobile (platina. impiedicand astfel formarea unor concentratii periculoase. Procese de hidrogenare Sunt considerate procese de hidrogenare acele reactii in care are loc introducerea unui sau a mai multor atomi de hidrogen in molecula compusilor organici. hidrogenarea grasimilor lichide in grasimi solide. lichida sau mixta. aceasta variaza cu natura catalizatorului si a substantei ce se hidrogeneaza. Astfel prin reducerea acetonei se obtine alcool izopropilic dupa reactia: CH3 – CO – CH3 + H2 → CH3 – CHOH – CH3 In practica se aplica insa reactia inversa. Reactiile de hidrogenare sunt favorizate de presiuni ridicate intrucat cresterea presiunii mareste concentratia hidrogenului in mediul de reactie si deci viteza de reactie. Pentru evitarea acumularii lui in zona de reactie se utilizeaza drept catalizator saruri de mangan (acetat de mangan). oxid de zinc) trebuie sa se lucreze la temperaturi cuprinse intre 250 si 450°C. Metilhidroperoxidul si etilhidroperoxidul sunt substante explozive prin incalzire. In cazul nitrobenzenului se obtine anilina: C6H5 – NO2 + H2 → C6H5 – NH2 nitrobenzen anilina Procesele de hidrogenare pot decurge in faza gazoasa. fabricarea alcoolului furfilic din furfurol.140ºC. pericolul de explozie este mai ridicat decat in cazul hidrogenarii in faza lichida. De aceea nu este permisa cresterea temperaturii in zona de reactie peste 100 . oxid de crom. fier. Hidrogenarea carbunilor se face in doua trepte: in prima treptata se hidrogeneaza in faza lichida o pasta formata din praf de carbune si ulei obtinut in hidrogenarile precedente. Aceasta mareste pericolul de incendiu. iar in treapta a doua se hidrogeneaza uleiului mediu obtinut.

respectiv a alcoolului. Halogenarea prin aditie are loc in cazul combinatiilor nesaturate cu dubla sau tripla legatura. fabricarea clorurii de metil. ramanand o cenusa ce reprezinta suportul pe care a fost depus catalizatorul (carbune. Utilizarea metalelor drept catalizatori si in special a nichelului se datoreste faptului ca ele absorb pe suprafata lor cantitati insemnate de hidrogen (mai ales cand sunt sub forma de pulberi si la temperaturi ridicate). Propagarea catalizatorului cupru-nichel este mai putin periculoasa intrucat descompunerea carbonatilor de cupru si nichel se executa chiar in autoclave de hidrogenare. In cazul reactiilor de aditie a clorului si bromului la duble legaturi olefinice. In general aceste camere sunt montate intr-o zidarie de beton. fisurile vaselor sau prin garnituri de etansare moi. hidrogenul sa se risipeasca usor. Drept catalizatori in reactiile de hidrogenare se folosesc un numar mare de metale. Se elimina astfel retortele incalzite de obicei cu foc direct. Din aceasta cauza retortele se sufla cu azot sau bioxid de carbon inainte de descarcare si la inceperea lucrului. dupa natura agentului de halogenare. clorhidric (HCl). Cu acetilena clorul formeaza amestecuri care explodeaza numai sub actiunea luminii. fie cu ajutorul unor compusi halogenatica: acid fluorhidric (HF). Prepararea catalizatorilor de hidrogenare prezinta de asemenea un pericol de incendiu.SO3H. ceea ce face sa fie deosebit de reactiv. Dupa mecanismul reactiei sau dupa metoda de lucru folosita procesele de halogenare se impart in reactii in faza gazoasa sau in faza lichida. oxizi metalici si saruri ale metalelor. iodhidric (HI). este posibila formarea de amestecuri explozive. In reactiile de substitutie halogenul poate substitui atomi de hidrogen sau grupe functionale ca – OH. largind intervalul. bromhidric (HBr). in raport de doua volume hidrogen si un volum oxigen se numeste gaz detonant. in functie de conditiile de lucru atat reactii de aditie. Pericolul formarii gazului detonant este intru-catva micsorat datorita greutatii specifice mici si gradului mare de difuziune a hidrogenului. unele cloruri acide fosgenul (COCl2) sau clorura de sulfuril (SO2Cl2). La descarcarea catalizatorilor catalizatorului din retorta. Este foarte activ din punct de vedere chimic. In general. Astfel. Este depozitat si transportat in stare lichefiata la presiunea de 6 at in cisterne de cale ferata sau tuburi de otel. Combinatiile nesaturate pot da insa. . pentru limita efectelor eventualelor explozii. au insusiri piroforice aprinzandu-se in aer chiar la temperaturi obisnuite. oxidul de cobalt la 400°C. bromurare si iodurare. Hidrogenul absorbit se disociaza in atomi. In contact cu aerul se aprinde si arde cu flacara albastruie. in reactii de fluorurare. reactiile de halogenare sunt exoterme.2%). ceea ce face ca in atmosfera deschisa. In schimb descompunerea lui in retorte la 200°C in mediu de ulei si sub alimentare continua de hidrogen prezinta pericol de incendiu. Caldura de reactie creste odata cu numarul atomilor de carbon din molecula si cu cresterea posibilitatilor de substitutie a atomilor de hidrogen din diverse pozitii. Catalizatorii metalici se prepara prin reducerea oxizilor respectivi cu hidrogen la temperaturi specifice fiecarui oxid (oxidul de nichel la 350°C.). brom. Astfel combinarea clorului cu hidrogenul pentru a da acid clorhidric are loc o explozie la o incalzire a amestecului de gaz sau la o iluminare puternica. 4. fabricarea clorbenzenului sunt numai cateva exemple de aplicare a proceselor de clorurare in industrie. Trebuie avut in vedere ca acesti catalizatori. preparat prin tratarea unui aliaj nichel-aluminiu cu o solutie de hidroxid de sodiu. Obtinerea hexacloranului si a DDT – ului prin clorurarea benzenului. Procese de halogenare In cadrul proceselor de halogenare se cuprind reactiile prin care se introduc atomii de halogen in molecula compusilor organici. Dupa o aprindere prealabila a hidrogenului acesta continua sa arda cu flacara linistita. iod si in rare cazuri cu flour. ele pot fi clasificate. limita inferioara de aprindere si explozie se micsoreaza.circa 18 m si capacitatea de circa 40 m3. Intrucat trebuie sa reziste la presiuni mari. La reactiile de substitutie. acid hipocloros (HOCl) sau cloric (HClO3). . grosimea peretilor acestor camere poate atinge 14 cm. In special catalizatorul nichel Raney. In mod asemantor are loc arderea metanului in clor. Reactiile de haloganare se impart in doua mari grupe: reactii de substitutie si reactii de aditie. Hidrogenul se caracterizeaza printr-o viteza mare de difuziune intrucat fiind cel mai usor dintre gaze (de circa 15 ori mai usor ca aerul) moleculele lui se misca mai repede decat toate celelalte. datorita patrunderii aerului. Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici se poate face fie prin halogenare directa cu clor. In procesul de hidrogenare a grasimilor este folosit drept catalizator formiatul de nichel. kiselurg etc. Cea mai mare importanta practica o au reactiile de clorurare. Astfel hidrogenul trece prin porii metalelor. respectiv de oxigen. obtinerea clorurii de vinil. este deosebit de activ in stare redusa datorita aspectului sau buretos. Clorul utilizat ca agent de clorurare se prezinta sub forma unui gaz de culoare galbena verzuie cu miros puternic innecacios. Este cunoscut faptul ca hidrogenul formeaza cu aerul amestecuri explozive in limite foarte largi (4 – 74. Aceasta face ca in incaperile in care se lucreaza cu hidrogen sa existe un pericol permanent de formare a amestecurilor explozive. In schimb actiunea coroziva a acestor catalizatori este mai intensa. la temperatura inalta sau joasa cu sau fara catalizatori. caldura de reactie ΔH este de ordinul 30 pana la 40 kcal/mol. obtinuti prin tratarea cu hidrogen a oxizilor. Arderea continua pana la completa epuizare a substantei. Amestecul de hidrogen si aer. iar in incaperi inchise sa se acumuleze sub plafon deasupra stratului de aer. caldura de reactie ΔH este foarte mare in cazul reactiilor de fluorurare (circa 100 kcal/mol). a cloroformului si a tetraclorurii de carbon prin clorurarea metanului. iar greutatea depaseste 200 t. iar oxidul de crom la peste 500°C). Cum procesele de hidrogenare au loc la presiuni ridicate. Obtinerea acestuia nu este o operatie periculoasa. Clasificarea acestor reactii se poate face din mai multe puncte de vedere. clorurare. cat si de substitutie. Procesele de hidrogenare prezinta un accentuat pericol de incendiu si explozie datorita folosirii hidrogenului.

Emailurile se utilizeaza la vase cu dimensiuni mici. De asemenea dizolvarea acidului sulfuric in apa este insotita de o foarte mare degajare de caldura (pana la 22 kcal/mol). Alteori se lucreaza intr-un dizolvant lichid inert fata de halogen. pe cand in faza lichida se lucreaza la 40˚C in prezenta de catalizatori (fier sau aluminiu). procesul prin care se introduce grupa nitro (. Trebuie avut insa in vedere faptul ca majoritatea produsilor clorurati sunt substante inflamabile. in caz de accidente. carbunele. in multe cazuri pericolul de explozie si incendiu este legat de neetanseitatile aparaturii ca urmare a coroziunii chimice. Pentru clorura de etil limitele sunt 7. Clorura de vinil este un gaz inflamabil care formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele 4 – 22% volum. Procedeele fotochimice se aplica atat in gazoasa cat si in faza lichida. orice defectiune a sursei luminoase poate deveni o sursa de aprindere a substantei organice. Se utilizeaza de obicei ca sursa luminoasa lampi de mercur cu radiatii de lungimi de unda intre 3000 si 5000 Å (Angström = 10-7 mm). Din aceasta cauza pentru realizarea reactiei de floururare directa este absolut necesara asigurarea posibilitatii de control a temperaturii de reactie. Din aceasta cauza asigurarea etanseitatii aparaturii este o problema deosebit de grea. In faza lichida. Astfel clorurarea directa cu clor a metanului are loc la temperaturi de 500˚C. reactia se face prin barbotarea acetilenei si a clorurii in tetracloretan care serveste ca dizolvant si este recirculat continuu.NO2) legata de un atom de carbon. orice fisura provocand insa coroziunea rapida a intregii suprafete emailate. In cazul reactiilor de clorurare prin substitutie . Reactiile de clorurare au loc la temperaturi cuprinse intre 40˚C si 500˚C. La evaluarea efectului termic in cursul acestor procese trebuie sa se tina seama si de efectele termice datorate unor reactii paralele posibile (oxidare. Cea mai mare importanta practica o prezinta nitrarea hidrocarburii aromatice. fierul etc. fie prin diluare cu gaze inerte. in general. cum ar fi tetraclorura de carbon sunt neinflamabili si se utilizeaza ca agent stingator in stingatoarele de incendiu. In schimb.La reactiile de substitutie in faza gazoasa controlul temperaturii este mai greu de facut din cauza dificultatilor de repartitie si eliminare a caldurii de reactie. fie prin utilizarea unor reactoare cu umpluturi metalice (site) capabile sa absoarba repede caldura degajata. cracare). Reactiile in faza lichida permit un control mai riguros al reactiei si deci pericolul de explozie este micsorat.5 – 55%. fonta silicioasa. substanta supusa clorurarii circuland prin tevi inguste de sticla Pirex sau de cuart. Procese de nitrare Prin nitrare se intelege. ceramica sau tantal. 5. De aceea cand se lucreaza in faza gazoasa se face diluarea amestecului de reactie cu un exces mare de hidrocarbura sau de clor. care pot forma cu aerul amestecuri explozive. extrem de coroziv. cum ar fi tetraclorura de carbon. clorura de cupru (CuCl2). diluantul servind pentru preluarea caldurii de reactie. Foarte multi considera ca produsii clorurati nu sunt inflamabili. din otel. Ori. cat si de caldurile de dizolvare si de diluare ale reactantilor. Cel mai intrebuintat agent de nitrare este acidul azotic singur sau in amestec cu acidul sulfuric. Un mare pericol de incendiu il constituie operatia de distilare a solutiilor clorurate. Cand nu se poate evita umiditatea de utilizeaza cuart. cand se lucreaza in mediu anhidru. prin acumularea caldurii de reactie. cloroform. Clorurarea fotochimica prezinta avantajul unei initieri rapide fara a fi necesara preincalzirea substantei organice. In cazul reactiilor de fluorurare directa. azotul sau acid clorhidric. in timp ce produsul clorurat – clorbenzenul 28. Catalizatorii cei mai intrebuintati sunt clorura ferica (FeCl3). Patrunderea aerului prin creearea uni vid in interiorul reactorului permite formarea unor amestecuri explozive de vapori de substante organice si aer. In general in faza gazoasa se lucreaza la temperaturi inalte. se poate atinge usor temperatura de autoaprindere a substantei organice supuse clorurarii (580˚C in cazul benzenului). In schimb lucrandu-se cu cantitati mari de lichide organice inflamabile exista pericol de incendiu datorita patrunderii aerului peste produsul incalzit. ceea ce face ca produsul clorurat sa devina mai putin inflamabil decat substanta organica supusa clorurarii. Clorurarea benzenului in faza de vapori se produce la 400˚C.5˚C. incat reactia capata imediat dupa initiere un caracter exploziv. Astfel. Toate reactiile de nitrare sunt puternic exoterme. . Pentru scaderea temperaturii de clorurare se foloseste clorurarea fotochimica sau actiunea catalizatorilor. Astfel prin nitrarea benzenului se obtine nitrobenzenul folosit in cea mai mare parte la fabricarea anilinei. Acest punct de vedere este cu totul gresit si periculos. Este cunoscut faptul ca prin diluarea acidului azotic cu apa se degaja cantitati insemnate de caldura (pana la 8 kcal/mol). in scopul indepartarii substantei organice sau a produselor de clorurare incompleta. se separa alcoolul nereactionat si produsi clorurati inferiori. Oxizii de azot: hipoazotita (NO2) si tetroxidul de azot (N2O4) pot da reactii de nitrare in prezenta acidului sulfuric sau a unor catalizatori. Caldura ce se degaja in timpul reactiei variaza intre 20 – 40 kcal/mol. sulfura de carbon. C6H5 + HO – NO2 → C6H5 – NO2 + H2O benzen acid azotic nitrobenzen Nitroclorbenzenul Cl-C6H4-NO2 obtinut prin nitrarea clorbenzenului. Instalatiile industriale de clorurare in faza gazoasa sunt construite. Este limpede ca in cazul reactiilor in faza gazoasa. Drept diluant se poate folosi de asemenea aburul. la temperaturi joase se pot utiliza vase captusite cu rasini sintetice sau cu cauciuc. obtinuta de la clorurarea alcoolului. Numai produsii clorurati in care s-a facut substituirea completa a atomilor de hidrogen de clor. efectul termic al reactiei este atat de puternic. Astfel la distilarea fractiei uleioase. dispuse in jurul sursei luminoase. mai ales cand se lucreaza la temperaturi inalte. ca produs de reactie secundar se formeaza acidul clorhidric. clorurarea directa a acetilenei nefiind posibila din cauza pericolelor de explozie. plumb sau nichel. Astfel benzenul are un punct de inflamabilitate – 11˚C. serveste pentru sinteza unor materii colorante si a unor produsi intermediari in industria farmaceutica. Este adevarat ca introducerea atomului de clor in molecula substantei organice are un efect ignifug.

si para-toluen-sulfonici: De asemenea la sulfonarea naftalinei se obtin un numar mare de acizi sulfonici izomeri. Temperatura este de mare importanta pentru mersul reactiei de nitrare. In general. Efectul termic in reactiile de sulfonare variaza in limite largi cu natura agentului de sulfonare utilizat. aceasta acumulare poate produce. acid sulfuric (H2SO4). ceea ce permit transportarea sa in cisterne de otel.3. Procese de polimerizare . Cand se utilizeaza amestecuri nitrante cu un continut initial in apa mai mare efectul termic al reactiei este mai mic si reactia poate fi condusa mai usor. intrebuintati ca materii prime la fabricarea colorantilor azoici. viteza reactiei de nitrare in faza acida fiind de cateva ori mai mare decat in faza organica. din cauza dificultatilor de eliminare rapida a caldurii dezoltate in cursul reactiei. Prin reactiile de sulfonare se formeaza acizii sulfonici cu formula generala R – SO3H in care grupa sulfonica este legata de un atom de carbon. 7. Reactia de nitrare are loc in ambele faze. acidul sulfuric se adauga in portiuni mici peste compusul organic. acidul clorsulfuric (ClSO3H). Chiar in cazul neaparitiei fisurilor. In acest caz efectul termic global este dat de suma algebrica a efectului termic al reactiei de sulfonare cu SO3 (puternica exoterma) si a efectului termic al reactiei de disociere a agentului de sulfonare in SO3. depinde in mare masura si de eficacitatea agitarii reactantilor.382 kcal/kg ΔH = . Acidul sulfuric foarte concentrat (de la 93% in sus) nu ataca fierul. Dupa ce s-a adaugat intreaga cantitate de acid se ridica temperatura la 100 – 110ºC si se distila compusul organic nereactionat. acidul benzen-sulfonic astfel preparat poate fi sulfonat mai departe de la 200 – 250ºC obtinandu-se acidul m-benzen-disulfonic. ei constituind materii prime in industria materiilor colorante. La sulfonarea in faza lichida.In general. 6. anhidrica sulfurica (SO3) si intr-o masura mai mica: bioxidul de sulf (SO2). reactiile de nitrare in faza lichida au loc in sistem eterogen format dintr-o faza organica si o faza anorganica (amestec nitrant) foarte putin miscibile una cu alta. ceea ce conduce la scurgeri de lichide inflamabile. Realizarea unei viteze de reactie potrivite. coroziunea micsoreaza rezistenta mecanica ceea ce poate duce la explozii in situatia cand se lucreaza la presiuni ridicate.240 kcal/kg Datorita cantitatilor de caldura ce se degaja din reactie o problema principala in fabricarea acizilor sulfonici este asigurarea temperaturii de reactie. prim emulsionarea amestecului de reactie. sulfitul de sodiu (Na2SO3) etc. Sulfonarea acestuia la temperaturi si mai inalte (300ºC) are ca urmare formarea acidului 1. Temperatura optima cu natura substantei si cu concentratia amestecului nitrant in limite largi (de la – 10˚C pana la 120˚C). sulfatul acid de sodiu (NaHSO4). so3 – ΔHdisociere La sulfonarea dodecilbenzenilor utilizati la fabricarea detergentilor efectul termic pentru diferiti agenti este dat in tabela 18: Tabela 18 Sulfonarea dodecilbenzenilor Agent de sulfonare SO3 vapori SO3 lichid Oleum cu 20% SO3 H2SO4 98% Efect termic (pe kg SO3 reactionat) ΔH = . Procese de sulfonare In general se numesc procese de sulfonare reactiile in care se introduce prin substitutie sau prin aditie grupa – SO3H in compusii organici. Acidul sulfuric diluat insa. explozii violente. Regimul de temperatura trebuie respectat cu strictete.302 kcal/kg ΔH = . conducerea reactiilor de nitrare nu este usoara. astfel incat temperatura sa nu depaseasca 40ºC. Un criteriu de evaluare a acestui efect termic este utilizarea drept valoare de referinta. Astfel benzenul se poate sulfona cu acid sulfuric de concentratie 98% la temperaturi intre 80 – 100ºC. Cea mai mare importanta practica o au acizii sulfonici obtinuti prin sulfonarea hidrocarburilor aromatice. Scaderea temperaturii sub un anumit nivel micsoreaza viteza de reactie si provoaca acumularea de amestec nitrant. a produselor farmaceutice si a detergentilor. Saturatia fazei acide cu compusul organic se realizeaza cu atat mai usor cu cat se asigura o suprafata de contact mai mare intre reactanti. la temperaturi joase. ΔHglobal = ΔHsulf.5-benzen-trisulfonic. decat sa se lucreze cu amestecuri nitrante cu o concentratie mai mare in acizi. corodeaza puternic fierul cu degajare de hidrogen. la o noua ridicare a temperaturii. astfel incat caldura de reactie sa poata fi eliminata fara ridicari bruste de temperatura. Ca agenti de sulfonare se utilizeaza: oleum. Din punctul de vedere al conducerii reactiei este deci mai avantajos sa se faca nitrarea cu amestecuri nitrante mai diluate si la temperaturi mai inalte. cu natura compusului supus sulfonarii si cu conditiile de lucru. In aceasta perioada trebuie asigurata o racire eficienta. a efectului termic in reactiile de sulfonare cu anhidrida sulfurica (SO3) pentru substanta luata in consideratie.507 kcal/kg ΔH = . La sulfonarea toluenului se obtine un amestec de acizi orto. Coroziunea favorizeaza aparitia fisurilor si deci neetanseitatea aparaturii.

care actioneaza la randul lor mai departe. Acesti compusi se consuma in cursul reactiei. peroxidul de benzoil se descompune in radicali dupa schema: C6H5 – CO – O – O – OC – C6H5 → 2CH6H5. iar o parte din molecula lor ramane fixata la capetele macromoleculari. compresoarelor). deschiderea supapelor de siguranta. gropi etc. azo-derivati. pistoanelor. Toate reactiile de polimerizare sunt exoterme.0 2. reactoarelor. neetanseitati la imbinarile conductelor. in suspensie si in emulsie. Adeseori in practica initiatorii sunt denumiti in mod impropriu catalizatori.1 2 – 44. Avand loc o micsorare apreciabila de volum. camine de canalizare. Anumite reactii de polimerizare.97) toti ceilalti monomeri gazosi cat si vaporii monomerilor lichizi sunt mai grei decat aerul. in canale de conducte. initiatori ai lantului. prin neetanseitati la organele in miscare ale utilajelor (agitatoarelor. procedeele de polimerizare aplicate industrial sunt: polimerizarea in bloc. Astfel etilena supusa polimerizarii la presiune inalta nu trebuie sa contina produsi oxigenati mai mult de 20 mg/l. Cu exceptia etilenei care este putin mai usoara decat aerul (densitatea fata de aer 0. Dupa natura sistemului de faze in care se realizeaza. → 2C6H5. cum ar fi polimerizarea etilenei la presiune inalta. in general. In tabela 19 se dau caracteristicile principale ale celor mai importanti monomeri din punct de vedere al pericolului de aprindere si explozie. intrucat aceasta polimerizeaza . + 2 CO2 Radicalii liberi formati se aditioneaza la monomer creand noi radicali liberi cu greutate moleculara mai mare. persulfat de sodiu. Substantele ce se supun polimerizarii se numesc monomeri si sunt in general gaze sau lichide inflamabile.Prin polimerizare se intelege. Polimerizarea are o deosebita importanta practica.0 2 – 11. Gazele pot ajunge in atmosfera locurilor de munca. Tabela 19 Caracteristicile monomerilor din punct de vedere al pericolului de aprindere Denumirea substantei Etilena Propilena Izobutena Butadiena Clorura de vinil Acetat de vinil Stiren Acrilonitril Starea Gaz Gaz Gaz Gaz Gaz Lichid Lichid Lichid Temperatura de inflamabilitate ºC -8 Temperatura de autoaprindere 542 425 Limite de explozie Vol % 3 – 34. Radicalii liberi. peroxid de lauroil. in solutie. caldura de reactie fiind cuprinsa intre 12 – 23 kcal/mol olefina polimerizata. hidroperoxizid de butil tertiar). derivati alchilati ai metalelor (clorura de etil-aluminiu.0 4 – 22. Clorura si acetatul de vinil nu trebuie sa contina diacetilena in proportie mai mare de 5 mg/l. axul pompelor. intrucat aceste substante actioneaza in mediul de reactie drept catalizatori de descompunere exploziva. amil-sodiu) etc. Adeseori viteza de propagare creste atat de rapid incat reactia nu mai poate fi controlata. Astfel. au loc la presiuni pana la 2000 at. polimerizarea izobutilenei la temperaturi joase are loc la 104ºC in etilena lichida drept solvent. reactiile de polimerizare sunt favorizate din punct de vedere termodinamic de presiuni inalte si temperaturi joase. avand aceeasi aranjare a atomilor si aceeasi compozitie procentuala. aceasta variaza in limite mari. procesul de transformare a unei substante cu greutate moleculara mica intr-o substanta cu greutate moleculara mai mare. Se spune ca reactia sa “ambalat”. In ceea ce priveste temperatura de reactie. in timp ce polietilena polimerizeaza la 260ºC.] n | C6H5 Cele mai multe reactii de polimerizare au loc prin mecanismul reactiilor in lant. hidroperoxizi (hidroperoxizid de cumen. Gazele si vaporii se acumuleaza in partile inferioare ale incaperilor. cresterea presiunii si temperaturii in vasele de reactie. pot lua nastere prin activarea monomerului pe cale termica sau fotochimica sau pot proveni din descompunerea in mediul de reactie a unor substante denumite initiatori.CH2 – CHCl – CH2 – CHCl = CH2 – Polimerizarea stirenului conform aceluiasi mecanism conduce la obtinerea polistirenului: n C6H5 – CH = CH2 → [. ducand la sintetizarea unui mare numar de rasini. putand provoca explozii in prezenta unei surse de aprindere. putand duce la explozii ale vasului de polimerizare daca presiunea nu este rapid evacuata.CH – CH2 .5 – 13.. Majoritatea reactiilor de polimerizare au loc insa la presiuni ce nu depasesc 6 – 8 at.COO. apa oxigenata). Astfel prin polimerizarea unui numar n de molecule de clorura de vinil se obtine policlorura de vinil conform reactiei: n (CH2 = CHCl) → . Astfel de substante sunt peroxizi (peroxid de benzoil.4 - Continutul in impuritati in monomer poate constitui un mare pericol de incendiu si mai ales de explozie in cursul reactiei de polimerizare. Astfel.

de cele mai multe ori are loc autoaprinderea hidrogenului ce se degaja. Procesele de alchilare au loc in prezenta catalizatorilor (acid sulfuric. O racire insuficienta in timpul polimerizarii in bloc a butadienei poate duce la ridicarea intensa a temperaturii si presiunii si la scapari de vapori de butadiena. Viteza de propagare a reactiei creste mult. cauciuc. 8. Astfel. datorita cresterii temperaturii peste temperatura de regim (40 . parafina etc. Una dintre cele mai importante cauze de descompunere exploziva in cursul proceselor de polimelizare este insa pierderea controlului asupra reactiei. Astfel prin alchilarea etilenei cu benzen se obtine etilbenzen. Pericolul se micsoreaza considerabil daca se inlocuieste sodiul metalic cu un amestec catalitic format din sodiu. Temperatura in timpul descompunerii poate depasi 1000ºC. Reactia are loc cu degajare de caldura. iar perbenzoatul de butil la 85ºC. cat si in prezenta unei flacari sau scantei. Descompunerile explozive sunt reactii exoterme care duc la formarea de metan carbon si hidrogen. capabil sa se autoaprinda in aer datorita unei oxidari intense. temperaturile inalte favorizeaza formarea unui polimer spongios de culoare galbena. se obtin detergenti alchilaril-sulfonici. peroxid de lauroil) are loc “ambalarea reactiei”. . Ca urmare a cresterii presiunii peste cea la care a fost probat vasul de reactie. denumita “punct de descompunere exoterma”. in cazul peroxidului de tertiar butil. De aceea se depoziteaza si se vehiculeaza sub azot. Aceasta dispersie se poate aprinde atat in contact cu apa. cum reactia este insotita de caldura. In timpul exploziei au loc degajari puternice de etilena care se pot acumula deasupra instalatiei. ei se descompun cu cedare de caldura si eliminare de oxigen. In acest fel particulele fine de sodiu nemaifiind protejate se pot aprinde in contact cu umiditatea atmosferica. Adeseori in reactiile de polimerizare cum ar fi polietilena de joasa presiune se foloseste drept catalizator o dispersie de sodiu fin divizat intr-un mediu cu care sodiul nu reactioneaza: benzina. bucati aprinse de polietilena aruncate din vasul de reactie sunt capabile sa aprinda materialele inflamabile din jur. Prin alchilarea izododecenei cu benzen se obtine izododecilbenzen. “Ambalarea” reactiei.50ºC) sau introducerii unei cantitati mari de initiator de reactie (apa oxigenata. De asemenea prin alchilarea propilenei cu benzen se obtine intermediar izopropilbenzen care este supus apoi oxidarii si descompunerii in vederea fabricarii fenolului si acetonei. benzen. cum este cazul polietilenei de inalta presiune. iar caldura de reactie nemaiputand fi evacuata duce la cresterea rapida a temperaturii si presiunii. Reactia de alchilare a izobutilenei cu izobutan la temperatura de 20ºC si 3. totusi unele din ele sunt inevitabile. in cazul polimerizarii clorurii de vinil. Procesele de alchilare prezinta o importanta deosebita in industria chimica intrucat permit sintetizarea unor produse valoroase. Au loc si decarbonizari care produc fisuri pe suprafata metalului. Cu toate ca se pot lua masuri pentru micsorarea numarului de descompuneri si a efectului lor. In anumite reactii de polimerizare. intrucat uleiurile fiind substante combustibile. duce la descompuneri explozive insotite de o crestere rapida a temperaturii si presiunii. poate avea loc explozia acestuia si aprinderea masei de reactie. Pericolul in acest caz creste. in timpul unei descompuneri. arderea este alimentata de oxigenul eliminat prin descopunerea peroxizilor. Peste o anumita temperatura. Incendiul poate fi provocat si la varsarea dispersiei pe un material care are tendinta de a absorbi lichidul ce protejeaza particulele de sodiu. De asemenea. Astfel. La polimerizarea etilenei la presiuni inalte (2000 at) pierderea controlului asupra reactiei. ce se utilizeaza la polimerizarea etilenei si propilenei dupa procedeul Ziegler de joasa presiune. Din punct de vedere chimic sodiul este un metal foarte activ care reactioneaza energic cu apa dupa formula: 2 Na + 2 H2O → 2 NaOH + H2 Ori. La incarcarea sodiului in vasele de polimerizare un mare pericol il prezinta caderea apei pe sodiu sau formarea de scantei prin lovire care conduc la aprinderea lui. Pentru aprinderea solutiei este suficient doar contactul cu un obiect fierbinte. component pentru ridicarea cifrei octanice a benzinelor. a moleculelor izoparafine sau aromate. prin sulfonarea caruia. slabindu-i rezistenta mecanica. Diacetilena poate ajunge in monomer in cazul cand pentru producerea monomerului se utilizeaza acetilena obtinuta prin procedeul cu arc electric. Initiatorii folositi in procesul de polimerizare sunt compusi peroxidici care contin oxigen activ in molecula astfel incat prin aprindere pot arde si in absenta aerului. Acesta pasta nu se aprinde de la flacara sau in prezenta umiditatii. sodiu metalic. acid fosforic sau clorura de aluminiu). datorita exotermicitatii acestor reactii. In acest caz mediul de dispersie fiind un lichid inflamabil. dar la prepararea ei pericolul de incendiu este iminent. persulfat de potasiu. formand nori de etilena ce sunt purtati de curentii de aer. adica crestere necontrolabila a temperaturii poate avea loc si in alte reactii de polimerizare cum ar fi cea a acetatului de vinil. datorita intreruperii agitarii in reactor sau cresterii debitului de catalizator injectat. acid fluorhidric.cu explozie. peroxidul de lauroil se descompune la 53ºC. Acesti catalizatori sunt lichide extrem de inflamabile care se aprind dupa prin simplu contact cu aerul.5 at duce la formarea izooctanului. Un pericol deosebit il presinta catalizatorii de alchilaluminiu (clorura de etil-aluminiu). Tocmai pentru a-l feri de umiditatea din aer sodiul se pastreaza de obicei sub petrol. In cel mai bun caz cresterea presiunii duce la ruperea garniturilor si aprinderea jetului de clorura de vinil. In plus. petrol. chiar si metalele pot suferi puternice modificari de structura. initiatorii se dizolva in uleiuri. In cazul polimerizarii in bloc a butadienei se foloseste drept catalizator. descompunerea are loc la 100ºC. Procese de alchilare Prin alchilare se inteleg reactiile de aditie la dubla legatura a hidrocarburilor olefinice. Din cauza temperaturilor inalte si prezentei hidrogenului in gazele de la descompunere. stirenului etc. creta. pericolul ce-l prezinta aceste dispersii este incomparabil mai mare.

La o incalzire peste 40ºC descompunerea are loc cu explozie. Dintre sarurile acidului cloric o importanta practica mare prezinta cloratul de postasiu (KClO3). caracterul exotermic al transformarii si formarea produsilor gazosi. care produc un lucru mecanic de distrugere. Drept initiator de reactie se utilizeaza acidul clorhidric. etilbenzenul are temperatura de inflamabilitate egala cu 7ºC. Un pericol asemanator il prezinta si produsele de alchilare. In cazul exploziei unui ameste gaz-aer presiunea nu atinge 100 at. Pentru ficare exploziv. Solutiile apoase care contin peste 40% acid cloric se descompun cu incetul chiar la temperatura obisbuita. reactantul si catalizatorul formeaza doua faze lichide distincte. care dupa condensare se recircula. Patrunderea aerului in sistem prin neetanseitati permite formarea de amestecuri explozive. iar vaporii formeaza cu aerul amestecuri explozive in limitele de 1 – 6%. Materiile prime folosite in procesele de alchilare – hidrocarburi gazoase (etilena. acumularea caldurii de reactie. Cu toate ca explozivii sunt sisteme chimice nestabile. extrem de rapid. Conditiile de reactie sunt: temperatura 80 . In scopul maririi fluiditatii complexului catalitic si micsorarii efectului de coroziune totodata. Clorati Acidul cloric liber (HclO3) exista numai in solutie. care se descompun la temperatura de lucru cu formare de acid clorhidric. Majoritatea lor sunt incolore ca si acidul si usor solubile in apa. In numeroasele cazuri distilarea produselor alchilarii se conduce sub vid pentru a evita temperaturile ridicate la care s-ar produce degradarea lor. 2. care se intrebuinteasza mai ales in industria chibriturilor si in pirotehnie la fabricarea rachetelor. in cazul folosirii clorurii de aluminiu. insotit de o degajare tot atat de rapida a caldurii si de formarea unor gaze sau vapori puternic incalziti. Numai actiunea simultana a acestor trei factori conditioneaza producerea procesului de transformare exploziva. In cazul folosirii acidului flourhidric drept catalizator se utilizeaza aparatura din fonta speciala.) si fractiuni lichide (benzen. separarea etilbenzenului de polialchilbenzeni si reziduuri mai grele se face la un vid de 40 – 200 mm Hg.In procesul de alchilare in prezenta de clorura de aluminiu. lemnul). Procesul de explozie se caracterizeaza prin prezenta a trei factori fundamentali: viteza mare a transformarii. Conditiile de reactie sunt: temperatura de 200 . Hastelloy. semnalizatoarelor etc. ele pot rezista totusi la actiuni exterioare. La pericolul de inflamabilitate al substantelor prelucrate.) sunt substante ce prezinta si produsele de alchilare. in schimb la detonatia unei substante explozive ea poate depasi 1000 at. se utilizeaza clorurile de etil sau dicloretan. poate duce la cresterea temperaturii peste cea de autoaprindere a reactantilor si produselor de alchilare. Amestecul intim al reactantilor cu catalizatorul se realizeaza in reactoare cu umplutura si sicane. Astfel. Astfel. De asemenea. mediul fiind necoroziv. Generalitati O substanta chimica sau un amestec se poate considera exploziv. In schimb procesul avand loc in conditii severe de temperatura si presiune pericolul scaparilor de gaze si vapori inflamabili este mai ridicat. in masura in care va satisface factorii fundamentali care caracterizeaza procesul de explozie. in conditiile date. Din aceasta cauza reactoarele de alchilare se construiesc din otel plumbuit. fiind numita impuls initial si a carei valoare depinde de conditiile date si de sensibilitatea substantei.90ºC si presiunea atmosferica. Este un oxidant foarte puternic si in solutie apoasa de 40% provoaca arderea cu incandescenta a substantelor cu care vine in contact (de exemplu. sarurile sale – cloratii – nu sunt oxidanti in solutie apoasa. izo-butilena etc. Cloratul de sodiu (NaClO3) fiind usor solubil in apa este un mijloc pentru distrugerea buruienilor. daca este capabil ca sub influenta unei actiuni exterioare sa produca un proces de transformare chimica a materiei. toluen etc. in cazul unei raciri necorespunzatoare sau unor supraincalziri locale. capacitatea de a rezista la actiunile exterioare are o anumita limita. hartia. oteluri antiacide sau oteluri captusite cu caramizi antiacide. Limita inferioara a actiunii exterioare care provoaca explozia. Acelasi pericol il prezinta patrunderea aerului in cilindrii compresoarelor de gaze. este o cantitate minima de energie care trebuie cheltuita in acest caz. Corodarea aparaturii poate inlesni degajarea in atmosfera inconjuratoare a hidrocarburilor inflamabile sua patrunderea in spatiul de reactoare si la aparatura destinata prepararii catalizatorului si separarii gazelor din masa de reactie. propilena. O substanta chimica a putea fi considerata mai exploziva sau mai putin exploziva. . In procesul de alichilare in faza gazoasa pe catalizator de acid fosforic se elimina o parte din pericolul datorat coroziunii chimice. la depasirea careia se produce transformarea exploziva. Un pericol deosebit il prezinta infundarea conductelor si pompelor datorita acumularii catalizatorului. Capitolul XIX Substante explozive 1. avand o solubilitate reciproca redusa. La temperaturi mai mari de 65ºC se recomanda aliaje Monel. ca initiator de reactie. Spre deosebire de acidul liber.300ºC si presiunea de 60 – 65 at. oteluri aliate cu crom. Caldura de reactie se preia prin evaporarea partiala a componentilor mai volatili ai amestecului de reactie. cartuselor. sau partial cu ajutorul unor agenti de racire. Procesul de alichilare in prezenta acidului fosforic are loc in faza de vapori intr-un reactor cu pat fix de catalizator – acid fosforic pe suport de kieselgur. Deosebirea dintre detonatia unei substante explozive si a unui amestec gaz-aer consta in marimea presiunilor de explozie care iau nastere. se adauga actiunea coroziva a catalizatorului si masei de reactie.

14% nitroderivati. Partial. densitate. transportul si depozitarea. In urma recomandarilor facute. Fosforul arde in azotat de amoniu cu aparitia unei lumini vii. modificatie cristalina. 3. Greutatea sa specifica variaza intre 1. . azotatul se caracterizeaza printr-o higroscopicitate mare. Ni. atrage dupa sine si posibilitatea unor riscuri pe cat de neasteptate pe atat de nedorite. Azotat de amoniu Dintre ingrasamintele azotoase utilizate astazi. aglomerat. In solutie apoasa explodeaza prin incalzire la peste 90ºC. Dupa un timp de depozitare. Dintre sarurile de amoniu. Cu. reprezentand circa 34% din totalul ingrasamintelor azotoase. usor solubila in apa. 4% nitroglicerina si 5% faina de lemn). spre deosebire de alti explozivi ca nitroglicerina sau trinitrotoluenul. Prin incalzirea cloratului de potasiu cu carbune de lemn la temperatura de 170ºC are loc o explozie puternica. In stare topita reactioneaza cu metale ca: Mg. de structura monolitica.79 g/ml in functie de temperatura. care prezinta o siguranta suficienta in ceea ce priveste manipularea. Azotatul de amoniu este o substanta solida cristalina. Zn.44 – 1. bioxidul de clor (Cl2) este prezent si in produsele de descompunere obtinute la incalzirea cloratului de potasiu. Azotatul de amoniu reactioneaza cu hidrogenul in cazul unor descarcari electrice cu formare de azotit (NH4NO2). 42% azotat de amoniu. zaharul etc. Fenomenul de aglomerare constituie unul din principalele insusiri fizico-chimice negative ale azotatului de amoniu.20ºC cu formare de azotati sau azotiti. care se descompune in continuare in bioxid de clor si oxigen conform reactiei: 2 Cl2O7 → 4 ClO2 + 3 O2 Atat Cl2O7 cat si ClO2 sunt substante care explodeaza prin incalzire sau lovire puternica. Nestabilitatea acidului percloric se datoreste reactiei de descompunere initial in Cl2O7. Acidul percloric liber (HClO4) este un lichid incolor care fumega la aer. in anumite conditii poate sa se descompuna cu explozie.Prin incalzirea cloratului de potasiu. De asemenea explodeaza in prezenta diverselor substante organice. sau la incalzire. Siguranta marita in manipularea exploziviilor pe baza de azotat de amoniu fata de explozivii pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pe baza de nitroglicerina a condus la parerea ca acesti explozivi pot fi adusi la detonatie numai printr-o initiere puternica. presiune precum si de prezenta unor impuritati sau adaosul unor agenti de conditionare pentru reducerea higroscopicitatii si a aglomerarii. Prin incalzirea cloratului de potoasiu pana la 370ºC. acesta se topeste si incepe sa se descompuna. Ca si alte saruri de amoniu se prezinta in mai multe forme cristaline. acesta elimina relativ usor oxigenul dupa reactia: KClO3 → KCl + 3/2 O2 Bilantul oxigenului. Fiind o combinatie extrem de nestabila. transformandu-se intr-un produs solid. el isi pierde forma pulverulenta sau granulata. precum si drept component de baza in explozivii industriali si militari. Sarea formata in reactia 4 KclO3 → 3 KClO4 KCl – percloratul de potasiu – este de asemenea o substanta exploziva care la 610ºC se topeste si incepe totodata sa se descompuna dupa ecuatia KCl4 → KCl + 202 Percloratul de potasiu se intrebuinteaza la prepararea unor explozivi pe baza de clorati si perclorati (35% perclorat de potasiu. Azotatul de amoniu. ceea ce poate avea loc pe doua cai: 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 4 KclO3 → 3 KClO4 + KCl Reactia 4 KclO3 → 4 KCl + 6 O2 are loc mai ales in prezenta unui catalizator cum ar fi bioxidul de mangan. bioxidul de clor explodeaza energic in atingere cu substante capabile sa se oxideze. este excedentar in cazul cloratului de potasiu. Datorita oxigenului pe care-l degaja. cloratul de potasiu in stare topita intretine energic arderea. Pb. stare fizica. la inceput s-a neglijat influenta cladurii asupra acestor explozivi precum si contactul cu diferitele substante chimice. Incalzind pana la 60ºC un ameste de clorat de potasiu si acid oxalic are loc reactia: 2KClO3 + H2C2O2 → K2CO3 + CO2 + H2O + 2ClO2 Se produce bioxidul de clor galben-verzui care la o racire sub 10ºC se lichefiaza devenind un lichid rosu-cafeniu. datorita grupei NH4+. s-a trecut la fabricarea azotatului de amoniu “flegmatizat” si a unor ingrasaminte pe baza de azotat de amoniu. creand dificultati mari la intrebuintarea lui in industrie si agricultura. Explozivitatea lui este influentata de: granulatie. Astfel. Folosirea larga a azotatului de amoniu in agricultura datorita continutului ridicat in azot asimilabil. explodeaza prin simpla lovire. bioxid de azot (NO2) si amoniac (NH3). ceea ce reprezinta unul din neajunsurile sale importante. indeosebi la temperatura de 10 . azotatul de amoniu este cel mai raspandit. fosforul. Amestecul sau cu unele substante usor oxidabile cum sunt: sulful.

reactia de descompunere se desfasoara mult mai repede.Azotatul de amoniu este o sare nestabila la temperatura. S-a cercetat si influenta presiunii asupra descompunerii termice si explozive a azotatului de amoniu. dar in urma unei disociatii crescande si a formarii gazelor nitroase. la o temperatura in jur de 500ºC. este cunoscut faptul ca acesta reactioneaza foarte usor si in unele cazuri chiar foarte energetic. iar aproape de 170ºC. amestecul de gaz dezvoltat la temperaturi de peste 290ºC s-a aprins in prezenta unei flacari deschise si a continuat sa arda tot mai violent odata cu cresterea temperaturii. cand nu s-a putut stabili precis cauza accidentelor. Pe baza unor considerente s-a admis ca incendiile sunt provocate de descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu. In alte incercari. Drept catalizator al acestei reactii se considera insusi acidul azotic rezultat din reactia de disociere (1). (4). Conform cercetarilor efectuate exista o presiune limita (6 at) pana la atingerea careia descompunerea termica decurge lent.1 – 0. transportul si depozitarea azotatului de amoniu rezulta ca nu intotdeauna s-a putut stabili cauza adevarata a acestora. (3). se poate admite ca in urma descompunerii spontane a sistemului se degaja intr-un timp scurt o cantitate suficienta de caldura pentru autoaprinderea azotatului de amoniu. Prin incalzire la 100 – 120ºC se disociaza partial in amoniac si acid azotic. Intr-adevar. peste presiunea de 7 at azotatul de amoniu se descompune exploziv. ci bioxidul de azot si apa. In jurul acestei temperaturi apar vapori cenusii. devenind violenta la 260ºC. obtinut prin sublimare. Analizand continutul gazelor de descompunere formate in urma exploziei se constata ca formarea protoxidului de azot (N2O) este mult micsorata in favoarea azotului (N2) si oxizilor de azot (NO si NO2). care nu se aprinde daca nu este tasata. are ca efect trecerea sub forma gazoasa a sarii. fenomenul fiind urmat de aparitia unei explozii. mai tarziu brun-roscati (NO2). aceste gaze degajate se aprind. Cercetari recente au stabilit ca la temperatura de 300ºC descompunerea termica a azotatului de amoniu devine exploziva. reactia de disociere a azotatului de amoniu conform reactiei (1) la temperaturi de circa 190ºC are loc cu consum de caldura (reactie endoterma). La incalzirea azotatului de amoniu intr-un timp de 10 minute pana la 375ºC are loc o volatilizare completa a sarii prin formarea la inceput a unor vapori incolori (NO). 4 NH4NO3 → 3 N2 + 2 NO2 + 8 H2O (4) Pentru a stabili comportarea azotatului de amoniu fata de flacara deschisa si fata de un corp metalic incandescent s-au efectuat o serie de incercari. produse rezultate prin descompunerea termica a acestuia. Totusi au avut loc accidente la baza carora au stat procese si reactii desfasurate la temperaturi de 150 – 160ºC si chiar mai joase. Astfel. in faza gazoasa dupa reactia: 4 NH4NO3 → 2 NH3 + 3 NO2 + 3 NO + N2 (3) La o incalzire mai puternica a topiturii peste 250ºC. Studiind cazurile de incendii si explozii care au loc la manipularea. care duce la autoaprinderea sistemului. cand gazele de descompunere au ars cu explozie. Existenta acestei bariere a condus la ideea preconceputa ca descompunerea termica spontana a azotatului de amoniu nu poate sa se desfasoare la o temperatura mai mica. care se realizeaza la circa 200ºC ridica o “bariera endoterma” in proces. iar descompunerea devine violenta. Incercarile facute pana la presiunea de 20 at au dat aceleasi rezultate. Cu cresterea temperaturii insa reactia (1) cedeaza locul reactiilor de descompunere termica (2).2 % in azotatul de amoniu scad temperatura de descompunere sub 200ºC. La temperaturi care depasesc 400ºC descompunerea are un caracter exploziv conform ecuatiei chimice. Intr-adevar. sub vid inaintat (10-5 mm Hg). dupa care urmeaza o explozie. Acest lucru a fost confirmat si prin incalzirea azotatului de amoniu in eprubeta deasupra flacarii libere. Bioxidul de azot este un catalizator pentru multe reactii de oxidare. Incalzirea mai departe peste punctul de topire respectiv intre 185 – 220ºC duce la descompunerea lui in protoxid de azot si apa cu degajare slaba de caldura: NH4NO3 → N2O + 2H2O (2) Peste 200ºC. De asemenea s-a dovedit ca umiditata din azotatul de amoniu accelereaza procesul de disociere in dauna formarii oxizilor de azot. Aceasta trecere de la reactia endoterma la reactia exoterma. se topeste complet devenind un lichid vascos. Existenta autocatalizei la descompunerea termica a azotatului de amoniu a fost confirmata de cercetari experimentale. nu se descompune nici la 300ºC. sau la transportarea azotatului de amoniu pe cale maritima. fenomen care datorita accelerarii procesului si dezvoltarii caldurii se transforma in explozie. Acestea au aratat ca actiunea unei flacari de gaze de 1 cm. Astfel cu amoniacul – daca concentratia reactantilor este suficienta – reactioneaza cu caracter exploziv. Asa cum s-a indicat mai sus. se considera ca o anumita influenta favorabila o au clorurile ca acceleratori catalitici. In legatura cu reactivitatea bioxidului de azot. acesta se inmoaie in jurul temperaturii de 150ºC. Se cunosc o serie de cazuri de incendii in vagoanele de cale ferata incarcatecu azotat de amoniu. In procesul de autocataliza al descompunerii azotatului de amoniu. ajungand la 290ºC la o desfasurare puternic accelerata. impuritati de clorura de amoniu (NH4Cl) si clorura de soid (NaCl) in proportie de 0. un azotat de amoniu absolut anhidru. deci in produsele sale componente: NH4NO3 → NH3 + HNO3 (1) Incalzind azotatul de amoniu lent peste 120ºC. . Explozia se produce in intervalul de temperatura 260 269ºC si ea apare dupa o incalzire mai indelungata. dar fara explozie. viteza de descompunere a reactiei creste considerabil. Alti cercetatori considera ca agentul propriu-zis de cataliza nu este acidul azotic. toate avand loc cu dezvoltare de caldura. avand in vedere cantitatile mari de azotat de amoniu care se transporta.

au calitati mecanice exceptionale. aluminiul este un metal destul de dur cu greutatea specifica 2. care reprezinta 0. amidon.6 din conductibilitatea cuprului. energie mecanica (frecare. In aer.150ºC. suprafata obiectelor confectionate din aluminiu nu straluceste. Cu . datorita prezentei clorurilor in azotatul de amoniu. dar foarte compact. In afara de cablurile electrice. s-a reusit sa se provoace autoaprinderea unei cantitati relativ mici (1 kg) de azotat de amoniu ambalat in saci de hartie in intervalul de 100 . Pulberea de aluminiu In stare libera. In ultimul timp aluminiul se foloseste cateodata in locul argintului in industria oglinzilor. formand acidul clorhidric dupa reactia: 3 Cl2 + 2 NH3 → N2 + 6 HCl Prin formarea acidului clorhidric.5 kcal/mol sau 356 kcal/kg. lignit. Aluminiul se caracterizeaza printr-o mare maleabilitate si conductibilitate electrica.5 ori mai usor decat acesta. care pe langa faptul ca sunt foarte usoare. Volumul de gaze care se formeaza la explozia uni kg de azotat de amoniu. la temperatura de explozie de 1236ºC. aluminiul se acopera imediat cu un strat foarte subtire. impulsul initial necesar descompunerii explozive a azotatului de amoniu poate fi transmis sistemului pe cai diferite: enegie calorica (incalzire. seminte de bumbac. Capitolul XX Pulberi metalice 1. ci este mata. paie etc. pretuit mai ales in industria avioanelor unde greutatea redusa este extrem de importanta. Pentru comparatie. oxid de aluminiu (40%) si clorura de amoniu (2%). Aluminizarea sticlei in acest scop se face prin pulverizare sub vacuum a aluminiului metalic. autoaprinderea gazelor formate). in general nu duce la explozie daca nu sunt create conditii pentru acumularea gazelor si formarea presiunii. reactioneaza cu carbonul.. El poate exploda sau poate deveni exploziv in anumite conditii. prezenta substantelor organice etc. energia unul alt exploziv sau datorita presiunii create la descompunerea termica a azotatului de amoniu. Se pare ca. In general. reprezinta 985 litri. Presiunea de detonatie a produsilor formati la explozia azotatului de amoniu este de circa 57000 at. Este posibil ca marile catastrofe provocate de azotatul de amoniu sa provina de la contactul cu cantitati mici de substante organice. Aluminiul este utilizat pe scara larga la “aluminizare” pentru acoperirea suprafetelor de fier. radiatia flacarii. soc). cu o flacara vie de culoare deschisa. Azotatul de amoniu este un exploziv in sensul adevarat al cuvantului. Impulsul initial necesar declansarii exploziei poate fi foarte variat. de unde rezulta ca reactia continua autocatalitic. izbire. continutul in acid liber se mareste dezvoltandu-se din nou cantitati mari de clor liber. care in prezenta unui oxidant puternic. aluminiul are o intrebuintare foarte larga sub forma unor aliaje cu Si. Mg etc. Important din acest punct de vedere este duraluminiul.7 si cu o stralucire alb-arginitie. Caldura care se degaja in timpul exploziei azotatului de amoniu reprezinta 28. o ardere obisnuita a azotatului de amoniu. Un rol important in cataliza descompunerii azotatului de amoniu il joaca substantele organice. lovire. 2 NHO3 + C → CO2 + NO + NO2 + H2O 2 NO2 + 2 NO + 3 C → 3 CO2 + N2 Reactiile pot avea loc in prezenta unor substante organice ca: faina de lemn. lemn de stejar. Acidul azotic format prin disocierea azotatului de amoniu oxideaza substanta organica din care este confectionat ambalajul. acesta se aprinde si arde energetic. Aceasta operatie se face prin incalzirea obiectelor la temperatura de 1000ºC intr-un ameste format din praf de aluminiu (49%). aluminiul incepe sa inlocuiasca din ce in ce mai mult cuprul in industria cablurilor electrice. de oxid care fereste metalul de o oxidare mai avansata. Cu. se separa clorul care oxideaza amoniacul rezultat de la descompunere. cum este azotatul de amoniu si in urma unor reactiii autocatalitice in lant sa provoace dezastrele respective. coji de alune. In cursul cercetarilor efectuate privind descompunerea azotatului de amoniu in intervalul de temperatura 100 – 150ºC s-au inregistrat peste 2500 cazuri de autoaprindere a acestuia in diferitele ambalaje de celuloza. Din aceasta cauza. Temperatura de topire este de 659ºC. iar presiunea care se atinge este de ordinul 6000 – 20000 at. gazele rezultate au o temperatura ce variaza intre 1100 – 1500ºC.Dupa parerea unor cercetatori in cursul procesului de descompunere. Pentru incalzirea puternica a aluminiului pulverizat in aer. In momentul exploziei. Zn. Oxizii de azot formati in prima faza. Fiind in acelasi timp de 3. in unele cazuri datorita unor conditii exterioare optime (sistem inchis ermetic. valoarea presiunii de detonatie a dinamitei este de 110000 at. energie electrica. Descompunerea termica a azotatului de amoniu nu se transforma in orice imprejurari intr-o descompunere exploziva. In acelasi fel decurge si reactia dintre aluminiu si sulf. Astfel.) azotatul de amoniu poate sa ajunga la explozie datorita unei supraincalziri locale. otel sau fonta cu un strat subtire de metal pentru a le face rezistente de coroziune. Astfel. drept rezultat formandu-se bioxid de carbon si azot. in cadrul experientelor facuta.

Dimpotriva. Prin incalzire la circa 500ºC. Unele din combinatiile aluminiului sunt periculoase. Zincul se dizolva usor in acizi si baze. Amestecul “termit” care se intrebuinteaza este format din pulbere fina de aluminiu si oxid de fier (Fe3O4). chiar diluate. reactioneaza cu apa la temperaturi ridicate cu formare de hidrogen. in curs de aparitie. in schimb acest lucru este posibil daca ea este amestecata cu o cantitate mica de sulf. cadmiu etc. locul sudurii fiind dupa aceea bine stemuit. O dovada a conductibilitatii termice reduse a pulberii de zinc este faptul ca ea nu poate fi topita in conditii normale. In stare pura.).8 kcal/mol). Pentru stingerea incendiilor de praf de aluminiu se utilizeaza clorbrommetrul. deoarece intra ca element principal in compozitia bombelor incendiare.093 kcal/kgºC) se produce o crestere rapida a temperaturii in jurul locului unde are loc reactia. De asemenea. Aceasta metoda de reducere cu ajutorul aluminiului denumita aluminotermie se foloseste deseori pentru obtinerea unor elemente in stare libera (Cr. Acest amestec se aprinde cu ajutorul unei substante compuse din Al si BaO2. Un pericol mare de incendiu il reprezinta clorura de etil-aluminiu. Mn. 2. cu degajare de hidrogen. cu dimensiunile de 60 – 90 μ. Multe din aceste impuritati au o actiune catalitica la arderea propriu-zisa sau la aprinderea zincului. se produce o reactie energetica si se obtine astfel metalul liber din oxidul respectiv. Reactia de oxidare a zincului dezvolta o cantitate mare de caldura (84. apa este descompusa cu formare de gaz detonant. consta in a crea o detonatie in calea exploziei. ca de exemplu capatele sinelor de tramvai. In afara de intrebuintarea la sudura. Pulberea de zinc Zincul este un metal destul friabil in conditii obisnuite. Astfel metil-aluminiul sau etil-aluminiul sunt lichide care se aprind in contact cu aerul si se descompun violent cu apa. Un amestec de doua parti zinc si o parte sulf poate fi aprins cu ajutorul unei scantei sau chiar prin lovire puternica. Pulberea de zinc nu poate fi aprinsa cu un chibrit. In tehnica ne servim deseori de metoda aluminotermiei pentru sudarea diferitelor parti metalice. Avand in vedere caldura specifica mare a zincului (0. Sulfura de aluminiu. . galeti. Pe de alta parte conductibilitatea termica redusa a pulberii de zinc nu permite propagarea caldurii in jur. V etc. Incalzit la 100 – 150ºC. sulf. Explicatia consta in faptul ca de pe suprafata metalului este indepartat stratul protector de oxid din care cauza devine posibila reactia metalului cu apa conform reactiei: Zn + H2O = ZnO + H2 Reactia dintre zinc si sulf este foarte energica provocand aprinderea zincului. ceea ce mareste pericolul de aprindere. care se prezinta sub forma unor placute lucioase. conducte de apa) pot fi intrebuintate un timp mai indelungat. Din aceasta cauza. La temperaturi inalte. Cele mai periculoase sunt combinatiile organo-metalice ale aluminiului care se prepara cu pulbere de aluminiu.clorul si cu bromul el intra in reactie chiar la temperatura obisnuita. se descompune in apa cu reactie violenta. Bromura de aluminiu. Acidul sulfuri nu are asupra aluminiului decat o actiune foarte inceata. aluminiul este rezistent si fata de acidul clorhidric. Limita inferioara de aprindere in aer pentru pulbere de aluminiu este de 30 – 40 g/m3. Pulberea fina de aluminiu are proprietatea de a se incarca electric si poate constitui cauza unor incedii de gaze datorita descarcarilor electrostatice. In contact cu aerul uscat zincul nu se modifica la temperatura obisnuita. el devine maleabil si ductil. Zincul se mai foloseste si sub forma de aliaje cu alte metale. plumb. este descompusa de apa in hidroxid de aluminiu si hidrogen sulfurat. apara metalul de o oxidare mai inaintata si de aceea obiectele din fier zincat (tabla de acoperis. Aluminiul nu se dizolva in acid azotic la rece. incendiile provocate de aluminiu nu pot fi stinse cu apa. ce serveste ca antidaunator agricol. Se dizolva insa usor in hidroxid de sodiu. Are loc urmatoarea reactie: 8 Al + 3 Fe3O4 = 4 Al2O3 + 9 Fe Fierul in stare topita care se obtine din reactie sudeaza ambele fragmente de sina. prin incalzirea pana la incandescenta. aluminiul se combina cu azotul si carbonul. In industria chimica zincul sub forma de pulbere este folosit frecvent la diferite operatii de reducere. intrucat la temperaturile ce se dezvolta. cu hidrogenul el nu reactioneaza deloc. O explozie pentru a se produce necesita 30 milisecunde. incat in aceste conditii poate fi faramitat in pulbere. Temperatura de aprindere este de 190ºC. Zincul obisnuit din comert contine circa 30% zinc activ. Din aceasta cauza. prin incalzire reactia incepe sa mearga incet decurgand apoi foarte energetic. chiar pentru particule mai grosiere. a unui amestec dintr-un oxid metalic oarecare si praf de aluminiu metalic. S-au construit dispozitive care dupa cateva milisecunde detoneaza la cea mai mica crestere de presiune descompunand norul de praf inainte de a atinge o presiune considerabila. Cantitati mari de zinc metalic se utilizeaza pentru zincarea fierului spre a-l feri de rugina. Un procedeu de inlaturare a aprinderilor de praf de aluminu. ceea ce usureaza autoaprinderea pulberii de zinc. “termitul” are o mare insemnatate pentru tehnica de razboi. folosita drept catalizator in reactiile de polimerizare. Aceasta schimbare a proprietatilor se datoreste probabil trecerii zincului obisnuit la o temperatura de peste 200ºC intr-o alta stare alotropica. arde cu o flacara albastruie. iar cu iodul numai prin incalzire. Stratul de oxid care se formeaza la suprafata zincului. in schimb la o temperatura de peste 200ºC el devine atat de friabil. restul fiind oxid de zinc si o serie de impuritati ca: arsen. Combinarea aluminiului cu oxigenul este o reactie puternic exoterma (390 kal/mol Al2O3) care dezvolta temperaturi pana la 3000ºC.

Toate cele trei elemente din familia fierului. Avand o suprafata specifica mare. asa cum se utilizeaza in calitate de catalizatori. la temperaturi care variaza intre 350 – 500ºC. sunt lichide cu miros neplacut. fierul se obtine prin reducerea protoxidului de fier (FeO). Toate aceste elemente sunt metale albe stralucitoare. Apa este descompusa la temperaturi inalte.07 – 0. Pentacarbonilul de fier (Fe (Co)5) este un lichid galbui cu punct de fierbere 103ºC. unde nu exista pericol de extindere a incendiului. ca metil-zincul si etilzincul. Fe. Pulberea de zinc dispersata in aer formeaza cu acesta amestecuri explozive. Cel mai mare pericol il prezinta pulberile in stare de dispersie (aerosoli). pericolul creste considerabil. care se aprind cu usurinta in aer. Co si Ni in stare fin pulverizata se obtin compusii carbonilici ai acestor elemente. Combinatiile organice ale zincului. adsorb cantitati destul de importante de hidrogen. care se pot aprinde cu explozie. ci si deformarii retelei cristaline a particulelor fata de structura stabila a metalului respectiv. Pulberea de fier Prin insusirile lor chimice fierul. Cobaltul are o duritate mai mare. Fierul si nichelul se forjeaza si se lamineaza usor. Dintre combinatiile zincului. Din cercetarile facute s-a constata ca pulberea de zinc lipsita de cloruri se aprinde la 470ºC. bioxidul de carbon. cu o nuanta cenusie in cazul fierului si cobaltului sau argintie in cazul nichelului. O mare influenta asupra capacitatii de aprindere a pulberilor o are starea lor superficiala (gradul de oxidare). pe cand cea care contine cloruri se aprinde prin incalzire la numai 440ºC. Turta care se obtine la filtrarea produsului principal contine oxid de zinc. Din practica se citeaza un caz de autoaprindere a unui butoi de 50 l umplut pe jumatate cu pulbere de zinc. Suprafata lor foarte mare de contact cu aerul determina cresterea brusca a vitezei de oxidare. De asemenea in stare pura. Zincul este in mediu bazic un reducator puternic. pulberea de zinc este formata din granule cu dimensiunile de 1 – 20 μ. O incalzire si mai puternica cu formare de metan. metalele din familia fierul se pot obtine prin calcinarea oxalatilor respectivi care se descompun cu degajarea bioxidului de carbon. Fierul. Prin actiunea oxizilor de carbon asupra Fe.Se mentioneaza in literatura ca eventualele urme de cloruri continute in zinc constituie catalizatorul care contribuie la reactia de oxidare si aprindere. Se pare ca insusirile piroforice ale acestor metale se datoresc numai cresterii suprafetei de contact cu aerul. in special sub forma de pulbere si la temperaturi inalte. De asemenea. conform reactiei: FeO + H2 → H2O La randul sau protoxidul de fier se obtine incalzind oxidul de fier (Fe2O3) intr-un curent de hidrogen. Rasina de zinc ce se intrebuinteaza la lacuri si care consta din colofoniu cu 5% oxid de zinc este combustibila. Formarea lui este insotita de o degajare de caldura de aproximativ 50 kcal/mol. daca sunt prezenti. Pulberea de fier obtinuta in mori turbionare este piroforica indiferent de gradul de dispersie a particulelor. In general. impreuna cu resturi de zinc nereactionat si substante organice inclusiv solventi intrebuintati. eventual sulful sau halogenul. adica se autoaprind in contact cu aerul chiar la temperaturi obisnuite. au insusiri piroforice. Aceasta capacitate. granulatia pulberii este un factor important care determina gradul de aprindere. Un asemenea caz se poate produce cand in mori se introduce o cantitate mica de pulbere in raport cu capacitatea utilajului. Astfel. se obtine trecand peste zinc incalzit un amestec de sulfura de carbon si hidrogen. Zincul aprins se stinge cu nisip uscart. cloratul de zinc este o substanta foarte exploziva. Ultimele doua elemente sunt folosite in special in diferite aliaje cu metale si mai ales cu fierul. Aprinderea acestor nori de praf se poate produce si la descarcarile electrostatice. Cantitatea mare de caldura ce se dezvolta ca urmare a oxidarii provoaca aprinderea pulberii. In prezenta pulberii de sulf. El se utilizeaza ca adaos la benzina asigurand uniformitatea aprinderii in motoarele cu ardere interna. ceea ce contribuie la cresterea pericolului din punct de vedere al incendiului. sarurile acidului azotic sunt reduse de zinc pana la amoniac. 3. metalul devine incandescent. Astfel. talc sau grafit. separate din compozitiile lor (oxizi. In diferite operatii chimice pulberea de zinc este folosita pentru reduceri alcaline. cobaltul si nichelul fac parte din familia fierului. cobaltul si nichelul libere de impuritati se pot obtine prin reducerea cu hidrogen a oxizilor metalici respectivi. De aceea ea trebuie prelucrata imediat trecand-o in sulfat de zinc sau lasata sa arda intr-un loc complet izolat. permite utilizarea acestor metale drept catalizatori in procesele de hidrogenare ale diferitelor substante. in prezenta unro solventi organici. Spre deosebire de aproape toate celelalte metale. In reactiile de reducere zincul fixeaza oxigenul.4 mm) se pot aprinde de la scantei mecanice sau de la un foc deschis. tetraclorura de carbon. conform urmatoarei reactii in cazul fierului: Fe (COO)2 → Fe + 2 CO2 Diametrul mediu al particulelor de fier ce se obtin in acest fel reprezinta numai aproximativ 5 μ. de exemplu. Pulberi cu granulatie fina (particule de 0. si umiditatea aerului care poate intra in actiune cu pulberea contribuind la accelerarea oxidarii. bromura de etil sau carbonati. oxalati). formandu-se sulfura de zinc si negru de fum. Aceasta turta fiind calda se autoaprinde cu multa usurinta. Aceste metale sub forma de pulberi. iar in prezenta flacarii descompunerea este insotita de explozie. Astfel. Din aceasta cauza pentru stingerea zincului nu se pot folosi agenti de stingere ca apa. Co si Ni sunt atrase de magnet. care se manifesta cel mai mult la nichel. . Flacarile de culoare albastruie atingeau o inaltime de 2 m. daca se trec vaporii de sulfura de carbon peste zinc incalzit.

folosit pentru protectia diferitelor materiale impotriva focului acesta trebuie sa exercite urmatoarele functiuni: . Din aceasta categorie fac parte tencuielile de ciment. la suprafata materialului combustibil. Prin fierbere insa se descompune. Produsele din aceasta categorie pot fi folosite si la protectia impotriva caldurii a elementelor de constructie din metale si beton armat. . sub forma de carbune. La impreganrea in masa materialul degajat se introduce in intregime (imersie) in solutii de fosfat de amoniu. Expusa la aer. el se aprinde. clorura de amoniu. . Eficacitatea lor depinde in principal. intrucat hidrogenul format poate conduce la explozii. Pastrat intr-un tub inchis. Ni(Co)4. de catre reactiile chimice endotermice care au loc intre componentii produsului de ignifugare.impiedicarea reactiilor care duc la gazeificarea carbonului si producerea reactiei de piroliza a celulozie. Gradul de ignifugare se indica prin timpul cat obiectul ignifugat rezista la o anumita temperatura. acid boric si borati etc.reducerea temperaturii in portiunea in care materialul vine in contact cu flacarile.Produse solide cu actiune mecanica. Tetracarbonilul de nichel Ni (Co)4 este un lichid incolor care fierbe la 43ºC. care in prezenta oxigenului din aer se autoaprinde cu explozie.Produse care se topesc la caldura si formeaza invelisuri protectoare.Prin actiunea hidroxizilor asupra pentacarbonitului de fier se formeaza carbonilhidrura de fier (Fe (Co)4H2. din cauza caldurii care se degaja pe timpul incendiului. Amestecul dintre aer si vaporii lui este exploziv. care impiedica total sau partial accesul aerului la focar si prin acestea se ingreueaza arderea gazelor rezultate din descompunerea materialelor combustibile (saruri de amoniu. In general toti feratii sunt substante puternic oxidante. Practic la noi in tara.Produse care genereaza carbonizarea la suprafata de contact. intarziind astfel propagarea focului). Substantele ignifuge. deci sub temperatura de termodegradare a lemnului. Sub actiunea acidului sulfuric concentrat.Produse termospumante. Spuma formata avand conductivitate termica redusa izoleaza materialul combustibil pe care s-a aplicat produsul ignifug si ca urmare temperatura de 700 – 800ºC se reduce la circa 150ºC. Aceasta oxidare degaja suficienta caldura pentru a aprinde sulfura de fier care este adusa in stare de incandescenta. initial (1 – 2 mm grosime) a unui strat termoizolator de spuma organica dura (30 – 70 mm). argila etc. fie prin degajarea din stratul de protectie a unor gaze incombustibile. . pe timpul arderii degaja gaze inerte. vopsire. punand in libertate oxigenul. care fixeaza carbonul in materialul combustibil. de conditiile de aplicare. Prin incalzirea amestecului de pulbere de fier cu azotat de potasiu (KNO3) se produce brusc aprinderea fierului cu lumina puternica. necesar arderii. . dupa modul cum actioneaza se pot grupa in urmatoarele categorii: . de var. ramane stabil. Aceasta se prezinta sub forma unui praf de culoare neagra sau bruna. aceste substante se topesc si formeaza un strat protector pe suprafata materialului combustibil (de exemplu silicatii de sodiu etc. . Datorita acestei proprietati de a se aprinde in contact cu aerul. formandu-se sarea de potasiu a acidului feric (K2FeO4). . acestea se aplica sub forma de amestecuri lichide si realizeaza dupa uscare un invelis izolator in stare solida incombustibil si impiedica oxigenului din aer la focar.incetineste transferul de caldura de la sursa de aprindere a materialului protejat. . substantele din aceasta categorie se descompun din cauza caldurii si produc acizi sau baze care chiar la temperaturi scazute formeaza un strat de carbune rau conductor de caldura. Reactia pulberii de fier cu vaporii de apa la temperaturi inalte duce la formarea oxizilor de fier si a hidrogenului dupa ecuatiile: 4 H2O + 3 Fe → Fe3O4 + H2 (sub 570ºC) H2O + Fe → FeO + H2 (peste 570ºC) Din aceasta cauza stingerea pulberilor de fier aprinse nu se face cu apa. Capitolul XXI Ignifugarea Ignifugarea este un procedeu prin care se intarzie aprinderea materialelor combustibile. sulfura de fier se oxideaza spontan. fie prin existenta unui strat protector de suprafata. asemenea substante.). Formarea sulfurii de fier piroforice este cauza aprinderii multor rezervoare de produse petroliere. Oricare ar fi produsul ignifug.izolarea materialului protejat de accesul liber al oxigenului din aer. din cauza caldurii care se degaja invelisuri protectoare. se suprima flacara si se incetineste procesul de ardere. Produse care produc gaze stingatoare. care pun in libertate amoniac). fara a se aprinde. impregnare. cu produse special ignifuge (ignifug – material care se aprinde si arde foarte greu sau deloc. adica formarea din stratul peliculogen. astfel de produse prezinta capacitate de termospumare. In contact cu aerul insa se oxideaza lent. Solutia violet rosie a acestei sari este suficient de stabila la rece. sulfura de fier a fost denumita sulfura piroforica. Operatiunea de ignifugare consta in tratarea unui material combustibil prin acoperire. ignifugarea se realizeaza prin doua procedee: “impregnarea in masa si acoperirea la suprafata”. ca urmare a preluarii caldurii de oxidare a materialului respectiv. Prin actiunea hidrogenului sulfurat asupra pulberii de fier se formeaza sulfura de fier (FeS). adica cu surse de aprinderem.

are nevoie pentru a se evapora complet de 629 kilocalorii. Pentru a cobora temperatura materialelor aprinse ca apa sa absoarba caldura care contribuie la dezvoltarea incendiului. Apa (H2O) Apa este cel mai vechi stingator. are drept rezultat impedicarea producerii de vapori si deci stingerea incendiului. capabile sa favorizeze formarea de lanturi polimere. Efectul de stingere se realizeaza prin: racirea materialului care arde. Apa se intrebuinteaza pentru stingere sub forma de jet compact. are mare putere de racire si este nevatamatoare. in multe tari s-a trecut la folosirea instalatiilor fixe de stingere cu apa pulverizata. Pentru ignifugarea lemnului si a produselor din lemn in tara noastra se produc urmatoarele produse: produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamonic si borax. dispersat si pulverizat (ceata). Efectul principal la stingerea cu apa il constituie racirea materialului care arde. Apa imbunatatita chimic . actiunea mecanica. Efectul maxim de stingere cu apa sub forma dispersata si pulverizata se poate obtine in incaperi inchise. produse ignifuge de impregnare pe baza de fosfat diamoniac si sulfat de amoniu. iar un diametru al picaturilor de 0. in acest caz. Conditiile de preparare si aplicare a produselor ignifuge sunt cuprinse in “Normativul pentru ignifugarea lemnului. de flacari. Apa vine in contact cu materialul aprins absoarbe caldura. talc). jetul sa atinga distanta de 8 – 9 m. produselor din lemn si materialelor textile” (C. pluteste la suprafata hidrocarburilor lichide. Particulele de apa ajunse in zona focarului trebuie sa aiba o viteza suficienta.5 – 0. pentru ca pe timpul folosirii creste suprafata de contact cu flacarile si cu produsele de ardere. 3. Prin folosirea apei sub forma de jet compact se poate folosi cu eficacitate capacitatea de soc a apei. Cerinta este ca la o presiune de 5 at. formandu-se aproximativ 1600 – 1700 l abur. cantitatea refulata este de multe ori considerabila. la noi in tara se folosesc produsele ignifuge antifoc si produsul ignifug “D” – fabricate in mod special pentru materialele textile. De exemplu.6 mm. Ea are marele avantaj ca se gaseste in cantitati considerabile.70). Totusi. Pentru obtinerea acestui jet este nevoie de o presiune ridicata. este ieftina si usor de procurat. 58 . Pelicula este rezistenta din punct de vedere chimic. Aceasta proprietate ii confera valoare deosebita la stingerea incendiilor. incendiat. Pentru ignifugarea materialelor textile. cat si la stingerea unui rezervor cuprins de flacari. fapt pentru care s-a numit “apa usoara”. Marimea picaturilor de apa care alcatuiesc jeturile pulverizate (ceata) sunt de ordinul micronilor. Desi are greutatea specifica supraunitara. Apa usoara poate fi folosita la prevenirea aprinderii unui lichid inflamabil prin refulare pe o suprafata libera. Jetul de apa dispersata este alcatuit din picaturi de apa cu diametrul de 0. pentru a se evapora cat mai aproape de obiectul care arde. Un asemenea jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de ascensiune jet se introduce greu in zona focarului deoarece forta de asecensiune a produselor de ardere antreneaza si particulele fine de apa. Efectul de stingere este cu atat mai puternic cu cat se evapora mai multa apa. Efectul principal de actiune a apei sub forma de jet dispersat este racirea. deoarece pe timpul stingerii incendiilor este nevoie ca o cat mai mare cantitate de apa sa ajunga la focar si sa ramana acolo pana la evaporare completa. in special cand apa se foloseste sub forma de jet compact. Produsul ignifug se aplica pe materialul combustibil sub forma de pelicula de 1 – 2 mm grosime. Apa usoara Aceasta este constituita din apa in care se introduce mai multe combinatii organice ale fluorului. iar in cazul unei distrugeri mecanice se autogenereaza. pentru ca. Apa se refuleaza asupra focarului de incendiu pentru a intrerupe arderea.1 mm suprafata totala a picaturilor obtinute dintr-un litru de apa ajunge la 600 m². prin aruncarea unui litru de apa sub forma de jet compact asupra focarului se produc picaturi mari care au in total o suprafata de 1 m². Dimensiunile picaturilor de apa au o mare importanta practica. 2. Formarea unei pelicule la suprafata unui rezervor cu hidrocarburi. tocmai datorita excelentului efect de racire si inabusire pe care-l prezinta apa refulata sub aceasta forma. Noul agent de stingere permite prepararea solutiei din timp si conservarea ei in stare diluata. Un litru de apa. Ea se prezinta sub forma lichida. izolarea suprafetei incendiate de oxigenul din aer. datorita proprietatii de a forma o pelicula continua. capabila sa asigure strabaterea stratului de fum. Capitolul XXII Agenti de stingere 1. de gaze calde. se transforma in vapori si prin saturarea spatiului inconjurator limiteaza accesul aerului spre focarul incendiului.Ignifugarea prin acoperire se realizeaza cu substante in compozitia carora intra in afara liantului si materialele de umplutura incombustibile cu termoconductivitate scazuta (azbest. la formarea unor picaturi cu diametrul de 1 mm suprafata lor se mareste la 6 m². de exemplu la 10ºC. diatomita.

VA + VB O spuma eficace trebuie sa aiba anumite calitati: fluiditate. Efectul de inabusire este realizat de vaporii de apa rezultati din contactul apei cu combustibilul care arde. In urma reactiei dintre cele doua solutii introduse separat in stingator se produce spuma chimica cu un anumit coeficient de infoiere. fiecare bula fiind formata dintr-o membrana lichida umpluta cu bioxid de carbon. persistenta. proportia de spumant si apa. din bicarbonatul de sodiu sau de potasiu. Este indicat si economic a se folosi instalatii fixe de stingere cu abur. Spuma realizeaza efectul de racire cand temperatura focarului este de aproape 1000ºC. bicarbonat de sodiu si stabilizatori. aderenta. Bioxidul de carbon se formeaza pe cale chimica in urma reactiei dintre substantele care genereaza spuma (substanta acida si substanta bazica). temperatura etc. Spuma chimica se mai poate obtine si dintr-un praf chimic (la noi in tara denumit praf unic) si apa. In general se folosesc solutii de 1 – 2 %. cationactive). Toate aceste produse au denumiri prescurtate sau comerciale. de fapt stau la baza clasificarii lor. care reduce tensiunea superficiala a apei. atat aburul saturat cat si cel supraincalzit. conform instructiunilor care insotesc produsul. Ca substanta stabilitzatoare.10 – 0. Acestea. Pentru ca aburul sa aiba eficacitate la stingerea incendiilor este necesar a se crea o concentratie de cel putin 35% in volum. Pentru stingatoare. Eficienta spumei mai depinde si de o serie de factori cum ar fi: caracteristicile instalatiilor si aparatelor folosite. Aburul Aburul ca agent stingator este raspandit in industria chimica si petroliera. de inabusire si de izolare. Efectul de racire se bazeaza pe preluarea unei anumite cantitati de caldura din focar. Acest efect se produce mai ales cand temperautara focarului este mai mica de 1000ºC. presiunea apei. cu ajutorul unor generatoare speciale. in principal. iar cea bazica.15 kgf/mm3. care difera de la tara la tara. Praful este format dintr-un amestec. format din sulfat de aluminiu. in general apa. Coeficientul de infoiere = ___V ___. care se evapora prin absorbtie de caldura. densitate. 4. se intrebuinteaza. timp de stingere minim etc. pentru procesul tehnologic o instalatie de cazane. Stingerea cu abur se bazeaza in special pe reducerea volumului aerului din spatiul in care are loc arderea. coeficient de infoiere. saponina. ca si pe separarea lichidului din spuma. Efectele de stingere. Asemenea substante se numesc ionogene (anioactive. Al2 (SO4) 3 + 6 CO2 H Na2 = 6 CO2 + 3 Al (OH)3 + H2O + 3 Na2SO4 H2SO4 + 2 CO3HNa2 = Na2SO4 + 2 CO2 + H2O Prin reactia bicarbonatului de sodiu cu sulfatul de aluminiu ia nastere hidroxidul de aluminiu gelatinos care reprezinta masa vascoasa in care sunt inglobate bulele de bioxid de carbon rezultat din aceeasi reactie.Marirea capacitatii de patrundere a apei in diferite materiale se obtine prin folosirea unei mici cantitati de substanta chimica speciala. una din urmatoarele substante: glucoza. agenti activi de suprafata se impart in doua grupe: prima grupa cuprinde substantele a caror molecule dizolvate in apa se disociaza in ioni cu sarcini diferite si egale ca marime. . necesara evaporarii apei. spumantii pe baza de albumine etc. substantele chimice din care se obtine spuma alcatuiesc asa-zisele incarcaturi: A (acid) si B (baza). ea avand o greutate specifica de 0. Substanta acida este formata de obicei din sulfatul de aluminiu sau acidul sulfuric de o anumita concentrantie. de obicei. 5. Spume pentru stingerea incendiilor a) Spuma chimica este formata dintr-o masa de bule de dimensiuni reduse. inainte de a se introduce in stingatoare se dizolva in apa. Coeficientul de infoiere reprezinta raportul dintre volumul spumei formate si volumul solutiilor produselor A si B in ml. care se adauga solutiilor din care se obtine spuma chimica. Spuma trebuie sa curga bine pentru a acoperi rapid suprafata lichidului incendiat. criterii care care. Se poate folosi ca agent stingator. de natura chimica si de structura moleculelor. Praful unic se livreaza in doua tipuri: tipul I pentru instalatii mobile de stins incendii si tipul II pentru instalatii fixe si semifixe. Spuma ca agent de stingere actioneaza asupra incendiului (arderii) prin efectul de racire. Cea de-a doua grupa inglobeaza substantele care se dizolva si nu formeaza particule incarcate electric. Dupa aceste criterii. extrasul de lemn dulce. dupa o anumita reteta. acolo unde exista deja. Proprietatile agentilor de umectare depind.

tunele de cabluri etc. Se dizolva usor in apa. CO2 poate fi solid. care nu reactioneaza cu solutiile apoase ale sarurilor. Temperatura de fierbere a bioxidului de carbon lichid. de o presiune relativ scazuta a apei si de un utilaj si accesorii speciale. neutralizare si stabilizare cu substante chimice.07 1.92 0. c) Spuma cu coeficient mare de infoiere 6.08 1. dintr-o tesatura de ochiuri. 6% apa si 2 % spumant. deci este mai greu decat aerul.06 25. la 760 mm kg.35 19. b) Spuma mecanica se obtine prin amestecarea unei substante generatoare de spuma cu aerul si apa. Bioxidul de carbon introdus in focar inlatura aerul si ca urmare incendiul se stinge.10 0 + 10 + 20 + 25 + 30 + 31. Pentru formarea spumei cu coeficient mare de infoiere este nevoie de un spumant de foarte buna calitate. solubilitatea scazand o data cu cresterea temperaturii. Spuma cu coeficient mare de infoiere prezinta avantaje ca: utilizarea unei cantitati minime de apa (1/2 litri pe circa 1000 litri spuma).45 at. Spuma chimica se foloseste la stingerea incendiilor de produse petroliere precum si de materiale combustibile solide. proprietate care-l face foarte util pentru stingerea incendiilor. Gaze inerte a) Bioxidul de carbon (CO2). La o temperatura de – 56. este de – 78. datorita apei pe care o contine. La noi in tara s-a reusit obtinerea spumogenului sub forma de praf care prezinta unele avantaje (volum redus.976 kg. al carui capat se asaza la intrarea in incaperea unde urmeaza sa se introduca spuma.77 0. Presiunea bioxidului de carbon in butelie nu depinde numai de temperatura ci si de gradul de umplere a buteliei respective.86 0. lichid sau gazos.5 – 3 m). In tabela 20 sunt date presiunile.50 73. coridoare. 10000 litri pe minut). din aceasta cauza impiedica reaprinderea materialelor combustibile.02 1. in special prin efectul de racire. greutatile specifice si volumul specific ale CO2 in butelii.75 1.50 99. indepartarea greoaie dupa stingerea incendiului etc. Bioxidul de carbon comprimat se transporta in butelii de otel. Spuma mecanica se obtine prin trecerea solutiei de substanta spumanta.5ºC.54 44.97 1. in principal. de diferite debite (2500 litri.95 57. sub forma de zapada carbonica. Pentru obtinerea spumei mecanice este nevoie de tevi generatoare de spuma. printr-o teava generatoare de spuma.03 0. . Spuma cu coeficient mare de infoiere exercita un efect de racire prin preluarea unei cantitati de caldura necesara evaporarii apei si un efect de izolare fata de radiatia termica. Fenomenul se numeste detenta. precum si reincalzirea substantelor combustibile sub influenta corpurilor solide incadescente din apropiere. pe inabusirea focarului. lipsa actiunii corosive. Spuma mecanica actioneaza asupra focarului.).). c) Spuma cu coeficient mare de infoiere. Dintr-un litru de bioxid de carbon lichid se obtin 462 litri de gaz (dintr-un kilogram se obtin 500 l).75 0.30 .4 Presiunea kg/cm² 13.34 Volumul specific l/kg 0.93 0.Spuma are o conductibilitate termica redusa. care trec apoi intr-un tub de panza (furtun cu diametru de la 0.30 1.46 61. bioxidul de carbon avand greutatea specifica de 1.00 Greutatea specifica kg/l 1. Nu arde si nici nu intretine arderea. greutatea specifica si volumul specific CO2 Temperatura ºC . in urma unui proces de degradare cu acizi minerali. Solutia spumanta a se trimite pe un panou (retea). calele navelor. In general. Temperatura lui critica fiind de + 31ºC se poate lichefia cu usurinta. Spumogenul este un lichid vascos de culoare rosie-bruna. Un litru de bioxid de carbon in stare normala are greutatea de 1.34 Efectul de stingere al bioxidului de carbon se bazeaza. Bioxidul de carbon este un gaz incolor si inodor. spuma mecanica se obtine din 92% aer. antrenata de un curent de aer. La noi in tara ca spumant se utilizeaza spumogenul obtinut din faina de coarne si copite.20 . Tabela 20 Presiunea.16 1. Ca dezavantaje se citeaza: greutate redusa si deci instabilitate atunci cand bate vantul.2ºC si la o presiune de 5. unde curentul de aer de la un ventilator produce pe fiecare ochi al retelei bule de spuma. Prin grad de umplere a buteliei se intelege raportul intre volumul buteliei in litri si bioxid de carbon in kilograme. Daca bioxidul de carbon comprimat i se da posibilitatea sa se destinda pana la presiunea atmosferica.53. la diferite temperaturi. Aceasta este de fapt efectul de izolare pe care-l manifesta spuma chimica.99 34. inlaturarea coroziunii etc. stingerea rapida a incendiului si impiedicarea reaprinderii. 5000 litri.34 1. distanta de actiune a generatoarelor relativ limitata.98 0. in acest caz se obtine bioxidul de carbon solid. precum si prin efectul de inabusire in urma formarii vaporilor de apa. usurinta de patrundere in locuri greu accesibile (pivnite.

de ardere. la stingerea incendiilor in calele navelor. Cu cat procentul de bicarbonat de sodiu este mai mare cu atat capacitatea pulberii ca agent stingator creste.C. Nu este recomandabil a se folosi bioxidul de carbon la stingerea incendiilor de: substante chimice care contin oxigen. in specail cele pe baza de bicarbonat de sodiu.. cea mai veche de altfel. ca agent de stingere are urmatoarele calitati: nu distruge obiectele si materialele atinse. Acestei descompuneri ii corespunde un efect de racire de circa 95 kcal.C. metale reactive (sodiu. In medie se poate admite. Produsele comerciale au un grad de puritate de 98%. sulfat de amoniu.4%. Potrivit acestei teorii efectul de racire si de inabusire a focarului de catre produsele rezultate se considera neesential. in care are loc echilibrarea temperaturilor si a schimbului de caldura. folosite la categoriile de incendiu aratate mai sus. asupra flacarilor. ajutaje. ca pentru stingerea incendiilor. Pentru utilizarea bicarbonatului de sodiu la obtinerea pulberilor stingatoare de mare eficacitate. Componentul de baza al majoritatii pulberilor stingatoare este bicarbonatul.C.Cele mai bune rezultate la stingerea incendiilor cu bioxid de carbon se obtin in spatii inchise. pulberi stingatoare A. considerand ca intreaga cantitate de apa se evapora. sa constituie un agent de stingere deosebit de eficace. Bioxidul de carbon. se considera ca intr-o pulbere eficace la stingere. proportia de bicarbonat de sodiu trebuie sa fie de circa 95%. Cea de-a treia teorie.D. ca urmare a patrunderii norului de pulbere in flacari.5 si 3%. in volum. eficace la stingerea incendiilor de lichide combustibile. nu se deterioreaza la consevare indelungata. o mare importanta are gradul de puritate a acestuia.. chiar si in cazul incendiilor de proportii de gaze sau lichide combustibile. Prima teorie. . concentratia necesara se mentine mult timp si se poate completa cu usurinta. Rezultatele excelente. inodor si mai usor ca aerul. rezultati prin descompunerea termica a pulberii. posibilitatile bune de conservare cat si alte insusiri ale lor. Pe plan mondial s-au stabili trei grupe de pulberi stingatoare.E.B. pentru ca in incaperile inchise. In spatii inchise stingerea incendiilor se face mult mai usor decat in aer liber. 7. Efectul de stingere se bazeaza pe reducerea concentratiei de oxigen prin aparitia bioxidului de carbon si a vaporilor de apa. In legatura cu efectul de stingere al pulberii stingatoare au aparut mai multe teorii. uree. In medie. muzee etc. magneziu. precum si la incendiile de metale usoare si aliajele acestora. prin frecare de conducte. denumita “pulvogen”. Radicalii activi rezultati din ardere se ciocnesc cu particulele de pulbere. Bioxidul de carbon are asupra focarului si un efect de racire. b) Azotul este un gaz incolor. insa considera factor esential formarea stratului protector.. In afara pulberii pe baza de bicarbonat de sodiu. in industria petroliera. care poate initia explozii si incendii in anumite conditiii. transmitand acestora energia lor si drept consecinta mecanismul reactiei in lant se intrerupe. deoarece restul componentilor au rolul de a ameliora mobilitatea pulberii si de a o feri de aglomerare la umiditate. pulberi stingatoare A. prin absorbtia de caldura si acoperirea pe cale mecanica a materialului aprins cu un strat de pulbere topita.). este rau conductor de electricitate. la instalatii si aparate electrice. Bioxidul de carbon este foarte eficace la stingerea inceputurilor de incendiu. Sub actiunea caldurii bicarbonatul de sodiu se descompune dupa urmatoarea formula: 2 Na H CO3 ↔ Na2CO3 + CO2 + H2O Dintr-un kilogram de pulbere de bicarbonat de sodiu se degaja 0. in raport de natura incendiilor la care pot fi folosite: pulberi stingatoare B. La noi in tara se fabrica si se foloseste o pulbere stingatoare pe baza de bicarbonat de sodiu. Solubilitatea in apa a azotului este foarte redusa. Se mai utilizeaza ca agent de stingere. diferiti produsi ai borului etc. kaliu etc. sulf. Ca agent de stingere se foloseste in special in instalatii fixe de stingere a incendiilor. se refera la actiunea componentilor. carbuni. se produc si se folosesc pulberi pe baza de bicarbonat de potasiu. in plus sunt eficace si la stingerea incendiilor de materiale combustibile solide ca lemn. iar adaosurile de alte pulberi sa varieze intre 0. La iesirea din recipiente se destinde de maximum 15 ori. titan. de tipul B. fac ca pulberile stingatoare. se poate admite ca efectul de racire al unui kilogram de CO2 corespunde cu 15% din efectul de racire al unui kilogram de apa (circa 629 kcal/kg). fiind mai greu decat aerul patrunde usor in toate orificiile obiectului aprins. Cea de-a doua teorie ia in considerare factorii mentionati la prima teorie.E. considera efectele de racire si de inabusire ca secundare si explica stingerea prin intreruperea reactiilor in lant.C. transformatoare. abia 2% in volum. Pulberi stingatoare Dintre agentii stingatori cunoscuti si folositi cu succes fac parte si pulberile stingatoare. la generatoarele de curent.26 kg bioxid de carbon. eficace la toate categoriile de incendii specificate mai sus. continutul de carbonat sa nu depaseasca 3.. Asa cum s-a mai aratat 1 kg de CO2 in stare gazoasa la temperatura obisnuita ocupa un volum de 500 litri. El prezinta si dezavantaje: greutatea prea mare a buteliei de otel (o butelie plina de 40 litri cantareste 110 kg).E. nu este sensibil la actiunea temperaturilor scazute. carbonat de sodiu. paie etc. se formeaza electricitate statica.. In general. la stingerea incendiilor de instalatii electrice. Mecanismul stingerii incendiilor cu pulbere. potasiu.E. in urma descompunerii pulberii.B. la majoritatea substantelor este suficienta o concentratie de 30 – 35% CO2.

De exemplu. autovehicule.mobilitatea (fluiditatea) consta in opunerea unei rezistente mai mari sau mai mici la refularea pulberii prin diferite ajutaje. De asemenea. intr-un timp minim. ca produse ale arderii. care constituie unitatea de masa a produsului. pe efectul anticatalitic (inhibitie) si in secundar pe inabusire si suflu. halonii sunt indicati a se folosi la stingerea incendiilor declarate la: cazanele fixe de fier uleiuri. Cazul tipic il ofera tetraclorura de carbon care in contact cu tabla de otel inrosita reactioneaza asupra vaporilor de apa dand acid clorhidric si fosgen. Marimea granulelor poate varia intre 50 – 100 μ. stabilitatea la cald si degajarea de halogeni in timp scurt. Capitolul XXIII Substante toxice 1. Halonilor ca agent de stingere li se cer anumite calitati: de stingere. bordul avioanelor si salile masinilor navelor. In general ea se exprima in cm²/g. Fiecare halon este reprezenta de un numar. industria chimica a produs o serie de alte hidrocarburi halogenate care ar putea fi utilizate la stingerea diferitelor categorii de incendii. chimice. Ea depinde de granulozitate si trebuie sa se mentina ridicata. aglomerarea.prima cifra arata numarul de atomi de C. cum sunt tabla de otel. alaturi de fum si diferite substante chimice (gaze) se intalneste si oxidul de carbon. Cifrele se refera la compozitia halonilor. Totdeauna se va putea stinge cu pulbere numai asemenea volum de flacari care poate fi “acoperit” cu pulbere deodata. Dintre proprietatile negative se enumera: higroscopicitatea. deci cu caldura. nu lasa nici un fel de reziduuri si practic sunt lipsiti de toxicitate.Stingerea incendiilor cu pulbere este in realitate stingerea flacarilor. nu da rezultate.. raspandirea facandu-se suficient de repede pentru ca efectul de stingere sa se exercite pe o suprafata cat mai mare. neuniformitatea granulatiei. . Efectul de stingere al halonilor se bazeaza. de oxid de carbon si de alte gaze sau in contact cu unele corpuri puternic incalzite. In ultimul timp. Pe timpul stingerii unor anumite categorii de incendii. in strainatate. fluor etc.suprafata specifica a unei pulberi reprezentand suma suprafetelor tuturor granulelor. Proprietatile fizice ale halonilor se refera la usurinta de a se putea refula de la distanta asupra focarului. elibereaza atomii activi ai halogenilor respectivi (clor. CCl4 + H2O ↔ CO Cl + 2 H Cl Conditiile de producere a fosgenului se intrunesc destul de rar.cea de-a doua de F. Aceste hidrocarburi au fost denumite “haloni” de la prescurtarea denumirii in limba engleza “halogenated hydrocarbon”.). dar cresterea excesiva a suprafetei influenteaza negativ asupra mobilitatii pulberilor de refulare. stabilitatea la temperaturi scazute (asigurarea conservarii produsului in timp). brom). Halonii la contactul cu flacarile. in principal. Factorii care determina eficacitatea pulberii stingatoare. fluor. Metoda de stingerea incendiului timp indelungat si folosind pulbere cate putin. In comparatie cu tetraclorura de carbon si monoclorbrommetanul. diflourclorbrommetan (CF2ClBr) – halon 1211. Suprafata specifica cea mai convenabila este de 2000 – 2500 cm²/g. Ei au o mai mare capacitate de stingere si ca atare sunt necesare cantitati mai mici. In gazele de ardere continutul de oxid de carbon depaseste rareori 1%. Printre calitatile chimice se enumera. . Cele mai cunoscute si folosite hidrocarburi halogenate sunt: tetraclorura de carbon (CCl4) si monoclorbromfluormetanul (CHFClBr). anumiti haloni pot degaja substante toxice. a treia de Cl si a patra de Br. Atomii lipsa sunt indicati printr-un zero.granulozitatea pulberii influenteaza mobilitatea si conservarea produsului. printre ele numarandu-se existenta vaporlor de apa si a unei temperaturi de 600 – 700ºC. . Printre factorii cei mai importanti se citeaza: . chiar in cele mai grele conditii de utilizare si dupa o depozitare indelungata. fizice. automoatoarele de cale ferata. Pulberile cele mai fine au suprafata specifica cea mai mare. 8. lemnul incandescent etc. instalatiile electice. cazanele de topit ceruri. restul halonilor halogenati sunt mai eficace. Oxidul de carbon In timpul incendiului. trifluordibrommmetan (CF2BrCF2Br) – halon 2402. Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate sunt hidrocarburile la care atomii de hidrogen se substituie cu atomii de halogeni (clor. care franeaza dezvoltarea reactiilor complexe ale arderii. fiziologice. sub actiunea caldurii si flacarii si in prezenta urmelor de vapori de apa. . . Ca agenti de stingere. brom.

. Fata devine palida. In cazul intoxicatiilor mai grave. de aceea patrunderea lui in plamani este neobservata. 3. eventual o respiratie cu ajutorul aparatului de oxigen.) apar cand 20 – 30% din hemoglobina trece in carboxigemoglobina.0834 mg/1 aer. In unele intreprinderi.de la 0. Primele simptome ale intoxicarii cu oxid de carbon (dureri de cap. Clorul ataca caile respiratorii. in cea mai mare parte sub forma de clorura de sodiu. se adauga pierderea cunostintei si chiar oprirea repiratiei. fapt care favorizeaza prezenta lui in aer la nivelul cailor respiratorii si difuzarea uniforma in aerul din incaperi sau din exterior. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp indelungat produce o intoxicatie. fata si buzele pot capata o culoare de rosu aprins. Aceste simptome dispar daca accidentatul este scos in aer curat. ameteli. iar la concentratii mai mari poate provoca asfixierea. 2. CO se utilizeaza in procesul de fabricatie. dupa ce trece printr-o stare similara cu betia. Oxidul de carbon este considerat a fi cel mai raspandit gaz toxic. iar la 10% moartea. . cu gust si miros caracteristic “acru” si mai greu decat aerului (greutatea specifica (1. instabilitate. glicerina. Prezenta bioxidului de carbon in cantitate mai mare intr-o incapere se constata cu lumanarea. folosindu-se la fabricarea acidului clorhidric de sinteza. . Oxidul de carbon este un gaz insipid. la o concentratie de 10% lumanarea se stinge. pentru halele de fabricatie este de 0. o concentratie mai mare de 0. de 4 – 8% palpitatii. La o presiune de 4 at se lichefiaza la 0ºC. pricinuieste tuse puternica.0. la fabricarea insecticidelor. In industria anorganica. iar daca este necesar i se face respiratie artificiala energica. dand carboxihemoglobina. Se gaseste in natura ocupand 0. insa in cantitate mare. la arderea incompleta a gazelor naturale in arzatoare.1% a oxidului de carbon in aer devine periculoasa. pulsatii la tample. vomitari. iar la 6 at se lichefiaza la 20ºC. se mentin si in butelii de otel in care clorul se pastreaza si se transporta. cu miros puternic iritant. reprezinta cantitatea minima care cauzeaza iritatia imediata a gatului.6 volume clor). . pe cand la o intoxicare grava.01 mg Cl2/1 aer. un volum de apa dizolvand 2. In general. Intoxicarile usoare se manifesta printr-o oboseala generala pe cand cele grave pot pune persoana intoxicata in imposibilitate de a se mai deplasa.967 fata de 1). iar peste 1% provoaca moartea dupa cateva minute.5 – 1 ora.00834 mg/1 aer.001 – 0.80 mg/l aer provoaca moartea in 0. Efectele provocate de inspirarea aerului la diferite concentratii de clor sunt: .5 ore. pe timpul interventiei la incendii fara aparate de protectie. Se recomanda repaos absolut. cu o greutate specifica de 2.0350 mg/l aer. provocand moartea instantanee (de exemplu la fermentarea mustului.19% din scoarta pamantului. la simptomele aratate mai sus. iar la 75 – 80% survine moartea. slabirea accentuata a muschilor etc.0111 mg/1 aer. intensificarea batailor inimii. . dizolvantiilor si impregnantilor. se produc efecte iritante. La o intoxicare mai usoara. In domeniul industrei chimice organice clorul se foloseste la fabricarea celulozei. Intoxicatii cu bioxid de carbon se pot produce in garajele neaerisite si in cabinele soferilor. Daca nu se iau masuri urgente.41 (raportat la aer). in pivnitele de vin etc. Bioxidul de carbon (CO2) Bioxidul de carbon este produsul final al procesului de ardere completa ca si al procesului de descompunere al substantelor organice.006 mg/1 aer. respiratie din ce in ce mai adanca.de la 0. El are greutatea specifica apropiata de a aerului (0. prezinta cantitatea maxima permisa pentru expuneri de 0.2. Actiunea toxica a oxidului de carbon se explica prin marea sa afinitate pentru hemoglobina din sange.52 fata de aer 1). Clorul Clorul este cunoscut de multa vreme ca un gaz sufocant si asfixiant. pupilele se maresc.0. aceasta stare de intoxicare culmineaza cu agonia urmata uneori de moarte. Este incolor. Concentratia maxima admisa de STAS. Clorul este un gaz de culoare galben-verzuie. materialelor plastice la clorurari organice si ca intermediari la fabricarea unor produse ca: fenol. din cauza unui inceput de paralizie a membrelor inferioare. apar batai de inima. Inspirat in cantitate mica si intr-un timp scurt nu prezinta pericol. Aceste presiuni.). Se foloseste si in industria textila. fata se inroseste. simptome dupa 1 – 2 ore. etil-glicol etc.de la 0. . O substanta nu poate actiona toxic daca nu este solubila in lichidele care se gasesc in organism (solubilitatea clorului in apa la temperatura si presiune normala este mai mare. pentru persoanele care dorm in incaperi in care sobele sau arzatoarele functioneaza pe timpul noptii. accidentatul isi pierde cunostinta. se degaja miros neplacut. El prezinta un mare pericol de intoxicare pentru oameni. O concentratie de 3 – 4% provoaca dureri de cap. a lemnelor umede si a rumegusului in sobe. incolor si indor. cu care se combina. fara a mai reactiona la lumina. clorul are multiple intrebuintari. In urma unei intoxicari grave. Primul ajutor care se acorda unui intoxicat cu bioxid de carbon consta in scoaterea acestuia din mediul toxic. Cand aceasta transformare ajunge la 40 – 50% accidentatul lesina. a clorurilor metalice si nemetalice. irita si paralizeaza caile de respiratorii.Oxidul de carbon se degaja la arderea carbunilor in sobe. O intoxicatie usoara provoaca ameteli. fungicidelor si ierbicidelor. producand in acelasi timp si o enervare a accidentatului.

gazatul se scoate imediat din zona viciata cu clor si se transporta intr-o camera cu o temperatura de 20ºC. Ea provoaca neliniste. mai repede sau mai incet. la inghitire. apare mirosul de migdale amare la expiratie. in functie de scoaterea persoanei din mediul toxic. Intoxicarea foarte grava apare in urma inhalarii vaporilor de HCN.) ca si la descompunerea materialelor organice. printr-o respiratie artificiala. Acidul cianhidric este un lichid cu punctul de fierebere de 25. insa persoana intoxicata isi pastreaza totusi luciditatea. Accidentatul trebuie sa stea linistit pe spate. Doza mortala pentru un om este 0. La incendiul la care se constata prezenta clorului fie scapat din instalatii. nu exista fenomene de acumulare. acidul cianhidric este folosit la combaterea daunatorilor plantelor si parazitilor si ca deratizant. o jena respiratorie cu accelerarea ritmului de respiratie. iritarea cailor respiratorii si a limbii. De asemenea se intalneste in starea naturala in unele substante. In caz de otravire cu clor. ameteli. ce mascheaza pericolul. . se constata dureri de cap. la concentratii mari.Inspirat impreuna cu aerul. dimpotriva produce o oarecare anestezie olfactica. Hidrogenul sulfurat Hidrogenul sulfurat este un gaz incolor. El se degaja si in urma reactiilor chimice ale unor compusi care contin sulf (distilarea gudroanelor. Prelungirea intoxicarii duce la oprirea respiratiei. gatului. . Ca simptome nervoase apar: agitatia. Este bine cunoscut mirosul sau caracteristic de ou clocit. rafinarea uleiurilor etc. Cu cat viteza de patrundere in organism a ionului CN este mai mare. la o concentratie de 1% moartea survine dupa o jumatate de ora. din care cauza se produc pierderea constiintei. convulsii tonice. cazurile de intoxicare cianhidrica fiind foarte greu de salvat. Datorita toxicitatii sale. Cea mai frecventa este intoxicarea grava. tulburari nervoase cu oboseala generala. transpiratii abundente.administrarea de anticianuri specifice.). I se desface gulerul. secretii mucopurulente. fie degajat in urma arderii diferitelor materiale. se reduce si mai mult hranirea creierului. precum si in toate locurile unde poate fi jenat. Acidul cianhidric Acidul cianhidric si sarurile sale sunt cele mai agresive substante toxice. mai greu decat aerul. deprimare.. Hidrogenul sulfurat este rapid oxidat in organism si eliminarea se face pe cale intenstinala si urinara. Hidrogenul sulfurat se intalneste destul de frecvent in procesul de fabricatie industriala. La aceasta se adauga pericolul edemului pulmonar in urmatoarele ore sau zile. ape minerale si gaze naturale. miros perceptibil mai ales la concentratii reduse. Prin micsorarea contratiei ventricolelor. exploziv si toxic.) semne digestive de tipul arsurilor gastrice. in cazul intoxicarii prin inhalare si provoaca varsaturi.06 g. crampe. uscarea mucoasei. inflamabil. El este foarte toxic. gazatului i se da sa inhaleze vapori de alcool etilic sau eter. care duc la moarte in 1 – 2 minute. care devine permeabila pentru apa. greturi. incat acesta nu-si mai poate indeplini functia. Intoxicarea cu acid cianhidric poate fi grava si foarte grava. Intoxicarea acuta este provocata de inhalarea hidrogenului sulfurat in doze mai putin puternice.7ºC. semne oculare (conjuctivita. accese violente de tuse etc. rolan etc. dureri de cap. mancarimi etc.intarirea inimii pentru asigurarea imprastierii anticianurii si a oxigenului in organism. el produce un efect coroziv asupra membranei volumului. care duc la cresterea nevoii de oxigen. inflamarea corneei. uneori si a inghitirii acidului sau a cianurilor. manifestata sub forma de ameteli. chiar in proportie mica. Inhalarea intensa de hidrogen sulfurat poate produce paralizie cardiorepiratorie si apoi moartea. Toxicitatea prin piele este mai redusa. Concentratia maxima admisa pentru 8 ore de lucru e de aproximativ 15 mg/m3 aer. ca masura de prim ajutor. in decurs de 5 minute provoaca moartea. la fabricarea nitrilului acrilic. De asemenea. Pentru usurarea respiratiei. Ionul CN. contactul cu pielea devine periculos atunci cand este mai prelungit. odata intra in sange se fixeaza la nivelul celular printr-o combinare reversibila. Agresivitatea toxica se caracterizeaza prin rapiditatea cu care actioneaza asupra organismului.efectuarea unei puternice oxigenari. o acclerare a batailor inimii. Intoxicarile subacute se manifesta prin: semne de iritatiei a aparatului respirator (rinita. . cu atat mai mica este cantitatea care provoaca moartea. a rasinilor polimetacrilice. avand drept urmare cresterea nevoii de oxigen. batai de inima in mod neregulat. la incetarea vasoconstrictiei. a fibrelor sintetice poliacrilonitrilice de tip melana. El trebuie invelit cu o patura. In cazul intoxicarii cu acid cianhidric se vor lua urmatoarele masuri: . 5. mansetele. 4. o oboseala intensa. permitand plasmei sanguine sa treaca in alveolele plamanului. O concentratie de H2S de 16% in aerul respirat poate produce moartea imediat. Cu exceptia cazurilor de moarte subita. in special al unor materiale plastice pe timpul recunoasterii si stingerii incendiilor se va folosi aparatul izolant. Inhalarea a 300 mg/m3. . nelinistea si pierderea constiintei. Intoxicarea se produce chiar si la inhalarea unei cantitati foarte reduse de acid cianhidric. Este interzis sa se faca respiratie artificiala. intoxicarea cu hidrogen sulfurat se inlatura destul de rapid prin extragerea toxicului din organism si printr-un tratament bine aplicat.scoaterea intoxicatului din atmosfera viciata. Acidul cianhidric se foloseste la fabricarea materialelor plastice acrilice.

78ºC. Fosgenul inhalat provoaca o inflamare a cailor respiratorii si chir un edem pulmonar. Proprietatile toxice ale tricloretilenei sunt mai periculoase la persoanele sub actiunea alcoolului. distruge ficatul si rinichii. respiratie grea. Tabela 21 Caracteristicile fumului rezultat din arderea unor materiale . Astfel de descompuneri sunt posibile mai ales la contactul tricloretilenei cu tevile calde. se lichefiaza la . La cracarea usoara a tricloretilenei se degaja acid clorhidric si fosgen. In cazul concentratiilor foarte ridicate apar efecte de narcoza ca la cloroform. oboseala. Leziunile oculare pot surveni atat sub actiunea amoniacului cat si prin contactul cu stropii de solutie amoniacala. 9. iar concentratia maxima admisibila de 0. cu degajare de fosgen. Amoniacul este foarte caustic. Fumul Fumul ca produs al majoritatii produselor de ardere. Tricloretilena inhalata poate provoca leziuni acute si cronice. Concentratia maxima admisibila in opt ore lucru de munca este de 0. ca agent stingator la incendii cu temperaturi ridicate se soldeaza adeseori. Fosgenul Fosgenul apare in urma cracarii hidrocarburilor halogenate (tetraclorura de carbon.597). Amoniacul Amoniacul se gaseste frecvent in industria frigorifica si industria ingrasamintelor artificiale si a produselor chimice de sinteza. o degajare de 0. Amoniacul este un gaz incolor. produce indispozitii. Folosirea tetraclorurii de carbon.009 mg/l. Oxizii de azot Oxizii de azot sunt toxici si iritanti. Datorita proprietatii sale de a se combina cu hemoglobina din sange.5 mg/m3. mai usor decat aerul (densitate 0. Fosgenul are limita de suportabilitate 20 mg/m3. Tetraclorura de carbon inhalata intr-un timp oarecare. O parte din tricloretilena introdusa in corpul omenesc este evacuata sub forma de acid acetic triclorat prin urina. care poate fi urmata de un edem pulmonar sau hemoragii intenstilanale. Pe baza calculelor si experimentarilor efectuate s-a determinat pentru 356 kg/h clorura de aluminiu manipulata. care sunt produse toxice chiar decat hidrocarbura halogenata.6. Un efect prelungit al tricloretilenei provoaca leziuni hepatice si ale sistemului nervos central. Oxidul de azot (NO) este considerat ca fiind mai putin toxic decat bioxidului de azot (NO2). ameteli. la operatia de incarcare a clorurii de aluminiu in retorte. care constituie complicatii tardive.) ca si la fabricarea clorurii de aluminiu. El ataca in special mucoasele si poate fi cauza unor reactii ca necroza traheobronhica. In raport de culoarea si gustul fumului se poate stabili materialul care arde.33ºC sub presiune atmosferica si se solidifica la aproximativ . Hidrocarburi halogenate Hidrocarburile halogenate cele mai raspandite si cu pericol de intoxicare sunt tetraclorura de carbon si tricloretilena. 8. La locul de descarcare a clorurii de aluminiu in containere s-a determinat o medie de fosgen de 158 mg/m3. 10. tricoletilena etc. in faza de sublimare. este format din particule nearse. In tabela 21 se dau caracteristicile fumului provenit din arderea celor mai intalnite materiale si substante combustibile. 7.007 kg/h fosgen. NO se considera ca are acelasi efect ca cel al oxidului de carbon. in timpul lucrarilor de sudura autogena sau cu arc. Indigestia provocata de solutia amoniacala poate fi urmata de complicatii grave. Fosgenul se degaja si in faza de condensare a clorurii de aluminiu tehnice si anume la descarcarea produsului din condensatoare in containere. iritarea ochilor si a cailor respiratorii. Ei se degaja pe timpul descompunerii termice a azotatului de amoniu. Inspirarea pe timp indelungat a vaporilor de tricloretilena provoaca moartea. Inhalata in concentratie mai mare provoaca greata. De asemenea are un efect iritant asupra mucoaselor. vapori si gaze.

paie. fan Titei. produse petroliere Cauciuc Fosfor Sulf Potasiu metalic Celuloid Materiale plastice (PVC) Tesaturi Culoare Negru-cenusiu Alb-galbui Negru Negru-brun Alb Alb-galben Albastrui Alb-intens Negru-brun Negru Brun Caracteristicile fumului Miros Rasina Titei Usturoi Sulf Sulf Sulf Clor Specific Gust Acrisor Acrisor Acid Acid Alcalin Acid Acrisor .Materialul si substanta care arde Lemn Hartie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful