Sunteți pe pagina 1din 3

CURS 8: DOLUL ŞI VIOLENŢA

A. DOLUL

1. Definiţie:
Art. 960 Cod civil.
Dolul (viclenia) = inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene în scopul
încheierii unui act juridic.

Dolul reprezintă o eroare provocată, inducerea în eroare a celui cu care se contractează.


Spre deosebire de eroarea – viciu de consimţământ care doar în anumite condiţii atrage
nulitatea actului, orice dol atrage anularea actului, întrucât în acest caz eroarea este
provocată şi nu spontană. Explicaţia constă în aceea că în cazul erorii spontane actul nu se
anulează obligatoriu pentru a se ocroti interesul părţii care nu a fost în eroare şi care nu
poartă nici o vină pentru vicierea consimţământului, pe când în cazul dolului nu există nici
un motiv pentru ocrotirea părţii care se face vinovată de cauzarea viciului.

2. Structura dolului:
- un element subiectiv (intenţional) = intenţia de a induce în eroare partea cocontractantă.
Aşadar inducerea în eroare trebuie să se producă cu intenţie şi nu din neglijenţă.
- un element obiectiv (material) = folosirea de mijloace viclene: şiretlicuri, abilităţi,
maşinaţiuni, puneri în scenă, afirmaţii mincinoase. Mijloacele viclene trebuie să prezinte o
anumită gravitate. Astfel, nu sunt considerate dol simpla exagerare cu scop publicitar (de
ex. cel mai bun detergent), lipsa de informare, credulitatea exagerată.

3. Condiţii:
- dolul să fi fost determinant pentru încheierea actului, adică în lipsa manoperelor dolosive
actul să nu se fi încheiat.
- să provină de la cealaltă parte. Dolul care este provocat de un terţ nu atrage nulitatea
actului, ci oferă doar posibilitatea părţii care a căzut victimă să ceară despăgubiri. Conform
art. 934 alin. 3 din proiect dolul poate proveni şi din partea unui terţ cu condiţia ca partea al
cărei consimţământ nu a fost viciat a cunoscut sau putea să cunoască manoperele
dolosive la momentul încheierii actului.

4. Mijloacele viclene:
- fapte comisive: acţiuni.
- fapte omisive: abţineri, inacţiuni.
- dolul prin reticenţă = partea ascunde o împrejurare importantă pe care cocontractantul ar
trebui să o cunoască înainte de încheierea contractului (de ex. boala de care suferă calul
care face obiectul vânzării). Obligaţia de informare este reglementată în legislaţia privind
protecţia consumatorului şi în cea privind încheierea contractelor la distanţă.
- dolul în forma sugestiei şi a captaţiei = specularea afecţiunii ori pasiunii unei persoane
pentru a o determina să facă o donaţie sau un legat. De ex. afecţiunea exagerată pentru
persoana în favoarea căreia s-a testat, sădirea sentimentului de ură faţă de rudele
apropiate ale testatorului. Captaţia reprezintă atragerea generozităţii testatorului în
favoarea autorului dolului, iar sugestia reprezintă discreditarea rudelor apropiate prin
afirmaţii mincinoase, calomnii, etc.

5. Sancţiunea:
Deoarece în aceste cazuri este încălcat un interes personal, sancţiunea care intervine este
anularea actului juridic.

B. VIOLENŢA

1. Definiţie:
Consimţământul este viciat prin efectul produs de violenţă atunci când o persoană este
ameninţată cu un rău în aşa fel încât i se insuflă o temere de natură a o face să încheie un
act juridic pe care altfel nu l-ar fi încheiat.

2. Obiectul violenţei:
Violenţa poate fi fizică sau psihică. Violenţa fizică poate să vizeze integritatea fizică a unei
persoane sau integritatea unor bunuri ale acesteia.
Violenţa psihică (ameninţarea) vizează integritatea morală a persoanei (onoarea, cinstea,
sentimentele).
În ambele cazuri, violenţa poate să vizeze şi alte persoane apropiate celei al cărei
consimţământ se urmăreşte a se obţine (art. 957 Cod civil) (soţ, soţie, descendenţi,
ascendenţi).

3. Structura violenţei:
- un element exterior: ameninţarea cu un rău.
- un element psihologic: starea de teamă insuflată persoanei. Violenţa constituie cauza
vicierii consimţământului, care determină naşterea unei temeri în conştiinţa persoanei,
având ca efect încheierea unui act juridic pentru a scăpa de obiectul ameninţării.

4. Condiţiile violenţei:
a) ameninţarea să fie injustă. De ex. ameninţarea cu executarea silită a unei hotărâri
judecătoreşti nu constituie viciu de consimţământ.
b) ameninţarea să fi fost determinantă pentru încheierea actului. Art. 956 Cod civil. Se
apreciază caracterul determinant al ameninţării după vârsta, sexul şi condiţia fizică a
persoanei.
c) ameninţarea nu trebuie să provină neapărat de la cealaltă parte – ca în cazul erorii – ci
poate să provină şi de la un terţ.
d) ameninţarea nu poate fi confundată cu respectul datorat unei persoane, cu temerea
reverenţiară. Astfel încheierea unui act juridic ca urmare a afecţiunii şi respectului datorat
unui ascendent (bunic, unchi, etc.), superior (angajat-angajator) sau dascăl, nu poate fi
considerată ca având drept cauză violenţa.

5. Sancţiunea:
Sancţiunea care intervine este nulitatea relativă. Dreptul la acţiune se prescrie în termen de
trei ani de la data încetării violenţei.