•

•
• Evaluarea activelor necorporale

• Introducere
• Definirea si clasificarea activelor necorporale
• Abordări şi metode de evaluare a AN în optica GN 4
• Abordări şi metode de evaluare a AN în optica IAS 38 şi IFRS 3
• Raportarea evaluarii
•
Scopul acestui curs : însuşirea şi utilizarea adecvată a metodelor de evaluare pentru
determinarea valorii de piaţă/ valorii juste a AN separate, cerute atât pentru efectuarea unor
tranzacţii cât şi pentru raportarea financiară.

Doua exemple
1) transfer al goodwill-ului de la o religie la alta
» Papa a trimis misionari carora le-a dat cateva sfaturi inainte ca acestia sa plece la
Canterbury: "Nu te urci pe varful unui munte sarind, ci incet, pas cu pas....In primul rand
trebuie sa te feresti sa distrugi templele in care se afla idolii; nu trebuie distrusi decat
idolii...Daca templele sunt bine construite e un lucru bun si folositor ca ele sa treaca de la
cultul demonilor in slujba adevaratului Dumnezeu; caci atata timp cat poporul va vedea ca
dainuie vechile locasuri de rugaciune va fi mai inclinat sa se duca la templu, In virtutea
obiceiului...".
»
» datorita divergentelor cu principele lor mestesugarii flamanzi au fost nevoiti sa se
expatrieze. Ei s-au indreptat catre Anglia aducand cu ei traditiile, procedeele si subtilele
secrete ale meseriei de tesator. Ulterior, regele englez Eduard al III lea a initiat (1337) o
politica de protectie vamala (la exportul de lana si import de postav). Acest context a permis
englezilor sa dezvolte pentru prima data in lume intreprinderi de tip capitalist si sa devina
cei mai mari producatori si exportatori de stofe din lana.
Indicator 000 $ Obs
Software Cost 7,000 Cocomo
Skilled Work force Cost 1,500 Cost to create
Non Compete agreement Saving Cost 3,000 start up cost

Total less GW value 11,500 67.6%

GW value (residual) 5,000 29.4%

checked Relief Royalty
Total intangible tangible 16,500
Total tangible 500 2.9%
Total DCF (Equity/ Net assets value) 17,000 100.0%

1
 Indicator 000 $ Obs
Brands 1.500 Relief from Royalty 9%
second: Replacem.Cost
advertising exp.
Skilled & Trained work force 500 Recruiting and training 3%
cost norms
Suppliers relationship 1.000 0,3% x Cost of Good 6%
Saving Cost Method
Goodwill 1.500 Residual 9%

Total tangible 12.500 74%

Total DCF (Equity/ Net assets value) 17.000 100%

Capitolul 1.
Definirea si clasificarea activelor necorporale
Crearea activelor necorporale

VALOARE INTANGIBILA VALOARE INTANGIBILA

POTENTIALA
Capital Uman ACTIVE Intelectuale
 Experienta  Programe  Metodologii
 Inventii  Documentatii
 Know – How  Databases  Desene industriale

 Abilitati Proprietate Intelectuala

 Brevete, Copyright
 Creativitate 2
 Marci
GN 4 2010 –
“Activ necorporal: Activ nemonetar care se manifestă prin proprietăţile lor economice. El nu are
substanţă fizică ci acordă drepturi şi beneficii economice proprietarului acestuia sau deţinătorului
unei participaţii”.
“Fond comercial (goodwill): Orice beneficiu economic care apare dintr-o afacere sau un grup de
active care nu sunt separabile de afacere sau de grupul de active în totalitatea lor”.

GW este o mărime reziduală:

GW= VCI – val. act. corp. separate – val. activ. nec. separate – FRN

Ordinea evaluării AN separate

Criteriul de ierarhizare:
credibilitatea şi adecvarea metodelor de evaluare
1. Programe informatice
2. Forţa de muncă instruită
3. Brevete de invenţie aplicate
4. Mărci de produse
5. Licenţe
6. Proiecte de C-D nefinalizate
7. Fondul comercial (rezidual)

Definirea activelor necorporale

Componente uzuale ale GW sunt:

 sinergiile specifice companiei

 abilitatea de a crea noi AN în viitor (tehnologii, relaţii cu clienţii)
 forţa de muncă instruită
 oportunităţile de expansiune/ optiuni !

Clasificarea activelor necorporale

B) IAS 38 – Active necorporale (paragraful 8):
“O imobilizare necorporală este o imobilizare identificabilă nemonetară fără substanţă fizică”.
Prin expresia identificabilă se înţelege:
(a) că activul necorporal este separabil de entitate şi deci poate fi vândut, transferat, brevetat,
închiriat sau schimbat, fie în mod individual, fie împreună cu un contract, un activ sau datorie
aferentă; sau
(b) că provine din drepturile contractuale sau din alte drepturi garantate de lege, indiferent dacă acele
drepturi sunt transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi şi obligaţii.

Condiţiile recunoaşterii AN separate

Recunoaşterea unui element ca activ necorporal se face numai dacă entitatea proprietară
demonstrează:

3
 – generarea unor beneficii economice viitoare generabile de AN, sub forma venitului
obţinut din vânzarea de produse sau servicii, economii de cheltuieli sau alte beneficii
generabile de utilizarea AN de către entitate, ca şi capacitatea de a controla aceste
beneficii şi de a restricţiona accesul altora la acestea;
– costul activului poate fi evaluat credibil.

C) Clasificarea AN identificabile este redată în IFRS 3 – Combinări de întreprinderi:

1. Active necorporale legate de marketing
– Mărci comerciale, mărci de servicii, mărci colective şi mărci de certificare
– Nume de domenii de Internet
– Tipare de îmbrăcăminte (culoare, formă sau ambalaj unicat)
– Titluri de ziar
– Acorduri de non-concurenţă
2. Active necorporale legate de clienţi
– Liste de clienţi
– Portofoliul de comenzi sau de producţie încă neonorate
– Contracte cu clienţii şi relaţiile cu clienţii aferente acestora
– Relaţii necontractuale cu clienţii.
C. Active necorporale din domeniul artistic
• Piese de teatru, spectacole de operă şi de balet
• Cărţi, reviste, ziare şi alte opere literare
• Lucrări muzicale cum ar fi compoziţii, texte de cântece, reclame
• Tablouri şi fotografii
• Materiale video şi audiovizuale, incluzând filme de cinematograf, clipuri muzicale şi
programe de televiziune

D. Active necorporale de natură contractuală

• Licenţe, drepturi de autor şi acorduri de novaţie
• Contracte de publicitate, construire, management, servicii sau aprovizionare
• Contracte de închiriere/ leasing/ arendare
• Autorizaţii de construire
• Contracte de franciză
• Drepturi de operare şi de emisie
• Drepturi de folosinţă cum ar fi: de exploatare minieră, a apelor, de survol, de exploatare
forestieră şi a drumurilor
• Contracte de servicii, cum ar fi contractele de servicii ipotecare
• Contracte de muncă avantajoase

E. Active necorporale de natură tehnologică

• Tehnologia brevetată
• Programe pentru calculator şi circuite integrate
• Tehnologia nebrevetată
• Baze de date
• Secrete comerciale cum ar fi: formule, procedee, reţete secrete.

Intrebari
Numele domeniului de internet „yahoo.com” este :
a) un activ necorporal legat de marketing
4
b) un activ necorporal legat de clienti
c) un activ necorporal legat de domeniul artistic
d) un activ necorporal de natura contractuala

Drepturile de operare si de emisie ale postului Eurosport :

a) reprezinta active necorporale legate de marketing
b) reprezinta active necorporale legate de clienti
c) reprezinta active necorporale de natura contractuala
d) nu reprezinta active necorporale

După durata lor de viaţă utilă, AN sunt:

– AN cu durata de viaţă utilă finită; şi
– AN cu durata de viaţă utilă nedefinită.
În România, în conformitate cu OMFP nr.3055/2009, pentru aprobarea
Reglem. contabile conforme cu dir. europene, imob. necorp. cuprind:
– cheltuieli de constituire;
– cheltuieli de dezvoltare;
– concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea
au fost achiz. cu titlu oneros;
– fondul comercial, dacă a fost achiziţionat cu titlu oneros;
– avansuri şi imobilizări necorporale în curs de execuţie;
– alte imobilizări necorporale.

Abordările în evaluarea AN sunt:

A. Abordarea prin comparaţie
B. Abordarea prin venit
C. Abordarea prin cost

A. Abordarea prin comparaţie

Abordarea prin comparaţia vânzărilor determină valoarea de piaţă/justă a unui AN, prin referinţă la:
 preţurile de tranzacţionare sau de ofertă ale AN, identice sau similare, sau
 prin “multipli de evaluare” implicaţi în preţurile de tranzacţionare ale sau de ofertă
ale unor AN identice sau similare.

Un multiplu de evaluare este un coeficient multiplicator, care se calculează prin împărţirea preţului
de tranzacţionare sau ofertă al unui AN, la un indicator financiar, ca de exemplu:
– cifra de afaceri generată de AN;
– profitul generat de un AN;
– profitul brut (EBIT) sau (EBITDA).

Piaţa pe care se tranzacţionează AN poate fi:

1) o piaţă activă extrem de restrânsă, în IAS 38 fiind citate licenţele de pescuit şi licenţele de
taximetre. În aceste situaţii restrânse, când AN sunt deci identice, preţurile de tranzacţionare ale
acestora pot fi ajustate numai pentru a reflecta:
– tipul tranzacţiei (nepărtinitoare sau o vânzare forţată); şi

5
 – modificarea preţurilor între datele efectuării tranzacţiilor AN identice şi data evaluării
AN evaluat.
–
2) o piaţă inactivă, pe care se tranzacţionează AN similare cu cele supuse evaluării, caz în care sunt
necesare ajustări fie ale preţurilor de tranzacţionare, fie ale multiplilor utilizaţi, pentru a reflecta
diferenţele dintre caracteristicile esenţiale ale activelor similare care se tranzacţionează.
Caracteristicile în funcţie de care se pot face ajustări sunt:
– poziţia de piaţă (puternică, medie sau slabă);
– aria geografică de acoperire (de obicei continente sau regiuni geografice cu
comportamente similare ale consumatorilor);
– funcţionalitatea;
– motivaţiile specifice ale cumpărătorului (valoarea sinergiei) şi vânzătorului (vânzare
forţată);
– modificarea preţurilor între datele efectuării tranzacţiilor AN similare şi data evaluării
AN supus evaluării.
–
Concluzie: numărul redus de tranzacţii cu AN similare, o piaţă inactivă, face ca ajustarea
preţurilor AN similare sau multiplilor sa fie dificila; mai degrabă corecţii relative (calitative)
decât cantitative.

In practică metoda tranzacţiilor de piaţă se aplică îndeosebi pentru verificarea credibilităţii

rezultatelor obţinute din metoda adecvată relevantă de evaluare.

Abordarea prin venit

Prin abordarea prin venit se estimează valoarea unui AN prin calcularea valorii actualizate a
profitului, fluxului de numerar (cash flow) sau economiilor generabile de AN, pe care le-ar obţine
participanţii pe piaţă, proprietari ai AN, pe parcursul duratei de viaţă utilă/contractuală rămasă.

Fluxul de venit atribuibil unui AN poate să provină din mai multe surse, situate în toate zonele de
activitate ale entităţii proprietare sau celei care controlează AN.

Prima sursă se referă la creşterea volumului vânzărilor, ce asigura:

– diminuarea cheltuielilor fixe unitare (economii de scară), ca urmare a creşterii
volumului producţiei;
– obţinerea unui preţ de vânzare superior faţă de concurenţi (price premium);
– dobândirea unei poziţii de lider sau chiar de monopol pe piaţa unui produs;
– introducerea de noi produse pe piaţă, intrarea pe noi pieţe;
– fidelizarea clienţilor.
–
A doua sursă provine din diminuarea unor cheltuieli variabile unitare:
– materii prime şi materiale, manoperă, recrutare şi formare a personalului;
– publicitate şi reclamă, stocare, procesare date;
Cele trei metode uzuale, incluse în abordarea prin venit:
– B.1 Metoda economiei/scutirii de redevenţă (RfR);
– B.2 Metoda profitului suplimentar (supraprofitului sau profitului economic) - MPS; şi
– B.3 Metoda profitului net/cash flow-ului net periodic excedentar(MPEE).

6
Notă: dacă legislaţia permite se va ţine seama şi de economia de impozit derivată din amortizarea
AN, numită Tax Amortization Benefit (TAB)

B.1 Metoda economiei/scutirii de redevenţă (RfR)

Baza metodologică - presupunerea că în lipsa AN supus evaluării, proprietarul acestuia ar fi nevoit

să îl procure printr-un contract de licenţă sau franciză, pentru care ar trebui să plătească o redevenţă
ipotetică, ce este transformată în valoarea AN (prin tehnica actualizării/ capitalizării).

Cele 6 etape ale aplicării acestei metode sunt:

1) estimarea duratei de viaţă utilă/contractuală rămasă a AN;
2) previziunea cifrei de afaceri nete realizabile prin utilizarea AN;
3) determinarea ratei redevenţei adecvate (de piaţă);
4) determinarea ratei de actualizare specifice AN supus evaluării;
5) calcularea valorii actualizate a economiei de redevenţă netă;
6) calcularea beneficiului fiscal din amortizare – numai dacă legislaţia permite.
Problemele metodologice ale aplicării metodei RfR :

a) în mod uzual economia de redevenţă care se actualizează este economia de redevenţă netă; ca
urmare şi rata de actualizare adecvată va trebui să fie o rată post impozit

b) rata redevenţei selectată are ca punct de plecare:

– fie ratele de redevenţă practicate în contractele anterioare
– ratele de redevenţă practicate pe piaţă pentru AN similare sau identice.
Pot fi necesare ajustări ale ratelor de redevenţă comparabile selectate pentru a reflecta diferenţele
dintre caracteristicile esenţiale ale AN similare care sunt subiectul francizelor/licenţelor. Factorii în
funcţie de care se pot face ajustări ale ratelor de redevenţă:
 natura relaţiilor francizor/licenţiator şi francizat/licenţiat;
 natura contractelor: exclusivă sau neexclusivă;
 clauzele contractuale privind suportarea cheltuielilor de mentenanţă de
francizor/licenţiator şi francizat/licenţiat (publicitatea în cazul mărcilor sau
cheltuielile de C-D pentru mentenanţa brevetului de invenţie);
 diferenţele dintre caracteristicile esenţiale ale AN similare care sunt subiectul
francizelor/licenţelor cum sunt:
• poziţia de piaţă (puternică, medie sau slabă);
• aria geografică de acoperire (de obicei continente sau regiuni geografice);
- durata contractelor de franciză/licenţă comparabile.
c) rata maximă a redevenţei este cea care permite francizatului/licenţiatului să obţină un profit
rezonabil ca recompensă pentru capitalul investit şi pentru managementul afacerii în care este utilizat
AN;
- nivelul ratei redevenţei reţinut trebuie să fie verificat, în final, cu rata rentabilităţii realizabile de
francizat/ licenţiat, pentru a se testa suportabilitatea acestei rate.

Concluzie:
Această metodă de evaluare este metoda primară utilizată pentru evaluarea:
 mărcilor de produse,
 brevetelor de invenţie,
 francizelor/licenţelor şi
 documentaţiilor tehnologice.

7
Gradul de credibilitate a metodei este ridicat deoarece se bazează pe rate de redevenţă
practicate pe piaţă pentru AN similare.

APLICAŢIE - Evaluarea unui brevet de invenţie prin metoda RfR

Obiectul evaluării este un brevet de invenţie pentru un produs nou, utilizat de întreprinderea BETA,
proprietară a brevetului, care este achiziţionată de compania X.
Tipul de valoare cerut este valoarea justă.
Data evaluării: 10 ianuarie anul 1.

Ipotezele necesare pentru evaluare sunt:

• durata de viaţă utilă rămasă a brevetului a fost estimată a fi 5 ani;
• CAf aferentă produselor fabricate pe baza brevetului de invenţie:
– 4.400 € în anul 1
– 4.840 € în anul 2
– 5.227 € în anul 3
– 5.541 € în anul 4
– 5.818 € în anul 5
• rata redevenţei în cifra de afaceri selectată a fost stabilită la 4%
• cota impozitului pe profitul societăţii BETA este 16%;
• rata de actualizare a economiei de redev. netă a fost stabilită la 16%

 n 
TAB  ERNTA    1
 n  ( Fcap  s ) 

în care:
- ERNTA = economie de redevenţă netă totală actualizată;
-TAB = beneficiul fiscal din amortizare;
- n = numărul de ani în care se amortizează brevetul;
- Fcap = factorul de capitalizare;
- s = cota impozitului pe profit.
ERNTA= 556,4 mii €
Fcap @ 16% şi n = 5 ani este 3,274294
TAB = 556,4 × {5 / [5 – (3,274294 × 0,16)] – 1}= 556,4 x 0,117= 65,1 mii €

Se cere evaluarea unei mărci de produs pe baza următoarelor ipoteze, rezultate din analize
detaliate:
– durata de previziune explicită a cifrei de afaceri realizată sub marca supusă evaluării
este 5 ani (1 la 5 inclusiv);
– cifra de afaceri netă din anul de bază este 10.000 mii € şi va creşte cu 10%/ an în anul
1, 2 şi 3, cu 8% în anul 4, cu 6% în anul 5 şi cu 5% din anul 6 la infinit;
– rata redevenţei aferentă unui contract de franciză pentru o marcă similară este 4% din
cifra de afaceri netă anuală;
– cota impozitului pe profit este 16%;
– rata de actualizare adecvată, egală cu cmpc al entităţii, este 16%.
Calcularea valorii mărcii (mii €) este prezentată în tabelul următor. Valoarea reziduală a fost
calculată prin formula Gordon-Shapiro:
538 / (0,16 - 0,05) = 4.891

8
 B.2 Metoda profitului suplimentar
(supraprofitului sau profitului economic) - MPS

Baza metodologică = estimarea şi actualizarea sau capitalizarea profitului sau cash flow-ului
suplimentar (premium profit) obtenabile de participanţii pe piaţă, care utilizează un AN, faţă de cele
obtenabile în lipsa utilizării acelui AN. Sursele clasice ale profitului sau cash flow-ului suplimentar:
– fie un excedent al preţului de vânzare (price premium);
– fie diminuarea unor elemente de cheltuieli (variabile sau fixe – economii de scară);
– fie o combinaţie a celor două surse de mai sus;
– fie economii de scară.
Compararea fluxului de venit sau cash flow previzionat se poate face:
1. fie între cel al entităţii care utilizează AN şi o altă entitate similară care nu utilizează AN. (EX
marca de produs). Aplicarea acestei proceduri de comparaţie este condiţionată de credibilitatea
cu care se poate face previzionarea venitului sau cash flow-ului realizabil de entitatea similară
care nu utilizează AN; fie
2. între cel al entităţii, în două ipostaze: cu şi fără utilizarea acelui AN. Este cazul evaluării unui
acord de neconcurenţă.

Pentru evaluarea unui brevet de invenţie, deţinut şi aplicat în întreprinderea supusă evaluării, au fost
reţinute următoarele ipoteze:
• efectele brevetului sunt:
– diminuarea cheltuielilor materiale cu 5%;
– diminuarea cheltuielilor cu personalul 3%;
• rata de actualizare adecvată (cmpc) este 16%;
• durata de viaţă utilă rămasă a brevetului a fost estimată la 8 ani;
• cheltuielile totale anuale ale produselor pe baza brevetului = 10.000.000 €, din care:
– 50% cheltuieli materiale;
– 40% cheltuieli salariale;
– 10% alte cheltuieli.

Rezolvare:
• Cheltuieli totale anuale 10.000.000 €
– cheltuieli materiale (50%) 5.000.000 €
– cheltuieli salariale (40%) 4.000.000 €
• Economia de cheltuieli anuale:
– materiale (5%) 250.000 €
– salariale (3%) 120.000 €
• Economie totală anuală 370.000 €
• Factor de capitalizare @ 16% şi n = 8 ani 4,344
Valoarea brevetului 1.607.280 €
rotunjit 1.600.000 €
Notă: Se adaugă TAB dacă scopul este recunoaşterea contabilă ca AN separat

Se cere evaluarea unei mărci de produs pe baza următoarelor ipoteze:

• Preţ vânzare produs cu marcă (Pm) = 2,5 €/buc/ cost (Cm) = 1,9 €/buc;
• Preţ vânzare produs generic (Pg) = 2,2 €/buc/ (Cg) = 2,0 €/buc;;
• volumul fizic anual produs cu marcă (Qm) = 700.000 buc;
• cota impozitului pe profitul societăţii care vinde produsul cu marcă (s) = 16%;
9
 • cheltuielile anuale de publicitate, promovare necesare pentru menţinerea volumului
vânzărilor (CPP) = 120.000 €;
• durata estimată de menţinere a supraprofitului (n) este 6 ani;
• rata de actualizare (k) a supraprofitului net este 18%.
• SPb = [(Pm - Pg) + (Cg - Cm)] × Qm = 280.000 €
• SPn = SPb × (1 - s) = 280.000 € × 0,84 = 235.200 €
• VM = SPn × m - CPP = 235.200 € × 3,498(*) - 120.000 € = 702.730 €

în care:
• SPb = supraprofitul brut
• SPn = supraprofitul net
• m = factorul de capitalizare
• (*) pentru n = 6 ani şi k = 18%, factorul de capitalizare este:

1  1  k  1  1  0,18
n 6
m   3,498
k 0,18

Notă: Se adaugă TAB dacă scopul este recunoaşterea contabilă ca AN separat.

O entitate, în calitate de chiriaş, are închiriat un depozit cu o suprafaţă închiriabilă de 2.000 m2, cu o
durată rămasă a contractului de închiriere de 4 ani. Clauzele contractuale prevăd o chirie lunară
contractuală de 5 €/ m2, care va fi indexată anual cu două procente peste indicele preţului de
consum.
Rata anuală a inflaţiei se prevede a fi 3 % în următorii 4 ani. Chiria lunară de piaţă a fost
determinată, la data evaluării, la 6 €/ m2. Rata de actualizare a fost determinată la nivelul a 15%.

Capitolul 2.
B. Abordarea prin venit
B.3 Metoda profitului net/cash flow-ului net
periodic excedentar - MPEE

Baza metodologică MPEE

• previziunea CFN din exploatare al entităţii care utilizează un AN,
• se extrage CFN alocat asigurării rentabilităţii cerute de investiţiile în celelalte active,
corporale şi necorporale, care contribuie la generarea CFN total al entităţii.
• Partea CFN rămasă este considerată a fi generată de AN evaluat, fiind supus procesului de
actualizare cu o rată adecvată de actualizare.
Altfel spus, un AN trebuie să fie apt să genereze un profit net/CFN excedentar faţă de
profitul net/CFN care trebuie să asigure rata rentabilităţii cerute de toate celelalte active utilizate.
 Este necesar procesul de alocare a profitului net/CFN total pe celelalte categorii de active
contribuitoare ale entităţii, în funcţie de ratele rentabilităţii cerute
Cele 8 etape ale aplicării metodei MPEE sunt:
1) previziunea cash flow-ului net (CFN) obtenabil de entitatea în care se
utilizează AN;
2) identificarea tuturor categoriilor de active, corporale şi necorporale, care
contribuie la generarea CFN total;
3) determinarea valorii de piaţă/juste a categoriilor de active identificate, prin
evaluarea lor separată;
10
 4) determinarea ratelor rentabilităţii cerute de investiţiile în categoriile de active
contribuitoare;
5) determinarea CFN (numit şi “renta economică”) alocat fiecărei categorii de
active identificate, pe baza indicatorilor financiari rezultaţi la pct. 3 şi 4;
6) calcularea CFN rezidual care revine AN subiect;
7) determinarea ratei de actualizare specifice AN supus evaluării şi calcularea
valorii AN prin tehnica actualizării; şi eventual
8) calcularea TAB – numai dacă este permisă

1) Previziunea CFN obtenabil de entitatea în care se utilizează AN, se face prin utilizarea
tipului de CFN (flux de numerar net) la dispoziţia investitorilor de capital şi are ca input-uri
următorii indicatori:
– ratele anuale previzionate de creştere a cifrei de afaceri netă a
întreprinderii, degrevate de factorii de influenţă specifici acesteia;
– marja cheltuielilor de exploatare în cifra de afaceri netă;
– diferenţa dintre investiţiile prevăzute pentru susţinerea cifrei de afaceri
previzionată şi amortizarea anuală (investiţia netă);
– ponderea normală a FRN în cifra de afaceri netă;
– cmpc, respectiv rata de actualizare.

2) Categoriile de active care contribuie la generarea CFN total al entităţii sunt:

• active imobilizate corporale;
• mijloace fixe mobile;
• active curente nete (fondul de rulment net);
• AN separate şi evaluate anterior;
• forţa de muncă instruită
3) Evaluarea categoriilor de active de mai sus se face la valoarea de piaţă/ justă, de către experţi
evaluatori specializaţi pe evaluarea acestora (respectiv experţi evaluatori de proprietăţi imobiliare, de
mijloace fixe mobile, de întreprinderi şi de active necorporale ale acestora).
4) Determinarea ratelor rentabilităţii cerute pentru categoriile de active identificate, numite active
contribuitoare sau complementare se face, de obicei plecându-se de la un nivel minim reprezentat de
rata rentabilităţii fără risc la care se adaugă prime de risc pentru a reflecta gradul de lichiditate a
categoriilor de active identificate.

Un exemplu cu caracter strict ilustrativ ar putea fi reprezentat astfel :

– 6% - fondul de rulment net;
– 10% - activele corporale nete (mijloace fixe şi teren);
– 16% - activele necorporale evaluate separat;
– 18%-25% pentru proprietatea intelectuală (brevete şi proiecte de C-D nefinalizate).

Notă importantă

Pe baza nivelurilor ratelor de rentabilitate cerute de investitori şi a ponderii categoriilor de active (la
valoarea lor de piaţă) în valoarea capitalului investit se determină costul mediu ponderat al activelor
(cmpa). Rezonabilitatea nivelului cmpa se poate verifica prin necesitatea logică ca acesta să fie egal
cu costul mediu ponderat al capitalului (cmpc), calculat pe baza structurii de finanţare a activelor
(capitaluri proprii şi credite).

5) şi 6) sunt etape care rezultă din calculele matematice aferente celor două etape precedente.

11
7) În cazul în care rata de actualizare nu poate fi determinată pe baza informaţiilor de piaţă,
fundamentarea nivelului acesteia, pentru cazul unui AN (îndeosebi pentru cel de natura proprietăţii
intelectuale), se poate rezuma fie la determinarea costului capitalului propriu, fie costului mediu
ponderat al capitalului întreprinderii în care se aplică respectivul AN.

APLICAŢIE. Evaluarea unei licenţe de fabricaţie prin metoda MPEE (continuare

Profitul net din exploatare alocabil numai licenţei

6,72 mil. € – 2,12 mil. € = 4,6 mil. €

• n = durata rămasă în ani a contractului de licenţă

• pentru o rată de actualizare de 20% şi n = 8 ani, factorul de capitalizare = 3,837

Valoarea licenţei = 4, 6 x 3,837 = 17, 65 mil. €

Notă: Se adaugă TAB dacă scopul este recunoaşterea contabilă ca AN separat

Reguli în aplicarea abordării prin venit a AN:

a) previziunea veniturilor viitoare trebuie să:
– reflecte cifra de afaceri aşteptată de participanţii pe piaţă, corelată cu segmentul de
piaţă pe care întreprinderea îşi propune să-l deţină;
– ratele rentabilităţii comerciale de piaţă (marjele de profit) trebuie să corespundă cu
aşteptările de piaţă;
– cota de impozit pe profit trebuie să fie cea sperată a fi practicată pe piaţă.

b) stabilirea duratei de previziune a venitului, în funcţie de durata de viaţă rămasă a AN, care poate
îmbrăca diferite forme, ca: durata de viaţă funcţională, tehnologică, contractuală (prevăzută într-un
contract), legală (de protecţie legală);
c) adecvarea ratei de capitalizare şi a celei de actualizare;
d) se actualizează/capitalizează numai formele de venit alocate AN supuse evaluării,
e) este privilegiată tehnica actualizării fluxului de venit alocat unui AN faţă de cea a capitalizării
fluxului de venit.

Anumite AN pot fi evaluate numai prin metode înscrise în abordarea prin venit:
contractele avantajoase de aprovizionare, închiriere, vânzare, publicitate, de muncă şi
acordurile de neconcurenţă.
Abordarea constă în determinarea costului unui AN identic sau unuia cu un potenţial de servicii
similar prin două căi:
– fie prin identificarea preţului de înlocuire al unui AN similar sau identic;
– fie prin determinarea costului de generare internă a unui AN similar sau identic.
Pentru ca rezultatul acestei abordări/metode să reflecte valoarea de piaţă/valoarea justă este absolut
necesar ca AN evaluat prin metoda costului de înlocuire să poată fi tranzacţionat la un preţ egal cu
costul de înlocuire.
Comentarii:
– pentru a fi consecvenţi cu prevederile GN 8 – Costul de înlocuire net pentru
raportarea financiară (CIN), metoda CIN este singura metodă înscrisă în abordarea
prin cost; în practica evaluării se mai aplică şi metoda costului de recreare prin
însumarea cheltuielilor indexate, diminuate eventual şi cu deprecierea cumulată
estimată;

12
 – în cazul determinării costului de înlocuire al unui activ cu potenţial similar de
producţie sau servicii ar putea fi necesară deducerea deprecierii din acel cost pentru a
se reflecta caracteristicile AN supus evaluării.
Abordarea prin cost are relevanţa cea mai mare pentru evaluarea:
– forţei de muncă instruită;
– programelor pentru calculator;
– reţelelor de distribuţie.
Totuşi, mai mulţi autori susţin şi posibilitatea aplicării abordării prin cost pentru evaluarea altor AN,
cum ar fi mărcile, brevetele de invenţie, documentaţiile tehnologice.

Abordări şi metode de evaluare a AN în optica IAS 38 şi IFRS 3

Valoarea contabilă la care se face înregistrarea AN ale unei întreprinderi este precizată şi diferită în
funcţie de cele cinci surse de provenienţă:
1) achiziţionate separat;
2) generate intern;
3) achiziţionate printr-o subvenţie guvernamentală;
4) achiziţionate în schimbul altor active;
5) achiziţionate ca parte a unei combinări de întreprinderi.
Evaluarea iniţială a activelor necorporale se bazează pe costul lor.
IAS 38 – Active necorporale - prevede următoarele baze de evaluare a activelor necorporale separate
de fondul comercial:
1) AN achiziţionate separat se evaluează la costul lor de achiziţie, care include preţul de
cumpărare, la care se adaugă toate cheltuielile directe atribuibile activului
2) AN generate intern se evaluează la costul de producţie, reprezentat de cheltuielile
directe, efectuate numai după data la care cheltuielile de dezvoltare ale unui proiect
de C-D sunt recunoscute ca fiind generatoare a unui AN (de ex. un brevet de
invenţie). Cheltuielile directe includ cheltuielile cu materii prime şi pentru servicii,
cheltuielile de personal, cheltuielile pentru înregistrarea AN rezultat.

3) AN achiziţionate printr-o subvenţie guvernamentală (ex. drepturi de utilizare pe

aeroporturi, licenţe de emisie radio sau televiziune, licenţe de import sau cote de acces la anumite
resurse restricţionate) pot fi înregistrate iniţial fie la valoarea justă, fie la valoarea nominală (care
cuprinde şi cheltuiala atribuibilă activului pentru pregătirea utilizării acestuia), în funcţie de opţiunea
întreprinderii.
4) AN achiziţionate în schimbul altor active sunt evaluate la valoarea lor justă, cu
excepţia cazului în care, fie tranzacţia de schimb nu are un caracter comercial, fie valoarea justă a
AN care se tranzacţionează nu se poate cuantifica în mod credibil. În aceste condiţii AN achiziţionat
se înregistrează la valoarea contabilă a activului cedat.
5) AN identificabile, achiziţionate ca parte a unei combinări de întreprinderi se
înregistrează la valoarea justă de la data achiziţionării, cu condiţia să îndeplinească criteriile de
recunoaştere. Cea mai credibilă estimare a valorii juste a unui AN o reprezintă preţurile curente de
cumpărare, de pe o piaţă activă, ale unor AN identice sau similare. IAS 38 mai precizează şi
posibilitatea estimării valorii juste a AN, achiziţionate în urma unei combinări de întreprinderi, prin
tehnici indirecte de estimare, care constau în aplicarea fie a unor coeficienţi multiplicatori asupra
unor forme de venit, fie a metodei actualizării scutirii/economiei de redevenţă netă, fie prin
actualizarea fluxului de numerar net viitor generabil de un AN.

13
Alte precizări importante ale IAS 38 sunt:

• evaluarea AN se face la valoarea justă;

• un element necorporal, raportat drept cheltuială curentă, nu poate fi recunoscut ulterior, ca
parte din costul unui AN;
• cheltuielile ulterioare efectuate cu un AN vor majora costul acelui AN, numai când aceste
cheltuieli vor permite activului să genereze beneficii economice viitoare, peste performanţa
prevăzută iniţial şi dacă pot fi evaluate credibil;
• nu sunt recunoscute ca active necorporale separate:
– cheltuielile de constituire;
– cheltuielile pentru formarea profesională;
– listele de clienţi;
– fondul comercial generat intern.
• AN numit forţă de muncă instruită (în engleză assembled workforce) nu poate fi recunoscut
ca AN separat
– Explicaţia lipsa puterii de control a unei întreprinderi asupra beneficiilor generabile
de un astfel de activ;
– ca urmare, în final, când este cazul înregistrării în bilanţul contabil, valoarea forţei de
muncă instruite trebuie inclusă în fondul comercial.

• referinţa expresă a IFRS ca, în cazul combinării de întreprinderi, dobânditorul să recunoască

separat de fondul comercial, un număr cât mai mare de AN separate, pentru a se asigura o
reflectare mai fidelă a patrimoniului entităţilor;
• reevaluarea AN, ulterior recunoaşterii iniţiale a acestora şi în cazul adoptării modelului bazat
pe reevaluare, se face la valoarea justă, care trebuie determinată numai prin referinţă la o
piaţă activă, adică o piaţă care îndeplineşte 3 condiţii:
(a) omogenitatea elementelor care se tranzacţionează;
(b) existenţa permanentă pe piaţă a unui număr însemnat de cumpărători şi vânzători interesaţi şi
(c) preţurile sunt disponibile publicului.

• amortizarea AN este permisă numai pentru cele care au o durată de viaţă utilă finită, valoarea
amortizabilă fiind costul activului sau altă valoare substituibilă costului minus valoarea
reziduală;
• în cazul AN cu durată de viaţă utilă nedefinită, în loc să se facă amortizarea acestora, se face
anual un test de depreciere;
• valoarea reziduală a unui AN, cu durată de viaţă utilă finită, se consideră a fi zero, cu
excepţia cazului în care, la sfârşitul acestei durate, va exista o piaţă activă pe care să se vândă
activul sau există obligaţia unei terţe părţi de a cumpăra activul. De asemenea, valoarea
reziduală poate să fie pozitivă, când durata de viaţă utilă este mai scăzută decât durata de
viaţă economică şi întreprinderea proprietară are intenţia să vândă AN, înainte de expirarea
duratei lui de viaţă economică.

 la data închiderii fiecărui exerciţiu financiar, conform cerinţelor IAS 36- Deprecierea
activelor, o întreprindere trebuie să aprecieze dacă există indicii că AN au pierdut o parte din
valoarea lor contabilă. Dacă există un astfel de indiciu, întreprinderea trebuie să determine
valoarea recuperabilă a AN respectiv, definită ca fiind:„cea mai mare valoare, dintre
valoarea de utilizare a activului sau unităţii generatoare de numerar şi valoarea justă minus
cheltuielile de vânzare”; de asemenea, IAS 38 impune efectuarea unui test de depreciere
anual, indiferent dacă există sau nu un indiciu asupra deprecierii, în următoarele două cazuri:

14
 (a) pentru AN cu durată de viaţă utilă nedeterminată şi pentru cele care nu au fost
introduse în utilizare, ca şi
(b) pentru fondul comercial achiziţionat în urma unei combinări de întreprinderi;

• când se folosesc două sau trei abordări ale valorii, se selectează rezultatul obţinut din cea mai
credibilă abordare şi nu se face o medie aritmetică;
• dacă se folosesc două proceduri ale aceleiaşi metode de evaluare şi rezultă două valori
diferite (dar apropiate), se poate propune, ca valoare finală, o medie aritmetică a celor două
rezultate;
• întotdeauna este privilegiat rezultatul obţinut în urma unei evaluări, care se bazează pe
informaţii directe de piaţă.

CONCLUZII LA METODELE DE EVALUARE

Cele cinci metode recunoscute de evaluare a AN separate, înscrise în cele trei abordări clasice de
evaluare, sunt:
– Metoda tranzacţiilor de piaţă (Market Transactions Method);
– Metoda economiei de redevenţă (Relief from Royalty Method);
– Metoda profitului suplimentar (Premium Profit, or Incremental Income Method);
– Metoda profitului/cash flow-ului periodic excedentar (Multi-period Excess Earnings
Method);
– Metoda costului de înlocuire (Replacement Cost Method).

APLICAŢIE. Test de depreciere pentru un brevet de invenţie (continuare

Alte informaţii necesare:

• durata de viaţă utilă estimată a UGN este 8 ani;
• valoarea reziduală a UGN, la finele anului 8, este zero;
• previziunea fluxului de numerar înainte de impozit a fost făcută în două etape:
– pe baza celei mai bune estimări a conducerii entităţii proprietară a UGN, a
fluxului de numerar înainte de impozit, pentru primii 4 ani (2008 – 2011);
– pe baza extrapolării fluxului de numerar înainte de impozit, din anul anterior,
utilizând rate de descreştere, pentru ultimii 4 ani (2012 – 2015);
• rata de actualizare după impozit, preluată de pe piaţa activelor similare, este 12,6 %;
• cota impozitului pe profit este 16 %.
• Valoarea de utilizare a UGN = 1.516.000 €
• Valoarea recuperabilă a UGN = 1.516.000 €
• Valoarea contabilă a UGN = 1.680.000 €
• Pierderea de valoare a UGN =164.000 € (1.680.000 €–1.516.000 €)
• Repartizarea pierderii de valoare (din depreciere) pe cele trei active ale UGN:
- 120.000 € pentru fondul comercial;
- 38.360 € pentru imobilizări corporale (87,18% x 44.000 €);
- 5.640 € pentru brevetul de invenţie (12,82% x 44.000 €).
• După scăderea pierderii de valoare din depreciere, valoarea contabilă a brevetului va fi:
200.000 € – 5.640 € = 194.360 €

Fundamentarea input-urilor metodelor de evaluare:

• informaţiile financiare previzionate;
15
 • preţurile AN comparabile şi multipli implicaţi în acestea;
• ratele de redevenţă;
• supraprofitul (profitul economic);
• rata rentabilităţii cerută de investiţiile în activele contribuitoare;
• ratele de actualizare şi de capitalizare;
• DVUR a AN;
• costul de înlocuire
Raportarea valorii finale:
– în conformitate cu cerinţele IVS3 – Raportarea evaluării;
– explicarea credibilităţii rezultatelor obţinute din metoda primară şi din metodele cu
relevanţă secundară;
– în general valoarea finală este cea rezultată din metoda primară de evaluare;
– rolul metodelor cu relevanţă secundară este de verificare a credibilităţii rezultatului
metodei primare;
ð de ex. dacă se foloseşte MPEE ca metodă primară, se poate deduce o rată a redevenţei care poate fi
utilizată pentru aplicarea şi a metodei RfR în scop de verificare.

16