BioMat -Ecuatii diferentiale.

Aplicatii Remus Câmpean

7. ECUATII DIFERENTIALE. APLICATII

Forma generala a unei probleme Cauchy

Ecuatia diferentiala a carei solutie o cautam , împreuna cu conditia impusa asupra solutiei
poarta numele de problema Cauchy.

 f (x , y, y ′) = 0

 y (x 0 ) = y0
§ f (x , y , y ′) = 0 reprezinta forma generala a unei ecuatii diferentialle de ordinul I.
§ Prin y s-a notat functia y(x) pe care dorim sa o determinam.
not dy
§ Prin y′ s-a notat derivata functiei y în raport cu variabila x: y ′ =
dx
§ Conditia impusa asupra solutiei ecuatiei diferentiale y (x0 ) = y0 are rolul de a selecta

dintre toate functiile care verifica ecuatia doar pe aceea care trece prin punctul (x 0 ,y0 ).
Acest tip de restrictionare poarta numele de conditie initiala.

Aplicatie: dinamica populatiilor

Se urmareste în timp o populatie de microorganisme relativ la felul în care se modifica
numarul de indivizi ce compun populatia studiata, adica dinamica populatiei. Bineînteles
trebuie respectate anumite conditii de mediu si necesar de hrana pentru ca numarul de
indivizi la un moment dat sa atinga un extrem. Se poate presupune, fara a restrânge
generalitatea problemei, ca la un moment dat va exista un maxim al numarului de
indivizi.
Notam prin y numarul curent de indivizi din populatie. Dinamica în timp (t) populatiei de
dy
microorganisme (caracterizata prin ) si implicit numarul maxim de indivizi (M)
dt
evolueaza proportional cu numarul initial de microorganisme (notat prin y0 ) si cu
resursele de hrana (exprimate printr-o constanta, k). Astfel, relatia ce guverneaza procesul
de multiplicare a microorganismelor în conditiile mai sus mentionate se exprima prin
ecuatia diferentiala de ordinul I

= k ⋅ y (M − y )
dy
dt

1
BioMat -Ecuatii diferentiale. Aplicatii Remus Câmpean

Adaugând conditia initiala relativa la numarul de indivizi la momentul t = 0

y(0) = y0 (8.3)
obtinem o problema Cauchy. Solutia acestei probleme va fi o functie de timp y(t) care va
descrie dependenta numar indivizi – timp.
Pentru valori diferite ale lui y0 obtinem solutii functii diferite. Se vor vizualiza
comparativ diferitele solutii ale problemei Cauchy.

Observatie. Ecuatia diferentiala prezentata în aplicatia de mai sus este una cu variabile
separabile.

Aplicatie numerica
1. Se studiaza o populatie de 300 de bacterii într-un mediu de cultura. Acest mediu
contine substante nutritive în cantitati suficiente pentru 2000 de indivizi. Dupa un
interval de timp (t = 1 ora) se constata ca bacteriile s-au inmultit numarând 500
de indivizi. Determinati analitic functia y(t) ca solutie a problemei Cauchy
atasata si constanta k.
2. Aceeasi problema ca la punctul (1) pentru conditia initiala y(0) = 200 bacterii si
y(1) = 300.
3. Într-o foaie de calcul Excel reprezentati graficul comparativ al solutiilor
problemelor Cauchy atasate punctului (1) si respectiv (2).

Rezolvare
(1) Ecuatia

= k ⋅ y (M − y )
dy
dt
este o ecuatie diferentiala de ordinul I cu variabile separabile. În urma separarii
variabilelor ecuatia devine:
dy
= k ⋅ dt
y (M − y )

Pasul urmator este integrarea celor doi membri ai ecuatiei

2
BioMat -Ecuatii diferentiale. Aplicatii Remus Câmpean

dy
∫ y( M − y ) = ∫ k ⋅ dt
Dupa integrare functia y(t), solutie a problemei Cauchy, se exprima prin
M ⋅c
y (t ) =
c + e − M ⋅ k ⋅t
unde c reprezinta constanta de integrare. Prin urmare, solutia ecuatiei diferentiale este o
familie de functii ce difera între ele prin valorile constantei de integrare c. Din aceasta
familie de functii putem selecta o anumita functie explicitând conditia initiala y(0) = y0 .
M ⋅c y0
y0 = ⇒ c=
c +1 M − y0
Înlocuind valoarea determinata a constantei în expresia familiei de functii obtinem
M ⋅ y0
y (t ) =
y 0 + (M − y 0 )⋅ e − M ⋅k ⋅t
În aceasta forma solutia problemei este exprimata în functie de conditiile initiale si de
valoarea M data prin ipoteza. Valoarea constantei k se va determina din relatia

y (1) = 500 ⇒ k = 0.00317 h -1

În acest moment se poate scrie forma explicita a functiei solutie a problemei enuntate, în
conditiile date prin ipoteza.

f 1 (t ) =
600000
300 + 1700 ⋅ e − 2000 ⋅ 0.00317 ⋅t

Domeniul de definitie al functiei este [0,∞).

(2) Urmând acelasi algoritm de calcul obtinem solutia

f 2 (t ) =
400000
200 + 1800 ⋅ e − 2000 ⋅ 0. 00023 ⋅ t
cu acelasi domeniu de definitie [0,∞).

3
BioMat -Ecuatii diferentiale. Aplicatii Remus Câmpean

(3) Pentru reprezentarea grafica a celor doua functii pe o perioada de 4 ore considerati o
diviziune de puncte a intervalului [0, 4] din sfert în sfert de ora. Efectuati calculele într-
un tabel similar celui de mai jos în foaia de calcul Excel

0 0.25 0.50 0.75 1 1.25 … 2 2.25 … 3.75 4

f1 (t) =600000/(300+1700*
EXP(2000*0.00317*B5)
f2 (t) =400000/(200+1800*
EXP(2000*0.00023*B5))
Organizarea calculului valorilor functiilor f1 (t) si f2 (t) in foaia de calcul Excel

Dupa efectuarea calculelor selectati întregul tabel si apelati comanda Chart din meniul
Insert. Se obtine un grafic comparativ ca si cel prezentat în figura de mai jos.

2500

2000
numar indivizi (y)

1500

1000

500

0
0.00 1.00 2.00 3.00 4.00 timp (t) 5.00

Populatia 1: f1(t) Populatia 2: f2(t)

Dinmicile comparative a celor doua populatii de bacterii urmarite pe un interval de 4 ore

Se observa ca în functie de conditiile initiale pantele curbelor si deci dinamicile

populatiilor sunt radical diferite. Daca în prima populatie are loc o crestere brusca a
numarului de indivizi în prima ora dupa care are loc o stabilizare datorata limitarii
resurselor de hrana, cea de a doua populatie îsi mareste numarul de indivizi mult mai lent
tinzând spre acelasi numar de indivizi într- un interval de timp mult mai mare.

4
BioMat -Ecuatii diferentiale. Aplicatii Remus Câmpean

Exercitiu
1. Sa se determine curba care verifica ecuatia diferentiala liniara neomogena cu

coeficienti constanti y ′′ − 5 y ′ + 4 y = e x si trece prin punctele (0, 1) si (1, 1.5).

Sa se reprezinte graphic, într-o foaie de calcul Excel, solutia obtinuta.
2. Sa se schimbe conditiile initiale si sa se observe modificarea graficului solutiei.

Indicatii
(1) Rezolvarea ecuatiei omogene y ′′ − 5 y ′ + 4 y = 0 .
Rezolvarea ecuatia algebrice caracteristice associate r2 -5r+4=0 conduce la solutiile
particulare ex si e4x si solutia generala y0 =C1 ex +C2 e4x

(2) Rezolvarea ecuatiei neomogene prin variatia constantelor.

 1
C ′e x + C ′ e 4 x = 0  C1 ( x ) = − x + k1
1 2  3
 conduce la solutia  cu k1 , k2 constante de
C1′e x + 4C2′ e 4 x = e x C2 ( x) = − 1 e − 3x + k 2
 9
integrare.
(3) Se înlocuiesc expresiile constantelor C1 si C2 si se determina valorile constantelor de
integrare din conditiile initiale.