Sunteți pe pagina 1din 4

BOTANICA FARMACEUTICA – curs 13

FRUCTUL

Morfologia fructului
 Provine de obicei prin transformarea ovarului
• Ovar monocarpelar → fructe simple
• Ovar pluricarpelar (policarpelar) → cu carpele concrescute - fructe simple
→ carpele libere (apocarpice) – fructe multiple
 La formarea fructului poate participa nu doar ovarul, ci si alte elemente ale florii:
– uneori ovarul este concrescut cu receptaculul floral, acesta luand parte la
formarea fructului
(ex: mar, para)
– alteori receptaculul se poate dezvolta peste fructul propriu-zis alcatuind un
invelis al acestuia
(ex: maces)
– uneori iau parte si invelisurile florale (ex:dud) sau chiar axa inflorescentei
impreuna cu invelisurile florale (ex: ananas)
 Functie de aceste caracteristici => prima forma de clasificare a fructelor:
• FRUCTE SIMPLE (ovar monocarpelar sau pluricarpelar concrescut)
• FRUCTE MULTIPLE (gineceu pluricarpelar concrescut)
• FRUCTELE COMPUSE SI CELE FALSE rezulta din concresterea ovarului cu alte
elemente florale sau chiar ale inflorescentei
 Alte criterii de clasificare:
– Dupa consistenta
– Daca se deschid sau nu la maturitate (dehiscenta)
• I. FRUCTE CARNOASE INDEHISCENTE
• II. FRUCTE CARNOASE DEHISCENTE
• III. FRUCTE USCATE INDEHISCENTE
• IV. FRUCTE USCATE DEHISCENTE

I. FRUCTE CARNOASE INDEHISCENTE


 au pericarpul carnos si nu se deschid la maturitate
1. Baca (boaba) – seminte intr-o masa carnoasa
Ex: Vitis vinifera (vita de vie), Atropa belladonna (matraguna), Vaccinium myrtillus
(afin), Convallaria majalis n (lacramioara), Strychnos nux-vomica (turta lupului),
Solanum lycopersicum (tomate, patlagea, rosii)
– de la baca tipica deriva o serie de variante:
• Melonida – la suprafata – coaja mai tare, apoi tot restul fructului e carnos,
suculent si prezinta seminte imprastiate in masa ei
Ex: Citrullus vulgaris (pepene verde, lubenita, harbuz), Cucumis sativus
(castravete), Citrullus colocynthis (colocint)
• Peponida – caracteristic pentru cucurbitacee
o are la suprafata un invelis tare, apoi o pulpa carnoasa si apoi o zona fibroasa
in care se dispun semintele
Ex: Cucurbita pepo (dovleac), Cucumis melo (pepene galben), Musa
paradisiaca (banan)

1
o Exceptie: fructul citricelor - Hesperida – caracteristica citricelor; pulpa
carnoasa provine din excrescente ale endocarpului membranos (ale
epidermei carpelare interne)
– Ex: Citrus aurantium, C. limonium

2. Drupa – endocarpul se sclerifica si se transforma intr-un sambure tare care protejeaza


samanta
Ex: Prunus domestica (prun), Cerasus avium (cires), Amygdalus communis
(migdal), Armeniaca vulgaris (cais)

II. FRUCTE CARNOASE DEHISCENTE


 Fructe ce se deschid la maturitate
Ex: Aesculus hippocastanum (castan salbatic), Juglans regia (nuc), Impatiens
noli-tangere (slabanog)

III. FRUCTE USCATE INDEHISCENTE


 au pericarp uscat si nu se deschid la maturitate
1. Cariopsa – pericarp pielos concrescut cu samanta
– caracteristica pentru graminee (grau, orz, ovaz, porumb)
– se confunda adesea cu samanta
2. Achena – pericarpul nu e lipit de samanta, desfacandu-se usor
Ex: Helianthus annuus (floarea soarelui), Cannabis sativa (canepa), precum si
fructele de la multe Asteraceae, Cyperaceae
– Fructe de tranzitie – intre cariopsa si achena
3. Cremocarp – Apiaceae (chimion, anason, fenicul, coriandru) – provin din gineceu
bicarpelar, care la maturitate se n desface in 2 fructe partiale numite
mericarpe sustinute de carpofor
4. Samara – varianta de achena la care pericarpul uscat genereaza un apendice etalat ca o
aripa
– Monosamara – o singura aripa (Ulmus campestris, Fraxinus excelsior)
– Disamara – Acer campestre (jugastru, artar)
5. Nuca – varianta a achenei
• pericarpul devine tare, sclerificat
– Ex: Quercus robur – ghinda, Fagus silvatica – jir, Coryllus avelana (alun)
6. Nucula – varianta a achenei
– dimensiuni mai mici
–pericarpul nu e asa tare sclerificat
Ex: Tilia cordata (tei), Fagopyrum sagittatum (hrisca)
7. Pastaia indehiscenta – fructul unor leguminoase ce nu se deschid la maturitate
Ex: Ceratonia siliqua (roscove), Arachis hypogaea (alune de pamant, arahide, alune
americane), Glycyrrhiza n glabra (lemn dulce)
8. Lomenta – fruct uscat asemanator cu pastaia, dar e gatuit transversal in mai multe
segmente, fiecare cu cate o n n samanta
Ex: Raphanus raphanistrum (ridiche salbatica)

IV. FRUCTE USCATE DEHISCENTE


 cele mai raspandite, aspectul morfologic si mecanismul de deschidere variind foarte
mult
1. Pastaia dehiscenta – caracteristica pentru majoritatea leguminosalelor
– provine dintr-un ovar unicarpelar, cu ovule dispuse marginal si parietal
– se deschide de-a lungul a 2 linii – a sudurii carpelelor si a nervurii
mediane => 2 valve
– semintele se insera pe peretele fructului
2
Ex: Phaseolus vulgaris, Cytisus laburnum, Robinia pseudacacia
2. Folicula – se deschide de-a lungul unei singure linii – aceea a sudurii carpelelor
Ex: unele Ranunculaceae (Delphinium consolida, Helleborus sp., Peonia sp.)
3. Silicva – provine din ovar bicarpelar, cu carpele unite prin marginile lor
– cu timpul in interior se formeaza un perete despartitor = sept de care se prind
semintele
– se deschide de jos in sus
Ex: Fam. Brassicaceae – Sinapis alba (mustar), Brassica oleracea (varza),
Cheiranthus cheiri (micsunele ruginite), Erysimum cheiranthoides (micsandre)
4. Silicula dehiscenta – varianta a silicvei
– caracterizata prin axul transversal care e aproape la fel de mare ca si cel longitudinal
sau chiar mai mare
Ex: Capsella bursa-pastoris (traista ciobanului), Armoracia rusticana – sin. Cochlearia
armoracia - hrean)
5. Capsula – deriva dintr-un ovar pluricarpelar sincarp
– are numeroase forme morfologice si variante in legatura cu modul de deschidere
• Capsula septicidă – se deschide de-a lungul liniei de sudură a carpelelor
- brandusa de toamna (Colchicum autumnale)
• Capsula loculicidă – deschiderea pe nervura mediană a carpelelor
- lalea (Tulipa gesneriana), bumbac (Gossypium herbaceum)
• Capsula septifraga – deschidere pe linia de sudura si pe linia mediana a carpelei
- ricin (Ricinus communis), ciumafaie (Datura stramonium)
• Capsula poricidă – deschiderea se face prin pori situaţi sub discul stigmatifer
- mac de gradina (Papaver somniferum)
• Capsula cu căpăcel (pixida) – se deschide printr-un căpăcel
- maselarita (Hyoscyamus niger), patlagina (Plantago sp.)

Fructe multiple
 grupări de mai multe fructe simple pe acelaşi receptacul
POLIDRUPA – fruct cărnos ce provine din mici drupe reunite pe acelaşi receptacul conic.
– zmeur (Rubus idaeus), mur (Rubus caesius)
POLIACHENA – cu receptacul uscat (genul Potentilla), sau cu receptacul ce devine cărnos ⇒
fruct fals (fragi, n n n n n nnnnnnnnnnncăpşuni)
POLINUCULA – multe Ranunculaceae (piciorul cocoşului)
POLIFOLICULA – unele Ranunculaceae (spanz)

Fructe compuse
CONUL (STROBILUL) – la constituirea lui participă şi bracteele
- hamei (Humulus lupulus)
SOROZA – participă şi învelişurile florale - dud (Morus alba) sau si axa inflorescenţei
(ananas)
SICONA – participă şi receptaculul floral, care se închide în formă de burduf – smochin (Ficus
carica)
GLOMERULUL – fructele (nucule) rămân închise în învelişurile bracteale lignificate
- Chenopodiaceae: sfecla (Beta vulgaris)

Fructe false
 nu se dezvoltă din ovar, ci din alte elemente florale
GALBULA – caracteristic pentru ienupăr (Juniperus communis – o Gimnosperma din familia
Cupressaceae)
–provine din 3 solzi care se unesc intre ei si devin carnosi

3
BOABA FALSĂ – fructul de la maces (Rosa canina), la care receptaculul floral da nastere
unui fruct fals, ca o urna n n n care inchide in interiorul ei adevaratele fructe
POAMA – măr, păr, gutui
– la alcatuirea sa ia parte pe langa ovar si receptaculul floral

Anatomia fructului
 Urmareste in mare structura anatomica a peretelui carpelar
 partea principala = PERICARPUL care se diferentiaza in EPICARP, MEZOCARP,
ENDOCARP
 Dintre acestea, epicarpul si endocarpul raman subtiri, iar mezocarpul se dezvolta mult,
acumuland substante de rezerva si constituind, la majoritatea fructelor comestibile,
partea carnoasa a lor
 Exceptie de la regula => fructele de citrice
• endocarpul membranos da nastere unor excrescente, cu aspectul unor mici
burdufuri in care se acumuleaza substante de rezerva, ele devenind carnoase si
constituind partea comestibila a fructului
• pericarpul acestor fructe (coaja) e gros
• mezocarpul se diferentiaza in doua parenchimuri:
o albedo = tesut intern, lacunos, de culoare alba
o flavedo = tesut extern, compact, in care sunt incluse buzunare
secretoare de ulei volatil
 suprafata fructului e acoperita de epiderma
 la alte fructe suprafata e acoperita de un invelis pielos (periderm), lucios sau mat,
datorita unui strat de ceara (ex: mar, para, pruna)
 peridermul poate avea formatiuni anexe (aripi, carlige, ghimpi) cu rol in diseminarea
fructului