P. 1
Tipologia personajelor în romanul Enigma Otiliei

Tipologia personajelor în romanul Enigma Otiliei

|Views: 6,126|Likes:
Published by Sorin Ujeniuc

More info:

Published by: Sorin Ujeniuc on Jan 26, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/16/2013

pdf

text

original

Tipologia personajelor în romanul Enigma Otiliei

Tipologia personajelor este de esenţă clasicistă, conturate realist, sunt caractere dominate de o singură trăsătură fundamentală, tipuri general-umane de circulaţie universală (avarul, arivistul, baba absolută) aşa cum concepea scriitorul: ,, Psihologia unui individ n-a devenit artistic interesant decât când a intrat într-un tip.” Modalităţile de caracterizere a presonajelor sunt clasice: descrierea mediului (cum s-a văzut), portretul fizic şi psihic, caracterizerea directă prin fapte, acţiuni, opiniile personajelor, caracterizarea de către alte personaje şi autocaracterizarea. Scriitorul omniscient vorbeşte în fiecare personaj, face aprecieri asupra personajelor. Personajul central al romanului, către care converg toate energiile, din motive şi interese diferite (Otilia şi Felix – pentrucă îl iubesc şi ocrotesc, Pascalopol – pentrucă îi e miă de el şi e tutorele Otiliei; clanul Tulea – pentrucă vor să-i ia averea), este Costache Giurgiueanu, tutorele Otiliei şi a lui Felix, fratele Aglaei. El întruchipează trăsăturile clasice ale avarului, care se intrepătrund cu duioşia paternă. Scriitorul îl descrie, din primele pagini, în momentul când Felix soseşte seara, în casa acestuia. Chipul lui Giurgiuveanu este reflectat prin privirile lui Felix. Coborând cu încetineală scara cu ,,pârâituri grozave”, Felix văzu ,,un omuleţ subţire şi puţin încovoiat”. De la această imagine globală, portretul fizic se alcătuieşte prin acumulare de detalii, îngroşat cu o pastă densă, alcătuind o imagine grotească: capul era ,,atins de calviţie totală”, faţa părea ,,aproape spână”, ,,pătrată”. Buzele erau ,,întoarse înafară şi galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinţi vizibili, ca nişte aşchii de os”; clipea „rar şi foarte moale”, întocmai ca „bufniţele supărate de o lumină bruscă”, „glasul răguşit” şi bâlbâit. Bătrânul Costache are o comportare bizară, fie din pricina senilităţii, fie simulează uitarea din teamă, din instinct de apărare, faţă de cei care-i vânau averea; ca şi bălbăiala, care poate fi şi un defect de vorbire, dar şi un mijloc de apărare, de a câştiga timp. Oricum, dacă n-ar fi puţinătatea trupului, care trezeşte o vie compasiune, portretul ar fi în totul hidos. Aflat la o vârstă înaintată, moş Costache manifestă şi „bizarerii” care-i dau individualitate: îşi freacă mâinile cu „un râs prostesc”, are un supărător glas „stins”, „răguşit”, dar are duioşii şi tremurări de suflet: pe Otilia, fe-fetiţa lui (pe care o iubea în felul lui), „Moş Costache o sorbea umilit din ochi şi râdea din toată fiinţa lui spână când fata îl prindea în braţele ei lungi”. Şi Felix înţelege că avariţia lui este mai mult o manie (mania de a ţine banii), dar „o iubeşte pe Otilia şi se gândeşte mereu la ea”. Conştient că sora lui, Aglae, ca şi nepoţii (Aurica şi Titi), la care se adaugă escrocul nonşalant, abil şi jovial – Stănică Raţiu – toţi vor să-l fure, să-i ia averea pândindu-i şi

dorindu-i moartea cât mai devreme. Insasi Otilia defineste sentimentele sale fata de Felix:”eu te iubesc in atatea feluri. să-i facă o casa. Numeroase pagini descriu lucid starile psihice prin care trece Felix. Prin Costache Giurgiuveanu se continuă tipologa avarului din literatura română (Hagi Tudose) şi universală (Gobert. o imagine derutanta de vis. Otilia “amesteca o seriozitate rece. dezordinea camerei. il cuprinde o frenezie nebuna. şedea cu lucrurile ei. petrecute noaptea. să-i pună bani pe numele ei . ţinea strâns la subsuară cutia de tinichea cu bani. “de a merge pe jos in frig”. suspiciunea că va fi prădat. Chinurire prin care trece cand Otilia nu-i raspune la scrisoare sunt relevatoare. Felix. bătrân şi neajutorat. visator si reflexiv.dar amână mereu. stă ca un copill în faţa ei. îi crede în siguranţă numai sub duşumea. invaluit in mister. Clipele caste. Se simţea mai aporape de Otilia. Otilia vede în „papa”. blzata. cel care-i grăbeşte moarte. precizeaza autorul. pentru că mania lui de ţine banii e mai puternică. însă are „ciudăţeniile lui. stande de vorba in camera Otiliei. criza erotică în drumul spre maturizare. Tacerea Otiliei ii umple sufletul de multiple trairi: manie. bătrânul mânca „cu lăcomie”. Fata de Pascalopol are sentimente contradictorii: si gelozie si simpatie fata de acesta. dar şi neînduplecat când e vorba de bani. El parcurge drumul de la simpla atractie. ale iubirii dintâi: nelinişte şi incertitudine.Familiaritatea cu Pascalopol. şi nu se poate dezlipi de Stănică. simţurile toate tresaltă acut. Indragostit. care este descrisă prin acumulări succesive. Pascalopol văzu cu uimire cum bătrânul. gelozie. conturându-se un personaj complex. pentru ca apoi sa fie aruncat iar in tulburatoarele indoieli. gelozie si fericire. prezenta permanentă a acestuia îl idispuneau. Experienta erotica implinita fiziologic. din obiectele. Deşi are îndatorarea de a asigura existenţa Otiliei (banii Otiliei de la mama ei îi băgase în afaceriile proprii). Are un sfârşit tragic. reacţii elocvente: moş Costache nu protestează niciodată când Otilia îl mustră. În acord cu zgârcenia lui. il maturizaeza. are insomnii. tipul orfanului. Vorbeşte mereu de intenţiile lui – să o infieze. „cu nădragi de stambă şi cu pătura pe umeri. reconstituia mişcările ei. iar în mâini inelul cu chei”. La primul atac cerebral. face fel de fel de ipoteze. fericire si nesiguranta se zbat in sufletul sau tanar si pur. prin cunoasterea Georgetei. el amână tot timpul reglementarea situaţiei Otiliei. Fata de Felix. Chipul ei ramane insa pentru totdeauna. Neputând sta cu Otilia.„un om bun”. până la acuitatea trăirii sentimentului iubirii caste: simte nevoia imperioasă a prezenţei fetei. Goriot. simtea nevoia prezentei ei feminine (lipsit de dragostea mamei care murise timpuriu). aici în odaie. incat nu pot sa analizez acum cat te iubesc ca frate si ca iubit. adoratie si deznadejde. cu cele mai teribile copilarii”. decât lângă ea însăşi. sub saltea. . este personajul care experimentează criza adolescentină. Costache Giurgiuveanu trăieşte drama neputinţei proprii. „vârând capul în farfurie”. ale primei experiente erotice. De aici teama. e cam „avar”. privind altfel imaginea Otiliei si comportamentul ei. il umplu de fericire. Grandet). pana la Băneasa. Iubirea pentru Otilia se manifestă şi se observă în gesturi.

emana un parfum discret asociat cu o nuanta de tabac. Pascalopol se considera un “ratat” si vrea ca aspiratiile lui artistice sa le realizeze in Otilia. Leonida Pascalopol este “un personaj nou” in literatura romana (Pompiliu Constantinescu). agresiv. dezechilibrata psihic. de o politete si cu maniere ce dezvaluie cresterea lui aleasa. Sentimentele lui Pascalopol fata de Otilia sunt complexe: paterne. lacomia de bani. . ideea de familie. stie tot. Portretul Aglaei este fixat de la inceput cu detalii precise ce indica trasaturiele morale. energia lui nu se observa in munca. cu o mare disponibilitate de adaptare si supravietuire. Ea il considera un barcat “chic”. spiritul carcotas. cum o califica Otilia. rautatea sunt trasaturile care alcatuiesc tipul “babei absolute”. vorbindu-i deschis si cinstit lui Felix. invidioasa. Pascalopol nu-si poate defini sentimentele. afla. inteligent si escroc. cu dorinte erotice neimplinite. apoi la Paris. lipsita de orice atractivitate feminina. un lant greu ce atarna de vesta. este o complexata. a generozitatii. cu fata galbicioasa. pe care o stie de mica. acre. este fata batrana. ea este pentru el “un vitiu sentimental” nutrind pentru ea o afectiune profunda. Scriitorul ii face lui un portret in care detaliile pun in evidenta pozitia sociala. Ea dirijeaza ofensiva impotriva Otiliei. Felix afla ca Pascalopol facuse studii in Germania. aranjat in stil romanesc. Insusi Felix intelege ca Pascalopol osscila intre sentimentul erotic si cel de paternitate. afla ca ii place sa cante la flaut ca e o fire boema. sa-l imbogateasca. de avere. care sa-i modifice modul de viata peste noapte. fara nici un scrupul. care este foarte bun cu ea. urmarind numai banii. ochii bulbucati vulgara si rea. a carui moarte n-o afecteaza deloc. pierzand orice decenta si bun simt. “oarecum voluminos. deci un om subtire. a bunului simt. Aurica. fiica Aglaei.Stanica Ratiu se incadreaza in tipologia arivistului. hainele sunt din stofa fina. in intimitatea conacului sau de la mosie. carnos la fata si rumen ca un negustor”. nu-l impiedica s-o paraseasca pe nevasta lui. ascultator pe la uşi. intrezarind un cuplu mai favorabil intereselor sale. fara nici un simţ moral. Pascalopol vorbeste despre sine lui Felix. Avocat fara procese. Acreala. “nu are pe nimeni”. se bucura de bucuriile ei. El ii face toate capriciile. obrajii brazdati de cateva cute mari. fusese casatorit. trasaturile fizice si morale: un om de vreo cincizeci de ani. ca sa aiba sentimentul ca are familie. gura cu buzele subtiri. este licheaua simpatica (e primit cu bucurie de toate rudele). El stie ca o iubeste intr-un anume fel ca si Otilia. el circula in diferite medii. femeie usoara. calatorise prin toata Europa. o vipera. Olimpia. pe care o vrea cat mai departe de Costache. scriitorul remarca “finetea pielii” si taietura englezeasca” a mustatii carunte.Otilia e cuprinsa de o calda induiosare pentruca Pascalopol e “singur saracul!”. nasul incovoiat si acut. cu afaceri dubioase. prin dorinta de ocrotire a tinerei fete. un om de mare caracter. El vine in casa lui mos Costache. asteapta “ceva”. manifestate pana la ridicol. pe care o cultiva. asa cum marturiseste el insusi. cam de aceiasi varsta cu Pascalopol. si sa se insoare cu Georgeta. fiind expresia rafinamentului.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->