UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Catedra de Ştiinţe ale Educaţiei

CURS de GEOGRAFIE ŞI METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI în învăţământul primar LECT. UNIV. DR. ANDREI INDRIEŞ

ORADEA 2008

2

PARTEA A ÎNTÂIA PROBLEME DE GEOGRAFIA ROMÂNIEI, A EUROPEI ŞI A GLOBULUI CAP. I ORIZONTUL APROPIAT ŞI LOCAL 1.1. Orizontul apropiat

Orizont: parte a cerului şi a pământului până unde ajunge vederea noastră. Orizont apropiat: orizontul situat în apropierea noastră (casă, şcoală, localitate). 1.2. Cartierul. Localitatea

Cartier: parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin însuşiri proprii (aşezare geografică, componenţa populaţiei, anumite instituţii). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai mari, împărţite în cartiere. Comuna este o formă de organizare administrativă cuprinzând unul sau mai multe sate. Instituţiile principale din localităţi: primărie, şcoala, grădiniţa, dispensar (policlinica), spital, poliţia, biserica etc. 1.3. Puncte cardinale Linia orizontului: linia de jur-împrejurul nostru, unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte linia orizontului. Punctele cardinale: N (nord, miazănoapte), S (sud, miazăzi), V (vest, apus), E (est, răsărit). 1.3. Planul clasei, planul şcolii şi al locuinţei

Se fac aceste planuri ţinând seama de dimensiuni, de formă, de puncte cardinale. La fel se fac planuri ale cartierului şi al localităţii. Se trece apoi la hartă, realizând reducerea (micşorare la scară). CAP. 2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Relieful -

-

Carpaţii (Orientali, Meridionali, Occidentali); Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici); Podişurile (DCT, Mehedinţi, Moldovei, Getic, Dobrogei); Dealurile (de Vest sau Banato-Crişane); Câmpiile (de Vest sau Banato-Crişano-Someşene, Română); Delta Dunării, Platforma continentală a Mării Negre.

2.2. Clima - Vremea; - Clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile). 2.3. Apele Dunărea; Apele interioare (Tisa, Someşul, Crişurile, Mureş, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut);

3

-

Lacurile (de munte, de podişuri şi de dealuri, de câmpie, din Delta Dunării, de pe ţărmul Mării Negre, de acumulare); Marea Neagră.

2.4. Vegetaţia, animalele, solurile - vegetaţia şi animalele de la munte: păduri de fag şi de răşinoase (brad, molid); jnepeni şi ierburi (păşuni alpine); veveriţa, ursul, cerbul carpatin, lupul, jderul, râsul, mistreţul, vulturi, capre negre. - vegetaţia şi animalele din zonele deluroase: stejarul, fagul; lupul, vulpea, viezurele, căprioara, păsări cântătoare; soluri brune. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu pomi fructiferi, viţa de vie, cereale. - vegetaţia şi animalele de câmpie: ierburi scunde, mici, păioase; şopârle, arici, bufniţe, şoareci; sol negru, fertil. - vegetaţia şi animalele din lunci şi Delta Dunării: sălcii, plopi, stuful, papura; păsări (egretă, lopătari, pelicani, cormoran), peşti. 2.5. Locuitorii şi aşezările omeneşti locuitorii: populaţia-21,7 mil. loc.; români, maghiari, rromi, germani, sârbi, ucraineni etc.; locuiesc în diferite părţi ale ţării, la sate şi la oraşe satul românesc: sat de munte (risipit), sat de deal şi de podiş (răsfirat), sat de câmpie (adunat); - în satele de câmpie, locuitorii se ocupă cu cultivarea cerealelor, a legumelor, creşterea animalelor; la deal cu pomicultura, viticultura, creşterea animalelor; la munte, creşterea animalelor (în primul rând ovine). oraşul: oraşe-cetăţi pe malul Mării Negre (Constanţa, Mangalia); daco-romane (Napoca: Cluj-Napoca; Apullum: Alba Iulia; Drobeta: Drobeta-Turnu Severin); - cele mai dezvoltate oraşe: Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Arad, Timişoara, Oradea etc.; - principalele oraşe: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca 2.6. Principalele activităţi economice Activităţi agricole: - cultivarea plantelor: cereale (grâul, porumbul); plante industriale (plante uleioase: floarea-soarelui, soia; plante textile: inul, cânepa); legume, cartoful; pomi fructiferi, viţa-de-vie (podgorii: Cotnari, Panciu, Odobeşti, Valea Călugărească, Drăgăşani, pe Dealurile Târnavelor, Murfatlar, Niculiţel, etc. - creşterea animalelor: bovine, ovinele (oile), porcine, păsări, viermi de mătase, apicultura (albine). Activităţi industriale: Ramurile industriale (industria energetică, metalurgică, chimică, prelucrarea lemnului, materialelor de construcţie, industria uşoară - textilă, confecţii, pielărie şi încălţăminte -, alimentară) Industria energetică: petrolul (Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, platforma Mării Negre), cu prelucrarea la: Ploieşti, Borzeşti, Piteşti, Năvodari; gazele naturale (gazul metan: Pod. Transilvaniei); Industria metalurgică: minereu de fier (Munţii Poiana Ruscă: Ghelari, Teliuc) cu centre siderurgice la Galaţi, Hunedoara, Reşiţa.

4

Industria construcţiilor de maşini: locomotive, autocamioane, autobuze, autoturisme, tractoare şi maşini agricole, avioane etc., cu centrele: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Craiova, Arad, Piteşti, Iaşi ş.a. Serviciile: Învăţământul, Cultura, Ocrotirea sănătăţii; Transporturile: feroviare, rutiere, navale (fluviale: Tulcea, Galaţi, Brăila şi Giurgiu; şi maritime: Constanţa), aeriene Comerţul (interior şi exterior) şi turismul (ţărmul Mării Negre, Valea Prahovei, Valea Oltului, mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării şi capitala). MARILE UNITĂŢI GEOGRAFICE ALE ŢĂRII a) Munţii Carpaţi 1. Aşezare. Grupare Munţii Carpaţi alcătuiesc un lanţ muntos şi constituie partea cea mai înaltă a reliefului ţării noastre. Pornind de la hotarul de nord, observăm înşiruirea munţilor spre sud, apoi spre vest, până la Dunăre. Această cunună se închide cu munţii din partea de vest. Ea înconjoară Depresiunea Colinară a Transilvaniei. După felul cum sunt aşezaţi faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Carpaţi se împart în trei ramuri: - Carpaţii Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord, către sud, până la Valea Prahovei. - Carpaţii Meridionali (de Miazăzi) se întind de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra. - Carpaţii Occidentali (de Apus) se întind de la Dunăre, către nord, până la văile râurilor Barcău şi Someş. 1. Formarea munţilor În cea mai mare parte, munţii din ţara noastră s-au format prin încreţirea şi înălţarea scoarţei Pământului. Aceasta s-a întâmplat cu milioane de ani în urmă şi a durat o perioadă lungă de timp. O parte din Carpaţi s-au format prin erupţii vulcanice. Carpaţii Orientali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Orientali se întind în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, de la hotarul de nord al ţării până la Valea Prahovei. Ei constituie cea mai întinsă zonă muntoasă a ţării. Înălţimea lor este mijlocie (1 300-1 900 m), vârfurile depăşind rar 2 000 m. Carpaţii Orientali s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului. În partea de vest, ei cuprind un şir de culmi vulcanice. 2. Grupe de munţi Carpaţii Orientali se împart în trei grupe. a. Grupa nordică ţine de la hotarul de nord, cu Ucraina, până la depresiunile Dornelor şi Câmpulung (Moldovenesc). Din această grupă, amintim munţii: Gutâiului, Maramureşului şi Rodnei. Cei mai înalţi sunt Munţii Rodnei, cu vârful Pietrosu (2 303 m). În partea de est sunt munţi mai puţin înalţi, Obcinele Bucovinei, unde se află vestitele mănăstiri Voroneţ şi Putna. b. Grupa centrală se desfăşoară în continuare, spre sud, până la Valea Oituzului. Aici se află munţii: Călimani (2 100 m), Bistriţei, Gurghiului, Harghitei. Din Munţii Hăşmaşu Mare izvorăsc râurile Olt şi Mureş. În sudul Munţilor Bistriţei se întinde falnic Ceahlăul, „piatra nestemată a Moldovei”, cum îl denumeşte Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”.

5

Grupa sudică (Carpaţii de Curburii) se întinde de la Valea Oituzului până la Valea Prahovei. Aici, Carpaţii îşi schimbă direcţia spre vest, se curbează. Dintre munţii acestei grupe, enumerăm Munţii Vrancei, Munţii Buzăului şi Munţii Ciucaş. În partea nordică a grupei se află Depresiunea Braşovului. 1. Trecători În Carpaţii Orientali se află numeroase pasuri de trecere a munţilor: Prislop, Bicaz, Oituz, Predeal ş.a. 2. Bogăţii Carpaţii Orientali sunt acoperiţi cu păduri dese care adăpostesc: ursul, cerbul, râsul şi alte animale. Ei au păşuni spre vârfuri, iar în adâncuri adăpostesc cărbuni, diferite metale, piatră de construcţii, ape minerale şi alte bogăţii. Multe locuri sunt renumite zone turistice: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului, Obcinele Bucovinei ş.a.
c.

Carpaţii Meridionali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Meridionali sunt aşezaţi la sud de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. Ei sunt cuprinşi între Valea Prahovei la est şi văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra la vest. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din roci tari pe care apele şi vânturile le distrug mai greu. Sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră, unele vârfuri depăşind 2 500 m. 2. Grupe de munţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din patru grupe, despărţite de văile unor râuri. a. Grupa Munţilor Bucegi cuprinsă între Valea Prahovei şi Valea Dâmboviţei. b. Grupa Munţilor Făgăraşului cuprinsă între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului. c. Grupa Munţilor Parângului cuprinsă între Valea Oltului şi Valea Jiului. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu cuprinsă între Valea Jiului şi văile Timiş, Cerna, Bistra. 1. Caracteristici ale grupelor de munţi din Carpaţii Meridionali a. Grupa Munţilor Bucegi este formată din munţi cu pantele abrupte, stâncoase, la poale îmbrăcaţi în păduri, iar spre vârfuri sunt acoperiţi de ierburi mărunte şi pâlcuri de arbuşti pitici. Cel mai înalt vârf este Omu, având 2 505 m. Aici se găseşte o staţie meteorologică. Aspectul impunător, frumuseţile naturale, hotelurile şi cabanele din aceşti munţi atrag foarte mulţi turişti, făcând să fie printre cei mai vizitaţi munţi din ţară. b. Grupa Munţilor Făgăraşului este formată din munţi pe care apele n-au izbutit să-i străpungă în curmeziş. Cele mai înalte vârfuri sunt Moldoveanu (2 544 m) şi Negoiu, de 2 535 m. Acestea sunt şi cele mai înalte vârfuri din ţara noastră. Aici îşi au sălaşul caprele negre. Pe Argeş, la Vidraru, s-a construit o mare hidrocentrală. c. Grupa Munţilor Parângului este formată din mai mulţi munţi, dintre care cei mai înalţi sunt Munţii Parângului, care depăşesc 2 500 m. În Munţii Şureanu se află ruinele cetăţii dacice Sarmizegetusa. Pe râul Lotru este o altă hidrocentrală mare. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu este înconjurată de regiuni joase. În Munţii Retezatului se află Parcul Naţional Retezat, în care sunt ocrotite plante şi animale rare. Înălţimile lor sunt presărate cu numeroase lacuri. Între Munţii Parângului şi ai Retezatului se află Depresiunea Petroşani, străbătută de râul Jiu. 1. Trecătorile din Carpaţii Meridionali sunt: Turnu Roşu (Valea Oltului), Lainici Valea Jiului), Bran. 2. Bogăţii În subsolul Depresiunii Petroşani se găsesc zăcăminte de cărbune. Pădurile şi păşunile sunt o altă bogăţie. În depresiuni întâlnim livezi şi păşuni. Aceşti munţi au şi o mare importanţă turistică. Carpaţii Occidentali

Podgoriile de pe Măgura Odobeştilor şi Valea Călugărească sunt renumite. Aceste dealuri sunt separate de depresiuni. Grupa Munţilor Banatului. livezi cu pomi fructiferi şi chiar păduri.6 1. şi „Cetăţile Ponorului”. Tot în aceşti munţi se află Peştera Scărişoara. 2. Subcarpaţii sunt zone deluroase. Ei sunt mai puţin înalţi decât celelalte două ramuri ale Carpaţilor. 1. Grupe Podişurile sunt forme de relief întinse. care ating înălţimi de peste 1 800 m. 2. de livezi şi vii. Dunărea a săpat în sudul Munţilor Banatului o vale adâncă şi îngustă. şi văile Barcăului şi Someşului. Depresiunile subcarpatice sunt locuri întinse. Unele roci au fost roase de apele curgătoare care au săpat văi înguste şi adânci. Bogăţiile Subcarpaţilor sunt reprezentate de păşunile situate pe culmile dealurilor. Aici s-au construit hidrocentrala Porţile de Fier I şi un mare lac de acumulare. întinse la poalele Carpaţilor Orientali şi Meridionali. b. cuprinsă între Dunăre şi văile Timişului şi Cernei. şi de cea a Bistrei. Munţii Poiana Ruscă ascund în adânc cele mai importante zăcăminte de fier şi marmură din ţara noastră.un frumos şirag de peşteri. rareori trecând de 300 m. a nisipului şi a pietrişului. Subcarpaţii se împart în trei grupe: Subcarpaţii Moldovei. După zona geografică în care se află. Înălţime Carpaţii Occidentali se află la vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi sunt cuprinşi între Dunăre. Bogăţii Carpaţii Occidentali au păduri întinse. înconjurate de dealuri. şi râurile Barcău şi Someş. fiind acoperite păşuni. 2. din munţi. Grupa Munţilor Apuseni. Dealurile şi podişurile Dealurile sunt forme de relief cu înălţimi între 300 m şi 800-1 000 m. Zonele deluroase se întind ca un brâu în jurul Munţilor Carpaţi. Aşezare. iar în subsol ascund: cărbuni. la nord. Caracteristici Munţii Banatului şi Poiana Ruscă au înălţimi mici şi sunt acoperiţi cu păduri de foioase. Aceste dealuri au culmi domoale. care adăposteşte un gheţar subpământean. aşa cum s-au format şi munţii. mărginită de Valea Mureşului. Ele ating înălţimi între 400 şi 800 m. gaze naturale. Dealurile din partea de vest a Carpaţilor Occidentali se numesc Dealurile Vestice. Înfăţişare. pe culmile mai înalte. 1. Grupa Munţilor Poiana Ruscă. Dealurile subcarpatice s-au format prin încreţirea scoarţei. Grupa Munţilor Apuseni are. Culmile acestor munţi sunt uneori aproape netede. mai joase. ca nişte platouri aproape netede sau larg ondulate. de păduri. b. având pantele şi culmile mai domoale decât munţii. în special de fag. ape minerale şi sare. Grupele din care sunt alcătuiţi Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali se împart în trei grupe: a. . uneori depăşind aceste înălţimi. 3. mai înalte decât câmpiile şi separate de văi. Olăneşti. la sud. având înălţimi ce trec cu puţin 1 800 m. Podişurile 4. La Slănic-Prahova. cuprinsă între Valea Mureşului. aur şi multe alte bogăţii. la nord. Subcarpaţii de Curbură şi Subcarpaţii Getici. Ele s-au format prin depunerea argilei. Munţii Bihorului. În subsolul dealurilor subcarpatice se găsesc zăcăminte de cărbuni. c. Ele sunt reprezentate de Subcarpaţi (Dealurile şi depresiunile subcarpatice) şi de Dealurile de Vest. Călimăneşti sunt ape minerale. la nord. petrol. Ele s-au format prin depunerea pietrişului şi a nisipurilor aduse de apele curgătoare. la sud. la sud. în partea centrală. Aici se întâlnesc podgorii. folosite în vindecarea unor boli. numită Defileul Dunării. cum ar fi Cheile Turzii.

pietriş. pomi fructiferi. iar către sud se continuă până la graniţa cu Bulgaria. Apele lor sunt folosite pentru irigarea suprafeţelor cultivate. Grupe Câmpiile sunt suprafeţe de teren. Podişul Getic este situat între Valea Dâmboviţei şi Dunăre. Partea estică a Câmpiei Române se numeşte Câmpia Bărăganului. Locuitorii cultivă cereale. este mai înalt în partea de nordvest şi mai jos spre sud. iar vara este foarte călduroasă. iar la nord cu Subcarpaţii Getici. Podişul Transilvaniei. este renumită podgoria de la Drăgăşani. 8. Siret brăzdează. Argeş. Podişul Dobrogei de Sud este mult mai neted. Ialomiţa. În Câmpia Română. Faptul că aceste culmi sunt formate din roci tari şi vechi. Podişul Moldovei (în est). Are un aspect vălurit. b. de-a lungul căreia trece canalul Dunăre-Marea Neagră. Olt. În cuprinsul Podişul Transilvaniei. Aici se află oraşele Iaşi. Craiova. numinduse de aceea şi Câmpia Dunării. Unele culmi sunt acoperite cu păduri de stejar şi de tei. Cele mai înalte culmi se întâlnesc în Munţii Măcinului (467 m). Pentru a preveni degradarea acestor soluri. Galaţi. pe suprafaţa lui. Apele au săpat. formează o mare depresiune în centrul ţării – Depresiunea Colinară a Transilvaniei. îngheţ şi dezgheţ. Aici se întâlnesc lacuri cu apă dulce. Câmpia Română. netede şi întinse. Datorită solurilor fertile şi recoltelor bogate.7 Principalele podişuri sunt: Podişul (Depresiunea) Transilvaniei în centrul ţării. El este format din două părţi: Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Zonele din partea vestică a Câmpiei Române au soluri nisipoase. începând din partea de nord spre sud. locuitorii îşi asigură recolte bogate în aceste zone în care sunt puţine ploi. Câmpia Română este situată în partea de sud a ţării. fiind străbătut de o vale largă. necesar pentru pavarea străzilor. Masivul Dobrogei de Nord are aspectul unor dealuri cu văi largi prin care curg domol râuri firave. Ploieşti. gaze naturale şi cărbuni. cerealele. Buzău. sărată sau amară. Pământul este bun pentru agricultură. Râurile Jiu. Brăila. a. Piteşti ş. văi largi şi adânci. în drumul lor spre Dunăre. Podişul Getic (în sud). Este cuprins între Dunăre şi Marea Neagră. Olt. Câmpia Română este numită şi „grânarul ţării”.a. 5. iarna este geroasă. viţa-de-vie. Câmpiile 1. În subsolul Câmpiei Române găsim petrol şi gaze naturale. dându-i un aspect deluros. unde se află portul Constanţa şi o salbă de staţiuni de odihnă şi agrement. Ei au fost măcinaţi de ape. Câmpia Română este unitatea majoră de relief cu cele mai numeroase oraşe mari: Bucureşti. Este alcătuit din straturi de argilă. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol. Este mai înalt la nord (600 m) decât la sud (200-300 m). Podişul Moldovei. cu înfăţişare de dealuri. Folosind irigaţiile. La sud se mărgineşte cu Câmpia Română. nisip. Podişul Dobrogei (în sud-est). În partea sa estică se întinde litoralul Mării Negre. 2. pe coaste se cultivă viţa-de-vie iar în văi. vînturi. cu vânturi puternice. se deosebesc: Podişul Someşan. situat între râurile Siret şi Prut. de-a lungul Dunării. Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Argeş şi afluenţii lor. Înfăţişare. Podişul Dobrogei aduce un peisaj aparte în diversitatea podişurilor ţării. Bărăganul este partea de câmpie cea mai netedă şi mai întinsă din întreaga ţară. cu înălţimi între câţiva metri şi 200300 m. Podişul Getic este străbătut de râurile: Jiu. Aceste forme joase de relief sunt foarte potrivite pentru agricultură. aproape ca o câmpie. De aici se scoate granitul. a. . Suceava ş. 6. oamenii le cultivă cu viţă-de-vie. 7.a. înconjurat de lanţul Munţilor Carpaţi. calcar. Câmpiile României sunt: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. ne face să înţelegem că Munţii Măcinului sunt rămăşiţele unor munţi cu o vechime mult mai mare decât cea a Carpaţilor.

dintre care unul este reşedinţă de comună. o adevărată împărăţie a apelor. Delta Dunării a fost declarată rezervaţie naturală. de lângă Oradea. Cele mai multe diguri se găsesc în Balta Ialomiţei şi în Insula Mare a Brăilei. Gheorghe. constituind una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării. Lunca Dunării este cea mai întinsă dintre lunci. Crişul Negru. Fiecare judeţ se gospodăreşte singur. alcătuite din unul sau mai multe sate care se gospodăresc împreună. scoici. Terenurile agricole sunt deosebit de roditoare. întinse de-a lungul râurilor. judeţul şi reşedinţa de judeţ. aici sunt culivate mari suprafeţe de cereale. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsarea în mare şi se desparte în trei braţe: Chilia. Alte animale: vidra.8 3. Crişul Alb. Cel mai mare este Bucureşti. este un spaţiu mirific. precum şi izvoare termale (cu apă caldă). Datorită rodniciei pământului. Judeţele sunt cele mai mari unităţi administrative. raţa şi gâsca sălbatică. Ţara noastră este alcătuită din 41 judeţe şi municipiul Bucureşti – capitala României (cu rol de judeţ). În luncă se află bălţi şi lacuri cu peşte. iarna este mai blândă în sud şi mai aspră în nord. şerpi de apă. 1. melci. Bucureşti – capitala României 1. Această imensă luncă. 2. broaşte. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Păşunile pentru vite sunt bogate. a plantelor. Din loc în loc. Aici se adăpostesc mistreţi. 3. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii. mistreţul. În zona de câmpie.a. aflată între cele trei braţe. Precipitaţiile sunt mai bogate decât în Câmpia Română. este recunoscută pentru efectul benefic al apelor sale. deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi. În Câmpia de Vest. Crişul Repede. vulpi şi lupi. Timiş ş. În Delta Dunării se găsesc păsări: lopătarul. Cel mai important oraş din judeţ este declarat reşedinţă de judeţ. Oraşele sunt aşezări omeneşti mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cu un număr mai mare de locuitori decât satele. Staţiunea Băile Felix. Comunele sunt unităţi administrativ-teritoriale. nurca. 4. Pădurile din lunci se numesc zăvoaie şi sunt alcătuite din sălcii şi plopi. În Delta Dunării. Dintre plante se remarcă stuful şi papura. apropiate ca aşezare. luncile sunt mai largi decât în zona de deal sau de munte. Municipiile sunt oraşele cele mai dezvoltate şi au număr mare de locuitori. Ele se numesc grinduri. de o parte şi de alta a acestora. Ele sunt formate din mai multe comune şi oraşe. Câmpia de Vest este situată în vestul României. Delta Dunării este pământul cel mai nou al ţării. lebăda şi pelicanul. Mureş. Aşezare Oraşul Bucureşti este aşezat în partea de sud a ţării. animalelor. Sulina şi Sf. plopi şi stejari. Sunt conduse de primari. folosite în tratarea unor boli. păianjeni de apă. care este împărţit în 6 sectoare. ea desfăşurându-se de la Drobeta-Turnu Severin până la Delta Dunării. Aici se obţin recolte bogate de zarzavaturi şi de cereale. cocorul. În ape trăiesc peşti (60 specii). Organizarea administrativă Localitatea natală. iar pentru desecarea terenurilor s-au săpat canale de scurgere a apei. Studiu de caz: Luncile şi Delta Dunării Luncile sunt fâşii de pământ netede şi joase. . Pentru împiedicarea revărsării apelor se construiesc diguri. în Câmpia Română şi este străbătut de răurile Dâmboviţa şi Colentina. pământul se clădeşte continuu datorită aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviu. vulpea. formate din depunerea aluviunilor. Câmpia este străbătută de râurile Someş. fiind verzi şi în timpul verilor cu arşiţă. Lemnul acestor păduri se foloseşte în producerea celulozei sau pentru foc. în special a păsărilor.

Istoricul aşezării Pământul pe care se află astăzi marele oraş a fost locuit din timpuri străvechi. municipiul Bucureşti este un oraş modern. produse chimice. când U. legătura fiind asigurată de nouă poduri. porci. Capitala ţării este Chişinău. prăvălii. Drapelul naţional este tricolorul care are ca stemă capul de bour. În Bucureşti există două aeroporturi: Otopeni (Henri Coandă) şi Băneasa. Municipiul Bucureşti – capitala patriei Fiind capitala ţării. Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munţii Balcani . porumbul. când României. oraşul ajunge capitala Ţării Româneşti. Azi. încălţăminte.. situată la vest (nord-vest) de România. Aşezarea României în Europa Continentul Europa este o mare întindere de uscat. De mai multe ori. În anul 1862. Limba vorbită este maghiara.S. 2. rutier şi aerian. floarea-soarelui. sfeclă de zahăr. hanuri. dar de fiecare dată s-a refăcut şi şi-a continuat viaţa. Este o ţară central-europeană. Capitala ţării este oraşul Budapesta. Este dezvoltată industria alimentară care prelucrează produsele agricole. posturi de radio şi televiziune. oraşul Bucureşti devine capitala României. Se cresc oi. Moldova este o ţară agrară. care cuprinde multe ţări printre care se află şi ţara noastră. după Unirea Principatelor. Populaţia numără 4 400 000 loc. Limba vorbită este bulgara. cartof.. Mai târziu s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul şi aşezarea s-a mărit continuu. monumente. Academia Română. oraşul a suferit distrugeri din cauza revărsărilor de apă. în Bucureşti se află cele mai importante instituţii ale statului: sediul Preşedinţiei României. industria chimică şi a materialelor de construcţie. Împreună cu Bucovina de Nord. Republica Moldova. grădini. vite. teatre. în Ungaria mai trăiesc români. în funcţie de evenimentele istorice internaţionale. legumele. adevărate opere de artă. păsări. floarea-soarelui. Principalele culturi sunt grâul. Se află în partea de est (nord-est) a României. universităţi. Moldova a aparţinut când Rusiei. După aşezare. Religia majorităţii locuitorilor este catolică.R. Religia este ortodoxă. dintre care 64% sunt români. soia. germani şi rromi. Republica Moldova este teritoriul cuprins între Prut şi Nistru. Alături de maghari (unguri). Aproape jumătate din teritoriul ţării este câmpie. Republica Moldova este pământ românesc. dunăreană şi pontică (are deschidere la Marea Neagră). fiind cultivată cu cereale. Oraşul Budapesta este o aşezare veche şi deosebit de frumoasă. numit şi Basarabia. Se întinde pe ambele maluri ale Dunării. Limba vorbită este româna (moldovenească). Tot în Bucureşti se găsesc cele mai multe instituţii de învăţământ. viile şi livezile. a devenit Republica Moldova. Aici se aflau reşedinţa domnească. al Parlamentului şi al Guvernului. Din 1991. muzee. România face parte din continentul Europa. textile. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine Ungaria.9 2. Capitala este oraşul Sofia. În secolul al XVII-lea. cea mai înaltă instituţie ştiinţifică a ţării. Oraşul Bucureşti este cel mai mare centru industrial al ţării şi cel mai însemnat nod de transport: feroviar. Capitala are mai multe lacuri. Ţara noastră este situată aproape de mijlocul acestui continent. Ţările vecine. legume şi viţă-de-vie. parcuri şi păduri în împrejurimi. Din anul 1812 până în 1991.S. România este o ţară carpatică. Îndeletnicirile primilor locuitori au fost păstoritul şi agricultura. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 1. Bulgaria se află în partea de sud a României. Religia este ortodoxă. cu regiunea din nordul braţului Chilia (aflate acum în Ucraina) şi cu Moldova din România au format din de-a lungul istoriei Principatul Moldovei. a incendiilor. a războiului şi a molimelor. sfecla de zahăr. Fluviul Dunărea traversează Ungaria. Moldova exportă produse alimentare. 3. ateliere.

folosit în industria cosmetică. european. Ţările europene vor să trăiască în pace. Bulgaria este cunoscută în toată lumea pentru cultura trandafirilor. În Europa se vorbesc 128 de limbi şi dialecte (graiuri locale). după Asia. Planeta Terra .4 milioane kmp. Populaţia numără aproape 800 mil. loc. aflându-se în centrul schimburilor comerciale cu toate continentele lumii. observăm că bătrânul continent este mărginit de Marea Mediterană. 1. Bogăţiile subsolului (cărbune. români şi evrei. la nord.10 care împart ţara în două. la data de 1 ianuarie 2007. Africa. prin colaborare dintre România şi Serbia. . Ucraina se află în partea de nord şi de est (pe o porţiune).În continentul Europa este cuprinsă o mare parte din Rusia şi o mică parte din Turcia. În Ucraina lanţul carpatic poartă numele de Carpaţii Păduroşi.Europa ocupă locul al doilea. Ucraina este una dintre cele mai mari producătoare de grâu din lume. Limba vorbită este ucraineană. aceasta cuprinde 27 de state şi constituie cea mai importantă organizaţie europeană. Formele de relief se împart în două categorii: de câmpie. zinc. cupru. . fier. Terra – planeta oamenilor 1. Dacă împărţim globul pământesc în două jumătăţi pe orizontală. petrol. America de Sud. să colaboreze pentru un viitor comun. în ceea ce priveşte numărul de locuitori. . Oceanul Arctic (Îngheţat) şi continentul Asia. Capitala este oraşul Belgrad. Hidrocentralele Porţile de Fier I şi II sunt construite pe Dunăre. Uniunea Europeană În anul 1957. Munţii cuprind bogăţii de cărbune. Populaţia este de aproape 10 milioane loc. Antarctida. fier. Populaţia este de peste 52 mil. dar este bine populat. Serbia se află în partea de sud-vest a ţării noastre. Europa este unul dintre cele şapte continente ale planetei. Religia este ortodoxă.Europa este un continent cu o întindere mică în comparaţie cu celelalte continente. un grup de şase ţări europene dezvoltate au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană. Asia. Oceanul Atlantic. Bulgarii sunt un popor slav. 1. România şi Bulgaria au aderat la U. Ţara asigură cea mai mare parte din producţia mondială de ulei de trandafiri. Europa – un continent al planetei Pe globul pământesc se găsesc continentele: Europa. gaze naturale) au contribuit la dezvoltarea industriei.Europa este un continent cu o mare putere economică. vom constata că Europa este aşezată în centrul jumătăţii nordice. la care se adaugă ruşi. Religia este ortodoxă. care sunt prelucrate în industrie.E. În prezent. Cuprinde 45 ţări (state). Europa – caracteristici geografice Europa are o suprafaţă de 10. Câmpia este principala regiune agricolă a ţării. Capitala este oraşul Kiev. Limba vorbită este sârba. Litoralul Peninsulei Crimeea este o zonă turistică foarte apreciată. Imnul Uniunii Europene este Odă bucuriei din Simfonia a IX-a a compozitorului Ludvig van Bethoven. Europa împreună cu continentul Asia formează o mare întindere de uscat numită şi Eurasia. Agricultura Bulgariei este foarte dezvoltată. . Câmpia şi podişul ocupă cea mai mare parte a Ucrainei. majoritatea fiind ucraineni. să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor. Privind harta Europei. loc.. America de Nord. Australia. o regiune muntoasă în centru şi sud. Populaţia ţării este de circa 9 milioane de loc. În anul 1993 Comunitatea Economică Europeană a devenit Uniunea Europeană.

Stăpâniţi de dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte planeta. Soarele este de 1 300 000 de ori mai mare decât Pământul. lipsa educaţiei. prin modificarea graniţelor. Suprafaţa apei este de 361 741 000 kmp (rotunjit 362 mil. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură). loc. Marte. mari navigatori temerari care au deschis epoca descoperirilor geografice şi a migrării europenilor pentru popularea noilor continente. portughezul Bartolemeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe (din sudul Africii). Soarele este însoţit de alte corpuri cereşti mai mici (planete) care se învârtesc în jurul său şi cărora le transmite lumină şi căldură. sprijiniţi de regii Spaniei şi ai Portugaliei. se fac împăduriri. sărăcia. Pământul are un singur . Cercetătorul român Emil Racoviţă.11 Suprafaţa totală a uscatului este de 148 328 100 kmp (rotunjit 149 mil. În jurul planetelor se rotesc sateliţii acestora. El are o forţă de atracţie foarte puternică care face să se rotească în jurul său celelalte planete ale Sistemului Solar: Mercur. încălzirea globală etc. Portughezul Maggelan. Oamenii iau măsuri de protejare a mediului înconjurător. descoperind Lumea Nouă. kmp). în anul 1487.A. dorind să ajungă în India a ajuns în America. navigatorii curajoşi. În centrul Sistemului Solar se află Soarele. au dreptul să se bucure de tot ce le oferă planeta noastră. Neptun şi Pluto. Venus. numită Calea Lactee. Uranus. Monumente mai importante în descoperirea planetei Harta lumii s-a completat mult timp prin noi descoperiri geografice şi s-a modificat prin apariţia sau dispariţia unor state. Pe Terra locuiesc oameni care. Soarele face parte din miliardele de stele care alcătuiesc galaxia noastră. slaba asistenţă medicală. s-au construit canale de irigaţii. Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este Mercur şi cea mai mare este Jupiter. genovezul a cărui expediţie a fost finanţată de regii Spaniei. America şi Australia. de ajutare a populaţiei din zonele cu astfel de probleme. Terra (Pământ). O importanţă deosebită în descoperirea zonelor cu gheţari veşnici au avut-o exploratorii Nansen şi Amundsen. Din Europa s-au avântat pe întinsul oceanelor. deşi sunt de rase diferite. a făcut timp de trei ani înconjurul lumii. Nansen a condus prima expediţie a navei Fram în Arctica. Sistemul Solar este o părticică din Calea Lactee (Calea Laptelui). kmp). se acordă asistenţă medicală şi ajutoare alimentare pentru populaţia săracă de către organizaţii internaţionale. poluarea. Saturn. Soarele este o stea de mărime mijlocie. La începutul mileniului III. Studiu de caz 2.5 mild. îmbarcat pe vasul Belgica şi-a adus o mare contribuţie la descoperirea vieţii plantelor şi animalelor din Antarctica. Astfel. Populaţia planetei este de peste 6. Spania şi Portugalia au devenit puteri maritime recunoscute. Miliarde de stele formează o galaxie. Datorită bunei poziţii geografice. Jupiter. au organizat marile expediţii care au dus la descoperirea Lumii Noi. Planeta Terra cuprinde mari suprafeţe de uscat care sunt continentele şi mari suprafeţe de apă care sunt mările şi oceanele. nouă planete şi sateliţii acestora alcătuiesc Sistemul Solar. aflat în serviciul regelui Spaniei. dovedindu-se astfel că Pământul este rotund. Suprafaţa apelor este de trei ori mai mare decât cea a uscatului. planeta noastră se confruntă cu multe probleme: lipsa apei în unele regiuni ale Asiei şi Africii. Cristofor Columb. cum ar fi F. Soarele. în funcţie de evenimentele istorice. începând din secolul al XV-lea. Stelele sunt corpuri cereşti care au propria lumină şi căldură. Amundsen a atins Polul Sud. sunt ocrotite plantele şi animalele pe cale de dispariţie. Miliarde de galaxii alcătuiesc Universul.O. Terra – o planetă a Sistemului Solar Privind cerul în nopţile senine observăm o mulţime de stele.

pentru transmiterea cunoştinţelor şi pentru formarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor practice. Dar pentru realizarea acestor obiective. Aşadar. să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora. cauzele care le produc. schimbându-i-se denumirea în obiectul ştiinţele naturii. geografiei. precum şi la dezvoltarea afectivă. în cadrul obiectului geografie la această formă de învăţământ. interdependenţa dintre componentele naturii. axate pe conţinutul ştiinţific deja descoperit. sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării reliefului patriei. hidrologice. dar să şi opereze cu ele. noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că. este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei "anumite tehnologii didactice" cu care se ocupă metodica predării geografiei. ajungând ca elevii nu numai să le cunoască. NOTĂ: se fac recapitulări finale (vezi manualul). de a le forma priceperi şi deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice. Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea şi formarea unei conduite ecologice. Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale. Noul obiect ştiinţele naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie. Deci. de a şti că natura este un organism viu ale cărei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare. Metodica predării geografiei cuprinde un sistem complex de metode şi procedee folosite de educator.2. gospodărirea. Pregătirea ştiinţifică a educatorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să fie corelate cu pregătirea psihopedagogică a elevilor din ciclul primar. istoriei etc. Metodica predării geografiei este de . voluţională a fiecăru elev. fenomene. PARTEA A DOUA METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ROMÂNIEI CAP. nu s-au descoperit forme de viaţă pe nici o altă planetă a Sistemului Solar în afară de Terra.1. procese). sau de protejare şi ameliorare a mediului geografic în care trăiesc. scop principal al predării învăţării disciplinelor naturii şi Geografia României în ciclul primar În actuala legislaţie şcolară. fenomenele naturale. Până în prezent. Rolul şcolii în educaţia ştiinţifică şi ecologică. la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active. să le aplice în practică. I NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1.12 satelit: Luna. Educatorul trebuie să aibă o bună pregătire cultural-ştiinţifică şi să contribuie la însuşirea de către elevi a unor informaţii de bază din domeniul: ştiinţele naturii. care suferă în evoluţia sa în timp schimbări determinate de cauze naturale şi sociale. care presupune acţiuni pentru conservarea. geologiei. ocrotirea şi protecţia naturii. la dezvoltarea spiritului de observaţie. legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe.. să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică. Motivaţia elaborării metodicii predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar Metoda cuprinde totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în procesul de învăţământ. începând cu clasa a III-a. se predau şi cunoştinţele legate de cunoaşterea mediului înconjurător. 1. rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe ştiinţifice şi ecologice despre natură (componente.

metodele şi procedeele de predare. . ca de exemplu: formarea de reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul. busolă. Trebuie să facem distincţie între metodologia ştiinţei geografice şi între metodica specifică predării geografiei patriei în ciclul primar. metodica are ca sarcină aflarea corelaţiilor dintre procesele logice ale studiului şi exerciţiile şi aplicaţiile practice privite ca instrumente de lucru (hărţi. aceasta din urmă însuşându-şi anumite norme ale gândirii: analiza. "Curriculum". Stabilirea scopului instructiv-educativ al învăţământului geografic preuniversitar în raport de noile cerinţe ale societăţii româneşti pe plan naţional şi internaţional putându-se realiza prin: . generalizarea. obiective. indicaţii metodologice privind transmiterea cunoştinţelor către elevi. întocmirea programelor. Sarcinile metodicii predării geografiei şi obiectivele educării şi instruirii prin geografie Reforma în învăţământul preuniversitar presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei. procurare etc. planuri reduse la scară etc. modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare. Metodica predării geografiei se foloseşte acum de aceste date numai după ce le-a adaptat cerinţelor locale legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ. glob. formele de organizare ale procesului de învăţământ. O strânsă legătură are metodica predării geografiei cu psihologia pedagogică care-i oferă informaţii asupra legilor psihologice în conformitate cu asigurarea însuşirii cunoştinţelor de către elevi pe diferite trepte de vârstă. ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură. cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice. În acest sens. cu harta. a particularităţilor psihice ale elevilor). a manualelor etc. a sistemelor spaţiale.dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice. . să explice unele probleme ce-şi află corelaţii în procesul de predare a geografiei. prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv-educativ al disciplinelor respective: 1.3. succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilitate între componentele mediului geografic. În raportul dintre metodică şi logică. O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei. prin care se încearcă o "raţionalizare a procesului de predare-învăţare insituţionalizată prin optimizarea componentelor sale: programe..). instrumente de evaluare etc.selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere.aplicarea principiilor. metodelor. confecţionare. şi procedeelor pedagogice generale şi specifice geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe (generale şi specifice) în vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie. reprezintă un concept nou şi central al teoriei şi practicii educaţiei. .integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie. potrivit noului curriculum şcolar în geografie.13 fapt o ramură principală a didacticii aplicate care prezintă metodologia de predare a acestui obiect de învăţământ. 1. a structurilor. Pedagogia generală (partea referitoare la didactică) pune la dispoziţia metodicii predării celor două obiecte de învăţământ. Metodica predării geografiei nu se poate însă constitui ca ştiinţă numai pe baza acestor legături. sinteza. . abstractizarea. manuale. a cunoaşterii mediului înconjurător constituite global ca ştiinţe geografice. accesibilizarea şi transferul dintr-un sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare. principiile sale. Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută clar metodica predării.

. începând cu elevii ciclului primar. În concordanţă cu manualul au fost realizate şi alte materiale-suport de sprijin în desfăşurarea procesului didactic cum sunt: caietul elevului. . să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor. Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare.studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei. cultură. a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care să le posede elevii.14 . precum şi a experienţei înaintate din alte ţări. 1992. prin utilizarea corectă a limbii române. Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate. document de referinţă. Predarea întregului sistem de ştiinţe geografice în şcoală. trebuie astfel organizate încât elevii să primească treptat cunoştinţe clare despre geografia fizică şi economică a ţării noastre.respectul pentru diversitate. . în funcţie de logica ştiinţei pedagogice.studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră. b) să stabilească şi să fundamenteze principiile. precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase. Deosebit de important este ca în procesul dobândirii cunoştinţelor să se urmărească formarea gândirii geografice la elevi. . când se formează primele noţiuni geografice şi până la terminarea liceului. civilizaţie. lecturi geografice. societate. Cele trei grupe mari de obiective. În spiritul noii reforme sau curriculumului şcolar au apărut manualele alternative şi în domeniul geografiei pentru ciclul primar. Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp. Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la: .cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei. să . 2. În acest scop. Aceasta presupune căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia. cuprinse şi în noile programe şcolare.aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor. 3.respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României. de orientare şi localizare a componentelor geografice. de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării). atlasul geografic.atitudinea pozitivă faţă de educaţie. metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor. toleranţă. izvorăsc din conţinutul "Cartei Internaţionale a educaţiei prin geografie" adoptată la Congresul Internaţional de Geografie de la Washington. Acest lucru se poate realiza dacă permanent în timpul predării se prezintă material didactic care localizează ceea ce se învaţă în spaţiu şi timp. ghidul învăţătorului.ocrotirea mediului înconjurător. Obiectivul fundamental al oricărei metodici şi prin urmare şi al metodicii predării geografiei poate fi formulat astfel: "să pornească de la problemele vieţii şi activităţii productive şi să se înscrie tot mai mult pe direcţia de dezvoltare actuală şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice ce vin în sprijinul diferitelor probleme practice şi educative privind pregătirea elevilor bine instruiţi". metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale: . Acţiunea educativă a materialului geografic creşte dacă elevii percep nemijlocit ceea ce li se comunică. De aceea este necesar să se creeze condiţii ca elevii să observe cât mai mult în mod direct şi să cunoască atât natura cât şi viaţa oamenilor mai întâi în orizontul local şi apoi pe cuprinsul patriei. Obiectivele particulare pe care trebuie să la urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei sunt: a) să fixeze scopul instructiv-educativ al învăţării geografiei în şcoală. . Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diversele fenomene care se petrec în natură şi societate. cunoaştere.

la ansamblul lecţiei sau a activităţii care este studiată. Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată nemijlocit de hartă. dar separat. b) Ancheta. elevi. solul. c) organizarea ştiinţifică a cercetării impune căutarea şi stabilirea unor metode care să permită desprinderea unor concluzii capabile să răspundă cerinţelor formulate mai sus. Cele mai frecvente metode folosite în studiul geografiei sunt: observaţia. particularităţile demografice şi economice. are ca sarcină principală studierea problemelor instructiv-educative ale predării geografiei în şcoală. ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta. ci de alţi factori (cadre didactice. Metodica predării geografiei ca disciplină ce-şi află locul la contactul pedagogiei cu geografia. 1. cât şi ca auxiliar al altor metode. vegetaţia. fiind de altfel. Orice cercetător care utilizează această metodă trebuie să se desfăşoare după un plan în prealabil stabilit. poate fi urmărit: rolul comparaţiei în înţelegerea şi însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice. trebuie să se înscrie între obiectivele care permanentizează rolul educatorului atât în predarea cunoştinţelor şi la verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei. asimilare de cunoştinţe.).. adaptând însă aceste metode specificului geografiei ca obiect de învăţământ. Observarea selectivă descompune procesul predării pe părţi componente: predare. ancheta. Pentru aceasta se impune organizarea de activităţi cu conţinut practic în clasă. fiind folosită atât ca metodă independentă. sau toate. citirea.15 arate deosebirile dintre un loc şi un altul (realizându-se deci descrierea cauzală şi comparativă) privind relieful. efectuarea unor măsurători simple. părinţi. De ex. de pildă. convorbirea. De pildă. Este cea mai răspândită metodă de cercetare. Această metodă ajută la depistarea experienţei pozitive obţinută de cadrele didactice. Integral se face când se porneşte de la un studiu complet cu privire la predarea geografiei în ciclul primar. de corelare dintre noţiunile de geografie fizică şi geografie economică. o observaţie indirectă. Astfel. care trebuie respectat cu consecvenţă. Metodele de cercetare folosite de metodica predării geografiei a) reorganizarea conţinutului geografiei la clasele I-IV (prin plan de învăţământ. realizată nu de cercetător. Studiul geografiei trebuie să fie legat de practică. Se urmăreşte în procesul de învăţământ un singur aspect. formare de priceperi şi deprinderi practice etc. studiul documentelor şi experimentul pedagogic. desenarea. a) Observaţia. clima. respectiv interpretarea hărţilor. Metoda anchetei se bazează pe metoda observaţiei. Toate problemele puse sub observare trebuie analizate şi prelucrate pe linia scopului care trebuie să realizeze şi să răspundă la întrebările planului. cum a fost însuşit capitolul Orientarea prin deplasarea pe teren? Câţi dintre elevi n-au înţeles şi de ce? Care ar fi cauzele neînţelegerii? Ce lecturi trebuie citite pentru a-i convinge pe elevi care sunt mijloacele de orientare şi cum trebuie să ne orientăm în natură? Se poate organiza o cercetare axată pe geografia judeţului în care se observă modul de îmbinare. pe terenul geografic sau în natură (observarea şi analiza fenomenelor. În acest scop foloseşte aceleaşi metode de cercetare pe care le utilizează şi alte ştiinţe. în cabinetul de geografie.4. Observarea selectivă poate duce însă la concluzii practice eficiente numai în cazul în care problema cercetată este raportată la întreg. iar selectiv se face asupra unui capitol. . În acest scop este necesar să se acţioneze pentru formarea la elevi a unor priceperi şi deprinderi utile în viaţă. b) aplicarea în practica şcolară a noilor metode şi procedee de a transmite mai uşor cunoştinţele elevilor cu privire la geografia fizică şi economică a ţării noastre. programe restructurate şi manuale noi). cercetarea orizonului local etc. Planul se face pe o ramură de studiu integral sau selectiv. în experimentele întreprinse se foloseşte cu succes observaţia. practicanţi din cadrul colegiilor pedagogice).

În planul de cercetare se vor include şi probleme de control care vor fi date pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unor anumite procedee. în raport cu importanţa lor. registre de inspecţie şcolară etc. subsol. relief. afective şi psihomotorii. se pot stabili obiectivele care urmează să fie cercetate. jurnalul de însemnări ale educatorului. desfăşurarea cercetării poate avea o cale inversă: plecând de la elucidarea unor probleme teoretice.formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile. util mai ales în faza iniţială a cercetării când pe baza datelor obţinute. educatorul trebuie să formuleze corect obiectivele pentru fiecare temă şi subiect din programă: alegerea strategiei de predare a metodelor şi formelor de organizare în clasă şi în afara clasei. formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise. să se rezolve în lumina unor probleme concrete ale învăţământului (de ex. Experimentul introduce noul în practica şcolară. Experimentul se organizează după o anumită ipoteză de lucru. Această metodă poate fi îmbinată cu metoda convorbirii. de interes imediat al învăţământului geografic şi să ajungă în acelaşi timp la soluţionarea unor probleme teoretice. II CONŢINUTUL PROGRAMEI ANALITICE A GEOGRAFIEI ROMÂNIEI PENTRU CICLUL PRIMAR (ANTERIOR NOII PROGRAME. pentru aplicarea căreia se cer organizate acţiuni şi pregătirea materialelor care să ajute la desfăşurarea experimentului. metodica interpretării materialului adunat prin care se stabilesc modul în care vor fi analizate din punct de vedere cantitativ rezultatele obţinute prin cercetare în aşa fel încât să se stabilească în ce măsură rezultatele confirmă sau infirmă ipoteza stabilită iniţial. Pentru verificarea ipotezei generale se stabilesc obiectivele cercetării care trebuie să fie înscrise în plan. animale) şi cea nevie (sol.înţelegerea. obiective specifice. de asemenea. elaborată în prealabil. Precizarea scopului şi a ipotezei de lucru fixează cadrul general şi perspectiva cercetării. de asemenea. Planul cuprinde. folosirea mijloacelor de învăţământ pentru fiecare lecţie. După această analiză sumară a problemei trebuie să se precizeze scopul şi ipoteza cercetării care vor fi formulate în raport cu poziţia metodologică. metodele şi procedeele de cercetare. interrelaţiile şi transformările din natură. . ape etc. a) Obiectivele generale pot fi: cognitive. din 2001) Se ştie că pedagogia recomandă obiectivele unui obiect de învăţământ în: obiective generale. O cercetare experimentală în domeniul metodicii geografiei poate să propună rezolvarea unor sarcini practice.16 Importanţa acestei metode constă în aceea că permite să se adune fapte. La fiecare lecţie.. sau date care pot confirma concluziile la care ajunge o cercetare efectuată prin utilizarea altor metode de cercetare. cum reuşim la clasa a IV-a să formăm la elevi reprezentări şi noţiuni geografice din cadrul geografiei fizice?). la care se pot stabili ipoteze de lucru. Scopurile şi finalităţile învăţământului primar indică domeniile şi tipurile de schimbări educative care sunt concordante cu precizările noii programe şcolare şi urmăresc dezvoltarea intelectuală şi educativă a elevilor.perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor cu lumea vie (plante. dar este un interviu. Planul de cercetare se prelucrează în cadrul comisiei metodice a învăţătorilor la care va fi prezent şi profesorul de geografie şi se vor aduce îmbunătăţiri acestuia. c) Cercetarea documentelor şcolare. În plan se precizează. Înseamnă toată documentarea în legătură cu o anumită problemă propusă spre cercetare. date care pot duce la organizarea unor cercetări. Pare a fi o anchetă. Alteori. . schimbă condiţiile de desfăşurare a procesului de predare.). CAP. d) Metoda experimentală este cea mai importantă metodă de cercetare fiind considerată ca bază a ştiinţei moderne. obiective operaţionale. Se pot cerceta: catalogul clasei. modifică fenomenele. . observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp îndelungat. Educatorul trebuie să aibă în vedere realizarea acestor obiective care urmăresc: .

în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului înconjurător şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător.să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare. măsurarea. de fenomene şi de reguli care trebuie memorate. CURRICULUM LA CLASA A IV-A A. a lumii înconjurătoare. Cu alte cuvinte. valorificând terminologia ştiinţifică învăţată.dirijarea proceselor de observaţie spre ceea ce este esenţial. .să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice. Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte. convingerilor.. 3. Dominantele curriculumului şcolar actual faţă de cel anterior sunt: . 2. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate. prin acţiune directă. Astfel. gândirea independentă a autorului de manuale.să manifeste respect pentru ideile.. deprinderilor. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. . . c) Obiectivele operaţionale urmăresc realizarea cunoştinţelor. b) Obiectivele specifice se adresează diferitelor discipline de învăţământ şi sunt caracteristice scopurilor fundamentale de realizare a conţinutului ştiinţific al obiectivului respectiv. prin concepţie sau mod de redactare. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. familiar acestora. aceasta înseamnă specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi să facă prin muncă independentă elevilor la încheierea procesului de predare-învăţare.predominanţa conţinuturilor de tip formativ. În noua programă a MEN (MEC) apărută relativ recent.să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă. .utilizarea unor obiecte de uz curent. atitudinilor la elevi etc. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE . . . cu accent pe formarea unei atitudini ecologice. .să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi.menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor deprinderi cum ar fi: observarea. . 4. pentru anul şcolar 1998-1999. utilizarea informaţiei etc. precum şi libertatea acestora de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii obiectivelor propuse. se precizează în introducere: "Curriculum-ul de Ştiinţe pentru clasa a III-a şi a IV-a" a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolaritate: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat.utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţa personală.elaborarea unor obiective centrale pe formarea de capacităţi.să încurajeze elevii în a se autoevalua. . prin observaţii şi acţiuni sau alte manifestări observabile şi măsurabile. ci drept o cale de cunoaştere activă. deprinderile şi experienţele colegilor. a învăţătorului sau a profesorului. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii.abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare. desemnează tipuri de performanţă. . derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealul educaţional. a rezultatelor aşteptate în urma unei instruiri asupra elevilor. Obiective cadru: 1. Operaţionalizarea obiectivelor se realizează prin desfăşurarea fiecărei lecţii. .să asigure elevilor materialul didactic necesar investiţiilor.17 . cei care predau ştiinţele ar urma: .

Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. 2. maşinuţe.observarea unor desene şi experimente ilustrând interacţiuni în scopul diferenţierii tipurilor de forţe întâlnite (atracţie. evaporare.observarea rolului oxigenului în menţinerea arderii. Exemple de activităţi de învăţare Pe pacursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: . . să realizeze experimente pe teme date .demonstrarea modului de mânuire a instrumentelor (pahare.alcătuirea unor tabele în care să înregistreze de fiecare dată observaţiile şi măsurătorile efectuate. să folosească adecvat pentru a descoperi însuşirile corpurilor. pâlnii.1.vizite. dintr-un set dat. respingere. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă 2. 2. 1. volum. ardere. să formuleze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi cunoştinţele anterioare. . volum).observarea unor materiale în scopul stabilirii caracteristicilor acestora.formularea de întrebări care să genereze ipoteze verificabile experimental. Exemple de activităţi de învăţare .investigaţii pe teme diferite folosind fişe de instrucţiuni sau desene: separarea unor amestecuri. însuşirilor fizice ale aerului (formă.1. miros. .selectarea materialelor şi a ustensilelor selectând materialele şi ustensilele adecvate. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre copruri. .4. împingere). tracţiune.3.observarea unor desene care să evidenţieze rolul O2 în întreţinerea arderii. 2. să clarifice amestecuri şi materiale.2. . rigle etc. deformare. interacţiunilor dintre corpuri.4. după unul sau două criterii. gust. ruginire etc. 1. . transparenţă. 2.completarea unor tabele sau a unor diagrame cu ajutorul cărora să se clasifice amestecuri. 1. materiale etc. . greutate. .18 1.operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor fizice ale apei (formă. . bile. necesare investigaţiei. transparenţă). etc. 2. transformări fizice suferite de .observarea în cadrul unor experimente a unor transformări suferite de corpuri (rupere. excursii ca caracter didactic în scopul sesizării diferitelor tipuri de material. să identifice anumite transformări suferite de corpuri. să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi însuşirile corpurilor.2.măsurarea distanţei parcurse într-un timp dat de corpuri diferite. să observe şi să descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din mediul apropiat. rupere. transformărilor fizice suferite de corpuri (deformare.3.) stării de mişcare şi de repaus a unor corpuri. .). .).completarea rezultatelor obţinute.5. după criterii simple. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri. să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate în mişcare şi să le verifice prin repetare. . să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni.

3. materiale de construcţie. căi de prevenire a efectelor negative ale fenomenelor chimice. hârtie. transformările fizice ale apei.însuşiri: solid. învăţaţi. 3. gust. Fenomene fizice-deformare. mişcarea corpurilor. Sol-însuşiri: permeabilitate. petrol. parc.3. valorificând terminologia ştiinţifică a învăţării Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 3. Apa.. Solul. . povestiri.. investigare folosind termenii ştiinţifici reviste. antrenând întregul grup.folosirea unor surse bibliografice. . Fenomene fizice şi chimice. gaz. însuşirile apei. . B. cel care va cronometra timpul. fermentare. însuşiri. evaporare etc.2. Amestecuri. Aerul. lichid. Fenomene chimice-ardere.Poluarea solului. formă. solidificare. lichid. refolosire. Amestecuri-însuşiri: solid. mişcarea corpurilor. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 4. rol: suport şi sursă de hrană. .19 acelaşi corp. gust. apei şi aerului.1. sticlă. cel care va raporta întregii clase concluziile grupului. volum: forme de existenţă în natură.surse şi modalităţi de prevenire. interacţiuni. atlase. 4. circuitul apei în natură. Aerul.lucrul pe grupe. radio-tv. fertilitate. viteza de mişcare. . transparenţă.organizarea datelor de tabele şi formularea de concluzii simple pe baza acestora. însuşirile aerului. norme de protecţie.1. volum. 4. solubilitate. Poluarea. circuitul apei în natură. putrezire. miros.vizite la grădina zoologică. dicţionare etc. cărbune. separarea amestecurilor: decantare. poluarea solului. gaze naturale. magnetizare. culoare. transparenţă. rezervaţii naturale etc. ruginire etc. în fiecare grup se stabilesc pentru a investiga o situaţie de natură următoarele roluri: cel care conduce discuţia ştiinţifică din mediul înconjurător. apei şi aerului. mase plastice. să prezinte rezultatele unui demers de . dramatizări vizând ginaţia şi curiozitatea ştiinţifică. 2. acrire. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. să-şi manifeste şi să-şi dezvolte ima.prezentarea clară şi concisă folosind clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate limbajul ştiinţific însuşit a unor emisiuni prin mass-media. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII 1. rolul solului.însuşiri: gaz. să redea în limbaj propriu în cadrul . Materiale naturale şi prelucrate-sare. formă. dizolvare.2. componenţă: oxigen şi dioxid de carbon. Apa.. interacţiuni între corpuri (acţiunea greutăţii asupra corpurilor).îngrijirea unor animale. gaz. folosirea ma-terialelor naturale. cel care înregistrează activitatea desfăşurată de grup. să-şi exprime atenţia faţă de mediu. Materiale naturale şi prelucrate. . apartament.jocuri de rol. ziare. 3. minereuri.plantarea şi îngrijirea plantelor din spaţiul verde al şcolii. miros. utilizări. filtrare. pe teme de ştiinţe. să participe activ în cadrul unui grup .

ori de câte ori este nevoie. S2. acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei.S3. Se urmăreşte. prin folosirea unor instrumente. Prezentarea rezultatelor unei investigaţiiexperimentat în mod simplu şi clar. Mutaţia esenţială propusă de prezentul curriculum şcolar este trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului. natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a elevului cu faptul geografic. 3. respectând condiţia parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii ale curriculum-ului. deformare. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru: 1. Cu alte cuvinte. i se propune elevului descoperirea progresivă a aspectelor definitorii ale spaţiului geografic românesc. tracţiune. relativ simple şi accesibile vârstei şcolare mici. cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvată a temelor. viteza de mişcare. Mişcarea corpurilor. Mişcarea corpurilor-repaus. Tipuri de forţe: împingere.20 3. faptul geografic imediat.1. respingere. atracţie. Dezvoltarea capacităţilor de exploatare. C. după cum consideră necesar. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local. Efectuarea de experimente dirijate. la un nivel elementar. S4. mişcare. S6. Interacţiuni. Formularea de enunţuri ştiinţifice valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. Dezvoltarea capacităţii de comunicare S5. cele aproximativ 17 ore alocate disciplinei pot fi desfăşurate de-a lungul întregului an. Curriculum şcolar de faţă este astfel conceput încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic. Realizarea de experienţe folosind investigare a realităţii şi de experimentare instrumente familiare. spaţiul îngust al sălii de clasă. în alternanţă cu lecţiile de istorie sau. de a investiga şi de a înţelege. III GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR 3. Cap. dimpotrivă. Astfel. trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct. fiecare şcoală are libertatea de a repartiza orele alocate prin planul-cadru de învăţământ. Totodată. Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu. apoi. Interacţiuni-efectele acestora asupra corpurilor: modificarea stării de mişcare şi deformarea acestora. considerate a fi cele mai adecvate atingeri ale obiectivelor propuse. celălalt semestru fiind integral dedicat studierii istoriei. ele pot fi grupate într-un anumit semestru. Dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt următoarele: . Standarde S1. studiul geografiei trebuie să depăşească. precum şi importanţa prezentării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. Introducere Curriculum de clasa a IV-a îşi propune să-i familiarizeze pe elevi cu noţiuni elementare de geografie. să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare. Altfel spus. greutate. pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale. Viteza de mişcare. 2. frecare. Descrirea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate.

la cele ale ţării. reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană. CURRICULUM-UL ACTUAL . până la nivelul planetei). la comunitate şi la societatea zilelor noastre.libertatea cadrului didactic de a alege numărul de ore. ale continentului şi ale planetei ca întreg. capitol. 2. prezentul curriculum oferă aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea. de la localitate la planetă.3.centrarea pe formarea capacităţilor de informaţia factuală. al continentului natal şi al lumii contemporane.centrarea pe conţinuturi teoretice şi pe . (cu accent mai ales pe formarea deprinderilor de investigare. CURRICULUM-UL CLASEI A IV-A (NOUA PROGRAMĂ. . 3. CURRICULUM-UL ANTERIOR .observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare.însuşirea de tip academic. mijlocul naturii. . . Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei. cu accent pe viaţa de toate zilele. învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: .4.număr de ore fix pentru fiecare temă. Din această perspectivă. . .).activităţi de învăţare generate dinspre . a mediului geografic. neproductiv materia. . prin contactul direct cu faptul studiat şi prin metoda "a învăţa prin experimentare". în funcţie de posibilităţile locale şi de interesele elevilor.activităţi de învăţare generate de obiectivele conţinuturi. Observarea.utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare. un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau imediat. atât în orizontul local şi apropiat. de orientare etc.activităţi de învăţare realizate exclusiv în . Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere.raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple. 3. . din 2005) Notă de Prezentare Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală. asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan. insuficient adaptată înţelegere a faptelor şi a fenomenelor cavârstei şi posibilităţilor de înţelegere ale racteristice mediului geografic înconjurător copiilor. descrierea şi relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse geografice. Obiectivele cadru sunt: 1.înţelegerea relevanţei geografiei pentru a cunoştinţelor de geografie. urmărite.21 3. excesiv ştiinţific .activităţi de învăţare realizate inclusiv în spaţiul clasei. de către elev. în mod direct sau mediat. ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”. fenomene şi procese specifice orizontului local. . prin contactul direct cu detalii care supraîncărcau în mod fenomenul geografic. Acest spaţiu.2. 3. În acest context. cât şi la nivelul ţării. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic. 4. Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană.raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare.

din sursele mass-media. de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie. Ştiinţe ale naturii. prin treceri succesive de scară. filme documentare.utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (texte scrise. în relaţie cu obiectivele învăţării. exersarea trecerii de la o scară la alta. Relaţionarea elementelor geografice. servind strict la realizarea acestora. esenţializat. evaluare orală). de ex. nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare. Limba şi literatura română. portofolii. jurnale de călătorie. fişe. caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat). prin hărţi succesive simple. . Pentru accesibilizarea învăţării. ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării.utilizarea informaţiei (directe şi indirecte). Educaţie civică). pe de altă parte. utilizarea unor conţinuturi „în sine”. prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor. regiune. ghiduri. cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic. Matematică. sintetic. situarea României în continentul european şi în lume. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv. pe baza unor surse diferite 3. elementele de geografie a orizontului local. a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional. Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine. dar şi cu alte discipline ca. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat. Astfel. lumea contemporană). Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente. În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis. Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii. . pe de o parte. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale. pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: . ţară. . până la dimensiunile planetei. structurat pe niveluri şi în sisteme succesive.dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale. judeţ. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2. este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi. fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. pot fi valorificate în mod prioritar. . identificarea şi selectarea unor informaţii specifice. materiale didactice etc. sub raport educaţional.realizarea unor exerciţii de raportare permanentă. ordonate de la localitatea natală la planetă. facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă. care este complementară observării directe.realizarea unei cortelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară (Istorie. fotografii. caiete de activitate independentă. Europa. ca un întreg. Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei .22 - interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive. a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii. şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare). .. strict necesare atingerii obiectivelor asumate. pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare. Obiective cadru 1.utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă). atlase. Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate.

exerciţii (pe teren) de apreciere empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile.4. pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 2.întocmirea. din cel local şi ţară. grafice .2. la Glob (be baza utilizării semnelor local) convenţionale şi a scării de proporţie).. alte repere observabile) în spaţiul apropiat. Relaţionarea elementelor geografice. . Europei. să localizeze corect elemente ale spaţiului .exerciţii de localizare. al Europei. în diferite surse de informare (ex. pe harta judeţului.realizarea unor reprezentări simple cartografice ale orizontului local şi apropiat 1. . forme de construcţii) şi al punctelor cardinale. a ţării. Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: .exerciţii de localizare empirică.1.exerciţii dc recunoaştere a unor elemente geografic (de la localitate la planetă). tabele. în situaţii diferite de ex. observate sau deja prelucrate simple) . pe teren şi pe hartă. orizontului local şi al ţării local şi apropiat.2. .exerciţii de notare (înregistrare).exerciţii de localizare a elementelor din orizontul imediat. la nivelul ţării. . . reprezentare a spaţiului (imediat. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1.Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. Europa. pe harta judeţului. fotografii.recunoaşterea şi localizarea. diapozitive) etc a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat 1. a ţării. Europei a unor itinerare / trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente spaţiale 2. apropiat şi local imediat. să utilizeze mijloace elementare de orientare (puncte cardinale. într-un geografic local. . pe harta judeţului.1.exerciţii de observare nedirijată şi .5. să se situeze corect în spaţiul imediat. . să înregistreze date specifice geografiei. 1.3. ţării. să aprecieze în mod empiric distanţe accesibile direct 1. cu ajutorul unor repere (râuri. apropiat. să observe progresiv elemente din dirijată realitatea înconjurătoare 2. sub diferite forme (fişe.a elementelor din orizontul local şi apropiat.23 4.exerciţii de realizare a unor reprezentări al planetei. context dat a Europei. al relief. mijloace elementare de la cartografice simple referitoare la ţară. să utilizeze.

enumerarea. în texte.4. inclusiv a consecinţelor intervenţiei omului (pozitive saun negative).completarea unor fişe de observare. hărţi. Utilizarea adecvată a unor termeni limbajului specific geografiei Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 3. imagini etc) caracteristici ale realităţii înconjurătoare 2. . pe baza unor caracteristici date. . să colaboreze cu cei din jur.2. să construiască enunţuri simple şi dezvoltate .6. a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare.2. cu ajutorul despre fenomene şi fapte observate în realitatea termenilor specifici.compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite. pe baza unui vocabular de sprijin. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 4. .24 2.3.realizarea unor proiecte de grup. să identifice în diferite surse de informare (texte. să elaboreze enunţuri explicative . referitoare la fenomene observate direct referitoare la fenomene observate.identificarea de corespondenţe între elemente observate direct şi mediat. 3.formularea unor răspunsuri la întrebări. direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri) 2.realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă. folosind surse de informare diferite.exerciţii de completare a unor enunţuri reprezentate pe suporturi catografice lacunare pornind de la un suport carto.exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare. . 3.exerciţii de explicare a unor relaţii vizibile între elemente 4. .jocuri de rol. . să descrie în enunţuri simple elemente .1. în fotografii şi pe hărţi. să descopere relaţii simple între diverse elemente din mediul înconjurător. să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă) a datelor observate. . identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător 4. a unui element observat înconjurătoare direct sau mediat.prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare. . .explorarea mediului din orizontul local şi apropiat. . .exerciţii de descriere succintă. .5. în spiritul iniţiativei faţă de protecţia mediului de viaţă . să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea cunoaşterea mediului înconjurător.1. 3.3.exerciţii de grupare / de discriminare a unor elemente reprezentate la niveluri şi scări diferite.descrierea dirijată după o hartă simplă. . să compare elemente şi relaţii reprezentate la niveluri şi la scări diferite. de la orizontul la apropiat la planetă) 2.

Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief). vegetaţia. săptămâna. luna. Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţii b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice . Uniunea Europeană . Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine .1. cartierul.1. Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta. anul) în explicarea unor Modificări ale realităţii observate 1. populaţia şi aşezările omeneşti ale ozizontului local Aplicaţii practice în orizontul local . al şcolii. Repere de timp (ora. Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale.1. vegetaţia.2. Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins. Orizontul local Linia orizontului. ziua.25 CONŢINUTURI (introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă) 1. De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi 1. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB .1. „Hărţi diferite ale orizontului local” . Orizontul apropiat Sala de calsă.3.2. apele. Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei. al cartierului şi al localităţii . Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful. animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii şi aşezările omeneşti Principalele activităţi economice . planul locuinţei. anotimpul. Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. hidrografia.4. Unităţi majore de relief Clima.2.3. localitatea.5. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ (pentru finele învăţământului primar) . ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL . Terra – planeta oamenilor Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar NOTĂ: temele marcate cu litere italice reprezintă curriculum la decizia şcolii. România în Europa Ţările vecine. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI . a reşedinţei de judeţ şi a judeţului Harta administrativă Bucureşti – capitala României 1.

cerut de obiectul acţiunii şi de condiţiile stabilite. de la uşor la greu. Identificarea raporturilor dintre elemente baza unor surse diferite observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S.să poată să descrie condiţiile situaţiei didactice. Realizarea obiectivelor generale (cognitive. să rezolve. psihomotorii). 6. Realizarea obiectivelor specifice diferitelor obiecte de învăţământ. se stabileşte acţiunea sau operaţia pe baza conţinutului de predat. să rezolve în raport cu conţinutul instruirii. formulându-se întrebări de evaluare pentru elevi în mod gradat. În elaborarea obiectivelor. Reprezentarea spaţiului geografic (de la S. Realizarea obiectivelor operaţionale.1. Criteriile stabilesc un număr minim.să precizeze criteriul de evaluare standardizat. autorii trebuie să aibă în vedere atingerea tuturor obiectivelor prevăzute de actuala programă de învăţământ. . Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare 2. afective. elevii vor fi capabili să observe şi să înţeleagă următoarele: .investigare-explorarea noutăţilor ştiinţifice de către elevi. Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S. să interpreteze. Idealul educaţional. 4. Relaţionarea elementelor geografice pe S. Uilizarea termenilor de bază în contexte geografiei date Noua programă şcolară prevede în procesul operaţionalizării obiectivelor să parcurgă în linii generale mai multe etape. . . Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite 3. de la simplu la complex. Identificarea elementelor observabile ale localitate la planetă) spaţiului geografic apropiat S.cunoaşterea şi înţelegerea mediului înconjurător şi a fenomenelor de către elevi. Astfel. Scopurile urmărite de noua programă de învăţământ este ca toate obiectivele să se realizeze în diferite niveluri şi tipuri de şcolarizare.2. să identifice. învăţătorul trebuie să ţină seama de principiul accesibilităţii.4. Acestea urmăresc patru direcţii care vizează: .legătura dintre ştiinţă şi viaţă. mediu şi maxim de răspunsuri pentru a se obţine un anumit număr de puncte în vederea evaluării corecte a fiecărui elev acordându-i-se calificativul meritat.26 Obiectiv cadru Standard 1. Pentru fiecare obiect de învăţământ noua programă prevede etapele progresive în derivarea obiectivelor operaţionale ce cuprind următoarele sarcini realizabile: 1. 2.5.3. Utilizarea adecvată a limbajului specific S.să precizeze obiectul acţiunii: ce anume să ştie elevul la sfârşitul lecţiei: să definească. 3. 5.6. Finalităţi (orientări strategice ale funcţionării sistemului de învăţământ). In cazul acesta elevul trebuie să definească. .comunicarea orală şi în scris. să identifice. . să demonstreze. În elaborarea manualelor de Ştiinţe ale naturii şi a geografiei în ciclul primar. . Prin studiul lecţiilor cuprinse în manualele care se vor elabora în următorii ani.

. masă. inclusiv calculatorul). .să exploreze obiecte. colecţii de casete audio şi video.să efectueze experienţe simple şi măsurători care să conducă la formarea unor observaţii şi aprecieri de verificare a ideilor.să ştie să răspundă întrebărilor adresate de învăţător şi colegi. . procese la prima vedere. fenomene (două surse de lumină. flexibilitate. Printre principiile didactice recomandate de Pedogogia şcolară se enumeră: 4. . tabele. .să folosească surse de informare variate (reviste. răcire). cărţi. Principiile didactice sunt norme care orientează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ. . IV APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ŞI GEOGRAFICE IN PREDAREINVĂŢARE 4. animale. albume. Cap.să exprime descoperirile şi ideile proprii utilizând un vocabular adecvat.să stabilească relaţii între elementele mediului înconjurător. . stabilind relaţii de tip cauză-efect. ce s-ar întâmpla dacă) în legătură cu cele observate. animale după anumite caracteristici fizice. . fenomene. .să-şi dezvolte capacitatea de conştientizare a rolului ştiinţei în viaţa cotidiană.2. Esenţa acestui principiu pleacă de la ideea că în învăţare trebuie să existe un proces activ de înţelegere şi asimilare a informaţiei. îngijirea şi protejarea mediului.să descrie în termeni familiari obiecte. plante.să comunice informaţii folosind scheme. să dezvolte capacitatea creatoare şi imaginaţia acestora.27 .să descopere proprietăţi ale diverselor materiale în scopul stabilirii utilităţilor lor. acţionând pentru gestionarea. . . . să reuşească în rândul elevilor următoarele: .să sesizeze procese fizice simple (mişcarea unor obiecte). . cum. vieţuitoare din mediul înconjurător pe baza observaţiilor nemijlocite. .1. surprinzând varietatea formelor de viaţă.să poată descrie oral materiale.să distingă stadiile de dezvoltare a organismelor vii.să recunoască materialele. obiecte. plante. evenimente.să sesizeze impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător. folosind modalităţi potrivite şi multiple. Prin obiectivele care urmăresc legătura dintre ştiinţa elevilor va trebui: .să fie capabil să-şi însuşească termenii şi proprietăţile unor materiale (înfăţişări.să compare perechi de obiecte. Principiile didactice. .să observe elementele componente ale mediului înconjurător. Educatorul trebuie să urmărească prin obiectivele care vizează comunicarea. elevii vor ajunge: . obiecte. plante. schimbări în mediul înconjurător. Principiul participării conştiente şi active a elevilor. Deci. textură). mişcarea a două jucării. .să-şi dezvolte aptitudini de investigare a mediului înconjurător.să distingă şi să descrie materiale. . . constituind adevărate premise necesare în realizarea obiectivelor şi sarcinilor propuse de învăţător în activitatea sa cu elevii. animale. . .să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă.să perceapă procese ale lumii vii. prin obiectivele de investigareexplorare.să fie încurajaţi să pună întrebări (de ce. simboluri. iar elevul este subiectul propriului proces de formare şi însuşire de noi cunoştinţe . încălzire.să interpreteze date şi simboluri pentru extragerea informaţiei. Învăţătorul trebuie să urmărească prin predarea lecţiilor de ştiinţe ale naturii şi geografie. .să clasifice elemente ale mediului înconjurător după criterii simple. între acestea şi factorii de mediu.

învăţătorul trebuie să prezinte elevilor punctele cardinale. puteţi descoperi pe harta patriei râurile din vestul ţării cu afluenţii lor principali ? Precizaţi: denumirea râului. comparaţia dintre foioase şi conifere. afluenţii principali (de dreapta şi de stânga). dintre deal şi munte etc. Elevul participă la descoperirea datelor de informare. durabilă a obiectelor şi fenomenelor din natură (ex. în clasă. îşi formează scheme intelectuale de conturare a noţiunilor. pe baza cunoaşterii factorilor de mediu care influenţează încolţirea seminţelor şi dezvoltarea plantelor se poate realiza "Colţul viu al naturii" la nivelul clasei sau laboratorului de biologie. Exemple de legare a teoriei de practică pot continua şi la alte tipuri de lecţii desfăşurate sub forma vizitelor. vor da în final imaginea de ansamblu a mersului vremii în localitatea respectivă care poate caracteriza şi specificul climatic al regiunii. În lecţia următoare: "Hotarele şi vecinii României".4. se aplică cunoştinţele învăţate la lecţiile despre temperatura aerului (cu observaţii după termometru).. ale oraşelor şi satelor. Aceste exerciţii de lucru cu harta au menirea de a înţelege cu uşurinţă mesajul lecţiei. iar pe plan mintal. Acest principiu didactic exprimă cerinţa de a îmbina însuşirile cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea aplicării lor în practică în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi a integrării în societate a elevilor. reţea hidrografică etc. chiar la primele lecţii de geografie la clasa a IV-a. vor opera corect între ele. apoi cu busola în vederea stabilirii punctelor cardinale. treptele mari de relief străbătute. fenomene care se redau prin semne convenţionale consemnate zilnic.28 cu o singură condiţie: să fie participant activ la desfăşurarea lecţiei. Un alt exemplu.. gradul de acoperire cu nori a cerului (nebulozitatea) etc. drumeţiilor şi excursiilor. ale râurilor. Principiul legării teoriei cu practica. desfăşurate mai întâi în orizontul local din preajma şcolii unde se fac observaţiile asupra mersului aparent al Soarelui. se vor prezenta sub formă simbolică. de a-l forma pe elev să "citească" şi să interpreteze şi alte elemente de pe hartă. elevii trebuie să aibă un suport perceptibil şi observabil după care să-şi formeze o reprezentare corectă.: la Geografia României. conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare. elevii îşi vor consolida noţiunile de puncte cardinale. prilej cu care vor fi antrenaţi mai mulţi elevi iar ulterior.). care se referă la întocmirea calendarului naturii pe o lună. 4. pe un anotimp sau pe un an.3. b) Realizarea unei activităţi practice cu materiale didactice care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii intelectuale. schematică. Principiul intuiţiei. abstractă..cunoscând semnele convenţionale ale formelor de relief. Se pot desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în procesul de învăţământ: a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice ca de ex. la ştiinţele naturii şi la geografie. Astfel. 4. locul de izvor. cele constatate de elevi sub dirijarea învăţătorului. De ex. De ex. . se poate realiza terenul geografic cu forme de relief. în cazul nostru. cunoştinţele empirice ale elevilor se clarifică şi urmează o treaptă de înţelegere corectă a cunoştinţelor conducând la generalizări. oraşele mari prin care trec şi locul de vărsare. precipitaţiile atmosferice (modul de formare şi felul lor). Constituie un alt principiu de bază în învăţământul primar care tratează ideea că în învăţare.. desfăşurată pe baza hărţii geografice. formarea vântului şi direcţia lui. sub îndrumarea învăţătorului. la tema "Apele României" se pot realiza următoarele operaţii didactice cu caracter aplicativ şi activ prin care elevii pot dobândi noi informaţii prin propria lor experienţă şi analiză după cerinţele formulate de învăţător astfel: . o reuşită simbioză între procesele de analiză şi sinteză ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor. Prin realizarea alternanţei între concret şi abstract cu participarea directă a elevului se asigură procesul de asimilare logică a cunoştinţelor.

aplicarea formării a numeroase izvoare de râuri în zona de munte în strânsă legătură cu precipitaţiile bogate.şi interdisciplinare care au rolul pe de o parte de a consolida informaţia anterioară. Principiul sistematizării. desenare etc. pe baza însuşirii noţiunilor de bază (puncte cardinale. sistematice între amplasarea cen-trelor de prelucrare în preajma pădurilor. orientare pe teren. eficiente şi ferme a primului fond de reprezentări şi noţiuni prevăzute în programa de Ştiinţe ale naturii şi Geografia României. deoarece nerealizarea sarcinilor învăţării despre unele informaţii. structurării şi continuităţii. de observare. determină rămâneri în urmă. Însuşirea deprinderilor încă din ciclul primar presupune exersarea lor continuă. a manualului după care se parcurge materia clasei respective şi nu în ultimul rând a structurii personalităţii elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi nivel de învăţământ. de exerciţiu care să stârnească interes elevilor în timpul lecţiilor.. Aici educatorul poate face legături intra. de a clădi o nouă grupare de elemente (ex. climă. ci alegerea selectivă a elementelor de observare.29 4. . Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. iar pe de altă parte. vegetaţia şi fauna. În acelaşi timp trebuie urmărite şi însuşite principiile şi legile geografiei ca ştiinţă potrivit cărora se asigură o învăţare logică şi eficientă. în clasele mai mari. conceptelor cu care operează un obiect de învăţământ în jurul cărora se aplică altele noi în mod gradat potrivit nivelului de gândire al elevilor. pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor. pentru ca însuşirea cunoştinţelor să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate. şi de aici insuccesul şcolar. despre care s-a învăţat într-un alt capitol anterior al cadrului natural.: la predarea lecţiei "Industria de prelucrare a lemnului" se fac asocieri logice.7.. se face potrivit principiului cauzalităţii. 4. De ex. Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului.. Acest principiu pleacă de la ideea însuşirii operaţionale. a celor de conifere. Repartiţia geografică a acestora este legată de mediul montan. acumulate. în afara unor deprinderi generale cum ar fi. ape. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor. Structurarea înseamnă selectarea fondului de bază al noţiunilor. mai ales. şi strategii euristice. ocupaţiile locuitorilor.5. de interpretare. Sistematizarea cunoştinţelor înseamnă ordonarea lor plecându-se de la concret la abstract. Cerinţa acestui principiu impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei şcolare. Aşadar. până la structuri complexe sintetice. faună) se poate face o sistematizare a acestora în caracterizarea geografică a orizontului local: satul. de la elementele simple de bază. duce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor care. 4. vegetaţie. ape. Acest mod de algoritm va servi ca suport pentru caracterizarea geografică a altor regiuni. oraşul şi chiar judeţul ţinând seama de: aşezarea geografică. priceperilor şi deprinderilor. repartiţia pădurilor de stejar în zona dealurilor joase până în câmpie favorizate de un climat mai blând cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai scăzute. iar educatorul trebuie să asigure dozarea acestuia venind în sprijinul accesibilizării cunoştinţelor cu metode variate. climă. Astfel. cu panta muntelui sau. cu mijloace de învăţământ intuitive. măsurare. dar nu agasantă. De ex. precum şi încadrarea noilor cunoştinţe pe structuri anterioare. relief. este de preferat să se insiste asupra ideilor de bază formative şi nu numai pe încărcătura de denumiri şi date care au şi ele rostul cuvenit. Cerinţa de bază a acestui principiu constă în respectarea unor operaţii absolut necesare în învăţarea logică. relief.6. state. o importanţă deosebită în învăţarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire şi interpretare a hărţii cu ajutorul semnelor convenţionale şi a fondului de cunoştinţe respectiv. permite o mare stabilitate în timp. învăţate într-un mod temeinic deoarece ele constituie "primele cărămizi" ale alfabetului unei ştiinţe cu care se clădeşte în timp edificiul ei. respectiv conţinutul acesteia. De aici reiese continuitatea ca o cerinţă firească în sensul că asigură o ierarhizare şi structurare logică a cunoştinţelor. Respectarea acestui principiu impune consecinţă şi rigurozitate la toate disciplinele de învăţământ.

învăţarea treptată a fondului de noţiuni despre formele de relief (câmpie. Principiul cauzalităţii. are influenţă puternică asupra legăturilor cauzale ale faptului geografic respectiv. vaci de lapte. deoarece manualele şcolare şi . el are anumite legături şi în context regional. Munţii Parângului fac parte din Carpaţii Meridionali şi se înscriu în trăsăturile generale ale acestora. Munţii Dobrogei s-au format cu milioane de ani în urmă (orogeneza hercinică de la sfârşitul erei paleozoice). de la apropiat la depărtat în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar. Legăturile cauzale demonstrează şi succesiunea în timp a elementelor şi fenomenelor ca decurgând din succesiunea cauză-efect. în cadrul sistemului din care face parte elementul respectiv. sau de la abstract la concret. Principiile geografice 4. Se pot da şi alte numeroase exemple. 4. de la concret la abstract. un factor esenţial în dispunerea şi caracteristicile peisajelor geografice.30 Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli cum ar fi: trecerea de la uşor la greu. munte) regăsite de cele mai multe ori în orizontul local. 4.. Principiul repartiţiei în timp.. ouă) sub impulsul necesităţii capitalei. urmărindu-se formarea lui în timp sau integrarea în timp a faptelor geografice. sunt profilate pe cultura preorăşenească (legume. la rândul său. hidrocentrala Porţile de Fier I se integrează în sistemul energetic naţional etc.. Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular. elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării lor. Sau.8. deal.8. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită poziţie geografică în spaţiul care.8. Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie analizat şi explicat prin baza tratării evolutive.3. De ex. precizându-se locul şi funcţia lui în sistem. Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce?" sau "cum se explică faptul că".2.8. Integrarea trebuie făcută în primul rând. 4.1..8.5.4.8. Ilfov).. 4.. Chiar dacă un element geografic face parte dintr-un sistem mai vast. Dar cea mai nouă formă de relief este Delta Dunării care continuă să se formeze şi astăzi. De ex. sau Carpaţii sunt mai înalţi şi mai tineri decât Munţii Dobrogei pentru că s-au format într-o etapă mai recentă (orogeneza alpină).. Acest principiu constă în căutarea constantă a legăturilor de cauzalitate dintre obiectele. De ex. Principiul actualizării cunoştinţelor constituie principiul predominant în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte fiecare cadru didactic. etc. ca de exemplu: de ce pădurea de foioase îşi pierde frunzele toamna? De ce pleacă păsările călătoare din ţara noastră toamna şi sosesc primăvara? De ce au râurile aspectul razelor unui cerc? etc. în timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele deoarece nu se resimte în aceeaşi măsură influenţa directă a marelui centru urban. repartiţia pădurilor de conifere în zona montană mai înaltă (la peste 1 000-1 200 m) este legată de condiţiile specifice impuse de altitudinea reliefului. satele din fostul sector agricol Ilfov (azi jud. Tratarea individuală a elevilor porneşte de la premisa că trebuie luat în considerare specificul individualităţii fiecărui elev. iar în prezent au înălţimea unor dealuri datorită eroziunii lor de către factorii externi. 4. Principiul integrării geografice constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei. constituie un suport informativ ştiinţific pe care se amplifică noile cerinţe de învăţare în caracterizarea acestora pe tot cuprinsul patriei. De ex.

Redat schematic. sunt înţelese. mai eficiente ce conduc spre un progres real în plan instructiv-educativ. raţionament.31 programele au o anumită stabilitate în timp. Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante. Metode de învăţământ "Metoda este drumul. toate elementele fizicogeografice determină repartiţia populaţiei şi aşezărilor etc.6. actualizarea datelor de informare despre evoluţia numărului populaţiei într-o localitate sau judeţ etc. ca agenţi ai acţiunii (învăţător şi elevi). recurge la anumite metode şi mijloace de realizare a acţiunii. de roci.funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor intelectuale.funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru elevi.. Cap. afective şi volitive. Cerghit. de animale.. regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile.1. ci. calea care conduce la găsirea adevărului" (I. climă. Ca teorie şi practică a metodelor aplicate în procesul de învăţământ. metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune. este călăuzită de ideea obţinerii eficacităţii şi eficienţei maxime. Geograful G. Cerghit.funcţia instrumentală se referă la uilizarea metodelor ca instrumente de instruire.. de ordin pedagogic (instructiv) de către I. . În procesul de învăţământ. acest circuit praxiologic. În sensul larg al cuvântului "metodele de învăţământ". Exemplele pot fi numeroase. ţine seama de anumite norme (principii şi reguli). 1976). Predarea interdisciplinară dezvoltă capacităţile intelectuale de memorare logică. De ex. 4. Astfel. în echipe ori individual urmează un curs al desfăşurării prin o suită de secvenţe şi operaţii. V METODE ŞI MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT UTILIZATE IN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ LA OBIECTUL GEOGRAFIE 5. . fiecare lecţie găseşte ca punct de plecare o motivaţie: de ce o desfăşurăm? Definită prin obiectivele şi sarcinile ce le are de îndeplinit. învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare. adeseori. modificarea vegetaţiei prin activitatea omului. poate fi prezentat în felul următor: Obiective → participanţi → conţinut → metode şi mijloace de învăţământ → forme de desfăşurare a acţiunii → mod de desfăşurare → rezultatele obţinute → evaluare. ca o sinteză care este realitatea cu care vine în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă". adică a unor rezultate (performanţe şcolare) ce urmează să fie supuse evaluării (în funcţie de obiectivele de la care s-a pornit). se încadrează într-o formă de organizare didactică. ape) influenţează repartiţia plantelor şi animalelor. poluarea râurilor etc. pune în valoare pedagogică sau vehiculează un anumit conţinut. . ca un mod general de a concepe şi realiza organizarea de ansamblu a activităţii de instrucţie şi de educaţie din şcoală. conducând la creşterea eficienţei procesului de învăţământ. De ex. a muncii colective. Funcţiile metodelor de învăţământ sunt: ..8. In procesul de învăţământ metoda se realizează cu ajutorul procedeelor metodice. angajează anumiţi participanţi. chiar prin obiectul său de studiu-relaţiile de interacţiune dintre geosfere-privite în plan planetar sau regional are caracter interdisciplinar. Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării interdisciplinare subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinutul geografiei şi a celorlalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării unui element sau fenomen geografic şi de a sublinia sinteza componentelor mediului geografic. Aşadar. Alte exemple: studiul echilibrelor naturale referitoare la fenomenul de eroziune a terenurilor provocat de agenţii externi. în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice. elementele fizico-geografice (relief.

planuri. hărţi. c) metoda modelării. sau clasice-dogmatice ori didacticiste) care fac apel la comunicarea directă. lucrările experimentale cu caracter practic. explicaţia. c) comparaţia.). televiziunea. fotografii. ca de ex. a instrui şi educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul nostru. Metode conversative sau dialogate: a) conversaţia. realizarea unor machete. Cerghit). Educatorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea următoarelor probleme prin studiul geografiei patriei: a) ce predau elevilor şi cum expun în faţa acestora? b) ce obiective urmăresc să realizez prin predarea subiectului respectiv? c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului material? d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi? Alegerea metodelor de predare nu se face la întâmplare. televiziunii şi filmului didactic. 6. Metode bazate pe acţiune: a) exerciţiul. b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură. Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe metodele euristice. şi: b) metode noi sau moderne. mijloacele moderne de învăţământ (audio-vizuale. psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de lucru. cu accent pe dezvoltarea personalităţii elevului. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor acesteia: a) folosirea. d) problematizarea. c) folosirea tablei. Numai îmbinând în predare cuvântul viu (de ex. b) utilizarea lecturilor geografice. demonstraţia). d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic. de raportare a metodelor la cerinţele de ieri şi de astăzi ale învăţământului departajându-le în două mari grupe: a) metode vechi (tradiţionale. depozitare). Clasificarea metodelor de învăţământ O primă clasificare are în vedere un criteriu istoric. fiecare învăţător poate să facă din clasa de elevi. legile pedagogiei ale fenomenului învăţării etc. în curs de transformare şi ele. În viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încât să-l introducă pe elev cât mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire ştiinţifică. calculatorului.32 "Sarcina perfecţionării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi. b) discuţia colectivă.2. 4. podişuri şi câmpii cu ajutorul diafilmului. Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a metodelor de învăţământ între care. Metode bazate pe utilizarea textului scris: a) folosirea manualului şi dicţionarului. diapozitivelor. filmul etc.. cu care lucrează un adevărat laborator de încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale metode şi procedee de predare" (I. ci să-i dezvoltăm propria gândire. c) jocul didactic. dealuri. b) metoda algoritmizării. 2. cât şi de factorii subiectivi: personalitatea învăţătorului. c) explicaţia. demonstrarea şi realizarea materialului intuitiv: tablouri. 5. materialul didactic etc. b) descrierea geografică. clasare. albume tematice şi metodica utilizării lor (tehnica de colecţionare.: expunerea orală a materialului nou este însoţită de . calculatorului etc. televiziunii. a casetelor video.: povestirea. Metode expozitive: a) povestirea. Metode de explorare şi descoperire: a) metode de explorare nemijlocită cum sunt: observarea sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice. ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum sunt: logica internă a ştiinţei geografice. 5. b) utilizarea proiecţiilor luminoase. dezvoltându-i imaginaţia până la gândirea noastră. 3. cu cel scris (lectura geografică. În predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta. Prin urmare.) atunci educatorul poate realiza un învăţământ modern care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii româneşti.) şi introducând imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-munţi. grafice. redăm mai jos câteva dintre ele: 1. expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice.

filme didactice. reviste periodice.să fie actuale şi suficient de mari. bine conturate. videocasetofon. pluviometru.ierbar cu specii de plante caracteristice (stepei. .. 5. Material grafic: . Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe . Clasificarea tipologică a mijloacelor de învăţământ este următoarea (după Onoriu Dăneţ. vegetaţie). vizuale: . a graficelor.funcţia motivaţională. Se mai folosesc metode specifice ca: metoda lucrului cu harta şi cu globul. diapozitive şi diafilme. microscop. colecţie de fructe specifice arborilor de mai sus. media) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de învăţământ utilizate sunt: . hărţi (ale judeţului.fragmente de trunchiuri de copaci (stejar. APLICAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE INVĂŢĂMÂNT ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR 5.4. molid.radio-televiziune. presa. Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ. planşe. pădurii de foioase. Modele: . computer. utilizarea mulajelor. televizor. cu conversaţia sau dialogul. postere tematice (grafice şi ilustrative aplicate pe panouri cu caracter permanent în clasă). Mijloace de comunicare în masă (mass. ape. Ecaterina Olănescu. lupă. expresive. Naturalizări: . Instrumente şi aparate Tipuri şi mijloace de învăţământ . giruetă). Mijloacele de învăţământ şi funcţiile lor A apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrative şi intuitive.busolă.1. Maria Enache. planşe în relief pentru studiul geografiei fizice (relief. munca cu manualul (formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie).4. 2. .. 4. 1984): Grupa mijloacelor de învăţământ 1. 5. 3.33 demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor. . cu folosirea tablei. fag. . aplicaţii practice pe teren (excursii. drumeţii). . staţie meteorologică cu accesorii (termometru.3. utilizate la lecţiile de geografie sunt: . 6.să aibă un conţinut ştiinţific corect. salcie) şi rămurele cu frunze puse în ierbar.funcţia informativă. Mijloace şi echipamente tehnice audio. a schiţelor etc. Europei şi harta Lumii).globuri geografice.colecţie de minerale şi roci. de conifere şi alpine). mulaje.funcţia culturală.atlase geografice. . mape tematice ilustrative. cu redarea colorată pentru a fi bine observate şi de elevii care stau în spatele clasei.folii pentru retroproiector. radio-casetofon. ţării. machete. 5.să fie clar şi concis executate reprezentând elementele principale ale obiectului sau fenomenului geografic (amănuntele inutile împiedică intuirea mai ales pentru şcolarul mic).

selectarea peisajelor geografice. cum s-au format şi între ce alte forme de relief se află). legi prin relevarea notelor esenţiale. rolul cuvântului viu al învăţătorului se diminuează cantitativ în folosul dirijării elevilor spre descoperire. ca şi dobândirii de priceperi şi deprinderi de studiere independentă a materiei. expunerea sistematică şi explicaţia trebuie să respecte câteva cerinţe: . harta. lucrul cu manualul. Când învăţătorul începe expunerea prin comunicarea datelor geografice şi pe urmă dă explicaţiile necesare şi trage concluzii (de ex. după parcurgerea fiecărui obiectiv este necesar să se realizeze schema celor expuse pe tablă. prin introducerea în cuprinsul lecţiei. În cadrul expunerii orale învăţătorul expune în mod cursiv şi sistematic materia. bogăţii. lecturi geografice. În acest fel. prin tragere la sorţi. prin permanent apel. hartă inclusiv mijloace audiovizuale. iar apoi dă explicaţiile corespunzătoare. a exerciţiilor de muncă independentă de a desena harta. de a citi harta. prelegere şcolară şi povestirea descriptivă. Pentru a deveni instrument eficient în procesul învăţării. Această metodă se desfăşoară sub diferite modalităţi: expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale. principalele grupe de dealuri şi depresiuni. cum s-au format. elevii devin participanţi activi la însuşirea propriilor lor cunoştinţe. Alt mod de expunere orală este acela. a podişurilor.selectarea volumului de informaţii şi sistematizarea lui în raport în primul rând. determină urmărirea conţinutului logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr. principii. Expunerea explicativă se poate prezenta sub două aspecte: 1. b) Expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei. ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învăţământ adecvate: ilustraţie. a câmpiilor. convorbiri sau dialog învăţător-elev. 2. locul de unde izvorăşte. povestirea şi lectura cu conţinut geografic. planşe. vecini. trezind în felul acesta interesul elevilor pentru studierea geografiei. diferite aparate. Oricare ar fi metoda expozitivă. Ex. Dacă metodele orale nu pot şi nu este necesar să fie înlăturate. Expunerea orală a învăţătorului este îmbinată cu alte metode: lucrul cu harta. Expunerea şi explicaţia apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv. La fel se explică formarea dealurilor. ele pot şi trebuie să fie optimizate. de a analiza textele geografice. . Expunerea sistematică îmbracă diferite forme: explicarea conţinutului prin lămurirea şi clasificarea unor noţiuni. ţinând seama de: denumirea râului principal şi a afluenţilor săi principali. De ex. lucrări de laborator etc.expunerea să nu depăşească 20 de minute şi. paralel cu desfăşurarea lecţiei.: când predăm la clasa a IV-a podişurile. o grupă de râuri ale ţării. a legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene prin sublinierea genezei şi devenirii lor. cu vârsta şi nivelul de înţelegere al elevilor. deltei etc. demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv etc. sublinierea notelor esenţiale. tablou. locul de vărsare.34 a) Metode expozitive euristice Metodele expozitive euristice oferă informaţii. exerciţiile geografice. mai întâi se pleacă de la munţi şi apoi se explică originea podişurilor. de desenare şi localizarea munţilor pe conturul efectuat de elevi. fie prin inducţie. adică să fie puse de acord cu unele cerinţe moderne de învăţământ: prin transformarea monologului în dialog. deductiv al comparaţiei şi analogiei. elev-învăţător. fie prin deducţie.: la tema "Munţii Carpaţi" s-a explicat modul de formare a munţilor prin încreţirea şi prin izbucnirea vulcanilor etc. iar prin explicaţii arată cum trebuie folosit manualul. . procedeul analizei cauzale. folosirea tablei. c) Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni. Un exemplu de lucru pe grupe: fiecare din cele trei grupe va analiza. descrierea. formele de relief pe care le străbate. procedeul genetic. la lecţia "Dealurile subcarpatice şi Dealurile de Vest" se face o comparaţie între ele după schema: aşezare şi limite. când învăţătorul prezintă la început noţiunile generale.. înălţimea. Deci.

dar să se respecte limbajul şi sensul ştiinţific. captivantă şi flexibilă. deoarece prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător şi elevi. cunoaşterea faptelor. A doua formă a conversaţiei este cea catehetică denumită şi conversaţie examinatoare (întrebare şi răspuns). precise şi corecte din punct de vedere gramatical şi stilistic. concludente şi să întregească povestirea la lecţie. fenomene economice.să fie adresate clasei întregi. curiozitatea.4. . să vizeze un singur răspuns şi să-l ajute pe elev să înţeleagă problema în ansamblul ei.35 . la timp şi complet. prin care se dirijează învăţarea. prin comunicări verbale în scopul găsirii de noi adevăruri. apelează la substitute ale realităţii: planşe. călătorii geografice etc. inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţie. fără digresiuni şi paranteze inutile. nu). comparaţia.să fie într-o succesiune logică. Povestirea este însoţită de material intuitiv: hărţi. . discuţia colectivă.succesiunea şi claritatea ideilor. în scopul dobândirii de noi cunoştinţe poartă denumirea de conversaţie euristică (sau "conversaţie socratică"). cu o anumită intonaţie. diapozitive etc. . să provoace starea de căutare. . curgătoare. învăţătorul constată volumul şi calitatea cunoştinţelor pe baza cărora poate trece la dobândirea altora din noua lecţie. Captarea atenţiei elevilor pentru noua lecţie se poate face cu o povestire sau lectură. a cauzelor şi legăturilor dintre ele şi să fie motivate. In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite secvenţe ale lecţiei. Când metoda conversaţiei este utilizată în orientarea gândirii elevilor prin întrebări bine formulate. prin reproducerea cunoştinţelor învăţate în lecţiile anterioare. intuitive şi să stânească interesul pentru lecţie. . d) Povestirea este o altă formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate fapte. Metoda conversaţiei are o mare valoare formativă. fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică).să fie cât mai variate şi eşalonate gradat.să dovedească înţelegerea fenomenelor.să nu sugereze sau să favorizeze răspunsuri monosilabice (da. Se recomandă o vorbire clară. cu pauze psihologice în vorbire prin care să se înlăture monotonia şi să se trezească interesul elevilor. pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel. Metode conversative sau dialogate (conversaţia.să fie corecte ca fond şi să cuprindă răspunsul integral. dezvoltă atât memoria şi imaginaţia cât mai ales gândirea. . se stimulează activitatea de cunoaştere făcând parte din categoria metodelor fundamentale ale învăţământului. . ilustrate. lăsând timp să gândească la răspunsurile cerute. De aceea. .să fie clare. .2. Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie operaţional la realizarea obiectivelor urmărite. diapozitive.expresivitatea limbajului este o condiţie foarte necesară în timpul expunerii explicative. de a recepta mesajul. imagini ilustrative. didactica formulează o serie de cerinţe cu privire la întrebările formulate astfel: .să fie astfel formulate încât să stimuleze gândirea. problematizarea) a) Conversaţia este una dintre metodele active cea mai folosită în învăţământul primar. să fie cât mai sugestive. hărţi etc. folosită la verificarea cunoştinţelor. 5. Prin această formă. Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev. care au rolul să trezească imagini vii. peisaje geografice. precizia acestora şi corelaţia logică trebuie să se bazeze pe exemple corespunzătoare nivelului de înţelegere al elevilor.. . geografia care operează cu elemente şi fenomene geografice şi de la mari distanţe care nu pot fi percepute direct. evenimente şi întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp. O cerinţă pe care trebuie s-o respecte învăţătorul în introducerea unor asemenea fragmente este aceea de a limita în timp durata citirii la 3-5 minute. fixarea acestora. tensiunea necesară aflării răspunsului.să fie date independent. fenomene ale naturii. dorinţa de a învăţa. Aceste fragmente trebuie alese din timp.

comparaţii şi explicaţii asupra noilor cerinţe ale lecţiei. de unde pleacă şi sosesc cele mai importante trenuri şi căi ferate? Se pun apoi şi întrebări asupra reţelei de căi ferate şi punctele cardinale spre care se îndreaptă etc. litoralul Mării Negre) şi. Conversaţia constituie şi un bun mijloc de control la îndemâna învăţătorului. conversaţia poate fi de mai multe feluri: 1. Întrebările se bazează pe o parte din cunoştinţele lor şi pe folosirea mijloacelor de învăţământ cu ajutorul cărora se fac analize. d) Conversaţia în timpul predării noilor cunoştinţe. cauzele şi relaţiile din cadrul lor. delta. a stimulării interesului pentru lecţia nouă. metoda conversaţiei ajută la continua repetare a materiei concomitent cu predarea unor probleme noi. planşa cu conturul României pe care sunt trasate râurile principale de-a lungul cărora se desfăşoară magistratele feroviare. Are rolul de a dirija observarea şi atenţia elevilor pentru a descoperi singuri o serie de elemente şi fenomene geografice. care au o legătură strânsă cu lecţia nouă. De pildă. treptele mari de relief ale patriei (munţii. Apelând mereu la cunoştinţele elevilor. Fiind toate materialele pregătite se pun întrebările: . Pentru o bună reuşită este necesar ca în procesul predării să se utilizeze pe cât posibil problematizarea şi descoperirea. După specificul întrebărilor care solicită răspunsul se disting următoarele tipuri de conversaţie: a) Conversaţie ce se bazează pe întrebări închise şi care se caracterizează prin aceea că presupun un singur răspuns după întrebările: care?. fie după o secvenţă a lecţiei. a mobilizării atenţiei. Privită sub aspecul locului pe care-l ocupă în cadrul lecţiei. iar pe fundalul colorat. Se foloseşte la comunicarea noilor cunoştinţe. prin semnele convenţionale corespunzătoare sunt desenate căile ferate principale şi localităţile principale prin care trece reţeaua de căi ferate. câmpiile. fie după mai multe lecţii care tratează aceeaşi temă.Ce importanţă economică au câmpiile? . de a le realiza în vederea unei întipăriri mai trainice în memorie. se pot pune următoarele întrebări: . Astfel. Precizaţi animalele sălbatice care trăiesc la câmpie? 3.Definiţi câmpia! . Conversaţia introductivă. Ce sunt animalele sălbatice? 2. aici elevii au posibilitatea să aleagă răspunsurile din mai multe variante şi să-şi formuleze răspunsurile corecte. în predarea lecţiei "Câmpiile" la clasa a IV-a se pot utiliza următoarele întrebări: . 2. frontală care se face cu întreaga clasă. la lecţia "Căile ferate din România" se foloseşte harta fizică a României. tot legat de căile ferate ale României.să fie formulate ţinând seama de gradul de pregătire şi de particularităţile de vârstă ale elevilor. Aceeaşi întrebare poate declanşa mai multe răspunsuri corecte din partea elevilor. e) Conversaţia de fixare şi consolidare se foloseşte în mod curent la sfârşitul lecţiei. ce?.ce factori geografici influenţează repartiţia căilor ferate în ţara noastră? . să se poată clarifica prin discuţie cu elevii şi nu prin expunere. Conversaţia în cadrul predării noului material. dealurile şi podişurile.Cu ce culoare convenţională este reprezentată pe hartă câmpia? . b) Conversaţia ce se bazează pe un lanţ de întrebări deschise. pentru a reaminti principalele probleme ale lecţiei precedente sau lecţiilor precedente. de a fixa prin repetare anumite cunoştinţe. Această conversaţie de început face ca multe probleme în cadrul lecţiei. De exemplu. De ex. cum? Exemplu: care sunt formele de relief învăţate? Cum vă explicaţi formarea precipitaţiilor? etc.care este cel mai mare oraş al ţării.câte căi ferate principale străbat teritoriul României? . la tema "Animalele sălbatice de câmpie": 1.36 . Ea are menirea de a sublinia aspectele cele mai importante ale lecţiei. Ce pagube produc ele? c) Conversaţia introductivă prin care se urmăreşte reîmprospătarea cunoştinţelor învăţate în scopul predării noilor cunoştinţe. deoarece ajută la cunoaşterea de către acesta a gradului de însuşire de către elevi a materialului predat..Observaţi harta fizică a României şi precizaţi în ce parte a ţării se află câmpiile ţării? Conversaţia oferă posibilitatea învăţătorului de a antrena la lucru întreaga clasă şi de a cunoaşte mai bine pe fiecare elev.

Criteriile utilizate pentru comparaţia formelor de relief sunt: înălţimea. geneză.unde sunt aşezaţi Carpaţii Orientali? . întrebările trebuie să fie ordonate logic şi gradat. se fac conexiuni intra.cum este clima ţării noastre? .. de determinare şi intercondiţionare pentru a evidenţia elementele esenţiale despre cadrul natural al patriei noastre şi importanţa sa social-economică şi strategică.priviţi harta patriei şi identificaţi principalele forme de relief! . elevii îşi formează reprezentări clare cu privire la acestea intuindu-le corect..care este importanţa Mării Negre pentru ţara noastră? . a graficului. dar câmpiile? ..ce formează Dunărea la vărsare? .cum s-au format Munţii Carpaţi? . Punând în discuţie obiecte şi fenomene geografice necunoscute în comparaţie cu cele cunoscute.3. după criteriile: aşezarea geografică.enumeraţi şi localizaţi masivele muntoase importante! . geneza. 5.37 . a hărţii etc.care este cea mai mare apă curgătoare din România? . se clarifică anumite aspecte care interesează pe elevi şi să asigure consolidarea cunoştinţelor.care sunt bogăţiile solice şi subsolice? etc.cum s-au format dealurile. Astfel. importanţa economică. de deal şi podiş. să evidenţieze legăturile dintre temele şi ideile între lecţii. Succesiunea de întrebări trebuie să cuprindă problemele esenţiale. De ex. ca de ex.4. rocile alcătuitoare. Se face comparaţie şi între Europa şi România.şi interdisciplinare. ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind o operaţie de gândire.de ce capitala este cel mai mare "nod" feroviar al ţării? etc. etajele climatice (de câmpie. Sau la lecţia "Carpaţii Orientali" se pot utiliza întrebări conversative de fixare ca: .precizaţi câteva trăsături ale României! . .ce importanţă au apele curgătoare? .unde este aşezată România? . prin comparaţie cu câmpia putem forma noţiunea de deal. Metoda comparaţiei Comparaţia în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări şi deosebiri care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora.recunoaşteţi după ilustratele prezentate tipurile de lacuri din România? . Prin ea se sistematizează cunoştinţe.ce suprafaţă are ţara noastră? . întrebările recapitulative la capitolul cadrul natural al ţării noastre.ce legătură există între treptele de relief. De ex. puteţi enumera principalele elemente geografice prin care România este o ţară privilegiată faţă de alte ţări ale lumii? Conversaţia de recapitulare urmăreşte puterea de analiză şi sinteză a gândirii elevilor. cu ajutorul ilustraţiilor. roci. pot fi: .care sunt vecinii României? . formativ şi informativ. se fac generalizări.după scurta caracterizare făcută. capacitatea de integrare a mijloacelor de învăţământ (în special a hărţii). iar prin comparaţie cu dealul se formează noţiunea de munte. f) Conversaţia în timpul recapitulării se face la sfârşitul unui capitol cu scopul de a repeta şi aprofunda cunoştinţele. cu ajutorul cărora se fac relaţii cauzale. se scot în evidenţă elementele esenţiale. Se pot efectua şi alte comparaţii.argumentaţi legăturile dintre varietatea formelor de relief şi resursele solului şi subsolului! . comparaţia între caracteristicile generale ale celor trei grupe ale Carpaţilor Româneşti.cum influenţează treptele de relief clima ţării noastre? . eşantioanelor de roci. de munte) şi vegetaţia din ţara noastră? .. Ea însoţeşte toate celelalte metode fiind considerată de cele mai multe ori un procedeu anexă al acestora prin care se rezolvă o serie de probleme instructiv-educative care se analizează în procesul învăţării geografiei. Conversaţia de tip recapitulare dă posibilitatea unui dialog activ.

4.probleme de identificare. şi al doilea.de ce pelicanii preferă delta şi nu alte sectoare ale Dunării sau râurilor. veveriţa. o scurtă informaţie de date constituind partea participativă a problemei prin care se pun elevii în temă. Elevii trebuie să dispună de informaţiile necesare înţelegerii situaţiei-problemă şi rezolvării ei. vegetaţia specifică este formată din "păduri" de stuf şi papură. contribuind la sistematizarea. a abilităţilor practice a elevilor.38 altitudine. harta patriei şi planşa cu harta deltei. lacuri. mlaştini). întrebarea care provoacă dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluţii. două elemente principale: primul.cum se explică mulţimea de unităţi acvatice în Deltă (braţe ale fluviului. în comparaţie cu Lunca Dunării? .4. unele păsări) specific acestui etaj de vegetaţie. 5. problematizarea constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte crearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gândirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. resurse solice şi subsolice. Gradul de dificultate al problemei trebuie să corespundă cunoştinţelor şi nivelului de dezvoltare a gândirii. esenţializarea şi consolidarea informaţiilor unei regiuni geografice de referinţă a teritoriului ţării. lebede. să explice elevii de ce râurile Argeş şi Ialomiţa când ajung în câmpie îşi schimbă direcţia către est. În orice situaţie problematică se disting. . Foarte frecvent sunt utilizate. solicită o identificare şi o clasificare a elementelor şi fenomenelor geografice din care se finalizează concluzii sub formă de generalizări (de pădurea de stejar se leagă domeniul de viaţă a unor anumite animale sălbatice). pe baza unor lecturi geografice însoţite de imagini. b) Probleme de explicare şi demonstrare La lecţia: "Delta Dunării". 1973). În această comparaţie complexă se realizează o sinteză amplă a cunoştinţelor despre cele trei regiuni geografice. . căpriorul. Problematizarea Problematizarea este "metoda didactică" de activizare prin care se solicită elevilor un susţinut şi complet efort intelectual pentru a descoperi singuri noi adevăruri. iar Buzăul către nord-est. ori altor lacuri din ţară? . Sau. Prin acest sistem de comparaţie şi identificare contribuim la formarea unor reprezentări şi noţiuni durabile. . Cu alte cuvinte.probleme de construire. raţe şi gâşte sălbatice. precum şi preponderenţa lor în aceea zonă geografică. Căliman. a găsi soluţiile unor probleme. inclusiv a le verifica şi explica" (T. canale. cormorani şi colonii de pelicani etc. Rezolvarea euristică a problemelor de geografie presupune în primul rând.probleme de explicare şi demonstrare. deductive sau inductive. grad de populare. vegetaţia. primele două categorii. o gândire intuitivă care se bazează pe fondul de cunoştinţe geografice la care se poate apela în formularea de concluzii analitice. în special în ciclul primar. în general. . a) Probleme de identificare. bălţi.argumentaţi de ce Delta Dunării este "rezervaţie-biosferă mondială"? Educatorul trebuie să solicite din partea elevilor comparaţie pentru identificarea reală şi exactă a elementelor puse în discuţie şi explicarea formării lor. numărul depresiunilor şi trecătorilor. gârle. sălcii şi răchite adăpostesc multe păsări de apă. Unii autori grupează situaţiile-problemă în mai multe categorii: .priviţi cu atenţie şi observaţi elementele care alcătuiesc acest tablou! Ce anume reprezintă ele? Cum le grupăm? Întrebările noastre. Se prezintă un tablou. o ilustrată cu pădure de stejar în care se află animale sălbatice (mistreţul. se descrie acest ţinut în care unităţile de apă domină porţiunile de uscat. .

Activitatea se desfăşoară cu ajutorul aparetelor. Metoda descoperirii Această metodă se află în strânsă corelaţie cu metoda problematizării. Lucrările experimentale pot fi împărţite în trei categorii după modul de organizare (I. ritmul de lucru este comun pentru toţi. sinteza) realizându-se unitatea între cele două laturi ale instruirii. analiză. aparat. instrumentelor şi a altor materiale dinainte pregătite de către învăţător în cadrul laboraturului. În final. .lucrări pe grupe. În prealabil. apelează la mijloacele de învăţământ specifice geografiei. Cerinţele problemei: Alegeţi un traseu parcurs de activităţile extraşcolare şi după un plan dat. Problematizarea solicită gândirea elevilor care dispun de eforturi proprii în găsirea soluţiei. vegetaţie de pădure şi pajişti. 5.lucrări experimentale aplicative care se efectuează de elevi în vederea urmăririi în practică a cunoştinţelor teoretice.4. răspunzând la întrebările puse. totodată îmbină elementele practice (mânuirea unui instrument.). De ex. Ele sunt posibile când fiecare elev posedă câte o trusă de experimente. . sate şi oraşe. c) Probleme de construire.lucrările frontale la care toţi elevii efectuează concomitent aceeaşi experienţă. râuri şi lacuri. De ex. În urma vizitelor şi excursiilor de scurtă durată realizate în judeţul fiecărui învăţător cu elevii săi. După specificul şi finalitatea specifică se pot desfăşura în mai multe variante: . în care fiecare elev foloseşte instrumente adecvate şi îndeplineşte o sarcină diferită de a celorlalţi.. iar descoperirea . stările de agregare ale apei şi transformarea acestor stări. Nicola. urmează redactarea compunerii potrivit impresiilor şi trăirilor emoţionale ale elevilor în acele acţiuni. prin conversaţie se sintetizează sub formă de concluzii rezultatele experimentului. analiza. prin care se găsesc o serie de rezolvări ale problemelor din mediul înconjurător. lucrul cu harta până la găsirea soluţiei-problemă. comparare. care le orientează atenţia.lucrări individuale. unde animalele sălbatice precum şi activitatea omului cu aşezările sale. în sala de clasă sau pe terenul geografic.lucrări demonstrative care se desfăşoară de învăţător în faţa clasei cu scopul de a demonstra şi confirma adevărurile transmise în lecţie. iar învăţătorul poate interveni cu recomandări şi precizări la fiecare în parte. grupele având sarcini diferite. a elementelor observate şi explicate cu acel prilej. cum este harta. învăţătorul face instructajul elevilor prin indicarea principalelor etape ce urmează a fi parcurse. cu ajutorul busolei se identifică pe teren punctele cardinale. Problematizarea pune accent pe declanşarea şi crearea unor situaţii-problemă de învăţare.39 Întrebări-problemă pot fi numeroase. Situaţia dată provoacă frământări în rememorarea traseului. în efectuarea de către elevi sub supravegherea învăţătorului. Această metodă constă. Metoda experimentului stimulează spiritul de observaţie al elevilor. se identifică în teren mai multe elemente componente ale mediului înconjurător. Învăţătorul va face asocieri cu valorile temperaturilor la care se declanşează fiecare fenomen în parte. le suscită interesul pentru descoperirea adevărului. 1996): . inclusiv formarea deprinderii de lucru cu harta. deci. Lucrarea experimentală este o metodă de explorare directă a realităţii. elevii observă ceea ce se produce şi notează rezultatele sub supravegherea învăţătorului. manual etc. realizaţi o compunere cu conţinut geografic.. pentru a cunoaşte în mod concret diferite manifestări ale lor. .5. hartă. compararea datelor şi ordonarea lor potrivit cerinţelor din planul indicat. prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca şi experimenta fenomenele. a unor experienţe cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice şi al observării adevărurilor transmise. Paralel cu efectuarea operaţiilor indicate. Toate activează gândirea elevilor de la observaţie. cu cele teoretice (observaţia. d) Lucrările experimentale. mânuirea instrumentului de utilizare. forme de relief.

pornind de la precizarea generală că acestea sunt răspândite sub formă de zone sau etaje după formele de relief argumentând. f) Descoperirea dirijată este cea în care învăţătorul conduce descoperirea elevilor prin sugestii. unde dezvoltarea gândirii se află în stadiile de început bazate pe operaţii concrete. Liubova Buşe. În clasă. Se va cere elevilor să deseneze. are un suport real. dealuri şi munte. elevii trebuie să cunoască toate datele necesare. fondul de informaţie cu care să descopere apoi mai departe anumite noţiuni generale. Această formă de descoperire ajută la întipărirea în minte pentru totdeauna a fenomenului sau elementului geografic respectiv. În final. caracteristicile fiecărui etaj în parte: de câmpie. se cer: . deal. însuşite anterior pentru a ajunge. c) Descoperirea pe hartă. În lecţia bazată pe descoperire deductivă. oraşele mari prin care trece râul şi gura sa de vărsare. se dă ca fişă de lucru. legi etc. concret. se foloseşte cu precădere descoperirea de tip inductiv (Stoica D.elevii să descopere după poziţia geografică în teritoriu. Această metodă de învăţare se poate realiza prin mai multe forme în raport de cerinţele didactice: a) Descoperirea de tip inductiv implică analiza în detaliu a unor date particulare care conduc la generalizări în descoperirea unor noţiuni. observare etc. harta Carpaţilor.: izvor. În etapa finală ei descoperă pe hartă prin exemplificarea unui râu.40 impune o atitudine activă de căutare şi de găsire a diverselor alternative pentru găsirea soluţiei. e) Descoperirea independentă predomină activitatea elevilor în mod independent. are loc o reactualizare a cunoştinţelor însuşite anterior. la tema "Vegetaţia şi animalele din România". la adevăruri noi. de asociere. forme de relief diverse etc. . reguli. munte precizându-le trăsăturile specifice observate.. . La tema "Formele de relief" se pun la dispoziţia elevilor mijloace concrete de învăţământ: planşă-poster cu ilustraţii despre câmpie. sub formă de hartă mută pe care sunt trecute apele care îi delimitează în grupele principale şi înălţimile de peste 2 500 m în cinci vârfuri. intuind cu uşurinţă elementele analizate pas cu pas. care. întrebări ajutătoare etc. De exemplu. un mulaj cu formele principale de relief. pe baza ilustraţiilor. se poate ajunge la generalizări şi definiţia noţiunii de forme de relief. planşei şi hărţii se reconstituie noţiunile descoperite în teren cu ajutorul simbolurilor sau semnelor convenţionale. La vârsta şcolară mică. când elevul pleacă de la cazuri generale (definiţii. afluenţii principali. Noţiunea se consolidează şi prin alte operaţii executate de elevi: realizarea din plastilină colorată a diferitelor forme de relief sau modelarea acestora la lada cu nisip ori în terenul geografic amenajat. se desenează pe tablă cu cretă colorată. mulajului. La tema "Apele curgătoare din România" se descoperă: locul de unde izvorăşte râul. 1985). urmărindu-se o serie de caracteristici: înălţimea.să descopere cele cinci vârfuri cu altitudinile marcate în subdiviziunile Carpaţilor şi să le noteze corespunzător. iar învăţătorul supraveghează şi controlează acest proces. informaţii suplimentare. cele trei mari subdiviziuni ale Carpaţilor şi să le noteze pe hartă. b) Descoperirea în natură a unor elemente şi fenomene geografice sub dirijarea învăţătorului pentru a se urmări conţinutul unor noţiuni concrete de către elevi. treptat. de deal şi podiş. panta. ulterior. de observaţie şi de clarificare a noţiunii respective (ex.).. De ex. la rândul lor. pe rând. unităţile mari de relief străbătute. la judecăţi particulare. principii. de prelucrare a acestora. râu. d) Descoperirea deductivă se realizează în procesul de învăţare. vegetaţia naturală sau cultivată şi să le descopere pe fiecare în parte: câmpie. reprezentând apele curgătoare. toate urmărind canalizarea preocupărilor spre cerinţa finală.). să compare aceste forme de relief. să analizeze. în vederea găsirii răspunsurilor.. de munte. harta fizică reprezentând prin culori formele de relief menţionate. iar elevii în caiete. influenţează temperatura şi precipitaţiile.

sinteze etc.). După observaţiile directe în natură se prezintă termometrul cu ajutorul căruia se observă sistematic temperatura aerului şi se notează în "Calendarul naturii". amplasarea termocentralelor aproape de bazinele carbonifere etc. Nicola.. vulcani. Se poate vizita o staţie meteorologică din apropiere (în cazul zonei Beiuşului. "Ceea ce se obţine prin efort propriu nu se reduce la o simplă întipărire în memorie. precipitaţii.şi termocentrale. .) va fi completat de către elevi. cât şi utilizarea pe scară largă a materialelor intuitive pe baza cărora se pot forma reprezentări corecte şi solide şi implicit noţiuni geografice. diapozitive etc.) cu prilejul drumeţiilor sau excursiilor. direcţia vântului etc. se compară raportul hidro." (I. harta.. la lecţia "Energia electrică". desenul schematic. dacă bate vântul sau nu etc. dacă cerul este acoperit cu nori. De ex. Se pot face comparaţii cu alte regiuni privind clima. Stâna de Vale. văd obiectele şi fenomenele dar. Perioada de timp a observării poate fi mai lungă sau mai scurtă. ape curgătoare şi stătătoare. după ce elevii au studiat un model grafic (harta căilor ferate. în funcţie de obiectul observării. la Ştei. nebulozitatea. cu ajutorul observaţiei elevii participă activ la procesul cunoaşterii. Calendarul naturii (care cuprinde temperatura aerului. planul clasei.: un izvor.6. Aceleaşi observaţii se fac şi asupra celorlalte elemente ale atmosferei şi se fac corelaţii. însoţind celelalte metode de învăţământ. sub dirijarea învăţătorului. Observarea de comparare şi analiză este frecvent aplicată la foarte multe lecţii (ex.4. al şcolii.modele fizice: globul geografic. adică exprimarea corectă a unui şir de propoziţii în ordine logică.41 Oricare ar fi formele de descoperire. Observarea poate fi organizată în grup sau individual. Observaţii geografice complexe şi distincte se pot face şi în timpul excursiilor. tablouri.). 5. când se percep elementele direct în natură (ex. Modelul prezintă intuitiv şi simplificat un obiect sau un fenomen complex. nu ştiu să observe. Copiii privesc lumea înconjurătoare. deoarece rezultatul descoperirii este întotdeauna o nouă achiziţie. 5. filme. învăţătorul este acela care formează la elevi priceperea şi deprinderea de a observa. elevii observă starea fenomenelor atmosferice: strălucirea Soarelui.). Cele mai folosite modele în cadrul orelor de geografie sunt: .7. tipuri de ţărm. să sesizeze ceea ce au în comun şi ceea ce le deosebeşte. dezvoltă interese şi aptitudini explorative şi experimentale etc. Deoarece elevii ciclului primar au o gândire dominant intuitivă se impune cu acuitate atât observarea directă în natură a elementelor şi fenomenelor geografice. dacă sunt precipitaţii şi sub ce formă. cursul râului. Metode de explorare şi descoperire a) Observarea geografică constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor geografice. de aceea modelul este un valoros material intuitiv şi izvor de cunoştinţe. roci. când elevii au ocazia să vadă mai multe elemente şi complexe geografice. al satului. ei pot exprima cunoştinţele dobândite printr-o suită de propoziţii logice: direcţia principalelor căi ferate şi răspândirea lor în interiorul şi exteriorul lanţului carpatic. forme de relief etc. . mulajele şi machetele care reprezintă forme de relief. Observarea poate fi directă. 1996).modele grafice: semnele convenţionale. De aceea.modelul logic. învăţarea devine activă.. pe bază de substitute (ex. o confluenţă. . Modelarea şi modelul în predarea geografiei Modelul şi modelarea este o direcţie metodologică de mare eficienţă în procesul de învăţământ pentru formarea la elevi a deprinderilor de autoinstruire. De ex. sau poate fi indirectă.: fotografii. Pe baza percepţiei directe. are caracter operaţional. pe baza unui plan de studiu (tot model grafic). schema sau planul de studiu. Holod etc. la capitolul "Noţiuni de meteorologie".4. de investigare şi cercetare pentru a înarma elevii cu instrumente de cunoaştere. ci. ce se bazează pe structuri logice.

. serveşte pentru ridicarea diferitelor forme de relief. Modelarea este strâns legată de alte metode folosite la lecţiile de geografie: problematizarea. dobândirea de cunoştinţe pe baza unor modele. ilustraţiilor tematice. pentru că numai astfel exersăm procesele de adâncire a cunoaşterii. mai mult sau mai puţin schematice ale acestora. în vederea acumulării de informaţii despre ele şi familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective" (I. El nu trebuie să înlocuiască desenul din manual sau alte materiale mai eficiente. precum şi executarea sau producerea în faţa elevilor a unor acţiuni. Cu cât elevul vine în contact direct cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor.4. ilustrative şi demonstrative. elevii trec de la modelul grafic la cel logic şi astfel se educă flexibilitatea gândirii. d) Demonstraţia cu ajutorul tablourilor. "Demonstraţia. În acest caz. La baza demonstraţiei se află întotdeauna o sursă.. Metoda demonstraţiei a) Demonstraţia cu ajutorul obiectelor. o are percepţia directă a obiectelor şi fenomenelor din mediul natural unde învăţătorul argumentează un adevăr sau altul dirijând observarea acestora. de ridicare la un nivel superior de abstractizare. Colecţia de vederi şi ilustraţii tematice pot fi grupate în colaje tematice şi planşe-poster din carton cu ilustrarea conţinutului lecţiei sau în albume tematice. fotografiilor. Modelele au funcţii cognitive.: planul. filmele cu trucaj au funcţii demonstrative. Cea mai mare eficienţă în învăţare. diagramele servesc investigării.lada cu nisip. experienţe etc. mai bogate în conţinut.: la "Relieful României"). adică la serviciul diferitelor materiale ilustrative şi mijloace demonstrative care sunt în măsură se redea cu mai multă sau mai puţină fidelitate ansamblul de obiecte şi de fenomene despre care elevii urmează să ia cunoştinţă. învăţarea prin descoperire. Nicola. mai vii. 1996). grafic. a unei termocentrale. a peşterii. mijloace audiovizuale etc. în special pentru elevii din învăţământul primar. În aceste condiţii a apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrativ şi intuitiv care să asigure baza perceptivă şi sugestivă pentru realizarea unor lecţii mai atractive.8. fenomene.42 legătura dintre căile ferate din interiorul şi exteriorul lanţului carpatic) etc. cercetarea. c) Demonstraţia prin desenul pe tablă. . harta. simbolic. fie material ilustrativ. 5. La o lecţie cunoştinţele se pot dobândi după un singur tip de model sau după mai multe tipuri de modele (ex. ilustrează obiectele originale. procese sau reproduceri. Învăţătorul nu poate totdeauna să efectueze lecţia pe baza unor realităţi naturale cu care elevii să ia cunoştinţă în mod nemijlocit. fenomenelor şi proceselor în starea lor naturală. cu atât îşi va forma elevul reprezentări şi noţiuni mai clare şi mai precise cu semnificaţie ştiinţifică putând să opereze cu ele cu mai multă uşurinţă şi siguranţă. De ex. b) Demonstraţia conţinutului lecţiilor cu ajutorul materialului intuitiv. va recurge la substituentele realităţii. Deci. Este necesar să se treacă de la modelele fizice şi grafice la cele logice. . ceea ce antrenează gândirea creatoare a elevului. ca metodă de învăţământ constă în utilizarea unor obiecte. Ilustraţiile trebuie să fie reprezentative pentru fenomenenul studiat sau ilustrat de preferinţă în culori pentru a fi atractive şi să reflecte cât mai real elementele puse în discuţie. ca şi mulajele unor forme de relief.macheta tunelului. În geografie cercetarea pe bază de model este necesară pentru că elevul nu are întotdeauna posibilităţi să cerceteze obiecte şi fenomene direct în natură. cercetării şi cunoaşterii realităţii. Desenul geografic reprezintă imaginea grafică a cunoştinţelor geografice şi este utilizat pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor din conţinutul lecţiei şi poate fi executat în orice moment al lecţiei. un model intuitiv fie în stare naturală din mediul geografic înconjurător. Modelarea este un procedeu care presupune studierea.

5.10. Metode bazate pe acţiune.4. cu orizontul local. test geografic. c) calitatea exerciţiilor din manual. cât şi în excursii (aplicaţiile practice). Nu se poate forma o . accesibilitatea pentru elevi. Valorificarea eficientă a acestei metode depinde de: a) alcătuirea cu responsabilitate a exerciţiilor din manuale.4. pentru a se analiza calitatea. Metoda exerciţiilor Această metodă vizează accentuarea caracterului practic aplicativ al procesului de învăţământ. chestionar. Apoi. Nicola. După proiecţia filmului se vor face analize şi suprinderea ideilor esenţiale. în mişcarea lor naturală: valurile mării. ţinând seama de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a elevilor. eliminarea situaţiilor de abordare fugitivă sau formală a discutării exerciţiilor. ca şi a celor elaborate de fiecare învăţător. în vederea găsirii răspunsului corespunzător la o serie de probleme ce se întâlnesc în practică. Desfăşurarea exerciţiilor de geografie în ciclul primar au un rol însemnat şi constă în următoarele: a) contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în contact cu unele date şi probleme din realitate. Poate fi folosită la lecţiile din clasă în cabinetul sau sala specializată. Astfel. b) asigură fixarea şi consolidarea cunoştinţelor predate elevilor. erupţia unui vulcan. Exerciţiile geografice sunt prezentate elevilor sub formă de întrebări. Metoda exerciţiilor are o sferă largă de aplicabilitate. Exerciţiul şi algoritmizarea Exerciţiul constituie o metodă didactică fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării unor modalităţi sau tehnici de lucru de natură motrică (manuală) sau mintală (I. casete video. începând cu clasa a III-a. pe terenul geografic. stabilesc relaţii de cauzalitate între fenomenele vizionate. din practică. se vor scrie pe tablă ideile sistematizate paralel cu localizarea pe hartă a elementelor şi fenomenelor observate. în mod gradat. inaccesibile lor.4. elevii reiau imaginile vizionate. Filmul-lecţie prezintă fenomenele. Aceste mijloace pot fi utilizate în foarte multe lecţii de geografie fizică. începând de la cele mai simple. inundaţii. este posibilă numai prin efectuarea repetată în mod conştient a unor acţiuni motrice sau intelectuale. consultarea listei cu filme. Metoda utilizării filmului didactic Metoda utilizării filmului didactic impune vizionarea sa dinainte. trebuie să fie de aşa natură concepute. procesele şi evenimentele în ordinea impusă de lecţie. Demonstrarea cu ajutorul filmului didactic oferă elevilor posibilitatea observării fenomenelor şi elementelor îndepărtate. Pe plan mintal. Se va alege secvenţa de lecţie în care va fi proiectat filmul care nu trebuie să depăşească 15 minute. 1996). 5. b) înţelegerea de către toţi învăţătorii a locului şi rolului exerciţiilor în ansamblul muncii didactice. precum şi înţelegerea utilităţii geografiei în ansamblul lor. probleme etc. încât să solicite în mod complex gândirea elevilor. există numeroase feluri de exerciţii. permiţând studierea amănunţită a detaliilor deoarece sunt vizibile prin proiecţie pe ecran de toţi elevii din clasă. 5. indicarea lor spre rezolvarea şi urmărirea exigentă de către învăţător la fiecare lecţie. privind folosirea de către elevi a manualului.43 e) Demonstraţia cu ajutorul diapozitivelor şi a diafilmelor constituie fidel o realitate din teren. Formarea deprinderilor motrice sau intelectuale.9. ea trebuie folosită la toate clasele.11. c) favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor de mobilizare a eforturilor proprii. cursul apelor de munte. a altor cărţi şi a hărţilor şi până la probleme de rezolvat cuprinse în manuale sau formulate de învăţător. avalanşe etc.

de exprimare abstractă (lectură. notiţe). . Aşadar. Exerciţiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi şi deprinderi în care predominantă este componenta motrică cum sunt: mărimea aparatelor. . uneltelor etc. după Maria Eliza Dulamă (1996). se predau informaţiile noi. operaţii). Elevii trebuie să rezolve exerciţiile pas cu pas. Identificaţi forma liniei orizontului. a unei deprinderi" (I. 1996).. Exerciţiile operaţionale sunt acele exerciţii care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. . Enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului în direcţia. 3. deci. 5.de observare şi analiză. . Exerciţiul este o metodă care face parte din grupajul metodelor algoritmice deoarece presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii (reguli. Nicola. Enumeraţi obiectele care au apărut şi obiectele care au dispărut de la orizont pe parcursul deplasării noastre. ci. observarea în natură. . se stimulează atenţia.. conduce spre o finalitate prestabilită. . Observaţi în zare locul unde cerul ni se pare că se uneşte cu suprafaţa pământului (cu obiectele de pe pământ). 1980). precizează că în timpul lecţiei. . . de orientare).de creaţie (descrieri şi compuneri geografice). .de iniţiere (introductive sau de acordare). cu precizie şi claritate. Observaţi componenţa busolei. semidirijate (semi-algoritmizate) şi exerciţii libere sau autodirijate. Cerghit. Exerciţiile. acestea se mai pot grupa. b) după gradul de intervenţie al învăţătorului există exerciţii dirijate (de tip algoritmizat. 6. . 2. sunt de două categorii: motrice şi operaţionale (I. în funcţie de conţinutul lor. Elevii trebuie să-şi fixeze în plan mintal componentele şi succesiunea operaţiilor. 1. Identificaţi şi enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului.de exprimare concretă (desen. prin exerciţii repetate de observare a unor imagini. 4. c) după funcţiile îndeplinite există exerciţii: . se actualizează cunoştinţele necesare rezolvării.de bază (de fixare şi consolidare). iar reînvăţarea sau dezvăţarea este mai dificilă decât o învăţare corectă.de evaluare şi verificare. confuză. principii. Dacă.operatorii (de mânuire). pentru a se evita o învăţare mecanică. exerciţii de observare a orizontului şi a liniei orizontului: 1. Sau se pot exemplifica exerciţii de orientare cu ajutorul busolei.corective. astfel: a) după forma de organizare a rezolvării există exerciţii individuale. de echipă şi frontale. De exemplu. a efectua un exerciţiu înseamnă "a executa o acţiune în mod repetat şi conştient. .. desenarea semnului convenţional şi apoi identificarea pe hartă. apare o învăţare defectuoasă. se explică şi se demonstrează concret modul de rezolvare a unui model în mod corect. Adăugând şi alte criterii de ordonare a exerciţiilor.44 reprezentare sau o noţiune doar printr-o simplă explicare verbală (de ex. modelul iniţial de rezolvare a unui exerciţiu este greşit. instrumentelor. respectiv cu determinarea riguroasă a operaţiilor de efectuat şi a succesiunilor specifice). Ne deplasăm în alt loc unde linia orizontului are o altă perspectivă mai îndepărtată. se comunică elevilor obiectivele operaţionale cerute în efectuarea exerciţiilor. noţiunea de râu). Metodologia învăţării prin exerciţii semidirijate.de asociaţie.. a face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări.aplicative. . să exerseze operaţiile conştient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoştinţele şi deprinderile însuşite în situaţii noi.recapitulative.

ape curgătoare.4.4. cunoaşterea din timp. precum şi a regulamentului jocului. . Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi. în stânga apusul). de la câmpie. Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii. pe învăţător în cunoaşterea capacităţii elevilor. Pe peretele din faţa vitrinei se pot afişa: fotomontaje cu vederi color din peisajul românesc. 6. să caracterizeze aceste obiective geografice citind şi interpretând harta. sub formă de concurs. însoţit de cadrul festiv adecvat.). de către elevi. totodată.: calcar din Padiş. Prin exerciţii se asigură însuşirea cunoştinţelor. "Pe cărările patriei noastre" etc. În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor acorda punctaje. Prin latura lor instructivă. Se va indica un itinerariu pe care se vor nominaliza câteva oraşe. elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor pentru rezolvarea cerinţelor obiectivelor propuse în lecţie (I. a gândirii şi imaginaţiei. de la munte. Se disting în cadrul acestei metode două niveluri complementare. Întindeţi o mână lateral. Expoziţia se organizează pe diferite teme: "Comuna noastră". Urmăriţi modul de funcţionare a busolei. Elevii grupei câştigătoare vor prima nota (calificativ) maximă. din Delta Dunării. de pe litoralul Mării Negre etc. Rotiţi busola spre stânga sau spre dreapta până când nordul de pe cadran ajunge în dreapta acului negru. prin repetare şi transfer a tehnicilor de execuţie. Aşezaţi-vă cu faţa în direcţia nordului.12. localităţi etc. în spate sudul. la cercetarea geografică. 5. granit (granodiorit) din Pietroasa etc. jocul "Lanţul geografic" este simplu şi uşor de realizat. Elevii trebuie să descrie. munţi. în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor.). Nicola. dar şi dobândirea unor procedee cu caracter în forme noi. localităţi după tema aleasă. făcând-o mai uşoară.. constituite dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii. Materialele colectate se pun în vitrină însoţite de notiţă explicativă (de ex. Expoziţiile geografice Cu elevii clasei a IV-a se pot organiza expoziţii geografice. dezvoltă dragostea pentru frumuseţile patriei. 5. Fiecare exponat trebuie să fie însoţit şi de explicaţia necesară. Elevii sunt obligaţi să denumească râuri. tehnica jocului: se alege tema (munţi. desigur. asigură o atmosferă plăcută etc. ape. 1996). bauxită din Munţii Pădurea Craiului. Indicaţi punctele cardinale în raport de indicaţia busolei şi de poziţia corpului (în faţă este nordul.13. secţiuni transversale prin relief etc. harta în bucăţele etc. "Scrierea denumirilor geografice". forme de relief. "Loto geografic" etc. 5. 3. Astfel de jocuri se folosesc mai cu seamă în cadrul activităţilor cercului de geografie şi în excursii. De exemplu. tabele. "Din ce direcţie bate vântul?". etc. Reuşita jocurilor geografice presupune. Se pot folosi: harta mută a judeţului sau a patriei. a interesului pentru lărgirea culturii geografice. Jocul didactic folosit în predarea şi învăţarea geografiei Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor.45 2. Metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme. în dreapta răsăritul. Jocurile geografice pe hartă sunt reprezentate prin excursiile imaginare pe harta judeţului şi a ţării. jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ. jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice. prin al căror conţinut. din depresiuni. a temei şi bibliografiei corespunzătoare. 4. Jocul didactic asigură lărgirea orizontului geografic. completează pregătirea elevilor şi le sporesc interesul pentru geografie. "Oraşul nostru". "Lanţul geografic". ajutând. concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale corespunzătoare. menţionăm: "Harta de contur". Se pot afişa şi alte materiale: scheme.

dotat cu premii. Metode bazate pe utilizarea textului scris 5.).). formaţii de dansuri populare. Seratele geografice Seratele.4. a desenelor. Folosirea manualului.2.1.15. recitatori. pentru completarea planului de studiu. locul de defăşurare şi programul de prezentare. Rolul acestei metode constă în acţiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi în tehnica folosirii textului scris. scris în partea stângă). Sunt invitaţi şi alţi factori: solişti vocali. Prin schema conţinutului de idei de pe tablă. să-i corespundă desenul explicativ (în partea dreaptă). părinţi.15.scrierea expresivă. "Filatelia".4. Este metoda care se foloseşte pe toate treptele învăţământului în forme diferite. definiţiile. graficilor şi a hărţilor cu semnele convenţionale corespunzătoare al căror conţinut completează textul scris. . nuanţată a titlului lecţiei. studiul costumelor naţionale din zona respectivă. a ilustraţiilor. Munca cu manualul este de două feluri: dirijată şi independentă. alte cărţi. dicţionarul şi alte cărţi cu conţinut geografic.14. elevii continuă această metodă după modelul făcut în clasă. Manifestarea trebuie să aibă un caracter cultural-artistic. clară. geografi etc.4. reportaje etc. La fel se dau indicaţii cum să se folosească dicţionarul. constituie un sistem de acţiuni prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor necesare în vederea utilizării corecte şi eficiente a manualelor şi a altor cărţi ca surse de informare.15.succesiunea logică a ideilor izvorâte din lecţia care alcătuiesc planul de idei. 5. Conţinutul de idei. Pentru pregătirea acestor activităţi. explicarea acestuia şi redactarea schiţei pe tablă cu ideile principale. "Călătorii imaginare pe hartă". sau înrudite cu geografia (descrieri. scriitori. se realizează fixarea cunoştinţelor. Folosirea tablei la lecţiile de geografie Tabla constituie unul din mijloacele indispensabile procesului de învăţământ la toate nivelele. curiozităţi geografice. în funcţie de particularităţile de vârstă şi de sursele de informare utilizate. întâlniri cu invitaţi: arheologi. Deprinderea de scriere sistematică şi schematizată se formează la elevii mici odată cu activitatea învăţătorului care utilizează tabla oferindu-le în fiecare oră modalităţi diverse de întocmire a conţinuturilor schematice de lecţii cu utilizarea cretei colorate. elevii percep lecţia în întregime.46 5. conducând la însuşirea celor predate în clasă într-un procent ridicat.. pot cuprinde concursuri (gen: "Cine ştie câştigă". a simbolurilor. învăţătorul trebuie să colaboreze cu profesorii de la alte discipline: istorie şi de limba română. note de călătorie. Activitatea dirijată presupune citirea textului pe secvenţe. legende. "Concursuri de ghicitori". în special pentru elevii ciclului primar: . . Serata geografică se planifică de către învăţător încă de la începutul semestrului cu fixarea datei. elevi ai altor clase etc. schiţele sau desenele care explică şi completează lecţia redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notiţe al elevului.spaţiul tablei să fie proporţionat în aşa fel încât paralel cu conţinutul scris (de ex. Se dau sarcini elevilor pentru consultarea bibliografiei (învăţarea unor poezii. 5. a dicţionarului geografic şi a altor cărţi Lucrul cu manualul. selecţionarea soliştilor de muzică populară sau uşoară etc). care se pot organiza şi cu elevii clasei a III-a. toate acestea. în cea independentă. "Rebus geografic". .4. istorici. "Loto geografic". lecturile geografice etc. colecţionarea unor legende. Utilizarea tablei impune mai multe cerinţe. pot face unele legături mai rapide între secvenţele lecţiei pentru realizarea obiectivelor operaţionale.

când se face fixarea cunoştinţelor învăţate. această etajare este dată şi de etajele climatice care sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie. în orizontul local. Utilizarea hărţii în activitatea didactică. După identificarea pe hartă a elementelor solicitate. haşuri. noţiunile mai abstracte. cursivă. A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale.. cunoaştere. de munte). îl completează. Trebuie să dirijăm atenţia elevilor spre observarea şi stabilirea legăturilor între diferite obiecte şi fenomene geografice care sunt de două feluri: de ordin topografic şi. simboluri geometrice. întregul conţinut să rămână până la sfârşitul lecţiei.15. suprafaţă. expunere şi instruire geografică. Obiectele şi fenomenele din natură sunt reprezentate pe hartă prin semne convenţionale în plan. oferă posibilitatea de a le descrie după caracteristicile lor: altitudine. Harta constituie cel mai important material didactic utilizat în predarea-învăţarea geografiei. elevii îşi notează în caiete conţinutul scris pe tablă. Harta geografică este o reprezentare grafică. descrierea şi explicarea elementelor şi fenomenelor geografice se face în mod succesiv conform evoluţiei lor. Harta constituie principalul mijloc de informare. hărţi mute. având o suită de desene. grad de fragmentare. să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei. semne convenţionale care uşurează munca învăţătorului şi elevului. De ex. simplu. a evoluţiei în timp a elementelor şi fenomenelor geografice. să se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă. ori în teren. izolinii etc. de ordin logic. corectă şi fără prescurtări (care ar putea crea confuzii). densitate. sau o activitate didactică desfăşurată în clasă. diagrame. sau în excursii şcolare. lungime. ilustraţii etc. Într-un text geografic. A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le explica potrivit cerinţelor obiectivelor operaţionale din lecţia dată. micşorată la scară convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe întreaga planetă.3. denumirile proprii după ce au fost explicate în prealabil. să descifreze legenda. Aceste caiete se verifică periodic. grafice. . respectiv. tot harta. Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună. iar cu ajutorul lor.4. relaţia dintre formele de relief şi etajele de vegetaţie. . conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii. sugestiv. Elevii trebuie învăţaţi să identifice tipul hărţii. 5. Se crează mare economie de timp pentru învăţător şi pentru elevi. pe când harta oferă dintr-o singură privire. a întinderii şi repartiţiei spaţiale. să citească şi să interpreteze harta. inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală.este recomandat (la clasa a III-a şi a IV-a) ca tabla să nu se şteargă în timpul predării lecţiei. sau de pe planşă. litere. În prezent au apărut o serie de caiete didactice care însoţesc manualul. cifre. Paralel cu învăţătorul. o imagine simultană şi sugestivă a conţinutului geografic. Metoda de lucru cu harta Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de specificul geografiei. cerute de o anumită lecţie. . Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori. . Elevului i se cer sarcini de lucru pe materialul gata pregătit după care construieşte răspunsuri. ca privite de la înălţime.scrierea clară. cercetare. de deal şi podiş.47 .se mai scriu pe tablă. după planul scris pe tablă asociat cu desenul explicativ de pe tablă. să exprime realitatea obiectului din natură. orientare în teren.desenul explicativ trebuie să fie clar. cu harta. îngrijită.

6.4. în loc de: mai sus. La clasă se pot utiliza hărţile din manual şi din atlasul şcolar. pe căi ferate. Cabinetul sau sala specializată trebuie să conţină hărţi. diagrame şi grafice comparativ şi chiar schema lecţiei. la est etc. cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. pe Dunăre sau râuri etc. răchită se află de-a lungul apelor curgătoare. aparate de proiecţie (epidiascol. legături simple între două obiecte: oraşul Arad este situat pe malul Mureşului în vestul ţării. seratele se pot organiza aici etc. mai la dreapta etc.15. sau mai concret. scheme şi chiar întrebări. în sensul direcţiei de curgere a râului. datorită pantei mari şi rocilor dure..localizarea elementelor se face după punctele cardinale: mai la nord.4.15.48 Legăturile de ordin topografic sunt cele mai simple şi se referă la reprezentarea pe hartă a elementelor geografice care sunt redate şi intuitiv. o mică bibliotecă de specialitate. Diapozitivele întrunesc atât avantajul tablourilor.4. plop. cât şi pe acelea ale fotografiilor. respectând o poziţie favorabilă observării de elevi. deoarece pot fi văzute de întreaga clasă. mai la sud. scheme. unde elevii sunt mobilizaţi să răspundă la ele. adică de la izvor către vărsare. ca de pildă: zăvoaiele formate din salcie. harta în bucăţele. Diapozitivele şi foliile geografice Retroproiectorul este un aparat care ne prezintă pe ecran: fotografii. chiar calculator. termocentralele de la Rovinari şi Turceni sunt amplasate în apropierea bazinului carbonifer Motru-Rovinari etc. 5. sate) se vor indica după semnul convenţional şi nu unde este scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mai mare. mai jos. 5.aşezările (oraşe. se aşează în stânga hărţii iar localizările vor fi făcute cu ajutorul unui indicator. activităţi independente. Tulcea este port la Dunăre. apoi harta mută. Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă. Alte cerinţe de lucru cu harta sunt: . Legăturile de ordin logic indică relaţiile de interdependenţă.15. O condiţie esenţială pentru eficienţă este localizarea celor observate pe diapozitive. etc. hărţi executate de elevi etc. călătorii imaginare (pe drumuri. . Retroproiectorul şi diascolul pot fi folosite la toate tipurile de lecţii şi în oricare din momentele lecţiei.4. . Folosirea terenului geografic în predarea geografiei are multiple aspecte metodicodidactice şi ştiinţifice pozitive în însuşirea activă şi temeinică de către elevi a cunoştinţelor geografice. de reciprocitate care există între diverse fenomene fizico-geografice sau economico-geografice.). Cabinetul de geografie sau sala specializată Principala funcţie a cabinetului o constituie funcţia didactică.indicarea corectă a râurilor. Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite: utilizarea ilustraţiilor. Pe folie învăţătorul poate desena din timp obiecte geografice. cursurile repezi şi cu cascade ale râurilor şi defileele acestora se formează în zona de munte. fiindcă pot fi arătate în număr mare. tablouri în culori sau alb-negru. planşe. ca loc de organizare a procesului de învăţământ. Terenul geografic Fiecare şcoală trebuie să aibă un teren geografic din care nu trebuie să lipsească platforma meteorologică. .5. aspectomat). În cabinet se pot organiza numeroase activităţi atât în cadrul orelor propriu-zise. mai ales la lecţiile de fixare şi consolidare. alte materiale ajutătoare. Harta murală trebuie totdeauna raportată la hărţile din manual şi atlas. amplasat la "poarta" Deltei Dunării etc. 5. retroproiector. etc.

cercurile pe materii. Platforma geomorfologică cuprinde. . După locul de desfăşurare. detaliile reliefului. activitatea în cabinete şi laboratoare. vizionări de spectacole etc. . învăţarea independentă. sectorul de hidrologie marină. localităţii. observaţiile în natură. excursia. eclimetrul. educativă şi formativă. ceas solar. barometrul aneroid. . heliograf. la colţul viu. diferite fenomene. un teren pentru modelare naturală. vizite. de cercuri. Terenul se poate realiza în mai multe sectoare. formele de lucru pot fi grupate astfel: . lectura suplimentară. analiza şi experimentarea unei arii cât mai largi de fenomene şi procese din natură. psihrometrul şi higrometrul. termometre pentru măsurarea temperaturii solului. higrometrul cu fir de păr. cum ar fi: platforma meteorologică. Sectorul de apreciere a mărimilor poate cuprinde următoarele: stâlpi pentru aprecierea diferitelor dimensiuni verticale. Activitatea va fi dirijată în vederea formării priceperilor şi deprinderilor de lucru cu reprezentările la scară şi de aplicare a cunoştinţelor pe tot parcursul şcolarităţii. . termometrul de minimă cu alcool (gradat de la -45 la +45oC). studiul individual. o ladă cu nisip.). rezolvarea de probleme şi exerciţii. lecţia.forme de organizare a activităţii instructiv-educative extraclasă (activităţi de club. teme pentru acasă.). dintre care menţionăm: indicatorul stelei polare. sectorul orizontului local.să contribuie la formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi de cercetare ştiinţifică şi investigaţie independentă la elevi. sectorul pentru măsurarea mărimilor. Punctul astronomic cuprinde: o serie de dotări şi aparatură. astfel încât fenomenele însuşite la ora de clasă să-şi găsească o corespondenţă cât mai bună în realitatea din orizontul local sau în fenomenele studiate pe terenul geografic. Sectorul de hidrologie marină cuprinde macheta bazinului Mării Negre şi macheta unui bazin oceanic.49 Pentru a-şi îndeplini utilitatea ştiinţifică. meditaţiile şi consultaţiile. căi de comunicaţie. concursuri etc. Sectorul orizontului local este format din planurile machetă ale şcolii. munca în laborator. . constituind principala formă de activitate a relaţiei învăţător-elev. În acest ansamblu al formelor de lucru. inclusiv cele ce sunt mai greu accesibile în realitatea înconjurătoare. eventual. gnomon. hidrografia. CAP. în principal. roza vânturilor. unde se pot studia. efectuarea temelor. Platforma meteorologică trebuie să cuprindă: termometre obişnuite.) (M. gradate de la +55o la o -35 C. studiul în bibliotecă etc. sectorul de geomorfologie. excursii. pluviometrul. vizita. terenul geografic trebuie să îndeplinească următoarele sarcini metodico-didactice: .să se coreleze şi să se acopere un număr cât mai mare de lecţii pe parcursul claselor IIIVIII. obiective industriale etc.). activităţi independente.forme de organizare a ativităţii instructiv-educative în şcoală (în clasă şi în afara ei). drumeţii. 1992). Ionescu. turism. . elaborarea compunerilor şi a altor lucrări scrise şi practice. vizionarea de spectacole etc. reduse la scară.să permită observarea. VI FORME DE ORGANIZARE ŞI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE LECŢIA Pentru realizarea integrală şi eficientă a procesului instructiv-educativ este necesar un sistem cât mai cuprinzător al formelor sale de desfăşurare. studiul individual. activitatea în cabinete sau sala specializată. lucrări practice la colţul naturii şi la punctul geografic.să se axeze într-o măsură însemnată pe elementele şi fenomenele geografice din orizontul local şi apropiat. lecţia are un rol important. efectuarea unor desene şi scheme. Formele de lucru pot fi: . cu un bazin hidrografic (care foloseşte şi studiilor de hidrologie) şi.activităţi individuale (munca independentă. indicatorul meridianului şi paralelei locului etc. termometru de maximă (gradat de la -30 la +50 oC). girueta şi anemometrul.activităţi frontale (lecţia.

6. mod de organizare). 1992). (M. dar şi factorii variabili care determină variantele fiecărui tip de lecţie. În studii şi articole de multe ori scopul este adesea asimilat cu obiectivul "central". pe calea unei activităţi intenţionate. 1992). educativ. Chiş. prin excursii.lecţia de recapitulare şi sistematizare cu variantele: clasică. într-un timp determinat. la ierarhizarea şi structurarea lor. lecţie introductivă. Dar operaţia de clasificare a lecţiilor impune luarea în considerare atât a factorului constant (obiectivul fundamental-cel care determină tipul lecţiei). Ionescu. varianta clasică. Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor. teste docimologice. vizite. etape. "fundamental". 1995).50 Există mai multe definiţii ale lecţiei în funcţie de anumite criterii (conţinut. provocând în sfera bio-psihică a acestora o modifică în sensul formării dorite (M. 1990. dobândirea inductivă. formativ. lucrări scrise sau combinate. conţinut. . . mijloacele de învăţământ. . în atelier.lecţia combinată cu variantele: lecţie introductivă în capitol. a modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute. cu autoreglare. îmbrăcând forma idealului educaţional. studiul manualului. 1992. alteori corespunde celor trei dimensiuni ale procesului de învăţare. complexitatea conţinutului. utilizarea mijloacelor de învăţământ. o formă a procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţii este percepută activ de elevi. Aceste etape sintetizate sunt: a) Precizarea obiectivelor educaţionale Literatura de specialitate oferă mai multe orientări cu privire la finalităţile educaţiei. în raport cu obiectivele operaţionale. modelul Gagné. un fel de "algoritm". Realizarea proiectării didactice conţine mai multe grupe de procese şi operaţii. Ionescu. utilizarea mijloacelor de învăţământ. prin muncă independentă. pe lot. strategiilor de predare-învăţare. modelul Gagné. Ionescu. verificare orală sau prin calculator. dezvoltarea temei acasă. în cabinet. învăţarea prin recenzare. varianta alternarea predării cu fixarea. Neacşu. I. scopurile şi obiectivele educaţionale. Cerghit. nivelul de pregătire al elevilor. vizite. lecţia este definită ca unitate didactică fundamentală.lecţia de verificare şi evaluare cu variantele: clasică. timp. . sistematice. M. I. Obiectivele generale cuprind domenii şi tipuri de schimbări în concordanţă cu finalităţile învăţământului în general şi ale unui ciclu în special).lecţia de dobândire cu variantele: clasică. prin lucrări practice. locul lecţiei în sistem etc. precum şi a relaţiilor dintre acestea. Prin intermediul lecţiei se asigură predarea-învăţarea sistematică a conţinutului unei discipline şi realizarea obiectivelor acesteia. Privită ca o sinteză a elementelor sistemului de instruire şi educare (obiective. I. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE Proiectarea-conţinut. Chiş. Robu. excursii. fiecare lecţie purtând numele acestui obiectiv (M. utilizarea manualului. algoritm.3. 1986): . 6. munca în grup. Aceste tipuri de lecţii sunt considerate ca modele orientative care pot fi modificate şi nu ca tipare rigide în desfăşurarea lecţiei. Factorii variabili: obiectul de învăţământ. utilizarea mijloacelor de învăţământ. strategie. prin fişe sau exerciţii. lecţia sinteză sau schemă. Didactica generală precizează următoarele tipuri şi variante de lecţii (I. organizare). V. el fiind informativ. evaluare. Ionescu. V. învăţarea prin expunere.lecţia de formare de priceperi şi deprinderi cu variantele: clasică. TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII Drept criteriu în stabilirea tipurilor de lecţii este considerat obiectivul fundamental urmărit. combinarea mai multor etape. Radu. teme practice. strategiile de lucru de care dispune învăţătorul. obiective specifice diferitelor obiecte de .2.

c) Organizarea şi pregătirea conţinutului instructiv-educativ presupune delimitarea şi ordonarea capitolelor. rezolvând corect toate sarcinile de învăţare. b) Munca independentă pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi formarea priceperilor şi deprinderilor noi. . prezentate în programele şcolare. menită pregătirii elevilor pentru achiziţionarea de noi cunoştinţe. să localizeze. înălţime. de generalizare. noţiunile fundamentale (pentru proiectarea fiecărei lecţii). d) Stabilirea activităţilor de predare-învăţare prin care se urmăreşte în mod deosebit activitatea de învăţare a elevilor. c) Activităţi independente. în vederea cunoaşterii efectelor activităţilor desfăşurate pentru perfecţionarea procesului instructiveducativ. d) Activităţi independente.lecţii de achiziţionare de noi informaţii. evaluare). strategiile didactice specifice. de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. în această etapă se precizează tipurile de învăţare. pentru activitatea independentă. .51 învăţământ. de concretizare. pentru verificarea şi evaluarea rezultatelor şcolare. timpul de instruire. timpul de parcurgere (pentru proiectarea anuală). Obiectivele afective. metodele şi formele de evaluare adecvate. structură. Scopul lecţiilor poate fi: informativ (dobândirea unui sistem de cunoştinţe despre ce trebuie învăţat: ex. temelor. înţelegere. Aceste activităţi sunt menite să furnizeze informaţii necesare "reglării" şi "ameliorării" activităţii didactice. exerciţiile.lecţii de repetare şi sistematizare a cunoştinţelor. obiective operaţionale au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare. temele şi lucrările pratice. întregului proces de învăţare. b) Activitatea independentă. .. Obiectivele operaţionale sunt: să descrie. să participe pe tot parcursul lecţiei. În sensul celor precizate distingem patru activităţi independente: a) Activitate independentă. b) Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului didactic presupune cunoaşterea condiţiilor didactico-materiale. să elaboreze o compunere etc. grupe). să argumenteze. e) Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute prin care se stabilesc conţinuturile probelor de evaluare. să exemplifice. se observă clasele de obiective cognitive (cunoaştere. pentru consolidarea acestora. să explice. de citire şi interpetare a hărţii. centralizarea informaţiilor dobândite până în momentul respectiv şi de ridicare la niveluri mai înalte de abstractizare şi generalizare. de analiză. potenţialul lor de dezvoltare. formativ (dezvoltarea capacităţilor de observare. a căror funcţie principală este îmbogăţirea experienţei elevilor cu noi informaţii şi cu noi cunoştinţe. în vederea antrenării elevilor la repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor.lecţii de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare. Obiective psiho-motorii: să folosească corect instrumentele de lucru (şablon. Carpaţii Meridionali-aşezare. . subcapitolelor. educativ (stimularea dorinţei de a cunoaşte şi de a aprecia frumuseţile naturale ale ţării noastre). culori) pentru realizarea de hărţi. aplicare. cele de interacţiune didactică. atitudinale: să manifeste interes. de scopul didactic fundamental. se organizează conţinutul pe sisteme de lecţii. curiozitate pentru aflarea noutăţilor. nivelul de pregătire al elevilor. Achiziţionarea de noi cunoştinţe se realizează prin: a) Munca independentă pregătitoare pentru predarea de noi cunoştinţe. sinteză. etc. de comparare. limite. analiză. se definesc patru tipuri de lecţii: . se stabilesc elementele esenţiale.lecţii de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. CAP. se selectează şi se ordonează ideile. VII TIPURI ŞI FORME DE ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE În funcţie de sarcina didactică dominantă.

Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers. oraş sau împrejurimi.întocmirea planului clasei şi al şcolii. corectitudinea însuşirii acestora. ORIZONTUL LOCAL-LABORATOR NATURAL DE APLICAŢII PRACTICE Orizontul local cuprinde o suprafaţă sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice.descrierea unor excursii făcute cu elevii în sat. CAP. din Europa etc. al satului sau oraşului. studiu ecologic al mediului înconjurător etc. de obiectivele urmărite. desenarea pe caiet a planului unor obiecte. respectiv omul şi activitatea sa. Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt: drumeţia. Aplicaţiile practice se pot realiza la fiecare temă: formele de relief. conţinutul corect. cu privire la orizontul şi linia orizontului. .fixarea punctelor cardinale pe caiet sau pe maculator. să fie controlată de învăţător. pentru formarea noţiunii de orizont. Important este ca efectuarea acestor lucrări independente. câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect şi convingător. cu reducerea corespunzătoare a dimensiunilor. cât şi într-un loc mai înalt cu deschidere largă (deal. excursia geografică etc. vizita. Dintre multitudinea de teme (subiecte) ce pot fi date ca muncă independentă. Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţă trăsăturile comune. ape.să răspundă în scris. Marele geograf G. plante şi animale. drumeţia. linia orizontului.citirea unor lecturi geografice în vederea povestirii lor. elemente ale vremii şi climei. punctele cardinale. menţionăm: . la întrebările de pe tablă sau de pe fişele de lucru. la intuiesc la "faţa locului" însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare.". .1. priceperilor şi deprinderilor. mijloace de orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea. al casei părinteşti.. Conţinutul activităţii independente poate fi variat şi depinde nu numai de scopul lecţiei. . Se realizează stări afective. observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată. pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp.2. . constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare. pentru a se convinge de exactitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevii. VIII ACTIVITĂŢI DIDACTICE EXTRAŞCOLARE Aceste activităţi cuprind: orizontul local. 8.întocmirea de albume cu vederi din ţară şi din oraşul natal. Geograful V. Mihăilescu a afirmat: "Orizontul local este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice.. 8. Orizontul local constituie "laboratorul geografic" cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor.52 c) Munca independentă pentru consolidarea cunoştinţelor.. . precum şi depistarea eventualelor "lipsuri" în cunoaştere sau învăţare a celor predate la clasă. De ex. dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. ci şi de formele şi metodele folosite în cadrul acestei activităţi. DRUMEŢIA . Odată cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul "Noţiuni de orientare" (orizontul. date la elevi. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre ale ţării". munte. Vâlsan afirma despre orizontul local: "orizontul local este cea dintâi patrie a copilului. trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. cu prezentarea momentelor mai importante. excursia. concret şi durabil al noţiunilor respective. vizita geografică. aşezările omeneşti.

Drumeţia este categorisită astfel: drumeţie introductivă (sau preliminară). . făcându-i să urmărească cu interes poziţia. . . . trezirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate. o instituţie. ce se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor.documentarea asupra locului vizitei. monument istoric. Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător. excursiile pot fi: preliminare şi finale. . fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii. ce contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor. Realizarea acestor activităţi didactice trebuie să respecte etapele următoare: .desfăşurarea vizitei propuse. drumeţia finală ce se organizează după încheierea predării unei teme sau capitol. de a ilustra şi exemplifica în mod concret achiziţiile teoretice. pe jos care se desfăşoară în orizontul local. precum şi alegerea perioadei de desfăşurare. 8. în funcţie de conţinutul obiectivelor propuse excursiile pot fi: a) excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic. Vizita se organizează.stabilirea scopului şi a obiectivelor urmărite. priceperile şi deprinderile. învăţătorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape: .evaluarea rezultatelor vizitei. VIZITA GEOGRAFICĂ Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate.colaborarea cu administraţia unităţii de vizitat pentru desemnarea unor persoane competente care să îndeplinească rolul de ghid. .4. . legăturile cauzale dintre ele. fie în localitatea natală.53 Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici. Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente.documentarea prealabilă. pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu. EXCURSIA GEOGRAFICĂ Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice. o rezervaţie naturală etc. Din punct de vedere didactic. . de a aplica în practică cele învăţate în lecţii. . a interesului pentru studiul geografiei ţării şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. Vizitele geografice folosite ca lecţii au o mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor. drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe ce asigură condiţiile necesare efectuării unor lecţii cu acest scop. Anterior deplasării cu elevii la locul vizitei. precizându-se foarte clar şi concret scopul propus. se face legătura dintre teorie şi practică. 8.proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs. . Drumeţiile ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după planificare tematică. dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor.3. evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora.desfăşurarea activităţii. cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele.vizitarea în prealabil de către învăţător în unitatea care va fi vizitată pentru a se comunica data şi ora sosirii grupului. numărul de elevi şi vârsta acestora şi a scopului urmărit.precizarea obiectivelor.încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate.

). . În condiţiile grupării claselor I-a şi a III-a este ideală din următoarele motive: . completarea tabelelor etc. IX EVALUAREA A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina în ce măsură au fost realizate obiectivele procesului instructiv-educativ şi eficienţa strategiilor didactice folosite. toate clasele intră în simultaneitate. . forma des folosită este testul docimologic. a hărţilor mute. CAP. elevilor este mic.pentru elevi.. teste de cunoştinţe. 1993). de stimulare ("întăriri pozitive". CAP. Radu. Funcţiile specifice. care nu are formate deprinderile de muncă independentă. dictări şi compuneri geografice.oferă un feed back operativ Evaluarea cuprinde următoarele forme: evaluarea iniţială (la începutul unui program de instruire.1. Tipurile de lecţii în condiţiile activităţii simultane: . autoevaluare etc. . chestionarea orală. de prevedere a desfăşurării activităţii în secvenţele urmărite. În special la clasa I-a. evaluarea are efecte pozitive. evaluarea continuă sau formativă (care cuprinde următoarele modalităţi: observarea. 9. se face prin examinări orale.funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare. X PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN Activitatea instructiv-educativă se organizează simultan cu două şi/sau mai multe clase. ciclu de învăţământ. pedagogice: . unde nu există altă situaţie. apreciat ca o probă complexă dar se utilizează şi probe scrise.clarifică şi consolidează cunoştinţele acumulate care sunt sistematizate. ca de exemplu exerciţii de completare a textelor lacunare. evaluarea sumativă sau cumulativă (de la sfârşitul unui capitol sau de perioadă şcolară-semestru. 1994): . elevii au nevoie de mai mult sprijin. în şcolile unde nr. etapa a doua este desfăşurarea excursiei şcolare iar etapa a treia constă în evaluarea excursiei în clasă.gruparea unei clase mici cu o clasă mare dă posibilitatea învăţătorului să afecteze mai mult timp muncii directe cu clasa mică. probe practice ca realizarea unor mulaje.un alt avantaj este continuitatea la aceleaşi clase a învăţătorului. Jinga. Evaluarea este definită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate. la şcoală. . realizarea de machete etc. an.funcţia de diagnosticare a activităţii desfăşurate prin cunoaşterea factorilor şi a situaţiilor care au condus la rezultatele constatate. După indicaţia pedagogică. chestionarea orală. evaluarea prin probe scrise. . de motivare.54 b) excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic.funcţia de predicţie (prognosticare). FUNCŢIILE VERIFICĂRII ŞI ALE EVALUĂRII Sinteza funcţiilor fundamentale ale verificării şi evaluării (I. cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare (I. recomandarea este să fie grupate clasele a I-a cu a III-a şi a IIa cu a IV-a. probe practice etc. Ca metode de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare enumerăm: observaţia curentă. probele scrise. Organizarea excursiei geografice necesită trei etape: Prima etapă constă în pregătirea teoretică a excursiei.T. c) excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari (ca distanţă şi timp). evaluarea prin probe practice. probe scrise sau practice). în primul semestru.). din partea învăţătorului pentru a se adapta în regimul şcolar. modelarea din plastilină.

lecţii în care la o clasă se învaţă cunoştinţe noi. iar la cealaltă se consolidează sau se recapitulează cunoştinţele învăţate anterior.55 - lecţii în care la o clasă are loc dobândire de cunoştinţe. . lecţii de formare de priceperi şi deprinderi (consolidare) sau de recapitulare la ambele clase. iar la cealaltă alt tip de lecţie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful