geografie

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Catedra de Ştiinţe ale Educaţiei

CURS de GEOGRAFIE ŞI METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI în învăţământul primar LECT. UNIV. DR. ANDREI INDRIEŞ

ORADEA 2008

2

PARTEA A ÎNTÂIA PROBLEME DE GEOGRAFIA ROMÂNIEI, A EUROPEI ŞI A GLOBULUI CAP. I ORIZONTUL APROPIAT ŞI LOCAL 1.1. Orizontul apropiat

Orizont: parte a cerului şi a pământului până unde ajunge vederea noastră. Orizont apropiat: orizontul situat în apropierea noastră (casă, şcoală, localitate). 1.2. Cartierul. Localitatea

Cartier: parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin însuşiri proprii (aşezare geografică, componenţa populaţiei, anumite instituţii). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai mari, împărţite în cartiere. Comuna este o formă de organizare administrativă cuprinzând unul sau mai multe sate. Instituţiile principale din localităţi: primărie, şcoala, grădiniţa, dispensar (policlinica), spital, poliţia, biserica etc. 1.3. Puncte cardinale Linia orizontului: linia de jur-împrejurul nostru, unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte linia orizontului. Punctele cardinale: N (nord, miazănoapte), S (sud, miazăzi), V (vest, apus), E (est, răsărit). 1.3. Planul clasei, planul şcolii şi al locuinţei

Se fac aceste planuri ţinând seama de dimensiuni, de formă, de puncte cardinale. La fel se fac planuri ale cartierului şi al localităţii. Se trece apoi la hartă, realizând reducerea (micşorare la scară). CAP. 2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Relieful -

-

Carpaţii (Orientali, Meridionali, Occidentali); Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici); Podişurile (DCT, Mehedinţi, Moldovei, Getic, Dobrogei); Dealurile (de Vest sau Banato-Crişane); Câmpiile (de Vest sau Banato-Crişano-Someşene, Română); Delta Dunării, Platforma continentală a Mării Negre.

2.2. Clima - Vremea; - Clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile). 2.3. Apele Dunărea; Apele interioare (Tisa, Someşul, Crişurile, Mureş, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut);

3

-

Lacurile (de munte, de podişuri şi de dealuri, de câmpie, din Delta Dunării, de pe ţărmul Mării Negre, de acumulare); Marea Neagră.

2.4. Vegetaţia, animalele, solurile - vegetaţia şi animalele de la munte: păduri de fag şi de răşinoase (brad, molid); jnepeni şi ierburi (păşuni alpine); veveriţa, ursul, cerbul carpatin, lupul, jderul, râsul, mistreţul, vulturi, capre negre. - vegetaţia şi animalele din zonele deluroase: stejarul, fagul; lupul, vulpea, viezurele, căprioara, păsări cântătoare; soluri brune. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu pomi fructiferi, viţa de vie, cereale. - vegetaţia şi animalele de câmpie: ierburi scunde, mici, păioase; şopârle, arici, bufniţe, şoareci; sol negru, fertil. - vegetaţia şi animalele din lunci şi Delta Dunării: sălcii, plopi, stuful, papura; păsări (egretă, lopătari, pelicani, cormoran), peşti. 2.5. Locuitorii şi aşezările omeneşti locuitorii: populaţia-21,7 mil. loc.; români, maghiari, rromi, germani, sârbi, ucraineni etc.; locuiesc în diferite părţi ale ţării, la sate şi la oraşe satul românesc: sat de munte (risipit), sat de deal şi de podiş (răsfirat), sat de câmpie (adunat); - în satele de câmpie, locuitorii se ocupă cu cultivarea cerealelor, a legumelor, creşterea animalelor; la deal cu pomicultura, viticultura, creşterea animalelor; la munte, creşterea animalelor (în primul rând ovine). oraşul: oraşe-cetăţi pe malul Mării Negre (Constanţa, Mangalia); daco-romane (Napoca: Cluj-Napoca; Apullum: Alba Iulia; Drobeta: Drobeta-Turnu Severin); - cele mai dezvoltate oraşe: Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Arad, Timişoara, Oradea etc.; - principalele oraşe: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca 2.6. Principalele activităţi economice Activităţi agricole: - cultivarea plantelor: cereale (grâul, porumbul); plante industriale (plante uleioase: floarea-soarelui, soia; plante textile: inul, cânepa); legume, cartoful; pomi fructiferi, viţa-de-vie (podgorii: Cotnari, Panciu, Odobeşti, Valea Călugărească, Drăgăşani, pe Dealurile Târnavelor, Murfatlar, Niculiţel, etc. - creşterea animalelor: bovine, ovinele (oile), porcine, păsări, viermi de mătase, apicultura (albine). Activităţi industriale: Ramurile industriale (industria energetică, metalurgică, chimică, prelucrarea lemnului, materialelor de construcţie, industria uşoară - textilă, confecţii, pielărie şi încălţăminte -, alimentară) Industria energetică: petrolul (Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, platforma Mării Negre), cu prelucrarea la: Ploieşti, Borzeşti, Piteşti, Năvodari; gazele naturale (gazul metan: Pod. Transilvaniei); Industria metalurgică: minereu de fier (Munţii Poiana Ruscă: Ghelari, Teliuc) cu centre siderurgice la Galaţi, Hunedoara, Reşiţa.

4

Industria construcţiilor de maşini: locomotive, autocamioane, autobuze, autoturisme, tractoare şi maşini agricole, avioane etc., cu centrele: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Craiova, Arad, Piteşti, Iaşi ş.a. Serviciile: Învăţământul, Cultura, Ocrotirea sănătăţii; Transporturile: feroviare, rutiere, navale (fluviale: Tulcea, Galaţi, Brăila şi Giurgiu; şi maritime: Constanţa), aeriene Comerţul (interior şi exterior) şi turismul (ţărmul Mării Negre, Valea Prahovei, Valea Oltului, mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării şi capitala). MARILE UNITĂŢI GEOGRAFICE ALE ŢĂRII a) Munţii Carpaţi 1. Aşezare. Grupare Munţii Carpaţi alcătuiesc un lanţ muntos şi constituie partea cea mai înaltă a reliefului ţării noastre. Pornind de la hotarul de nord, observăm înşiruirea munţilor spre sud, apoi spre vest, până la Dunăre. Această cunună se închide cu munţii din partea de vest. Ea înconjoară Depresiunea Colinară a Transilvaniei. După felul cum sunt aşezaţi faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Carpaţi se împart în trei ramuri: - Carpaţii Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord, către sud, până la Valea Prahovei. - Carpaţii Meridionali (de Miazăzi) se întind de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra. - Carpaţii Occidentali (de Apus) se întind de la Dunăre, către nord, până la văile râurilor Barcău şi Someş. 1. Formarea munţilor În cea mai mare parte, munţii din ţara noastră s-au format prin încreţirea şi înălţarea scoarţei Pământului. Aceasta s-a întâmplat cu milioane de ani în urmă şi a durat o perioadă lungă de timp. O parte din Carpaţi s-au format prin erupţii vulcanice. Carpaţii Orientali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Orientali se întind în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, de la hotarul de nord al ţării până la Valea Prahovei. Ei constituie cea mai întinsă zonă muntoasă a ţării. Înălţimea lor este mijlocie (1 300-1 900 m), vârfurile depăşind rar 2 000 m. Carpaţii Orientali s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului. În partea de vest, ei cuprind un şir de culmi vulcanice. 2. Grupe de munţi Carpaţii Orientali se împart în trei grupe. a. Grupa nordică ţine de la hotarul de nord, cu Ucraina, până la depresiunile Dornelor şi Câmpulung (Moldovenesc). Din această grupă, amintim munţii: Gutâiului, Maramureşului şi Rodnei. Cei mai înalţi sunt Munţii Rodnei, cu vârful Pietrosu (2 303 m). În partea de est sunt munţi mai puţin înalţi, Obcinele Bucovinei, unde se află vestitele mănăstiri Voroneţ şi Putna. b. Grupa centrală se desfăşoară în continuare, spre sud, până la Valea Oituzului. Aici se află munţii: Călimani (2 100 m), Bistriţei, Gurghiului, Harghitei. Din Munţii Hăşmaşu Mare izvorăsc râurile Olt şi Mureş. În sudul Munţilor Bistriţei se întinde falnic Ceahlăul, „piatra nestemată a Moldovei”, cum îl denumeşte Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”.

5

Grupa sudică (Carpaţii de Curburii) se întinde de la Valea Oituzului până la Valea Prahovei. Aici, Carpaţii îşi schimbă direcţia spre vest, se curbează. Dintre munţii acestei grupe, enumerăm Munţii Vrancei, Munţii Buzăului şi Munţii Ciucaş. În partea nordică a grupei se află Depresiunea Braşovului. 1. Trecători În Carpaţii Orientali se află numeroase pasuri de trecere a munţilor: Prislop, Bicaz, Oituz, Predeal ş.a. 2. Bogăţii Carpaţii Orientali sunt acoperiţi cu păduri dese care adăpostesc: ursul, cerbul, râsul şi alte animale. Ei au păşuni spre vârfuri, iar în adâncuri adăpostesc cărbuni, diferite metale, piatră de construcţii, ape minerale şi alte bogăţii. Multe locuri sunt renumite zone turistice: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului, Obcinele Bucovinei ş.a.
c.

Carpaţii Meridionali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Meridionali sunt aşezaţi la sud de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. Ei sunt cuprinşi între Valea Prahovei la est şi văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra la vest. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din roci tari pe care apele şi vânturile le distrug mai greu. Sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră, unele vârfuri depăşind 2 500 m. 2. Grupe de munţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din patru grupe, despărţite de văile unor râuri. a. Grupa Munţilor Bucegi cuprinsă între Valea Prahovei şi Valea Dâmboviţei. b. Grupa Munţilor Făgăraşului cuprinsă între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului. c. Grupa Munţilor Parângului cuprinsă între Valea Oltului şi Valea Jiului. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu cuprinsă între Valea Jiului şi văile Timiş, Cerna, Bistra. 1. Caracteristici ale grupelor de munţi din Carpaţii Meridionali a. Grupa Munţilor Bucegi este formată din munţi cu pantele abrupte, stâncoase, la poale îmbrăcaţi în păduri, iar spre vârfuri sunt acoperiţi de ierburi mărunte şi pâlcuri de arbuşti pitici. Cel mai înalt vârf este Omu, având 2 505 m. Aici se găseşte o staţie meteorologică. Aspectul impunător, frumuseţile naturale, hotelurile şi cabanele din aceşti munţi atrag foarte mulţi turişti, făcând să fie printre cei mai vizitaţi munţi din ţară. b. Grupa Munţilor Făgăraşului este formată din munţi pe care apele n-au izbutit să-i străpungă în curmeziş. Cele mai înalte vârfuri sunt Moldoveanu (2 544 m) şi Negoiu, de 2 535 m. Acestea sunt şi cele mai înalte vârfuri din ţara noastră. Aici îşi au sălaşul caprele negre. Pe Argeş, la Vidraru, s-a construit o mare hidrocentrală. c. Grupa Munţilor Parângului este formată din mai mulţi munţi, dintre care cei mai înalţi sunt Munţii Parângului, care depăşesc 2 500 m. În Munţii Şureanu se află ruinele cetăţii dacice Sarmizegetusa. Pe râul Lotru este o altă hidrocentrală mare. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu este înconjurată de regiuni joase. În Munţii Retezatului se află Parcul Naţional Retezat, în care sunt ocrotite plante şi animale rare. Înălţimile lor sunt presărate cu numeroase lacuri. Între Munţii Parângului şi ai Retezatului se află Depresiunea Petroşani, străbătută de râul Jiu. 1. Trecătorile din Carpaţii Meridionali sunt: Turnu Roşu (Valea Oltului), Lainici Valea Jiului), Bran. 2. Bogăţii În subsolul Depresiunii Petroşani se găsesc zăcăminte de cărbune. Pădurile şi păşunile sunt o altă bogăţie. În depresiuni întâlnim livezi şi păşuni. Aceşti munţi au şi o mare importanţă turistică. Carpaţii Occidentali

Zonele deluroase se întind ca un brâu în jurul Munţilor Carpaţi. Dealurile şi podişurile Dealurile sunt forme de relief cu înălţimi între 300 m şi 800-1 000 m. la nord. b. Ei sunt mai puţin înalţi decât celelalte două ramuri ale Carpaţilor. Munţii Poiana Ruscă ascund în adânc cele mai importante zăcăminte de fier şi marmură din ţara noastră. Aici se întâlnesc podgorii. rareori trecând de 300 m. în partea centrală. la nord. mărginită de Valea Mureşului. la sud. Ele sunt reprezentate de Subcarpaţi (Dealurile şi depresiunile subcarpatice) şi de Dealurile de Vest. Bogăţiile Subcarpaţilor sunt reprezentate de păşunile situate pe culmile dealurilor. Tot în aceşti munţi se află Peştera Scărişoara. La Slănic-Prahova. Culmile acestor munţi sunt uneori aproape netede. şi „Cetăţile Ponorului”. Aşezare. pe culmile mai înalte. având pantele şi culmile mai domoale decât munţii. fiind acoperite păşuni. a nisipului şi a pietrişului. mai înalte decât câmpiile şi separate de văi. Depresiunile subcarpatice sunt locuri întinse. Grupa Munţilor Apuseni. înconjurate de dealuri.6 1. Dealurile din partea de vest a Carpaţilor Occidentali se numesc Dealurile Vestice. de păduri. uneori depăşind aceste înălţimi. Caracteristici Munţii Banatului şi Poiana Ruscă au înălţimi mici şi sunt acoperiţi cu păduri de foioase. Înfăţişare. care adăposteşte un gheţar subpământean. din munţi. Unele roci au fost roase de apele curgătoare care au săpat văi înguste şi adânci. petrol. 2. 2. livezi cu pomi fructiferi şi chiar păduri. Grupa Munţilor Banatului. 2. Dunărea a săpat în sudul Munţilor Banatului o vale adâncă şi îngustă. Olăneşti. cuprinsă între Dunăre şi văile Timişului şi Cernei. Bogăţii Carpaţii Occidentali au păduri întinse. care ating înălţimi de peste 1 800 m. cuprinsă între Valea Mureşului. aşa cum s-au format şi munţii. Ele s-au format prin depunerea argilei. iar în subsol ascund: cărbuni. Ele s-au format prin depunerea pietrişului şi a nisipurilor aduse de apele curgătoare. în special de fag. gaze naturale. Grupe Podişurile sunt forme de relief întinse. c. la nord. După zona geografică în care se află. ape minerale şi sare. mai joase.un frumos şirag de peşteri. având înălţimi ce trec cu puţin 1 800 m. În subsolul dealurilor subcarpatice se găsesc zăcăminte de cărbuni. Aici s-au construit hidrocentrala Porţile de Fier I şi un mare lac de acumulare. şi de cea a Bistrei. Ele ating înălţimi între 400 şi 800 m. Grupa Munţilor Apuseni are. Înălţime Carpaţii Occidentali se află la vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi sunt cuprinşi între Dunăre. şi râurile Barcău şi Someş. Grupele din care sunt alcătuiţi Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali se împart în trei grupe: a. la sud. . 1. b. folosite în vindecarea unor boli. şi văile Barcăului şi Someşului. Podişurile 4. de livezi şi vii. Dealurile subcarpatice s-au format prin încreţirea scoarţei. Podgoriile de pe Măgura Odobeştilor şi Valea Călugărească sunt renumite. cum ar fi Cheile Turzii. Subcarpaţii sunt zone deluroase. 3. la sud. Subcarpaţii de Curbură şi Subcarpaţii Getici. Aceste dealuri au culmi domoale. Aceste dealuri sunt separate de depresiuni. întinse la poalele Carpaţilor Orientali şi Meridionali. numită Defileul Dunării. 1. ca nişte platouri aproape netede sau larg ondulate. Călimăneşti sunt ape minerale. Grupa Munţilor Poiana Ruscă. Munţii Bihorului. aur şi multe alte bogăţii. Subcarpaţii se împart în trei grupe: Subcarpaţii Moldovei.

începând din partea de nord spre sud. Are un aspect vălurit. Argeş şi afluenţii lor. Grupe Câmpiile sunt suprafeţe de teren. Aici se află oraşele Iaşi. Câmpia Română. pietriş. Partea estică a Câmpiei Române se numeşte Câmpia Bărăganului. Podişul Dobrogei aduce un peisaj aparte în diversitatea podişurilor ţării. Aceste forme joase de relief sunt foarte potrivite pentru agricultură. de-a lungul Dunării. iar vara este foarte călduroasă. . La sud se mărgineşte cu Câmpia Română. dându-i un aspect deluros. 6. cu vânturi puternice. Argeş. Podişul Dobrogei de Sud este mult mai neted. Este mai înalt la nord (600 m) decât la sud (200-300 m). Pământul este bun pentru agricultură. fiind străbătut de o vale largă. Galaţi. Podişul Getic (în sud). îngheţ şi dezgheţ. Aici se întâlnesc lacuri cu apă dulce. Suceava ş. Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Unele culmi sunt acoperite cu păduri de stejar şi de tei. unde se află portul Constanţa şi o salbă de staţiuni de odihnă şi agrement. Câmpiile României sunt: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. vînturi. Masivul Dobrogei de Nord are aspectul unor dealuri cu văi largi prin care curg domol râuri firave. oamenii le cultivă cu viţă-de-vie. Apele lor sunt folosite pentru irigarea suprafeţelor cultivate. El este format din două părţi: Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. Câmpiile 1. ne face să înţelegem că Munţii Măcinului sunt rămăşiţele unor munţi cu o vechime mult mai mare decât cea a Carpaţilor. nisip. Piteşti ş. calcar. Pentru a preveni degradarea acestor soluri. Podişul Dobrogei (în sud-est).7 Principalele podişuri sunt: Podişul (Depresiunea) Transilvaniei în centrul ţării. pomi fructiferi. Râurile Jiu. pe coaste se cultivă viţa-de-vie iar în văi. Folosind irigaţiile. Câmpia Română este numită şi „grânarul ţării”. Este cuprins între Dunăre şi Marea Neagră. pe suprafaţa lui. viţa-de-vie. 8. Olt. este renumită podgoria de la Drăgăşani. înconjurat de lanţul Munţilor Carpaţi. Câmpia Română este unitatea majoră de relief cu cele mai numeroase oraşe mari: Bucureşti. Zonele din partea vestică a Câmpiei Române au soluri nisipoase. necesar pentru pavarea străzilor. Datorită solurilor fertile şi recoltelor bogate. Podişul Getic este situat între Valea Dâmboviţei şi Dunăre. iarna este geroasă. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol. cu înfăţişare de dealuri. Podişul Getic este străbătut de râurile: Jiu. Câmpia Română este situată în partea de sud a ţării. În cuprinsul Podişul Transilvaniei. Siret brăzdează. sărată sau amară. locuitorii îşi asigură recolte bogate în aceste zone în care sunt puţine ploi. Brăila. Este alcătuit din straturi de argilă. Ei au fost măcinaţi de ape. Podişul Moldovei (în est). formează o mare depresiune în centrul ţării – Depresiunea Colinară a Transilvaniei. numinduse de aceea şi Câmpia Dunării. gaze naturale şi cărbuni. 5.a. a. cu înălţimi între câţiva metri şi 200300 m. Faptul că aceste culmi sunt formate din roci tari şi vechi. văi largi şi adânci. Podişul Moldovei. Buzău. Craiova. Înfăţişare.a. Ploieşti. aproape ca o câmpie. situat între râurile Siret şi Prut. iar la nord cu Subcarpaţii Getici. în drumul lor spre Dunăre. este mai înalt în partea de nordvest şi mai jos spre sud. Ialomiţa. 2. Locuitorii cultivă cereale. De aici se scoate granitul. Bărăganul este partea de câmpie cea mai netedă şi mai întinsă din întreaga ţară. Olt. În Câmpia Română. În subsolul Câmpiei Române găsim petrol şi gaze naturale. iar către sud se continuă până la graniţa cu Bulgaria. cerealele. a. Cele mai înalte culmi se întâlnesc în Munţii Măcinului (467 m). de-a lungul căreia trece canalul Dunăre-Marea Neagră. netede şi întinse. Podişul Transilvaniei. 7. În partea sa estică se întinde litoralul Mării Negre. b. Apele au săpat. se deosebesc: Podişul Someşan.

în Câmpia Română şi este străbătut de răurile Dâmboviţa şi Colentina. Datorită rodniciei pământului. scoici. Cel mai important oraş din judeţ este declarat reşedinţă de judeţ. judeţul şi reşedinţa de judeţ. Sulina şi Sf. Lunca Dunării este cea mai întinsă dintre lunci. constituind una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării. animalelor. Dintre plante se remarcă stuful şi papura. 4. păianjeni de apă.8 3. în special a păsărilor. iarna este mai blândă în sud şi mai aspră în nord. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsarea în mare şi se desparte în trei braţe: Chilia. Staţiunea Băile Felix. Precipitaţiile sunt mai bogate decât în Câmpia Română. deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii. Crişul Alb. raţa şi gâsca sălbatică. Aşezare Oraşul Bucureşti este aşezat în partea de sud a ţării. În ape trăiesc peşti (60 specii). Ele se numesc grinduri. de lângă Oradea. o adevărată împărăţie a apelor. folosite în tratarea unor boli. Cel mai mare este Bucureşti. a plantelor. vulpea. pământul se clădeşte continuu datorită aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviu. Pentru împiedicarea revărsării apelor se construiesc diguri. fiind verzi şi în timpul verilor cu arşiţă. Crişul Repede. este un spaţiu mirific. Bucureşti – capitala României 1. Oraşele sunt aşezări omeneşti mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cu un număr mai mare de locuitori decât satele. este recunoscută pentru efectul benefic al apelor sale. plopi şi stejari. Organizarea administrativă Localitatea natală. Gheorghe. vulpi şi lupi. aflată între cele trei braţe. Lemnul acestor păduri se foloseşte în producerea celulozei sau pentru foc. formate din depunerea aluviunilor. lebăda şi pelicanul. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Aici se adăpostesc mistreţi. şerpi de apă. Delta Dunării este pământul cel mai nou al ţării. Alte animale: vidra. În Delta Dunării. mistreţul. Mureş. 2. de o parte şi de alta a acestora. broaşte. Câmpia este străbătută de râurile Someş. Municipiile sunt oraşele cele mai dezvoltate şi au număr mare de locuitori. Studiu de caz: Luncile şi Delta Dunării Luncile sunt fâşii de pământ netede şi joase. nurca. dintre care unul este reşedinţă de comună. Păşunile pentru vite sunt bogate. În luncă se află bălţi şi lacuri cu peşte. Fiecare judeţ se gospodăreşte singur. Pădurile din lunci se numesc zăvoaie şi sunt alcătuite din sălcii şi plopi. 1. Cele mai multe diguri se găsesc în Balta Ialomiţei şi în Insula Mare a Brăilei. apropiate ca aşezare. precum şi izvoare termale (cu apă caldă). Terenurile agricole sunt deosebit de roditoare. Judeţele sunt cele mai mari unităţi administrative. Crişul Negru.a. Ele sunt formate din mai multe comune şi oraşe. Din loc în loc. cocorul. Câmpia de Vest este situată în vestul României. În zona de câmpie. ea desfăşurându-se de la Drobeta-Turnu Severin până la Delta Dunării. În Delta Dunării se găsesc păsări: lopătarul. Timiş ş. care este împărţit în 6 sectoare. melci. iar pentru desecarea terenurilor s-au săpat canale de scurgere a apei. . 3. Aici se obţin recolte bogate de zarzavaturi şi de cereale. alcătuite din unul sau mai multe sate care se gospodăresc împreună. aici sunt culivate mari suprafeţe de cereale. Sunt conduse de primari. Comunele sunt unităţi administrativ-teritoriale. întinse de-a lungul râurilor. Această imensă luncă. În Câmpia de Vest. Ţara noastră este alcătuită din 41 judeţe şi municipiul Bucureşti – capitala României (cu rol de judeţ). Delta Dunării a fost declarată rezervaţie naturală. luncile sunt mai largi decât în zona de deal sau de munte.

viile şi livezile. Azi. Republica Moldova este teritoriul cuprins între Prut şi Nistru. păsări. după Unirea Principatelor. Republica Moldova este pământ românesc. De mai multe ori. Ţara noastră este situată aproape de mijlocul acestui continent. România este o ţară carpatică. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine Ungaria. Moldova exportă produse alimentare. floarea-soarelui. În secolul al XVII-lea. al Parlamentului şi al Guvernului. oraşul Bucureşti devine capitala României. Ţările vecine. Capitala ţării este oraşul Budapesta. cea mai înaltă instituţie ştiinţifică a ţării. textile. porumbul. În anul 1862. Îndeletnicirile primilor locuitori au fost păstoritul şi agricultura. Aici se aflau reşedinţa domnească. Capitala este oraşul Sofia. situată la vest (nord-vest) de România. Aşezarea României în Europa Continentul Europa este o mare întindere de uscat. Din anul 1812 până în 1991. numit şi Basarabia. Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munţii Balcani . monumente. Istoricul aşezării Pământul pe care se află astăzi marele oraş a fost locuit din timpuri străvechi. Religia este ortodoxă. care cuprinde multe ţări printre care se află şi ţara noastră. ateliere. când României. grădini. Populaţia numără 4 400 000 loc. România face parte din continentul Europa. Oraşul Budapesta este o aşezare veche şi deosebit de frumoasă. Religia majorităţii locuitorilor este catolică. a incendiilor. germani şi rromi. Fluviul Dunărea traversează Ungaria.. Limba vorbită este bulgara.9 2. adevărate opere de artă. Împreună cu Bucovina de Nord. Oraşul Bucureşti este cel mai mare centru industrial al ţării şi cel mai însemnat nod de transport: feroviar. 3. dintre care 64% sunt români. teatre. produse chimice. După aşezare. Drapelul naţional este tricolorul care are ca stemă capul de bour. cu regiunea din nordul braţului Chilia (aflate acum în Ucraina) şi cu Moldova din România au format din de-a lungul istoriei Principatul Moldovei. Alături de maghari (unguri). posturi de radio şi televiziune. Principalele culturi sunt grâul. Limba vorbită este maghiara. soia. floarea-soarelui. Aproape jumătate din teritoriul ţării este câmpie. Moldova a aparţinut când Rusiei. oraşul ajunge capitala Ţării Româneşti. municipiul Bucureşti este un oraş modern.S. Se cresc oi. muzee. Se întinde pe ambele maluri ale Dunării. Moldova este o ţară agrară. Din 1991. Se află în partea de est (nord-est) a României. Capitala are mai multe lacuri. Religia este ortodoxă. 2. cartof. a războiului şi a molimelor. Tot în Bucureşti se găsesc cele mai multe instituţii de învăţământ. Capitala ţării este Chişinău. legumele. legume şi viţă-de-vie. porci. sfecla de zahăr. industria chimică şi a materialelor de construcţie. Mai târziu s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul şi aşezarea s-a mărit continuu. a devenit Republica Moldova. Limba vorbită este româna (moldovenească). parcuri şi păduri în împrejurimi. Republica Moldova. în funcţie de evenimentele istorice internaţionale. În Bucureşti există două aeroporturi: Otopeni (Henri Coandă) şi Băneasa. în Bucureşti se află cele mai importante instituţii ale statului: sediul Preşedinţiei României. când U. hanuri.R. în Ungaria mai trăiesc români. Este o ţară central-europeană. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 1. oraşul a suferit distrugeri din cauza revărsărilor de apă.S. Municipiul Bucureşti – capitala patriei Fiind capitala ţării. Bulgaria se află în partea de sud a României. legătura fiind asigurată de nouă poduri.. fiind cultivată cu cereale. dunăreană şi pontică (are deschidere la Marea Neagră). Este dezvoltată industria alimentară care prelucrează produsele agricole. vite. prăvălii. universităţi. dar de fiecare dată s-a refăcut şi şi-a continuat viaţa. sfeclă de zahăr. Academia Română. rutier şi aerian. încălţăminte.

Populaţia ţării este de circa 9 milioane de loc. la data de 1 ianuarie 2007. 1. Capitala este oraşul Kiev. Hidrocentralele Porţile de Fier I şi II sunt construite pe Dunăre. Populaţia numără aproape 800 mil. Limba vorbită este sârba. o regiune muntoasă în centru şi sud. români şi evrei. Oceanul Arctic (Îngheţat) şi continentul Asia. Ucraina se află în partea de nord şi de est (pe o porţiune). Africa. Limba vorbită este ucraineană. În anul 1993 Comunitatea Economică Europeană a devenit Uniunea Europeană. fier. .În continentul Europa este cuprinsă o mare parte din Rusia şi o mică parte din Turcia. Formele de relief se împart în două categorii: de câmpie. Oceanul Atlantic. Serbia se află în partea de sud-vest a ţării noastre.E. la care se adaugă ruşi. .4 milioane kmp. observăm că bătrânul continent este mărginit de Marea Mediterană. În prezent. Câmpia este principala regiune agricolă a ţării. Europa – un continent al planetei Pe globul pământesc se găsesc continentele: Europa. Câmpia şi podişul ocupă cea mai mare parte a Ucrainei.. În Ucraina lanţul carpatic poartă numele de Carpaţii Păduroşi. Imnul Uniunii Europene este Odă bucuriei din Simfonia a IX-a a compozitorului Ludvig van Bethoven. vom constata că Europa este aşezată în centrul jumătăţii nordice. Cuprinde 45 ţări (state).Europa este un continent cu o mare putere economică. gaze naturale) au contribuit la dezvoltarea industriei. european. loc. Munţii cuprind bogăţii de cărbune. Planeta Terra . să colaboreze pentru un viitor comun. fier. aceasta cuprinde 27 de state şi constituie cea mai importantă organizaţie europeană. Terra – planeta oamenilor 1. să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor. Bogăţiile subsolului (cărbune. aflându-se în centrul schimburilor comerciale cu toate continentele lumii. Capitala este oraşul Belgrad. Agricultura Bulgariei este foarte dezvoltată. Ucraina este una dintre cele mai mari producătoare de grâu din lume. 1.10 care împart ţara în două. Bulgaria este cunoscută în toată lumea pentru cultura trandafirilor. Populaţia este de peste 52 mil. Antarctida. Dacă împărţim globul pământesc în două jumătăţi pe orizontală. zinc. petrol. America de Sud. care sunt prelucrate în industrie. Europa – caracteristici geografice Europa are o suprafaţă de 10. în ceea ce priveşte numărul de locuitori. folosit în industria cosmetică. Europa împreună cu continentul Asia formează o mare întindere de uscat numită şi Eurasia. prin colaborare dintre România şi Serbia. Populaţia este de aproape 10 milioane loc. România şi Bulgaria au aderat la U. În Europa se vorbesc 128 de limbi şi dialecte (graiuri locale). . Asia.Europa este un continent cu o întindere mică în comparaţie cu celelalte continente. Ţările europene vor să trăiască în pace. Privind harta Europei. Australia. . dar este bine populat. cupru. America de Nord. Ţara asigură cea mai mare parte din producţia mondială de ulei de trandafiri. Religia este ortodoxă. majoritatea fiind ucraineni.Europa ocupă locul al doilea. Litoralul Peninsulei Crimeea este o zonă turistică foarte apreciată. după Asia. la nord. loc. Bulgarii sunt un popor slav. Uniunea Europeană În anul 1957. Europa este unul dintre cele şapte continente ale planetei. Religia este ortodoxă. un grup de şase ţări europene dezvoltate au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană.

A. Marte. descoperind Lumea Nouă. În centrul Sistemului Solar se află Soarele. Stelele sunt corpuri cereşti care au propria lumină şi căldură. genovezul a cărui expediţie a fost finanţată de regii Spaniei. deşi sunt de rase diferite. La începutul mileniului III. sprijiniţi de regii Spaniei şi ai Portugaliei. Soarele face parte din miliardele de stele care alcătuiesc galaxia noastră. sărăcia. Soarele este însoţit de alte corpuri cereşti mai mici (planete) care se învârtesc în jurul său şi cărora le transmite lumină şi căldură. Uranus. Datorită bunei poziţii geografice. poluarea. Din Europa s-au avântat pe întinsul oceanelor. Pământul are un singur . aflat în serviciul regelui Spaniei. Oamenii iau măsuri de protejare a mediului înconjurător. se acordă asistenţă medicală şi ajutoare alimentare pentru populaţia săracă de către organizaţii internaţionale. în funcţie de evenimentele istorice. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură). în anul 1487. lipsa educaţiei. dorind să ajungă în India a ajuns în America. kmp). Spania şi Portugalia au devenit puteri maritime recunoscute.11 Suprafaţa totală a uscatului este de 148 328 100 kmp (rotunjit 149 mil. Amundsen a atins Polul Sud. navigatorii curajoşi. Jupiter. Studiu de caz 2. Stăpâniţi de dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte planeta. nouă planete şi sateliţii acestora alcătuiesc Sistemul Solar. El are o forţă de atracţie foarte puternică care face să se rotească în jurul său celelalte planete ale Sistemului Solar: Mercur. Pe Terra locuiesc oameni care. Nansen a condus prima expediţie a navei Fram în Arctica. de ajutare a populaţiei din zonele cu astfel de probleme. În jurul planetelor se rotesc sateliţii acestora. se fac împăduriri. Saturn. Suprafaţa apelor este de trei ori mai mare decât cea a uscatului. numită Calea Lactee. Cercetătorul român Emil Racoviţă. dovedindu-se astfel că Pământul este rotund. Populaţia planetei este de peste 6. prin modificarea graniţelor. Monumente mai importante în descoperirea planetei Harta lumii s-a completat mult timp prin noi descoperiri geografice şi s-a modificat prin apariţia sau dispariţia unor state. Terra (Pământ). începând din secolul al XV-lea. Astfel. sunt ocrotite plantele şi animalele pe cale de dispariţie.5 mild. Suprafaţa apei este de 361 741 000 kmp (rotunjit 362 mil. Soarele este o stea de mărime mijlocie. slaba asistenţă medicală. Sistemul Solar este o părticică din Calea Lactee (Calea Laptelui). Soarele este de 1 300 000 de ori mai mare decât Pământul. cum ar fi F. Portughezul Maggelan. Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este Mercur şi cea mai mare este Jupiter. Cristofor Columb. O importanţă deosebită în descoperirea zonelor cu gheţari veşnici au avut-o exploratorii Nansen şi Amundsen. au organizat marile expediţii care au dus la descoperirea Lumii Noi. Soarele. America şi Australia. au dreptul să se bucure de tot ce le oferă planeta noastră. Terra – o planetă a Sistemului Solar Privind cerul în nopţile senine observăm o mulţime de stele.O. Venus. Miliarde de galaxii alcătuiesc Universul. îmbarcat pe vasul Belgica şi-a adus o mare contribuţie la descoperirea vieţii plantelor şi animalelor din Antarctica. mari navigatori temerari care au deschis epoca descoperirilor geografice şi a migrării europenilor pentru popularea noilor continente. a făcut timp de trei ani înconjurul lumii. portughezul Bartolemeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe (din sudul Africii). Miliarde de stele formează o galaxie. planeta noastră se confruntă cu multe probleme: lipsa apei în unele regiuni ale Asiei şi Africii. Planeta Terra cuprinde mari suprafeţe de uscat care sunt continentele şi mari suprafeţe de apă care sunt mările şi oceanele. încălzirea globală etc. Neptun şi Pluto. loc. s-au construit canale de irigaţii. kmp).

schimbându-i-se denumirea în obiectul ştiinţele naturii. să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică. procese). Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe. NOTĂ: se fac recapitulări finale (vezi manualul). I NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1. nu s-au descoperit forme de viaţă pe nici o altă planetă a Sistemului Solar în afară de Terra. istoriei etc. să le aplice în practică. Metodica predării geografiei este de . precum şi la dezvoltarea afectivă. Educatorul trebuie să aibă o bună pregătire cultural-ştiinţifică şi să contribuie la însuşirea de către elevi a unor informaţii de bază din domeniul: ştiinţele naturii. Noul obiect ştiinţele naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie. voluţională a fiecăru elev. geologiei. de a şti că natura este un organism viu ale cărei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare. ocrotirea şi protecţia naturii.12 satelit: Luna. la dezvoltarea spiritului de observaţie. fenomenele naturale. axate pe conţinutul ştiinţific deja descoperit.1. interdependenţa dintre componentele naturii. scop principal al predării învăţării disciplinelor naturii şi Geografia României în ciclul primar În actuala legislaţie şcolară. Deci. noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că. gospodărirea. Pregătirea ştiinţifică a educatorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să fie corelate cu pregătirea psihopedagogică a elevilor din ciclul primar. Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării reliefului patriei. Aşadar. Motivaţia elaborării metodicii predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar Metoda cuprinde totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în procesul de învăţământ. de a le forma priceperi şi deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice. care suferă în evoluţia sa în timp schimbări determinate de cauze naturale şi sociale. rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe ştiinţifice şi ecologice despre natură (componente.2. Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale. să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora. PARTEA A DOUA METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ROMÂNIEI CAP. la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active. Până în prezent. se predau şi cunoştinţele legate de cunoaşterea mediului înconjurător. ajungând ca elevii nu numai să le cunoască. în cadrul obiectului geografie la această formă de învăţământ. fenomene. hidrologice. care presupune acţiuni pentru conservarea. sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea şi formarea unei conduite ecologice. 1. sau de protejare şi ameliorare a mediului geografic în care trăiesc. dar să şi opereze cu ele. Rolul şcolii în educaţia ştiinţifică şi ecologică.. cauzele care le produc. Dar pentru realizarea acestor obiective. Metodica predării geografiei cuprinde un sistem complex de metode şi procedee folosite de educator. pentru transmiterea cunoştinţelor şi pentru formarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor practice. geografiei. este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei "anumite tehnologii didactice" cu care se ocupă metodica predării geografiei. legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. începând cu clasa a III-a.

integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie. Stabilirea scopului instructiv-educativ al învăţământului geografic preuniversitar în raport de noile cerinţe ale societăţii româneşti pe plan naţional şi internaţional putându-se realiza prin: . a structurilor. 1. întocmirea programelor. principiile sale. planuri reduse la scară etc. confecţionare. modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare. accesibilizarea şi transferul dintr-un sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare. a particularităţilor psihice ale elevilor). Trebuie să facem distincţie între metodologia ştiinţei geografice şi între metodica specifică predării geografiei patriei în ciclul primar.aplicarea principiilor. prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv-educativ al disciplinelor respective: 1.13 fapt o ramură principală a didacticii aplicate care prezintă metodologia de predare a acestui obiect de învăţământ. ca de exemplu: formarea de reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul. aceasta din urmă însuşându-şi anumite norme ale gândirii: analiza. metodica are ca sarcină aflarea corelaţiilor dintre procesele logice ale studiului şi exerciţiile şi aplicaţiile practice privite ca instrumente de lucru (hărţi. potrivit noului curriculum şcolar în geografie. Pedagogia generală (partea referitoare la didactică) pune la dispoziţia metodicii predării celor două obiecte de învăţământ. glob.dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice. "Curriculum". indicaţii metodologice privind transmiterea cunoştinţelor către elevi. ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură. sinteza. . metodelor. formele de organizare ale procesului de învăţământ. cu harta. abstractizarea. generalizarea. busolă. manuale.selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere. succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilitate între componentele mediului geografic. a sistemelor spaţiale. prin care se încearcă o "raţionalizare a procesului de predare-învăţare insituţionalizată prin optimizarea componentelor sale: programe. Metodica predării geografiei nu se poate însă constitui ca ştiinţă numai pe baza acestor legături. O strânsă legătură are metodica predării geografiei cu psihologia pedagogică care-i oferă informaţii asupra legilor psihologice în conformitate cu asigurarea însuşirii cunoştinţelor de către elevi pe diferite trepte de vârstă. Sarcinile metodicii predării geografiei şi obiectivele educării şi instruirii prin geografie Reforma în învăţământul preuniversitar presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei. a manualelor etc. procurare etc. Metodica predării geografiei se foloseşte acum de aceste date numai după ce le-a adaptat cerinţelor locale legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ. reprezintă un concept nou şi central al teoriei şi practicii educaţiei. . În acest sens. şi procedeelor pedagogice generale şi specifice geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe (generale şi specifice) în vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie. . Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută clar metodica predării. O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei. cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice. să explice unele probleme ce-şi află corelaţii în procesul de predare a geografiei. instrumente de evaluare etc.. a cunoaşterii mediului înconjurător constituite global ca ştiinţe geografice. obiective.). .3. În raportul dintre metodică şi logică. metodele şi procedeele de predare.

Deosebit de important este ca în procesul dobândirii cunoştinţelor să se urmărească formarea gândirii geografice la elevi. trebuie astfel organizate încât elevii să primească treptat cunoştinţe clare despre geografia fizică şi economică a ţării noastre. Obiectivul fundamental al oricărei metodici şi prin urmare şi al metodicii predării geografiei poate fi formulat astfel: "să pornească de la problemele vieţii şi activităţii productive şi să se înscrie tot mai mult pe direcţia de dezvoltare actuală şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice ce vin în sprijinul diferitelor probleme practice şi educative privind pregătirea elevilor bine instruiţi". De aceea este necesar să se creeze condiţii ca elevii să observe cât mai mult în mod direct şi să cunoască atât natura cât şi viaţa oamenilor mai întâi în orizontul local şi apoi pe cuprinsul patriei. cunoaştere.respectul pentru diversitate. . precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase.aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor. toleranţă. Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp. prin utilizarea corectă a limbii române. de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării). metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor. . Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare. atlasul geografic.respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României. .studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră. precum şi a experienţei înaintate din alte ţări. de orientare şi localizare a componentelor geografice.ocrotirea mediului înconjurător. Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diversele fenomene care se petrec în natură şi societate. 2.studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei. să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor. document de referinţă. civilizaţie. Acţiunea educativă a materialului geografic creşte dacă elevii percep nemijlocit ceea ce li se comunică. cuprinse şi în noile programe şcolare. Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate. Acest lucru se poate realiza dacă permanent în timpul predării se prezintă material didactic care localizează ceea ce se învaţă în spaţiu şi timp. începând cu elevii ciclului primar. izvorăsc din conţinutul "Cartei Internaţionale a educaţiei prin geografie" adoptată la Congresul Internaţional de Geografie de la Washington. Aceasta presupune căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia. a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care să le posede elevii.atitudinea pozitivă faţă de educaţie. cultură. 1992. . b) să stabilească şi să fundamenteze principiile. În spiritul noii reforme sau curriculumului şcolar au apărut manualele alternative şi în domeniul geografiei pentru ciclul primar. Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la: . lecturi geografice. Cele trei grupe mari de obiective. metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale: . Obiectivele particulare pe care trebuie să la urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei sunt: a) să fixeze scopul instructiv-educativ al învăţării geografiei în şcoală. În concordanţă cu manualul au fost realizate şi alte materiale-suport de sprijin în desfăşurarea procesului didactic cum sunt: caietul elevului. societate. În acest scop. să . 3. în funcţie de logica ştiinţei pedagogice. când se formează primele noţiuni geografice şi până la terminarea liceului.14 . ghidul învăţătorului.cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei. . Predarea întregului sistem de ştiinţe geografice în şcoală.

cercetarea orizonului local etc. poate fi urmărit: rolul comparaţiei în înţelegerea şi însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice.). b) Ancheta. Este cea mai răspândită metodă de cercetare. care trebuie respectat cu consecvenţă. Această metodă ajută la depistarea experienţei pozitive obţinută de cadrele didactice. sau toate. c) organizarea ştiinţifică a cercetării impune căutarea şi stabilirea unor metode care să permită desprinderea unor concluzii capabile să răspundă cerinţelor formulate mai sus.15 arate deosebirile dintre un loc şi un altul (realizându-se deci descrierea cauzală şi comparativă) privind relieful. cum a fost însuşit capitolul Orientarea prin deplasarea pe teren? Câţi dintre elevi n-au înţeles şi de ce? Care ar fi cauzele neînţelegerii? Ce lecturi trebuie citite pentru a-i convinge pe elevi care sunt mijloacele de orientare şi cum trebuie să ne orientăm în natură? Se poate organiza o cercetare axată pe geografia judeţului în care se observă modul de îmbinare. Metoda anchetei se bazează pe metoda observaţiei. realizată nu de cercetător. în cabinetul de geografie. de corelare dintre noţiunile de geografie fizică şi geografie economică. Astfel. pe terenul geografic sau în natură (observarea şi analiza fenomenelor. Pentru aceasta se impune organizarea de activităţi cu conţinut practic în clasă. are ca sarcină principală studierea problemelor instructiv-educative ale predării geografiei în şcoală. dar separat. formare de priceperi şi deprinderi practice etc. cât şi ca auxiliar al altor metode. practicanţi din cadrul colegiilor pedagogice). asimilare de cunoştinţe. În acest scop foloseşte aceleaşi metode de cercetare pe care le utilizează şi alte ştiinţe. Toate problemele puse sub observare trebuie analizate şi prelucrate pe linia scopului care trebuie să realizeze şi să răspundă la întrebările planului. Planul se face pe o ramură de studiu integral sau selectiv. Metodele de cercetare folosite de metodica predării geografiei a) reorganizarea conţinutului geografiei la clasele I-IV (prin plan de învăţământ. părinţi. Observarea selectivă poate duce însă la concluzii practice eficiente numai în cazul în care problema cercetată este raportată la întreg. particularităţile demografice şi economice. Se urmăreşte în procesul de învăţământ un singur aspect. Studiul geografiei trebuie să fie legat de practică. a) Observaţia. b) aplicarea în practica şcolară a noilor metode şi procedee de a transmite mai uşor cunoştinţele elevilor cu privire la geografia fizică şi economică a ţării noastre. la ansamblul lecţiei sau a activităţii care este studiată. fiind folosită atât ca metodă independentă.. convorbirea. Cele mai frecvente metode folosite în studiul geografiei sunt: observaţia. Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată nemijlocit de hartă. elevi. de pildă. trebuie să se înscrie între obiectivele care permanentizează rolul educatorului atât în predarea cunoştinţelor şi la verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei. vegetaţia. În acest scop este necesar să se acţioneze pentru formarea la elevi a unor priceperi şi deprinderi utile în viaţă. adaptând însă aceste metode specificului geografiei ca obiect de învăţământ. ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta. în experimentele întreprinse se foloseşte cu succes observaţia. studiul documentelor şi experimentul pedagogic. efectuarea unor măsurători simple. Integral se face când se porneşte de la un studiu complet cu privire la predarea geografiei în ciclul primar. desenarea. Metodica predării geografiei ca disciplină ce-şi află locul la contactul pedagogiei cu geografia. De pildă. iar selectiv se face asupra unui capitol. 1. ancheta. clima. programe restructurate şi manuale noi). respectiv interpretarea hărţilor. ci de alţi factori (cadre didactice. o observaţie indirectă. Observarea selectivă descompune procesul predării pe părţi componente: predare. . Orice cercetător care utilizează această metodă trebuie să se desfăşoare după un plan în prealabil stabilit.4. citirea. De ex. solul. fiind de altfel.

d) Metoda experimentală este cea mai importantă metodă de cercetare fiind considerată ca bază a ştiinţei moderne. Alteori.16 Importanţa acestei metode constă în aceea că permite să se adune fapte. Experimentul introduce noul în practica şcolară. În planul de cercetare se vor include şi probleme de control care vor fi date pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unor anumite procedee. relief. dar este un interviu. de asemenea. ape etc. educatorul trebuie să formuleze corect obiectivele pentru fiecare temă şi subiect din programă: alegerea strategiei de predare a metodelor şi formelor de organizare în clasă şi în afara clasei. pentru aplicarea căreia se cer organizate acţiuni şi pregătirea materialelor care să ajute la desfăşurarea experimentului. Experimentul se organizează după o anumită ipoteză de lucru. Pentru verificarea ipotezei generale se stabilesc obiectivele cercetării care trebuie să fie înscrise în plan. modifică fenomenele. subsol. obiective specifice. II CONŢINUTUL PROGRAMEI ANALITICE A GEOGRAFIEI ROMÂNIEI PENTRU CICLUL PRIMAR (ANTERIOR NOII PROGRAME. de asemenea. afective şi psihomotorii. . din 2001) Se ştie că pedagogia recomandă obiectivele unui obiect de învăţământ în: obiective generale. în raport cu importanţa lor. Înseamnă toată documentarea în legătură cu o anumită problemă propusă spre cercetare. . a) Obiectivele generale pot fi: cognitive. cum reuşim la clasa a IV-a să formăm la elevi reprezentări şi noţiuni geografice din cadrul geografiei fizice?). de interes imediat al învăţământului geografic şi să ajungă în acelaşi timp la soluţionarea unor probleme teoretice. schimbă condiţiile de desfăşurare a procesului de predare. se pot stabili obiectivele care urmează să fie cercetate. să se rezolve în lumina unor probleme concrete ale învăţământului (de ex. sau date care pot confirma concluziile la care ajunge o cercetare efectuată prin utilizarea altor metode de cercetare. animale) şi cea nevie (sol.). O cercetare experimentală în domeniul metodicii geografiei poate să propună rezolvarea unor sarcini practice. util mai ales în faza iniţială a cercetării când pe baza datelor obţinute. elaborată în prealabil. Educatorul trebuie să aibă în vedere realizarea acestor obiective care urmăresc: . folosirea mijloacelor de învăţământ pentru fiecare lecţie. Scopurile şi finalităţile învăţământului primar indică domeniile şi tipurile de schimbări educative care sunt concordante cu precizările noii programe şcolare şi urmăresc dezvoltarea intelectuală şi educativă a elevilor. observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp îndelungat. metodica interpretării materialului adunat prin care se stabilesc modul în care vor fi analizate din punct de vedere cantitativ rezultatele obţinute prin cercetare în aşa fel încât să se stabilească în ce măsură rezultatele confirmă sau infirmă ipoteza stabilită iniţial. Planul cuprinde.formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile. Se pot cerceta: catalogul clasei. la care se pot stabili ipoteze de lucru. . Pare a fi o anchetă.. După această analiză sumară a problemei trebuie să se precizeze scopul şi ipoteza cercetării care vor fi formulate în raport cu poziţia metodologică. formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise.perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor cu lumea vie (plante. registre de inspecţie şcolară etc. jurnalul de însemnări ale educatorului. La fiecare lecţie. interrelaţiile şi transformările din natură. desfăşurarea cercetării poate avea o cale inversă: plecând de la elucidarea unor probleme teoretice. date care pot duce la organizarea unor cercetări. În plan se precizează. Precizarea scopului şi a ipotezei de lucru fixează cadrul general şi perspectiva cercetării. c) Cercetarea documentelor şcolare. Planul de cercetare se prelucrează în cadrul comisiei metodice a învăţătorilor la care va fi prezent şi profesorul de geografie şi se vor aduce îmbunătăţiri acestuia. CAP. obiective operaţionale. metodele şi procedeele de cercetare. Această metodă poate fi îmbinată cu metoda convorbirii.înţelegerea.

Astfel.să asigure elevilor materialul didactic necesar investiţiilor. . Obiective cadru: 1. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. precum şi libertatea acestora de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii obiectivelor propuse.să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă. ci drept o cale de cunoaştere activă. 2. CURRICULUM LA CLASA A IV-A A. prin observaţii şi acţiuni sau alte manifestări observabile şi măsurabile. a învăţătorului sau a profesorului. Dominantele curriculumului şcolar actual faţă de cel anterior sunt: . . . În noua programă a MEN (MEC) apărută relativ recent. . .să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi. convingerilor.să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare..să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice.17 . . deprinderile şi experienţele colegilor. pentru anul şcolar 1998-1999. cu accent pe formarea unei atitudini ecologice. . . deprinderilor. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. familiar acestora. .. b) Obiectivele specifice se adresează diferitelor discipline de învăţământ şi sunt caracteristice scopurilor fundamentale de realizare a conţinutului ştiinţific al obiectivului respectiv. Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte. a lumii înconjurătoare. atitudinilor la elevi etc. utilizarea informaţiei etc. a rezultatelor aşteptate în urma unei instruiri asupra elevilor. c) Obiectivele operaţionale urmăresc realizarea cunoştinţelor. se precizează în introducere: "Curriculum-ul de Ştiinţe pentru clasa a III-a şi a IV-a" a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolaritate: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat. Cu alte cuvinte.menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor deprinderi cum ar fi: observarea.elaborarea unor obiective centrale pe formarea de capacităţi. . Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate. măsurarea.dirijarea proceselor de observaţie spre ceea ce este esenţial. cei care predau ştiinţele ar urma: . Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească. gândirea independentă a autorului de manuale. 3. Operaţionalizarea obiectivelor se realizează prin desfăşurarea fiecărei lecţii.predominanţa conţinuturilor de tip formativ.să manifeste respect pentru ideile. derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealul educaţional. valorificând terminologia ştiinţifică învăţată.abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare. prin acţiune directă.utilizarea unor obiecte de uz curent. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE . prin concepţie sau mod de redactare. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii.să încurajeze elevii în a se autoevalua. în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului înconjurător şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător. desemnează tipuri de performanţă. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele. aceasta înseamnă specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi să facă prin muncă independentă elevilor la încheierea procesului de predare-învăţare.utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţa personală. de fenomene şi de reguli care trebuie memorate. 4. .

demonstrarea modului de mânuire a instrumentelor (pahare. deformare.selectarea materialelor şi a ustensilelor selectând materialele şi ustensilele adecvate. . excursii ca caracter didactic în scopul sesizării diferitelor tipuri de material. să identifice anumite transformări suferite de corpuri. transparenţă).completarea rezultatelor obţinute. maşinuţe. greutate. rigle etc. împingere). ardere. .formularea de întrebări care să genereze ipoteze verificabile experimental.) stării de mişcare şi de repaus a unor corpuri.4. 1.măsurarea distanţei parcurse într-un timp dat de corpuri diferite. .18 1. 1. să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate în mişcare şi să le verifice prin repetare.observarea rolului oxigenului în menţinerea arderii.). să clarifice amestecuri şi materiale. după unul sau două criterii. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre copruri. . să formuleze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi cunoştinţele anterioare.vizite. .1. 2. respingere.5.investigaţii pe teme diferite folosind fişe de instrucţiuni sau desene: separarea unor amestecuri.observarea unor desene şi experimente ilustrând interacţiuni în scopul diferenţierii tipurilor de forţe întâlnite (atracţie. necesare investigaţiei.2.1. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri. dintr-un set dat. gust.2. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă 2.observarea unor desene care să evidenţieze rolul O2 în întreţinerea arderii. ruginire etc. bile. evaporare. să observe şi să descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din mediul apropiat. .). . Exemple de activităţi de învăţare Pe pacursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: . transparenţă.completarea unor tabele sau a unor diagrame cu ajutorul cărora să se clasifice amestecuri.observarea în cadrul unor experimente a unor transformări suferite de corpuri (rupere.4.alcătuirea unor tabele în care să înregistreze de fiecare dată observaţiile şi măsurătorile efectuate. . însuşirilor fizice ale aerului (formă. miros. . transformări fizice suferite de .3. materiale etc. . pâlnii. volum). . transformărilor fizice suferite de corpuri (deformare. după criterii simple. 2. rupere. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. tracţiune. . să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi însuşirile corpurilor. 2. Exemple de activităţi de învăţare . 2. volum.operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor fizice ale apei (formă. să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni. etc. să folosească adecvat pentru a descoperi însuşirile corpurilor. 2.observarea unor materiale în scopul stabilirii caracteristicilor acestora.3. să realizeze experimente pe teme date . 1. interacţiunilor dintre corpuri.

rolul solului. volum. 2. interacţiuni între corpuri (acţiunea greutăţii asupra corpurilor). volum: forme de existenţă în natură. în fiecare grup se stabilesc pentru a investiga o situaţie de natură următoarele roluri: cel care conduce discuţia ştiinţifică din mediul înconjurător. materiale de construcţie. atlase. Fenomene fizice şi chimice. cel care înregistrează activitatea desfăşurată de grup. gust. folosirea ma-terialelor naturale.lucrul pe grupe.jocuri de rol. interacţiuni. separarea amestecurilor: decantare. formă. apei şi aerului. dicţionare etc. circuitul apei în natură. ziare..organizarea datelor de tabele şi formularea de concluzii simple pe baza acestora. refolosire. rol: suport şi sursă de hrană. hârtie. 3. formă. lichid. mişcarea corpurilor. gaze naturale.3. însuşiri. să participe activ în cadrul unui grup . sticlă. investigare folosind termenii ştiinţifici reviste.. apei şi aerului. să prezinte rezultatele unui demers de . însuşirile aerului.prezentarea clară şi concisă folosind clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate limbajul ştiinţific însuşit a unor emisiuni prin mass-media.surse şi modalităţi de prevenire.Poluarea solului. 3. mase plastice. fermentare. norme de protecţie. putrezire. Fenomene fizice-deformare. utilizări.. magnetizare. minereuri.plantarea şi îngrijirea plantelor din spaţiul verde al şcolii. gaz. filtrare. lichid. . învăţaţi. antrenând întregul grup. Aerul. 3. Materiale naturale şi prelucrate-sare.2. să redea în limbaj propriu în cadrul . petrol. povestiri. evaporare etc. ruginire etc. solubilitate.19 acelaşi corp. acrire. Apa. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. transparenţă. cel care va raporta întregii clase concluziile grupului. miros. . Fenomene chimice-ardere. cărbune. însuşirile apei. solidificare. transparenţă. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII 1. gaz. Solul. circuitul apei în natură.folosirea unor surse bibliografice.vizite la grădina zoologică. 4. poluarea solului. Sol-însuşiri: permeabilitate. . radio-tv. dizolvare. Poluarea. .2. Amestecuri. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 4. fertilitate. componenţă: oxigen şi dioxid de carbon. transformările fizice ale apei. rezervaţii naturale etc. valorificând terminologia ştiinţifică a învăţării Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 3.1. B. să-şi exprime atenţia faţă de mediu. căi de prevenire a efectelor negative ale fenomenelor chimice.1. dramatizări vizând ginaţia şi curiozitatea ştiinţifică.însuşiri: solid. Materiale naturale şi prelucrate. parc. miros. mişcarea corpurilor. culoare.însuşiri: gaz. 4. viteza de mişcare. Amestecuri-însuşiri: solid. să-şi manifeste şi să-şi dezvolte ima. . gust. pe teme de ştiinţe. . apartament. Aerul. cel care va cronometra timpul. Apa.îngrijirea unor animale.

deformare. Prezentarea rezultatelor unei investigaţiiexperimentat în mod simplu şi clar. frecare. acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei. Tipuri de forţe: împingere. ele pot fi grupate într-un anumit semestru. Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu. Mutaţia esenţială propusă de prezentul curriculum şcolar este trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului. Formularea de enunţuri ştiinţifice valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. Viteza de mişcare. trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct. fiecare şcoală are libertatea de a repartiza orele alocate prin planul-cadru de învăţământ. în alternanţă cu lecţiile de istorie sau. studiul geografiei trebuie să depăşească. mişcare. faptul geografic imediat. Realizarea de experienţe folosind investigare a realităţii şi de experimentare instrumente familiare. considerate a fi cele mai adecvate atingeri ale obiectivelor propuse. Interacţiuni. Curriculum şcolar de faţă este astfel conceput încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. precum şi importanţa prezentării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. respectând condiţia parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii ale curriculum-ului. apoi. Mişcarea corpurilor. cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvată a temelor. să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare. 2. prin folosirea unor instrumente. S6. la un nivel elementar.S3. pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale. tracţiune.1. viteza de mişcare. Se urmăreşte. cele aproximativ 17 ore alocate disciplinei pot fi desfăşurate de-a lungul întregului an. Totodată. atracţie. Dezvoltarea capacităţii de comunicare S5. greutate. Mişcarea corpurilor-repaus. respingere. natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a elevului cu faptul geografic. Efectuarea de experimente dirijate. ori de câte ori este nevoie. Cu alte cuvinte. relativ simple şi accesibile vârstei şcolare mici. Introducere Curriculum de clasa a IV-a îşi propune să-i familiarizeze pe elevi cu noţiuni elementare de geografie. dimpotrivă. Descrirea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate. III GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR 3. Dezvoltarea capacităţilor de exploatare. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local. Astfel. spaţiul îngust al sălii de clasă. Interacţiuni-efectele acestora asupra corpurilor: modificarea stării de mişcare şi deformarea acestora. celălalt semestru fiind integral dedicat studierii istoriei. i se propune elevului descoperirea progresivă a aspectelor definitorii ale spaţiului geografic românesc. 3. S2. după cum consideră necesar. S4. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru: 1.20 3. Standarde S1. Altfel spus. Dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt următoarele: . C. de a investiga şi de a înţelege. Cap.

Obiectivele cadru sunt: 1. prezentul curriculum oferă aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea. CURRICULUM-UL ANTERIOR . 3.activităţi de învăţare realizate exclusiv în .număr de ore fix pentru fiecare temă. un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau imediat. . . în mod direct sau mediat. În acest context. Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană.21 3. 3. Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere. descrierea şi relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse geografice. de la localitate la planetă. 2. învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: . 4. cu accent pe viaţa de toate zilele. (cu accent mai ales pe formarea deprinderilor de investigare.3. 3.înţelegerea relevanţei geografiei pentru a cunoştinţelor de geografie. cât şi la nivelul ţării. reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană. asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente. al continentului natal şi al lumii contemporane.centrarea pe conţinuturi teoretice şi pe . de orientare etc.libertatea cadrului didactic de a alege numărul de ore. la comunitate şi la societatea zilelor noastre. . excesiv ştiinţific . la cele ale ţării.2. atât în orizontul local şi apropiat. fenomene şi procese specifice orizontului local. . de către elev. ale continentului şi ale planetei ca întreg.însuşirea de tip academic.activităţi de învăţare generate dinspre . ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”.centrarea pe formarea capacităţilor de informaţia factuală. mijlocul naturii. din 2005) Notă de Prezentare Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală. .utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic. Acest spaţiu. urmărite. CURRICULUM-UL ACTUAL . . CURRICULUM-UL CLASEI A IV-A (NOUA PROGRAMĂ. în funcţie de posibilităţile locale şi de interesele elevilor. până la nivelul planetei). Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei.).raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple. capitol. Din această perspectivă. prin contactul direct cu faptul studiat şi prin metoda "a învăţa prin experimentare".activităţi de învăţare realizate inclusiv în spaţiul clasei.observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare. prin contactul direct cu detalii care supraîncărcau în mod fenomenul geografic. insuficient adaptată înţelegere a faptelor şi a fenomenelor cavârstei şi posibilităţilor de înţelegere ale racteristice mediului geografic înconjurător copiilor. bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan. . neproductiv materia.activităţi de învăţare generate de obiectivele conţinuturi.raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare. a mediului geografic. Observarea. .4.

până la dimensiunile planetei. Educaţie civică). elementele de geografie a orizontului local. din sursele mass-media. Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate. servind strict la realizarea acestora. a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii. portofolii. judeţ. Astfel. Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine. Obiective cadru 1. ţară. exersarea trecerii de la o scară la alta.utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă). care este complementară observării directe. pe baza unor surse diferite 3. evaluare orală). dar şi cu alte discipline ca. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat. utilizarea unor conţinuturi „în sine”. Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale. . ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării. prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor. de ex. Ştiinţe ale naturii. pe de altă parte. pe de o parte.utilizarea informaţiei (directe şi indirecte). Pentru accesibilizarea învăţării.22 - interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive. facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă. pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare.realizarea unor exerciţii de raportare permanentă. şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare).dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale. Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii. materiale didactice etc. identificarea şi selectarea unor informaţii specifice. în relaţie cu obiectivele învăţării. strict necesare atingerii obiectivelor asumate. sintetic.. situarea României în continentul european şi în lume. este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi. . pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: . filme documentare. Matematică. atlase. ghiduri. structurat pe niveluri şi în sisteme succesive. . nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare. jurnale de călătorie.realizarea unei cortelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară (Istorie. pot fi valorificate în mod prioritar. Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei . . Relaţionarea elementelor geografice. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv. Europa. prin treceri succesive de scară. cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic. ordonate de la localitatea natală la planetă. fotografii. Limba şi literatura română. În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis. . Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente. esenţializat. fişe. sub raport educaţional. regiune. lumea contemporană). de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie. caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat). fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. caiete de activitate independentă. a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional.utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (texte scrise. prin hărţi succesive simple. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2. ca un întreg.

. pe harta judeţului. . . Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: .exerciţii de localizare. să aprecieze în mod empiric distanţe accesibile direct 1. la Glob (be baza utilizării semnelor local) convenţionale şi a scării de proporţie). apropiat şi local imediat. să utilizeze. al Europei. în diferite surse de informare (ex.întocmirea. alte repere observabile) în spaţiul apropiat. pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 2. apropiat.exerciţii de localizare empirică. pe harta judeţului. context dat a Europei.1.exerciţii de localizare a elementelor din orizontul imediat. . reprezentare a spaţiului (imediat. al relief.2.1. la nivelul ţării. Relaţionarea elementelor geografice. pe teren şi pe hartă.23 4.exerciţii de observare nedirijată şi . . Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. Europei a unor itinerare / trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente spaţiale 2. diapozitive) etc a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat 1. Europei.exerciţii de realizare a unor reprezentări al planetei. a ţării. ţării. fotografii. din cel local şi ţară. 1. sub diferite forme (fişe. mijloace elementare de la cartografice simple referitoare la ţară. să utilizeze mijloace elementare de orientare (puncte cardinale.a elementelor din orizontul local şi apropiat.exerciţii de notare (înregistrare). . a ţării. Europa. .4.exerciţii dc recunoaştere a unor elemente geografic (de la localitate la planetă). într-un geografic local. să înregistreze date specifice geografiei.2..realizarea unor reprezentări simple cartografice ale orizontului local şi apropiat 1. forme de construcţii) şi al punctelor cardinale.5. să localizeze corect elemente ale spaţiului .recunoaşterea şi localizarea.Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. grafice . să observe progresiv elemente din dirijată realitatea înconjurătoare 2. în situaţii diferite de ex. pe harta judeţului. observate sau deja prelucrate simple) . cu ajutorul unor repere (râuri.3. să se situeze corect în spaţiul imediat.exerciţii (pe teren) de apreciere empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile. tabele. orizontului local şi al ţării local şi apropiat.

3. să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea cunoaşterea mediului înconjurător.exerciţii de descriere succintă. .realizarea unor proiecte de grup.4. să elaboreze enunţuri explicative .prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare.realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă. pe baza unui vocabular de sprijin. a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare. . referitoare la fenomene observate direct referitoare la fenomene observate.enumerarea. . . hărţi.6. direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri) 2. să descrie în enunţuri simple elemente .exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare.formularea unor răspunsuri la întrebări. 3.exerciţii de grupare / de discriminare a unor elemente reprezentate la niveluri şi scări diferite.24 2. cu ajutorul despre fenomene şi fapte observate în realitatea termenilor specifici.explorarea mediului din orizontul local şi apropiat. să construiască enunţuri simple şi dezvoltate . Utilizarea adecvată a unor termeni limbajului specific geografiei Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 3.3. identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător 4.2. . folosind surse de informare diferite. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 4. să identifice în diferite surse de informare (texte. să compare elemente şi relaţii reprezentate la niveluri şi la scări diferite. .descrierea dirijată după o hartă simplă. . .exerciţii de explicare a unor relaţii vizibile între elemente 4.2. să descopere relaţii simple între diverse elemente din mediul înconjurător. 3. . imagini etc) caracteristici ale realităţii înconjurătoare 2. . în spiritul iniţiativei faţă de protecţia mediului de viaţă .5.1. de la orizontul la apropiat la planetă) 2. . pe baza unor caracteristici date.completarea unor fişe de observare. să colaboreze cu cei din jur.compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite. să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă) a datelor observate.exerciţii de completare a unor enunţuri reprezentate pe suporturi catografice lacunare pornind de la un suport carto. .identificarea de corespondenţe între elemente observate direct şi mediat. 3. a unui element observat înconjurătoare direct sau mediat.jocuri de rol. în texte.1. inclusiv a consecinţelor intervenţiei omului (pozitive saun negative). . în fotografii şi pe hărţi.

localitatea. a reşedinţei de judeţ şi a judeţului Harta administrativă Bucureşti – capitala României 1. anotimpul. săptămâna. anul) în explicarea unor Modificări ale realităţii observate 1. luna.4. Orizontul apropiat Sala de calsă. animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii şi aşezările omeneşti Principalele activităţi economice . Unităţi majore de relief Clima.3. vegetaţia. Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful. Repere de timp (ora. De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi 1.5.2. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine . Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief). ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL . Terra – planeta oamenilor Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar NOTĂ: temele marcate cu litere italice reprezintă curriculum la decizia şcolii. cartierul. al şcolii.1. „Hărţi diferite ale orizontului local” . STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ (pentru finele învăţământului primar) .3. Orizontul local Linia orizontului. planul locuinţei. Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins.25 CONŢINUTURI (introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă) 1. al cartierului şi al localităţii . Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale. Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. apele.1. Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţii b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice . ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI . Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei. ziua.2.1. populaţia şi aşezările omeneşti ale ozizontului local Aplicaţii practice în orizontul local . Uniunea Europeană . România în Europa Ţările vecine. Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta. hidrografia. vegetaţia.2. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB .1.

. să rezolve în raport cu conţinutul instruirii. psihomotorii).2. Identificarea elementelor observabile ale localitate la planetă) spaţiului geografic apropiat S. Prin studiul lecţiilor cuprinse în manualele care se vor elabora în următorii ani. învăţătorul trebuie să ţină seama de principiul accesibilităţii.legătura dintre ştiinţă şi viaţă. 5.5. 2. Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S. se stabileşte acţiunea sau operaţia pe baza conţinutului de predat. să demonstreze. Pentru fiecare obiect de învăţământ noua programă prevede etapele progresive în derivarea obiectivelor operaţionale ce cuprind următoarele sarcini realizabile: 1. afective. 4.1. să rezolve. Realizarea obiectivelor operaţionale. mediu şi maxim de răspunsuri pentru a se obţine un anumit număr de puncte în vederea evaluării corecte a fiecărui elev acordându-i-se calificativul meritat. .26 Obiectiv cadru Standard 1.3. să identifice. să interpreteze. În elaborarea obiectivelor. 3.să precizeze obiectul acţiunii: ce anume să ştie elevul la sfârşitul lecţiei: să definească.cunoaşterea şi înţelegerea mediului înconjurător şi a fenomenelor de către elevi.investigare-explorarea noutăţilor ştiinţifice de către elevi. În elaborarea manualelor de Ştiinţe ale naturii şi a geografiei în ciclul primar. cerut de obiectul acţiunii şi de condiţiile stabilite. Relaţionarea elementelor geografice pe S. Idealul educaţional. Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite 3. formulându-se întrebări de evaluare pentru elevi în mod gradat. Reprezentarea spaţiului geografic (de la S. Finalităţi (orientări strategice ale funcţionării sistemului de învăţământ). Identificarea raporturilor dintre elemente baza unor surse diferite observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S. In cazul acesta elevul trebuie să definească. . Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare 2. Realizarea obiectivelor generale (cognitive. elevii vor fi capabili să observe şi să înţeleagă următoarele: . Utilizarea adecvată a limbajului specific S. Criteriile stabilesc un număr minim. 6. de la uşor la greu. . Uilizarea termenilor de bază în contexte geografiei date Noua programă şcolară prevede în procesul operaţionalizării obiectivelor să parcurgă în linii generale mai multe etape.să precizeze criteriul de evaluare standardizat.comunicarea orală şi în scris. să identifice. . Realizarea obiectivelor specifice diferitelor obiecte de învăţământ. Astfel.4.6. .să poată să descrie condiţiile situaţiei didactice. autorii trebuie să aibă în vedere atingerea tuturor obiectivelor prevăzute de actuala programă de învăţământ. Scopurile urmărite de noua programă de învăţământ este ca toate obiectivele să se realizeze în diferite niveluri şi tipuri de şcolarizare. de la simplu la complex. Acestea urmăresc patru direcţii care vizează: .

să ştie să răspundă întrebărilor adresate de învăţător şi colegi. . Principiul participării conştiente şi active a elevilor. obiecte. prin obiectivele de investigareexplorare.să sesizeze impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător. . . plante. evenimente. simboluri. între acestea şi factorii de mediu. iar elevul este subiectul propriului proces de formare şi însuşire de noi cunoştinţe . . .să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă.să descopere proprietăţi ale diverselor materiale în scopul stabilirii utilităţilor lor. schimbări în mediul înconjurător. plante.să clasifice elemente ale mediului înconjurător după criterii simple.27 . . răcire). Printre principiile didactice recomandate de Pedogogia şcolară se enumeră: 4. fenomene. Esenţa acestui principiu pleacă de la ideea că în învăţare trebuie să existe un proces activ de înţelegere şi asimilare a informaţiei. obiecte. Educatorul trebuie să urmărească prin obiectivele care vizează comunicarea. Deci.să poată descrie oral materiale. .să stabilească relaţii între elementele mediului înconjurător. .să exprime descoperirile şi ideile proprii utilizând un vocabular adecvat. . textură). albume. Principiile didactice sunt norme care orientează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ. . cărţi. Principiile didactice.să distingă şi să descrie materiale. mişcarea a două jucării.să interpreteze date şi simboluri pentru extragerea informaţiei.să sesizeze procese fizice simple (mişcarea unor obiecte). îngijirea şi protejarea mediului. colecţii de casete audio şi video. masă.să comunice informaţii folosind scheme.să efectueze experienţe simple şi măsurători care să conducă la formarea unor observaţii şi aprecieri de verificare a ideilor. folosind modalităţi potrivite şi multiple. cum.să folosească surse de informare variate (reviste. tabele. .să perceapă procese ale lumii vii. animale.să compare perechi de obiecte. flexibilitate. să reuşească în rândul elevilor următoarele: . plante. vieţuitoare din mediul înconjurător pe baza observaţiilor nemijlocite. acţionând pentru gestionarea. elevii vor ajunge: . . stabilind relaţii de tip cauză-efect.1.2.să descrie în termeni familiari obiecte. încălzire.să recunoască materialele. . fenomene (două surse de lumină. . . să dezvolte capacitatea creatoare şi imaginaţia acestora.să fie încurajaţi să pună întrebări (de ce. ce s-ar întâmpla dacă) în legătură cu cele observate. .să fie capabil să-şi însuşească termenii şi proprietăţile unor materiale (înfăţişări. procese la prima vedere.să-şi dezvolte aptitudini de investigare a mediului înconjurător.să-şi dezvolte capacitatea de conştientizare a rolului ştiinţei în viaţa cotidiană.să exploreze obiecte. . constituind adevărate premise necesare în realizarea obiectivelor şi sarcinilor propuse de învăţător în activitatea sa cu elevii. Învăţătorul trebuie să urmărească prin predarea lecţiilor de ştiinţe ale naturii şi geografie. animale după anumite caracteristici fizice. surprinzând varietatea formelor de viaţă. animale. Cap.să observe elementele componente ale mediului înconjurător. . Prin obiectivele care urmăresc legătura dintre ştiinţa elevilor va trebui: . inclusiv calculatorul). . . IV APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ŞI GEOGRAFICE IN PREDAREINVĂŢARE 4. .să distingă stadiile de dezvoltare a organismelor vii.

De ex. elevii îşi vor consolida noţiunile de puncte cardinale. care se referă la întocmirea calendarului naturii pe o lună. drumeţiilor şi excursiilor. prilej cu care vor fi antrenaţi mai mulţi elevi iar ulterior. ale oraşelor şi satelor. pe un anotimp sau pe un an. abstractă.. Se pot desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în procesul de învăţământ: a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice ca de ex. Astfel. puteţi descoperi pe harta patriei râurile din vestul ţării cu afluenţii lor principali ? Precizaţi: denumirea râului. desfăşurate mai întâi în orizontul local din preajma şcolii unde se fac observaţiile asupra mersului aparent al Soarelui. locul de izvor.cunoscând semnele convenţionale ale formelor de relief. Principiul intuiţiei. Aceste exerciţii de lucru cu harta au menirea de a înţelege cu uşurinţă mesajul lecţiei. formarea vântului şi direcţia lui. vor da în final imaginea de ansamblu a mersului vremii în localitatea respectivă care poate caracteriza şi specificul climatic al regiunii.. precipitaţiile atmosferice (modul de formare şi felul lor).). pe baza cunoaşterii factorilor de mediu care influenţează încolţirea seminţelor şi dezvoltarea plantelor se poate realiza "Colţul viu al naturii" la nivelul clasei sau laboratorului de biologie. gradul de acoperire cu nori a cerului (nebulozitatea) etc. De ex. Constituie un alt principiu de bază în învăţământul primar care tratează ideea că în învăţare. Un alt exemplu. în clasă. o reuşită simbioză între procesele de analiză şi sinteză ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor. treptele mari de relief străbătute.. elevii trebuie să aibă un suport perceptibil şi observabil după care să-şi formeze o reprezentare corectă. cunoştinţele empirice ale elevilor se clarifică şi urmează o treaptă de înţelegere corectă a cunoştinţelor conducând la generalizări. Prin realizarea alternanţei între concret şi abstract cu participarea directă a elevului se asigură procesul de asimilare logică a cunoştinţelor. vor opera corect între ele. se vor prezenta sub formă simbolică. la ştiinţele naturii şi la geografie. Principiul legării teoriei cu practica. conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare. apoi cu busola în vederea stabilirii punctelor cardinale. chiar la primele lecţii de geografie la clasa a IV-a. Exemple de legare a teoriei de practică pot continua şi la alte tipuri de lecţii desfăşurate sub forma vizitelor. Elevul participă la descoperirea datelor de informare. comparaţia dintre foioase şi conifere. de a-l forma pe elev să "citească" şi să interpreteze şi alte elemente de pe hartă. se poate realiza terenul geografic cu forme de relief. Acest principiu didactic exprimă cerinţa de a îmbina însuşirile cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea aplicării lor în practică în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi a integrării în societate a elevilor. afluenţii principali (de dreapta şi de stânga). reţea hidrografică etc. dintre deal şi munte etc. schematică. fenomene care se redau prin semne convenţionale consemnate zilnic. În lecţia următoare: "Hotarele şi vecinii României".: la Geografia României. desfăşurată pe baza hărţii geografice.28 cu o singură condiţie: să fie participant activ la desfăşurarea lecţiei. 4.. la tema "Apele României" se pot realiza următoarele operaţii didactice cu caracter aplicativ şi activ prin care elevii pot dobândi noi informaţii prin propria lor experienţă şi analiză după cerinţele formulate de învăţător astfel: . se aplică cunoştinţele învăţate la lecţiile despre temperatura aerului (cu observaţii după termometru). ale râurilor. învăţătorul trebuie să prezinte elevilor punctele cardinale. sub îndrumarea învăţătorului. durabilă a obiectelor şi fenomenelor din natură (ex. .4. b) Realizarea unei activităţi practice cu materiale didactice care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii intelectuale. 4. în cazul nostru. îşi formează scheme intelectuale de conturare a noţiunilor.3. cele constatate de elevi sub dirijarea învăţătorului. iar pe plan mintal. oraşele mari prin care trec şi locul de vărsare.

oraşul şi chiar judeţul ţinând seama de: aşezarea geografică. faună) se poate face o sistematizare a acestora în caracterizarea geografică a orizontului local: satul. Însuşirea deprinderilor încă din ciclul primar presupune exersarea lor continuă. cu mijloace de învăţământ intuitive. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor. De ex. Acest mod de algoritm va servi ca suport pentru caracterizarea geografică a altor regiuni.. Cerinţa acestui principiu impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei şcolare. relief. structurării şi continuităţii. de a clădi o nouă grupare de elemente (ex. pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor. a manualului după care se parcurge materia clasei respective şi nu în ultimul rând a structurii personalităţii elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi nivel de învăţământ. relief.6. ocupaţiile locuitorilor.şi interdisciplinare care au rolul pe de o parte de a consolida informaţia anterioară. învăţate într-un mod temeinic deoarece ele constituie "primele cărămizi" ale alfabetului unei ştiinţe cu care se clădeşte în timp edificiul ei. Structurarea înseamnă selectarea fondului de bază al noţiunilor. de exerciţiu care să stârnească interes elevilor în timpul lecţiilor. până la structuri complexe sintetice. iar educatorul trebuie să asigure dozarea acestuia venind în sprijinul accesibilizării cunoştinţelor cu metode variate. de la elementele simple de bază. De aici reiese continuitatea ca o cerinţă firească în sensul că asigură o ierarhizare şi structurare logică a cunoştinţelor. ape. o importanţă deosebită în învăţarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire şi interpretare a hărţii cu ajutorul semnelor convenţionale şi a fondului de cunoştinţe respectiv. este de preferat să se insiste asupra ideilor de bază formative şi nu numai pe încărcătura de denumiri şi date care au şi ele rostul cuvenit. aplicarea formării a numeroase izvoare de râuri în zona de munte în strânsă legătură cu precipitaţiile bogate. Aşadar. state. vegetaţia şi fauna. cu panta muntelui sau. ci alegerea selectivă a elementelor de observare. respectiv conţinutul acesteia. vegetaţie. iar pe de altă parte. despre care s-a învăţat într-un alt capitol anterior al cadrului natural. Repartiţia geografică a acestora este legată de mediul montan. conceptelor cu care operează un obiect de învăţământ în jurul cărora se aplică altele noi în mod gradat potrivit nivelului de gândire al elevilor. . în clasele mai mari. 4. Acest principiu pleacă de la ideea însuşirii operaţionale. De ex. precum şi încadrarea noilor cunoştinţe pe structuri anterioare. deoarece nerealizarea sarcinilor învăţării despre unele informaţii. ape. priceperilor şi deprinderilor. măsurare. Principiul sistematizării. se face potrivit principiului cauzalităţii. Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului.. şi de aici insuccesul şcolar. 4. de interpretare. duce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor care.7. pe baza însuşirii noţiunilor de bază (puncte cardinale.. acumulate. Respectarea acestui principiu impune consecinţă şi rigurozitate la toate disciplinele de învăţământ.29 4. sistematice între amplasarea cen-trelor de prelucrare în preajma pădurilor. Astfel. permite o mare stabilitate în timp. desenare etc. Cerinţa de bază a acestui principiu constă în respectarea unor operaţii absolut necesare în învăţarea logică. Sistematizarea cunoştinţelor înseamnă ordonarea lor plecându-se de la concret la abstract. Aici educatorul poate face legături intra. determină rămâneri în urmă. în afara unor deprinderi generale cum ar fi. dar nu agasantă. orientare pe teren. Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. de observare. eficiente şi ferme a primului fond de reprezentări şi noţiuni prevăzute în programa de Ştiinţe ale naturii şi Geografia României. climă. repartiţia pădurilor de stejar în zona dealurilor joase până în câmpie favorizate de un climat mai blând cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai scăzute. În acelaşi timp trebuie urmărite şi însuşite principiile şi legile geografiei ca ştiinţă potrivit cărora se asigură o învăţare logică şi eficientă. mai ales. pentru ca însuşirea cunoştinţelor să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate. a celor de conifere. şi strategii euristice. climă.: la predarea lecţiei "Industria de prelucrare a lemnului" se fac asocieri logice.5.

2. el are anumite legături şi în context regional.8. Munţii Dobrogei s-au format cu milioane de ani în urmă (orogeneza hercinică de la sfârşitul erei paleozoice).. Se pot da şi alte numeroase exemple.8. Sau..4. 4.8. urmărindu-se formarea lui în timp sau integrarea în timp a faptelor geografice. elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării lor. sau Carpaţii sunt mai înalţi şi mai tineri decât Munţii Dobrogei pentru că s-au format într-o etapă mai recentă (orogeneza alpină). Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce?" sau "cum se explică faptul că".. Principiul integrării geografice constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei..5. sau de la abstract la concret. Principiile geografice 4. iar în prezent au înălţimea unor dealuri datorită eroziunii lor de către factorii externi. sunt profilate pe cultura preorăşenească (legume. Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular. Tratarea individuală a elevilor porneşte de la premisa că trebuie luat în considerare specificul individualităţii fiecărui elev.8. De ex. în timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele deoarece nu se resimte în aceeaşi măsură influenţa directă a marelui centru urban.. De ex. 4. Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie analizat şi explicat prin baza tratării evolutive. Ilfov). precizându-se locul şi funcţia lui în sistem. Principiul actualizării cunoştinţelor constituie principiul predominant în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte fiecare cadru didactic. deal. Munţii Parângului fac parte din Carpaţii Meridionali şi se înscriu în trăsăturile generale ale acestora. etc. hidrocentrala Porţile de Fier I se integrează în sistemul energetic naţional etc. 4. Dar cea mai nouă formă de relief este Delta Dunării care continuă să se formeze şi astăzi.8. ca de exemplu: de ce pădurea de foioase îşi pierde frunzele toamna? De ce pleacă păsările călătoare din ţara noastră toamna şi sosesc primăvara? De ce au râurile aspectul razelor unui cerc? etc.30 Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli cum ar fi: trecerea de la uşor la greu. De ex.. un factor esenţial în dispunerea şi caracteristicile peisajelor geografice. învăţarea treptată a fondului de noţiuni despre formele de relief (câmpie. în cadrul sistemului din care face parte elementul respectiv. la rândul său. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită poziţie geografică în spaţiul care. deoarece manualele şcolare şi . 4. Integrarea trebuie făcută în primul rând. munte) regăsite de cele mai multe ori în orizontul local. constituie un suport informativ ştiinţific pe care se amplifică noile cerinţe de învăţare în caracterizarea acestora pe tot cuprinsul patriei. de la apropiat la depărtat în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar. de la concret la abstract.. Principiul repartiţiei în timp. are influenţă puternică asupra legăturilor cauzale ale faptului geografic respectiv. repartiţia pădurilor de conifere în zona montană mai înaltă (la peste 1 000-1 200 m) este legată de condiţiile specifice impuse de altitudinea reliefului. Principiul cauzalităţii. Chiar dacă un element geografic face parte dintr-un sistem mai vast. Acest principiu constă în căutarea constantă a legăturilor de cauzalitate dintre obiectele. 4. satele din fostul sector agricol Ilfov (azi jud. Legăturile cauzale demonstrează şi succesiunea în timp a elementelor şi fenomenelor ca decurgând din succesiunea cauză-efect. vaci de lapte.3.8. De ex. ouă) sub impulsul necesităţii capitalei.1.

poluarea râurilor etc. toate elementele fizicogeografice determină repartiţia populaţiei şi aşezărilor etc. metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune. afective şi volitive. În sensul larg al cuvântului "metodele de învăţământ".6. de ordin pedagogic (instructiv) de către I. adică a unor rezultate (performanţe şcolare) ce urmează să fie supuse evaluării (în funcţie de obiectivele de la care s-a pornit)..funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor intelectuale. 1976). Ca teorie şi practică a metodelor aplicate în procesul de învăţământ.8. în echipe ori individual urmează un curs al desfăşurării prin o suită de secvenţe şi operaţii. Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante. conducând la creşterea eficienţei procesului de învăţământ. Geograful G. mai eficiente ce conduc spre un progres real în plan instructiv-educativ. Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării interdisciplinare subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinutul geografiei şi a celorlalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării unui element sau fenomen geografic şi de a sublinia sinteza componentelor mediului geografic.. de animale. ci. ca o sinteză care este realitatea cu care vine în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă". calea care conduce la găsirea adevărului" (I. ca un mod general de a concepe şi realiza organizarea de ansamblu a activităţii de instrucţie şi de educaţie din şcoală. . se încadrează într-o formă de organizare didactică.31 programele au o anumită stabilitate în timp. Alte exemple: studiul echilibrelor naturale referitoare la fenomenul de eroziune a terenurilor provocat de agenţii externi. poate fi prezentat în felul următor: Obiective → participanţi → conţinut → metode şi mijloace de învăţământ → forme de desfăşurare a acţiunii → mod de desfăşurare → rezultatele obţinute → evaluare. chiar prin obiectul său de studiu-relaţiile de interacţiune dintre geosfere-privite în plan planetar sau regional are caracter interdisciplinar. adeseori. ape) influenţează repartiţia plantelor şi animalelor. în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice. Astfel. Cap.funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru elevi. regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile. recurge la anumite metode şi mijloace de realizare a acţiunii. actualizarea datelor de informare despre evoluţia numărului populaţiei într-o localitate sau judeţ etc. Aşadar. climă. În procesul de învăţământ. Predarea interdisciplinară dezvoltă capacităţile intelectuale de memorare logică. a muncii colective. Funcţiile metodelor de învăţământ sunt: . V METODE ŞI MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT UTILIZATE IN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ LA OBIECTUL GEOGRAFIE 5. Exemplele pot fi numeroase. raţionament. Metode de învăţământ "Metoda este drumul. acest circuit praxiologic.. Redat schematic. modificarea vegetaţiei prin activitatea omului. pune în valoare pedagogică sau vehiculează un anumit conţinut. . De ex. In procesul de învăţământ metoda se realizează cu ajutorul procedeelor metodice.funcţia instrumentală se referă la uilizarea metodelor ca instrumente de instruire.. sunt înţelese. de roci. Cerghit. ca agenţi ai acţiunii (învăţător şi elevi). . ţine seama de anumite norme (principii şi reguli). fiecare lecţie găseşte ca punct de plecare o motivaţie: de ce o desfăşurăm? Definită prin obiectivele şi sarcinile ce le are de îndeplinit. elementele fizico-geografice (relief. angajează anumiţi participanţi. învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare.1. Cerghit. De ex. 4. este călăuzită de ideea obţinerii eficacităţii şi eficienţei maxime.

32 "Sarcina perfecţionării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi. În viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încât să-l introducă pe elev cât mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire ştiinţifică. cu care lucrează un adevărat laborator de încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale metode şi procedee de predare" (I. c) folosirea tablei. în curs de transformare şi ele. 4. c) comparaţia.). c) jocul didactic. Metode de explorare şi descoperire: a) metode de explorare nemijlocită cum sunt: observarea sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice. diapozitivelor. redăm mai jos câteva dintre ele: 1. calculatorului. a instrui şi educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul nostru. ci să-i dezvoltăm propria gândire. cu cel scris (lectura geografică. a casetelor video. albume tematice şi metodica utilizării lor (tehnica de colecţionare. b) descrierea geografică.) şi introducând imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-munţi. lucrările experimentale cu caracter practic. calculatorului etc. cât şi de factorii subiectivi: personalitatea învăţătorului. 5.. Cerghit). Metode expozitive: a) povestirea. mijloacele moderne de învăţământ (audio-vizuale. televiziunii. b) discuţia colectivă. materialul didactic etc. ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum sunt: logica internă a ştiinţei geografice.) atunci educatorul poate realiza un învăţământ modern care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii româneşti. Clasificarea metodelor de învăţământ O primă clasificare are în vedere un criteriu istoric. 3.: expunerea orală a materialului nou este însoţită de . d) problematizarea. În predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta. depozitare). hărţi. televiziunea. d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic.: povestirea. clasare. de raportare a metodelor la cerinţele de ieri şi de astăzi ale învăţământului departajându-le în două mari grupe: a) metode vechi (tradiţionale. dezvoltându-i imaginaţia până la gândirea noastră. Metode conversative sau dialogate: a) conversaţia. podişuri şi câmpii cu ajutorul diafilmului. Numai îmbinând în predare cuvântul viu (de ex. explicaţia. psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de lucru. b) metoda algoritmizării. b) utilizarea proiecţiilor luminoase. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor acesteia: a) folosirea. realizarea unor machete. 2. c) metoda modelării. sau clasice-dogmatice ori didacticiste) care fac apel la comunicarea directă. şi: b) metode noi sau moderne. b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură. fiecare învăţător poate să facă din clasa de elevi. demonstrarea şi realizarea materialului intuitiv: tablouri. planuri. b) utilizarea lecturilor geografice.2. 6. filmul etc. 5. fotografii. ca de ex. demonstraţia). Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a metodelor de învăţământ între care. cu accent pe dezvoltarea personalităţii elevului. grafice. expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice. c) explicaţia. Educatorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea următoarelor probleme prin studiul geografiei patriei: a) ce predau elevilor şi cum expun în faţa acestora? b) ce obiective urmăresc să realizez prin predarea subiectului respectiv? c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului material? d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi? Alegerea metodelor de predare nu se face la întâmplare. dealuri. legile pedagogiei ale fenomenului învăţării etc. televiziunii şi filmului didactic. Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe metodele euristice. Prin urmare. Metode bazate pe acţiune: a) exerciţiul. Metode bazate pe utilizarea textului scris: a) folosirea manualului şi dicţionarului.

6. cu folosirea tablei. presa. 4. utilizate la lecţiile de geografie sunt: .atlase geografice. . vizuale: .ierbar cu specii de plante caracteristice (stepei. Ecaterina Olănescu. cu conversaţia sau dialogul. munca cu manualul (formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie). pluviometru. reviste periodice.3. drumeţii). 3. fag. aplicaţii practice pe teren (excursii.busolă. diapozitive şi diafilme. expresive. Material grafic: . computer. Naturalizări: . Mijloacele de învăţământ şi funcţiile lor A apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrative şi intuitive. hărţi (ale judeţului. machete..4. pădurii de foioase. de conifere şi alpine). videocasetofon. 5. postere tematice (grafice şi ilustrative aplicate pe panouri cu caracter permanent în clasă).funcţia motivaţională. mape tematice ilustrative. . ..să fie actuale şi suficient de mari. APLICAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE INVĂŢĂMÂNT ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR 5. 1984): Grupa mijloacelor de învăţământ 1. Mijloace şi echipamente tehnice audio. vegetaţie). Instrumente şi aparate Tipuri şi mijloace de învăţământ . televizor.4. ţării. Maria Enache. giruetă).să fie clar şi concis executate reprezentând elementele principale ale obiectului sau fenomenului geografic (amănuntele inutile împiedică intuirea mai ales pentru şcolarul mic). 2. staţie meteorologică cu accesorii (termometru.colecţie de minerale şi roci. radio-casetofon.fragmente de trunchiuri de copaci (stejar. . planşe în relief pentru studiul geografiei fizice (relief. Europei şi harta Lumii). . molid. lupă. Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ. Mijloace de comunicare în masă (mass. utilizarea mulajelor.radio-televiziune.să aibă un conţinut ştiinţific corect.1. media) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de învăţământ utilizate sunt: .folii pentru retroproiector. Se mai folosesc metode specifice ca: metoda lucrului cu harta şi cu globul. Clasificarea tipologică a mijloacelor de învăţământ este următoarea (după Onoriu Dăneţ. Modele: . microscop. colecţie de fructe specifice arborilor de mai sus.globuri geografice. 5. a schiţelor etc. planşe. a graficelor.funcţia informativă.funcţia culturală. salcie) şi rămurele cu frunze puse în ierbar. Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe . bine conturate. cu redarea colorată pentru a fi bine observate şi de elevii care stau în spatele clasei.filme didactice. ape. mulaje. .33 demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor. 5.

: la tema "Munţii Carpaţi" s-a explicat modul de formare a munţilor prin încreţirea şi prin izbucnirea vulcanilor etc. elev-învăţător. harta. În acest fel. adică să fie puse de acord cu unele cerinţe moderne de învăţământ: prin transformarea monologului în dialog. locul de unde izvorăşte. lecturi geografice. Alt mod de expunere orală este acela. de a citi harta. Când învăţătorul începe expunerea prin comunicarea datelor geografice şi pe urmă dă explicaţiile necesare şi trage concluzii (de ex. iar apoi dă explicaţiile corespunzătoare. Un exemplu de lucru pe grupe: fiecare din cele trei grupe va analiza. Expunerea orală a învăţătorului este îmbinată cu alte metode: lucrul cu harta. folosirea tablei. a câmpiilor. a legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene prin sublinierea genezei şi devenirii lor. vecini. elevii devin participanţi activi la însuşirea propriilor lor cunoştinţe. după parcurgerea fiecărui obiectiv este necesar să se realizeze schema celor expuse pe tablă. iar prin explicaţii arată cum trebuie folosit manualul. deltei etc. legi prin relevarea notelor esenţiale. paralel cu desfăşurarea lecţiei. De ex. prelegere şcolară şi povestirea descriptivă. Expunerea şi explicaţia apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv. cum s-au format şi între ce alte forme de relief se află). descrierea. povestirea şi lectura cu conţinut geografic. tablou. a exerciţiilor de muncă independentă de a desena harta. b) Expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei. locul de vărsare.expunerea să nu depăşească 20 de minute şi. ţinând seama de: denumirea râului principal şi a afluenţilor săi principali. Ex. prin permanent apel. Expunerea explicativă se poate prezenta sub două aspecte: 1. procedeul genetic. c) Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni. expunerea sistematică şi explicaţia trebuie să respecte câteva cerinţe: . înălţimea. Oricare ar fi metoda expozitivă. La fel se explică formarea dealurilor. ca şi dobândirii de priceperi şi deprinderi de studiere independentă a materiei. de a analiza textele geografice. principalele grupe de dealuri şi depresiuni. Deci. În cadrul expunerii orale învăţătorul expune în mod cursiv şi sistematic materia. . a podişurilor.selectarea volumului de informaţii şi sistematizarea lui în raport în primul rând. cu vârsta şi nivelul de înţelegere al elevilor. Dacă metodele orale nu pot şi nu este necesar să fie înlăturate. ele pot şi trebuie să fie optimizate. sublinierea notelor esenţiale. cum s-au format. diferite aparate. bogăţii.. Pentru a deveni instrument eficient în procesul învăţării. o grupă de râuri ale ţării. prin tragere la sorţi. ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învăţământ adecvate: ilustraţie. mai întâi se pleacă de la munţi şi apoi se explică originea podişurilor. la lecţia "Dealurile subcarpatice şi Dealurile de Vest" se face o comparaţie între ele după schema: aşezare şi limite. convorbiri sau dialog învăţător-elev. trezind în felul acesta interesul elevilor pentru studierea geografiei. procedeul analizei cauzale. hartă inclusiv mijloace audiovizuale. exerciţiile geografice. 2. determină urmărirea conţinutului logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr. lucrări de laborator etc. . principii. Expunerea sistematică îmbracă diferite forme: explicarea conţinutului prin lămurirea şi clasificarea unor noţiuni. lucrul cu manualul. rolul cuvântului viu al învăţătorului se diminuează cantitativ în folosul dirijării elevilor spre descoperire. prin introducerea în cuprinsul lecţiei.34 a) Metode expozitive euristice Metodele expozitive euristice oferă informaţii. selectarea peisajelor geografice. deductiv al comparaţiei şi analogiei. fie prin deducţie. Această metodă se desfăşoară sub diferite modalităţi: expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale. de desenare şi localizarea munţilor pe conturul efectuat de elevi. demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv etc. formele de relief pe care le străbate.: când predăm la clasa a IV-a podişurile. când învăţătorul prezintă la început noţiunile generale. planşe. fie prin inducţie.

comparaţia. Captarea atenţiei elevilor pentru noua lecţie se poate face cu o povestire sau lectură. fără digresiuni şi paranteze inutile. concludente şi să întregească povestirea la lecţie. călătorii geografice etc. prin comunicări verbale în scopul găsirii de noi adevăruri. didactica formulează o serie de cerinţe cu privire la întrebările formulate astfel: . să provoace starea de căutare. să vizeze un singur răspuns şi să-l ajute pe elev să înţeleagă problema în ansamblul ei. apelează la substitute ale realităţii: planşe. . .să fie date independent.4. Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev.expresivitatea limbajului este o condiţie foarte necesară în timpul expunerii explicative. Aceste fragmente trebuie alese din timp.să fie adresate clasei întregi. intuitive şi să stânească interesul pentru lecţie. Metoda conversaţiei are o mare valoare formativă. In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite secvenţe ale lecţiei. a cauzelor şi legăturilor dintre ele şi să fie motivate.să fie corecte ca fond şi să cuprindă răspunsul integral. d) Povestirea este o altă formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate fapte. folosită la verificarea cunoştinţelor. geografia care operează cu elemente şi fenomene geografice şi de la mari distanţe care nu pot fi percepute direct. ilustrate.să dovedească înţelegerea fenomenelor. care au rolul să trezească imagini vii. să fie cât mai sugestive.să fie astfel formulate încât să stimuleze gândirea. . cu o anumită intonaţie. învăţătorul constată volumul şi calitatea cunoştinţelor pe baza cărora poate trece la dobândirea altora din noua lecţie. inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţie.succesiunea şi claritatea ideilor. 5. deoarece prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător şi elevi. . Metode conversative sau dialogate (conversaţia.35 . captivantă şi flexibilă. . . la timp şi complet. . dorinţa de a învăţa.să fie într-o succesiune logică.2. prin care se dirijează învăţarea. A doua formă a conversaţiei este cea catehetică denumită şi conversaţie examinatoare (întrebare şi răspuns). evenimente şi întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp. diapozitive etc.. precise şi corecte din punct de vedere gramatical şi stilistic. Când metoda conversaţiei este utilizată în orientarea gândirii elevilor prin întrebări bine formulate. se stimulează activitatea de cunoaştere făcând parte din categoria metodelor fundamentale ale învăţământului. fixarea acestora. Se recomandă o vorbire clară. Prin această formă. peisaje geografice. cu pauze psihologice în vorbire prin care să se înlăture monotonia şi să se trezească interesul elevilor.să fie cât mai variate şi eşalonate gradat. lăsând timp să gândească la răspunsurile cerute. dar să se respecte limbajul şi sensul ştiinţific. nu). tensiunea necesară aflării răspunsului. O cerinţă pe care trebuie s-o respecte învăţătorul în introducerea unor asemenea fragmente este aceea de a limita în timp durata citirii la 3-5 minute. cunoaşterea faptelor. Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie operaţional la realizarea obiectivelor urmărite. . De aceea. discuţia colectivă. hărţi etc. . . imagini ilustrative.să nu sugereze sau să favorizeze răspunsuri monosilabice (da. de a recepta mesajul. fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică). dezvoltă atât memoria şi imaginaţia cât mai ales gândirea. fenomene economice. precizia acestora şi corelaţia logică trebuie să se bazeze pe exemple corespunzătoare nivelului de înţelegere al elevilor. fenomene ale naturii. curiozitatea. curgătoare. problematizarea) a) Conversaţia este una dintre metodele active cea mai folosită în învăţământul primar. pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel.să fie clare. diapozitive. prin reproducerea cunoştinţelor învăţate în lecţiile anterioare. Povestirea este însoţită de material intuitiv: hărţi. în scopul dobândirii de noi cunoştinţe poartă denumirea de conversaţie euristică (sau "conversaţie socratică").

planşa cu conturul României pe care sunt trasate râurile principale de-a lungul cărora se desfăşoară magistratele feroviare. la lecţia "Căile ferate din România" se foloseşte harta fizică a României. Are rolul de a dirija observarea şi atenţia elevilor pentru a descoperi singuri o serie de elemente şi fenomene geografice. Apelând mereu la cunoştinţele elevilor. care au o legătură strânsă cu lecţia nouă. Fiind toate materialele pregătite se pun întrebările: . Astfel. Această conversaţie de început face ca multe probleme în cadrul lecţiei. Se foloseşte la comunicarea noilor cunoştinţe. comparaţii şi explicaţii asupra noilor cerinţe ale lecţiei. frontală care se face cu întreaga clasă. de a fixa prin repetare anumite cunoştinţe. delta. câmpiile. De exemplu.Definiţi câmpia! . prin semnele convenţionale corespunzătoare sunt desenate căile ferate principale şi localităţile principale prin care trece reţeaua de căi ferate. 2..câte căi ferate principale străbat teritoriul României? .Cu ce culoare convenţională este reprezentată pe hartă câmpia? . în predarea lecţiei "Câmpiile" la clasa a IV-a se pot utiliza următoarele întrebări: . e) Conversaţia de fixare şi consolidare se foloseşte în mod curent la sfârşitul lecţiei. b) Conversaţia ce se bazează pe un lanţ de întrebări deschise.36 . Ea are menirea de a sublinia aspectele cele mai importante ale lecţiei. Conversaţia introductivă. pentru a reaminti principalele probleme ale lecţiei precedente sau lecţiilor precedente. După specificul întrebărilor care solicită răspunsul se disting următoarele tipuri de conversaţie: a) Conversaţie ce se bazează pe întrebări închise şi care se caracterizează prin aceea că presupun un singur răspuns după întrebările: care?. cauzele şi relaţiile din cadrul lor.Observaţi harta fizică a României şi precizaţi în ce parte a ţării se află câmpiile ţării? Conversaţia oferă posibilitatea învăţătorului de a antrena la lucru întreaga clasă şi de a cunoaşte mai bine pe fiecare elev. Privită sub aspecul locului pe care-l ocupă în cadrul lecţiei. Conversaţia în cadrul predării noului material. fie după mai multe lecţii care tratează aceeaşi temă. De ex. deoarece ajută la cunoaşterea de către acesta a gradului de însuşire de către elevi a materialului predat.care este cel mai mare oraş al ţării. a stimulării interesului pentru lecţia nouă. Întrebările se bazează pe o parte din cunoştinţele lor şi pe folosirea mijloacelor de învăţământ cu ajutorul cărora se fac analize. Precizaţi animalele sălbatice care trăiesc la câmpie? 3. de a le realiza în vederea unei întipăriri mai trainice în memorie. Ce pagube produc ele? c) Conversaţia introductivă prin care se urmăreşte reîmprospătarea cunoştinţelor învăţate în scopul predării noilor cunoştinţe.ce factori geografici influenţează repartiţia căilor ferate în ţara noastră? . metoda conversaţiei ajută la continua repetare a materiei concomitent cu predarea unor probleme noi. conversaţia poate fi de mai multe feluri: 1. Aceeaşi întrebare poate declanşa mai multe răspunsuri corecte din partea elevilor. Conversaţia constituie şi un bun mijloc de control la îndemâna învăţătorului. să se poată clarifica prin discuţie cu elevii şi nu prin expunere. tot legat de căile ferate ale României. de unde pleacă şi sosesc cele mai importante trenuri şi căi ferate? Se pun apoi şi întrebări asupra reţelei de căi ferate şi punctele cardinale spre care se îndreaptă etc. dealurile şi podişurile. d) Conversaţia în timpul predării noilor cunoştinţe. fie după o secvenţă a lecţiei.să fie formulate ţinând seama de gradul de pregătire şi de particularităţile de vârstă ale elevilor. cum? Exemplu: care sunt formele de relief învăţate? Cum vă explicaţi formarea precipitaţiilor? etc. aici elevii au posibilitatea să aleagă răspunsurile din mai multe variante şi să-şi formuleze răspunsurile corecte. ce?. litoralul Mării Negre) şi. Pentru o bună reuşită este necesar ca în procesul predării să se utilizeze pe cât posibil problematizarea şi descoperirea. la tema "Animalele sălbatice de câmpie": 1. treptele mari de relief ale patriei (munţii. Ce sunt animalele sălbatice? 2. se pot pune următoarele întrebări: . a mobilizării atenţiei. iar pe fundalul colorat. De pildă.Ce importanţă economică au câmpiile? .

să evidenţieze legăturile dintre temele şi ideile între lecţii. Punând în discuţie obiecte şi fenomene geografice necunoscute în comparaţie cu cele cunoscute.cum s-au format dealurile.unde este aşezată România? . formativ şi informativ. de deal şi podiş. ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind o operaţie de gândire.4. eşantioanelor de roci.ce importanţă au apele curgătoare? .. prin comparaţie cu câmpia putem forma noţiunea de deal.care sunt vecinii României? .care sunt bogăţiile solice şi subsolice? etc.37 .şi interdisciplinare. după criteriile: aşezarea geografică. Conversaţia de tip recapitulare dă posibilitatea unui dialog activ. se fac conexiuni intra.care este cea mai mare apă curgătoare din România? .după scurta caracterizare făcută. de determinare şi intercondiţionare pentru a evidenţia elementele esenţiale despre cadrul natural al patriei noastre şi importanţa sa social-economică şi strategică.de ce capitala este cel mai mare "nod" feroviar al ţării? etc.unde sunt aşezaţi Carpaţii Orientali? . De ex. elevii îşi formează reprezentări clare cu privire la acestea intuindu-le corect. puteţi enumera principalele elemente geografice prin care România este o ţară privilegiată faţă de alte ţări ale lumii? Conversaţia de recapitulare urmăreşte puterea de analiză şi sinteză a gândirii elevilor.ce suprafaţă are ţara noastră? . Se face comparaţie şi între Europa şi România.ce legătură există între treptele de relief.. pot fi: .precizaţi câteva trăsături ale României! . cu ajutorul ilustraţiilor. rocile alcătuitoare. Criteriile utilizate pentru comparaţia formelor de relief sunt: înălţimea.argumentaţi legăturile dintre varietatea formelor de relief şi resursele solului şi subsolului! . etajele climatice (de câmpie. se scot în evidenţă elementele esenţiale. De ex. a hărţii etc. dar câmpiile? . 5. .ce formează Dunărea la vărsare? .care este importanţa Mării Negre pentru ţara noastră? . importanţa economică. Astfel. Succesiunea de întrebări trebuie să cuprindă problemele esenţiale. a graficului. cu ajutorul cărora se fac relaţii cauzale. Sau la lecţia "Carpaţii Orientali" se pot utiliza întrebări conversative de fixare ca: . geneză. de munte) şi vegetaţia din ţara noastră? . iar prin comparaţie cu dealul se formează noţiunea de munte.cum este clima ţării noastre? . f) Conversaţia în timpul recapitulării se face la sfârşitul unui capitol cu scopul de a repeta şi aprofunda cunoştinţele.enumeraţi şi localizaţi masivele muntoase importante! . Ea însoţeşte toate celelalte metode fiind considerată de cele mai multe ori un procedeu anexă al acestora prin care se rezolvă o serie de probleme instructiv-educative care se analizează în procesul învăţării geografiei.cum influenţează treptele de relief clima ţării noastre? . Prin ea se sistematizează cunoştinţe. comparaţia între caracteristicile generale ale celor trei grupe ale Carpaţilor Româneşti. Metoda comparaţiei Comparaţia în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări şi deosebiri care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora. geneza.. întrebările recapitulative la capitolul cadrul natural al ţării noastre.3.recunoaşteţi după ilustratele prezentate tipurile de lacuri din România? . ca de ex. se clarifică anumite aspecte care interesează pe elevi şi să asigure consolidarea cunoştinţelor. roci. Se pot efectua şi alte comparaţii. capacitatea de integrare a mijloacelor de învăţământ (în special a hărţii).priviţi harta patriei şi identificaţi principalele forme de relief! . se fac generalizări. întrebările trebuie să fie ordonate logic şi gradat..cum s-au format Munţii Carpaţi? .

pe baza unor lecturi geografice însoţite de imagini. a găsi soluţiile unor probleme. mlaştini).probleme de construire. resurse solice şi subsolice. . în special în ciclul primar. a) Probleme de identificare. Rezolvarea euristică a problemelor de geografie presupune în primul rând. inclusiv a le verifica şi explica" (T. veveriţa.4. Cu alte cuvinte. Gradul de dificultate al problemei trebuie să corespundă cunoştinţelor şi nivelului de dezvoltare a gândirii. solicită o identificare şi o clasificare a elementelor şi fenomenelor geografice din care se finalizează concluzii sub formă de generalizări (de pădurea de stejar se leagă domeniul de viaţă a unor anumite animale sălbatice). vegetaţia specifică este formată din "păduri" de stuf şi papură. Căliman. sălcii şi răchite adăpostesc multe păsări de apă. Sau. precum şi preponderenţa lor în aceea zonă geografică. . Foarte frecvent sunt utilizate. întrebarea care provoacă dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluţii. două elemente principale: primul. În această comparaţie complexă se realizează o sinteză amplă a cunoştinţelor despre cele trei regiuni geografice. ori altor lacuri din ţară? . b) Probleme de explicare şi demonstrare La lecţia: "Delta Dunării". numărul depresiunilor şi trecătorilor. o gândire intuitivă care se bazează pe fondul de cunoştinţe geografice la care se poate apela în formularea de concluzii analitice. Prin acest sistem de comparaţie şi identificare contribuim la formarea unor reprezentări şi noţiuni durabile. în comparaţie cu Lunca Dunării? . primele două categorii. grad de populare. . iar Buzăul către nord-est. deductive sau inductive. şi al doilea. în general. gârle. Problematizarea Problematizarea este "metoda didactică" de activizare prin care se solicită elevilor un susţinut şi complet efort intelectual pentru a descoperi singuri noi adevăruri. problematizarea constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte crearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gândirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. lebede. o ilustrată cu pădure de stejar în care se află animale sălbatice (mistreţul. cormorani şi colonii de pelicani etc. Se prezintă un tablou.4.priviţi cu atenţie şi observaţi elementele care alcătuiesc acest tablou! Ce anume reprezintă ele? Cum le grupăm? Întrebările noastre.probleme de identificare. vegetaţia.de ce pelicanii preferă delta şi nu alte sectoare ale Dunării sau râurilor. a abilităţilor practice a elevilor. . . Unii autori grupează situaţiile-problemă în mai multe categorii: . harta patriei şi planşa cu harta deltei. 1973). canale. lacuri. contribuind la sistematizarea. o scurtă informaţie de date constituind partea participativă a problemei prin care se pun elevii în temă.argumentaţi de ce Delta Dunării este "rezervaţie-biosferă mondială"? Educatorul trebuie să solicite din partea elevilor comparaţie pentru identificarea reală şi exactă a elementelor puse în discuţie şi explicarea formării lor. În orice situaţie problematică se disting. unele păsări) specific acestui etaj de vegetaţie. se descrie acest ţinut în care unităţile de apă domină porţiunile de uscat. raţe şi gâşte sălbatice. să explice elevii de ce râurile Argeş şi Ialomiţa când ajung în câmpie îşi schimbă direcţia către est.38 altitudine.probleme de explicare şi demonstrare. bălţi. esenţializarea şi consolidarea informaţiilor unei regiuni geografice de referinţă a teritoriului ţării. Elevii trebuie să dispună de informaţiile necesare înţelegerii situaţiei-problemă şi rezolvării ei. căpriorul.cum se explică mulţimea de unităţi acvatice în Deltă (braţe ale fluviului. 5.

39 Întrebări-problemă pot fi numeroase. se identifică în teren mai multe elemente componente ale mediului înconjurător.). Lucrarea experimentală este o metodă de explorare directă a realităţii. ritmul de lucru este comun pentru toţi. răspunzând la întrebările puse. în care fiecare elev foloseşte instrumente adecvate şi îndeplineşte o sarcină diferită de a celorlalţi. a unor experienţe cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice şi al observării adevărurilor transmise. râuri şi lacuri. Metoda descoperirii Această metodă se află în strânsă corelaţie cu metoda problematizării. unde animalele sălbatice precum şi activitatea omului cu aşezările sale. inclusiv formarea deprinderii de lucru cu harta. d) Lucrările experimentale. iar învăţătorul poate interveni cu recomandări şi precizări la fiecare în parte. Lucrările experimentale pot fi împărţite în trei categorii după modul de organizare (I. cu cele teoretice (observaţia. care le orientează atenţia. De ex. aparat. prin conversaţie se sintetizează sub formă de concluzii rezultatele experimentului.lucrările frontale la care toţi elevii efectuează concomitent aceeaşi experienţă. stările de agregare ale apei şi transformarea acestor stări..4. analiza..lucrări pe grupe. În urma vizitelor şi excursiilor de scurtă durată realizate în judeţul fiecărui învăţător cu elevii săi. învăţătorul face instructajul elevilor prin indicarea principalelor etape ce urmează a fi parcurse.lucrări individuale.5. în sala de clasă sau pe terenul geografic. forme de relief. totodată îmbină elementele practice (mânuirea unui instrument. pentru a cunoaşte în mod concret diferite manifestări ale lor. Situaţia dată provoacă frământări în rememorarea traseului. sinteza) realizându-se unitatea între cele două laturi ale instruirii. 1996): . cum este harta. prin care se găsesc o serie de rezolvări ale problemelor din mediul înconjurător. manual etc. vegetaţie de pădure şi pajişti. Problematizarea solicită gândirea elevilor care dispun de eforturi proprii în găsirea soluţiei. . apelează la mijloacele de învăţământ specifice geografiei. mânuirea instrumentului de utilizare. De ex. comparare. prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca şi experimenta fenomenele. Nicola.lucrări experimentale aplicative care se efectuează de elevi în vederea urmăririi în practică a cunoştinţelor teoretice. le suscită interesul pentru descoperirea adevărului. realizaţi o compunere cu conţinut geografic. După specificul şi finalitatea specifică se pot desfăşura în mai multe variante: . compararea datelor şi ordonarea lor potrivit cerinţelor din planul indicat.lucrări demonstrative care se desfăşoară de învăţător în faţa clasei cu scopul de a demonstra şi confirma adevărurile transmise în lecţie. Cerinţele problemei: Alegeţi un traseu parcurs de activităţile extraşcolare şi după un plan dat. . lucrul cu harta până la găsirea soluţiei-problemă. analiză. Paralel cu efectuarea operaţiilor indicate. deci. cu ajutorul busolei se identifică pe teren punctele cardinale. instrumentelor şi a altor materiale dinainte pregătite de către învăţător în cadrul laboraturului. Această metodă constă. Toate activează gândirea elevilor de la observaţie. În final. Problematizarea pune accent pe declanşarea şi crearea unor situaţii-problemă de învăţare. grupele având sarcini diferite. c) Probleme de construire. În prealabil. hartă. 5. iar descoperirea . Activitatea se desfăşoară cu ajutorul aparetelor. Învăţătorul va face asocieri cu valorile temperaturilor la care se declanşează fiecare fenomen în parte. a elementelor observate şi explicate cu acel prilej. Ele sunt posibile când fiecare elev posedă câte o trusă de experimente. sate şi oraşe. . urmează redactarea compunerii potrivit impresiilor şi trăirilor emoţionale ale elevilor în acele acţiuni. elevii observă ceea ce se produce şi notează rezultatele sub supravegherea învăţătorului. Metoda experimentului stimulează spiritul de observaţie al elevilor. în efectuarea de către elevi sub supravegherea învăţătorului.

caracteristicile fiecărui etaj în parte: de câmpie. întrebări ajutătoare etc. vegetaţia naturală sau cultivată şi să le descopere pe fiecare în parte: câmpie. râu. se foloseşte cu precădere descoperirea de tip inductiv (Stoica D. reprezentând apele curgătoare. de munte. harta Carpaţilor. iar învăţătorul supraveghează şi controlează acest proces. Noţiunea se consolidează şi prin alte operaţii executate de elevi: realizarea din plastilină colorată a diferitelor forme de relief sau modelarea acestora la lada cu nisip ori în terenul geografic amenajat. La tema "Formele de relief" se pun la dispoziţia elevilor mijloace concrete de învăţământ: planşă-poster cu ilustraţii despre câmpie. b) Descoperirea în natură a unor elemente şi fenomene geografice sub dirijarea învăţătorului pentru a se urmări conţinutul unor noţiuni concrete de către elevi. se desenează pe tablă cu cretă colorată. unităţile mari de relief străbătute. fondul de informaţie cu care să descopere apoi mai departe anumite noţiuni generale. La tema "Apele curgătoare din România" se descoperă: locul de unde izvorăşte râul.: izvor. munte precizându-le trăsăturile specifice observate. concret. În etapa finală ei descoperă pe hartă prin exemplificarea unui râu. de prelucrare a acestora. care. toate urmărind canalizarea preocupărilor spre cerinţa finală. are un suport real. de deal şi podiş. f) Descoperirea dirijată este cea în care învăţătorul conduce descoperirea elevilor prin sugestii. are loc o reactualizare a cunoştinţelor însuşite anterior. iar elevii în caiete. Se va cere elevilor să deseneze. treptat.. 1985). În clasă.). când elevul pleacă de la cazuri generale (definiţii.. La vârsta şcolară mică. observare etc. dealuri şi munte. elevii trebuie să cunoască toate datele necesare. sub formă de hartă mută pe care sunt trecute apele care îi delimitează în grupele principale şi înălţimile de peste 2 500 m în cinci vârfuri. pornind de la precizarea generală că acestea sunt răspândite sub formă de zone sau etaje după formele de relief argumentând. de asociere. pe rând. în vederea găsirii răspunsurilor.să descopere cele cinci vârfuri cu altitudinile marcate în subdiviziunile Carpaţilor şi să le noteze corespunzător. oraşele mari prin care trece râul şi gura sa de vărsare. În lecţia bazată pe descoperire deductivă. În final. urmărindu-se o serie de caracteristici: înălţimea. un mulaj cu formele principale de relief. informaţii suplimentare. se dă ca fişă de lucru. De ex.elevii să descopere după poziţia geografică în teritoriu. la rândul lor. reguli. principii. mulajului. harta fizică reprezentând prin culori formele de relief menţionate. c) Descoperirea pe hartă. Această formă de descoperire ajută la întipărirea în minte pentru totdeauna a fenomenului sau elementului geografic respectiv. se poate ajunge la generalizări şi definiţia noţiunii de forme de relief. de observaţie şi de clarificare a noţiunii respective (ex. la tema "Vegetaţia şi animalele din România". legi etc.). influenţează temperatura şi precipitaţiile. panta. planşei şi hărţii se reconstituie noţiunile descoperite în teren cu ajutorul simbolurilor sau semnelor convenţionale. forme de relief diverse etc. să compare aceste forme de relief. intuind cu uşurinţă elementele analizate pas cu pas. afluenţii principali.. unde dezvoltarea gândirii se află în stadiile de început bazate pe operaţii concrete. pe baza ilustraţiilor. e) Descoperirea independentă predomină activitatea elevilor în mod independent. d) Descoperirea deductivă se realizează în procesul de învăţare. ulterior. deal. . se cer: . De exemplu. să analizeze.40 impune o atitudine activă de căutare şi de găsire a diverselor alternative pentru găsirea soluţiei. la adevăruri noi. la judecăţi particulare. . Liubova Buşe. însuşite anterior pentru a ajunge. Această metodă de învăţare se poate realiza prin mai multe forme în raport de cerinţele didactice: a) Descoperirea de tip inductiv implică analiza în detaliu a unor date particulare care conduc la generalizări în descoperirea unor noţiuni. cele trei mari subdiviziuni ale Carpaţilor şi să le noteze pe hartă.

dacă cerul este acoperit cu nori. Observarea de comparare şi analiză este frecvent aplicată la foarte multe lecţii (ex. pe bază de substitute (ex.. diapozitive etc. la capitolul "Noţiuni de meteorologie". Aceleaşi observaţii se fac şi asupra celorlalte elemente ale atmosferei şi se fac corelaţii.. nu ştiu să observe. . la lecţia "Energia electrică". tablouri. de investigare şi cercetare pentru a înarma elevii cu instrumente de cunoaştere. la Ştei.) va fi completat de către elevi. Copiii privesc lumea înconjurătoare. amplasarea termocentralelor aproape de bazinele carbonifere etc. are caracter operaţional. al şcolii. De ex. cursul râului. . elevii observă starea fenomenelor atmosferice: strălucirea Soarelui. ce se bazează pe structuri logice. Perioada de timp a observării poate fi mai lungă sau mai scurtă. Observarea poate fi directă. 5. precipitaţii. Observaţii geografice complexe şi distincte se pot face şi în timpul excursiilor.). Metode de explorare şi descoperire a) Observarea geografică constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor geografice. forme de relief etc.). adică exprimarea corectă a unui şir de propoziţii în ordine logică. schema sau planul de studiu. învăţătorul este acela care formează la elevi priceperea şi deprinderea de a observa. văd obiectele şi fenomenele dar. pe baza unui plan de studiu (tot model grafic). sub dirijarea învăţătorului. să sesizeze ceea ce au în comun şi ceea ce le deosebeşte. direcţia vântului etc.41 Oricare ar fi formele de descoperire.6. ei pot exprima cunoştinţele dobândite printr-o suită de propoziţii logice: direcţia principalelor căi ferate şi răspândirea lor în interiorul şi exteriorul lanţului carpatic. Se pot face comparaţii cu alte regiuni privind clima. harta. tipuri de ţărm. 1996). când se percep elementele direct în natură (ex. Se poate vizita o staţie meteorologică din apropiere (în cazul zonei Beiuşului. ci. Modelarea şi modelul în predarea geografiei Modelul şi modelarea este o direcţie metodologică de mare eficienţă în procesul de învăţământ pentru formarea la elevi a deprinderilor de autoinstruire." (I.modelul logic.. Nicola.) cu prilejul drumeţiilor sau excursiilor. Calendarul naturii (care cuprinde temperatura aerului. De aceea.: fotografii. se compară raportul hidro. Modelul prezintă intuitiv şi simplificat un obiect sau un fenomen complex. vulcani. deoarece rezultatul descoperirii este întotdeauna o nouă achiziţie.4. filme. Stâna de Vale. când elevii au ocazia să vadă mai multe elemente şi complexe geografice. însoţind celelalte metode de învăţământ. dacă bate vântul sau nu etc. .4. cu ajutorul observaţiei elevii participă activ la procesul cunoaşterii. de aceea modelul este un valoros material intuitiv şi izvor de cunoştinţe. după ce elevii au studiat un model grafic (harta căilor ferate. sinteze etc. al satului. 5. dacă sunt precipitaţii şi sub ce formă.7. dezvoltă interese şi aptitudini explorative şi experimentale etc. După observaţiile directe în natură se prezintă termometrul cu ajutorul căruia se observă sistematic temperatura aerului şi se notează în "Calendarul naturii". desenul schematic. roci.şi termocentrale. o confluenţă. mulajele şi machetele care reprezintă forme de relief. planul clasei. învăţarea devine activă. sau poate fi indirectă. cât şi utilizarea pe scară largă a materialelor intuitive pe baza cărora se pot forma reprezentări corecte şi solide şi implicit noţiuni geografice. "Ceea ce se obţine prin efort propriu nu se reduce la o simplă întipărire în memorie.modele fizice: globul geografic. Holod etc.modele grafice: semnele convenţionale.). nebulozitatea. Cele mai folosite modele în cadrul orelor de geografie sunt: . Observarea poate fi organizată în grup sau individual. Pe baza percepţiei directe. în funcţie de obiectul observării. ape curgătoare şi stătătoare. De ex. Deoarece elevii ciclului primar au o gândire dominant intuitivă se impune cu acuitate atât observarea directă în natură a elementelor şi fenomenelor geografice.: un izvor.

42 legătura dintre căile ferate din interiorul şi exteriorul lanţului carpatic) etc. Modelarea este un procedeu care presupune studierea. . ca şi mulajele unor forme de relief. Cea mai mare eficienţă în învăţare. El nu trebuie să înlocuiască desenul din manual sau alte materiale mai eficiente. "Demonstraţia. ilustraţiilor tematice.: planul.8. d) Demonstraţia cu ajutorul tablourilor. a peşterii. mai bogate în conţinut. În geografie cercetarea pe bază de model este necesară pentru că elevul nu are întotdeauna posibilităţi să cerceteze obiecte şi fenomene direct în natură. 5. Deci. va recurge la substituentele realităţii. Modelele au funcţii cognitive.macheta tunelului. elevii trec de la modelul grafic la cel logic şi astfel se educă flexibilitatea gândirii. mai vii.lada cu nisip. La o lecţie cunoştinţele se pot dobândi după un singur tip de model sau după mai multe tipuri de modele (ex.: la "Relieful României"). experienţe etc. cu atât îşi va forma elevul reprezentări şi noţiuni mai clare şi mai precise cu semnificaţie ştiinţifică putând să opereze cu ele cu mai multă uşurinţă şi siguranţă. b) Demonstraţia conţinutului lecţiilor cu ajutorul materialului intuitiv. grafic.. serveşte pentru ridicarea diferitelor forme de relief. un model intuitiv fie în stare naturală din mediul geografic înconjurător. cercetării şi cunoaşterii realităţii. c) Demonstraţia prin desenul pe tablă. filmele cu trucaj au funcţii demonstrative. fenomenelor şi proceselor în starea lor naturală. o are percepţia directă a obiectelor şi fenomenelor din mediul natural unde învăţătorul argumentează un adevăr sau altul dirijând observarea acestora. pentru că numai astfel exersăm procesele de adâncire a cunoaşterii. Învăţătorul nu poate totdeauna să efectueze lecţia pe baza unor realităţi naturale cu care elevii să ia cunoştinţă în mod nemijlocit. mijloace audiovizuale etc. ilustrează obiectele originale. Modelarea este strâns legată de alte metode folosite la lecţiile de geografie: problematizarea. În acest caz. Este necesar să se treacă de la modelele fizice şi grafice la cele logice. ilustrative şi demonstrative. ceea ce antrenează gândirea creatoare a elevului. simbolic. La baza demonstraţiei se află întotdeauna o sursă. De ex. adică la serviciul diferitelor materiale ilustrative şi mijloace demonstrative care sunt în măsură se redea cu mai multă sau mai puţină fidelitate ansamblul de obiecte şi de fenomene despre care elevii urmează să ia cunoştinţă. cercetarea. procese sau reproduceri. precum şi executarea sau producerea în faţa elevilor a unor acţiuni. a unei termocentrale. Metoda demonstraţiei a) Demonstraţia cu ajutorul obiectelor. Ilustraţiile trebuie să fie reprezentative pentru fenomenenul studiat sau ilustrat de preferinţă în culori pentru a fi atractive şi să reflecte cât mai real elementele puse în discuţie. Desenul geografic reprezintă imaginea grafică a cunoştinţelor geografice şi este utilizat pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor din conţinutul lecţiei şi poate fi executat în orice moment al lecţiei. fie material ilustrativ. harta. mai mult sau mai puţin schematice ale acestora. În aceste condiţii a apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrativ şi intuitiv care să asigure baza perceptivă şi sugestivă pentru realizarea unor lecţii mai atractive. învăţarea prin descoperire. în vederea acumulării de informaţii despre ele şi familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective" (I. fotografiilor. fenomene. Nicola. Cu cât elevul vine în contact direct cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. . . ca metodă de învăţământ constă în utilizarea unor obiecte. dobândirea de cunoştinţe pe baza unor modele. în special pentru elevii din învăţământul primar. de ridicare la un nivel superior de abstractizare. diagramele servesc investigării. Colecţia de vederi şi ilustraţii tematice pot fi grupate în colaje tematice şi planşe-poster din carton cu ilustrarea conţinutului lecţiei sau în albume tematice. 1996).4.

Aceste mijloace pot fi utilizate în foarte multe lecţii de geografie fizică. începând cu clasa a III-a. chestionar.4. în mişcarea lor naturală: valurile mării. c) calitatea exerciţiilor din manual. privind folosirea de către elevi a manualului. cu orizontul local. Nu se poate forma o . Nicola.11.4. c) favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor de mobilizare a eforturilor proprii. Pe plan mintal. 5. încât să solicite în mod complex gândirea elevilor. Exerciţiile geografice sunt prezentate elevilor sub formă de întrebări. 5.43 e) Demonstraţia cu ajutorul diapozitivelor şi a diafilmelor constituie fidel o realitate din teren. Filmul-lecţie prezintă fenomenele. Desfăşurarea exerciţiilor de geografie în ciclul primar au un rol însemnat şi constă în următoarele: a) contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în contact cu unele date şi probleme din realitate. cât şi în excursii (aplicaţiile practice). precum şi înţelegerea utilităţii geografiei în ansamblul lor. consultarea listei cu filme. este posibilă numai prin efectuarea repetată în mod conştient a unor acţiuni motrice sau intelectuale. există numeroase feluri de exerciţii. Se va alege secvenţa de lecţie în care va fi proiectat filmul care nu trebuie să depăşească 15 minute. Valorificarea eficientă a acestei metode depinde de: a) alcătuirea cu responsabilitate a exerciţiilor din manuale. elevii reiau imaginile vizionate. b) înţelegerea de către toţi învăţătorii a locului şi rolului exerciţiilor în ansamblul muncii didactice. avalanşe etc. accesibilitatea pentru elevi. în vederea găsirii răspunsului corespunzător la o serie de probleme ce se întâlnesc în practică. din practică. probleme etc. indicarea lor spre rezolvarea şi urmărirea exigentă de către învăţător la fiecare lecţie. Demonstrarea cu ajutorul filmului didactic oferă elevilor posibilitatea observării fenomenelor şi elementelor îndepărtate. Exerciţiul şi algoritmizarea Exerciţiul constituie o metodă didactică fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării unor modalităţi sau tehnici de lucru de natură motrică (manuală) sau mintală (I. pe terenul geografic. inaccesibile lor. 1996). cursul apelor de munte. erupţia unui vulcan. în mod gradat. stabilesc relaţii de cauzalitate între fenomenele vizionate. ca şi a celor elaborate de fiecare învăţător. începând de la cele mai simple.4. test geografic. trebuie să fie de aşa natură concepute. ţinând seama de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a elevilor. Astfel. Poate fi folosită la lecţiile din clasă în cabinetul sau sala specializată.10. Metoda exerciţiilor Această metodă vizează accentuarea caracterului practic aplicativ al procesului de învăţământ. Formarea deprinderilor motrice sau intelectuale. permiţând studierea amănunţită a detaliilor deoarece sunt vizibile prin proiecţie pe ecran de toţi elevii din clasă. Metode bazate pe acţiune. 5. eliminarea situaţiilor de abordare fugitivă sau formală a discutării exerciţiilor. Metoda utilizării filmului didactic Metoda utilizării filmului didactic impune vizionarea sa dinainte. procesele şi evenimentele în ordinea impusă de lecţie. se vor scrie pe tablă ideile sistematizate paralel cu localizarea pe hartă a elementelor şi fenomenelor observate. După proiecţia filmului se vor face analize şi suprinderea ideilor esenţiale. Apoi.9. inundaţii. Metoda exerciţiilor are o sferă largă de aplicabilitate. b) asigură fixarea şi consolidarea cunoştinţelor predate elevilor. ea trebuie folosită la toate clasele. casete video. pentru a se analiza calitatea. a altor cărţi şi a hărţilor şi până la probleme de rezolvat cuprinse în manuale sau formulate de învăţător.

Adăugând şi alte criterii de ordonare a exerciţiilor. se predau informaţiile noi. Elevii trebuie să rezolve exerciţiile pas cu pas. 5. 1. Identificaţi şi enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului.de exprimare concretă (desen. Observaţi componenţa busolei. sunt de două categorii: motrice şi operaţionale (I. să exerseze operaţiile conştient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoştinţele şi deprinderile însuşite în situaţii noi. . . ci.. Sau se pot exemplifica exerciţii de orientare cu ajutorul busolei. de echipă şi frontale. b) după gradul de intervenţie al învăţătorului există exerciţii dirijate (de tip algoritmizat. confuză. .operatorii (de mânuire). Enumeraţi obiectele care au apărut şi obiectele care au dispărut de la orizont pe parcursul deplasării noastre. Enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului în direcţia. respectiv cu determinarea riguroasă a operaţiilor de efectuat şi a succesiunilor specifice). . după Maria Eliza Dulamă (1996).de exprimare abstractă (lectură. 2. . 1996).. c) după funcţiile îndeplinite există exerciţii: . Ne deplasăm în alt loc unde linia orizontului are o altă perspectivă mai îndepărtată. acestea se mai pot grupa. uneltelor etc. apare o învăţare defectuoasă.de creaţie (descrieri şi compuneri geografice). a unei deprinderi" (I. iar reînvăţarea sau dezvăţarea este mai dificilă decât o învăţare corectă. precizează că în timpul lecţiei.de iniţiere (introductive sau de acordare). se actualizează cunoştinţele necesare rezolvării.de observare şi analiză. Observaţi în zare locul unde cerul ni se pare că se uneşte cu suprafaţa pământului (cu obiectele de pe pământ). astfel: a) după forma de organizare a rezolvării există exerciţii individuale. 3. instrumentelor. a efectua un exerciţiu înseamnă "a executa o acţiune în mod repetat şi conştient. de orientare). Identificaţi forma liniei orizontului. conduce spre o finalitate prestabilită. Dacă. prin exerciţii repetate de observare a unor imagini.corective. se stimulează atenţia.de evaluare şi verificare. Elevii trebuie să-şi fixeze în plan mintal componentele şi succesiunea operaţiilor. . 4..de bază (de fixare şi consolidare). se explică şi se demonstrează concret modul de rezolvare a unui model în mod corect.. se comunică elevilor obiectivele operaţionale cerute în efectuarea exerciţiilor. . Exerciţiile. 1980).recapitulative. pentru a se evita o învăţare mecanică. cu precizie şi claritate. a face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări. Nicola. Aşadar. Exerciţiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi şi deprinderi în care predominantă este componenta motrică cum sunt: mărimea aparatelor. Exerciţiile operaţionale sunt acele exerciţii care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. în funcţie de conţinutul lor. . notiţe). De exemplu. Exerciţiul este o metodă care face parte din grupajul metodelor algoritmice deoarece presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii (reguli. semidirijate (semi-algoritmizate) şi exerciţii libere sau autodirijate. observarea în natură. deci.de asociaţie. modelul iniţial de rezolvare a unui exerciţiu este greşit.aplicative. noţiunea de râu). operaţii). . . desenarea semnului convenţional şi apoi identificarea pe hartă. 6. principii. exerciţii de observare a orizontului şi a liniei orizontului: 1. Metodologia învăţării prin exerciţii semidirijate. .44 reprezentare sau o noţiune doar printr-o simplă explicare verbală (de ex. Cerghit. .

5. jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice. Pe peretele din faţa vitrinei se pot afişa: fotomontaje cu vederi color din peisajul românesc. tehnica jocului: se alege tema (munţi. elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor pentru rezolvarea cerinţelor obiectivelor propuse în lecţie (I. Jocurile geografice pe hartă sunt reprezentate prin excursiile imaginare pe harta judeţului şi a ţării. Rotiţi busola spre stânga sau spre dreapta până când nordul de pe cadran ajunge în dreapta acului negru. de la munte. Se disting în cadrul acestei metode două niveluri complementare.).: calcar din Padiş. localităţi după tema aleasă. Elevii trebuie să descrie. harta în bucăţele etc. Prin latura lor instructivă. Expoziţiile geografice Cu elevii clasei a IV-a se pot organiza expoziţii geografice.13. 5. totodată. Reuşita jocurilor geografice presupune. etc. sub formă de concurs. "Oraşul nostru". Se pot afişa şi alte materiale: scheme. Elevii grupei câştigătoare vor prima nota (calificativ) maximă. "Loto geografic" etc. "Lanţul geografic". în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor. pe învăţător în cunoaşterea capacităţii elevilor. Întindeţi o mână lateral. Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi. Se pot folosi: harta mută a judeţului sau a patriei. localităţi etc. a interesului pentru lărgirea culturii geografice. precum şi a regulamentului jocului. Aşezaţi-vă cu faţa în direcţia nordului. a gândirii şi imaginaţiei. Materialele colectate se pun în vitrină însoţite de notiţă explicativă (de ex. bauxită din Munţii Pădurea Craiului. tabele. "Pe cărările patriei noastre" etc. de către elevi. să caracterizeze aceste obiective geografice citind şi interpretând harta. Elevii sunt obligaţi să denumească râuri. secţiuni transversale prin relief etc. făcând-o mai uşoară. ape curgătoare. jocul "Lanţul geografic" este simplu şi uşor de realizat. granit (granodiorit) din Pietroasa etc. Astfel de jocuri se folosesc mai cu seamă în cadrul activităţilor cercului de geografie şi în excursii. 3. constituite dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii. În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor acorda punctaje. prin repetare şi transfer a tehnicilor de execuţie. Jocul didactic folosit în predarea şi învăţarea geografiei Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. Indicaţi punctele cardinale în raport de indicaţia busolei şi de poziţia corpului (în faţă este nordul.4. . Nicola. dezvoltă dragostea pentru frumuseţile patriei. Fiecare exponat trebuie să fie însoţit şi de explicaţia necesară. desigur. a temei şi bibliografiei corespunzătoare. prin al căror conţinut. 4. munţi.). la cercetarea geografică. cunoaşterea din timp. însoţit de cadrul festiv adecvat. "Scrierea denumirilor geografice". Expoziţia se organizează pe diferite teme: "Comuna noastră". Prin exerciţii se asigură însuşirea cunoştinţelor. în dreapta răsăritul. 6.45 2. asigură o atmosferă plăcută etc. Se va indica un itinerariu pe care se vor nominaliza câteva oraşe.12. 5. dar şi dobândirea unor procedee cu caracter în forme noi. Metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme. de la câmpie. menţionăm: "Harta de contur". în spate sudul. Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii. jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ.4. Urmăriţi modul de funcţionare a busolei. completează pregătirea elevilor şi le sporesc interesul pentru geografie. 1996). de pe litoralul Mării Negre etc. concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale corespunzătoare. în stânga apusul). ajutând.. forme de relief. din Delta Dunării. Jocul didactic asigură lărgirea orizontului geografic. "Din ce direcţie bate vântul?". ape. De exemplu. din depresiuni.

Rolul acestei metode constă în acţiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi în tehnica folosirii textului scris. Manifestarea trebuie să aibă un caracter cultural-artistic. geografi etc. definiţiile. . note de călătorie.2. dotat cu premii.46 5.).spaţiul tablei să fie proporţionat în aşa fel încât paralel cu conţinutul scris (de ex. a dicţionarului geografic şi a altor cărţi Lucrul cu manualul. învăţătorul trebuie să colaboreze cu profesorii de la alte discipline: istorie şi de limba română.). legende. clară.15. întâlniri cu invitaţi: arheologi.succesiunea logică a ideilor izvorâte din lecţia care alcătuiesc planul de idei.15. a ilustraţiilor. dicţionarul şi alte cărţi cu conţinut geografic. alte cărţi. "Concursuri de ghicitori".4. Metode bazate pe utilizarea textului scris 5. "Rebus geografic". pot face unele legături mai rapide între secvenţele lecţiei pentru realizarea obiectivelor operaţionale.1.. elevii continuă această metodă după modelul făcut în clasă. Conţinutul de idei. Se dau sarcini elevilor pentru consultarea bibliografiei (învăţarea unor poezii. colecţionarea unor legende. lecturile geografice etc. în funcţie de particularităţile de vârstă şi de sursele de informare utilizate. "Călătorii imaginare pe hartă". reportaje etc. La fel se dau indicaţii cum să se folosească dicţionarul. studiul costumelor naţionale din zona respectivă. Munca cu manualul este de două feluri: dirijată şi independentă. istorici. pentru completarea planului de studiu. pot cuprinde concursuri (gen: "Cine ştie câştigă". Pentru pregătirea acestor activităţi.scrierea expresivă. Deprinderea de scriere sistematică şi schematizată se formează la elevii mici odată cu activitatea învăţătorului care utilizează tabla oferindu-le în fiecare oră modalităţi diverse de întocmire a conţinuturilor schematice de lecţii cu utilizarea cretei colorate. constituie un sistem de acţiuni prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor necesare în vederea utilizării corecte şi eficiente a manualelor şi a altor cărţi ca surse de informare. să-i corespundă desenul explicativ (în partea dreaptă). schiţele sau desenele care explică şi completează lecţia redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notiţe al elevului. care se pot organiza şi cu elevii clasei a III-a. scris în partea stângă). "Filatelia". scriitori. Folosirea manualului. explicarea acestuia şi redactarea schiţei pe tablă cu ideile principale. "Loto geografic". se realizează fixarea cunoştinţelor. formaţii de dansuri populare. Utilizarea tablei impune mai multe cerinţe. conducând la însuşirea celor predate în clasă într-un procent ridicat. Prin schema conţinutului de idei de pe tablă. elevii percep lecţia în întregime. nuanţată a titlului lecţiei. . selecţionarea soliştilor de muzică populară sau uşoară etc). recitatori. graficilor şi a hărţilor cu semnele convenţionale corespunzătoare al căror conţinut completează textul scris. Este metoda care se foloseşte pe toate treptele învăţământului în forme diferite. locul de defăşurare şi programul de prezentare. în special pentru elevii ciclului primar: .15. în cea independentă.4. 5. Activitatea dirijată presupune citirea textului pe secvenţe. toate acestea. Folosirea tablei la lecţiile de geografie Tabla constituie unul din mijloacele indispensabile procesului de învăţământ la toate nivelele. Sunt invitaţi şi alţi factori: solişti vocali. Seratele geografice Seratele. Serata geografică se planifică de către învăţător încă de la începutul semestrului cu fixarea datei. părinţi. curiozităţi geografice. elevi ai altor clase etc. 5. sau înrudite cu geografia (descrieri.4.14. a simbolurilor. a desenelor.4. .

Trebuie să dirijăm atenţia elevilor spre observarea şi stabilirea legăturilor între diferite obiecte şi fenomene geografice care sunt de două feluri: de ordin topografic şi. denumirile proprii după ce au fost explicate în prealabil. haşuri. relaţia dintre formele de relief şi etajele de vegetaţie. hărţi mute. să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei. sau în excursii şcolare. îl completează. sau o activitate didactică desfăşurată în clasă. de munte). ca privite de la înălţime. În prezent au apărut o serie de caiete didactice care însoţesc manualul. După identificarea pe hartă a elementelor solicitate. după planul scris pe tablă asociat cu desenul explicativ de pe tablă. având o suită de desene. litere. să descifreze legenda. această etajare este dată şi de etajele climatice care sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie. să exprime realitatea obiectului din natură. Într-un text geografic. descrierea şi explicarea elementelor şi fenomenelor geografice se face în mod succesiv conform evoluţiei lor.15. iar cu ajutorul lor. Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună. A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale. Obiectele şi fenomenele din natură sunt reprezentate pe hartă prin semne convenţionale în plan. grafice.47 . cifre. izolinii etc. de ordin logic. Metoda de lucru cu harta Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de specificul geografiei. micşorată la scară convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe întreaga planetă. Paralel cu învăţătorul. respectiv. în orizontul local. pe când harta oferă dintr-o singură privire. inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală. A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le explica potrivit cerinţelor obiectivelor operaţionale din lecţia dată. cu harta. . ori în teren.3. când se face fixarea cunoştinţelor învăţate. a evoluţiei în timp a elementelor şi fenomenelor geografice. sugestiv. Utilizarea hărţii în activitatea didactică.este recomandat (la clasa a III-a şi a IV-a) ca tabla să nu se şteargă în timpul predării lecţiei.desenul explicativ trebuie să fie clar. cercetare.se mai scriu pe tablă. să se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă. grad de fragmentare. .4.. de deal şi podiş. cunoaştere. o imagine simultană şi sugestivă a conţinutului geografic. cursivă. Elevii trebuie învăţaţi să identifice tipul hărţii. diagrame. simboluri geometrice. corectă şi fără prescurtări (care ar putea crea confuzii).scrierea clară. Harta constituie principalul mijloc de informare. densitate. să citească şi să interpreteze harta. orientare în teren. conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii. semne convenţionale care uşurează munca învăţătorului şi elevului. suprafaţă. Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori. 5. a întinderii şi repartiţiei spaţiale. Elevului i se cer sarcini de lucru pe materialul gata pregătit după care construieşte răspunsuri. . Harta constituie cel mai important material didactic utilizat în predarea-învăţarea geografiei. Se crează mare economie de timp pentru învăţător şi pentru elevi. sau de pe planşă. ilustraţii etc. De ex. îngrijită. Harta geografică este o reprezentare grafică. expunere şi instruire geografică. . elevii îşi notează în caiete conţinutul scris pe tablă. lungime. Aceste caiete se verifică periodic. simplu. noţiunile mai abstracte. întregul conţinut să rămână până la sfârşitul lecţiei. cerute de o anumită lecţie. tot harta. oferă posibilitatea de a le descrie după caracteristicile lor: altitudine.

6. mai ales la lecţiile de fixare şi consolidare. planşe. de reciprocitate care există între diverse fenomene fizico-geografice sau economico-geografice.15. ca loc de organizare a procesului de învăţământ.4. O condiţie esenţială pentru eficienţă este localizarea celor observate pe diapozitive. la est etc. adică de la izvor către vărsare. . Tulcea este port la Dunăre. aparate de proiecţie (epidiascol.. Diapozitivele şi foliile geografice Retroproiectorul este un aparat care ne prezintă pe ecran: fotografii. Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite: utilizarea ilustraţiilor. Diapozitivele întrunesc atât avantajul tablourilor.aşezările (oraşe. cât şi pe acelea ale fotografiilor. Retroproiectorul şi diascolul pot fi folosite la toate tipurile de lecţii şi în oricare din momentele lecţiei. 5. retroproiector. etc. se aşează în stânga hărţii iar localizările vor fi făcute cu ajutorul unui indicator. pe căi ferate. mai jos. Terenul geografic Fiecare şcoală trebuie să aibă un teren geografic din care nu trebuie să lipsească platforma meteorologică.5. termocentralele de la Rovinari şi Turceni sunt amplasate în apropierea bazinului carbonifer Motru-Rovinari etc. amplasat la "poarta" Deltei Dunării etc. Cabinetul de geografie sau sala specializată Principala funcţie a cabinetului o constituie funcţia didactică. deoarece pot fi văzute de întreaga clasă. călătorii imaginare (pe drumuri. Legăturile de ordin logic indică relaţiile de interdependenţă. harta în bucăţele. Folosirea terenului geografic în predarea geografiei are multiple aspecte metodicodidactice şi ştiinţifice pozitive în însuşirea activă şi temeinică de către elevi a cunoştinţelor geografice. cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. apoi harta mută. Alte cerinţe de lucru cu harta sunt: . tablouri în culori sau alb-negru. etc. aspectomat). sau mai concret.localizarea elementelor se face după punctele cardinale: mai la nord. alte materiale ajutătoare. . respectând o poziţie favorabilă observării de elevi. ca de pildă: zăvoaiele formate din salcie. în loc de: mai sus.48 Legăturile de ordin topografic sunt cele mai simple şi se referă la reprezentarea pe hartă a elementelor geografice care sunt redate şi intuitiv.4.4. legături simple între două obiecte: oraşul Arad este situat pe malul Mureşului în vestul ţării. scheme şi chiar întrebări. 5. datorită pantei mari şi rocilor dure. mai la dreapta etc. fiindcă pot fi arătate în număr mare. La clasă se pot utiliza hărţile din manual şi din atlasul şcolar. . Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă. Pe folie învăţătorul poate desena din timp obiecte geografice. hărţi executate de elevi etc. cursurile repezi şi cu cascade ale râurilor şi defileele acestora se formează în zona de munte. În cabinet se pot organiza numeroase activităţi atât în cadrul orelor propriu-zise. scheme.4.15. pe Dunăre sau râuri etc. 5. mai la sud.). activităţi independente.indicarea corectă a râurilor. Harta murală trebuie totdeauna raportată la hărţile din manual şi atlas. plop. răchită se află de-a lungul apelor curgătoare. unde elevii sunt mobilizaţi să răspundă la ele.15. diagrame şi grafice comparativ şi chiar schema lecţiei. sate) se vor indica după semnul convenţional şi nu unde este scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mai mare. Cabinetul sau sala specializată trebuie să conţină hărţi. chiar calculator. în sensul direcţiei de curgere a râului. o mică bibliotecă de specialitate. seratele se pot organiza aici etc.

termometru de maximă (gradat de la -30 la +50 oC). . vizite.să se coreleze şi să se acopere un număr cât mai mare de lecţii pe parcursul claselor IIIVIII. higrometrul cu fir de păr.). termometrul de minimă cu alcool (gradat de la -45 la +45oC). Punctul astronomic cuprinde: o serie de dotări şi aparatură. Formele de lucru pot fi: . cum ar fi: platforma meteorologică. CAP. .). . efectuarea temelor.să contribuie la formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi de cercetare ştiinţifică şi investigaţie independentă la elevi. meditaţiile şi consultaţiile. diferite fenomene. localităţii. Platforma meteorologică trebuie să cuprindă: termometre obişnuite. roza vânturilor. observaţiile în natură. astfel încât fenomenele însuşite la ora de clasă să-şi găsească o corespondenţă cât mai bună în realitatea din orizontul local sau în fenomenele studiate pe terenul geografic. teme pentru acasă.49 Pentru a-şi îndeplini utilitatea ştiinţifică. vizionarea de spectacole etc. . formele de lucru pot fi grupate astfel: .să se axeze într-o măsură însemnată pe elementele şi fenomenele geografice din orizontul local şi apropiat. munca în laborator. pluviometrul.) (M. 1992).să permită observarea. în principal. la colţul viu. heliograf. turism. efectuarea unor desene şi scheme. rezolvarea de probleme şi exerciţii. drumeţii. activitatea în cabinete şi laboratoare. lucrări practice la colţul naturii şi la punctul geografic. sectorul pentru măsurarea mărimilor. inclusiv cele ce sunt mai greu accesibile în realitatea înconjurătoare. În acest ansamblu al formelor de lucru. căi de comunicaţie. studiul individual. unde se pot studia. . Sectorul de hidrologie marină cuprinde macheta bazinului Mării Negre şi macheta unui bazin oceanic. detaliile reliefului. elaborarea compunerilor şi a altor lucrări scrise şi practice. cu un bazin hidrografic (care foloseşte şi studiilor de hidrologie) şi. barometrul aneroid. cercurile pe materii. de cercuri. ceas solar. vizita. constituind principala formă de activitate a relaţiei învăţător-elev. concursuri etc. VI FORME DE ORGANIZARE ŞI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE LECŢIA Pentru realizarea integrală şi eficientă a procesului instructiv-educativ este necesar un sistem cât mai cuprinzător al formelor sale de desfăşurare. obiective industriale etc. Sectorul de apreciere a mărimilor poate cuprinde următoarele: stâlpi pentru aprecierea diferitelor dimensiuni verticale. sectorul de geomorfologie. gradate de la +55o la o -35 C. Sectorul orizontului local este format din planurile machetă ale şcolii. reduse la scară. termometre pentru măsurarea temperaturii solului. studiul în bibliotecă etc.). sectorul de hidrologie marină. indicatorul meridianului şi paralelei locului etc. sectorul orizontului local. După locul de desfăşurare.forme de organizare a ativităţii instructiv-educative în şcoală (în clasă şi în afara ei). girueta şi anemometrul. un teren pentru modelare naturală. o ladă cu nisip. activităţi independente. excursii. psihrometrul şi higrometrul. . Platforma geomorfologică cuprinde. învăţarea independentă. gnomon. Terenul se poate realiza în mai multe sectoare.activităţi individuale (munca independentă. terenul geografic trebuie să îndeplinească următoarele sarcini metodico-didactice: . educativă şi formativă. studiul individual. lecţia. activitatea în cabinete sau sala specializată. analiza şi experimentarea unei arii cât mai largi de fenomene şi procese din natură. Ionescu. dintre care menţionăm: indicatorul stelei polare. excursia. eventual. eclimetrul. Activitatea va fi dirijată în vederea formării priceperilor şi deprinderilor de lucru cu reprezentările la scară şi de aplicare a cunoştinţelor pe tot parcursul şcolarităţii. hidrografia.forme de organizare a activităţii instructiv-educative extraclasă (activităţi de club. lecţia are un rol important. lectura suplimentară.activităţi frontale (lecţia. vizionări de spectacole etc.

6. pe calea unei activităţi intenţionate. 6. V. lucrări scrise sau combinate. Aceste etape sintetizate sunt: a) Precizarea obiectivelor educaţionale Literatura de specialitate oferă mai multe orientări cu privire la finalităţile educaţiei. varianta alternarea predării cu fixarea. precum şi a relaţiilor dintre acestea. alteori corespunde celor trei dimensiuni ale procesului de învăţare. strategiilor de predare-învăţare. . teste docimologice. în cabinet. M. I. în raport cu obiectivele operaţionale.lecţia de formare de priceperi şi deprinderi cu variantele: clasică. Aceste tipuri de lecţii sunt considerate ca modele orientative care pot fi modificate şi nu ca tipare rigide în desfăşurarea lecţiei. Ionescu. complexitatea conţinutului. 1986): . verificare orală sau prin calculator. formativ. un fel de "algoritm". cu autoreglare. Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor. vizite. Obiectivele generale cuprind domenii şi tipuri de schimbări în concordanţă cu finalităţile învăţământului în general şi ale unui ciclu în special). 1992). evaluare. învăţarea prin expunere. mijloacele de învăţământ. Prin intermediul lecţiei se asigură predarea-învăţarea sistematică a conţinutului unei discipline şi realizarea obiectivelor acesteia. În studii şi articole de multe ori scopul este adesea asimilat cu obiectivul "central". sistematice. organizare). teme practice. I. excursii. prin excursii. utilizarea mijloacelor de învăţământ. Dar operaţia de clasificare a lecţiilor impune luarea în considerare atât a factorului constant (obiectivul fundamental-cel care determină tipul lecţiei).lecţia combinată cu variantele: lecţie introductivă în capitol.lecţia de verificare şi evaluare cu variantele: clasică. lecţia sinteză sau schemă. prin muncă independentă. (M. Ionescu. fiecare lecţie purtând numele acestui obiectiv (M. într-un timp determinat. TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII Drept criteriu în stabilirea tipurilor de lecţii este considerat obiectivul fundamental urmărit. Chiş. timp. Ionescu. lecţie introductivă. combinarea mai multor etape. dar şi factorii variabili care determină variantele fiecărui tip de lecţie. algoritm. "fundamental". Neacşu. o formă a procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţii este percepută activ de elevi. Ionescu. strategiile de lucru de care dispune învăţătorul. varianta clasică. Factorii variabili: obiectul de învăţământ. Robu. etape. a modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute.50 Există mai multe definiţii ale lecţiei în funcţie de anumite criterii (conţinut. el fiind informativ. pe lot. . prin lucrări practice. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE Proiectarea-conţinut. V. în atelier. scopurile şi obiectivele educaţionale. 1992). 1990. utilizarea mijloacelor de învăţământ.3. Privită ca o sinteză a elementelor sistemului de instruire şi educare (obiective. vizite. Radu.2. dobândirea inductivă.lecţia de dobândire cu variantele: clasică. prin fişe sau exerciţii. strategie. mod de organizare). Didactica generală precizează următoarele tipuri şi variante de lecţii (I. . dezvoltarea temei acasă.lecţia de recapitulare şi sistematizare cu variantele: clasică. obiective specifice diferitelor obiecte de . utilizarea mijloacelor de învăţământ. . modelul Gagné. Cerghit. educativ. conţinut. locul lecţiei în sistem etc. lecţia este definită ca unitate didactică fundamentală. modelul Gagné. Chiş. studiul manualului. la ierarhizarea şi structurarea lor. provocând în sfera bio-psihică a acestora o modifică în sensul formării dorite (M. învăţarea prin recenzare. Realizarea proiectării didactice conţine mai multe grupe de procese şi operaţii. 1995). I. îmbrăcând forma idealului educaţional. nivelul de pregătire al elevilor. 1992. utilizarea manualului. munca în grup.

subcapitolelor. CAP. c) Activităţi independente. curiozitate pentru aflarea noutăţilor. formativ (dezvoltarea capacităţilor de observare. Obiectivele operaţionale sunt: să descrie. Obiective psiho-motorii: să folosească corect instrumentele de lucru (şablon. în vederea antrenării elevilor la repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor. centralizarea informaţiilor dobândite până în momentul respectiv şi de ridicare la niveluri mai înalte de abstractizare şi generalizare. cele de interacţiune didactică. înălţime. de concretizare. în această etapă se precizează tipurile de învăţare. grupe). Achiziţionarea de noi cunoştinţe se realizează prin: a) Munca independentă pregătitoare pentru predarea de noi cunoştinţe. se observă clasele de obiective cognitive (cunoaştere. . timpul de parcurgere (pentru proiectarea anuală). de comparare. se organizează conţinutul pe sisteme de lecţii. strategiile didactice specifice.. timpul de instruire. pentru activitatea independentă. se stabilesc elementele esenţiale. Obiectivele afective. . să participe pe tot parcursul lecţiei.lecţii de repetare şi sistematizare a cunoştinţelor. . culori) pentru realizarea de hărţi. Aceste activităţi sunt menite să furnizeze informaţii necesare "reglării" şi "ameliorării" activităţii didactice. pentru verificarea şi evaluarea rezultatelor şcolare. obiective operaţionale au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare. să argumenteze. limite. Carpaţii Meridionali-aşezare. e) Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute prin care se stabilesc conţinuturile probelor de evaluare. structură. metodele şi formele de evaluare adecvate. VII TIPURI ŞI FORME DE ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE În funcţie de sarcina didactică dominantă. se selectează şi se ordonează ideile. În sensul celor precizate distingem patru activităţi independente: a) Activitate independentă. temele şi lucrările pratice. educativ (stimularea dorinţei de a cunoaşte şi de a aprecia frumuseţile naturale ale ţării noastre). să exemplifice. prezentate în programele şcolare. înţelegere. se definesc patru tipuri de lecţii: . de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. d) Stabilirea activităţilor de predare-învăţare prin care se urmăreşte în mod deosebit activitatea de învăţare a elevilor. de scopul didactic fundamental. c) Organizarea şi pregătirea conţinutului instructiv-educativ presupune delimitarea şi ordonarea capitolelor. potenţialul lor de dezvoltare. noţiunile fundamentale (pentru proiectarea fiecărei lecţii). atitudinale: să manifeste interes. etc. . analiză. Scopul lecţiilor poate fi: informativ (dobândirea unui sistem de cunoştinţe despre ce trebuie învăţat: ex. pentru consolidarea acestora. în vederea cunoaşterii efectelor activităţilor desfăşurate pentru perfecţionarea procesului instructiveducativ. menită pregătirii elevilor pentru achiziţionarea de noi cunoştinţe. de generalizare. să elaboreze o compunere etc. exerciţiile.lecţii de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. b) Activitatea independentă. b) Munca independentă pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi formarea priceperilor şi deprinderilor noi. sinteză.lecţii de achiziţionare de noi informaţii. să explice. să localizeze. nivelul de pregătire al elevilor. de citire şi interpetare a hărţii.51 învăţământ. temelor. de analiză. a căror funcţie principală este îmbogăţirea experienţei elevilor cu noi informaţii şi cu noi cunoştinţe. rezolvând corect toate sarcinile de învăţare. evaluare). aplicare. b) Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului didactic presupune cunoaşterea condiţiilor didactico-materiale. d) Activităţi independente.lecţii de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare. întregului proces de învăţare.

Aplicaţiile practice se pot realiza la fiecare temă: formele de relief.52 c) Munca independentă pentru consolidarea cunoştinţelor. pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp.întocmirea de albume cu vederi din ţară şi din oraşul natal. Geograful V. din Europa etc. cu prezentarea momentelor mai importante. constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare. concret şi durabil al noţiunilor respective. 8. aşezările omeneşti. punctele cardinale. la întrebările de pe tablă sau de pe fişele de lucru. Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţă trăsăturile comune. date la elevi. excursia. . . cu reducerea corespunzătoare a dimensiunilor. Odată cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul "Noţiuni de orientare" (orizontul. al satului sau oraşului. conţinutul corect. Marele geograf G. studiu ecologic al mediului înconjurător etc.descrierea unor excursii făcute cu elevii în sat.. Important este ca efectuarea acestor lucrări independente. ORIZONTUL LOCAL-LABORATOR NATURAL DE APLICAŢII PRACTICE Orizontul local cuprinde o suprafaţă sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice.. al casei părinteşti.. de obiectivele urmărite. vizita geografică. cât şi într-un loc mai înalt cu deschidere largă (deal. excursia geografică etc. VIII ACTIVITĂŢI DIDACTICE EXTRAŞCOLARE Aceste activităţi cuprind: orizontul local. Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers. ape. . ci şi de formele şi metodele folosite în cadrul acestei activităţi. să fie controlată de învăţător. pentru a se convinge de exactitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevii. . la intuiesc la "faţa locului" însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare. elemente ale vremii şi climei.să răspundă în scris. menţionăm: . Se realizează stări afective. Mihăilescu a afirmat: "Orizontul local este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. Orizontul local constituie "laboratorul geografic" cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. CAP. Conţinutul activităţii independente poate fi variat şi depinde nu numai de scopul lecţiei. observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată. linia orizontului. vizita.întocmirea planului clasei şi al şcolii. pentru formarea noţiunii de orizont.citirea unor lecturi geografice în vederea povestirii lor. respectiv omul şi activitatea sa. mijloace de orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea.2. Dintre multitudinea de teme (subiecte) ce pot fi date ca muncă independentă. desenarea pe caiet a planului unor obiecte. . dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. De ex. oraş sau împrejurimi. trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale.". DRUMEŢIA . corectitudinea însuşirii acestora. plante şi animale. Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt: drumeţia.fixarea punctelor cardinale pe caiet sau pe maculator.1. Vâlsan afirma despre orizontul local: "orizontul local este cea dintâi patrie a copilului. cu privire la orizontul şi linia orizontului. munte. precum şi depistarea eventualelor "lipsuri" în cunoaştere sau învăţare a celor predate la clasă. câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect şi convingător. drumeţia. 8. priceperilor şi deprinderilor. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre ale ţării".

Anterior deplasării cu elevii la locul vizitei. Drumeţia este categorisită astfel: drumeţie introductivă (sau preliminară). VIZITA GEOGRAFICĂ Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate.desfăşurarea activităţii. precizându-se foarte clar şi concret scopul propus. drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe ce asigură condiţiile necesare efectuării unor lecţii cu acest scop.documentarea asupra locului vizitei. o rezervaţie naturală etc. cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele. Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente. . pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu. Din punct de vedere didactic. precum şi alegerea perioadei de desfăşurare. făcându-i să urmărească cu interes poziţia. o instituţie. drumeţia finală ce se organizează după încheierea predării unei teme sau capitol. de a ilustra şi exemplifica în mod concret achiziţiile teoretice. excursiile pot fi: preliminare şi finale. Realizarea acestor activităţi didactice trebuie să respecte etapele următoare: . ce se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor. .desfăşurarea vizitei propuse. pe jos care se desfăşoară în orizontul local. de a aplica în practică cele învăţate în lecţii. 8. 8. monument istoric.evaluarea rezultatelor vizitei. trezirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate.3. . dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor. . numărul de elevi şi vârsta acestora şi a scopului urmărit.stabilirea scopului şi a obiectivelor urmărite. . .4. Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător. . EXCURSIA GEOGRAFICĂ Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice. evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora.documentarea prealabilă. Vizitele geografice folosite ca lecţii au o mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor. în funcţie de conţinutul obiectivelor propuse excursiile pot fi: a) excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic. a interesului pentru studiul geografiei ţării şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii.încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate. .proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs. .colaborarea cu administraţia unităţii de vizitat pentru desemnarea unor persoane competente care să îndeplinească rolul de ghid.precizarea obiectivelor.53 Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici. învăţătorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape: . Drumeţiile ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după planificare tematică. legăturile cauzale dintre ele. se face legătura dintre teorie şi practică.vizitarea în prealabil de către învăţător în unitatea care va fi vizitată pentru a se comunica data şi ora sosirii grupului. priceperile şi deprinderile. Vizita se organizează. . fie în localitatea natală. ce contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor.

evaluarea sumativă sau cumulativă (de la sfârşitul unui capitol sau de perioadă şcolară-semestru. în primul semestru. În condiţiile grupării claselor I-a şi a III-a este ideală din următoarele motive: . se face prin examinări orale. Radu.). din partea învăţătorului pentru a se adapta în regimul şcolar. CAP. chestionarea orală. dictări şi compuneri geografice. 1993). 1994): . CAP. forma des folosită este testul docimologic.gruparea unei clase mici cu o clasă mare dă posibilitatea învăţătorului să afecteze mai mult timp muncii directe cu clasa mică. Evaluarea este definită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate. an. unde nu există altă situaţie.). realizarea de machete etc. evaluarea are efecte pozitive.funcţia de diagnosticare a activităţii desfăşurate prin cunoaşterea factorilor şi a situaţiilor care au condus la rezultatele constatate. evaluarea continuă sau formativă (care cuprinde următoarele modalităţi: observarea. . teste de cunoştinţe. evaluarea prin probe scrise.funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare. Organizarea excursiei geografice necesită trei etape: Prima etapă constă în pregătirea teoretică a excursiei..clarifică şi consolidează cunoştinţele acumulate care sunt sistematizate. apreciat ca o probă complexă dar se utilizează şi probe scrise. După indicaţia pedagogică. evaluarea prin probe practice. ciclu de învăţământ.un alt avantaj este continuitatea la aceleaşi clase a învăţătorului. elevilor este mic.54 b) excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic. de prevedere a desfăşurării activităţii în secvenţele urmărite.oferă un feed back operativ Evaluarea cuprinde următoarele forme: evaluarea iniţială (la începutul unui program de instruire.funcţia de predicţie (prognosticare). modelarea din plastilină. elevii au nevoie de mai mult sprijin. chestionarea orală. de motivare.pentru elevi. 9. care nu are formate deprinderile de muncă independentă. etapa a doua este desfăşurarea excursiei şcolare iar etapa a treia constă în evaluarea excursiei în clasă. cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare (I. c) excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari (ca distanţă şi timp). IX EVALUAREA A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina în ce măsură au fost realizate obiectivele procesului instructiv-educativ şi eficienţa strategiilor didactice folosite. toate clasele intră în simultaneitate. Jinga.T. la şcoală. a hărţilor mute. Ca metode de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare enumerăm: observaţia curentă. probe practice etc. . În special la clasa I-a. Tipurile de lecţii în condiţiile activităţii simultane: . probele scrise. X PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN Activitatea instructiv-educativă se organizează simultan cu două şi/sau mai multe clase. în şcolile unde nr. .1. ca de exemplu exerciţii de completare a textelor lacunare. de stimulare ("întăriri pozitive". . probe scrise sau practice). completarea tabelelor etc. FUNCŢIILE VERIFICĂRII ŞI ALE EVALUĂRII Sinteza funcţiilor fundamentale ale verificării şi evaluării (I. . probe practice ca realizarea unor mulaje. recomandarea este să fie grupate clasele a I-a cu a III-a şi a IIa cu a IV-a. autoevaluare etc. Funcţiile specifice. pedagogice: .

55 - lecţii în care la o clasă are loc dobândire de cunoştinţe. lecţii în care la o clasă se învaţă cunoştinţe noi. iar la cealaltă se consolidează sau se recapitulează cunoştinţele învăţate anterior. lecţii de formare de priceperi şi deprinderi (consolidare) sau de recapitulare la ambele clase. . iar la cealaltă alt tip de lecţie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful