UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Catedra de Ştiinţe ale Educaţiei

CURS de GEOGRAFIE ŞI METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI în învăţământul primar LECT. UNIV. DR. ANDREI INDRIEŞ

ORADEA 2008

2

PARTEA A ÎNTÂIA PROBLEME DE GEOGRAFIA ROMÂNIEI, A EUROPEI ŞI A GLOBULUI CAP. I ORIZONTUL APROPIAT ŞI LOCAL 1.1. Orizontul apropiat

Orizont: parte a cerului şi a pământului până unde ajunge vederea noastră. Orizont apropiat: orizontul situat în apropierea noastră (casă, şcoală, localitate). 1.2. Cartierul. Localitatea

Cartier: parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin însuşiri proprii (aşezare geografică, componenţa populaţiei, anumite instituţii). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai mari, împărţite în cartiere. Comuna este o formă de organizare administrativă cuprinzând unul sau mai multe sate. Instituţiile principale din localităţi: primărie, şcoala, grădiniţa, dispensar (policlinica), spital, poliţia, biserica etc. 1.3. Puncte cardinale Linia orizontului: linia de jur-împrejurul nostru, unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte linia orizontului. Punctele cardinale: N (nord, miazănoapte), S (sud, miazăzi), V (vest, apus), E (est, răsărit). 1.3. Planul clasei, planul şcolii şi al locuinţei

Se fac aceste planuri ţinând seama de dimensiuni, de formă, de puncte cardinale. La fel se fac planuri ale cartierului şi al localităţii. Se trece apoi la hartă, realizând reducerea (micşorare la scară). CAP. 2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Relieful -

-

Carpaţii (Orientali, Meridionali, Occidentali); Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici); Podişurile (DCT, Mehedinţi, Moldovei, Getic, Dobrogei); Dealurile (de Vest sau Banato-Crişane); Câmpiile (de Vest sau Banato-Crişano-Someşene, Română); Delta Dunării, Platforma continentală a Mării Negre.

2.2. Clima - Vremea; - Clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile). 2.3. Apele Dunărea; Apele interioare (Tisa, Someşul, Crişurile, Mureş, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut);

3

-

Lacurile (de munte, de podişuri şi de dealuri, de câmpie, din Delta Dunării, de pe ţărmul Mării Negre, de acumulare); Marea Neagră.

2.4. Vegetaţia, animalele, solurile - vegetaţia şi animalele de la munte: păduri de fag şi de răşinoase (brad, molid); jnepeni şi ierburi (păşuni alpine); veveriţa, ursul, cerbul carpatin, lupul, jderul, râsul, mistreţul, vulturi, capre negre. - vegetaţia şi animalele din zonele deluroase: stejarul, fagul; lupul, vulpea, viezurele, căprioara, păsări cântătoare; soluri brune. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu pomi fructiferi, viţa de vie, cereale. - vegetaţia şi animalele de câmpie: ierburi scunde, mici, păioase; şopârle, arici, bufniţe, şoareci; sol negru, fertil. - vegetaţia şi animalele din lunci şi Delta Dunării: sălcii, plopi, stuful, papura; păsări (egretă, lopătari, pelicani, cormoran), peşti. 2.5. Locuitorii şi aşezările omeneşti locuitorii: populaţia-21,7 mil. loc.; români, maghiari, rromi, germani, sârbi, ucraineni etc.; locuiesc în diferite părţi ale ţării, la sate şi la oraşe satul românesc: sat de munte (risipit), sat de deal şi de podiş (răsfirat), sat de câmpie (adunat); - în satele de câmpie, locuitorii se ocupă cu cultivarea cerealelor, a legumelor, creşterea animalelor; la deal cu pomicultura, viticultura, creşterea animalelor; la munte, creşterea animalelor (în primul rând ovine). oraşul: oraşe-cetăţi pe malul Mării Negre (Constanţa, Mangalia); daco-romane (Napoca: Cluj-Napoca; Apullum: Alba Iulia; Drobeta: Drobeta-Turnu Severin); - cele mai dezvoltate oraşe: Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Arad, Timişoara, Oradea etc.; - principalele oraşe: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca 2.6. Principalele activităţi economice Activităţi agricole: - cultivarea plantelor: cereale (grâul, porumbul); plante industriale (plante uleioase: floarea-soarelui, soia; plante textile: inul, cânepa); legume, cartoful; pomi fructiferi, viţa-de-vie (podgorii: Cotnari, Panciu, Odobeşti, Valea Călugărească, Drăgăşani, pe Dealurile Târnavelor, Murfatlar, Niculiţel, etc. - creşterea animalelor: bovine, ovinele (oile), porcine, păsări, viermi de mătase, apicultura (albine). Activităţi industriale: Ramurile industriale (industria energetică, metalurgică, chimică, prelucrarea lemnului, materialelor de construcţie, industria uşoară - textilă, confecţii, pielărie şi încălţăminte -, alimentară) Industria energetică: petrolul (Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, platforma Mării Negre), cu prelucrarea la: Ploieşti, Borzeşti, Piteşti, Năvodari; gazele naturale (gazul metan: Pod. Transilvaniei); Industria metalurgică: minereu de fier (Munţii Poiana Ruscă: Ghelari, Teliuc) cu centre siderurgice la Galaţi, Hunedoara, Reşiţa.

4

Industria construcţiilor de maşini: locomotive, autocamioane, autobuze, autoturisme, tractoare şi maşini agricole, avioane etc., cu centrele: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Craiova, Arad, Piteşti, Iaşi ş.a. Serviciile: Învăţământul, Cultura, Ocrotirea sănătăţii; Transporturile: feroviare, rutiere, navale (fluviale: Tulcea, Galaţi, Brăila şi Giurgiu; şi maritime: Constanţa), aeriene Comerţul (interior şi exterior) şi turismul (ţărmul Mării Negre, Valea Prahovei, Valea Oltului, mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării şi capitala). MARILE UNITĂŢI GEOGRAFICE ALE ŢĂRII a) Munţii Carpaţi 1. Aşezare. Grupare Munţii Carpaţi alcătuiesc un lanţ muntos şi constituie partea cea mai înaltă a reliefului ţării noastre. Pornind de la hotarul de nord, observăm înşiruirea munţilor spre sud, apoi spre vest, până la Dunăre. Această cunună se închide cu munţii din partea de vest. Ea înconjoară Depresiunea Colinară a Transilvaniei. După felul cum sunt aşezaţi faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Carpaţi se împart în trei ramuri: - Carpaţii Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord, către sud, până la Valea Prahovei. - Carpaţii Meridionali (de Miazăzi) se întind de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra. - Carpaţii Occidentali (de Apus) se întind de la Dunăre, către nord, până la văile râurilor Barcău şi Someş. 1. Formarea munţilor În cea mai mare parte, munţii din ţara noastră s-au format prin încreţirea şi înălţarea scoarţei Pământului. Aceasta s-a întâmplat cu milioane de ani în urmă şi a durat o perioadă lungă de timp. O parte din Carpaţi s-au format prin erupţii vulcanice. Carpaţii Orientali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Orientali se întind în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, de la hotarul de nord al ţării până la Valea Prahovei. Ei constituie cea mai întinsă zonă muntoasă a ţării. Înălţimea lor este mijlocie (1 300-1 900 m), vârfurile depăşind rar 2 000 m. Carpaţii Orientali s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului. În partea de vest, ei cuprind un şir de culmi vulcanice. 2. Grupe de munţi Carpaţii Orientali se împart în trei grupe. a. Grupa nordică ţine de la hotarul de nord, cu Ucraina, până la depresiunile Dornelor şi Câmpulung (Moldovenesc). Din această grupă, amintim munţii: Gutâiului, Maramureşului şi Rodnei. Cei mai înalţi sunt Munţii Rodnei, cu vârful Pietrosu (2 303 m). În partea de est sunt munţi mai puţin înalţi, Obcinele Bucovinei, unde se află vestitele mănăstiri Voroneţ şi Putna. b. Grupa centrală se desfăşoară în continuare, spre sud, până la Valea Oituzului. Aici se află munţii: Călimani (2 100 m), Bistriţei, Gurghiului, Harghitei. Din Munţii Hăşmaşu Mare izvorăsc râurile Olt şi Mureş. În sudul Munţilor Bistriţei se întinde falnic Ceahlăul, „piatra nestemată a Moldovei”, cum îl denumeşte Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”.

5

Grupa sudică (Carpaţii de Curburii) se întinde de la Valea Oituzului până la Valea Prahovei. Aici, Carpaţii îşi schimbă direcţia spre vest, se curbează. Dintre munţii acestei grupe, enumerăm Munţii Vrancei, Munţii Buzăului şi Munţii Ciucaş. În partea nordică a grupei se află Depresiunea Braşovului. 1. Trecători În Carpaţii Orientali se află numeroase pasuri de trecere a munţilor: Prislop, Bicaz, Oituz, Predeal ş.a. 2. Bogăţii Carpaţii Orientali sunt acoperiţi cu păduri dese care adăpostesc: ursul, cerbul, râsul şi alte animale. Ei au păşuni spre vârfuri, iar în adâncuri adăpostesc cărbuni, diferite metale, piatră de construcţii, ape minerale şi alte bogăţii. Multe locuri sunt renumite zone turistice: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului, Obcinele Bucovinei ş.a.
c.

Carpaţii Meridionali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Meridionali sunt aşezaţi la sud de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. Ei sunt cuprinşi între Valea Prahovei la est şi văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra la vest. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din roci tari pe care apele şi vânturile le distrug mai greu. Sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră, unele vârfuri depăşind 2 500 m. 2. Grupe de munţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din patru grupe, despărţite de văile unor râuri. a. Grupa Munţilor Bucegi cuprinsă între Valea Prahovei şi Valea Dâmboviţei. b. Grupa Munţilor Făgăraşului cuprinsă între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului. c. Grupa Munţilor Parângului cuprinsă între Valea Oltului şi Valea Jiului. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu cuprinsă între Valea Jiului şi văile Timiş, Cerna, Bistra. 1. Caracteristici ale grupelor de munţi din Carpaţii Meridionali a. Grupa Munţilor Bucegi este formată din munţi cu pantele abrupte, stâncoase, la poale îmbrăcaţi în păduri, iar spre vârfuri sunt acoperiţi de ierburi mărunte şi pâlcuri de arbuşti pitici. Cel mai înalt vârf este Omu, având 2 505 m. Aici se găseşte o staţie meteorologică. Aspectul impunător, frumuseţile naturale, hotelurile şi cabanele din aceşti munţi atrag foarte mulţi turişti, făcând să fie printre cei mai vizitaţi munţi din ţară. b. Grupa Munţilor Făgăraşului este formată din munţi pe care apele n-au izbutit să-i străpungă în curmeziş. Cele mai înalte vârfuri sunt Moldoveanu (2 544 m) şi Negoiu, de 2 535 m. Acestea sunt şi cele mai înalte vârfuri din ţara noastră. Aici îşi au sălaşul caprele negre. Pe Argeş, la Vidraru, s-a construit o mare hidrocentrală. c. Grupa Munţilor Parângului este formată din mai mulţi munţi, dintre care cei mai înalţi sunt Munţii Parângului, care depăşesc 2 500 m. În Munţii Şureanu se află ruinele cetăţii dacice Sarmizegetusa. Pe râul Lotru este o altă hidrocentrală mare. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu este înconjurată de regiuni joase. În Munţii Retezatului se află Parcul Naţional Retezat, în care sunt ocrotite plante şi animale rare. Înălţimile lor sunt presărate cu numeroase lacuri. Între Munţii Parângului şi ai Retezatului se află Depresiunea Petroşani, străbătută de râul Jiu. 1. Trecătorile din Carpaţii Meridionali sunt: Turnu Roşu (Valea Oltului), Lainici Valea Jiului), Bran. 2. Bogăţii În subsolul Depresiunii Petroşani se găsesc zăcăminte de cărbune. Pădurile şi păşunile sunt o altă bogăţie. În depresiuni întâlnim livezi şi păşuni. Aceşti munţi au şi o mare importanţă turistică. Carpaţii Occidentali

pe culmile mai înalte. Grupe Podişurile sunt forme de relief întinse. Ele s-au format prin depunerea argilei. din munţi. cum ar fi Cheile Turzii. care ating înălţimi de peste 1 800 m. Ele ating înălţimi între 400 şi 800 m. . folosite în vindecarea unor boli. Grupele din care sunt alcătuiţi Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali se împart în trei grupe: a. c. Dunărea a săpat în sudul Munţilor Banatului o vale adâncă şi îngustă. în special de fag. Grupa Munţilor Apuseni are. Dealurile subcarpatice s-au format prin încreţirea scoarţei. Culmile acestor munţi sunt uneori aproape netede. de păduri. în partea centrală. care adăposteşte un gheţar subpământean. Grupa Munţilor Poiana Ruscă. şi „Cetăţile Ponorului”. La Slănic-Prahova. petrol.6 1. Dealurile din partea de vest a Carpaţilor Occidentali se numesc Dealurile Vestice. Călimăneşti sunt ape minerale. înconjurate de dealuri. la sud. cuprinsă între Dunăre şi văile Timişului şi Cernei. livezi cu pomi fructiferi şi chiar păduri. Aici s-au construit hidrocentrala Porţile de Fier I şi un mare lac de acumulare. Munţii Poiana Ruscă ascund în adânc cele mai importante zăcăminte de fier şi marmură din ţara noastră. Aceste dealuri sunt separate de depresiuni. la nord.un frumos şirag de peşteri. Ele s-au format prin depunerea pietrişului şi a nisipurilor aduse de apele curgătoare. Înălţime Carpaţii Occidentali se află la vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi sunt cuprinşi între Dunăre. 2. Munţii Bihorului. întinse la poalele Carpaţilor Orientali şi Meridionali. Caracteristici Munţii Banatului şi Poiana Ruscă au înălţimi mici şi sunt acoperiţi cu păduri de foioase. şi văile Barcăului şi Someşului. uneori depăşind aceste înălţimi. Tot în aceşti munţi se află Peştera Scărişoara. Podişurile 4. cuprinsă între Valea Mureşului. 1. Dealurile şi podişurile Dealurile sunt forme de relief cu înălţimi între 300 m şi 800-1 000 m. mai înalte decât câmpiile şi separate de văi. Ele sunt reprezentate de Subcarpaţi (Dealurile şi depresiunile subcarpatice) şi de Dealurile de Vest. fiind acoperite păşuni. la nord. Grupa Munţilor Banatului. Bogăţii Carpaţii Occidentali au păduri întinse. Aici se întâlnesc podgorii. 1. Depresiunile subcarpatice sunt locuri întinse. Unele roci au fost roase de apele curgătoare care au săpat văi înguste şi adânci. la sud. şi de cea a Bistrei. Aceste dealuri au culmi domoale. Înfăţişare. aur şi multe alte bogăţii. Ei sunt mai puţin înalţi decât celelalte două ramuri ale Carpaţilor. b. a nisipului şi a pietrişului. În subsolul dealurilor subcarpatice se găsesc zăcăminte de cărbuni. la nord. Bogăţiile Subcarpaţilor sunt reprezentate de păşunile situate pe culmile dealurilor. Aşezare. ca nişte platouri aproape netede sau larg ondulate. Olăneşti. Grupa Munţilor Apuseni. b. mărginită de Valea Mureşului. Podgoriile de pe Măgura Odobeştilor şi Valea Călugărească sunt renumite. Zonele deluroase se întind ca un brâu în jurul Munţilor Carpaţi. După zona geografică în care se află. 3. şi râurile Barcău şi Someş. Subcarpaţii de Curbură şi Subcarpaţii Getici. 2. 2. având pantele şi culmile mai domoale decât munţii. Subcarpaţii se împart în trei grupe: Subcarpaţii Moldovei. având înălţimi ce trec cu puţin 1 800 m. rareori trecând de 300 m. mai joase. de livezi şi vii. gaze naturale. la sud. ape minerale şi sare. Subcarpaţii sunt zone deluroase. aşa cum s-au format şi munţii. iar în subsol ascund: cărbuni. numită Defileul Dunării.

oamenii le cultivă cu viţă-de-vie. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol. cerealele. Ialomiţa. cu vânturi puternice. Aici se află oraşele Iaşi. Podişul Dobrogei aduce un peisaj aparte în diversitatea podişurilor ţării. . necesar pentru pavarea străzilor. pietriş. Podişul Moldovei. iar vara este foarte călduroasă. vînturi. Câmpia Română este numită şi „grânarul ţării”. Ei au fost măcinaţi de ape. pomi fructiferi. numinduse de aceea şi Câmpia Dunării. calcar. Apele au săpat. Râurile Jiu. pe suprafaţa lui. Brăila. nisip. El este format din două părţi: Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. 2. de-a lungul Dunării. În Câmpia Română. aproape ca o câmpie. Este mai înalt la nord (600 m) decât la sud (200-300 m). Podişul Dobrogei de Sud este mult mai neted. Podişul Moldovei (în est). Suceava ş. iar la nord cu Subcarpaţii Getici. Aici se întâlnesc lacuri cu apă dulce. locuitorii îşi asigură recolte bogate în aceste zone în care sunt puţine ploi. Faptul că aceste culmi sunt formate din roci tari şi vechi. Aceste forme joase de relief sunt foarte potrivite pentru agricultură. Buzău. 5. Olt. Grupe Câmpiile sunt suprafeţe de teren. este mai înalt în partea de nordvest şi mai jos spre sud. Câmpiile României sunt: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. fiind străbătut de o vale largă. îngheţ şi dezgheţ. începând din partea de nord spre sud. Ploieşti. De aici se scoate granitul. 7. Podişul Getic este situat între Valea Dâmboviţei şi Dunăre. Zonele din partea vestică a Câmpiei Române au soluri nisipoase. Craiova. Este cuprins între Dunăre şi Marea Neagră. înconjurat de lanţul Munţilor Carpaţi.a. iarna este geroasă. ne face să înţelegem că Munţii Măcinului sunt rămăşiţele unor munţi cu o vechime mult mai mare decât cea a Carpaţilor. viţa-de-vie. cu înfăţişare de dealuri. a. cu înălţimi între câţiva metri şi 200300 m. Podişul Getic este străbătut de râurile: Jiu. Siret brăzdează. Bărăganul este partea de câmpie cea mai netedă şi mai întinsă din întreaga ţară.7 Principalele podişuri sunt: Podişul (Depresiunea) Transilvaniei în centrul ţării. b. a. Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. iar către sud se continuă până la graniţa cu Bulgaria. netede şi întinse. văi largi şi adânci. Cele mai înalte culmi se întâlnesc în Munţii Măcinului (467 m). Datorită solurilor fertile şi recoltelor bogate. se deosebesc: Podişul Someşan. Este alcătuit din straturi de argilă. Unele culmi sunt acoperite cu păduri de stejar şi de tei. Olt. Galaţi. În partea sa estică se întinde litoralul Mării Negre. de-a lungul căreia trece canalul Dunăre-Marea Neagră. Podişul Transilvaniei. La sud se mărgineşte cu Câmpia Română. Locuitorii cultivă cereale. unde se află portul Constanţa şi o salbă de staţiuni de odihnă şi agrement. Folosind irigaţiile. Partea estică a Câmpiei Române se numeşte Câmpia Bărăganului. în drumul lor spre Dunăre. 8. Argeş şi afluenţii lor. Pământul este bun pentru agricultură. Câmpia Română este unitatea majoră de relief cu cele mai numeroase oraşe mari: Bucureşti. gaze naturale şi cărbuni. sărată sau amară. Argeş. formează o mare depresiune în centrul ţării – Depresiunea Colinară a Transilvaniei. Pentru a preveni degradarea acestor soluri. Câmpia Română. situat între râurile Siret şi Prut. Înfăţişare.a. În cuprinsul Podişul Transilvaniei. Piteşti ş. Podişul Getic (în sud). 6. Câmpiile 1. Apele lor sunt folosite pentru irigarea suprafeţelor cultivate. Are un aspect vălurit. Masivul Dobrogei de Nord are aspectul unor dealuri cu văi largi prin care curg domol râuri firave. pe coaste se cultivă viţa-de-vie iar în văi. Câmpia Română este situată în partea de sud a ţării. Podişul Dobrogei (în sud-est). În subsolul Câmpiei Române găsim petrol şi gaze naturale. dându-i un aspect deluros. este renumită podgoria de la Drăgăşani.

3. Cele mai multe diguri se găsesc în Balta Ialomiţei şi în Insula Mare a Brăilei. care este împărţit în 6 sectoare. Precipitaţiile sunt mai bogate decât în Câmpia Română. Câmpia este străbătută de râurile Someş. de o parte şi de alta a acestora. o adevărată împărăţie a apelor. melci. apropiate ca aşezare. dintre care unul este reşedinţă de comună. Dintre plante se remarcă stuful şi papura. iar pentru desecarea terenurilor s-au săpat canale de scurgere a apei. Pădurile din lunci se numesc zăvoaie şi sunt alcătuite din sălcii şi plopi. precum şi izvoare termale (cu apă caldă). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cu un număr mai mare de locuitori decât satele. este un spaţiu mirific. Păşunile pentru vite sunt bogate. şerpi de apă. vulpi şi lupi. Datorită rodniciei pământului. ea desfăşurându-se de la Drobeta-Turnu Severin până la Delta Dunării. În Delta Dunării. Lunca Dunării este cea mai întinsă dintre lunci. Gheorghe. Cel mai mare este Bucureşti. deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi. Cel mai important oraş din judeţ este declarat reşedinţă de judeţ. este recunoscută pentru efectul benefic al apelor sale. întinse de-a lungul râurilor. Staţiunea Băile Felix. Sulina şi Sf. fiind verzi şi în timpul verilor cu arşiţă. În ape trăiesc peşti (60 specii). . pământul se clădeşte continuu datorită aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviu. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii. În Delta Dunării se găsesc păsări: lopătarul. Bucureşti – capitala României 1. plopi şi stejari. Delta Dunării este pământul cel mai nou al ţării. Fiecare judeţ se gospodăreşte singur. Ele sunt formate din mai multe comune şi oraşe. În Câmpia de Vest. formate din depunerea aluviunilor. a plantelor. Aici se adăpostesc mistreţi. nurca. constituind una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării. în Câmpia Română şi este străbătut de răurile Dâmboviţa şi Colentina. Judeţele sunt cele mai mari unităţi administrative. Lemnul acestor păduri se foloseşte în producerea celulozei sau pentru foc. Din loc în loc. Crişul Alb. alcătuite din unul sau mai multe sate care se gospodăresc împreună. Terenurile agricole sunt deosebit de roditoare. 4. raţa şi gâsca sălbatică. Sunt conduse de primari. Pentru împiedicarea revărsării apelor se construiesc diguri. mistreţul. În zona de câmpie. aflată între cele trei braţe. luncile sunt mai largi decât în zona de deal sau de munte. vulpea. lebăda şi pelicanul. Ţara noastră este alcătuită din 41 judeţe şi municipiul Bucureşti – capitala României (cu rol de judeţ). aici sunt culivate mari suprafeţe de cereale. de lângă Oradea. Crişul Repede. broaşte. Ele se numesc grinduri. iarna este mai blândă în sud şi mai aspră în nord. Delta Dunării a fost declarată rezervaţie naturală. Aşezare Oraşul Bucureşti este aşezat în partea de sud a ţării. scoici. Crişul Negru. în special a păsărilor. animalelor.8 3. judeţul şi reşedinţa de judeţ. cocorul.a. 1. Câmpia de Vest este situată în vestul României. folosite în tratarea unor boli. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale. Organizarea administrativă Localitatea natală. În luncă se află bălţi şi lacuri cu peşte. Studiu de caz: Luncile şi Delta Dunării Luncile sunt fâşii de pământ netede şi joase. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsarea în mare şi se desparte în trei braţe: Chilia. Alte animale: vidra. Aici se obţin recolte bogate de zarzavaturi şi de cereale. Municipiile sunt oraşele cele mai dezvoltate şi au număr mare de locuitori. Timiş ş. Comunele sunt unităţi administrativ-teritoriale. păianjeni de apă. 2. Această imensă luncă. Mureş.

Ţara noastră este situată aproape de mijlocul acestui continent.. municipiul Bucureşti este un oraş modern. al Parlamentului şi al Guvernului. Se cresc oi. fiind cultivată cu cereale. viile şi livezile. soia. după Unirea Principatelor. cartof. Moldova este o ţară agrară. Ţările vecine. Este dezvoltată industria alimentară care prelucrează produsele agricole. În anul 1862. Republica Moldova. Principalele culturi sunt grâul. când României. produse chimice. situată la vest (nord-vest) de România. Din 1991. Alături de maghari (unguri). în Ungaria mai trăiesc români. România face parte din continentul Europa. teatre.R. sfecla de zahăr. în funcţie de evenimentele istorice internaţionale. a războiului şi a molimelor. germani şi rromi. Se află în partea de est (nord-est) a României. posturi de radio şi televiziune. oraşul ajunge capitala Ţării Româneşti. Fluviul Dunărea traversează Ungaria. România este o ţară carpatică. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine Ungaria. cu regiunea din nordul braţului Chilia (aflate acum în Ucraina) şi cu Moldova din România au format din de-a lungul istoriei Principatul Moldovei. Limba vorbită este maghiara. 2. a devenit Republica Moldova. muzee. vite. a incendiilor. În secolul al XVII-lea. floarea-soarelui. parcuri şi păduri în împrejurimi.9 2. Aşezarea României în Europa Continentul Europa este o mare întindere de uscat. Limba vorbită este româna (moldovenească). Împreună cu Bucovina de Nord. Republica Moldova este pământ românesc. Capitala este oraşul Sofia. Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munţii Balcani . numit şi Basarabia. rutier şi aerian. în Bucureşti se află cele mai importante instituţii ale statului: sediul Preşedinţiei României. prăvălii. porumbul. dunăreană şi pontică (are deschidere la Marea Neagră). încălţăminte. legumele. porci. grădini. dar de fiecare dată s-a refăcut şi şi-a continuat viaţa. Republica Moldova este teritoriul cuprins între Prut şi Nistru. Capitala ţării este oraşul Budapesta. oraşul a suferit distrugeri din cauza revărsărilor de apă. După aşezare. Este o ţară central-europeană.S. monumente. Tot în Bucureşti se găsesc cele mai multe instituţii de învăţământ. Academia Română. Oraşul Bucureşti este cel mai mare centru industrial al ţării şi cel mai însemnat nod de transport: feroviar. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 1. Moldova a aparţinut când Rusiei. 3. În Bucureşti există două aeroporturi: Otopeni (Henri Coandă) şi Băneasa. păsări. dintre care 64% sunt români..S. sfeclă de zahăr. Azi. Municipiul Bucureşti – capitala patriei Fiind capitala ţării. legume şi viţă-de-vie. Populaţia numără 4 400 000 loc. Moldova exportă produse alimentare. Istoricul aşezării Pământul pe care se află astăzi marele oraş a fost locuit din timpuri străvechi. Bulgaria se află în partea de sud a României. textile. Din anul 1812 până în 1991. Îndeletnicirile primilor locuitori au fost păstoritul şi agricultura. Limba vorbită este bulgara. floarea-soarelui. universităţi. legătura fiind asigurată de nouă poduri. Oraşul Budapesta este o aşezare veche şi deosebit de frumoasă. Religia este ortodoxă. Religia majorităţii locuitorilor este catolică. adevărate opere de artă. Mai târziu s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul şi aşezarea s-a mărit continuu. Religia este ortodoxă. oraşul Bucureşti devine capitala României. ateliere. Capitala ţării este Chişinău. Aici se aflau reşedinţa domnească. cea mai înaltă instituţie ştiinţifică a ţării. Aproape jumătate din teritoriul ţării este câmpie. Capitala are mai multe lacuri. când U. De mai multe ori. Se întinde pe ambele maluri ale Dunării. industria chimică şi a materialelor de construcţie. hanuri. care cuprinde multe ţări printre care se află şi ţara noastră. Drapelul naţional este tricolorul care are ca stemă capul de bour.

Europa împreună cu continentul Asia formează o mare întindere de uscat numită şi Eurasia.4 milioane kmp. vom constata că Europa este aşezată în centrul jumătăţii nordice. Religia este ortodoxă.Europa ocupă locul al doilea. la data de 1 ianuarie 2007. În Ucraina lanţul carpatic poartă numele de Carpaţii Păduroşi. În anul 1993 Comunitatea Economică Europeană a devenit Uniunea Europeană. . aceasta cuprinde 27 de state şi constituie cea mai importantă organizaţie europeană. dar este bine populat. la care se adaugă ruşi. Bulgaria este cunoscută în toată lumea pentru cultura trandafirilor. Câmpia şi podişul ocupă cea mai mare parte a Ucrainei.E. Agricultura Bulgariei este foarte dezvoltată. la nord. Bulgarii sunt un popor slav. Cuprinde 45 ţări (state). Hidrocentralele Porţile de Fier I şi II sunt construite pe Dunăre. să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor. Formele de relief se împart în două categorii: de câmpie. Câmpia este principala regiune agricolă a ţării. prin colaborare dintre România şi Serbia. Imnul Uniunii Europene este Odă bucuriei din Simfonia a IX-a a compozitorului Ludvig van Bethoven. 1. Planeta Terra . Africa.10 care împart ţara în două. observăm că bătrânul continent este mărginit de Marea Mediterană. Ţara asigură cea mai mare parte din producţia mondială de ulei de trandafiri. Dacă împărţim globul pământesc în două jumătăţi pe orizontală. Limba vorbită este ucraineană. Populaţia ţării este de circa 9 milioane de loc. Privind harta Europei. români şi evrei. Oceanul Arctic (Îngheţat) şi continentul Asia. Uniunea Europeană În anul 1957. Ţările europene vor să trăiască în pace. loc. 1. America de Sud. Capitala este oraşul Belgrad. Limba vorbită este sârba. folosit în industria cosmetică. un grup de şase ţări europene dezvoltate au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană. România şi Bulgaria au aderat la U. Capitala este oraşul Kiev. Europa – un continent al planetei Pe globul pământesc se găsesc continentele: Europa. loc. o regiune muntoasă în centru şi sud. zinc. Australia. . Religia este ortodoxă. . Populaţia este de aproape 10 milioane loc.În continentul Europa este cuprinsă o mare parte din Rusia şi o mică parte din Turcia. Populaţia este de peste 52 mil. America de Nord. Europa este unul dintre cele şapte continente ale planetei. Munţii cuprind bogăţii de cărbune. Litoralul Peninsulei Crimeea este o zonă turistică foarte apreciată. Populaţia numără aproape 800 mil. cupru. fier..Europa este un continent cu o mare putere economică. Bogăţiile subsolului (cărbune.Europa este un continent cu o întindere mică în comparaţie cu celelalte continente. Europa – caracteristici geografice Europa are o suprafaţă de 10. Terra – planeta oamenilor 1. Oceanul Atlantic. Serbia se află în partea de sud-vest a ţării noastre. care sunt prelucrate în industrie. după Asia. în ceea ce priveşte numărul de locuitori. fier. european. Asia. să colaboreze pentru un viitor comun. În Europa se vorbesc 128 de limbi şi dialecte (graiuri locale). Antarctida. majoritatea fiind ucraineni. În prezent. . petrol. gaze naturale) au contribuit la dezvoltarea industriei. Ucraina este una dintre cele mai mari producătoare de grâu din lume. Ucraina se află în partea de nord şi de est (pe o porţiune). aflându-se în centrul schimburilor comerciale cu toate continentele lumii.

Soarele este de 1 300 000 de ori mai mare decât Pământul. dorind să ajungă în India a ajuns în America.11 Suprafaţa totală a uscatului este de 148 328 100 kmp (rotunjit 149 mil. Uranus. Stelele sunt corpuri cereşti care au propria lumină şi căldură. Soarele. Soarele este însoţit de alte corpuri cereşti mai mici (planete) care se învârtesc în jurul său şi cărora le transmite lumină şi căldură. kmp). au dreptul să se bucure de tot ce le oferă planeta noastră. loc.A. în funcţie de evenimentele istorice. mari navigatori temerari care au deschis epoca descoperirilor geografice şi a migrării europenilor pentru popularea noilor continente. Miliarde de stele formează o galaxie. Studiu de caz 2. Suprafaţa apelor este de trei ori mai mare decât cea a uscatului. s-au construit canale de irigaţii. Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este Mercur şi cea mai mare este Jupiter. Miliarde de galaxii alcătuiesc Universul. începând din secolul al XV-lea. Spania şi Portugalia au devenit puteri maritime recunoscute. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură). îmbarcat pe vasul Belgica şi-a adus o mare contribuţie la descoperirea vieţii plantelor şi animalelor din Antarctica.5 mild. Saturn. Oamenii iau măsuri de protejare a mediului înconjurător. Stăpâniţi de dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte planeta. Soarele este o stea de mărime mijlocie. genovezul a cărui expediţie a fost finanţată de regii Spaniei. Nansen a condus prima expediţie a navei Fram în Arctica. sprijiniţi de regii Spaniei şi ai Portugaliei. sunt ocrotite plantele şi animalele pe cale de dispariţie. a făcut timp de trei ani înconjurul lumii. poluarea. Portughezul Maggelan. kmp). descoperind Lumea Nouă. se acordă asistenţă medicală şi ajutoare alimentare pentru populaţia săracă de către organizaţii internaţionale. America şi Australia. El are o forţă de atracţie foarte puternică care face să se rotească în jurul său celelalte planete ale Sistemului Solar: Mercur. au organizat marile expediţii care au dus la descoperirea Lumii Noi. dovedindu-se astfel că Pământul este rotund. Jupiter. Pământul are un singur . Pe Terra locuiesc oameni care. prin modificarea graniţelor. numită Calea Lactee. nouă planete şi sateliţii acestora alcătuiesc Sistemul Solar. Astfel. Datorită bunei poziţii geografice. sărăcia. slaba asistenţă medicală. Cercetătorul român Emil Racoviţă.O. Populaţia planetei este de peste 6. În centrul Sistemului Solar se află Soarele. Din Europa s-au avântat pe întinsul oceanelor. Marte. Neptun şi Pluto. navigatorii curajoşi. În jurul planetelor se rotesc sateliţii acestora. deşi sunt de rase diferite. Sistemul Solar este o părticică din Calea Lactee (Calea Laptelui). La începutul mileniului III. Monumente mai importante în descoperirea planetei Harta lumii s-a completat mult timp prin noi descoperiri geografice şi s-a modificat prin apariţia sau dispariţia unor state. se fac împăduriri. Cristofor Columb. de ajutare a populaţiei din zonele cu astfel de probleme. Venus. încălzirea globală etc. lipsa educaţiei. aflat în serviciul regelui Spaniei. în anul 1487. Suprafaţa apei este de 361 741 000 kmp (rotunjit 362 mil. Planeta Terra cuprinde mari suprafeţe de uscat care sunt continentele şi mari suprafeţe de apă care sunt mările şi oceanele. portughezul Bartolemeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe (din sudul Africii). Amundsen a atins Polul Sud. Terra (Pământ). Soarele face parte din miliardele de stele care alcătuiesc galaxia noastră. Terra – o planetă a Sistemului Solar Privind cerul în nopţile senine observăm o mulţime de stele. O importanţă deosebită în descoperirea zonelor cu gheţari veşnici au avut-o exploratorii Nansen şi Amundsen. planeta noastră se confruntă cu multe probleme: lipsa apei în unele regiuni ale Asiei şi Africii. cum ar fi F.

Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe. axate pe conţinutul ştiinţific deja descoperit. se predau şi cunoştinţele legate de cunoaşterea mediului înconjurător. rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe ştiinţifice şi ecologice despre natură (componente. gospodărirea. procese). Până în prezent. hidrologice. schimbându-i-se denumirea în obiectul ştiinţele naturii. să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora.12 satelit: Luna. Pregătirea ştiinţifică a educatorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să fie corelate cu pregătirea psihopedagogică a elevilor din ciclul primar. dar să şi opereze cu ele. ajungând ca elevii nu numai să le cunoască. Metodica predării geografiei cuprinde un sistem complex de metode şi procedee folosite de educator.1. nu s-au descoperit forme de viaţă pe nici o altă planetă a Sistemului Solar în afară de Terra. Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării reliefului patriei. este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei "anumite tehnologii didactice" cu care se ocupă metodica predării geografiei. NOTĂ: se fac recapitulări finale (vezi manualul). care suferă în evoluţia sa în timp schimbări determinate de cauze naturale şi sociale. I NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1.2. Motivaţia elaborării metodicii predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar Metoda cuprinde totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în procesul de învăţământ. în cadrul obiectului geografie la această formă de învăţământ. precum şi la dezvoltarea afectivă. să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică. 1. de a le forma priceperi şi deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice. scop principal al predării învăţării disciplinelor naturii şi Geografia României în ciclul primar În actuala legislaţie şcolară. Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale. geologiei. geografiei. PARTEA A DOUA METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ROMÂNIEI CAP. Aşadar.. istoriei etc. ocrotirea şi protecţia naturii. voluţională a fiecăru elev. fenomene. Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea şi formarea unei conduite ecologice. Educatorul trebuie să aibă o bună pregătire cultural-ştiinţifică şi să contribuie la însuşirea de către elevi a unor informaţii de bază din domeniul: ştiinţele naturii. Metodica predării geografiei este de . Rolul şcolii în educaţia ştiinţifică şi ecologică. noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că. la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active. sau de protejare şi ameliorare a mediului geografic în care trăiesc. Noul obiect ştiinţele naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie. sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. să le aplice în practică. Deci. fenomenele naturale. Dar pentru realizarea acestor obiective. pentru transmiterea cunoştinţelor şi pentru formarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor practice. interdependenţa dintre componentele naturii. care presupune acţiuni pentru conservarea. cauzele care le produc. de a şti că natura este un organism viu ale cărei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare. la dezvoltarea spiritului de observaţie. legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. începând cu clasa a III-a.

Pedagogia generală (partea referitoare la didactică) pune la dispoziţia metodicii predării celor două obiecte de învăţământ. O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei. Metodica predării geografiei nu se poate însă constitui ca ştiinţă numai pe baza acestor legături. Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută clar metodica predării. cu harta.aplicarea principiilor. succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilitate între componentele mediului geografic. Stabilirea scopului instructiv-educativ al învăţământului geografic preuniversitar în raport de noile cerinţe ale societăţii româneşti pe plan naţional şi internaţional putându-se realiza prin: . 1.dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice. manuale.selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere. instrumente de evaluare etc. metodelor.13 fapt o ramură principală a didacticii aplicate care prezintă metodologia de predare a acestui obiect de învăţământ. abstractizarea. . accesibilizarea şi transferul dintr-un sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare. confecţionare. ca de exemplu: formarea de reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul. Trebuie să facem distincţie între metodologia ştiinţei geografice şi între metodica specifică predării geografiei patriei în ciclul primar.. reprezintă un concept nou şi central al teoriei şi practicii educaţiei. generalizarea. În raportul dintre metodică şi logică. busolă. În acest sens. a manualelor etc. şi procedeelor pedagogice generale şi specifice geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe (generale şi specifice) în vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie. principiile sale. "Curriculum". planuri reduse la scară etc. glob. formele de organizare ale procesului de învăţământ. aceasta din urmă însuşându-şi anumite norme ale gândirii: analiza.integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie. . să explice unele probleme ce-şi află corelaţii în procesul de predare a geografiei. metodica are ca sarcină aflarea corelaţiilor dintre procesele logice ale studiului şi exerciţiile şi aplicaţiile practice privite ca instrumente de lucru (hărţi. potrivit noului curriculum şcolar în geografie. Sarcinile metodicii predării geografiei şi obiectivele educării şi instruirii prin geografie Reforma în învăţământul preuniversitar presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei. întocmirea programelor. O strânsă legătură are metodica predării geografiei cu psihologia pedagogică care-i oferă informaţii asupra legilor psihologice în conformitate cu asigurarea însuşirii cunoştinţelor de către elevi pe diferite trepte de vârstă.3. prin care se încearcă o "raţionalizare a procesului de predare-învăţare insituţionalizată prin optimizarea componentelor sale: programe. . ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură. prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv-educativ al disciplinelor respective: 1. modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare.). a cunoaşterii mediului înconjurător constituite global ca ştiinţe geografice. obiective. a particularităţilor psihice ale elevilor). . procurare etc. Metodica predării geografiei se foloseşte acum de aceste date numai după ce le-a adaptat cerinţelor locale legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ. indicaţii metodologice privind transmiterea cunoştinţelor către elevi. metodele şi procedeele de predare. a sistemelor spaţiale. a structurilor. cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice. sinteza.

De aceea este necesar să se creeze condiţii ca elevii să observe cât mai mult în mod direct şi să cunoască atât natura cât şi viaţa oamenilor mai întâi în orizontul local şi apoi pe cuprinsul patriei. Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp.respectul pentru diversitate.atitudinea pozitivă faţă de educaţie. Acest lucru se poate realiza dacă permanent în timpul predării se prezintă material didactic care localizează ceea ce se învaţă în spaţiu şi timp. În spiritul noii reforme sau curriculumului şcolar au apărut manualele alternative şi în domeniul geografiei pentru ciclul primar. 1992. atlasul geografic. începând cu elevii ciclului primar. societate.14 . În concordanţă cu manualul au fost realizate şi alte materiale-suport de sprijin în desfăşurarea procesului didactic cum sunt: caietul elevului. în funcţie de logica ştiinţei pedagogice. Obiectivul fundamental al oricărei metodici şi prin urmare şi al metodicii predării geografiei poate fi formulat astfel: "să pornească de la problemele vieţii şi activităţii productive şi să se înscrie tot mai mult pe direcţia de dezvoltare actuală şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice ce vin în sprijinul diferitelor probleme practice şi educative privind pregătirea elevilor bine instruiţi". a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care să le posede elevii. Deosebit de important este ca în procesul dobândirii cunoştinţelor să se urmărească formarea gândirii geografice la elevi. . cuprinse şi în noile programe şcolare. Predarea întregului sistem de ştiinţe geografice în şcoală.studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră. Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diversele fenomene care se petrec în natură şi societate.ocrotirea mediului înconjurător. Obiectivele particulare pe care trebuie să la urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei sunt: a) să fixeze scopul instructiv-educativ al învăţării geografiei în şcoală. cultură. . să . 2. să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor. toleranţă. Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare. . prin utilizarea corectă a limbii române. cunoaştere. În acest scop. 3. precum şi a experienţei înaintate din alte ţări.studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei.aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor. trebuie astfel organizate încât elevii să primească treptat cunoştinţe clare despre geografia fizică şi economică a ţării noastre. Cele trei grupe mari de obiective. . izvorăsc din conţinutul "Cartei Internaţionale a educaţiei prin geografie" adoptată la Congresul Internaţional de Geografie de la Washington. civilizaţie. document de referinţă. de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării). când se formează primele noţiuni geografice şi până la terminarea liceului.cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei. Aceasta presupune căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia. Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la: . . lecturi geografice. precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase. metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale: . ghidul învăţătorului. metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor. de orientare şi localizare a componentelor geografice. Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate.respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României. b) să stabilească şi să fundamenteze principiile. Acţiunea educativă a materialului geografic creşte dacă elevii percep nemijlocit ceea ce li se comunică.

cât şi ca auxiliar al altor metode. ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta. Cele mai frecvente metode folosite în studiul geografiei sunt: observaţia. fiind folosită atât ca metodă independentă.15 arate deosebirile dintre un loc şi un altul (realizându-se deci descrierea cauzală şi comparativă) privind relieful. cum a fost însuşit capitolul Orientarea prin deplasarea pe teren? Câţi dintre elevi n-au înţeles şi de ce? Care ar fi cauzele neînţelegerii? Ce lecturi trebuie citite pentru a-i convinge pe elevi care sunt mijloacele de orientare şi cum trebuie să ne orientăm în natură? Se poate organiza o cercetare axată pe geografia judeţului în care se observă modul de îmbinare. desenarea. programe restructurate şi manuale noi). Se urmăreşte în procesul de învăţământ un singur aspect. sau toate. De ex. b) Ancheta. a) Observaţia. solul. 1. la ansamblul lecţiei sau a activităţii care este studiată. Planul se face pe o ramură de studiu integral sau selectiv. . Metodica predării geografiei ca disciplină ce-şi află locul la contactul pedagogiei cu geografia. dar separat. în experimentele întreprinse se foloseşte cu succes observaţia. vegetaţia. Astfel. de corelare dintre noţiunile de geografie fizică şi geografie economică. studiul documentelor şi experimentul pedagogic. c) organizarea ştiinţifică a cercetării impune căutarea şi stabilirea unor metode care să permită desprinderea unor concluzii capabile să răspundă cerinţelor formulate mai sus.4. Metoda anchetei se bazează pe metoda observaţiei. În acest scop foloseşte aceleaşi metode de cercetare pe care le utilizează şi alte ştiinţe. care trebuie respectat cu consecvenţă. în cabinetul de geografie. În acest scop este necesar să se acţioneze pentru formarea la elevi a unor priceperi şi deprinderi utile în viaţă. pe terenul geografic sau în natură (observarea şi analiza fenomenelor. ancheta. Această metodă ajută la depistarea experienţei pozitive obţinută de cadrele didactice. elevi. fiind de altfel. Observarea selectivă descompune procesul predării pe părţi componente: predare. Orice cercetător care utilizează această metodă trebuie să se desfăşoare după un plan în prealabil stabilit. are ca sarcină principală studierea problemelor instructiv-educative ale predării geografiei în şcoală. ci de alţi factori (cadre didactice. o observaţie indirectă. părinţi. particularităţile demografice şi economice. adaptând însă aceste metode specificului geografiei ca obiect de învăţământ. clima. b) aplicarea în practica şcolară a noilor metode şi procedee de a transmite mai uşor cunoştinţele elevilor cu privire la geografia fizică şi economică a ţării noastre. de pildă. iar selectiv se face asupra unui capitol. Integral se face când se porneşte de la un studiu complet cu privire la predarea geografiei în ciclul primar. efectuarea unor măsurători simple. Pentru aceasta se impune organizarea de activităţi cu conţinut practic în clasă.). asimilare de cunoştinţe. Studiul geografiei trebuie să fie legat de practică. Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată nemijlocit de hartă. Observarea selectivă poate duce însă la concluzii practice eficiente numai în cazul în care problema cercetată este raportată la întreg. citirea. Metodele de cercetare folosite de metodica predării geografiei a) reorganizarea conţinutului geografiei la clasele I-IV (prin plan de învăţământ. practicanţi din cadrul colegiilor pedagogice). poate fi urmărit: rolul comparaţiei în înţelegerea şi însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice.. convorbirea. cercetarea orizonului local etc. Este cea mai răspândită metodă de cercetare. formare de priceperi şi deprinderi practice etc. trebuie să se înscrie între obiectivele care permanentizează rolul educatorului atât în predarea cunoştinţelor şi la verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei. De pildă. Toate problemele puse sub observare trebuie analizate şi prelucrate pe linia scopului care trebuie să realizeze şi să răspundă la întrebările planului. respectiv interpretarea hărţilor. realizată nu de cercetător.

înţelegerea. modifică fenomenele.16 Importanţa acestei metode constă în aceea că permite să se adune fapte. util mai ales în faza iniţială a cercetării când pe baza datelor obţinute. afective şi psihomotorii. desfăşurarea cercetării poate avea o cale inversă: plecând de la elucidarea unor probleme teoretice. jurnalul de însemnări ale educatorului. Se pot cerceta: catalogul clasei. a) Obiectivele generale pot fi: cognitive. CAP. în raport cu importanţa lor. obiective specifice. să se rezolve în lumina unor probleme concrete ale învăţământului (de ex.. date care pot duce la organizarea unor cercetări. subsol. de interes imediat al învăţământului geografic şi să ajungă în acelaşi timp la soluţionarea unor probleme teoretice. registre de inspecţie şcolară etc. obiective operaţionale. schimbă condiţiile de desfăşurare a procesului de predare. Înseamnă toată documentarea în legătură cu o anumită problemă propusă spre cercetare. ape etc. Experimentul introduce noul în practica şcolară. la care se pot stabili ipoteze de lucru. În planul de cercetare se vor include şi probleme de control care vor fi date pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unor anumite procedee. din 2001) Se ştie că pedagogia recomandă obiectivele unui obiect de învăţământ în: obiective generale. d) Metoda experimentală este cea mai importantă metodă de cercetare fiind considerată ca bază a ştiinţei moderne. pentru aplicarea căreia se cer organizate acţiuni şi pregătirea materialelor care să ajute la desfăşurarea experimentului. c) Cercetarea documentelor şcolare. relief. . se pot stabili obiectivele care urmează să fie cercetate. metodica interpretării materialului adunat prin care se stabilesc modul în care vor fi analizate din punct de vedere cantitativ rezultatele obţinute prin cercetare în aşa fel încât să se stabilească în ce măsură rezultatele confirmă sau infirmă ipoteza stabilită iniţial. Experimentul se organizează după o anumită ipoteză de lucru. formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise. observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp îndelungat. Alteori. La fiecare lecţie. . Educatorul trebuie să aibă în vedere realizarea acestor obiective care urmăresc: . interrelaţiile şi transformările din natură. După această analiză sumară a problemei trebuie să se precizeze scopul şi ipoteza cercetării care vor fi formulate în raport cu poziţia metodologică. sau date care pot confirma concluziile la care ajunge o cercetare efectuată prin utilizarea altor metode de cercetare. elaborată în prealabil.perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor cu lumea vie (plante. . Precizarea scopului şi a ipotezei de lucru fixează cadrul general şi perspectiva cercetării. Planul cuprinde. În plan se precizează.). O cercetare experimentală în domeniul metodicii geografiei poate să propună rezolvarea unor sarcini practice. cum reuşim la clasa a IV-a să formăm la elevi reprezentări şi noţiuni geografice din cadrul geografiei fizice?). Scopurile şi finalităţile învăţământului primar indică domeniile şi tipurile de schimbări educative care sunt concordante cu precizările noii programe şcolare şi urmăresc dezvoltarea intelectuală şi educativă a elevilor. folosirea mijloacelor de învăţământ pentru fiecare lecţie. metodele şi procedeele de cercetare. Această metodă poate fi îmbinată cu metoda convorbirii. Pentru verificarea ipotezei generale se stabilesc obiectivele cercetării care trebuie să fie înscrise în plan. de asemenea. II CONŢINUTUL PROGRAMEI ANALITICE A GEOGRAFIEI ROMÂNIEI PENTRU CICLUL PRIMAR (ANTERIOR NOII PROGRAME. animale) şi cea nevie (sol. dar este un interviu. Planul de cercetare se prelucrează în cadrul comisiei metodice a învăţătorilor la care va fi prezent şi profesorul de geografie şi se vor aduce îmbunătăţiri acestuia. de asemenea.formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile. Pare a fi o anchetă. educatorul trebuie să formuleze corect obiectivele pentru fiecare temă şi subiect din programă: alegerea strategiei de predare a metodelor şi formelor de organizare în clasă şi în afara clasei.

să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte.elaborarea unor obiective centrale pe formarea de capacităţi. ci drept o cale de cunoaştere activă. deprinderilor. c) Obiectivele operaţionale urmăresc realizarea cunoştinţelor. 3.17 . Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească.utilizarea unor obiecte de uz curent. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele..să încurajeze elevii în a se autoevalua.să asigure elevilor materialul didactic necesar investiţiilor. valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. prin concepţie sau mod de redactare. atitudinilor la elevi etc. . Dominantele curriculumului şcolar actual faţă de cel anterior sunt: . utilizarea informaţiei etc. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE .să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii.abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare. . Obiective cadru: 1. . 2.utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţa personală. În noua programă a MEN (MEC) apărută relativ recent. 4. cu accent pe formarea unei atitudini ecologice. Operaţionalizarea obiectivelor se realizează prin desfăşurarea fiecărei lecţii.să manifeste respect pentru ideile.dirijarea proceselor de observaţie spre ceea ce este esenţial. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate. derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealul educaţional. CURRICULUM LA CLASA A IV-A A. .menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor deprinderi cum ar fi: observarea. Astfel.să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii. de fenomene şi de reguli care trebuie memorate. desemnează tipuri de performanţă.. . convingerilor. prin acţiune directă. .să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă.predominanţa conţinuturilor de tip formativ. . măsurarea. a lumii înconjurătoare. b) Obiectivele specifice se adresează diferitelor discipline de învăţământ şi sunt caracteristice scopurilor fundamentale de realizare a conţinutului ştiinţific al obiectivului respectiv. se precizează în introducere: "Curriculum-ul de Ştiinţe pentru clasa a III-a şi a IV-a" a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolaritate: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat. . aceasta înseamnă specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi să facă prin muncă independentă elevilor la încheierea procesului de predare-învăţare. . Cu alte cuvinte. . a învăţătorului sau a profesorului. a rezultatelor aşteptate în urma unei instruiri asupra elevilor. prin observaţii şi acţiuni sau alte manifestări observabile şi măsurabile. gândirea independentă a autorului de manuale. . precum şi libertatea acestora de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii obiectivelor propuse. în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului înconjurător şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător. cei care predau ştiinţele ar urma: . pentru anul şcolar 1998-1999. familiar acestora. deprinderile şi experienţele colegilor.

gust. 1.investigaţii pe teme diferite folosind fişe de instrucţiuni sau desene: separarea unor amestecuri.observarea rolului oxigenului în menţinerea arderii. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă 2. să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi însuşirile corpurilor.măsurarea distanţei parcurse într-un timp dat de corpuri diferite.observarea unor desene care să evidenţieze rolul O2 în întreţinerea arderii. . să observe şi să descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din mediul apropiat. .1.demonstrarea modului de mânuire a instrumentelor (pahare. 2. transparenţă). împingere).). .2. bile. greutate. să formuleze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi cunoştinţele anterioare. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri. după unul sau două criterii. ruginire etc. maşinuţe. să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni. deformare.3. miros. să folosească adecvat pentru a descoperi însuşirile corpurilor. tracţiune. pâlnii. necesare investigaţiei. 2. transformări fizice suferite de . dintr-un set dat. să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate în mişcare şi să le verifice prin repetare. .observarea în cadrul unor experimente a unor transformări suferite de corpuri (rupere.completarea rezultatelor obţinute. .5. . volum). 2. .3. excursii ca caracter didactic în scopul sesizării diferitelor tipuri de material.) stării de mişcare şi de repaus a unor corpuri.). 2. interacţiunilor dintre corpuri. . materiale etc.vizite.1. ardere. Exemple de activităţi de învăţare .selectarea materialelor şi a ustensilelor selectând materialele şi ustensilele adecvate.4. volum.observarea unor desene şi experimente ilustrând interacţiuni în scopul diferenţierii tipurilor de forţe întâlnite (atracţie. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. . 2.4.alcătuirea unor tabele în care să înregistreze de fiecare dată observaţiile şi măsurătorile efectuate. să realizeze experimente pe teme date . să clarifice amestecuri şi materiale. etc.observarea unor materiale în scopul stabilirii caracteristicilor acestora. . după criterii simple. 1. Exemple de activităţi de învăţare Pe pacursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: . 1. transformărilor fizice suferite de corpuri (deformare. .2.18 1.operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor fizice ale apei (formă.formularea de întrebări care să genereze ipoteze verificabile experimental. rigle etc. însuşirilor fizice ale aerului (formă. rupere. evaporare.completarea unor tabele sau a unor diagrame cu ajutorul cărora să se clasifice amestecuri. respingere. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre copruri. transparenţă. . să identifice anumite transformări suferite de corpuri.

3. Solul. gust. transparenţă. miros. . investigare folosind termenii ştiinţifici reviste.Poluarea solului. putrezire. interacţiuni. gaz. Materiale naturale şi prelucrate-sare. separarea amestecurilor: decantare. apei şi aerului. B. Poluarea. Fenomene fizice-deformare. fertilitate. rezervaţii naturale etc. . norme de protecţie. Fenomene chimice-ardere. să participe activ în cadrul unui grup . lichid. însuşirile apei. Aerul.2. utilizări. cel care va cronometra timpul. dizolvare.lucrul pe grupe. poluarea solului. transparenţă. Amestecuri-însuşiri: solid. . minereuri.2. culoare. circuitul apei în natură. sticlă. Amestecuri. acrire.prezentarea clară şi concisă folosind clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate limbajul ştiinţific însuşit a unor emisiuni prin mass-media. petrol. povestiri. pe teme de ştiinţe. atlase.1.jocuri de rol. hârtie. dicţionare etc. în fiecare grup se stabilesc pentru a investiga o situaţie de natură următoarele roluri: cel care conduce discuţia ştiinţifică din mediul înconjurător. gaz. învăţaţi. . apei şi aerului.. solidificare. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 4. Apa. . să-şi exprime atenţia faţă de mediu. solubilitate. volum.folosirea unor surse bibliografice. mişcarea corpurilor. valorificând terminologia ştiinţifică a învăţării Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 3. 3. mase plastice. să redea în limbaj propriu în cadrul . fermentare. cărbune. cel care înregistrează activitatea desfăşurată de grup. materiale de construcţie. rol: suport şi sursă de hrană. 3.1. radio-tv. Sol-însuşiri: permeabilitate.organizarea datelor de tabele şi formularea de concluzii simple pe baza acestora. parc.. Apa. folosirea ma-terialelor naturale. evaporare etc. formă.plantarea şi îngrijirea plantelor din spaţiul verde al şcolii. căi de prevenire a efectelor negative ale fenomenelor chimice. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII 1. lichid. antrenând întregul grup. filtrare.surse şi modalităţi de prevenire.vizite la grădina zoologică. 3.19 acelaşi corp. dramatizări vizând ginaţia şi curiozitatea ştiinţifică. gaze naturale. componenţă: oxigen şi dioxid de carbon. formă. să-şi manifeste şi să-şi dezvolte ima. Materiale naturale şi prelucrate. apartament. circuitul apei în natură. să prezinte rezultatele unui demers de . viteza de mişcare.însuşiri: gaz. mişcarea corpurilor. rolul solului. . Dezvoltarea capacităţii de comunicare.îngrijirea unor animale.. transformările fizice ale apei. gust. volum: forme de existenţă în natură. magnetizare. Aerul. însuşiri. 4. însuşirile aerului. ziare. refolosire. ruginire etc. interacţiuni între corpuri (acţiunea greutăţii asupra corpurilor). 2.însuşiri: solid. Fenomene fizice şi chimice. miros. 4. cel care va raporta întregii clase concluziile grupului.

Curriculum şcolar de faţă este astfel conceput încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic. frecare. Standarde S1. S6. Interacţiuni-efectele acestora asupra corpurilor: modificarea stării de mişcare şi deformarea acestora. Mutaţia esenţială propusă de prezentul curriculum şcolar este trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului. 3. Descrirea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate. trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct. viteza de mişcare. Altfel spus.S3. respingere. studiul geografiei trebuie să depăşească. prin folosirea unor instrumente. în alternanţă cu lecţiile de istorie sau.1. natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a elevului cu faptul geografic. atracţie. III GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR 3. la un nivel elementar. ori de câte ori este nevoie. ele pot fi grupate într-un anumit semestru. considerate a fi cele mai adecvate atingeri ale obiectivelor propuse. greutate. respectând condiţia parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii ale curriculum-ului. Totodată. Mişcarea corpurilor. după cum consideră necesar. 2. Formularea de enunţuri ştiinţifice valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. Viteza de mişcare. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru: 1. Interacţiuni. precum şi importanţa prezentării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. fiecare şcoală are libertatea de a repartiza orele alocate prin planul-cadru de învăţământ. spaţiul îngust al sălii de clasă. C. dimpotrivă. tracţiune. Introducere Curriculum de clasa a IV-a îşi propune să-i familiarizeze pe elevi cu noţiuni elementare de geografie. S2. apoi. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local. pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale. Se urmăreşte. S4. Cap. mişcare. celălalt semestru fiind integral dedicat studierii istoriei. Dezvoltarea capacităţii de comunicare S5. relativ simple şi accesibile vârstei şcolare mici.20 3. cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvată a temelor. de a investiga şi de a înţelege. Astfel. i se propune elevului descoperirea progresivă a aspectelor definitorii ale spaţiului geografic românesc. să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare. Dezvoltarea capacităţilor de exploatare. Cu alte cuvinte. cele aproximativ 17 ore alocate disciplinei pot fi desfăşurate de-a lungul întregului an. Mişcarea corpurilor-repaus. Realizarea de experienţe folosind investigare a realităţii şi de experimentare instrumente familiare. acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei. Tipuri de forţe: împingere. Efectuarea de experimente dirijate. faptul geografic imediat. deformare. Dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt următoarele: . Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu. Prezentarea rezultatelor unei investigaţiiexperimentat în mod simplu şi clar.

prin contactul direct cu faptul studiat şi prin metoda "a învăţa prin experimentare". neproductiv materia. .activităţi de învăţare realizate inclusiv în spaţiul clasei. fenomene şi procese specifice orizontului local. Acest spaţiu. Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană. în funcţie de posibilităţile locale şi de interesele elevilor. 3. (cu accent mai ales pe formarea deprinderilor de investigare. .4. la cele ale ţării. prezentul curriculum oferă aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea. cât şi la nivelul ţării. cu accent pe viaţa de toate zilele.activităţi de învăţare realizate exclusiv în . a mediului geografic. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. CURRICULUM-UL ACTUAL . la comunitate şi la societatea zilelor noastre. 3. . CURRICULUM-UL ANTERIOR . un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau imediat. insuficient adaptată înţelegere a faptelor şi a fenomenelor cavârstei şi posibilităţilor de înţelegere ale racteristice mediului geografic înconjurător copiilor. asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente. . atât în orizontul local şi apropiat. urmărite. . CURRICULUM-UL CLASEI A IV-A (NOUA PROGRAMĂ. Obiectivele cadru sunt: 1.2. ale continentului şi ale planetei ca întreg. reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană.activităţi de învăţare generate dinspre .activităţi de învăţare generate de obiectivele conţinuturi. 4. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic. în mod direct sau mediat. mijlocul naturii. prin contactul direct cu detalii care supraîncărcau în mod fenomenul geografic. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei.21 3. bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan. de către elev. 2.).înţelegerea relevanţei geografiei pentru a cunoştinţelor de geografie.raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple.3.însuşirea de tip academic. Observarea.centrarea pe conţinuturi teoretice şi pe . . .libertatea cadrului didactic de a alege numărul de ore. din 2005) Notă de Prezentare Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală.utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare. al continentului natal şi al lumii contemporane. ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”.observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare. Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere. În acest context. capitol. Din această perspectivă.centrarea pe formarea capacităţilor de informaţia factuală. de orientare etc. 3. descrierea şi relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse geografice. de la localitate la planetă. . până la nivelul planetei).număr de ore fix pentru fiecare temă. excesiv ştiinţific . învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: .raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare.

Obiective cadru 1.dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale. până la dimensiunile planetei. ţară. a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii. prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor. sub raport educaţional. .utilizarea informaţiei (directe şi indirecte). în relaţie cu obiectivele învăţării. . În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis. caiete de activitate independentă. utilizarea unor conţinuturi „în sine”. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2.utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (texte scrise. ca un întreg.22 - interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive. . Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale. pe de o parte. judeţ. filme documentare.realizarea unei cortelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară (Istorie. ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării.. Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine. de ex. Limba şi literatura română. Educaţie civică). a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional. ghiduri. lumea contemporană). pe baza unor surse diferite 3. cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat.utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă). elementele de geografie a orizontului local. regiune. atlase. pot fi valorificate în mod prioritar. structurat pe niveluri şi în sisteme succesive. caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat).realizarea unor exerciţii de raportare permanentă. . este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi. nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare. exersarea trecerii de la o scară la alta. Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei . . jurnale de călătorie. Ştiinţe ale naturii. sintetic. fişe. Pentru accesibilizarea învăţării. prin hărţi succesive simple. Astfel. Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate. Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente. din sursele mass-media. Europa. dar şi cu alte discipline ca. pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare. materiale didactice etc. evaluare orală). Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii. prin treceri succesive de scară. facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă. portofolii. Matematică. pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: . pe de altă parte. fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare). care este complementară observării directe. identificarea şi selectarea unor informaţii specifice. ordonate de la localitatea natală la planetă. de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie. strict necesare atingerii obiectivelor asumate. situarea României în continentul european şi în lume. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv. fotografii. Relaţionarea elementelor geografice. servind strict la realizarea acestora. esenţializat.

apropiat şi local imediat. observate sau deja prelucrate simple) . . Europei. . tabele.exerciţii de notare (înregistrare). diapozitive) etc a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat 1. din cel local şi ţară. să utilizeze.1. alte repere observabile) în spaţiul apropiat. pe harta judeţului. în situaţii diferite de ex. în diferite surse de informare (ex. sub diferite forme (fişe.exerciţii (pe teren) de apreciere empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile. pe teren şi pe hartă. a ţării. apropiat. Europa.23 4. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. să localizeze corect elemente ale spaţiului . . Europei a unor itinerare / trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente spaţiale 2. la Glob (be baza utilizării semnelor local) convenţionale şi a scării de proporţie). ţării. grafice .exerciţii de localizare a elementelor din orizontul imediat.exerciţii de observare nedirijată şi .1. să înregistreze date specifice geografiei. a ţării. al relief. . să observe progresiv elemente din dirijată realitatea înconjurătoare 2. pe harta judeţului. fotografii. reprezentare a spaţiului (imediat.exerciţii de realizare a unor reprezentări al planetei.a elementelor din orizontul local şi apropiat. forme de construcţii) şi al punctelor cardinale. într-un geografic local.întocmirea.realizarea unor reprezentări simple cartografice ale orizontului local şi apropiat 1.3.exerciţii de localizare. să aprecieze în mod empiric distanţe accesibile direct 1. mijloace elementare de la cartografice simple referitoare la ţară. context dat a Europei. . Relaţionarea elementelor geografice.Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1.2. să se situeze corect în spaţiul imediat. cu ajutorul unor repere (râuri. la nivelul ţării. pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 2. .exerciţii de localizare empirică.2. Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: .recunoaşterea şi localizarea. 1. al Europei. . orizontului local şi al ţării local şi apropiat.4. pe harta judeţului. să utilizeze mijloace elementare de orientare (puncte cardinale.exerciţii dc recunoaştere a unor elemente geografic (de la localitate la planetă)..5.

. .realizarea unor proiecte de grup. 3.5. Utilizarea adecvată a unor termeni limbajului specific geografiei Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 3. să identifice în diferite surse de informare (texte. inclusiv a consecinţelor intervenţiei omului (pozitive saun negative). de la orizontul la apropiat la planetă) 2. .3.4. . în texte. să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea cunoaşterea mediului înconjurător. . . . identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător 4.1. în spiritul iniţiativei faţă de protecţia mediului de viaţă .exerciţii de descriere succintă. . . să elaboreze enunţuri explicative . . Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 4.2.6. pe baza unui vocabular de sprijin. .explorarea mediului din orizontul local şi apropiat. să descrie în enunţuri simple elemente .identificarea de corespondenţe între elemente observate direct şi mediat. cu ajutorul despre fenomene şi fapte observate în realitatea termenilor specifici. în fotografii şi pe hărţi.formularea unor răspunsuri la întrebări. direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri) 2.exerciţii de grupare / de discriminare a unor elemente reprezentate la niveluri şi scări diferite. imagini etc) caracteristici ale realităţii înconjurătoare 2. .2. să compare elemente şi relaţii reprezentate la niveluri şi la scări diferite. să descopere relaţii simple între diverse elemente din mediul înconjurător.compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite.completarea unor fişe de observare. să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă) a datelor observate.exerciţii de completare a unor enunţuri reprezentate pe suporturi catografice lacunare pornind de la un suport carto. să construiască enunţuri simple şi dezvoltate .jocuri de rol.descrierea dirijată după o hartă simplă.24 2. referitoare la fenomene observate direct referitoare la fenomene observate. pe baza unor caracteristici date. a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare. să colaboreze cu cei din jur.enumerarea. folosind surse de informare diferite. a unui element observat înconjurătoare direct sau mediat.exerciţii de explicare a unor relaţii vizibile între elemente 4.realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă. 3.1. .exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare.prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare.3. hărţi. 3.

Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţii b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice . „Hărţi diferite ale orizontului local” . Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful. planul locuinţei.2.4. Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine . vegetaţia. a reşedinţei de judeţ şi a judeţului Harta administrativă Bucureşti – capitala României 1. vegetaţia.3. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI . luna. Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief). cartierul. Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta. De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi 1. al şcolii.1. Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins. Terra – planeta oamenilor Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar NOTĂ: temele marcate cu litere italice reprezintă curriculum la decizia şcolii. Unităţi majore de relief Clima. populaţia şi aşezările omeneşti ale ozizontului local Aplicaţii practice în orizontul local . STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ (pentru finele învăţământului primar) . ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL . ziua.25 CONŢINUTURI (introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă) 1. Orizontul local Linia orizontului.1. săptămâna.1. anul) în explicarea unor Modificări ale realităţii observate 1. Uniunea Europeană . localitatea. hidrografia.1. al cartierului şi al localităţii .3.5. Repere de timp (ora.2. anotimpul.2. Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei. Orizontul apropiat Sala de calsă. apele. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB . animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii şi aşezările omeneşti Principalele activităţi economice . România în Europa Ţările vecine. Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale.

Acestea urmăresc patru direcţii care vizează: . Idealul educaţional. Realizarea obiectivelor generale (cognitive. formulându-se întrebări de evaluare pentru elevi în mod gradat. Reprezentarea spaţiului geografic (de la S. Pentru fiecare obiect de învăţământ noua programă prevede etapele progresive în derivarea obiectivelor operaţionale ce cuprind următoarele sarcini realizabile: 1. Identificarea elementelor observabile ale localitate la planetă) spaţiului geografic apropiat S. de la simplu la complex.investigare-explorarea noutăţilor ştiinţifice de către elevi. să identifice. . să interpreteze. să rezolve în raport cu conţinutul instruirii. 2.1. cerut de obiectul acţiunii şi de condiţiile stabilite. Astfel.comunicarea orală şi în scris. de la uşor la greu. Realizarea obiectivelor specifice diferitelor obiecte de învăţământ.să precizeze criteriul de evaluare standardizat. Utilizarea adecvată a limbajului specific S. 4. să demonstreze. 6.5.26 Obiectiv cadru Standard 1. Identificarea raporturilor dintre elemente baza unor surse diferite observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S. . să identifice. În elaborarea obiectivelor. . învăţătorul trebuie să ţină seama de principiul accesibilităţii. . Prin studiul lecţiilor cuprinse în manualele care se vor elabora în următorii ani. Scopurile urmărite de noua programă de învăţământ este ca toate obiectivele să se realizeze în diferite niveluri şi tipuri de şcolarizare.3. elevii vor fi capabili să observe şi să înţeleagă următoarele: . In cazul acesta elevul trebuie să definească. mediu şi maxim de răspunsuri pentru a se obţine un anumit număr de puncte în vederea evaluării corecte a fiecărui elev acordându-i-se calificativul meritat. Relaţionarea elementelor geografice pe S. Criteriile stabilesc un număr minim. să rezolve.cunoaşterea şi înţelegerea mediului înconjurător şi a fenomenelor de către elevi.legătura dintre ştiinţă şi viaţă.să precizeze obiectul acţiunii: ce anume să ştie elevul la sfârşitul lecţiei: să definească. . În elaborarea manualelor de Ştiinţe ale naturii şi a geografiei în ciclul primar. 3. Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S. afective. Realizarea obiectivelor operaţionale.6. se stabileşte acţiunea sau operaţia pe baza conţinutului de predat.să poată să descrie condiţiile situaţiei didactice. . Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare 2. Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite 3. 5. Uilizarea termenilor de bază în contexte geografiei date Noua programă şcolară prevede în procesul operaţionalizării obiectivelor să parcurgă în linii generale mai multe etape.4. autorii trebuie să aibă în vedere atingerea tuturor obiectivelor prevăzute de actuala programă de învăţământ.2. psihomotorii). Finalităţi (orientări strategice ale funcţionării sistemului de învăţământ).

. animale. prin obiectivele de investigareexplorare.să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă. tabele. Principiile didactice sunt norme care orientează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ. iar elevul este subiectul propriului proces de formare şi însuşire de noi cunoştinţe .să distingă şi să descrie materiale. îngijirea şi protejarea mediului. cărţi.să distingă stadiile de dezvoltare a organismelor vii. Deci. obiecte.să folosească surse de informare variate (reviste.1. cum.să exploreze obiecte. simboluri. . obiecte. evenimente. mişcarea a două jucării. .să stabilească relaţii între elementele mediului înconjurător. . Esenţa acestui principiu pleacă de la ideea că în învăţare trebuie să existe un proces activ de înţelegere şi asimilare a informaţiei. Învăţătorul trebuie să urmărească prin predarea lecţiilor de ştiinţe ale naturii şi geografie.27 .să recunoască materialele. elevii vor ajunge: . .să descrie în termeni familiari obiecte. să dezvolte capacitatea creatoare şi imaginaţia acestora.să fie încurajaţi să pună întrebări (de ce. plante. . . animale după anumite caracteristici fizice.să comunice informaţii folosind scheme. masă.să interpreteze date şi simboluri pentru extragerea informaţiei. Prin obiectivele care urmăresc legătura dintre ştiinţa elevilor va trebui: . . răcire). .să perceapă procese ale lumii vii. surprinzând varietatea formelor de viaţă. . animale. plante. Printre principiile didactice recomandate de Pedogogia şcolară se enumeră: 4. . stabilind relaţii de tip cauză-efect. folosind modalităţi potrivite şi multiple. fenomene (două surse de lumină.să compare perechi de obiecte. Educatorul trebuie să urmărească prin obiectivele care vizează comunicarea. .să-şi dezvolte aptitudini de investigare a mediului înconjurător. să reuşească în rândul elevilor următoarele: . textură). Principiul participării conştiente şi active a elevilor.să efectueze experienţe simple şi măsurători care să conducă la formarea unor observaţii şi aprecieri de verificare a ideilor. .să poată descrie oral materiale. . constituind adevărate premise necesare în realizarea obiectivelor şi sarcinilor propuse de învăţător în activitatea sa cu elevii. colecţii de casete audio şi video. .să fie capabil să-şi însuşească termenii şi proprietăţile unor materiale (înfăţişări.2.să clasifice elemente ale mediului înconjurător după criterii simple. inclusiv calculatorul). IV APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ŞI GEOGRAFICE IN PREDAREINVĂŢARE 4. .să sesizeze impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător.să observe elementele componente ale mediului înconjurător. . .să descopere proprietăţi ale diverselor materiale în scopul stabilirii utilităţilor lor. procese la prima vedere.să sesizeze procese fizice simple (mişcarea unor obiecte).să ştie să răspundă întrebărilor adresate de învăţător şi colegi.să exprime descoperirile şi ideile proprii utilizând un vocabular adecvat. . plante. fenomene. schimbări în mediul înconjurător. vieţuitoare din mediul înconjurător pe baza observaţiilor nemijlocite. acţionând pentru gestionarea. flexibilitate. între acestea şi factorii de mediu. .să-şi dezvolte capacitatea de conştientizare a rolului ştiinţei în viaţa cotidiană. încălzire. . Cap. Principiile didactice. ce s-ar întâmpla dacă) în legătură cu cele observate. albume.

. De ex. pe un anotimp sau pe un an. se aplică cunoştinţele învăţate la lecţiile despre temperatura aerului (cu observaţii după termometru). se poate realiza terenul geografic cu forme de relief. locul de izvor. fenomene care se redau prin semne convenţionale consemnate zilnic. reţea hidrografică etc. Acest principiu didactic exprimă cerinţa de a îmbina însuşirile cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea aplicării lor în practică în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi a integrării în societate a elevilor. Astfel. ale oraşelor şi satelor. Exemple de legare a teoriei de practică pot continua şi la alte tipuri de lecţii desfăşurate sub forma vizitelor. dintre deal şi munte etc. care se referă la întocmirea calendarului naturii pe o lună. îşi formează scheme intelectuale de conturare a noţiunilor. pe baza cunoaşterii factorilor de mediu care influenţează încolţirea seminţelor şi dezvoltarea plantelor se poate realiza "Colţul viu al naturii" la nivelul clasei sau laboratorului de biologie. cunoştinţele empirice ale elevilor se clarifică şi urmează o treaptă de înţelegere corectă a cunoştinţelor conducând la generalizări. sub îndrumarea învăţătorului. precipitaţiile atmosferice (modul de formare şi felul lor).. iar pe plan mintal. în clasă. 4. învăţătorul trebuie să prezinte elevilor punctele cardinale. ale râurilor.cunoscând semnele convenţionale ale formelor de relief. treptele mari de relief străbătute. de a-l forma pe elev să "citească" şi să interpreteze şi alte elemente de pe hartă. Prin realizarea alternanţei între concret şi abstract cu participarea directă a elevului se asigură procesul de asimilare logică a cunoştinţelor... Principiul intuiţiei. desfăşurate mai întâi în orizontul local din preajma şcolii unde se fac observaţiile asupra mersului aparent al Soarelui. Principiul legării teoriei cu practica. Aceste exerciţii de lucru cu harta au menirea de a înţelege cu uşurinţă mesajul lecţiei. elevii trebuie să aibă un suport perceptibil şi observabil după care să-şi formeze o reprezentare corectă. cele constatate de elevi sub dirijarea învăţătorului. chiar la primele lecţii de geografie la clasa a IV-a. în cazul nostru.4. comparaţia dintre foioase şi conifere.). Se pot desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în procesul de învăţământ: a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice ca de ex. puteţi descoperi pe harta patriei râurile din vestul ţării cu afluenţii lor principali ? Precizaţi: denumirea râului. se vor prezenta sub formă simbolică.28 cu o singură condiţie: să fie participant activ la desfăşurarea lecţiei. apoi cu busola în vederea stabilirii punctelor cardinale. durabilă a obiectelor şi fenomenelor din natură (ex. În lecţia următoare: "Hotarele şi vecinii României". drumeţiilor şi excursiilor. formarea vântului şi direcţia lui. abstractă. vor da în final imaginea de ansamblu a mersului vremii în localitatea respectivă care poate caracteriza şi specificul climatic al regiunii. oraşele mari prin care trec şi locul de vărsare. prilej cu care vor fi antrenaţi mai mulţi elevi iar ulterior. Elevul participă la descoperirea datelor de informare. afluenţii principali (de dreapta şi de stânga). vor opera corect între ele. elevii îşi vor consolida noţiunile de puncte cardinale. gradul de acoperire cu nori a cerului (nebulozitatea) etc. la ştiinţele naturii şi la geografie. . De ex. Constituie un alt principiu de bază în învăţământul primar care tratează ideea că în învăţare.3. Un alt exemplu. schematică. o reuşită simbioză între procesele de analiză şi sinteză ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor.: la Geografia României. desfăşurată pe baza hărţii geografice. 4. conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare. la tema "Apele României" se pot realiza următoarele operaţii didactice cu caracter aplicativ şi activ prin care elevii pot dobândi noi informaţii prin propria lor experienţă şi analiză după cerinţele formulate de învăţător astfel: . b) Realizarea unei activităţi practice cu materiale didactice care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii intelectuale.

Acest mod de algoritm va servi ca suport pentru caracterizarea geografică a altor regiuni. pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor. Sistematizarea cunoştinţelor înseamnă ordonarea lor plecându-se de la concret la abstract. climă. a manualului după care se parcurge materia clasei respective şi nu în ultimul rând a structurii personalităţii elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi nivel de învăţământ. oraşul şi chiar judeţul ţinând seama de: aşezarea geografică. Însuşirea deprinderilor încă din ciclul primar presupune exersarea lor continuă. eficiente şi ferme a primului fond de reprezentări şi noţiuni prevăzute în programa de Ştiinţe ale naturii şi Geografia României. climă. a celor de conifere. Acest principiu pleacă de la ideea însuşirii operaţionale. sistematice între amplasarea cen-trelor de prelucrare în preajma pădurilor. Cerinţa de bază a acestui principiu constă în respectarea unor operaţii absolut necesare în învăţarea logică. determină rămâneri în urmă. Principiul sistematizării. ape. de interpretare.şi interdisciplinare care au rolul pe de o parte de a consolida informaţia anterioară. în clasele mai mari. permite o mare stabilitate în timp. Aşadar. Repartiţia geografică a acestora este legată de mediul montan. Cerinţa acestui principiu impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei şcolare.. se face potrivit principiului cauzalităţii. ape. În acelaşi timp trebuie urmărite şi însuşite principiile şi legile geografiei ca ştiinţă potrivit cărora se asigură o învăţare logică şi eficientă. cu mijloace de învăţământ intuitive. deoarece nerealizarea sarcinilor învăţării despre unele informaţii. de a clădi o nouă grupare de elemente (ex. de la elementele simple de bază. relief. desenare etc. vegetaţie. aplicarea formării a numeroase izvoare de râuri în zona de munte în strânsă legătură cu precipitaţiile bogate. precum şi încadrarea noilor cunoştinţe pe structuri anterioare. De ex. Aici educatorul poate face legături intra. orientare pe teren. pe baza însuşirii noţiunilor de bază (puncte cardinale. Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. o importanţă deosebită în învăţarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire şi interpretare a hărţii cu ajutorul semnelor convenţionale şi a fondului de cunoştinţe respectiv. şi strategii euristice. .: la predarea lecţiei "Industria de prelucrare a lemnului" se fac asocieri logice. Respectarea acestui principiu impune consecinţă şi rigurozitate la toate disciplinele de învăţământ. respectiv conţinutul acesteia. 4. învăţate într-un mod temeinic deoarece ele constituie "primele cărămizi" ale alfabetului unei ştiinţe cu care se clădeşte în timp edificiul ei. Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului. şi de aici insuccesul şcolar. de exerciţiu care să stârnească interes elevilor în timpul lecţiilor. cu panta muntelui sau.7.6. pentru ca însuşirea cunoştinţelor să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate. despre care s-a învăţat într-un alt capitol anterior al cadrului natural. duce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor care. până la structuri complexe sintetice.5. Astfel. De aici reiese continuitatea ca o cerinţă firească în sensul că asigură o ierarhizare şi structurare logică a cunoştinţelor. state. iar educatorul trebuie să asigure dozarea acestuia venind în sprijinul accesibilizării cunoştinţelor cu metode variate. structurării şi continuităţii. vegetaţia şi fauna. este de preferat să se insiste asupra ideilor de bază formative şi nu numai pe încărcătura de denumiri şi date care au şi ele rostul cuvenit. dar nu agasantă. conceptelor cu care operează un obiect de învăţământ în jurul cărora se aplică altele noi în mod gradat potrivit nivelului de gândire al elevilor. de observare. în afara unor deprinderi generale cum ar fi. relief. Structurarea înseamnă selectarea fondului de bază al noţiunilor. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor.. De ex. repartiţia pădurilor de stejar în zona dealurilor joase până în câmpie favorizate de un climat mai blând cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai scăzute.. mai ales. faună) se poate face o sistematizare a acestora în caracterizarea geografică a orizontului local: satul. iar pe de altă parte. acumulate. ocupaţiile locuitorilor. ci alegerea selectivă a elementelor de observare.29 4. măsurare. priceperilor şi deprinderilor. 4.

deal. etc.. ouă) sub impulsul necesităţii capitalei. precizându-se locul şi funcţia lui în sistem. în timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele deoarece nu se resimte în aceeaşi măsură influenţa directă a marelui centru urban.8. Se pot da şi alte numeroase exemple. sau de la abstract la concret.8. 4. De ex. 4. învăţarea treptată a fondului de noţiuni despre formele de relief (câmpie. De ex. vaci de lapte. Tratarea individuală a elevilor porneşte de la premisa că trebuie luat în considerare specificul individualităţii fiecărui elev. Principiile geografice 4. Principiul cauzalităţii. Principiul actualizării cunoştinţelor constituie principiul predominant în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte fiecare cadru didactic. constituie un suport informativ ştiinţific pe care se amplifică noile cerinţe de învăţare în caracterizarea acestora pe tot cuprinsul patriei. Dar cea mai nouă formă de relief este Delta Dunării care continuă să se formeze şi astăzi. Chiar dacă un element geografic face parte dintr-un sistem mai vast. De ex. un factor esenţial în dispunerea şi caracteristicile peisajelor geografice.. el are anumite legături şi în context regional. 4.8. Munţii Parângului fac parte din Carpaţii Meridionali şi se înscriu în trăsăturile generale ale acestora. de la concret la abstract.2.8. sunt profilate pe cultura preorăşenească (legume. Munţii Dobrogei s-au format cu milioane de ani în urmă (orogeneza hercinică de la sfârşitul erei paleozoice). Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular. Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce?" sau "cum se explică faptul că". urmărindu-se formarea lui în timp sau integrarea în timp a faptelor geografice. Ilfov).. Sau.1.30 Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli cum ar fi: trecerea de la uşor la greu. Legăturile cauzale demonstrează şi succesiunea în timp a elementelor şi fenomenelor ca decurgând din succesiunea cauză-efect.3.5. deoarece manualele şcolare şi . are influenţă puternică asupra legăturilor cauzale ale faptului geografic respectiv.. elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării lor.4. în cadrul sistemului din care face parte elementul respectiv. de la apropiat la depărtat în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar. Integrarea trebuie făcută în primul rând.. munte) regăsite de cele mai multe ori în orizontul local.. Principiul integrării geografice constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită poziţie geografică în spaţiul care. De ex. satele din fostul sector agricol Ilfov (azi jud.8. Principiul repartiţiei în timp.. sau Carpaţii sunt mai înalţi şi mai tineri decât Munţii Dobrogei pentru că s-au format într-o etapă mai recentă (orogeneza alpină). repartiţia pădurilor de conifere în zona montană mai înaltă (la peste 1 000-1 200 m) este legată de condiţiile specifice impuse de altitudinea reliefului. ca de exemplu: de ce pădurea de foioase îşi pierde frunzele toamna? De ce pleacă păsările călătoare din ţara noastră toamna şi sosesc primăvara? De ce au râurile aspectul razelor unui cerc? etc. Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie analizat şi explicat prin baza tratării evolutive. 4.8. la rândul său. Acest principiu constă în căutarea constantă a legăturilor de cauzalitate dintre obiectele. iar în prezent au înălţimea unor dealuri datorită eroziunii lor de către factorii externi. hidrocentrala Porţile de Fier I se integrează în sistemul energetic naţional etc. 4.

Cerghit. toate elementele fizicogeografice determină repartiţia populaţiei şi aşezărilor etc. poluarea râurilor etc.. 4. . este călăuzită de ideea obţinerii eficacităţii şi eficienţei maxime. În procesul de învăţământ. a muncii colective. raţionament. ape) influenţează repartiţia plantelor şi animalelor. Cerghit. se încadrează într-o formă de organizare didactică. în echipe ori individual urmează un curs al desfăşurării prin o suită de secvenţe şi operaţii. fiecare lecţie găseşte ca punct de plecare o motivaţie: de ce o desfăşurăm? Definită prin obiectivele şi sarcinile ce le are de îndeplinit. Astfel. de ordin pedagogic (instructiv) de către I. pune în valoare pedagogică sau vehiculează un anumit conţinut.8. De ex. metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune. în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice. mai eficiente ce conduc spre un progres real în plan instructiv-educativ. adeseori. . Predarea interdisciplinară dezvoltă capacităţile intelectuale de memorare logică. acest circuit praxiologic. adică a unor rezultate (performanţe şcolare) ce urmează să fie supuse evaluării (în funcţie de obiectivele de la care s-a pornit). Aşadar. modificarea vegetaţiei prin activitatea omului.. Redat schematic. climă. regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile. ca agenţi ai acţiunii (învăţător şi elevi).1. 1976). afective şi volitive. În sensul larg al cuvântului "metodele de învăţământ".6. In procesul de învăţământ metoda se realizează cu ajutorul procedeelor metodice. ci. Alte exemple: studiul echilibrelor naturale referitoare la fenomenul de eroziune a terenurilor provocat de agenţii externi. conducând la creşterea eficienţei procesului de învăţământ. Exemplele pot fi numeroase. calea care conduce la găsirea adevărului" (I. Ca teorie şi practică a metodelor aplicate în procesul de învăţământ. De ex. ca un mod general de a concepe şi realiza organizarea de ansamblu a activităţii de instrucţie şi de educaţie din şcoală. Cap.funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor intelectuale. Geograful G.funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru elevi. angajează anumiţi participanţi.funcţia instrumentală se referă la uilizarea metodelor ca instrumente de instruire. de animale. Metode de învăţământ "Metoda este drumul. Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante. Funcţiile metodelor de învăţământ sunt: . poate fi prezentat în felul următor: Obiective → participanţi → conţinut → metode şi mijloace de învăţământ → forme de desfăşurare a acţiunii → mod de desfăşurare → rezultatele obţinute → evaluare. chiar prin obiectul său de studiu-relaţiile de interacţiune dintre geosfere-privite în plan planetar sau regional are caracter interdisciplinar. . ca o sinteză care este realitatea cu care vine în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă". sunt înţelese.. V METODE ŞI MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT UTILIZATE IN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ LA OBIECTUL GEOGRAFIE 5.31 programele au o anumită stabilitate în timp. actualizarea datelor de informare despre evoluţia numărului populaţiei într-o localitate sau judeţ etc. recurge la anumite metode şi mijloace de realizare a acţiunii. Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării interdisciplinare subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinutul geografiei şi a celorlalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării unui element sau fenomen geografic şi de a sublinia sinteza componentelor mediului geografic. învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare. elementele fizico-geografice (relief. de roci. ţine seama de anumite norme (principii şi reguli)..

Numai îmbinând în predare cuvântul viu (de ex. Metode bazate pe utilizarea textului scris: a) folosirea manualului şi dicţionarului.32 "Sarcina perfecţionării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi.2. planuri. b) discuţia colectivă. 6. televiziunii şi filmului didactic. explicaţia.. c) metoda modelării. b) descrierea geografică. depozitare). albume tematice şi metodica utilizării lor (tehnica de colecţionare. cu care lucrează un adevărat laborator de încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale metode şi procedee de predare" (I. Metode expozitive: a) povestirea. În predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta. hărţi. fiecare învăţător poate să facă din clasa de elevi. podişuri şi câmpii cu ajutorul diafilmului. expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice. calculatorului. Clasificarea metodelor de învăţământ O primă clasificare are în vedere un criteriu istoric. sau clasice-dogmatice ori didacticiste) care fac apel la comunicarea directă. mijloacele moderne de învăţământ (audio-vizuale. redăm mai jos câteva dintre ele: 1. psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de lucru. Metode de explorare şi descoperire: a) metode de explorare nemijlocită cum sunt: observarea sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice. realizarea unor machete. a casetelor video. Prin urmare. Metode conversative sau dialogate: a) conversaţia. Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a metodelor de învăţământ între care.) atunci educatorul poate realiza un învăţământ modern care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii româneşti. Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe metodele euristice. b) metoda algoritmizării. c) explicaţia. clasare. cu cel scris (lectura geografică. diapozitivelor. calculatorului etc. grafice. televiziunea. d) problematizarea.: expunerea orală a materialului nou este însoţită de . 4. de raportare a metodelor la cerinţele de ieri şi de astăzi ale învăţământului departajându-le în două mari grupe: a) metode vechi (tradiţionale. b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură.: povestirea. demonstraţia). a instrui şi educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul nostru. şi: b) metode noi sau moderne. Educatorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea următoarelor probleme prin studiul geografiei patriei: a) ce predau elevilor şi cum expun în faţa acestora? b) ce obiective urmăresc să realizez prin predarea subiectului respectiv? c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului material? d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi? Alegerea metodelor de predare nu se face la întâmplare. b) utilizarea proiecţiilor luminoase.). dezvoltându-i imaginaţia până la gândirea noastră. 2. dealuri. filmul etc. televiziunii. 3. c) folosirea tablei. d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic. c) comparaţia. Cerghit). 5. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor acesteia: a) folosirea. ci să-i dezvoltăm propria gândire. cu accent pe dezvoltarea personalităţii elevului. legile pedagogiei ale fenomenului învăţării etc. demonstrarea şi realizarea materialului intuitiv: tablouri. ca de ex. Metode bazate pe acţiune: a) exerciţiul. b) utilizarea lecturilor geografice. cât şi de factorii subiectivi: personalitatea învăţătorului. 5. lucrările experimentale cu caracter practic. materialul didactic etc. fotografii. În viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încât să-l introducă pe elev cât mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire ştiinţifică. ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum sunt: logica internă a ştiinţei geografice. în curs de transformare şi ele. c) jocul didactic.) şi introducând imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-munţi.

Europei şi harta Lumii). Ecaterina Olănescu. 5. . giruetă). hărţi (ale judeţului. planşe în relief pentru studiul geografiei fizice (relief. computer. Material grafic: . Mijloace şi echipamente tehnice audio.folii pentru retroproiector. Mijloace de comunicare în masă (mass. Se mai folosesc metode specifice ca: metoda lucrului cu harta şi cu globul. vegetaţie).funcţia informativă.4. cu conversaţia sau dialogul.să aibă un conţinut ştiinţific corect. media) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de învăţământ utilizate sunt: .33 demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor. lupă. machete.ierbar cu specii de plante caracteristice (stepei. mulaje. Clasificarea tipologică a mijloacelor de învăţământ este următoarea (după Onoriu Dăneţ. vizuale: . Instrumente şi aparate Tipuri şi mijloace de învăţământ . molid. APLICAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE INVĂŢĂMÂNT ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR 5. Naturalizări: . utilizate la lecţiile de geografie sunt: . 5. cu folosirea tablei.4. drumeţii). munca cu manualul (formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie).colecţie de minerale şi roci. utilizarea mulajelor.să fie actuale şi suficient de mari. 3. expresive.. . televizor.fragmente de trunchiuri de copaci (stejar.busolă.funcţia motivaţională. . 4. Modele: .globuri geografice. pădurii de foioase. 2. a schiţelor etc. pluviometru. Mijloacele de învăţământ şi funcţiile lor A apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrative şi intuitive.. bine conturate. Maria Enache. reviste periodice. . ţării. a graficelor. salcie) şi rămurele cu frunze puse în ierbar. . presa. 1984): Grupa mijloacelor de învăţământ 1. planşe. videocasetofon. mape tematice ilustrative.1.filme didactice. ape. radio-casetofon. 6.radio-televiziune. Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe . de conifere şi alpine). fag.atlase geografice. cu redarea colorată pentru a fi bine observate şi de elevii care stau în spatele clasei. 5.să fie clar şi concis executate reprezentând elementele principale ale obiectului sau fenomenului geografic (amănuntele inutile împiedică intuirea mai ales pentru şcolarul mic). aplicaţii practice pe teren (excursii.funcţia culturală. colecţie de fructe specifice arborilor de mai sus. postere tematice (grafice şi ilustrative aplicate pe panouri cu caracter permanent în clasă). staţie meteorologică cu accesorii (termometru.3. diapozitive şi diafilme. microscop. Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ. .

procedeul genetic. Pentru a deveni instrument eficient în procesul învăţării. prin introducerea în cuprinsul lecţiei.: la tema "Munţii Carpaţi" s-a explicat modul de formare a munţilor prin încreţirea şi prin izbucnirea vulcanilor etc. De ex.. ţinând seama de: denumirea râului principal şi a afluenţilor săi principali. deltei etc. prin permanent apel. demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv etc. procedeul analizei cauzale. selectarea peisajelor geografice. iar apoi dă explicaţiile corespunzătoare.: când predăm la clasa a IV-a podişurile. hartă inclusiv mijloace audiovizuale. Ex. povestirea şi lectura cu conţinut geografic. .34 a) Metode expozitive euristice Metodele expozitive euristice oferă informaţii. lucrări de laborator etc. fie prin deducţie. bogăţii. Când învăţătorul începe expunerea prin comunicarea datelor geografice şi pe urmă dă explicaţiile necesare şi trage concluzii (de ex. La fel se explică formarea dealurilor. exerciţiile geografice. Expunerea explicativă se poate prezenta sub două aspecte: 1. principii. la lecţia "Dealurile subcarpatice şi Dealurile de Vest" se face o comparaţie între ele după schema: aşezare şi limite. 2. a exerciţiilor de muncă independentă de a desena harta. descrierea. determină urmărirea conţinutului logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr. cum s-au format. după parcurgerea fiecărui obiectiv este necesar să se realizeze schema celor expuse pe tablă. ca şi dobândirii de priceperi şi deprinderi de studiere independentă a materiei. folosirea tablei. tablou. înălţimea. prelegere şcolară şi povestirea descriptivă. sublinierea notelor esenţiale. ele pot şi trebuie să fie optimizate. În cadrul expunerii orale învăţătorul expune în mod cursiv şi sistematic materia. paralel cu desfăşurarea lecţiei. când învăţătorul prezintă la început noţiunile generale. . Dacă metodele orale nu pot şi nu este necesar să fie înlăturate. a legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene prin sublinierea genezei şi devenirii lor. trezind în felul acesta interesul elevilor pentru studierea geografiei. planşe. vecini. rolul cuvântului viu al învăţătorului se diminuează cantitativ în folosul dirijării elevilor spre descoperire. cum s-au format şi între ce alte forme de relief se află). a podişurilor. o grupă de râuri ale ţării. a câmpiilor. lecturi geografice. locul de unde izvorăşte. de a analiza textele geografice. Alt mod de expunere orală este acela. c) Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni. Deci. fie prin inducţie. locul de vărsare. legi prin relevarea notelor esenţiale. Expunerea orală a învăţătorului este îmbinată cu alte metode: lucrul cu harta. Expunerea şi explicaţia apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv. În acest fel. Această metodă se desfăşoară sub diferite modalităţi: expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale. mai întâi se pleacă de la munţi şi apoi se explică originea podişurilor. prin tragere la sorţi. cu vârsta şi nivelul de înţelegere al elevilor.expunerea să nu depăşească 20 de minute şi. de a citi harta. iar prin explicaţii arată cum trebuie folosit manualul.selectarea volumului de informaţii şi sistematizarea lui în raport în primul rând. Expunerea sistematică îmbracă diferite forme: explicarea conţinutului prin lămurirea şi clasificarea unor noţiuni. harta. b) Expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei. diferite aparate. convorbiri sau dialog învăţător-elev. principalele grupe de dealuri şi depresiuni. lucrul cu manualul. deductiv al comparaţiei şi analogiei. elevii devin participanţi activi la însuşirea propriilor lor cunoştinţe. expunerea sistematică şi explicaţia trebuie să respecte câteva cerinţe: . formele de relief pe care le străbate. elev-învăţător. de desenare şi localizarea munţilor pe conturul efectuat de elevi. adică să fie puse de acord cu unele cerinţe moderne de învăţământ: prin transformarea monologului în dialog. ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învăţământ adecvate: ilustraţie. Un exemplu de lucru pe grupe: fiecare din cele trei grupe va analiza. Oricare ar fi metoda expozitivă.

fixarea acestora.2. A doua formă a conversaţiei este cea catehetică denumită şi conversaţie examinatoare (întrebare şi răspuns). cunoaşterea faptelor. Când metoda conversaţiei este utilizată în orientarea gândirii elevilor prin întrebări bine formulate. să provoace starea de căutare. discuţia colectivă. nu). . .să fie date independent. problematizarea) a) Conversaţia este una dintre metodele active cea mai folosită în învăţământul primar. călătorii geografice etc. inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţie. diapozitive etc. de a recepta mesajul. cu o anumită intonaţie.să fie cât mai variate şi eşalonate gradat. dar să se respecte limbajul şi sensul ştiinţific. să fie cât mai sugestive. care au rolul să trezească imagini vii. hărţi etc.succesiunea şi claritatea ideilor. De aceea. .35 .4. Metode conversative sau dialogate (conversaţia. Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie operaţional la realizarea obiectivelor urmărite. fenomene economice. se stimulează activitatea de cunoaştere făcând parte din categoria metodelor fundamentale ale învăţământului. la timp şi complet. d) Povestirea este o altă formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate fapte. Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev. fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică).expresivitatea limbajului este o condiţie foarte necesară în timpul expunerii explicative. . dezvoltă atât memoria şi imaginaţia cât mai ales gândirea. evenimente şi întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp. precise şi corecte din punct de vedere gramatical şi stilistic. . Povestirea este însoţită de material intuitiv: hărţi. 5. învăţătorul constată volumul şi calitatea cunoştinţelor pe baza cărora poate trece la dobândirea altora din noua lecţie. deoarece prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător şi elevi. curiozitatea. Prin această formă.să dovedească înţelegerea fenomenelor. .să fie corecte ca fond şi să cuprindă răspunsul integral. peisaje geografice. fenomene ale naturii. a cauzelor şi legăturilor dintre ele şi să fie motivate. Aceste fragmente trebuie alese din timp.să nu sugereze sau să favorizeze răspunsuri monosilabice (da. imagini ilustrative. tensiunea necesară aflării răspunsului.să fie astfel formulate încât să stimuleze gândirea. captivantă şi flexibilă. curgătoare. concludente şi să întregească povestirea la lecţie. comparaţia. precizia acestora şi corelaţia logică trebuie să se bazeze pe exemple corespunzătoare nivelului de înţelegere al elevilor. prin care se dirijează învăţarea. . folosită la verificarea cunoştinţelor. fără digresiuni şi paranteze inutile.să fie într-o succesiune logică. O cerinţă pe care trebuie s-o respecte învăţătorul în introducerea unor asemenea fragmente este aceea de a limita în timp durata citirii la 3-5 minute. apelează la substitute ale realităţii: planşe. dorinţa de a învăţa.. cu pauze psihologice în vorbire prin care să se înlăture monotonia şi să se trezească interesul elevilor.să fie clare. prin reproducerea cunoştinţelor învăţate în lecţiile anterioare. în scopul dobândirii de noi cunoştinţe poartă denumirea de conversaţie euristică (sau "conversaţie socratică").să fie adresate clasei întregi. . Se recomandă o vorbire clară. Metoda conversaţiei are o mare valoare formativă. lăsând timp să gândească la răspunsurile cerute. ilustrate. didactica formulează o serie de cerinţe cu privire la întrebările formulate astfel: . . geografia care operează cu elemente şi fenomene geografice şi de la mari distanţe care nu pot fi percepute direct. prin comunicări verbale în scopul găsirii de noi adevăruri. . intuitive şi să stânească interesul pentru lecţie. pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel. In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite secvenţe ale lecţiei. diapozitive. să vizeze un singur răspuns şi să-l ajute pe elev să înţeleagă problema în ansamblul ei. Captarea atenţiei elevilor pentru noua lecţie se poate face cu o povestire sau lectură.

Se foloseşte la comunicarea noilor cunoştinţe.ce factori geografici influenţează repartiţia căilor ferate în ţara noastră? . Conversaţia constituie şi un bun mijloc de control la îndemâna învăţătorului. De ex. treptele mari de relief ale patriei (munţii. e) Conversaţia de fixare şi consolidare se foloseşte în mod curent la sfârşitul lecţiei. iar pe fundalul colorat. delta. tot legat de căile ferate ale României.să fie formulate ţinând seama de gradul de pregătire şi de particularităţile de vârstă ale elevilor. Conversaţia introductivă. conversaţia poate fi de mai multe feluri: 1.36 . câmpiile.. a mobilizării atenţiei.Definiţi câmpia! . Întrebările se bazează pe o parte din cunoştinţele lor şi pe folosirea mijloacelor de învăţământ cu ajutorul cărora se fac analize. Astfel. Are rolul de a dirija observarea şi atenţia elevilor pentru a descoperi singuri o serie de elemente şi fenomene geografice.Cu ce culoare convenţională este reprezentată pe hartă câmpia? . dealurile şi podişurile. metoda conversaţiei ajută la continua repetare a materiei concomitent cu predarea unor probleme noi. De exemplu. comparaţii şi explicaţii asupra noilor cerinţe ale lecţiei. Precizaţi animalele sălbatice care trăiesc la câmpie? 3. pentru a reaminti principalele probleme ale lecţiei precedente sau lecţiilor precedente. a stimulării interesului pentru lecţia nouă. în predarea lecţiei "Câmpiile" la clasa a IV-a se pot utiliza următoarele întrebări: . b) Conversaţia ce se bazează pe un lanţ de întrebări deschise.Ce importanţă economică au câmpiile? . Pentru o bună reuşită este necesar ca în procesul predării să se utilizeze pe cât posibil problematizarea şi descoperirea.care este cel mai mare oraş al ţării. d) Conversaţia în timpul predării noilor cunoştinţe. de a fixa prin repetare anumite cunoştinţe. Ce pagube produc ele? c) Conversaţia introductivă prin care se urmăreşte reîmprospătarea cunoştinţelor învăţate în scopul predării noilor cunoştinţe.câte căi ferate principale străbat teritoriul României? . planşa cu conturul României pe care sunt trasate râurile principale de-a lungul cărora se desfăşoară magistratele feroviare. Apelând mereu la cunoştinţele elevilor. la tema "Animalele sălbatice de câmpie": 1. se pot pune următoarele întrebări: . deoarece ajută la cunoaşterea de către acesta a gradului de însuşire de către elevi a materialului predat.Observaţi harta fizică a României şi precizaţi în ce parte a ţării se află câmpiile ţării? Conversaţia oferă posibilitatea învăţătorului de a antrena la lucru întreaga clasă şi de a cunoaşte mai bine pe fiecare elev. 2. Această conversaţie de început face ca multe probleme în cadrul lecţiei. Fiind toate materialele pregătite se pun întrebările: . fie după o secvenţă a lecţiei. Ea are menirea de a sublinia aspectele cele mai importante ale lecţiei. ce?. Privită sub aspecul locului pe care-l ocupă în cadrul lecţiei. fie după mai multe lecţii care tratează aceeaşi temă. de a le realiza în vederea unei întipăriri mai trainice în memorie. Conversaţia în cadrul predării noului material. care au o legătură strânsă cu lecţia nouă. frontală care se face cu întreaga clasă. Aceeaşi întrebare poate declanşa mai multe răspunsuri corecte din partea elevilor. aici elevii au posibilitatea să aleagă răspunsurile din mai multe variante şi să-şi formuleze răspunsurile corecte. De pildă. cauzele şi relaţiile din cadrul lor. de unde pleacă şi sosesc cele mai importante trenuri şi căi ferate? Se pun apoi şi întrebări asupra reţelei de căi ferate şi punctele cardinale spre care se îndreaptă etc. cum? Exemplu: care sunt formele de relief învăţate? Cum vă explicaţi formarea precipitaţiilor? etc. să se poată clarifica prin discuţie cu elevii şi nu prin expunere. După specificul întrebărilor care solicită răspunsul se disting următoarele tipuri de conversaţie: a) Conversaţie ce se bazează pe întrebări închise şi care se caracterizează prin aceea că presupun un singur răspuns după întrebările: care?. litoralul Mării Negre) şi. prin semnele convenţionale corespunzătoare sunt desenate căile ferate principale şi localităţile principale prin care trece reţeaua de căi ferate. la lecţia "Căile ferate din România" se foloseşte harta fizică a României. Ce sunt animalele sălbatice? 2.

întrebările trebuie să fie ordonate logic şi gradat. geneză.. Prin ea se sistematizează cunoştinţe. a graficului. cu ajutorul ilustraţiilor. eşantioanelor de roci. de deal şi podiş. 5.4.ce importanţă au apele curgătoare? . dar câmpiile? . formativ şi informativ. roci. Se pot efectua şi alte comparaţii.ce formează Dunărea la vărsare? .argumentaţi legăturile dintre varietatea formelor de relief şi resursele solului şi subsolului! . elevii îşi formează reprezentări clare cu privire la acestea intuindu-le corect. De ex. Criteriile utilizate pentru comparaţia formelor de relief sunt: înălţimea.unde sunt aşezaţi Carpaţii Orientali? .ce legătură există între treptele de relief. . pot fi: . Astfel. Se face comparaţie şi între Europa şi România. ca de ex.3. capacitatea de integrare a mijloacelor de învăţământ (în special a hărţii). rocile alcătuitoare. f) Conversaţia în timpul recapitulării se face la sfârşitul unui capitol cu scopul de a repeta şi aprofunda cunoştinţele. se clarifică anumite aspecte care interesează pe elevi şi să asigure consolidarea cunoştinţelor. puteţi enumera principalele elemente geografice prin care România este o ţară privilegiată faţă de alte ţări ale lumii? Conversaţia de recapitulare urmăreşte puterea de analiză şi sinteză a gândirii elevilor. cu ajutorul cărora se fac relaţii cauzale..cum s-au format dealurile. de munte) şi vegetaţia din ţara noastră? .care este importanţa Mării Negre pentru ţara noastră? .cum s-au format Munţii Carpaţi? . Ea însoţeşte toate celelalte metode fiind considerată de cele mai multe ori un procedeu anexă al acestora prin care se rezolvă o serie de probleme instructiv-educative care se analizează în procesul învăţării geografiei.. geneza. De ex.precizaţi câteva trăsături ale României! . ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind o operaţie de gândire. de determinare şi intercondiţionare pentru a evidenţia elementele esenţiale despre cadrul natural al patriei noastre şi importanţa sa social-economică şi strategică. se fac generalizări.priviţi harta patriei şi identificaţi principalele forme de relief! . să evidenţieze legăturile dintre temele şi ideile între lecţii.37 . prin comparaţie cu câmpia putem forma noţiunea de deal. Sau la lecţia "Carpaţii Orientali" se pot utiliza întrebări conversative de fixare ca: . întrebările recapitulative la capitolul cadrul natural al ţării noastre. importanţa economică.enumeraţi şi localizaţi masivele muntoase importante! . Succesiunea de întrebări trebuie să cuprindă problemele esenţiale.cum este clima ţării noastre? . Conversaţia de tip recapitulare dă posibilitatea unui dialog activ.de ce capitala este cel mai mare "nod" feroviar al ţării? etc.care este cea mai mare apă curgătoare din România? .care sunt vecinii României? . se scot în evidenţă elementele esenţiale.recunoaşteţi după ilustratele prezentate tipurile de lacuri din România? .care sunt bogăţiile solice şi subsolice? etc. se fac conexiuni intra. Punând în discuţie obiecte şi fenomene geografice necunoscute în comparaţie cu cele cunoscute. etajele climatice (de câmpie. comparaţia între caracteristicile generale ale celor trei grupe ale Carpaţilor Româneşti.cum influenţează treptele de relief clima ţării noastre? .ce suprafaţă are ţara noastră? .şi interdisciplinare.. după criteriile: aşezarea geografică.după scurta caracterizare făcută.unde este aşezată România? . a hărţii etc. Metoda comparaţiei Comparaţia în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări şi deosebiri care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora. iar prin comparaţie cu dealul se formează noţiunea de munte.

În orice situaţie problematică se disting.4. Rezolvarea euristică a problemelor de geografie presupune în primul rând. cormorani şi colonii de pelicani etc.probleme de explicare şi demonstrare. lebede. resurse solice şi subsolice. iar Buzăul către nord-est.probleme de identificare. Căliman.priviţi cu atenţie şi observaţi elementele care alcătuiesc acest tablou! Ce anume reprezintă ele? Cum le grupăm? Întrebările noastre. Gradul de dificultate al problemei trebuie să corespundă cunoştinţelor şi nivelului de dezvoltare a gândirii.argumentaţi de ce Delta Dunării este "rezervaţie-biosferă mondială"? Educatorul trebuie să solicite din partea elevilor comparaţie pentru identificarea reală şi exactă a elementelor puse în discuţie şi explicarea formării lor. Problematizarea Problematizarea este "metoda didactică" de activizare prin care se solicită elevilor un susţinut şi complet efort intelectual pentru a descoperi singuri noi adevăruri. . să explice elevii de ce râurile Argeş şi Ialomiţa când ajung în câmpie îşi schimbă direcţia către est. . Foarte frecvent sunt utilizate. Elevii trebuie să dispună de informaţiile necesare înţelegerii situaţiei-problemă şi rezolvării ei. 5. Unii autori grupează situaţiile-problemă în mai multe categorii: .38 altitudine. lacuri. bălţi. 1973). a găsi soluţiile unor probleme.cum se explică mulţimea de unităţi acvatice în Deltă (braţe ale fluviului. Se prezintă un tablou. unele păsări) specific acestui etaj de vegetaţie. contribuind la sistematizarea. veveriţa. vegetaţia. sălcii şi răchite adăpostesc multe păsări de apă. pe baza unor lecturi geografice însoţite de imagini. în comparaţie cu Lunca Dunării? . Sau. căpriorul.de ce pelicanii preferă delta şi nu alte sectoare ale Dunării sau râurilor. deductive sau inductive. grad de populare. a abilităţilor practice a elevilor. Cu alte cuvinte. În această comparaţie complexă se realizează o sinteză amplă a cunoştinţelor despre cele trei regiuni geografice. în special în ciclul primar. . o scurtă informaţie de date constituind partea participativă a problemei prin care se pun elevii în temă. precum şi preponderenţa lor în aceea zonă geografică. inclusiv a le verifica şi explica" (T.4. harta patriei şi planşa cu harta deltei. întrebarea care provoacă dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluţii. problematizarea constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte crearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gândirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. o gândire intuitivă care se bazează pe fondul de cunoştinţe geografice la care se poate apela în formularea de concluzii analitice. numărul depresiunilor şi trecătorilor. mlaştini). . . în general. canale. solicită o identificare şi o clasificare a elementelor şi fenomenelor geografice din care se finalizează concluzii sub formă de generalizări (de pădurea de stejar se leagă domeniul de viaţă a unor anumite animale sălbatice). Prin acest sistem de comparaţie şi identificare contribuim la formarea unor reprezentări şi noţiuni durabile. raţe şi gâşte sălbatice. ori altor lacuri din ţară? . esenţializarea şi consolidarea informaţiilor unei regiuni geografice de referinţă a teritoriului ţării. două elemente principale: primul. primele două categorii. gârle. şi al doilea. vegetaţia specifică este formată din "păduri" de stuf şi papură.probleme de construire. a) Probleme de identificare. b) Probleme de explicare şi demonstrare La lecţia: "Delta Dunării". se descrie acest ţinut în care unităţile de apă domină porţiunile de uscat. o ilustrată cu pădure de stejar în care se află animale sălbatice (mistreţul.

Această metodă constă. analiza.lucrările frontale la care toţi elevii efectuează concomitent aceeaşi experienţă. sinteza) realizându-se unitatea între cele două laturi ale instruirii. cum este harta. se identifică în teren mai multe elemente componente ale mediului înconjurător. deci. prin conversaţie se sintetizează sub formă de concluzii rezultatele experimentului. răspunzând la întrebările puse. sate şi oraşe. cu cele teoretice (observaţia. le suscită interesul pentru descoperirea adevărului. prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca şi experimenta fenomenele. învăţătorul face instructajul elevilor prin indicarea principalelor etape ce urmează a fi parcurse.). Nicola. în sala de clasă sau pe terenul geografic. forme de relief. Problematizarea solicită gândirea elevilor care dispun de eforturi proprii în găsirea soluţiei. instrumentelor şi a altor materiale dinainte pregătite de către învăţător în cadrul laboraturului. a elementelor observate şi explicate cu acel prilej. În final. În urma vizitelor şi excursiilor de scurtă durată realizate în judeţul fiecărui învăţător cu elevii săi.5. aparat. . Situaţia dată provoacă frământări în rememorarea traseului.lucrări pe grupe.39 Întrebări-problemă pot fi numeroase. Lucrarea experimentală este o metodă de explorare directă a realităţii.. unde animalele sălbatice precum şi activitatea omului cu aşezările sale. De ex. Toate activează gândirea elevilor de la observaţie. iar descoperirea . Lucrările experimentale pot fi împărţite în trei categorii după modul de organizare (I. vegetaţie de pădure şi pajişti. elevii observă ceea ce se produce şi notează rezultatele sub supravegherea învăţătorului. grupele având sarcini diferite. iar învăţătorul poate interveni cu recomandări şi precizări la fiecare în parte. d) Lucrările experimentale. Activitatea se desfăşoară cu ajutorul aparetelor. 5. ritmul de lucru este comun pentru toţi. Metoda descoperirii Această metodă se află în strânsă corelaţie cu metoda problematizării. c) Probleme de construire. a unor experienţe cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice şi al observării adevărurilor transmise. compararea datelor şi ordonarea lor potrivit cerinţelor din planul indicat. Cerinţele problemei: Alegeţi un traseu parcurs de activităţile extraşcolare şi după un plan dat. în efectuarea de către elevi sub supravegherea învăţătorului. manual etc. stările de agregare ale apei şi transformarea acestor stări. De ex.lucrări experimentale aplicative care se efectuează de elevi în vederea urmăririi în practică a cunoştinţelor teoretice. hartă. realizaţi o compunere cu conţinut geografic.. analiză. comparare. prin care se găsesc o serie de rezolvări ale problemelor din mediul înconjurător. cu ajutorul busolei se identifică pe teren punctele cardinale. Metoda experimentului stimulează spiritul de observaţie al elevilor. . apelează la mijloacele de învăţământ specifice geografiei. mânuirea instrumentului de utilizare. În prealabil. Problematizarea pune accent pe declanşarea şi crearea unor situaţii-problemă de învăţare. râuri şi lacuri. inclusiv formarea deprinderii de lucru cu harta. pentru a cunoaşte în mod concret diferite manifestări ale lor. Paralel cu efectuarea operaţiilor indicate.4. lucrul cu harta până la găsirea soluţiei-problemă. După specificul şi finalitatea specifică se pot desfăşura în mai multe variante: .lucrări individuale. . urmează redactarea compunerii potrivit impresiilor şi trăirilor emoţionale ale elevilor în acele acţiuni. Învăţătorul va face asocieri cu valorile temperaturilor la care se declanşează fiecare fenomen în parte. Ele sunt posibile când fiecare elev posedă câte o trusă de experimente. totodată îmbină elementele practice (mânuirea unui instrument. care le orientează atenţia. în care fiecare elev foloseşte instrumente adecvate şi îndeplineşte o sarcină diferită de a celorlalţi.lucrări demonstrative care se desfăşoară de învăţător în faţa clasei cu scopul de a demonstra şi confirma adevărurile transmise în lecţie. 1996): .

dealuri şi munte. la rândul lor. la judecăţi particulare. unităţile mari de relief străbătute. care. La tema "Formele de relief" se pun la dispoziţia elevilor mijloace concrete de învăţământ: planşă-poster cu ilustraţii despre câmpie. urmărindu-se o serie de caracteristici: înălţimea. elevii trebuie să cunoască toate datele necesare. . De ex. d) Descoperirea deductivă se realizează în procesul de învăţare. pornind de la precizarea generală că acestea sunt răspândite sub formă de zone sau etaje după formele de relief argumentând. la adevăruri noi. întrebări ajutătoare etc. Liubova Buşe. legi etc.. . La tema "Apele curgătoare din România" se descoperă: locul de unde izvorăşte râul. De exemplu. iar învăţătorul supraveghează şi controlează acest proces. principii. la tema "Vegetaţia şi animalele din România". În clasă.să descopere cele cinci vârfuri cu altitudinile marcate în subdiviziunile Carpaţilor şi să le noteze corespunzător. vegetaţia naturală sau cultivată şi să le descopere pe fiecare în parte: câmpie.. f) Descoperirea dirijată este cea în care învăţătorul conduce descoperirea elevilor prin sugestii. mulajului. oraşele mari prin care trece râul şi gura sa de vărsare. treptat. La vârsta şcolară mică. caracteristicile fiecărui etaj în parte: de câmpie. b) Descoperirea în natură a unor elemente şi fenomene geografice sub dirijarea învăţătorului pentru a se urmări conţinutul unor noţiuni concrete de către elevi. să compare aceste forme de relief. pe rând. unde dezvoltarea gândirii se află în stadiile de început bazate pe operaţii concrete. deal. sub formă de hartă mută pe care sunt trecute apele care îi delimitează în grupele principale şi înălţimile de peste 2 500 m în cinci vârfuri. reprezentând apele curgătoare. ulterior. de observaţie şi de clarificare a noţiunii respective (ex. de deal şi podiş. se desenează pe tablă cu cretă colorată. când elevul pleacă de la cazuri generale (definiţii. panta. În etapa finală ei descoperă pe hartă prin exemplificarea unui râu. Se va cere elevilor să deseneze. cele trei mari subdiviziuni ale Carpaţilor şi să le noteze pe hartă. harta fizică reprezentând prin culori formele de relief menţionate. are un suport real. concret. să analizeze. influenţează temperatura şi precipitaţiile. are loc o reactualizare a cunoştinţelor însuşite anterior. se dă ca fişă de lucru. de prelucrare a acestora. Această metodă de învăţare se poate realiza prin mai multe forme în raport de cerinţele didactice: a) Descoperirea de tip inductiv implică analiza în detaliu a unor date particulare care conduc la generalizări în descoperirea unor noţiuni.: izvor. toate urmărind canalizarea preocupărilor spre cerinţa finală. harta Carpaţilor. În lecţia bazată pe descoperire deductivă. de munte. Această formă de descoperire ajută la întipărirea în minte pentru totdeauna a fenomenului sau elementului geografic respectiv. planşei şi hărţii se reconstituie noţiunile descoperite în teren cu ajutorul simbolurilor sau semnelor convenţionale. 1985). munte precizându-le trăsăturile specifice observate. observare etc. se poate ajunge la generalizări şi definiţia noţiunii de forme de relief. râu. se foloseşte cu precădere descoperirea de tip inductiv (Stoica D. c) Descoperirea pe hartă. e) Descoperirea independentă predomină activitatea elevilor în mod independent. intuind cu uşurinţă elementele analizate pas cu pas.). Noţiunea se consolidează şi prin alte operaţii executate de elevi: realizarea din plastilină colorată a diferitelor forme de relief sau modelarea acestora la lada cu nisip ori în terenul geografic amenajat. forme de relief diverse etc.). pe baza ilustraţiilor.elevii să descopere după poziţia geografică în teritoriu. de asociere.40 impune o atitudine activă de căutare şi de găsire a diverselor alternative pentru găsirea soluţiei. afluenţii principali. fondul de informaţie cu care să descopere apoi mai departe anumite noţiuni generale. informaţii suplimentare. reguli. se cer: . în vederea găsirii răspunsurilor. În final.. iar elevii în caiete. însuşite anterior pentru a ajunge. un mulaj cu formele principale de relief.

planul clasei. pe bază de substitute (ex. Pe baza percepţiei directe.7. harta. ci. învăţarea devine activă. ei pot exprima cunoştinţele dobândite printr-o suită de propoziţii logice: direcţia principalelor căi ferate şi răspândirea lor în interiorul şi exteriorul lanţului carpatic. ..41 Oricare ar fi formele de descoperire. cât şi utilizarea pe scară largă a materialelor intuitive pe baza cărora se pot forma reprezentări corecte şi solide şi implicit noţiuni geografice. dacă sunt precipitaţii şi sub ce formă. nebulozitatea.). filme. la Ştei.modelul logic. ce se bazează pe structuri logice. dezvoltă interese şi aptitudini explorative şi experimentale etc. când se percep elementele direct în natură (ex.şi termocentrale. diapozitive etc.). are caracter operaţional. Nicola. . sau poate fi indirectă. "Ceea ce se obţine prin efort propriu nu se reduce la o simplă întipărire în memorie. Modelul prezintă intuitiv şi simplificat un obiect sau un fenomen complex. schema sau planul de studiu. nu ştiu să observe. După observaţiile directe în natură se prezintă termometrul cu ajutorul căruia se observă sistematic temperatura aerului şi se notează în "Calendarul naturii". când elevii au ocazia să vadă mai multe elemente şi complexe geografice. Stâna de Vale. Se pot face comparaţii cu alte regiuni privind clima. adică exprimarea corectă a unui şir de propoziţii în ordine logică. De aceea. Holod etc.modele grafice: semnele convenţionale.. mulajele şi machetele care reprezintă forme de relief. de investigare şi cercetare pentru a înarma elevii cu instrumente de cunoaştere.) cu prilejul drumeţiilor sau excursiilor. desenul schematic. 5. direcţia vântului etc. Calendarul naturii (care cuprinde temperatura aerului. Observarea de comparare şi analiză este frecvent aplicată la foarte multe lecţii (ex. ape curgătoare şi stătătoare. Deoarece elevii ciclului primar au o gândire dominant intuitivă se impune cu acuitate atât observarea directă în natură a elementelor şi fenomenelor geografice. De ex. la capitolul "Noţiuni de meteorologie". la lecţia "Energia electrică".).4. se compară raportul hidro. dacă bate vântul sau nu etc. Observarea poate fi directă.: fotografii. roci. .. 5. după ce elevii au studiat un model grafic (harta căilor ferate. Modelarea şi modelul în predarea geografiei Modelul şi modelarea este o direcţie metodologică de mare eficienţă în procesul de învăţământ pentru formarea la elevi a deprinderilor de autoinstruire. dacă cerul este acoperit cu nori. Cele mai folosite modele în cadrul orelor de geografie sunt: . tipuri de ţărm. amplasarea termocentralelor aproape de bazinele carbonifere etc.: un izvor.) va fi completat de către elevi. al şcolii. în funcţie de obiectul observării. învăţătorul este acela care formează la elevi priceperea şi deprinderea de a observa. tablouri. pe baza unui plan de studiu (tot model grafic). Aceleaşi observaţii se fac şi asupra celorlalte elemente ale atmosferei şi se fac corelaţii. Observarea poate fi organizată în grup sau individual." (I. deoarece rezultatul descoperirii este întotdeauna o nouă achiziţie. o confluenţă. să sesizeze ceea ce au în comun şi ceea ce le deosebeşte. elevii observă starea fenomenelor atmosferice: strălucirea Soarelui. sub dirijarea învăţătorului.4. cursul râului. al satului. însoţind celelalte metode de învăţământ. vulcani. forme de relief etc. sinteze etc. Copiii privesc lumea înconjurătoare. Se poate vizita o staţie meteorologică din apropiere (în cazul zonei Beiuşului. Perioada de timp a observării poate fi mai lungă sau mai scurtă. cu ajutorul observaţiei elevii participă activ la procesul cunoaşterii. 1996). Metode de explorare şi descoperire a) Observarea geografică constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor geografice.6. precipitaţii. de aceea modelul este un valoros material intuitiv şi izvor de cunoştinţe. De ex. Observaţii geografice complexe şi distincte se pot face şi în timpul excursiilor.modele fizice: globul geografic. văd obiectele şi fenomenele dar.

ilustrează obiectele originale. Nicola. învăţarea prin descoperire. filmele cu trucaj au funcţii demonstrative. adică la serviciul diferitelor materiale ilustrative şi mijloace demonstrative care sunt în măsură se redea cu mai multă sau mai puţină fidelitate ansamblul de obiecte şi de fenomene despre care elevii urmează să ia cunoştinţă. mijloace audiovizuale etc. pentru că numai astfel exersăm procesele de adâncire a cunoaşterii. experienţe etc. În geografie cercetarea pe bază de model este necesară pentru că elevul nu are întotdeauna posibilităţi să cerceteze obiecte şi fenomene direct în natură. b) Demonstraţia conţinutului lecţiilor cu ajutorul materialului intuitiv. de ridicare la un nivel superior de abstractizare. în special pentru elevii din învăţământul primar. . a peşterii.lada cu nisip. Deci. c) Demonstraţia prin desenul pe tablă. Este necesar să se treacă de la modelele fizice şi grafice la cele logice. . Desenul geografic reprezintă imaginea grafică a cunoştinţelor geografice şi este utilizat pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor din conţinutul lecţiei şi poate fi executat în orice moment al lecţiei.: la "Relieful României"). ca şi mulajele unor forme de relief. Modelarea este strâns legată de alte metode folosite la lecţiile de geografie: problematizarea. Ilustraţiile trebuie să fie reprezentative pentru fenomenenul studiat sau ilustrat de preferinţă în culori pentru a fi atractive şi să reflecte cât mai real elementele puse în discuţie.4. grafic. mai vii. Colecţia de vederi şi ilustraţii tematice pot fi grupate în colaje tematice şi planşe-poster din carton cu ilustrarea conţinutului lecţiei sau în albume tematice. Metoda demonstraţiei a) Demonstraţia cu ajutorul obiectelor. fie material ilustrativ. harta. cercetării şi cunoaşterii realităţii.: planul. La o lecţie cunoştinţele se pot dobândi după un singur tip de model sau după mai multe tipuri de modele (ex. dobândirea de cunoştinţe pe baza unor modele. El nu trebuie să înlocuiască desenul din manual sau alte materiale mai eficiente. ilustrative şi demonstrative. În acest caz. procese sau reproduceri. fotografiilor.8. serveşte pentru ridicarea diferitelor forme de relief. va recurge la substituentele realităţii. . o are percepţia directă a obiectelor şi fenomenelor din mediul natural unde învăţătorul argumentează un adevăr sau altul dirijând observarea acestora. în vederea acumulării de informaţii despre ele şi familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective" (I. ilustraţiilor tematice. Cea mai mare eficienţă în învăţare. "Demonstraţia. fenomene. ceea ce antrenează gândirea creatoare a elevului. 5. La baza demonstraţiei se află întotdeauna o sursă.. fenomenelor şi proceselor în starea lor naturală. simbolic. un model intuitiv fie în stare naturală din mediul geografic înconjurător. Modelarea este un procedeu care presupune studierea. cercetarea. diagramele servesc investigării. mai bogate în conţinut.42 legătura dintre căile ferate din interiorul şi exteriorul lanţului carpatic) etc.macheta tunelului. ca metodă de învăţământ constă în utilizarea unor obiecte. a unei termocentrale. Cu cât elevul vine în contact direct cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. De ex. d) Demonstraţia cu ajutorul tablourilor. cu atât îşi va forma elevul reprezentări şi noţiuni mai clare şi mai precise cu semnificaţie ştiinţifică putând să opereze cu ele cu mai multă uşurinţă şi siguranţă. Modelele au funcţii cognitive. Învăţătorul nu poate totdeauna să efectueze lecţia pe baza unor realităţi naturale cu care elevii să ia cunoştinţă în mod nemijlocit. 1996). elevii trec de la modelul grafic la cel logic şi astfel se educă flexibilitatea gândirii. precum şi executarea sau producerea în faţa elevilor a unor acţiuni. În aceste condiţii a apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrativ şi intuitiv care să asigure baza perceptivă şi sugestivă pentru realizarea unor lecţii mai atractive. mai mult sau mai puţin schematice ale acestora.

Metoda exerciţiilor Această metodă vizează accentuarea caracterului practic aplicativ al procesului de învăţământ. Desfăşurarea exerciţiilor de geografie în ciclul primar au un rol însemnat şi constă în următoarele: a) contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în contact cu unele date şi probleme din realitate. Pe plan mintal. ca şi a celor elaborate de fiecare învăţător. După proiecţia filmului se vor face analize şi suprinderea ideilor esenţiale. inundaţii. 5.10.9. b) asigură fixarea şi consolidarea cunoştinţelor predate elevilor. în mod gradat. inaccesibile lor. chestionar. test geografic. încât să solicite în mod complex gândirea elevilor. există numeroase feluri de exerciţii. Exerciţiile geografice sunt prezentate elevilor sub formă de întrebări. Metoda exerciţiilor are o sferă largă de aplicabilitate. începând de la cele mai simple. cât şi în excursii (aplicaţiile practice). începând cu clasa a III-a. stabilesc relaţii de cauzalitate între fenomenele vizionate. ea trebuie folosită la toate clasele. casete video. a altor cărţi şi a hărţilor şi până la probleme de rezolvat cuprinse în manuale sau formulate de învăţător. indicarea lor spre rezolvarea şi urmărirea exigentă de către învăţător la fiecare lecţie. se vor scrie pe tablă ideile sistematizate paralel cu localizarea pe hartă a elementelor şi fenomenelor observate. Poate fi folosită la lecţiile din clasă în cabinetul sau sala specializată. în mişcarea lor naturală: valurile mării. Nu se poate forma o . c) favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor de mobilizare a eforturilor proprii. probleme etc. Metoda utilizării filmului didactic Metoda utilizării filmului didactic impune vizionarea sa dinainte. cursul apelor de munte. elevii reiau imaginile vizionate. pe terenul geografic. Se va alege secvenţa de lecţie în care va fi proiectat filmul care nu trebuie să depăşească 15 minute. 5.4. trebuie să fie de aşa natură concepute. pentru a se analiza calitatea. eliminarea situaţiilor de abordare fugitivă sau formală a discutării exerciţiilor. consultarea listei cu filme.4. Filmul-lecţie prezintă fenomenele. cu orizontul local.4. precum şi înţelegerea utilităţii geografiei în ansamblul lor. în vederea găsirii răspunsului corespunzător la o serie de probleme ce se întâlnesc în practică. privind folosirea de către elevi a manualului. Astfel. b) înţelegerea de către toţi învăţătorii a locului şi rolului exerciţiilor în ansamblul muncii didactice.11. permiţând studierea amănunţită a detaliilor deoarece sunt vizibile prin proiecţie pe ecran de toţi elevii din clasă. Aceste mijloace pot fi utilizate în foarte multe lecţii de geografie fizică. Nicola. din practică. erupţia unui vulcan. Demonstrarea cu ajutorul filmului didactic oferă elevilor posibilitatea observării fenomenelor şi elementelor îndepărtate. Formarea deprinderilor motrice sau intelectuale. procesele şi evenimentele în ordinea impusă de lecţie.43 e) Demonstraţia cu ajutorul diapozitivelor şi a diafilmelor constituie fidel o realitate din teren. Apoi. 5. 1996). Exerciţiul şi algoritmizarea Exerciţiul constituie o metodă didactică fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării unor modalităţi sau tehnici de lucru de natură motrică (manuală) sau mintală (I. ţinând seama de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a elevilor. avalanşe etc. c) calitatea exerciţiilor din manual. Metode bazate pe acţiune. Valorificarea eficientă a acestei metode depinde de: a) alcătuirea cu responsabilitate a exerciţiilor din manuale. este posibilă numai prin efectuarea repetată în mod conştient a unor acţiuni motrice sau intelectuale. accesibilitatea pentru elevi.

observarea în natură. .de observare şi analiză. 2. principii. Sau se pot exemplifica exerciţii de orientare cu ajutorul busolei. Exerciţiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi şi deprinderi în care predominantă este componenta motrică cum sunt: mărimea aparatelor. . se actualizează cunoştinţele necesare rezolvării. deci. precizează că în timpul lecţiei. a face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări. . . 1980).. . De exemplu. Ne deplasăm în alt loc unde linia orizontului are o altă perspectivă mai îndepărtată. . Exerciţiul este o metodă care face parte din grupajul metodelor algoritmice deoarece presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii (reguli.. după Maria Eliza Dulamă (1996). notiţe). a efectua un exerciţiu înseamnă "a executa o acţiune în mod repetat şi conştient. exerciţii de observare a orizontului şi a liniei orizontului: 1.. Exerciţiile. pentru a se evita o învăţare mecanică. b) după gradul de intervenţie al învăţătorului există exerciţii dirijate (de tip algoritmizat.de asociaţie. acestea se mai pot grupa. apare o învăţare defectuoasă. Observaţi componenţa busolei.de bază (de fixare şi consolidare).44 reprezentare sau o noţiune doar printr-o simplă explicare verbală (de ex. se stimulează atenţia.de exprimare concretă (desen. iar reînvăţarea sau dezvăţarea este mai dificilă decât o învăţare corectă. respectiv cu determinarea riguroasă a operaţiilor de efectuat şi a succesiunilor specifice). Identificaţi forma liniei orizontului. c) după funcţiile îndeplinite există exerciţii: . Exerciţiile operaţionale sunt acele exerciţii care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. . 3. . prin exerciţii repetate de observare a unor imagini. instrumentelor.. sunt de două categorii: motrice şi operaţionale (I. 4.recapitulative.aplicative. se explică şi se demonstrează concret modul de rezolvare a unui model în mod corect. operaţii). 1. modelul iniţial de rezolvare a unui exerciţiu este greşit.de exprimare abstractă (lectură. Aşadar. Nicola.corective. noţiunea de râu). . Observaţi în zare locul unde cerul ni se pare că se uneşte cu suprafaţa pământului (cu obiectele de pe pământ). Enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului în direcţia. Metodologia învăţării prin exerciţii semidirijate. . cu precizie şi claritate. se predau informaţiile noi. de orientare). Elevii trebuie să-şi fixeze în plan mintal componentele şi succesiunea operaţiilor. uneltelor etc. desenarea semnului convenţional şi apoi identificarea pe hartă. ci. Dacă. . . semidirijate (semi-algoritmizate) şi exerciţii libere sau autodirijate. Identificaţi şi enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului. astfel: a) după forma de organizare a rezolvării există exerciţii individuale. în funcţie de conţinutul lor. 5. să exerseze operaţiile conştient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoştinţele şi deprinderile însuşite în situaţii noi. Adăugând şi alte criterii de ordonare a exerciţiilor.de creaţie (descrieri şi compuneri geografice). Enumeraţi obiectele care au apărut şi obiectele care au dispărut de la orizont pe parcursul deplasării noastre. a unei deprinderi" (I. de echipă şi frontale.operatorii (de mânuire).de iniţiere (introductive sau de acordare). Elevii trebuie să rezolve exerciţiile pas cu pas. se comunică elevilor obiectivele operaţionale cerute în efectuarea exerciţiilor. 6. conduce spre o finalitate prestabilită. confuză. 1996). Cerghit.de evaluare şi verificare.

13. Se pot afişa şi alte materiale: scheme. concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale corespunzătoare. desigur. Se disting în cadrul acestei metode două niveluri complementare. de la munte. jocul "Lanţul geografic" este simplu şi uşor de realizat. în stânga apusul). localităţi după tema aleasă. 5. "Din ce direcţie bate vântul?". 4. a temei şi bibliografiei corespunzătoare. Expoziţiile geografice Cu elevii clasei a IV-a se pot organiza expoziţii geografice. pe învăţător în cunoaşterea capacităţii elevilor.45 2. la cercetarea geografică. forme de relief. Pe peretele din faţa vitrinei se pot afişa: fotomontaje cu vederi color din peisajul românesc. Astfel de jocuri se folosesc mai cu seamă în cadrul activităţilor cercului de geografie şi în excursii. Prin latura lor instructivă. bauxită din Munţii Pădurea Craiului. "Pe cărările patriei noastre" etc. În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor acorda punctaje. tehnica jocului: se alege tema (munţi. Se va indica un itinerariu pe care se vor nominaliza câteva oraşe. cunoaşterea din timp. jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ. Întindeţi o mână lateral. asigură o atmosferă plăcută etc. etc. totodată. constituite dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii. Expoziţia se organizează pe diferite teme: "Comuna noastră". menţionăm: "Harta de contur". 5. elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor pentru rezolvarea cerinţelor obiectivelor propuse în lecţie (I. dezvoltă dragostea pentru frumuseţile patriei. Rotiţi busola spre stânga sau spre dreapta până când nordul de pe cadran ajunge în dreapta acului negru. ape. precum şi a regulamentului jocului. Prin exerciţii se asigură însuşirea cunoştinţelor.: calcar din Padiş.. de la câmpie. "Loto geografic" etc.4.4. 3. Jocurile geografice pe hartă sunt reprezentate prin excursiile imaginare pe harta judeţului şi a ţării. "Lanţul geografic". ape curgătoare. jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice. localităţi etc. de pe litoralul Mării Negre etc. "Scrierea denumirilor geografice". Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi. Indicaţi punctele cardinale în raport de indicaţia busolei şi de poziţia corpului (în faţă este nordul. în dreapta răsăritul.12. însoţit de cadrul festiv adecvat. Se pot folosi: harta mută a judeţului sau a patriei. sub formă de concurs. Elevii trebuie să descrie. făcând-o mai uşoară. de către elevi. De exemplu. prin repetare şi transfer a tehnicilor de execuţie. Elevii grupei câştigătoare vor prima nota (calificativ) maximă. dar şi dobândirea unor procedee cu caracter în forme noi. Elevii sunt obligaţi să denumească râuri. harta în bucăţele etc. completează pregătirea elevilor şi le sporesc interesul pentru geografie. a interesului pentru lărgirea culturii geografice. în spate sudul.). 6. munţi. Nicola. ajutând. Reuşita jocurilor geografice presupune. din Delta Dunării.). granit (granodiorit) din Pietroasa etc. Materialele colectate se pun în vitrină însoţite de notiţă explicativă (de ex. . secţiuni transversale prin relief etc. a gândirii şi imaginaţiei. 5. din depresiuni. Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii. prin al căror conţinut. în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor. Metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme. Jocul didactic asigură lărgirea orizontului geografic. Fiecare exponat trebuie să fie însoţit şi de explicaţia necesară. să caracterizeze aceste obiective geografice citind şi interpretând harta. "Oraşul nostru". Jocul didactic folosit în predarea şi învăţarea geografiei Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. 1996). Aşezaţi-vă cu faţa în direcţia nordului. tabele. Urmăriţi modul de funcţionare a busolei.

spaţiul tablei să fie proporţionat în aşa fel încât paralel cu conţinutul scris (de ex. învăţătorul trebuie să colaboreze cu profesorii de la alte discipline: istorie şi de limba română. elevii percep lecţia în întregime. a dicţionarului geografic şi a altor cărţi Lucrul cu manualul. scriitori. a simbolurilor. constituie un sistem de acţiuni prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor necesare în vederea utilizării corecte şi eficiente a manualelor şi a altor cărţi ca surse de informare. "Concursuri de ghicitori". "Loto geografic". în special pentru elevii ciclului primar: . colecţionarea unor legende. care se pot organiza şi cu elevii clasei a III-a. graficilor şi a hărţilor cu semnele convenţionale corespunzătoare al căror conţinut completează textul scris. 5. Seratele geografice Seratele. Folosirea manualului. locul de defăşurare şi programul de prezentare. explicarea acestuia şi redactarea schiţei pe tablă cu ideile principale. studiul costumelor naţionale din zona respectivă. a ilustraţiilor. "Rebus geografic". sau înrudite cu geografia (descrieri. formaţii de dansuri populare.15. întâlniri cu invitaţi: arheologi. Manifestarea trebuie să aibă un caracter cultural-artistic. toate acestea.46 5. Serata geografică se planifică de către învăţător încă de la începutul semestrului cu fixarea datei. alte cărţi. Deprinderea de scriere sistematică şi schematizată se formează la elevii mici odată cu activitatea învăţătorului care utilizează tabla oferindu-le în fiecare oră modalităţi diverse de întocmire a conţinuturilor schematice de lecţii cu utilizarea cretei colorate. dotat cu premii.15.4. Rolul acestei metode constă în acţiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi în tehnica folosirii textului scris.). geografi etc. .scrierea expresivă. recitatori. "Călătorii imaginare pe hartă". istorici. Folosirea tablei la lecţiile de geografie Tabla constituie unul din mijloacele indispensabile procesului de învăţământ la toate nivelele. elevii continuă această metodă după modelul făcut în clasă. în funcţie de particularităţile de vârstă şi de sursele de informare utilizate. definiţiile. dicţionarul şi alte cărţi cu conţinut geografic. schiţele sau desenele care explică şi completează lecţia redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notiţe al elevului. lecturile geografice etc. nuanţată a titlului lecţiei. se realizează fixarea cunoştinţelor. pot cuprinde concursuri (gen: "Cine ştie câştigă". Pentru pregătirea acestor activităţi.15. Metode bazate pe utilizarea textului scris 5. părinţi. Utilizarea tablei impune mai multe cerinţe.. pot face unele legături mai rapide între secvenţele lecţiei pentru realizarea obiectivelor operaţionale. Este metoda care se foloseşte pe toate treptele învăţământului în forme diferite. note de călătorie. scris în partea stângă). "Filatelia". reportaje etc.2. selecţionarea soliştilor de muzică populară sau uşoară etc). pentru completarea planului de studiu. 5. .14. conducând la însuşirea celor predate în clasă într-un procent ridicat. Se dau sarcini elevilor pentru consultarea bibliografiei (învăţarea unor poezii.1. La fel se dau indicaţii cum să se folosească dicţionarul. Sunt invitaţi şi alţi factori: solişti vocali. Activitatea dirijată presupune citirea textului pe secvenţe.4.succesiunea logică a ideilor izvorâte din lecţia care alcătuiesc planul de idei. clară. Munca cu manualul este de două feluri: dirijată şi independentă. Prin schema conţinutului de idei de pe tablă. elevi ai altor clase etc. să-i corespundă desenul explicativ (în partea dreaptă). . Conţinutul de idei.4. în cea independentă. legende.4. curiozităţi geografice.). a desenelor.

cunoaştere. Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună. Harta constituie principalul mijloc de informare. Elevii trebuie învăţaţi să identifice tipul hărţii. . ca privite de la înălţime. diagrame. A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale. Într-un text geografic. haşuri. să se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă.scrierea clară. relaţia dintre formele de relief şi etajele de vegetaţie. Metoda de lucru cu harta Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de specificul geografiei. conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii. tot harta. noţiunile mai abstracte. ilustraţii etc. cercetare. micşorată la scară convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe întreaga planetă. expunere şi instruire geografică. de ordin logic. densitate. Obiectele şi fenomenele din natură sunt reprezentate pe hartă prin semne convenţionale în plan. .desenul explicativ trebuie să fie clar. Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori. cursivă. litere. Aceste caiete se verifică periodic.se mai scriu pe tablă. Harta constituie cel mai important material didactic utilizat în predarea-învăţarea geografiei. grafice. sugestiv. Elevului i se cer sarcini de lucru pe materialul gata pregătit după care construieşte răspunsuri. îl completează. sau o activitate didactică desfăşurată în clasă. . o imagine simultană şi sugestivă a conţinutului geografic.3. întregul conţinut să rămână până la sfârşitul lecţiei. ori în teren.. în orizontul local.4. semne convenţionale care uşurează munca învăţătorului şi elevului. denumirile proprii după ce au fost explicate în prealabil. suprafaţă. izolinii etc. să citească şi să interpreteze harta. corectă şi fără prescurtări (care ar putea crea confuzii). După identificarea pe hartă a elementelor solicitate. să descifreze legenda. Utilizarea hărţii în activitatea didactică. când se face fixarea cunoştinţelor învăţate. această etajare este dată şi de etajele climatice care sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie. oferă posibilitatea de a le descrie după caracteristicile lor: altitudine. hărţi mute. Trebuie să dirijăm atenţia elevilor spre observarea şi stabilirea legăturilor între diferite obiecte şi fenomene geografice care sunt de două feluri: de ordin topografic şi. pe când harta oferă dintr-o singură privire. orientare în teren. grad de fragmentare. descrierea şi explicarea elementelor şi fenomenelor geografice se face în mod succesiv conform evoluţiei lor. 5. De ex. lungime. Paralel cu învăţătorul. elevii îşi notează în caiete conţinutul scris pe tablă. sau de pe planşă. respectiv. simboluri geometrice. a întinderii şi repartiţiei spaţiale. de deal şi podiş. simplu.este recomandat (la clasa a III-a şi a IV-a) ca tabla să nu se şteargă în timpul predării lecţiei.47 . să exprime realitatea obiectului din natură. având o suită de desene. cu harta.15. cifre. A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le explica potrivit cerinţelor obiectivelor operaţionale din lecţia dată. a evoluţiei în timp a elementelor şi fenomenelor geografice. îngrijită. inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală. de munte). cerute de o anumită lecţie. Harta geografică este o reprezentare grafică. să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei. iar cu ajutorul lor. sau în excursii şcolare. În prezent au apărut o serie de caiete didactice care însoţesc manualul. după planul scris pe tablă asociat cu desenul explicativ de pe tablă. Se crează mare economie de timp pentru învăţător şi pentru elevi. .

aspectomat).aşezările (oraşe. harta în bucăţele. chiar calculator. Alte cerinţe de lucru cu harta sunt: . Pe folie învăţătorul poate desena din timp obiecte geografice. în loc de: mai sus.48 Legăturile de ordin topografic sunt cele mai simple şi se referă la reprezentarea pe hartă a elementelor geografice care sunt redate şi intuitiv. Legăturile de ordin logic indică relaţiile de interdependenţă. Retroproiectorul şi diascolul pot fi folosite la toate tipurile de lecţii şi în oricare din momentele lecţiei. răchită se află de-a lungul apelor curgătoare. ca loc de organizare a procesului de învăţământ. pe căi ferate. sau mai concret. Cabinetul de geografie sau sala specializată Principala funcţie a cabinetului o constituie funcţia didactică. La clasă se pot utiliza hărţile din manual şi din atlasul şcolar.4. 5. fiindcă pot fi arătate în număr mare. etc.4. mai la sud. .). seratele se pot organiza aici etc. o mică bibliotecă de specialitate. 5. unde elevii sunt mobilizaţi să răspundă la ele. legături simple între două obiecte: oraşul Arad este situat pe malul Mureşului în vestul ţării. în sensul direcţiei de curgere a râului. mai jos.4. . hărţi executate de elevi etc.15. Terenul geografic Fiecare şcoală trebuie să aibă un teren geografic din care nu trebuie să lipsească platforma meteorologică. cât şi pe acelea ale fotografiilor. datorită pantei mari şi rocilor dure. mai la dreapta etc. Diapozitivele şi foliile geografice Retroproiectorul este un aparat care ne prezintă pe ecran: fotografii. diagrame şi grafice comparativ şi chiar schema lecţiei.5. amplasat la "poarta" Deltei Dunării etc. cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. retroproiector.localizarea elementelor se face după punctele cardinale: mai la nord. alte materiale ajutătoare. etc.indicarea corectă a râurilor. la est etc. Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă.15. Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite: utilizarea ilustraţiilor. apoi harta mută.. scheme şi chiar întrebări. ca de pildă: zăvoaiele formate din salcie. de reciprocitate care există între diverse fenomene fizico-geografice sau economico-geografice. activităţi independente. O condiţie esenţială pentru eficienţă este localizarea celor observate pe diapozitive. adică de la izvor către vărsare.15. . Diapozitivele întrunesc atât avantajul tablourilor. Cabinetul sau sala specializată trebuie să conţină hărţi. cursurile repezi şi cu cascade ale râurilor şi defileele acestora se formează în zona de munte.4. sate) se vor indica după semnul convenţional şi nu unde este scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mai mare. Harta murală trebuie totdeauna raportată la hărţile din manual şi atlas. planşe. plop. În cabinet se pot organiza numeroase activităţi atât în cadrul orelor propriu-zise. scheme. respectând o poziţie favorabilă observării de elevi. călătorii imaginare (pe drumuri. mai ales la lecţiile de fixare şi consolidare.6. tablouri în culori sau alb-negru. se aşează în stânga hărţii iar localizările vor fi făcute cu ajutorul unui indicator. deoarece pot fi văzute de întreaga clasă. 5. pe Dunăre sau râuri etc. Folosirea terenului geografic în predarea geografiei are multiple aspecte metodicodidactice şi ştiinţifice pozitive în însuşirea activă şi temeinică de către elevi a cunoştinţelor geografice. termocentralele de la Rovinari şi Turceni sunt amplasate în apropierea bazinului carbonifer Motru-Rovinari etc. Tulcea este port la Dunăre. aparate de proiecţie (epidiascol.

roza vânturilor. . 1992). vizionări de spectacole etc. la colţul viu.să se axeze într-o măsură însemnată pe elementele şi fenomenele geografice din orizontul local şi apropiat. În acest ansamblu al formelor de lucru. detaliile reliefului. educativă şi formativă. . Punctul astronomic cuprinde: o serie de dotări şi aparatură. munca în laborator. o ladă cu nisip.forme de organizare a activităţii instructiv-educative extraclasă (activităţi de club. . teme pentru acasă. de cercuri. Sectorul de hidrologie marină cuprinde macheta bazinului Mării Negre şi macheta unui bazin oceanic. în principal.activităţi frontale (lecţia. gradate de la +55o la o -35 C. constituind principala formă de activitate a relaţiei învăţător-elev. căi de comunicaţie. drumeţii. efectuarea unor desene şi scheme. cum ar fi: platforma meteorologică.). vizionarea de spectacole etc. Platforma meteorologică trebuie să cuprindă: termometre obişnuite. inclusiv cele ce sunt mai greu accesibile în realitatea înconjurătoare. CAP.activităţi individuale (munca independentă. Sectorul orizontului local este format din planurile machetă ale şcolii. sectorul de geomorfologie. termometrul de minimă cu alcool (gradat de la -45 la +45oC). elaborarea compunerilor şi a altor lucrări scrise şi practice. studiul individual. excursia. termometru de maximă (gradat de la -30 la +50 oC). obiective industriale etc. turism. Platforma geomorfologică cuprinde. VI FORME DE ORGANIZARE ŞI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE LECŢIA Pentru realizarea integrală şi eficientă a procesului instructiv-educativ este necesar un sistem cât mai cuprinzător al formelor sale de desfăşurare. analiza şi experimentarea unei arii cât mai largi de fenomene şi procese din natură.). formele de lucru pot fi grupate astfel: . dintre care menţionăm: indicatorul stelei polare. higrometrul cu fir de păr. lecţia are un rol important. eclimetrul. După locul de desfăşurare. sectorul orizontului local. lectura suplimentară. termometre pentru măsurarea temperaturii solului. excursii. Formele de lucru pot fi: . activităţi independente. studiul în bibliotecă etc. lucrări practice la colţul naturii şi la punctul geografic. sectorul de hidrologie marină. gnomon.să contribuie la formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi de cercetare ştiinţifică şi investigaţie independentă la elevi. un teren pentru modelare naturală.). Activitatea va fi dirijată în vederea formării priceperilor şi deprinderilor de lucru cu reprezentările la scară şi de aplicare a cunoştinţelor pe tot parcursul şcolarităţii. concursuri etc. învăţarea independentă. eventual. vizita. barometrul aneroid. rezolvarea de probleme şi exerciţii.) (M. cercurile pe materii. reduse la scară. diferite fenomene. hidrografia. Ionescu. ceas solar. Terenul se poate realiza în mai multe sectoare. sectorul pentru măsurarea mărimilor. lecţia.să se coreleze şi să se acopere un număr cât mai mare de lecţii pe parcursul claselor IIIVIII. pluviometrul. observaţiile în natură. heliograf. psihrometrul şi higrometrul. activitatea în cabinete şi laboratoare. terenul geografic trebuie să îndeplinească următoarele sarcini metodico-didactice: . Sectorul de apreciere a mărimilor poate cuprinde următoarele: stâlpi pentru aprecierea diferitelor dimensiuni verticale. . . efectuarea temelor. vizite. localităţii. . cu un bazin hidrografic (care foloseşte şi studiilor de hidrologie) şi. studiul individual. astfel încât fenomenele însuşite la ora de clasă să-şi găsească o corespondenţă cât mai bună în realitatea din orizontul local sau în fenomenele studiate pe terenul geografic. indicatorul meridianului şi paralelei locului etc. meditaţiile şi consultaţiile. unde se pot studia.să permită observarea.49 Pentru a-şi îndeplini utilitatea ştiinţifică. girueta şi anemometrul. activitatea în cabinete sau sala specializată.forme de organizare a ativităţii instructiv-educative în şcoală (în clasă şi în afara ei).

la ierarhizarea şi structurarea lor.lecţia de dobândire cu variantele: clasică. . vizite. locul lecţiei în sistem etc. în atelier. fiecare lecţie purtând numele acestui obiectiv (M. 1992. Obiectivele generale cuprind domenii şi tipuri de schimbări în concordanţă cu finalităţile învăţământului în general şi ale unui ciclu în special). Privită ca o sinteză a elementelor sistemului de instruire şi educare (obiective. varianta alternarea predării cu fixarea. 6. Realizarea proiectării didactice conţine mai multe grupe de procese şi operaţii. lecţia este definită ca unitate didactică fundamentală. dar şi factorii variabili care determină variantele fiecărui tip de lecţie. 1986): .lecţia combinată cu variantele: lecţie introductivă în capitol. algoritm. teste docimologice.2. prin muncă independentă. în raport cu obiectivele operaţionale. strategiilor de predare-învăţare. Aceste etape sintetizate sunt: a) Precizarea obiectivelor educaţionale Literatura de specialitate oferă mai multe orientări cu privire la finalităţile educaţiei.lecţia de verificare şi evaluare cu variantele: clasică. În studii şi articole de multe ori scopul este adesea asimilat cu obiectivul "central". provocând în sfera bio-psihică a acestora o modifică în sensul formării dorite (M. strategie. utilizarea mijloacelor de învăţământ. munca în grup. modelul Gagné. combinarea mai multor etape. într-un timp determinat. 1995). a modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute. Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor. . 1992). în cabinet. evaluare. precum şi a relaţiilor dintre acestea. Cerghit. I.lecţia de recapitulare şi sistematizare cu variantele: clasică. 1992). Didactica generală precizează următoarele tipuri şi variante de lecţii (I. Prin intermediul lecţiei se asigură predarea-învăţarea sistematică a conţinutului unei discipline şi realizarea obiectivelor acesteia. învăţarea prin recenzare. I. timp. pe lot. pe calea unei activităţi intenţionate. mijloacele de învăţământ. prin lucrări practice. el fiind informativ. Chiş. scopurile şi obiectivele educaţionale. formativ. utilizarea mijloacelor de învăţământ. cu autoreglare. V. nivelul de pregătire al elevilor. varianta clasică. obiective specifice diferitelor obiecte de .lecţia de formare de priceperi şi deprinderi cu variantele: clasică. Factorii variabili: obiectul de învăţământ. utilizarea mijloacelor de învăţământ. lecţia sinteză sau schemă. Ionescu. .50 Există mai multe definiţii ale lecţiei în funcţie de anumite criterii (conţinut. alteori corespunde celor trei dimensiuni ale procesului de învăţare. lecţie introductivă. . M. îmbrăcând forma idealului educaţional. studiul manualului. sistematice. etape. organizare). Robu. Ionescu. 6. utilizarea manualului. vizite. prin fişe sau exerciţii. un fel de "algoritm". Aceste tipuri de lecţii sunt considerate ca modele orientative care pot fi modificate şi nu ca tipare rigide în desfăşurarea lecţiei. excursii. Ionescu. I. complexitatea conţinutului. învăţarea prin expunere. teme practice. 1990. "fundamental". Ionescu. o formă a procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţii este percepută activ de elevi. Dar operaţia de clasificare a lecţiilor impune luarea în considerare atât a factorului constant (obiectivul fundamental-cel care determină tipul lecţiei). PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE Proiectarea-conţinut. educativ. Radu. V. TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII Drept criteriu în stabilirea tipurilor de lecţii este considerat obiectivul fundamental urmărit. conţinut. (M. Neacşu. dezvoltarea temei acasă. mod de organizare). strategiile de lucru de care dispune învăţătorul.3. modelul Gagné. Chiş. lucrări scrise sau combinate. dobândirea inductivă. verificare orală sau prin calculator. prin excursii.

atitudinale: să manifeste interes. cele de interacţiune didactică. În sensul celor precizate distingem patru activităţi independente: a) Activitate independentă. să argumenteze. obiective operaţionale au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare. să exemplifice. Carpaţii Meridionali-aşezare. prezentate în programele şcolare. în vederea antrenării elevilor la repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor. sinteză. să localizeze. Achiziţionarea de noi cunoştinţe se realizează prin: a) Munca independentă pregătitoare pentru predarea de noi cunoştinţe. se organizează conţinutul pe sisteme de lecţii. exerciţiile. timpul de parcurgere (pentru proiectarea anuală). CAP. grupe). de scopul didactic fundamental. temele şi lucrările pratice. Obiectivele afective. să participe pe tot parcursul lecţiei. să explice. analiză. de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. rezolvând corect toate sarcinile de învăţare. evaluare). b) Activitatea independentă. Obiective psiho-motorii: să folosească corect instrumentele de lucru (şablon. c) Organizarea şi pregătirea conţinutului instructiv-educativ presupune delimitarea şi ordonarea capitolelor. . de generalizare.51 învăţământ. de citire şi interpetare a hărţii. subcapitolelor. temelor. b) Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului didactic presupune cunoaşterea condiţiilor didactico-materiale. înţelegere. limite. se observă clasele de obiective cognitive (cunoaştere. a căror funcţie principală este îmbogăţirea experienţei elevilor cu noi informaţii şi cu noi cunoştinţe. înălţime. etc.lecţii de achiziţionare de noi informaţii. Obiectivele operaţionale sunt: să descrie. c) Activităţi independente. se selectează şi se ordonează ideile. centralizarea informaţiilor dobândite până în momentul respectiv şi de ridicare la niveluri mai înalte de abstractizare şi generalizare. pentru verificarea şi evaluarea rezultatelor şcolare. nivelul de pregătire al elevilor. metodele şi formele de evaluare adecvate. e) Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute prin care se stabilesc conţinuturile probelor de evaluare. de comparare. în vederea cunoaşterii efectelor activităţilor desfăşurate pentru perfecţionarea procesului instructiveducativ. de analiză. educativ (stimularea dorinţei de a cunoaşte şi de a aprecia frumuseţile naturale ale ţării noastre). . timpul de instruire. pentru activitatea independentă.lecţii de repetare şi sistematizare a cunoştinţelor. de concretizare. pentru consolidarea acestora. să elaboreze o compunere etc. aplicare.. d) Stabilirea activităţilor de predare-învăţare prin care se urmăreşte în mod deosebit activitatea de învăţare a elevilor. se definesc patru tipuri de lecţii: .lecţii de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. b) Munca independentă pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi formarea priceperilor şi deprinderilor noi. strategiile didactice specifice. formativ (dezvoltarea capacităţilor de observare. . în această etapă se precizează tipurile de învăţare. Aceste activităţi sunt menite să furnizeze informaţii necesare "reglării" şi "ameliorării" activităţii didactice. culori) pentru realizarea de hărţi. noţiunile fundamentale (pentru proiectarea fiecărei lecţii). structură. VII TIPURI ŞI FORME DE ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE În funcţie de sarcina didactică dominantă. curiozitate pentru aflarea noutăţilor. potenţialul lor de dezvoltare. d) Activităţi independente.lecţii de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare. întregului proces de învăţare. . Scopul lecţiilor poate fi: informativ (dobândirea unui sistem de cunoştinţe despre ce trebuie învăţat: ex. menită pregătirii elevilor pentru achiziţionarea de noi cunoştinţe. se stabilesc elementele esenţiale.

al casei părinteşti. Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţă trăsăturile comune. al satului sau oraşului. ORIZONTUL LOCAL-LABORATOR NATURAL DE APLICAŢII PRACTICE Orizontul local cuprinde o suprafaţă sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice. oraş sau împrejurimi. .1. pentru formarea noţiunii de orizont. CAP. excursia. aşezările omeneşti. constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare. date la elevi. conţinutul corect. trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. Marele geograf G. vizita geografică. ape. mijloace de orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea. să fie controlată de învăţător. Aplicaţiile practice se pot realiza la fiecare temă: formele de relief. cât şi într-un loc mai înalt cu deschidere largă (deal. dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. Dintre multitudinea de teme (subiecte) ce pot fi date ca muncă independentă. 8. precum şi depistarea eventualelor "lipsuri" în cunoaştere sau învăţare a celor predate la clasă. Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers.52 c) Munca independentă pentru consolidarea cunoştinţelor. la intuiesc la "faţa locului" însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare. . excursia geografică etc. VIII ACTIVITĂŢI DIDACTICE EXTRAŞCOLARE Aceste activităţi cuprind: orizontul local.fixarea punctelor cardinale pe caiet sau pe maculator. priceperilor şi deprinderilor. câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect şi convingător. respectiv omul şi activitatea sa.descrierea unor excursii făcute cu elevii în sat. Odată cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul "Noţiuni de orientare" (orizontul. studiu ecologic al mediului înconjurător etc. munte.citirea unor lecturi geografice în vederea povestirii lor. Vâlsan afirma despre orizontul local: "orizontul local este cea dintâi patrie a copilului. ci şi de formele şi metodele folosite în cadrul acestei activităţi. plante şi animale. concret şi durabil al noţiunilor respective.întocmirea de albume cu vederi din ţară şi din oraşul natal. 8. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre ale ţării". cu prezentarea momentelor mai importante. Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt: drumeţia. De ex.2. Important este ca efectuarea acestor lucrări independente. Geograful V. cu privire la orizontul şi linia orizontului. Orizontul local constituie "laboratorul geografic" cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. la întrebările de pe tablă sau de pe fişele de lucru. pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp. pentru a se convinge de exactitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevii. Mihăilescu a afirmat: "Orizontul local este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. drumeţia. desenarea pe caiet a planului unor obiecte. corectitudinea însuşirii acestora. de obiectivele urmărite. . cu reducerea corespunzătoare a dimensiunilor... elemente ale vremii şi climei. menţionăm: .. .întocmirea planului clasei şi al şcolii. vizita. Conţinutul activităţii independente poate fi variat şi depinde nu numai de scopul lecţiei. Se realizează stări afective. .să răspundă în scris. DRUMEŢIA . punctele cardinale. din Europa etc.". observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată. linia orizontului.

drumeţia finală ce se organizează după încheierea predării unei teme sau capitol. . excursiile pot fi: preliminare şi finale. pe jos care se desfăşoară în orizontul local.încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate. Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător. .53 Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici. .precizarea obiectivelor. o instituţie.documentarea asupra locului vizitei.proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs.desfăşurarea vizitei propuse. drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe ce asigură condiţiile necesare efectuării unor lecţii cu acest scop. . se face legătura dintre teorie şi practică. Din punct de vedere didactic. . 8. dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor. făcându-i să urmărească cu interes poziţia. monument istoric. . Vizitele geografice folosite ca lecţii au o mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor.stabilirea scopului şi a obiectivelor urmărite. numărul de elevi şi vârsta acestora şi a scopului urmărit.desfăşurarea activităţii. Realizarea acestor activităţi didactice trebuie să respecte etapele următoare: . legăturile cauzale dintre ele. . Vizita se organizează. precizându-se foarte clar şi concret scopul propus. ce contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor. Drumeţia este categorisită astfel: drumeţie introductivă (sau preliminară). fie în localitatea natală.4. de a ilustra şi exemplifica în mod concret achiziţiile teoretice. a interesului pentru studiul geografiei ţării şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii. priceperile şi deprinderile. 8. . . trezirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate. o rezervaţie naturală etc.colaborarea cu administraţia unităţii de vizitat pentru desemnarea unor persoane competente care să îndeplinească rolul de ghid. de a aplica în practică cele învăţate în lecţii. ce se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor. Anterior deplasării cu elevii la locul vizitei. EXCURSIA GEOGRAFICĂ Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice. .vizitarea în prealabil de către învăţător în unitatea care va fi vizitată pentru a se comunica data şi ora sosirii grupului. Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente.documentarea prealabilă.3. învăţătorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape: . cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele. în funcţie de conţinutul obiectivelor propuse excursiile pot fi: a) excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic. pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu. precum şi alegerea perioadei de desfăşurare. VIZITA GEOGRAFICĂ Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate. Drumeţiile ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după planificare tematică.evaluarea rezultatelor vizitei. evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora.

unde nu există altă situaţie. X PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN Activitatea instructiv-educativă se organizează simultan cu două şi/sau mai multe clase. c) excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari (ca distanţă şi timp). a hărţilor mute. evaluarea are efecte pozitive.. 1993). ciclu de învăţământ. recomandarea este să fie grupate clasele a I-a cu a III-a şi a IIa cu a IV-a. evaluarea prin probe practice. de prevedere a desfăşurării activităţii în secvenţele urmărite. Tipurile de lecţii în condiţiile activităţii simultane: . În condiţiile grupării claselor I-a şi a III-a este ideală din următoarele motive: . evaluarea prin probe scrise. CAP. IX EVALUAREA A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina în ce măsură au fost realizate obiectivele procesului instructiv-educativ şi eficienţa strategiilor didactice folosite. în primul semestru.funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare. Radu.pentru elevi. FUNCŢIILE VERIFICĂRII ŞI ALE EVALUĂRII Sinteza funcţiilor fundamentale ale verificării şi evaluării (I. După indicaţia pedagogică. 9. apreciat ca o probă complexă dar se utilizează şi probe scrise.gruparea unei clase mici cu o clasă mare dă posibilitatea învăţătorului să afecteze mai mult timp muncii directe cu clasa mică.1. evaluarea continuă sau formativă (care cuprinde următoarele modalităţi: observarea. Funcţiile specifice. . chestionarea orală. modelarea din plastilină. evaluarea sumativă sau cumulativă (de la sfârşitul unui capitol sau de perioadă şcolară-semestru. elevilor este mic. la şcoală. 1994): . forma des folosită este testul docimologic. Organizarea excursiei geografice necesită trei etape: Prima etapă constă în pregătirea teoretică a excursiei. teste de cunoştinţe. din partea învăţătorului pentru a se adapta în regimul şcolar.clarifică şi consolidează cunoştinţele acumulate care sunt sistematizate. an. Ca metode de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare enumerăm: observaţia curentă. . toate clasele intră în simultaneitate. pedagogice: . . . autoevaluare etc.un alt avantaj este continuitatea la aceleaşi clase a învăţătorului. completarea tabelelor etc.T. probele scrise.oferă un feed back operativ Evaluarea cuprinde următoarele forme: evaluarea iniţială (la începutul unui program de instruire. care nu are formate deprinderile de muncă independentă.). de motivare. chestionarea orală.). probe practice ca realizarea unor mulaje. se face prin examinări orale. în şcolile unde nr. Evaluarea este definită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate.54 b) excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic. . probe scrise sau practice). CAP.funcţia de diagnosticare a activităţii desfăşurate prin cunoaşterea factorilor şi a situaţiilor care au condus la rezultatele constatate. elevii au nevoie de mai mult sprijin. de stimulare ("întăriri pozitive". dictări şi compuneri geografice. cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare (I. etapa a doua este desfăşurarea excursiei şcolare iar etapa a treia constă în evaluarea excursiei în clasă. ca de exemplu exerciţii de completare a textelor lacunare. În special la clasa I-a. probe practice etc. realizarea de machete etc. Jinga.funcţia de predicţie (prognosticare).

lecţii în care la o clasă se învaţă cunoştinţe noi. iar la cealaltă se consolidează sau se recapitulează cunoştinţele învăţate anterior. lecţii de formare de priceperi şi deprinderi (consolidare) sau de recapitulare la ambele clase.55 - lecţii în care la o clasă are loc dobândire de cunoştinţe. iar la cealaltă alt tip de lecţie. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful