UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE Catedra de Ştiinţe ale Educaţiei

CURS de GEOGRAFIE ŞI METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI în învăţământul primar LECT. UNIV. DR. ANDREI INDRIEŞ

ORADEA 2008

2

PARTEA A ÎNTÂIA PROBLEME DE GEOGRAFIA ROMÂNIEI, A EUROPEI ŞI A GLOBULUI CAP. I ORIZONTUL APROPIAT ŞI LOCAL 1.1. Orizontul apropiat

Orizont: parte a cerului şi a pământului până unde ajunge vederea noastră. Orizont apropiat: orizontul situat în apropierea noastră (casă, şcoală, localitate). 1.2. Cartierul. Localitatea

Cartier: parte a unui oraş, deosebită de celelalte prin însuşiri proprii (aşezare geografică, componenţa populaţiei, anumite instituţii). Oraşele sunt aşezări omeneşti mai mari, împărţite în cartiere. Comuna este o formă de organizare administrativă cuprinzând unul sau mai multe sate. Instituţiile principale din localităţi: primărie, şcoala, grădiniţa, dispensar (policlinica), spital, poliţia, biserica etc. 1.3. Puncte cardinale Linia orizontului: linia de jur-împrejurul nostru, unde ni se pare că cerul atinge pământul se numeşte linia orizontului. Punctele cardinale: N (nord, miazănoapte), S (sud, miazăzi), V (vest, apus), E (est, răsărit). 1.3. Planul clasei, planul şcolii şi al locuinţei

Se fac aceste planuri ţinând seama de dimensiuni, de formă, de puncte cardinale. La fel se fac planuri ale cartierului şi al localităţii. Se trece apoi la hartă, realizând reducerea (micşorare la scară). CAP. 2. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI 2.1. Relieful -

-

Carpaţii (Orientali, Meridionali, Occidentali); Subcarpaţii (Moldovei, Curburii, Getici); Podişurile (DCT, Mehedinţi, Moldovei, Getic, Dobrogei); Dealurile (de Vest sau Banato-Crişane); Câmpiile (de Vest sau Banato-Crişano-Someşene, Română); Delta Dunării, Platforma continentală a Mării Negre.

2.2. Clima - Vremea; - Clima (temperatura, precipitaţiile, vânturile). 2.3. Apele Dunărea; Apele interioare (Tisa, Someşul, Crişurile, Mureş, Bega, Timiş, Jiu, Olt, Argeş, Ialomiţa, Siret, Suceava, Moldova, Bistriţa, Trotuş, Buzău, Bârlad, Prut);

3

-

Lacurile (de munte, de podişuri şi de dealuri, de câmpie, din Delta Dunării, de pe ţărmul Mării Negre, de acumulare); Marea Neagră.

2.4. Vegetaţia, animalele, solurile - vegetaţia şi animalele de la munte: păduri de fag şi de răşinoase (brad, molid); jnepeni şi ierburi (păşuni alpine); veveriţa, ursul, cerbul carpatin, lupul, jderul, râsul, mistreţul, vulturi, capre negre. - vegetaţia şi animalele din zonele deluroase: stejarul, fagul; lupul, vulpea, viezurele, căprioara, păsări cântătoare; soluri brune. vegetaţia naturală a fost înlocuită cu pomi fructiferi, viţa de vie, cereale. - vegetaţia şi animalele de câmpie: ierburi scunde, mici, păioase; şopârle, arici, bufniţe, şoareci; sol negru, fertil. - vegetaţia şi animalele din lunci şi Delta Dunării: sălcii, plopi, stuful, papura; păsări (egretă, lopătari, pelicani, cormoran), peşti. 2.5. Locuitorii şi aşezările omeneşti locuitorii: populaţia-21,7 mil. loc.; români, maghiari, rromi, germani, sârbi, ucraineni etc.; locuiesc în diferite părţi ale ţării, la sate şi la oraşe satul românesc: sat de munte (risipit), sat de deal şi de podiş (răsfirat), sat de câmpie (adunat); - în satele de câmpie, locuitorii se ocupă cu cultivarea cerealelor, a legumelor, creşterea animalelor; la deal cu pomicultura, viticultura, creşterea animalelor; la munte, creşterea animalelor (în primul rând ovine). oraşul: oraşe-cetăţi pe malul Mării Negre (Constanţa, Mangalia); daco-romane (Napoca: Cluj-Napoca; Apullum: Alba Iulia; Drobeta: Drobeta-Turnu Severin); - cele mai dezvoltate oraşe: Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Cluj, Arad, Timişoara, Oradea etc.; - principalele oraşe: Bucureşti, Constanţa, Iaşi, Cluj-Napoca 2.6. Principalele activităţi economice Activităţi agricole: - cultivarea plantelor: cereale (grâul, porumbul); plante industriale (plante uleioase: floarea-soarelui, soia; plante textile: inul, cânepa); legume, cartoful; pomi fructiferi, viţa-de-vie (podgorii: Cotnari, Panciu, Odobeşti, Valea Călugărească, Drăgăşani, pe Dealurile Târnavelor, Murfatlar, Niculiţel, etc. - creşterea animalelor: bovine, ovinele (oile), porcine, păsări, viermi de mătase, apicultura (albine). Activităţi industriale: Ramurile industriale (industria energetică, metalurgică, chimică, prelucrarea lemnului, materialelor de construcţie, industria uşoară - textilă, confecţii, pielărie şi încălţăminte -, alimentară) Industria energetică: petrolul (Subcarpaţi, Pod. Getic, Câmpia Română, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, platforma Mării Negre), cu prelucrarea la: Ploieşti, Borzeşti, Piteşti, Năvodari; gazele naturale (gazul metan: Pod. Transilvaniei); Industria metalurgică: minereu de fier (Munţii Poiana Ruscă: Ghelari, Teliuc) cu centre siderurgice la Galaţi, Hunedoara, Reşiţa.

4

Industria construcţiilor de maşini: locomotive, autocamioane, autobuze, autoturisme, tractoare şi maşini agricole, avioane etc., cu centrele: Bucureşti, Braşov, Constanţa, Craiova, Arad, Piteşti, Iaşi ş.a. Serviciile: Învăţământul, Cultura, Ocrotirea sănătăţii; Transporturile: feroviare, rutiere, navale (fluviale: Tulcea, Galaţi, Brăila şi Giurgiu; şi maritime: Constanţa), aeriene Comerţul (interior şi exterior) şi turismul (ţărmul Mării Negre, Valea Prahovei, Valea Oltului, mănăstirile din nordul Moldovei, Delta Dunării şi capitala). MARILE UNITĂŢI GEOGRAFICE ALE ŢĂRII a) Munţii Carpaţi 1. Aşezare. Grupare Munţii Carpaţi alcătuiesc un lanţ muntos şi constituie partea cea mai înaltă a reliefului ţării noastre. Pornind de la hotarul de nord, observăm înşiruirea munţilor spre sud, apoi spre vest, până la Dunăre. Această cunună se închide cu munţii din partea de vest. Ea înconjoară Depresiunea Colinară a Transilvaniei. După felul cum sunt aşezaţi faţă de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, Munţii Carpaţi se împart în trei ramuri: - Carpaţii Orientali (Răsăriteni) se întind de la hotarul de nord, către sud, până la Valea Prahovei. - Carpaţii Meridionali (de Miazăzi) se întind de la Valea Prahovei, către vest, până la văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra. - Carpaţii Occidentali (de Apus) se întind de la Dunăre, către nord, până la văile râurilor Barcău şi Someş. 1. Formarea munţilor În cea mai mare parte, munţii din ţara noastră s-au format prin încreţirea şi înălţarea scoarţei Pământului. Aceasta s-a întâmplat cu milioane de ani în urmă şi a durat o perioadă lungă de timp. O parte din Carpaţi s-au format prin erupţii vulcanice. Carpaţii Orientali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Orientali se întind în estul Depresiunii Colinare a Transilvaniei, de la hotarul de nord al ţării până la Valea Prahovei. Ei constituie cea mai întinsă zonă muntoasă a ţării. Înălţimea lor este mijlocie (1 300-1 900 m), vârfurile depăşind rar 2 000 m. Carpaţii Orientali s-au format prin încreţirea scoarţei Pământului. În partea de vest, ei cuprind un şir de culmi vulcanice. 2. Grupe de munţi Carpaţii Orientali se împart în trei grupe. a. Grupa nordică ţine de la hotarul de nord, cu Ucraina, până la depresiunile Dornelor şi Câmpulung (Moldovenesc). Din această grupă, amintim munţii: Gutâiului, Maramureşului şi Rodnei. Cei mai înalţi sunt Munţii Rodnei, cu vârful Pietrosu (2 303 m). În partea de est sunt munţi mai puţin înalţi, Obcinele Bucovinei, unde se află vestitele mănăstiri Voroneţ şi Putna. b. Grupa centrală se desfăşoară în continuare, spre sud, până la Valea Oituzului. Aici se află munţii: Călimani (2 100 m), Bistriţei, Gurghiului, Harghitei. Din Munţii Hăşmaşu Mare izvorăsc râurile Olt şi Mureş. În sudul Munţilor Bistriţei se întinde falnic Ceahlăul, „piatra nestemată a Moldovei”, cum îl denumeşte Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei”.

5

Grupa sudică (Carpaţii de Curburii) se întinde de la Valea Oituzului până la Valea Prahovei. Aici, Carpaţii îşi schimbă direcţia spre vest, se curbează. Dintre munţii acestei grupe, enumerăm Munţii Vrancei, Munţii Buzăului şi Munţii Ciucaş. În partea nordică a grupei se află Depresiunea Braşovului. 1. Trecători În Carpaţii Orientali se află numeroase pasuri de trecere a munţilor: Prislop, Bicaz, Oituz, Predeal ş.a. 2. Bogăţii Carpaţii Orientali sunt acoperiţi cu păduri dese care adăpostesc: ursul, cerbul, râsul şi alte animale. Ei au păşuni spre vârfuri, iar în adâncuri adăpostesc cărbuni, diferite metale, piatră de construcţii, ape minerale şi alte bogăţii. Multe locuri sunt renumite zone turistice: Munţii Rodnei, Munţii Ceahlău, Cheile Bicazului, Obcinele Bucovinei ş.a.
c.

Carpaţii Meridionali 1. Aşezare. Înălţime Carpaţii Meridionali sunt aşezaţi la sud de Depresiunea Colinară a Transilvaniei, între Carpaţii Meridionali şi Carpaţii Occidentali. Ei sunt cuprinşi între Valea Prahovei la est şi văile râurilor Timiş, Cerna şi Bistra la vest. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din roci tari pe care apele şi vânturile le distrug mai greu. Sunt cei mai înalţi munţi din ţara noastră, unele vârfuri depăşind 2 500 m. 2. Grupe de munţi Carpaţii Meridionali sunt alcătuiţi din patru grupe, despărţite de văile unor râuri. a. Grupa Munţilor Bucegi cuprinsă între Valea Prahovei şi Valea Dâmboviţei. b. Grupa Munţilor Făgăraşului cuprinsă între Valea Dâmboviţei şi Valea Oltului. c. Grupa Munţilor Parângului cuprinsă între Valea Oltului şi Valea Jiului. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu cuprinsă între Valea Jiului şi văile Timiş, Cerna, Bistra. 1. Caracteristici ale grupelor de munţi din Carpaţii Meridionali a. Grupa Munţilor Bucegi este formată din munţi cu pantele abrupte, stâncoase, la poale îmbrăcaţi în păduri, iar spre vârfuri sunt acoperiţi de ierburi mărunte şi pâlcuri de arbuşti pitici. Cel mai înalt vârf este Omu, având 2 505 m. Aici se găseşte o staţie meteorologică. Aspectul impunător, frumuseţile naturale, hotelurile şi cabanele din aceşti munţi atrag foarte mulţi turişti, făcând să fie printre cei mai vizitaţi munţi din ţară. b. Grupa Munţilor Făgăraşului este formată din munţi pe care apele n-au izbutit să-i străpungă în curmeziş. Cele mai înalte vârfuri sunt Moldoveanu (2 544 m) şi Negoiu, de 2 535 m. Acestea sunt şi cele mai înalte vârfuri din ţara noastră. Aici îşi au sălaşul caprele negre. Pe Argeş, la Vidraru, s-a construit o mare hidrocentrală. c. Grupa Munţilor Parângului este formată din mai mulţi munţi, dintre care cei mai înalţi sunt Munţii Parângului, care depăşesc 2 500 m. În Munţii Şureanu se află ruinele cetăţii dacice Sarmizegetusa. Pe râul Lotru este o altă hidrocentrală mare. d. Grupa Munţilor Retezat-Godeanu este înconjurată de regiuni joase. În Munţii Retezatului se află Parcul Naţional Retezat, în care sunt ocrotite plante şi animale rare. Înălţimile lor sunt presărate cu numeroase lacuri. Între Munţii Parângului şi ai Retezatului se află Depresiunea Petroşani, străbătută de râul Jiu. 1. Trecătorile din Carpaţii Meridionali sunt: Turnu Roşu (Valea Oltului), Lainici Valea Jiului), Bran. 2. Bogăţii În subsolul Depresiunii Petroşani se găsesc zăcăminte de cărbune. Pădurile şi păşunile sunt o altă bogăţie. În depresiuni întâlnim livezi şi păşuni. Aceşti munţi au şi o mare importanţă turistică. Carpaţii Occidentali

având pantele şi culmile mai domoale decât munţii. fiind acoperite păşuni. Grupa Munţilor Apuseni. şi de cea a Bistrei. numită Defileul Dunării. Aici se întâlnesc podgorii. b. Ele sunt reprezentate de Subcarpaţi (Dealurile şi depresiunile subcarpatice) şi de Dealurile de Vest. de livezi şi vii. Tot în aceşti munţi se află Peştera Scărişoara. Grupe Podişurile sunt forme de relief întinse. Podgoriile de pe Măgura Odobeştilor şi Valea Călugărească sunt renumite. Ele s-au format prin depunerea pietrişului şi a nisipurilor aduse de apele curgătoare. pe culmile mai înalte. Bogăţii Carpaţii Occidentali au păduri întinse. şi râurile Barcău şi Someş.un frumos şirag de peşteri. b. la nord. la sud. care adăposteşte un gheţar subpământean. rareori trecând de 300 m. Înfăţişare. cuprinsă între Dunăre şi văile Timişului şi Cernei. Grupele din care sunt alcătuiţi Carpaţii Occidentali Carpaţii Occidentali se împart în trei grupe: a. ape minerale şi sare. înconjurate de dealuri. Ele s-au format prin depunerea argilei. Bogăţiile Subcarpaţilor sunt reprezentate de păşunile situate pe culmile dealurilor. la sud. Olăneşti. Dealurile subcarpatice s-au format prin încreţirea scoarţei. mărginită de Valea Mureşului. Aşezare. mai joase. Grupa Munţilor Poiana Ruscă. aur şi multe alte bogăţii. Subcarpaţii de Curbură şi Subcarpaţii Getici. 1. În subsolul dealurilor subcarpatice se găsesc zăcăminte de cărbuni. Aceste dealuri au culmi domoale. 3. Dealurile şi podişurile Dealurile sunt forme de relief cu înălţimi între 300 m şi 800-1 000 m. gaze naturale. Înălţime Carpaţii Occidentali se află la vestul Depresiunii Colinare a Transilvaniei şi sunt cuprinşi între Dunăre. Depresiunile subcarpatice sunt locuri întinse. Ele ating înălţimi între 400 şi 800 m. iar în subsol ascund: cărbuni. Subcarpaţii sunt zone deluroase. la nord. După zona geografică în care se află.6 1. La Slănic-Prahova. . cum ar fi Cheile Turzii. aşa cum s-au format şi munţii. din munţi. uneori depăşind aceste înălţimi. Culmile acestor munţi sunt uneori aproape netede. Aici s-au construit hidrocentrala Porţile de Fier I şi un mare lac de acumulare. şi „Cetăţile Ponorului”. c. 2. Dunărea a săpat în sudul Munţilor Banatului o vale adâncă şi îngustă. în special de fag. Ei sunt mai puţin înalţi decât celelalte două ramuri ale Carpaţilor. livezi cu pomi fructiferi şi chiar păduri. având înălţimi ce trec cu puţin 1 800 m. şi văile Barcăului şi Someşului. Grupa Munţilor Banatului. Podişurile 4. ca nişte platouri aproape netede sau larg ondulate. care ating înălţimi de peste 1 800 m. de păduri. Călimăneşti sunt ape minerale. în partea centrală. la nord. Grupa Munţilor Apuseni are. Aceste dealuri sunt separate de depresiuni. Dealurile din partea de vest a Carpaţilor Occidentali se numesc Dealurile Vestice. Munţii Bihorului. folosite în vindecarea unor boli. întinse la poalele Carpaţilor Orientali şi Meridionali. 2. cuprinsă între Valea Mureşului. Munţii Poiana Ruscă ascund în adânc cele mai importante zăcăminte de fier şi marmură din ţara noastră. Zonele deluroase se întind ca un brâu în jurul Munţilor Carpaţi. la sud. 1. Subcarpaţii se împart în trei grupe: Subcarpaţii Moldovei. a nisipului şi a pietrişului. Unele roci au fost roase de apele curgătoare care au săpat văi înguste şi adânci. mai înalte decât câmpiile şi separate de văi. petrol. 2. Caracteristici Munţii Banatului şi Poiana Ruscă au înălţimi mici şi sunt acoperiţi cu păduri de foioase.

Masivul Dobrogei de Nord are aspectul unor dealuri cu văi largi prin care curg domol râuri firave. Grupe Câmpiile sunt suprafeţe de teren. 8. Piteşti ş. Ploieşti. cu vânturi puternice. cu înfăţişare de dealuri. este mai înalt în partea de nordvest şi mai jos spre sud. înconjurat de lanţul Munţilor Carpaţi. văi largi şi adânci. El este format din două părţi: Masivul Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei de Sud. cu înălţimi între câţiva metri şi 200300 m. formează o mare depresiune în centrul ţării – Depresiunea Colinară a Transilvaniei. dându-i un aspect deluros. Folosind irigaţiile. Locuitorii cultivă cereale. Câmpia Română este unitatea majoră de relief cu cele mai numeroase oraşe mari: Bucureşti. Râurile Jiu. iar către sud se continuă până la graniţa cu Bulgaria. Apele lor sunt folosite pentru irigarea suprafeţelor cultivate. sărată sau amară. În Câmpia Română. De aici se scoate granitul. de-a lungul Dunării. Podişul Dobrogei (în sud-est). Zonele din partea vestică a Câmpiei Române au soluri nisipoase. unde se află portul Constanţa şi o salbă de staţiuni de odihnă şi agrement. În cuprinsul Podişul Transilvaniei. a. necesar pentru pavarea străzilor. fiind străbătut de o vale largă. viţa-de-vie. Aici se află oraşele Iaşi. cerealele. Podişul Getic este situat între Valea Dâmboviţei şi Dunăre. Este cuprins între Dunăre şi Marea Neagră. Câmpia Română este situată în partea de sud a ţării. Este alcătuit din straturi de argilă. iar la nord cu Subcarpaţii Getici. Suceava ş. vînturi. Are un aspect vălurit. Înfăţişare. Siret brăzdează. netede şi întinse. începând din partea de nord spre sud. Podişul Getic este străbătut de râurile: Jiu. Podişul Dobrogei de Sud este mult mai neted. Unele culmi sunt acoperite cu păduri de stejar şi de tei. iarna este geroasă. Podişul Moldovei (în est). Argeş. pe suprafaţa lui. este renumită podgoria de la Drăgăşani. Podişul Getic (în sud). 2. Pentru a preveni degradarea acestor soluri. Este mai înalt la nord (600 m) decât la sud (200-300 m). Ei au fost măcinaţi de ape. pomi fructiferi. pe coaste se cultivă viţa-de-vie iar în văi. pietriş. Câmpia Română este numită şi „grânarul ţării”. Câmpiile 1. Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Buzău. Aceste forme joase de relief sunt foarte potrivite pentru agricultură. Podişul Dobrogei aduce un peisaj aparte în diversitatea podişurilor ţării. Pământul este bun pentru agricultură. situat între râurile Siret şi Prut. Ialomiţa. Olt. iar vara este foarte călduroasă. numinduse de aceea şi Câmpia Dunării. nisip. a. Craiova. Olt. b. gaze naturale şi cărbuni. La sud se mărgineşte cu Câmpia Română. Brăila. Câmpia Română. calcar. 7. Faptul că aceste culmi sunt formate din roci tari şi vechi. Podişul Moldovei. îngheţ şi dezgheţ. Podişul Transilvaniei. Bărăganul este partea de câmpie cea mai netedă şi mai întinsă din întreaga ţară. Datorită solurilor fertile şi recoltelor bogate. se deosebesc: Podişul Someşan.a. Câmpiile României sunt: Câmpia Română şi Câmpia de Vest. în drumul lor spre Dunăre.a. locuitorii îşi asigură recolte bogate în aceste zone în care sunt puţine ploi. Cele mai înalte culmi se întâlnesc în Munţii Măcinului (467 m). ne face să înţelegem că Munţii Măcinului sunt rămăşiţele unor munţi cu o vechime mult mai mare decât cea a Carpaţilor. Galaţi. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol. aproape ca o câmpie. Partea estică a Câmpiei Române se numeşte Câmpia Bărăganului. oamenii le cultivă cu viţă-de-vie. 6.7 Principalele podişuri sunt: Podişul (Depresiunea) Transilvaniei în centrul ţării. de-a lungul căreia trece canalul Dunăre-Marea Neagră. Aici se întâlnesc lacuri cu apă dulce. În partea sa estică se întinde litoralul Mării Negre. Argeş şi afluenţii lor. Apele au săpat. . În subsolul Câmpiei Române găsim petrol şi gaze naturale. 5.

Aşezare Oraşul Bucureşti este aşezat în partea de sud a ţării. Pentru împiedicarea revărsării apelor se construiesc diguri. Câmpia este străbătută de râurile Someş. Sulina şi Sf. Municipiile sunt oraşele cele mai dezvoltate şi au număr mare de locuitori. În Câmpia de Vest. vulpi şi lupi. o adevărată împărăţie a apelor. Pe grindurile mai întinse cresc pâlcuri de păduri de sălcii. animalelor. Delta Dunării a fost declarată rezervaţie naturală. Pădurile din lunci se numesc zăvoaie şi sunt alcătuite din sălcii şi plopi. Cel mai mare este Bucureşti. judeţul şi reşedinţa de judeţ. Delta Dunării este pământul cel mai nou al ţării. În luncă se află bălţi şi lacuri cu peşte. păianjeni de apă. Datorită rodniciei pământului. Cele mai multe diguri se găsesc în Balta Ialomiţei şi în Insula Mare a Brăilei. Gheorghe. de o parte şi de alta a acestora. 3. În ape trăiesc peşti (60 specii). broaşte. cocorul. Precipitaţiile sunt mai bogate decât în Câmpia Română. În Delta Dunării se găsesc păsări: lopătarul. Fiecare judeţ se gospodăreşte singur. . precum şi izvoare termale (cu apă caldă). 1. dintre care unul este reşedinţă de comună. mistreţul. Câmpia de Vest este situată în vestul României. nurca. 2. Sunt conduse de primari. Crişul Alb. în special a păsărilor. constituind una dintre cele mai importante zone agricole ale ţării. în Câmpia Română şi este străbătut de răurile Dâmboviţa şi Colentina. scoici. Bucureşti – capitala României 1. Din loc în loc. Această imensă luncă. Cel mai important oraş din judeţ este declarat reşedinţă de judeţ. Păşunile pentru vite sunt bogate. Organizarea administrativă Localitatea natală. Lemnul acestor păduri se foloseşte în producerea celulozei sau pentru foc. deasupra apelor se văd ridicături de pământ înguste şi lungi. a plantelor. alcătuite din unul sau mai multe sate care se gospodăresc împreună. lebăda şi pelicanul. Dintre plante se remarcă stuful şi papura. Studiu de caz: Luncile şi Delta Dunării Luncile sunt fâşii de pământ netede şi joase. Crişul Repede. Aici se adăpostesc mistreţi. În subsol se găsesc zăcăminte de petrol şi gaze naturale. În zona de câmpie. Aici se obţin recolte bogate de zarzavaturi şi de cereale. care este împărţit în 6 sectoare. Oraşele sunt aşezări omeneşti mai dezvoltate din punct de vedere economic şi cu un număr mai mare de locuitori decât satele. Alte animale: vidra. Terenurile agricole sunt deosebit de roditoare. 4. întinse de-a lungul râurilor. plopi şi stejari. luncile sunt mai largi decât în zona de deal sau de munte. aici sunt culivate mari suprafeţe de cereale. este recunoscută pentru efectul benefic al apelor sale. de lângă Oradea. Ţara noastră este alcătuită din 41 judeţe şi municipiul Bucureşti – capitala României (cu rol de judeţ). ea desfăşurându-se de la Drobeta-Turnu Severin până la Delta Dunării. este un spaţiu mirific. Comunele sunt unităţi administrativ-teritoriale. şerpi de apă. Judeţele sunt cele mai mari unităţi administrative.8 3. iar pentru desecarea terenurilor s-au săpat canale de scurgere a apei. Ele se numesc grinduri. vulpea. Delta s-a format acolo unde Dunărea este aproape de vărsarea în mare şi se desparte în trei braţe: Chilia. Timiş ş. folosite în tratarea unor boli. Crişul Negru. formate din depunerea aluviunilor. iarna este mai blândă în sud şi mai aspră în nord. În Delta Dunării.a. pământul se clădeşte continuu datorită aluviunilor (nisip şi mâl) aduse de fluviu. Ele sunt formate din mai multe comune şi oraşe. Staţiunea Băile Felix. fiind verzi şi în timpul verilor cu arşiţă. melci. Lunca Dunării este cea mai întinsă dintre lunci. apropiate ca aşezare. Mureş. raţa şi gâsca sălbatică. aflată între cele trei braţe.

9 2. germani şi rromi. cu regiunea din nordul braţului Chilia (aflate acum în Ucraina) şi cu Moldova din România au format din de-a lungul istoriei Principatul Moldovei. Aşezarea României în Europa Continentul Europa este o mare întindere de uscat. România face parte din continentul Europa. Municipiul Bucureşti – capitala patriei Fiind capitala ţării. Principalele culturi sunt grâul. posturi de radio şi televiziune. Capitala ţării este Chişinău. Bulgaria se află în partea de sud a României. Religia este ortodoxă.S. În Bucureşti există două aeroporturi: Otopeni (Henri Coandă) şi Băneasa. cea mai înaltă instituţie ştiinţifică a ţării. Se află în partea de est (nord-est) a României. situată la vest (nord-vest) de România. După aşezare. numit şi Basarabia. Religia este ortodoxă. Religia majorităţii locuitorilor este catolică. universităţi. teatre. legume şi viţă-de-vie. Capitala este oraşul Sofia. când României. Limba vorbită este româna (moldovenească). Republica Moldova. vite.R. ateliere. prăvălii. Mai târziu s-au dezvoltat meşteşugurile şi comerţul şi aşezarea s-a mărit continuu. Moldova este o ţară agrară. sfecla de zahăr. Azi. fiind cultivată cu cereale. În secolul al XVII-lea. porumbul. Capitala are mai multe lacuri. Limba vorbită este maghiara. hanuri. textile. al Parlamentului şi al Guvernului. În anul 1862. legătura fiind asigurată de nouă poduri. Capitala ţării este oraşul Budapesta. 2. după Unirea Principatelor. Din anul 1812 până în 1991. Republica Moldova este pământ românesc. Este o ţară central-europeană. România este o ţară carpatică. când U. floarea-soarelui. Academia Română. rutier şi aerian. parcuri şi păduri în împrejurimi. dintre care 64% sunt români. în Ungaria mai trăiesc români. soia.. Este dezvoltată industria alimentară care prelucrează produsele agricole. a războiului şi a molimelor. Alături de maghari (unguri). Din 1991.S. dunăreană şi pontică (are deschidere la Marea Neagră). produse chimice. municipiul Bucureşti este un oraş modern. Se cresc oi. păsări. industria chimică şi a materialelor de construcţie. adevărate opere de artă. porci. floarea-soarelui. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine Ungaria. Aproape jumătate din teritoriul ţării este câmpie. 3. muzee. oraşul ajunge capitala Ţării Româneşti. care cuprinde multe ţări printre care se află şi ţara noastră. legumele. a devenit Republica Moldova. Îndeletnicirile primilor locuitori au fost păstoritul şi agricultura. Ţările vecine. Moldova a aparţinut când Rusiei. Limba vorbită este bulgara. Ţara noastră este situată aproape de mijlocul acestui continent. Istoricul aşezării Pământul pe care se află astăzi marele oraş a fost locuit din timpuri străvechi. Împreună cu Bucovina de Nord. Tot în Bucureşti se găsesc cele mai multe instituţii de învăţământ. Bulgaria este străbătută de la est la vest de Munţii Balcani . De mai multe ori. în funcţie de evenimentele istorice internaţionale. Fluviul Dunărea traversează Ungaria. a incendiilor. în Bucureşti se află cele mai importante instituţii ale statului: sediul Preşedinţiei României. Moldova exportă produse alimentare. viile şi livezile. dar de fiecare dată s-a refăcut şi şi-a continuat viaţa. Oraşul Bucureşti este cel mai mare centru industrial al ţării şi cel mai însemnat nod de transport: feroviar.. oraşul a suferit distrugeri din cauza revărsărilor de apă. încălţăminte. Aici se aflau reşedinţa domnească. Se întinde pe ambele maluri ale Dunării. Drapelul naţional este tricolorul care are ca stemă capul de bour. oraşul Bucureşti devine capitala României. sfeclă de zahăr. Populaţia numără 4 400 000 loc. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB 1. cartof. Republica Moldova este teritoriul cuprins între Prut şi Nistru. grădini. Oraşul Budapesta este o aşezare veche şi deosebit de frumoasă. monumente.

Capitala este oraşul Kiev. Ţările europene vor să trăiască în pace. Populaţia ţării este de circa 9 milioane de loc. Africa. România şi Bulgaria au aderat la U. loc.Europa este un continent cu o mare putere economică. 1. Imnul Uniunii Europene este Odă bucuriei din Simfonia a IX-a a compozitorului Ludvig van Bethoven. Litoralul Peninsulei Crimeea este o zonă turistică foarte apreciată. Europa – caracteristici geografice Europa are o suprafaţă de 10. Bulgarii sunt un popor slav. vom constata că Europa este aşezată în centrul jumătăţii nordice.4 milioane kmp. gaze naturale) au contribuit la dezvoltarea industriei. Oceanul Arctic (Îngheţat) şi continentul Asia. Capitala este oraşul Belgrad. În prezent. european. Munţii cuprind bogăţii de cărbune. prin colaborare dintre România şi Serbia. Antarctida. să colaboreze pentru un viitor comun. Ucraina este una dintre cele mai mari producătoare de grâu din lume. Populaţia este de aproape 10 milioane loc.Europa ocupă locul al doilea. Câmpia este principala regiune agricolă a ţării. Hidrocentralele Porţile de Fier I şi II sunt construite pe Dunăre.10 care împart ţara în două. loc. Cuprinde 45 ţări (state). Ucraina se află în partea de nord şi de est (pe o porţiune). observăm că bătrânul continent este mărginit de Marea Mediterană. după Asia.. să respecte libertatea şi identitatea tuturor popoarelor. un grup de şase ţări europene dezvoltate au înfiinţat Comunitatea Economică Europeană. Europa este unul dintre cele şapte continente ale planetei. . În anul 1993 Comunitatea Economică Europeană a devenit Uniunea Europeană.E. aflându-se în centrul schimburilor comerciale cu toate continentele lumii. Limba vorbită este sârba. români şi evrei. fier. Oceanul Atlantic. la care se adaugă ruşi. Europa împreună cu continentul Asia formează o mare întindere de uscat numită şi Eurasia. . Ţara asigură cea mai mare parte din producţia mondială de ulei de trandafiri. . Dacă împărţim globul pământesc în două jumătăţi pe orizontală. Formele de relief se împart în două categorii: de câmpie. la data de 1 ianuarie 2007. fier. Populaţia numără aproape 800 mil. 1. Planeta Terra . folosit în industria cosmetică. o regiune muntoasă în centru şi sud. zinc. Bulgaria este cunoscută în toată lumea pentru cultura trandafirilor. petrol. Limba vorbită este ucraineană. dar este bine populat. Terra – planeta oamenilor 1. Populaţia este de peste 52 mil. cupru. Asia. America de Sud. Privind harta Europei.În continentul Europa este cuprinsă o mare parte din Rusia şi o mică parte din Turcia. America de Nord. la nord. Australia.Europa este un continent cu o întindere mică în comparaţie cu celelalte continente. În Ucraina lanţul carpatic poartă numele de Carpaţii Păduroşi. Uniunea Europeană În anul 1957. Religia este ortodoxă. În Europa se vorbesc 128 de limbi şi dialecte (graiuri locale). Europa – un continent al planetei Pe globul pământesc se găsesc continentele: Europa. aceasta cuprinde 27 de state şi constituie cea mai importantă organizaţie europeană. Bogăţiile subsolului (cărbune. Agricultura Bulgariei este foarte dezvoltată. Câmpia şi podişul ocupă cea mai mare parte a Ucrainei. care sunt prelucrate în industrie. Serbia se află în partea de sud-vest a ţării noastre. majoritatea fiind ucraineni. . în ceea ce priveşte numărul de locuitori. Religia este ortodoxă.

dovedindu-se astfel că Pământul este rotund. kmp). de ajutare a populaţiei din zonele cu astfel de probleme. Din Europa s-au avântat pe întinsul oceanelor. În jurul planetelor se rotesc sateliţii acestora. Nansen a condus prima expediţie a navei Fram în Arctica. Soarele este de 1 300 000 de ori mai mare decât Pământul. numită Calea Lactee. portughezul Bartolemeo Diaz a atins Capul Bunei Speranţe (din sudul Africii). au dreptul să se bucure de tot ce le oferă planeta noastră. s-au construit canale de irigaţii. se fac împăduriri. dorind să ajungă în India a ajuns în America. Soarele este o stea de mărime mijlocie. în funcţie de evenimentele istorice. încălzirea globală etc. descoperind Lumea Nouă. America şi Australia. Terra – o planetă a Sistemului Solar Privind cerul în nopţile senine observăm o mulţime de stele. sprijiniţi de regii Spaniei şi ai Portugaliei. Soarele. Cristofor Columb. Amundsen a atins Polul Sud.A. Venus. Suprafaţa apelor este de trei ori mai mare decât cea a uscatului. Datorită bunei poziţii geografice. în anul 1487. Oamenii iau măsuri de protejare a mediului înconjurător. Populaţia planetei este de peste 6. Pe Terra locuiesc oameni care. îmbarcat pe vasul Belgica şi-a adus o mare contribuţie la descoperirea vieţii plantelor şi animalelor din Antarctica.O. În centrul Sistemului Solar se află Soarele. Stăpâniţi de dorinţa de a descoperi şi a cunoaşte planeta. Marte. La începutul mileniului III. începând din secolul al XV-lea. deşi sunt de rase diferite. sunt ocrotite plantele şi animalele pe cale de dispariţie. Cea mai mică planetă a Sistemului Solar este Mercur şi cea mai mare este Jupiter. Saturn. Spania şi Portugalia au devenit puteri maritime recunoscute. slaba asistenţă medicală. sărăcia. Monumente mai importante în descoperirea planetei Harta lumii s-a completat mult timp prin noi descoperiri geografice şi s-a modificat prin apariţia sau dispariţia unor state. Uranus. loc. Cercetătorul român Emil Racoviţă. Suprafaţa apei este de 361 741 000 kmp (rotunjit 362 mil. Miliarde de stele formează o galaxie. Terra (Pământ). mari navigatori temerari care au deschis epoca descoperirilor geografice şi a migrării europenilor pentru popularea noilor continente. Pământul are un singur . Astfel. O importanţă deosebită în descoperirea zonelor cu gheţari veşnici au avut-o exploratorii Nansen şi Amundsen. genovezul a cărui expediţie a fost finanţată de regii Spaniei. au organizat marile expediţii care au dus la descoperirea Lumii Noi. se acordă asistenţă medicală şi ajutoare alimentare pentru populaţia săracă de către organizaţii internaţionale. El are o forţă de atracţie foarte puternică care face să se rotească în jurul său celelalte planete ale Sistemului Solar: Mercur. nouă planete şi sateliţii acestora alcătuiesc Sistemul Solar. Portughezul Maggelan. Stelele sunt corpuri cereşti care au propria lumină şi căldură. Planeta Terra cuprinde mari suprafeţe de uscat care sunt continentele şi mari suprafeţe de apă care sunt mările şi oceanele. lipsa educaţiei. cum ar fi F.5 mild. Soarele este însoţit de alte corpuri cereşti mai mici (planete) care se învârtesc în jurul său şi cărora le transmite lumină şi căldură. navigatorii curajoşi. Jupiter. planeta noastră se confruntă cu multe probleme: lipsa apei în unele regiuni ale Asiei şi Africii. Miliarde de galaxii alcătuiesc Universul. (Fondul Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură).11 Suprafaţa totală a uscatului este de 148 328 100 kmp (rotunjit 149 mil. prin modificarea graniţelor. aflat în serviciul regelui Spaniei. a făcut timp de trei ani înconjurul lumii. Studiu de caz 2. kmp). poluarea. Sistemul Solar este o părticică din Calea Lactee (Calea Laptelui). Neptun şi Pluto. Soarele face parte din miliardele de stele care alcătuiesc galaxia noastră.

ocrotirea şi protecţia naturii. 1. noul plan de învăţământ de la ciclul primar a suferit unele modificări în sensul că. nu s-au descoperit forme de viaţă pe nici o altă planetă a Sistemului Solar în afară de Terra. să contribuie la formarea unei gândiri cauzale a acestora. rolul şcolii este acela de a acţiona în direcţia însuşirii de către elevi a unor cunoştinţe ştiinţifice şi ecologice despre natură (componente. precum şi la dezvoltarea afectivă. gospodărirea. Motivaţia elaborării metodicii predării geografiei şi ştiinţelor naturii în ciclul primar Metoda cuprinde totalitatea metodelor şi procedeelor folosite în procesul de învăţământ. axate pe conţinutul ştiinţific deja descoperit. procese). se predau şi cunoştinţele legate de cunoaşterea mediului înconjurător. să le aplice în practică. Metodica predării geografiei este de . la dezvoltarea spiritului de observaţie. Până în prezent. care presupune acţiuni pentru conservarea. schimbându-i-se denumirea în obiectul ştiinţele naturii. geologiei.12 satelit: Luna.1. Metodica predării geografiei cuprinde un sistem complex de metode şi procedee folosite de educator. Deci. cauzele care le produc. Dar pentru realizarea acestor obiective. istoriei etc. legitatea proceselor care acţionează în natură şi interferenţa dintre cadrul geografic al ţării noastre. Pregătirea ştiinţifică a educatorului trebuie să fie la curent cu toate noutăţile ştiinţifice apărute pe plan mondial şi să fie corelate cu pregătirea psihopedagogică a elevilor din ciclul primar. voluţională a fiecăru elev. ajungând ca elevii nu numai să le cunoască. scop principal al predării învăţării disciplinelor naturii şi Geografia României în ciclul primar În actuala legislaţie şcolară. Elevii ciclului primar au posibilitatea ca prin însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice din noile manuale. Geografia trebuie să-i facă pe elevi să observe. interdependenţa dintre componentele naturii. Prin studiul celor două obiecte contopite se ajunge la educarea şi formarea unei conduite ecologice. Educatorul trebuie să aibă o bună pregătire cultural-ştiinţifică şi să contribuie la însuşirea de către elevi a unor informaţii de bază din domeniul: ştiinţele naturii. Aşadar. dar să şi opereze cu ele. de a şti că natura este un organism viu ale cărei componente sunt într-o strânsă unitate şi intercondiţionare. fenomenele naturale. fenomene. I NOŢIUNI INTRODUCTIVE 1. să dezvăluie sensul geografic al obiectelor şi fenomenelor şi să tragă concluzii pentru activitatea practică. la însuşirea unui sistem de priceperi şi deprinderi active.2. PARTEA A DOUA METODICA PREDĂRII GEOGRAFIEI ROMÂNIEI CAP. este necesară cunoaşterea de către cadrele didactice a unei "anumite tehnologii didactice" cu care se ocupă metodica predării geografiei. de a le forma priceperi şi deprinderi practice privind aprecierea fenomenelor meteorologice. în cadrul obiectului geografie la această formă de învăţământ.. pentru transmiterea cunoştinţelor şi pentru formarea la elevi a priceperilor şi deprinderilor practice. Rolul şcolii în educaţia ştiinţifică şi ecologică. începând cu clasa a III-a. sarcinile metodicii acestui obiect de studiu s-au dublat. sau de protejare şi ameliorare a mediului geografic în care trăiesc. Noul obiect ştiinţele naturii oferă elevilor multiple posibilităţi de a cunoaşte lumea vie. hidrologice. geografiei. Scopul predării geografiei în şcoală este de a-i înarma pe elevi cu un sistem de cunoştinţe despre dinamica înfăţişării reliefului patriei. NOTĂ: se fac recapitulări finale (vezi manualul). care suferă în evoluţia sa în timp schimbări determinate de cauze naturale şi sociale.

"Curriculum". întocmirea programelor. Metodica predării geografiei se foloseşte acum de aceste date numai după ce le-a adaptat cerinţelor locale legate de specificul geografiei ca ştiinţă şi ca obiect de învăţământ. prin care se încearcă o "raţionalizare a procesului de predare-învăţare insituţionalizată prin optimizarea componentelor sale: programe. .). accesibilizarea şi transferul dintr-un sistem în altul pentru consolidarea elementelor de bază în învăţare. glob. . a cunoaşterii mediului înconjurător constituite global ca ştiinţe geografice. succesiunilor interacţiunilor şi cauzalităţii stabilitate între componentele mediului geografic. procurare etc. În raportul dintre metodică şi logică. Metodica predării geografiei nu se poate însă constitui ca ştiinţă numai pe baza acestor legături. Pedagogia generală (partea referitoare la didactică) pune la dispoziţia metodicii predării celor două obiecte de învăţământ. ca de exemplu: formarea de reprezentări geografice a priceperilor şi deprinderilor de lucru cu manualul.selectarea informaţiei pertinente şi utile din volumul de cunoştinţe geografice (potrivit nivelului de înţelegere.3. Din practica pedagogică datele furnizate de psihologia pedagogică ajută clar metodica predării. sinteza. prin metodica predării geografiei se pot urmări principalele sarcini sau obiective care contribuie la realizarea procesului instructiv-educativ al disciplinelor respective: 1. planuri reduse la scară etc. cu busola şi alte aparate ce dovedesc elevilor din ciclul primar temeinicia fenomenelor geografice. Stabilirea scopului instructiv-educativ al învăţământului geografic preuniversitar în raport de noile cerinţe ale societăţii româneşti pe plan naţional şi internaţional putându-se realiza prin: . şi procedeelor pedagogice generale şi specifice geografiei pentru dezvoltarea de capacităţi intelectuale şi competenţe (generale şi specifice) în vederea asimilării cunoştinţelor fundamentale dezvoltate prin geografie. potrivit noului curriculum şcolar în geografie. aceasta din urmă însuşându-şi anumite norme ale gândirii: analiza. reprezintă un concept nou şi central al teoriei şi practicii educaţiei. metodica are ca sarcină aflarea corelaţiilor dintre procesele logice ale studiului şi exerciţiile şi aplicaţiile practice privite ca instrumente de lucru (hărţi. principiile sale. . a sistemelor spaţiale. modul de utilizare precum şi a modului de colecţionare. metodelor. a structurilor. În acest sens. Trebuie să facem distincţie între metodologia ştiinţei geografice şi între metodica specifică predării geografiei patriei în ciclul primar. metodele şi procedeele de predare. abstractizarea. O strânsă legătură are metodica predării geografiei cu psihologia pedagogică care-i oferă informaţii asupra legilor psihologice în conformitate cu asigurarea însuşirii cunoştinţelor de către elevi pe diferite trepte de vârstă. confecţionare. busolă. ci trebuie să-şi subordoneze existenţa coordonatelor de început a primelor elemente de orientare în natură. manuale. generalizarea. Sarcinile metodicii predării geografiei şi obiectivele educării şi instruirii prin geografie Reforma în învăţământul preuniversitar presupune racordarea direcţiilor de acţiune din conţinutul metodicii predării geografiei. formele de organizare ale procesului de învăţământ. O strânsă legătură se stabileşte între metodica şi logica de predare a materiei. indicaţii metodologice privind transmiterea cunoştinţelor către elevi. cu harta.dirijarea demersului metodic pentru înţelegerea elementelor şi fenomenelor geografice. obiective.integrarea mijloacelor de învăţământ necesare în accesibilizarea informaţiei din geografie. 1. a particularităţilor psihice ale elevilor).13 fapt o ramură principală a didacticii aplicate care prezintă metodologia de predare a acestui obiect de învăţământ. instrumente de evaluare etc.. a manualelor etc.aplicarea principiilor. să explice unele probleme ce-şi află corelaţii în procesul de predare a geografiei. .

studierea trecutului nostru în domeniul predării geografiei. societate. 1992. cultură. Deosebit de important este ca în procesul dobândirii cunoştinţelor să se urmărească formarea gândirii geografice la elevi.cercetarea şi găsirea noului prin experimentarea unor metodologii particulare care apar în procesul predării geografiei. metodica predării geografiei trebuie să-şi orienteze cercetările spre trei izvoare principale: . Se impune deci o permanentă documentare ştiinţifică care să conducă la cunoaşterea a tot ce a fost valoros în trecut şi a ceea ce este nou în domeniul predării geografiei şi al disciplinei de specialitate. începând cu elevii ciclului primar.respectul pentru diversitate. ghidul învăţătorului. . în funcţie de logica ştiinţei pedagogice. să eşaloneze cunoştinţele în cadrul programelor şi capitolelor.respectul şi aprecierea elevilor faţă de cadrul natural şi uman al României. 2. Cele trei grupe mari de obiective. . a volumului de cunoştinţe şi deprinderi geografice pe care să le posede elevii. Acţiunea educativă a materialului geografic creşte dacă elevii percep nemijlocit ceea ce li se comunică. precum şi a experienţei înaintate din alte ţări. de interpretare şi prelucrare a datelor (plecând de la orizontul local şi apoi prin extindere la nivelul ţării). 3. document de referinţă. Acest lucru se poate realiza dacă permanent în timpul predării se prezintă material didactic care localizează ceea ce se învaţă în spaţiu şi timp. precum şi al fiecărei discipline geografice pe clase. prin utilizarea corectă a limbii române. izvorăsc din conţinutul "Cartei Internaţionale a educaţiei prin geografie" adoptată la Congresul Internaţional de Geografie de la Washington. .14 . Realizarea deprinderilor de raportare corectă în spaţiu şi timp. să . civilizaţie. Obiectivul fundamental al oricărei metodici şi prin urmare şi al metodicii predării geografiei poate fi formulat astfel: "să pornească de la problemele vieţii şi activităţii productive şi să se înscrie tot mai mult pe direcţia de dezvoltare actuală şi de perspectivă ale cercetării ştiinţifice ce vin în sprijinul diferitelor probleme practice şi educative privind pregătirea elevilor bine instruiţi". De aceea este necesar să se creeze condiţii ca elevii să observe cât mai mult în mod direct şi să cunoască atât natura cât şi viaţa oamenilor mai întâi în orizontul local şi apoi pe cuprinsul patriei. Aceasta presupune precizarea conţinutului programelor şcolare. Predarea întregului sistem de ştiinţe geografice în şcoală. Prin studierea geografiei elevii acumulează o mare cantitate de cunoştinţe în legătură cu diversele fenomene care se petrec în natură şi societate. . toleranţă. b) să stabilească şi să fundamenteze principiile. . cunoaştere.studierea şi generalizarea experienţei înaintate a predării geografiei în ţara noastră. În spiritul noii reforme sau curriculumului şcolar au apărut manualele alternative şi în domeniul geografiei pentru ciclul primar. lecturi geografice. trebuie astfel organizate încât elevii să primească treptat cunoştinţe clare despre geografia fizică şi economică a ţării noastre.aplicarea strategiilor în dezvoltarea gândirii şi limbajului geografic ştiinţific (fondul de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice geografice) şi a comunicării în general prin explicarea conceptelor. În acest scop. cuprinse şi în noile programe şcolare.atitudinea pozitivă faţă de educaţie. Aceasta presupune căutarea şi indicarea regulilor după care se poate învăţa geografia. când se formează primele noţiuni geografice şi până la terminarea liceului. În concordanţă cu manualul au fost realizate şi alte materiale-suport de sprijin în desfăşurarea procesului didactic cum sunt: caietul elevului. atlasul geografic.ocrotirea mediului înconjurător. de orientare şi localizare a componentelor geografice. Obiectivele particulare pe care trebuie să la urmărească şi să le realizeze metodica predării geografiei sunt: a) să fixeze scopul instructiv-educativ al învăţării geografiei în şcoală. Cultivarea de atitudini şi valori care se referă la: . metodele şi procedeele care asigură însuşirea conştientă a cunoştinţelor şi a formării priceperilor şi deprinderilor practice ţinând seama de particularităţile de vârstă şi de puterea de înţelegere a elevilor.

b) aplicarea în practica şcolară a noilor metode şi procedee de a transmite mai uşor cunoştinţele elevilor cu privire la geografia fizică şi economică a ţării noastre. Cele mai frecvente metode folosite în studiul geografiei sunt: observaţia. trebuie să se înscrie între obiectivele care permanentizează rolul educatorului atât în predarea cunoştinţelor şi la verificarea acestora cât şi în organizarea şi desfăşurarea altor activităţi în clasă sau în afara clasei. desenarea. b) Ancheta. ancheta. vegetaţia. elevi. studiul documentelor şi experimentul pedagogic. dar separat. Această metodă ajută la depistarea experienţei pozitive obţinută de cadrele didactice. De pildă. Gândirea geografică şi expunerea cunoştinţelor acestui obiect de studiu este legată nemijlocit de hartă.. Integral se face când se porneşte de la un studiu complet cu privire la predarea geografiei în ciclul primar. la ansamblul lecţiei sau a activităţii care este studiată. sau toate. părinţi. programe restructurate şi manuale noi). cum a fost însuşit capitolul Orientarea prin deplasarea pe teren? Câţi dintre elevi n-au înţeles şi de ce? Care ar fi cauzele neînţelegerii? Ce lecturi trebuie citite pentru a-i convinge pe elevi care sunt mijloacele de orientare şi cum trebuie să ne orientăm în natură? Se poate organiza o cercetare axată pe geografia judeţului în care se observă modul de îmbinare. Astfel. Se urmăreşte în procesul de învăţământ un singur aspect. Planul se face pe o ramură de studiu integral sau selectiv. cercetarea orizonului local etc. Metodele de cercetare folosite de metodica predării geografiei a) reorganizarea conţinutului geografiei la clasele I-IV (prin plan de învăţământ. Toate problemele puse sub observare trebuie analizate şi prelucrate pe linia scopului care trebuie să realizeze şi să răspundă la întrebările planului. În acest scop foloseşte aceleaşi metode de cercetare pe care le utilizează şi alte ştiinţe. în cabinetul de geografie. În acest scop este necesar să se acţioneze pentru formarea la elevi a unor priceperi şi deprinderi utile în viaţă. în experimentele întreprinse se foloseşte cu succes observaţia. 1. cât şi ca auxiliar al altor metode. Metoda anchetei se bazează pe metoda observaţiei. fiind de altfel. respectiv interpretarea hărţilor. de corelare dintre noţiunile de geografie fizică şi geografie economică. Studiul geografiei trebuie să fie legat de practică. . ci de alţi factori (cadre didactice. practicanţi din cadrul colegiilor pedagogice). De ex. pe terenul geografic sau în natură (observarea şi analiza fenomenelor. convorbirea.). o observaţie indirectă. fiind folosită atât ca metodă independentă. c) organizarea ştiinţifică a cercetării impune căutarea şi stabilirea unor metode care să permită desprinderea unor concluzii capabile să răspundă cerinţelor formulate mai sus. Metodica predării geografiei ca disciplină ce-şi află locul la contactul pedagogiei cu geografia. are ca sarcină principală studierea problemelor instructiv-educative ale predării geografiei în şcoală. particularităţile demografice şi economice. Orice cercetător care utilizează această metodă trebuie să se desfăşoare după un plan în prealabil stabilit. Observarea selectivă descompune procesul predării pe părţi componente: predare. care trebuie respectat cu consecvenţă. clima. de pildă.4. poate fi urmărit: rolul comparaţiei în înţelegerea şi însuşirea conştientă a cunoştinţelor geografice. Este cea mai răspândită metodă de cercetare. a) Observaţia. iar selectiv se face asupra unui capitol. realizată nu de cercetător. Pentru aceasta se impune organizarea de activităţi cu conţinut practic în clasă. ceea ce înseamnă că formarea deprinderilor de a lucra cu harta. formare de priceperi şi deprinderi practice etc. solul. citirea. efectuarea unor măsurători simple.15 arate deosebirile dintre un loc şi un altul (realizându-se deci descrierea cauzală şi comparativă) privind relieful. Observarea selectivă poate duce însă la concluzii practice eficiente numai în cazul în care problema cercetată este raportată la întreg. asimilare de cunoştinţe. adaptând însă aceste metode specificului geografiei ca obiect de învăţământ.

observarea schimbărilor ce au loc în natură într-un timp îndelungat. se pot stabili obiectivele care urmează să fie cercetate. util mai ales în faza iniţială a cercetării când pe baza datelor obţinute. din 2001) Se ştie că pedagogia recomandă obiectivele unui obiect de învăţământ în: obiective generale. subsol. relief. obiective operaţionale. Pentru verificarea ipotezei generale se stabilesc obiectivele cercetării care trebuie să fie înscrise în plan. la care se pot stabili ipoteze de lucru. O cercetare experimentală în domeniul metodicii geografiei poate să propună rezolvarea unor sarcini practice. pentru aplicarea căreia se cer organizate acţiuni şi pregătirea materialelor care să ajute la desfăşurarea experimentului. Experimentul introduce noul în practica şcolară. în raport cu importanţa lor. După această analiză sumară a problemei trebuie să se precizeze scopul şi ipoteza cercetării care vor fi formulate în raport cu poziţia metodologică. În planul de cercetare se vor include şi probleme de control care vor fi date pentru verificarea rezultatelor obţinute în urma aplicării unor anumite procedee. să se rezolve în lumina unor probleme concrete ale învăţământului (de ex. Pare a fi o anchetă. Se pot cerceta: catalogul clasei. metodele şi procedeele de cercetare.. de interes imediat al învăţământului geografic şi să ajungă în acelaşi timp la soluţionarea unor probleme teoretice. d) Metoda experimentală este cea mai importantă metodă de cercetare fiind considerată ca bază a ştiinţei moderne. Alteori. c) Cercetarea documentelor şcolare. În plan se precizează. folosirea mijloacelor de învăţământ pentru fiecare lecţie. II CONŢINUTUL PROGRAMEI ANALITICE A GEOGRAFIEI ROMÂNIEI PENTRU CICLUL PRIMAR (ANTERIOR NOII PROGRAME.). La fiecare lecţie. desfăşurarea cercetării poate avea o cale inversă: plecând de la elucidarea unor probleme teoretice. animale) şi cea nevie (sol. . registre de inspecţie şcolară etc. educatorul trebuie să formuleze corect obiectivele pentru fiecare temă şi subiect din programă: alegerea strategiei de predare a metodelor şi formelor de organizare în clasă şi în afara clasei. Educatorul trebuie să aibă în vedere realizarea acestor obiective care urmăresc: .înţelegerea. afective şi psihomotorii. Experimentul se organizează după o anumită ipoteză de lucru. jurnalul de însemnări ale educatorului. Planul cuprinde. Înseamnă toată documentarea în legătură cu o anumită problemă propusă spre cercetare. Scopurile şi finalităţile învăţământului primar indică domeniile şi tipurile de schimbări educative care sunt concordante cu precizările noii programe şcolare şi urmăresc dezvoltarea intelectuală şi educativă a elevilor. interrelaţiile şi transformările din natură. de asemenea. cum reuşim la clasa a IV-a să formăm la elevi reprezentări şi noţiuni geografice din cadrul geografiei fizice?). sau date care pot confirma concluziile la care ajunge o cercetare efectuată prin utilizarea altor metode de cercetare.perceperea fenomenelor şi a proceselor din realitatea înconjurătoare prin contactul elevilor cu lumea vie (plante. obiective specifice. Planul de cercetare se prelucrează în cadrul comisiei metodice a învăţătorilor la care va fi prezent şi profesorul de geografie şi se vor aduce îmbunătăţiri acestuia. schimbă condiţiile de desfăşurare a procesului de predare. modifică fenomenele. formarea şi asimilarea unor noţiuni ştiinţifice precise. Această metodă poate fi îmbinată cu metoda convorbirii. elaborată în prealabil.formarea şi dezvoltarea capacităţilor elevilor de a surprinde realităţile. . ape etc. Precizarea scopului şi a ipotezei de lucru fixează cadrul general şi perspectiva cercetării. . metodica interpretării materialului adunat prin care se stabilesc modul în care vor fi analizate din punct de vedere cantitativ rezultatele obţinute prin cercetare în aşa fel încât să se stabilească în ce măsură rezultatele confirmă sau infirmă ipoteza stabilită iniţial. CAP. date care pot duce la organizarea unor cercetări. dar este un interviu.16 Importanţa acestei metode constă în aceea că permite să se adune fapte. de asemenea. a) Obiectivele generale pot fi: cognitive.

În noua programă a MEN (MEC) apărută relativ recent. .17 . atitudinilor la elevi etc. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. Dominantele curriculumului şcolar actual faţă de cel anterior sunt: . a rezultatelor aşteptate în urma unei instruiri asupra elevilor.să manifeste respect pentru ideile. prin observaţii şi acţiuni sau alte manifestări observabile şi măsurabile. Reforma învăţământului în ceea ce priveşte predarea ştiinţelor necesită o schimbare de esenţă: ştiinţele nu se mai predau ca un ansamblu de fapte. desemnează tipuri de performanţă. ci drept o cale de cunoaştere activă. Astfel. Operaţionalizarea obiectivelor se realizează prin desfăşurarea fiecărei lecţii.. utilizarea informaţiei etc. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii. derivate la rândul lor din obiectivele generale determinate de idealul educaţional. CURRICULUM LA CLASA A IV-A A.să asigure elevilor materialul didactic necesar investiţiilor. c) Obiectivele operaţionale urmăresc realizarea cunoştinţelor.. gândirea independentă a autorului de manuale.să dirijeze discuţiile dintre elevi în scopul descoperirii semnificaţiei unor fenomene ştiinţifice. 2.să identifice şi să folosească resurse din afara sălii de clasă. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE . prin acţiune directă. b) Obiectivele specifice se adresează diferitelor discipline de învăţământ şi sunt caracteristice scopurilor fundamentale de realizare a conţinutului ştiinţific al obiectivului respectiv. .să încurajeze elevii în a se autoevalua. deprinderile şi experienţele colegilor. a învăţătorului sau a profesorului. pentru anul şcolar 1998-1999. . cei care predau ştiinţele ar urma: . . măsurarea.utilizarea şi integrarea informaţiei noi în ceea ce elevul ştie deja din experienţa personală. Obiective cadru: 1. convingerilor. 4.menţionarea în curriculum a unor activităţi de învăţare destinate dezvoltării unor deprinderi cum ar fi: observarea. prin concepţie sau mod de redactare.să dezvolte curiozitatea elevilor prin angajarea lor în acţiuni concrete de explorare. precum şi libertatea acestora de a alege şi de a organiza activităţile de învăţare cele mai adecvate atingerii obiectivelor propuse. cu accent pe formarea unei atitudini ecologice. se precizează în introducere: "Curriculum-ul de Ştiinţe pentru clasa a III-a şi a IV-a" a fost realizat pornind de la scopurile şi obiectivele generale ale predării şi învăţării ştiinţelor naturii la acest nivel de şcolaritate: trezirea curiozităţii ştiinţifice a copiilor şi înţelegerea unor fapte şi fenomene din universul imediat.dirijarea proceselor de observaţie spre ceea ce este esenţial.predominanţa conţinuturilor de tip formativ. .utilizarea unor obiecte de uz curent. . . în crearea înţelegerii factorilor perturbatori şi stabilizatori ai mediului înconjurător şi a adaptării comportamentului de ocrotire a mediului înconjurător. 3. aceasta înseamnă specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să cunoască şi să facă prin muncă independentă elevilor la încheierea procesului de predare-învăţare. . a lumii înconjurătoare. Programa este astfel concepută încât să nu îngrădească. Cu alte cuvinte.elaborarea unor obiective centrale pe formarea de capacităţi. .abordarea ştiinţei ca învăţare prin experimentare. . familiar acestora. cunoscute de copii din viaţa de toate zilele. valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. deprinderilor.să determine elevii să-şi asume responsabilităţi şi să fie cooperanţi. de fenomene şi de reguli care trebuie memorate. .

completarea rezultatelor obţinute. excursii ca caracter didactic în scopul sesizării diferitelor tipuri de material. să formuleze probleme simple în care sunt implicate date experimentale şi cunoştinţele anterioare.5. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. evaporare. materiale etc. pâlnii.). să observe şi să descrie în cuvinte simple materiale naturale şi prelucrate din mediul apropiat. transformărilor fizice suferite de corpuri (deformare. 2.2. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre copruri. să clarifice amestecuri şi materiale. 2. volum.1.observarea unor desene şi experimente ilustrând interacţiuni în scopul diferenţierii tipurilor de forţe întâlnite (atracţie. rigle etc. . să efectueze măsurători ale distanţei şi duratei de deplasare pentru corpurile aflate în mişcare şi să le verifice prin repetare. . să identifice anumite transformări suferite de corpuri.1.2. greutate. transformări fizice suferite de . 2. 1. să realizeze experimente pe teme date . . . 1.investigaţii pe teme diferite folosind fişe de instrucţiuni sau desene: separarea unor amestecuri. să folosească adecvat pentru a descoperi însuşirile corpurilor. respingere. . rupere. însuşirilor fizice ale aerului (formă.observarea unor materiale în scopul stabilirii caracteristicilor acestora. Exemple de activităţi de învăţare Pe pacursul clasei a IV-a se recomandă următoarele activităţi: . . să perceapă şi să diferenţieze existenţa unor interacţiuni. 2. după criterii simple. ruginire etc.vizite.observarea unor desene care să evidenţieze rolul O2 în întreţinerea arderii.).observarea rolului oxigenului în menţinerea arderii. dintr-un set dat.18 1. împingere). 2. .4. să efectueze operaţii experimentale simple şi observaţii pentru a descoperi însuşirile corpurilor. .completarea unor tabele sau a unor diagrame cu ajutorul cărora să se clasifice amestecuri. interacţiunilor dintre corpuri. transparenţă. etc. deformare. 1.operaţii experimentale care să conducă la descoperirea însuşirilor fizice ale apei (formă. .formularea de întrebări care să genereze ipoteze verificabile experimental. tracţiune. .) stării de mişcare şi de repaus a unor corpuri. necesare investigaţiei. ardere.demonstrarea modului de mânuire a instrumentelor (pahare. maşinuţe. miros. Dezvoltarea capacităţilor de explorare-investigare a realităţii şi de experimentare prin folosirea unor instrumente şi proceduri adecvate Obiective de referinţă 2. volum).selectarea materialelor şi a ustensilelor selectând materialele şi ustensilele adecvate.alcătuirea unor tabele în care să înregistreze de fiecare dată observaţiile şi măsurătorile efectuate. transparenţă). .3. transformările fizice suferite de corpuri şi interacţiunile dintre corpuri.3. bile.observarea în cadrul unor experimente a unor transformări suferite de corpuri (rupere.măsurarea distanţei parcurse într-un timp dat de corpuri diferite. gust. Exemple de activităţi de învăţare . .4. după unul sau două criterii.

poluarea solului. Poluarea. rezervaţii naturale etc. cel care va cronometra timpul. Fenomene fizice şi chimice. materiale de construcţie. cărbune. Aerul. filtrare. parc. circuitul apei în natură. Amestecuri-însuşiri: solid. 3. .plantarea şi îngrijirea plantelor din spaţiul verde al şcolii. transparenţă. radio-tv.2. Apa. culoare. dicţionare etc. gaz. antrenând întregul grup.. dramatizări vizând ginaţia şi curiozitatea ştiinţifică. petrol.1. lichid.îngrijirea unor animale.organizarea datelor de tabele şi formularea de concluzii simple pe baza acestora. să redea în limbaj propriu în cadrul . să prezinte rezultatele unui demers de . cel care va raporta întregii clase concluziile grupului. Amestecuri. să participe activ în cadrul unui grup . Fenomene chimice-ardere.3. Dezvoltarea interesului faţă de realizarea unui mediu natural echilibrat şi propice vieţii Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 4. . volum: forme de existenţă în natură. gust. Fenomene fizice-deformare.. evaporare etc.2. norme de protecţie. rol: suport şi sursă de hrană. 4.vizite la grădina zoologică. interacţiuni.însuşiri: gaz. fermentare. să-şi manifeste şi să-şi dezvolte ima. însuşirile apei. circuitul apei în natură. componenţă: oxigen şi dioxid de carbon. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII 1. apei şi aerului.surse şi modalităţi de prevenire. cel care înregistrează activitatea desfăşurată de grup.19 acelaşi corp. formă. mişcarea corpurilor. miros.Poluarea solului. . . interacţiuni între corpuri (acţiunea greutăţii asupra corpurilor). .prezentarea clară şi concisă folosind clasei anumite informaţii ştiinţifice aflate limbajul ştiinţific însuşit a unor emisiuni prin mass-media. miros. Sol-însuşiri: permeabilitate. în fiecare grup se stabilesc pentru a investiga o situaţie de natură următoarele roluri: cel care conduce discuţia ştiinţifică din mediul înconjurător. rolul solului. acrire. B. Apa. ziare. 3. putrezire. Solul. gust. lichid. învăţaţi. apei şi aerului. gaz. mase plastice. investigare folosind termenii ştiinţifici reviste. gaze naturale.folosirea unor surse bibliografice. Materiale naturale şi prelucrate. însuşirile aerului.. separarea amestecurilor: decantare. magnetizare. Aerul. căi de prevenire a efectelor negative ale fenomenelor chimice. utilizări. transformările fizice ale apei. sticlă. solubilitate.lucrul pe grupe. însuşiri. formă.însuşiri: solid. minereuri. transparenţă.jocuri de rol.1. apartament. solidificare. 3. pe teme de ştiinţe. ruginire etc. povestiri. mişcarea corpurilor. fertilitate. volum. viteza de mişcare. . 2. Materiale naturale şi prelucrate-sare. să-şi exprime atenţia faţă de mediu. refolosire. Dezvoltarea capacităţii de comunicare. valorificând terminologia ştiinţifică a învăţării Obiective de referinţă: Exemple de activităţi de învăţare: 3. 4. atlase. dizolvare. hârtie. folosirea ma-terialelor naturale.

Cu alte cuvinte.20 3. celălalt semestru fiind integral dedicat studierii istoriei. studiul geografiei trebuie să depăşească.1. greutate. de a investiga şi de a înţelege. respectând condiţia parcurgerii integrale a conţinuturilor obligatorii ale curriculum-ului. Tipuri de forţe: împingere. Formularea de enunţuri ştiinţifice valorificând terminologia ştiinţifică învăţată. Realizarea de experienţe folosind investigare a realităţii şi de experimentare instrumente familiare. Descrirea însuşirilor şi caracteristicilor vieţuitoarelor şi fenomenelor naturale observate. 2. Prezentarea rezultatelor unei investigaţiiexperimentat în mod simplu şi clar. Dezvoltarea capacităţilor de exploatare. cele aproximativ 17 ore alocate disciplinei pot fi desfăşurate de-a lungul întregului an. atracţie. considerate a fi cele mai adecvate atingeri ale obiectivelor propuse. trezirea interesului acestuia de a cunoaşte direct. Introducere Curriculum de clasa a IV-a îşi propune să-i familiarizeze pe elevi cu noţiuni elementare de geografie. relativ simple şi accesibile vârstei şcolare mici. ori de câte ori este nevoie. Cap. apoi. la un nivel elementar. i se propune elevului descoperirea progresivă a aspectelor definitorii ale spaţiului geografic românesc. precum şi importanţa prezentării unui mediu ambiant favorabil unei vieţi sănătoase şi echilibrate. mişcare. Viteza de mişcare. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ Obiectiv cadru: 1. natura înconjurătoare fiind mediul cel mai potrivit de familiarizare a elevului cu faptul geografic. ele pot fi grupate într-un anumit semestru. 3. faptul geografic imediat. dimpotrivă. C. Mişcarea corpurilor. să ofere acestuia libertate de alegere şi de organizare a unor activităţi de învăţare. Mişcarea corpurilor-repaus. respingere. prin folosirea unor instrumente. Compararea unor funcţii şi stări ale corpurilor în funcţie de condiţiile de mediu. în alternanţă cu lecţiile de istorie sau. S2. fiecare şcoală are libertatea de a repartiza orele alocate prin planul-cadru de învăţământ. deformare. cadrul didactic poate decide cu privire la succesiunea cea mai adecvată a temelor. Mutaţia esenţială propusă de prezentul curriculum şcolar este trecerea de la geografia de tip descriptiv spre un demers de învăţare care încurajează înţelegerea relevanţei geografiei pentru viaţa cotidiană a copilului. Dominantele noului curriculum faţă de cel anterior sunt următoarele: . III GEOGRAFIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR 3. Altfel spus. frecare. viteza de mişcare. acordând o atenţie specială păstrării logicii interne a disciplinei. spaţiul îngust al sălii de clasă. tracţiune. Interacţiuni-efectele acestora asupra corpurilor: modificarea stării de mişcare şi deformarea acestora. Totodată. Astfel. Interacţiuni. Efectuarea de experimente dirijate. după cum consideră necesar. Curriculum şcolar de faţă este astfel conceput încât să nu îngrădească prin concepţie sau mod de redactare stilul cadrului didactic. pertinente pe baza informaţiilor extrase din datele experimentale. S6. Se urmăreşte. S4. Cunoaşterea şi utilizarea unor termeni şi noţiuni specifice ştiinţelor naturii. Pornind de la elementele de geografie a orizontului local. Standarde S1.S3. Dezvoltarea capacităţii de comunicare S5.

21 3. Dezvoltarea comportamentelor favorabile ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător. fenomene şi procese specifice orizontului local. . descrierea şi relaţionarea elementelor de mediu geografic pe baza diverselor surse geografice.centrarea pe formarea capacităţilor de informaţia factuală. 3. . de orientare etc. ceea ce este cunoscut sub numele de „treceri succesive de scară”. CURRICULUM-UL CLASEI A IV-A (NOUA PROGRAMĂ. Pentru dirijarea acestui demers de cunoaştere. a mediului geografic. Cunoaşterea şi utilizarea unor elemente de limbaj specifice geografiei. cât şi la nivelul ţării. CURRICULUM-UL ACTUAL .raportarea elementelor observate la suporturi cartografice simple.3. la cele ale ţării. din 2005) Notă de Prezentare Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a îşi propune să contribuie la construirea orizontului de existenţă cotidiană a elevului (începând de la localitatea natală. . excesiv ştiinţific . (cu accent mai ales pe formarea deprinderilor de investigare.utilizarea informaţiilor elementare din surse diferite de informare. asigurând trecerea gradată de la abordarea unor elemente. un rol foarte important îi revine şcolii în a-l ghida pe elev în formarea unei imagini obiective asupra raporturilor spaţiale şi temporale care caracterizează realitatea observabilă în mod direct sau imediat. în funcţie de posibilităţile locale şi de interesele elevilor.2. . mijlocul naturii. în mod direct sau mediat.înţelegerea relevanţei geografiei pentru a cunoştinţelor de geografie. insuficient adaptată înţelegere a faptelor şi a fenomenelor cavârstei şi posibilităţilor de înţelegere ale racteristice mediului geografic înconjurător copiilor. Din această perspectivă. ale continentului şi ale planetei ca întreg. Observarea. atât în orizontul local şi apropiat. prin contactul direct cu faptul studiat şi prin metoda "a învăţa prin experimentare". Acest spaţiu. Programa concretizează viziunea asupra existenţei individuale şi sociale în lumea contemporană. reprezintă orizontul-sursă al informaţiilor referitoare la viaţa cotidiană. 2.centrarea pe conţinuturi teoretice şi pe .activităţi de învăţare realizate inclusiv în spaţiul clasei.4.libertatea cadrului didactic de a alege numărul de ore. 3. neproductiv materia. cu accent pe viaţa de toate zilele. 4.).număr de ore fix pentru fiecare temă.raportarea realităţilor teritoriale mai restrânse la cele cu o întindere mai mare. Obiectivele cadru sunt: 1. CURRICULUM-UL ANTERIOR . 3. . prezentul curriculum oferă aparatul conceptual şi metodologic pentru descoperirea şi explorarea.activităţi de învăţare generate dinspre . prin contactul direct cu detalii care supraîncărcau în mod fenomenul geografic.activităţi de învăţare generate de obiectivele conţinuturi. . urmărite. învăţarea va fi axată pe o serie de activităţi ca: . până la nivelul planetei).însuşirea de tip academic. bazată pe perceperea corectă a unor evenimente care au loc simultan. de la localitate la planetă.activităţi de învăţare realizate exclusiv în . de către elev.observarea (liberă sau dirijată) a realităţii înconjurătoare. la comunitate şi la societatea zilelor noastre. Perceperea şi reprezentarea spaţiului geografic. . al continentului natal şi al lumii contemporane. capitol. În acest context. .

pe de altă parte. este necesară utilizarea unor suporturi educaţionale variate: hărţi. Europa. evaluare orală). Programa oferă premisele pentru construirea unei reprezentări asupra realităţii înconjurătoare de la nivelul localităţii natale. filme documentare.realizarea unei cortelaţii mai strânse cu obiectivele şi conţinuturile disciplinelor care fac parte din aceeaşi arie curriculară (Istorie. ţară. caiete de activitate independentă. Pentru accesibilizarea învăţării.utilizarea unor forme variate de evaluare care să permită identificarea corectă a performanţelor şcolare (texte scrise. prin treceri succesive de scară. situarea României în continentul european şi în lume. fenomene şi informaţii relevante pentru viaţa cotidiană a elevului. pe de o parte. caracteristicile geografice generale ale României şi diferenţierile sale regionale (unde se pune din nou accent pe orizontul regional apropiat). ordonate de la localitatea natală la planetă. strict necesare atingerii obiectivelor asumate. jurnale de călătorie. Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) 2. pot fi valorificate următoarele sugestii de aplicare: . fotografii. ci numai în relaţie cu obiectivele învăţării. de ex. Matematică. Limba şi literatura română. până la dimensiunile planetei.utilizarea informaţiei (directe şi indirecte). ghiduri. . nu poate duce la creşterea performanţelor şcolare. din sursele mass-media. exersarea trecerii de la o scară la alta. . Conţinuturile prevăzute în cadrul programei nu au semnificaţie în sine. Noul curriculum de Geografie pentru clasa a IV-a prezintă selectiv. portofolii. pentru atingerea obiectivelor de referinţă asumate prin planificarea anuală şi prin proiectarea unităţilor de învăţare. Noul curriculum de geografie dezvoltă sensibil dimensiunea socială a acestei discipline şi apelează la elemente. a unor termeni şi denumiri presupuse din perspectiva unei tradiţii.. fişe.22 - interpretarea unei informaţii cartografice minime şi intuitive. sub raport educaţional. a grupării conţinuturilor în concordanţă cu reperele majore ale contextului educaţional. Educaţie civică). Curriculumul permite o organizare flexibilă a instruirii. structurat pe niveluri şi în sisteme succesive. Ştiinţe ale naturii. regiune. elementele de geografie a orizontului local. Aceasta presupune şi valorificarea informaţiei specifice din mass-media (referitoare la orizontul apropiat. Utilizarea adecvată a limbajului specific geografiei . esenţializat. facilitează elevului un demers introductiv în geografie: de la localitatea natală la planetă. prin hărţi succesive simple. materiale didactice etc.utilizarea unor exerciţii şi activităţi de învăţare care să stimuleze perceperea realităţii înconjurătoare (de la localitatea natală la planetă). . Relaţionarea elementelor geografice. . de la parte (orizontul apropiat şi local) la întregul în care se înscrie. În vederea optimizării procesului didactic propriu-zis. Un element important îl constituie posibilitatea realizării unei legături mai strânse între activităţile de învăţare şi conţinuturile ofertate. care este complementară observării directe. pot fi valorificate în mod prioritar. ca un întreg. lumea contemporană). prezenta formulă de construcţie a conţinuturilor. pe baza unor surse diferite 3. şi experienţa proprie a elevilor (directă şi mediată de sursele de informare). judeţ. dar şi cu alte discipline ca. Obiective cadru 1. . cu elemente esenţiale care reprezintă realităţi ale spaţiului geografic. Astfel. atlase.realizarea unor exerciţii de raportare permanentă. servind strict la realizarea acestora.dimensionarea conţinuturilor şi a informaţiei la elementele esenţiale. în relaţie cu obiectivele învăţării. identificarea şi selectarea unor informaţii specifice. sintetic. utilizarea unor conţinuturi „în sine”.

. să utilizeze.recunoaşterea şi localizarea.2.exerciţii de localizare a elementelor din orizontul imediat. reprezentare a spaţiului (imediat.exerciţii de localizare. observate sau deja prelucrate simple) . să se situeze corect în spaţiul imediat.23 4.exerciţii dc recunoaştere a unor elemente geografic (de la localitate la planetă). din cel local şi ţară. al relief. Exemple de activităţi de învăţare Pe parcursul clasei a IV-a se recomandă activităţile: . Europa. context dat a Europei. pe harta judeţului..5. la nivelul ţării.exerciţii de localizare empirică. Europei. diapozitive) etc a unor obiecte aparţinând spaţiului imediat 1. . să observe progresiv elemente din dirijată realitatea înconjurătoare 2. ţării. a ţării.întocmirea. apropiat şi local imediat. . pe harta judeţului. cu ajutorul unor repere (râuri. grafice .realizarea unor reprezentări simple cartografice ale orizontului local şi apropiat 1.exerciţii de notare (înregistrare).exerciţii (pe teren) de apreciere empirică şi de măsurare a unor distanţe accesibile. . apropiat. fotografii. .1.2. 1. să localizeze corect elemente ale spaţiului . pe baza unor surse diferite Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 2.3. orizontului local şi al ţării local şi apropiat.exerciţii de realizare a unor reprezentări al planetei. a ţării. în diferite surse de informare (ex. pe teren şi pe hartă. mijloace elementare de la cartografice simple referitoare la ţară. într-un geografic local. . să utilizeze mijloace elementare de orientare (puncte cardinale. .a elementelor din orizontul local şi apropiat. sub diferite forme (fişe. forme de construcţii) şi al punctelor cardinale.Reprezentarea spaţiului geografic (de la localitate la planetă) Obiective de referinţă La sfârşitul clasei a IV-a elevul va fi capabil: 1. alte repere observabile) în spaţiul apropiat.1. pe harta judeţului.exerciţii de observare nedirijată şi . în situaţii diferite de ex. Relaţionarea elementelor geografice. să aprecieze în mod empiric distanţe accesibile direct 1. la Glob (be baza utilizării semnelor local) convenţionale şi a scării de proporţie).4. al Europei. să înregistreze date specifice geografiei. tabele. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE 1. Europei a unor itinerare / trasee imaginare care reunesc aceleaşi elemente spaţiale 2.

1. hărţi. 3. .prezentarea unor caracteristici ale realităţii înconjurătoare. . Utilizarea adecvată a unor termeni limbajului specific geografiei Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 3. cu ajutorul despre fenomene şi fapte observate în realitatea termenilor specifici.3.2.3. Manifestarea unui comportament favorabil ameliorării relaţiilor dintre om şi mediul înconjurător Obiective de referinţă Exemple de activităţi de învăţare La sfârşitul clasei a IV-a elevul Pe parcursul clasei a IV-a se va fi capabil: recomandă activităţile: 4.formularea unor răspunsuri la întrebări.jocuri de rol. de la orizontul la apropiat la planetă) 2. a unor elemente referitoare la realitatea înconjurătoare. în fotografii şi pe hărţi. să situeze anumite elemente grafice într-o ierarhie spaţială (de la localitate la planetă) a datelor observate.enumerarea.exerciţii de explicare a unor relaţii vizibile între elemente 4. pe baza unui vocabular de sprijin.completarea unor fişe de observare.2. în texte.24 2. imagini etc) caracteristici ale realităţii înconjurătoare 2. pe baza unor caracteristici date. . să descopere relaţii simple între diverse elemente din mediul înconjurător. să elaboreze enunţuri explicative .exerciţii de completare a unor enunţuri reprezentate pe suporturi catografice lacunare pornind de la un suport carto. .5.exerciţii de grupare / de discriminare a unor elemente reprezentate la niveluri şi scări diferite. . inclusiv a consecinţelor intervenţiei omului (pozitive saun negative).explorarea mediului din orizontul local şi apropiat. a unui element observat înconjurătoare direct sau mediat. . . să construiască enunţuri simple şi dezvoltate . să compare elemente şi relaţii reprezentate la niveluri şi la scări diferite.compararea succesivă a unor hărţi realizate la scări diferite. să îşi exprime interesul pentru cunoaşterea cunoaşterea mediului înconjurător. .realizarea unui plan individual de observare a unor fenomene de degradare a mediului din zona de reşedinţă. să identifice în diferite surse de informare (texte. identificând diferite modalităţi de conservare şi de ocrotire a mediului înconjurător 4.4. . să colaboreze cu cei din jur. . 3. 3. .identificarea de corespondenţe între elemente observate direct şi mediat. folosind surse de informare diferite. în spiritul iniţiativei faţă de protecţia mediului de viaţă .6.1. referitoare la fenomene observate direct referitoare la fenomene observate. să descrie în enunţuri simple elemente . direct sau percepute mediat (redate în diferite moduri) 2.exerciţii de descriere succintă.realizarea unor proiecte de grup. .descrierea dirijată după o hartă simplă. .exerciţii de descriere succintă a caracteristicilor unor fenomene şi fapte observate în realitatea înconjurătoare.

5.2. vegetaţia. Europa – un continent la nivelul planetei Caracteristici geografice generale. Scurtă prezentare geografică a ţărilor vecine . anotimpul. hidrografia. cartierul.3. Orientarea în orizontul apropiat Planul clasei. al şcolii.1. Ele devin obligatorii atunci când se optează pentru curriculum extins. luna. anul) în explicarea unor Modificări ale realităţii observate 1.4. Organizarea administrativă Prezentarea localităţii natale. populaţia şi aşezările omeneşti ale ozizontului local Aplicaţii practice în orizontul local . Repere de timp (ora. apele. De la orizontul local la ţară Treceri succesive de scară ilustrate pe hărţi 1. al cartierului şi al localităţii .25 CONŢINUTURI (introducere în geografie: de la localitatea natală la planetă) 1.1. săptămâna. ROMÂNIA ÎN EUROPA ŞI PE GLOB . Orizontul local Linia orizontului.3. planul locuinţei. Orizontul apropiat Sala de calsă. ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ROMÂNIEI . Unităţi majore de relief Clima. Marile unităţi geografice ale ţării (prezentare generală): a) Carpaţii b) Dealurile şi podişurile c) Câmpiile d) Studiu de caz: caracterizarea generală a unei unităţi geografice . vegetaţia.2. „Hărţi diferite ale orizontului local” . animalele şi solurile – aspecte generale Locuitorii şi aşezările omeneşti Principalele activităţi economice .2. România în Europa Ţările vecine. Punctele cardinale Harta simplă a orizontului local şi orientarea pe aceasta. STANDARDE CURRICULARE DE PERFORMANŢĂ (pentru finele învăţământului primar) . ELEMENTE DE GEOGRAFIE A ORIZONTULUI APROPIAT ŞI LOCAL . ziua. Caracteristici geografice generale Limitele şi vecinii Relieful (caracteristici generale şi trepte de relief).1. localitatea. Uniunea Europeană . Terra – planeta oamenilor Momente importante în descoperirea planetei Terra – o planetă a sistemului solar NOTĂ: temele marcate cu litere italice reprezintă curriculum la decizia şcolii.1. a reşedinţei de judeţ şi a judeţului Harta administrativă Bucureşti – capitala României 1. Caracteristici geografice ale orizontului local Elemente generale despre relieful.

învăţătorul trebuie să ţină seama de principiul accesibilităţii. Prin studiul lecţiilor cuprinse în manualele care se vor elabora în următorii ani. Scopurile urmărite de noua programă de învăţământ este ca toate obiectivele să se realizeze în diferite niveluri şi tipuri de şcolarizare. afective. Reprezentarea spaţiului geografic (de la S. Identificarea elementelor observabile ale localitate la planetă) spaţiului geografic apropiat S. . Uilizarea termenilor de bază în contexte geografiei date Noua programă şcolară prevede în procesul operaţionalizării obiectivelor să parcurgă în linii generale mai multe etape. 5.comunicarea orală şi în scris. Clasificarea elementelor observabile din realitatea înconjurătoare 2. Realizarea obiectivelor specifice diferitelor obiecte de învăţământ. Pentru fiecare obiect de învăţământ noua programă prevede etapele progresive în derivarea obiectivelor operaţionale ce cuprind următoarele sarcini realizabile: 1. 3. In cazul acesta elevul trebuie să definească.4. . .să precizeze obiectul acţiunii: ce anume să ştie elevul la sfârşitul lecţiei: să definească. Descrierea unei realităţi pe baza unor imagini S. 6.cunoaşterea şi înţelegerea mediului înconjurător şi a fenomenelor de către elevi.legătura dintre ştiinţă şi viaţă. Astfel.6.1. cerut de obiectul acţiunii şi de condiţiile stabilite. Idealul educaţional. Acestea urmăresc patru direcţii care vizează: . Finalităţi (orientări strategice ale funcţionării sistemului de învăţământ). să identifice. . Realizarea obiectivelor generale (cognitive.3. să rezolve în raport cu conţinutul instruirii. . 4. Realizarea obiectivelor operaţionale. să rezolve.investigare-explorarea noutăţilor ştiinţifice de către elevi. .să poată să descrie condiţiile situaţiei didactice. Identificarea unor relaţii elementare pe baza unor observaţii sau pe baza unor surse diferite 3. să identifice. În elaborarea manualelor de Ştiinţe ale naturii şi a geografiei în ciclul primar.să precizeze criteriul de evaluare standardizat. să interpreteze.2. În elaborarea obiectivelor. Identificarea raporturilor dintre elemente baza unor surse diferite observabile şi reprezentarea lor pe suporturi cartografice simple S. de la simplu la complex. elevii vor fi capabili să observe şi să înţeleagă următoarele: . Relaţionarea elementelor geografice pe S. formulându-se întrebări de evaluare pentru elevi în mod gradat. de la uşor la greu. autorii trebuie să aibă în vedere atingerea tuturor obiectivelor prevăzute de actuala programă de învăţământ.5. se stabileşte acţiunea sau operaţia pe baza conţinutului de predat. 2. Utilizarea adecvată a limbajului specific S. Criteriile stabilesc un număr minim. psihomotorii). mediu şi maxim de răspunsuri pentru a se obţine un anumit număr de puncte în vederea evaluării corecte a fiecărui elev acordându-i-se calificativul meritat. să demonstreze.26 Obiectiv cadru Standard 1.

să clasifice elemente ale mediului înconjurător după criterii simple. între acestea şi factorii de mediu. animale. .să perceapă procese ale lumii vii. răcire). masă. stabilind relaţii de tip cauză-efect. obiecte. tabele. Educatorul trebuie să urmărească prin obiectivele care vizează comunicarea.1. Prin obiectivele care urmăresc legătura dintre ştiinţa elevilor va trebui: . . fenomene (două surse de lumină.să descrie în termeni familiari obiecte. IV APLICAREA PRINCIPIILOR DIDACTICE ŞI GEOGRAFICE IN PREDAREINVĂŢARE 4. prin obiectivele de investigareexplorare. Cap. plante. animale după anumite caracteristici fizice. Principiile didactice sunt norme care orientează organizarea şi desfăşurarea procesului de învăţământ. vieţuitoare din mediul înconjurător pe baza observaţiilor nemijlocite. .să-şi dezvolte capacitatea de conştientizare a rolului ştiinţei în viaţa cotidiană.să exploreze obiecte. îngijirea şi protejarea mediului.să efectueze experienţe simple şi măsurători care să conducă la formarea unor observaţii şi aprecieri de verificare a ideilor. acţionând pentru gestionarea. . schimbări în mediul înconjurător.să folosească surse de informare variate (reviste. .2.să descopere proprietăţi ale diverselor materiale în scopul stabilirii utilităţilor lor. textură). inclusiv calculatorul).să stabilească relaţii între elementele mediului înconjurător. .să ştie să răspundă întrebărilor adresate de învăţător şi colegi. flexibilitate. cărţi. .să sesizeze procese fizice simple (mişcarea unor obiecte). . . Principiul participării conştiente şi active a elevilor. să reuşească în rândul elevilor următoarele: . .să sesizeze impactul activităţii omului asupra mediului înconjurător. obiecte.să recunoască materialele.să fie capabil să-şi însuşească termenii şi proprietăţile unor materiale (înfăţişări.27 .să poată descrie oral materiale. iar elevul este subiectul propriului proces de formare şi însuşire de noi cunoştinţe . .să interpreteze date şi simboluri pentru extragerea informaţiei.să perceapă realitatea înconjurătoare ca pe un mediu de viaţă. încălzire.să distingă şi să descrie materiale. plante. . .să-şi dezvolte aptitudini de investigare a mediului înconjurător. .să exprime descoperirile şi ideile proprii utilizând un vocabular adecvat. animale. . Deci. folosind modalităţi potrivite şi multiple. constituind adevărate premise necesare în realizarea obiectivelor şi sarcinilor propuse de învăţător în activitatea sa cu elevii.să fie încurajaţi să pună întrebări (de ce. Esenţa acestui principiu pleacă de la ideea că în învăţare trebuie să existe un proces activ de înţelegere şi asimilare a informaţiei. . să dezvolte capacitatea creatoare şi imaginaţia acestora. Principiile didactice. plante. procese la prima vedere. evenimente. . cum. . surprinzând varietatea formelor de viaţă. elevii vor ajunge: . . Printre principiile didactice recomandate de Pedogogia şcolară se enumeră: 4. simboluri. mişcarea a două jucării.să comunice informaţii folosind scheme. Învăţătorul trebuie să urmărească prin predarea lecţiilor de ştiinţe ale naturii şi geografie. . . fenomene. ce s-ar întâmpla dacă) în legătură cu cele observate.să observe elementele componente ale mediului înconjurător.să distingă stadiile de dezvoltare a organismelor vii.să compare perechi de obiecte. albume. colecţii de casete audio şi video.

Acest principiu didactic exprimă cerinţa de a îmbina însuşirile cunoştinţelor teoretice cu posibilitatea aplicării lor în practică în rezolvarea sarcinilor ulterioare şi a integrării în societate a elevilor. locul de izvor. Se pot desprinde două direcţii principale prin care cunoştinţele teoretice se îmbină cu cele practice în procesul de învăţământ: a) Aplicarea cunoştinţelor asimilate în rezolvarea altor sarcini teoretice ca de ex. în cazul nostru. desfăşurată pe baza hărţii geografice. 4. treptele mari de relief străbătute.: la Geografia României. iar pe plan mintal.. durabilă a obiectelor şi fenomenelor din natură (ex. de a-l forma pe elev să "citească" şi să interpreteze şi alte elemente de pe hartă. Un alt exemplu. . se aplică cunoştinţele învăţate la lecţiile despre temperatura aerului (cu observaţii după termometru).cunoscând semnele convenţionale ale formelor de relief. desfăşurate mai întâi în orizontul local din preajma şcolii unde se fac observaţiile asupra mersului aparent al Soarelui.. reţea hidrografică etc. Exemple de legare a teoriei de practică pot continua şi la alte tipuri de lecţii desfăşurate sub forma vizitelor. Astfel. precipitaţiile atmosferice (modul de formare şi felul lor). învăţătorul trebuie să prezinte elevilor punctele cardinale. Principiul intuiţiei. elevii trebuie să aibă un suport perceptibil şi observabil după care să-şi formeze o reprezentare corectă. De ex. îşi formează scheme intelectuale de conturare a noţiunilor. De ex. se poate realiza terenul geografic cu forme de relief. drumeţiilor şi excursiilor. Prin realizarea alternanţei între concret şi abstract cu participarea directă a elevului se asigură procesul de asimilare logică a cunoştinţelor. dintre deal şi munte etc. vor opera corect între ele. sub îndrumarea învăţătorului. schematică. Elevul participă la descoperirea datelor de informare. chiar la primele lecţii de geografie la clasa a IV-a. cunoştinţele empirice ale elevilor se clarifică şi urmează o treaptă de înţelegere corectă a cunoştinţelor conducând la generalizări. o reuşită simbioză între procesele de analiză şi sinteză ce contribuie la dezvoltarea capacităţilor intelectuale ale elevilor. b) Realizarea unei activităţi practice cu materiale didactice care se bazează pe cunoştinţele teoretice sau operaţii intelectuale. pe un anotimp sau pe un an. fenomene care se redau prin semne convenţionale consemnate zilnic. vor da în final imaginea de ansamblu a mersului vremii în localitatea respectivă care poate caracteriza şi specificul climatic al regiunii. 4.). apoi cu busola în vederea stabilirii punctelor cardinale. ale râurilor. gradul de acoperire cu nori a cerului (nebulozitatea) etc. afluenţii principali (de dreapta şi de stânga). În lecţia următoare: "Hotarele şi vecinii României".. cele constatate de elevi sub dirijarea învăţătorului.3.28 cu o singură condiţie: să fie participant activ la desfăşurarea lecţiei. Constituie un alt principiu de bază în învăţământul primar care tratează ideea că în învăţare. care se referă la întocmirea calendarului naturii pe o lună. puteţi descoperi pe harta patriei râurile din vestul ţării cu afluenţii lor principali ? Precizaţi: denumirea râului. pe baza cunoaşterii factorilor de mediu care influenţează încolţirea seminţelor şi dezvoltarea plantelor se poate realiza "Colţul viu al naturii" la nivelul clasei sau laboratorului de biologie. abstractă. în clasă. se vor prezenta sub formă simbolică. conceptelor care îi vor servi ca bază pentru treapta următoare.4. la tema "Apele României" se pot realiza următoarele operaţii didactice cu caracter aplicativ şi activ prin care elevii pot dobândi noi informaţii prin propria lor experienţă şi analiză după cerinţele formulate de învăţător astfel: . ale oraşelor şi satelor. formarea vântului şi direcţia lui. Aceste exerciţii de lucru cu harta au menirea de a înţelege cu uşurinţă mesajul lecţiei.. oraşele mari prin care trec şi locul de vărsare. prilej cu care vor fi antrenaţi mai mulţi elevi iar ulterior. la ştiinţele naturii şi la geografie. Principiul legării teoriei cu practica. comparaţia dintre foioase şi conifere. elevii îşi vor consolida noţiunile de puncte cardinale.

duce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor care. eficiente şi ferme a primului fond de reprezentări şi noţiuni prevăzute în programa de Ştiinţe ale naturii şi Geografia României.: la predarea lecţiei "Industria de prelucrare a lemnului" se fac asocieri logice. ci alegerea selectivă a elementelor de observare. cu panta muntelui sau. Principiul sistematizării. orientare pe teren. determină rămâneri în urmă. Astfel. de la elementele simple de bază. de exerciţiu care să stârnească interes elevilor în timpul lecţiilor.. a manualului după care se parcurge materia clasei respective şi nu în ultimul rând a structurii personalităţii elevului pe plan intelectual la fiecare vârstă şi nivel de învăţământ. priceperilor şi deprinderilor. Respectarea acestui principiu impune consecinţă şi rigurozitate la toate disciplinele de învăţământ. până la structuri complexe sintetice. conceptelor cu care operează un obiect de învăţământ în jurul cărora se aplică altele noi în mod gradat potrivit nivelului de gândire al elevilor. de a clădi o nouă grupare de elemente (ex. învăţate într-un mod temeinic deoarece ele constituie "primele cărămizi" ale alfabetului unei ştiinţe cu care se clădeşte în timp edificiul ei. de interpretare. în clasele mai mari. de observare. Sistematizarea cunoştinţelor înseamnă ordonarea lor plecându-se de la concret la abstract. relief. dar nu agasantă. Cerinţele învăţării amplifică treptat efortul din partea elevului. măsurare. este de preferat să se insiste asupra ideilor de bază formative şi nu numai pe încărcătura de denumiri şi date care au şi ele rostul cuvenit. ape. pentru o însuşire activă şi profundă a cunoştinţelor. despre care s-a învăţat într-un alt capitol anterior al cadrului natural. Acest mod de algoritm va servi ca suport pentru caracterizarea geografică a altor regiuni. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor. oraşul şi chiar judeţul ţinând seama de: aşezarea geografică. aplicarea formării a numeroase izvoare de râuri în zona de munte în strânsă legătură cu precipitaţiile bogate. deoarece nerealizarea sarcinilor învăţării despre unele informaţii. vegetaţie. iar pe de altă parte. în afara unor deprinderi generale cum ar fi. Acest principiu pleacă de la ideea însuşirii operaţionale. se face potrivit principiului cauzalităţii. ape. De ex. sistematice între amplasarea cen-trelor de prelucrare în preajma pădurilor. iar educatorul trebuie să asigure dozarea acestuia venind în sprijinul accesibilizării cunoştinţelor cu metode variate. faună) se poate face o sistematizare a acestora în caracterizarea geografică a orizontului local: satul. 4.. Principiul accesibilităţii sau al orientării după particularităţile de vârstă şi individuale ale elevilor. mai ales.7. .6. climă..5. Cerinţa acestui principiu impune cadrului didactic o bună cunoaştere a conţinutului programei şcolare. Aici educatorul poate face legături intra. Cerinţa de bază a acestui principiu constă în respectarea unor operaţii absolut necesare în învăţarea logică. repartiţia pădurilor de stejar în zona dealurilor joase până în câmpie favorizate de un climat mai blând cu temperaturi mai ridicate şi precipitaţii mai scăzute. În acelaşi timp trebuie urmărite şi însuşite principiile şi legile geografiei ca ştiinţă potrivit cărora se asigură o învăţare logică şi eficientă. pe baza însuşirii noţiunilor de bază (puncte cardinale. şi strategii euristice. şi de aici insuccesul şcolar. De aici reiese continuitatea ca o cerinţă firească în sensul că asigură o ierarhizare şi structurare logică a cunoştinţelor. relief. Repartiţia geografică a acestora este legată de mediul montan. respectiv conţinutul acesteia.şi interdisciplinare care au rolul pe de o parte de a consolida informaţia anterioară. Însuşirea deprinderilor încă din ciclul primar presupune exersarea lor continuă. precum şi încadrarea noilor cunoştinţe pe structuri anterioare. De ex. 4. desenare etc. state. pentru ca însuşirea cunoştinţelor să poată fi adecvată şi să dea rezultatele aşteptate. acumulate. ocupaţiile locuitorilor. permite o mare stabilitate în timp. vegetaţia şi fauna. a celor de conifere. o importanţă deosebită în învăţarea geografiei o are formarea deprinderilor de citire şi interpretare a hărţii cu ajutorul semnelor convenţionale şi a fondului de cunoştinţe respectiv. Structurarea înseamnă selectarea fondului de bază al noţiunilor. climă.29 4. cu mijloace de învăţământ intuitive. structurării şi continuităţii. Aşadar.

urmărindu-se formarea lui în timp sau integrarea în timp a faptelor geografice.30 Didactica tradiţională recomandă o serie de reguli cum ar fi: trecerea de la uşor la greu. Cercetările contemporane arată că regulile de mai sus pot uneori să alterneze în procesul de învăţământ în sensul că se poate pleca şi de la general spre particular.8. deoarece manualele şcolare şi . Ilfov). Tratarea individuală a elevilor porneşte de la premisa că trebuie luat în considerare specificul individualităţii fiecărui elev. elementele şi fenomenele geografice pentru explicarea cauzală a producerii sau desfăşurării lor. în timp ce alte sate din partea centrală a Bărăganului cultivă dominant cerealele deoarece nu se resimte în aceeaşi măsură influenţa directă a marelui centru urban. Dar cea mai nouă formă de relief este Delta Dunării care continuă să se formeze şi astăzi. iar în prezent au înălţimea unor dealuri datorită eroziunii lor de către factorii externi. învăţarea treptată a fondului de noţiuni despre formele de relief (câmpie.8.. precizându-se locul şi funcţia lui în sistem.8. De ex. vaci de lapte. satele din fostul sector agricol Ilfov (azi jud.. Acest principiu cere ca orice element sau fenomen geografic actual să fie analizat şi explicat prin baza tratării evolutive. constituie un suport informativ ştiinţific pe care se amplifică noile cerinţe de învăţare în caracterizarea acestora pe tot cuprinsul patriei. munte) regăsite de cele mai multe ori în orizontul local.8. 4. Principiul repartiţiei în timp. ouă) sub impulsul necesităţii capitalei. Principiul cauzalităţii. Integrarea trebuie făcută în primul rând. are influenţă puternică asupra legăturilor cauzale ale faptului geografic respectiv.. Munţii Parângului fac parte din Carpaţii Meridionali şi se înscriu în trăsăturile generale ale acestora. hidrocentrala Porţile de Fier I se integrează în sistemul energetic naţional etc. De ex.. deal. De ex. în cadrul sistemului din care face parte elementul respectiv..8. 4. Principiul repartiţiei spaţiale precizează că orice element sau fenomen geografic are o anumită poziţie geografică în spaţiul care. Chiar dacă un element geografic face parte dintr-un sistem mai vast. Se pot da şi alte numeroase exemple. el are anumite legături şi în context regional. sau Carpaţii sunt mai înalţi şi mai tineri decât Munţii Dobrogei pentru că s-au format într-o etapă mai recentă (orogeneza alpină). 4.5. sunt profilate pe cultura preorăşenească (legume. De ex. Sau.2.. de la concret la abstract. Principiul actualizării cunoştinţelor constituie principiul predominant în predarea geografiei pe care trebuie să-l respecte fiecare cadru didactic. Întrebările permanente în baza acestui principiu sunt: "de ce?" sau "cum se explică faptul că". un factor esenţial în dispunerea şi caracteristicile peisajelor geografice.3.. repartiţia pădurilor de conifere în zona montană mai înaltă (la peste 1 000-1 200 m) este legată de condiţiile specifice impuse de altitudinea reliefului.8.1. 4. Principiul integrării geografice constă în faptul că fiecare component geografic poate şi trebuie privit în contextul unui ansamblu de componente legate între ele în sisteme de ordine diferite de complexitate pentru a se asigura caracterul sintetic al geografiei. la rândul său. ca de exemplu: de ce pădurea de foioase îşi pierde frunzele toamna? De ce pleacă păsările călătoare din ţara noastră toamna şi sosesc primăvara? De ce au râurile aspectul razelor unui cerc? etc. Legăturile cauzale demonstrează şi succesiunea în timp a elementelor şi fenomenelor ca decurgând din succesiunea cauză-efect. Principiile geografice 4. etc. Acest principiu constă în căutarea constantă a legăturilor de cauzalitate dintre obiectele.4. Munţii Dobrogei s-au format cu milioane de ani în urmă (orogeneza hercinică de la sfârşitul erei paleozoice). 4. de la apropiat la depărtat în scopul accesibilizării cunoştinţelor în învăţământul primar. sau de la abstract la concret.

V METODE ŞI MIJLOACE DE INVĂŢĂMÂNT UTILIZATE IN ACTIVITATEA INSTRUCTIV-EDUCATIVĂ LA OBIECTUL GEOGRAFIE 5. ape) influenţează repartiţia plantelor şi animalelor. 4. poluarea râurilor etc. Aşadar. Cap. .. calea care conduce la găsirea adevărului" (I. Ca teorie şi practică a metodelor aplicate în procesul de învăţământ. ţine seama de anumite norme (principii şi reguli). a muncii colective. este călăuzită de ideea obţinerii eficacităţii şi eficienţei maxime. Cerghit. chiar prin obiectul său de studiu-relaţiile de interacţiune dintre geosfere-privite în plan planetar sau regional are caracter interdisciplinar. angajează anumiţi participanţi. In procesul de învăţământ metoda se realizează cu ajutorul procedeelor metodice. de ordin pedagogic (instructiv) de către I. În procesul de învăţământ.31 programele au o anumită stabilitate în timp.. În sensul larg al cuvântului "metodele de învăţământ". De ex.funcţia instrumentală se referă la uilizarea metodelor ca instrumente de instruire. de roci.8. elementele fizico-geografice (relief. ca agenţi ai acţiunii (învăţător şi elevi). 1976). . adică a unor rezultate (performanţe şcolare) ce urmează să fie supuse evaluării (în funcţie de obiectivele de la care s-a pornit). poate fi prezentat în felul următor: Obiective → participanţi → conţinut → metode şi mijloace de învăţământ → forme de desfăşurare a acţiunii → mod de desfăşurare → rezultatele obţinute → evaluare. Astfel.funcţia formativă prin care metodele au implicaţii directe în exersarea capacităţilor intelectuale. actualizarea datelor de informare despre evoluţia numărului populaţiei într-o localitate sau judeţ etc. De ex. raţionament. Redat schematic. climă. ca o sinteză care este realitatea cu care vine în contact direct şi imediat copilul şi care are valoare practică în viaţă". toate elementele fizicogeografice determină repartiţia populaţiei şi aşezărilor etc. învăţătorul şi elevii acţionează prin intermediul unor metode de predare şi respectiv de învăţare.1. fiecare lecţie găseşte ca punct de plecare o motivaţie: de ce o desfăşurăm? Definită prin obiectivele şi sarcinile ce le are de îndeplinit. Geograful G. conducând la creşterea eficienţei procesului de învăţământ.. metodologia didactică îl învaţă pe educator să-şi aleagă căile cele mai bune.funcţia cognitivă prin care metodele devin obiecte de cunoaştere şi achiziţii pentru elevi. Exemplele pot fi numeroase. Principiul corelării cunoştinţelor şi al predării interdisciplinare subliniază necesitatea analizei relaţiilor dintre conţinutul geografiei şi a celorlalte obiecte de învăţământ în scopul reliefării unui element sau fenomen geografic şi de a sublinia sinteza componentelor mediului geografic. . recurge la anumite metode şi mijloace de realizare a acţiunii. în raport cu dinamica unor elemente şi fenomene geografice. Metode de învăţământ "Metoda este drumul. adeseori. afective şi volitive. sunt înţelese. mai eficiente ce conduc spre un progres real în plan instructiv-educativ. Predarea interdisciplinară dezvoltă capacităţile intelectuale de memorare logică. Vâlsan spunea că: "lumea nu se prezintă sub formă de felii de plante. Funcţiile metodelor de învăţământ sunt: . Alte exemple: studiul echilibrelor naturale referitoare la fenomenul de eroziune a terenurilor provocat de agenţii externi.. acest circuit praxiologic. ci. pune în valoare pedagogică sau vehiculează un anumit conţinut. de animale. regimul hidrologic al râurilor şi inundaţiile. în echipe ori individual urmează un curs al desfăşurării prin o suită de secvenţe şi operaţii. ca un mod general de a concepe şi realiza organizarea de ansamblu a activităţii de instrucţie şi de educaţie din şcoală.6. se încadrează într-o formă de organizare didactică. modificarea vegetaţiei prin activitatea omului. Cerghit.

ca de ex. fotografii. c) comparaţia. b) metoda descoperirii pe hartă şi în natură. filmul etc. calculatorului etc. sau clasice-dogmatice ori didacticiste) care fac apel la comunicarea directă. psihologia elevului sau psihologia clasei privită ca grup de lucru.2. b) discuţia colectivă. d) problematizarea. hărţi. planuri. b) metoda algoritmizării. materialul didactic etc. televiziunea. explicaţia. lucrările experimentale cu caracter practic. legile pedagogiei ale fenomenului învăţării etc.: expunerea orală a materialului nou este însoţită de . Prin urmare. Cerghit). a casetelor video. a instrui şi educa pe copil în şcoală nu presupune să-i dăm adevărul nostru. cu care lucrează un adevărat laborator de încercare şi descoperire a eficienţei diferitelor sale metode şi procedee de predare" (I. În predarea geografiei la clasele primare se folosesc metode şi procedee îmbinate armonios una cu alta. cu cel scris (lectura geografică. televiziunii şi filmului didactic. Metode bazate pe acţiune: a) exerciţiul. realizarea unor machete. calculatorului. În viziunea modernă metodele de predare trebuie concepute în aşa fel încât să-l introducă pe elev cât mai mult în climatul activităţii de învăţare pe bază de descoperire ştiinţifică. cu accent pe dezvoltarea personalităţii elevului. depozitare). 5. ci în funcţie de o serie de factori obiectivi cum sunt: logica internă a ştiinţei geografice. b) utilizarea proiecţiilor luminoase. 5. c) metoda modelării. cât şi de factorii subiectivi: personalitatea învăţătorului. b) descrierea geografică.32 "Sarcina perfecţionării metodelor nu poate fi lăsată doar pe seama cercetătorilor ştiinţifici propriu-zişi. în curs de transformare şi ele. 2. Metode de explorare a realităţii geografice prin intermediul substitutelor acesteia: a) folosirea. Metode conversative sau dialogate: a) conversaţia. şi: b) metode noi sau moderne. Numai îmbinând în predare cuvântul viu (de ex. televiziunii..). Educatorul trebuie să fie preocupat de rezolvarea următoarelor probleme prin studiul geografiei patriei: a) ce predau elevilor şi cum expun în faţa acestora? b) ce obiective urmăresc să realizez prin predarea subiectului respectiv? c) ce metode şi procedee voi folosi în vederea însuşirii cu uşurinţă a noului material? d) ce material didactic ajutător pot să prezint în vederea însuşirii cunoştinţelor de geografie şi a formării priceperilor şi deprinderilor la elevi? Alegerea metodelor de predare nu se face la întâmplare. d) metoda de lucru cu harta şi globul geografic. c) folosirea tablei. dealuri. de raportare a metodelor la cerinţele de ieri şi de astăzi ale învăţământului departajându-le în două mari grupe: a) metode vechi (tradiţionale.) şi introducând imaginea vizuală sub diferitele ei forme (zone geografice-munţi. expresie a celor mai recente inovaţii pedagogice. grafice. ci să-i dezvoltăm propria gândire. 3. 6. c) explicaţia. c) jocul didactic. albume tematice şi metodica utilizării lor (tehnica de colecţionare. Metode expozitive: a) povestirea. clasare. Metode de explorare şi descoperire: a) metode de explorare nemijlocită cum sunt: observarea sistematică şi independentă a obiectelor şi fenomenelor geografice.) atunci educatorul poate realiza un învăţământ modern care să răspundă cerinţelor tot mai mari pe care societatea noastră cu o economie de piaţă le ridică în faţa şcolii româneşti. Literatura de specialitate cunoaşte o diversitate a metodelor de învăţământ între care. diapozitivelor. mijloacele moderne de învăţământ (audio-vizuale. demonstraţia). Aceasta înseamnă că locul central în predarea noului material trebuie să-l ocupe metodele euristice. 4. b) utilizarea lecturilor geografice. dezvoltându-i imaginaţia până la gândirea noastră.: povestirea. redăm mai jos câteva dintre ele: 1. fiecare învăţător poate să facă din clasa de elevi. podişuri şi câmpii cu ajutorul diafilmului. Clasificarea metodelor de învăţământ O primă clasificare are în vedere un criteriu istoric. demonstrarea şi realizarea materialului intuitiv: tablouri. Metode bazate pe utilizarea textului scris: a) folosirea manualului şi dicţionarului.

busolă. a graficelor.să aibă un conţinut ştiinţific corect.3. .1.globuri geografice.. planşe. pădurii de foioase. . expresive.4. videocasetofon. . Maria Enache. 2. a schiţelor etc.funcţia motivaţională. molid. Se mai folosesc metode specifice ca: metoda lucrului cu harta şi cu globul. .funcţia culturală. microscop.colecţie de minerale şi roci. mape tematice ilustrative. presa. APLICAREA METODELOR ŞI MIJLOACELOR DE INVĂŢĂMÂNT ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI ÎN CICLUL PRIMAR 5. vizuale: .fragmente de trunchiuri de copaci (stejar.să fie clar şi concis executate reprezentând elementele principale ale obiectului sau fenomenului geografic (amănuntele inutile împiedică intuirea mai ales pentru şcolarul mic). Mijloace de comunicare în masă (mass. 3. 1984): Grupa mijloacelor de învăţământ 1. utilizate la lecţiile de geografie sunt: . reviste periodice. 5. 6. Principalele funcţii ale mijloacelor de învăţământ. Mijloace şi echipamente tehnice audio. utilizarea mulajelor. colecţie de fructe specifice arborilor de mai sus. planşe în relief pentru studiul geografiei fizice (relief.folii pentru retroproiector. fag. munca cu manualul (formarea deprinderilor de a citi şi extrage ideile principale din lecţia de geografie). cu folosirea tablei.funcţia informativă.33 demonstraţia şi observaţia independentă a elevilor. drumeţii)..4. diapozitive şi diafilme. aplicaţii practice pe teren (excursii. televizor. 5. postere tematice (grafice şi ilustrative aplicate pe panouri cu caracter permanent în clasă).radio-televiziune.filme didactice. Mijloacele de învăţământ şi funcţiile lor A apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrative şi intuitive. vegetaţie). 4. lupă. staţie meteorologică cu accesorii (termometru. Metode de transmitere şi însuşire a noilor cunoştinţe . computer.să fie actuale şi suficient de mari. salcie) şi rămurele cu frunze puse în ierbar. Instrumente şi aparate Tipuri şi mijloace de învăţământ . cu conversaţia sau dialogul. Europei şi harta Lumii). de conifere şi alpine). pluviometru.ierbar cu specii de plante caracteristice (stepei. bine conturate. . ţării. Naturalizări: . 5. mulaje. Clasificarea tipologică a mijloacelor de învăţământ este următoarea (după Onoriu Dăneţ. cu redarea colorată pentru a fi bine observate şi de elevii care stau în spatele clasei. giruetă). Material grafic: . Ecaterina Olănescu. ape. hărţi (ale judeţului. .atlase geografice. Modele: . media) Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de învăţământ utilizate sunt: . machete. radio-casetofon.

Dacă metodele orale nu pot şi nu este necesar să fie înlăturate. Expunerea explicativă se poate prezenta sub două aspecte: 1. fie prin inducţie.: la tema "Munţii Carpaţi" s-a explicat modul de formare a munţilor prin încreţirea şi prin izbucnirea vulcanilor etc. procedeul genetic. elevii devin participanţi activi la însuşirea propriilor lor cunoştinţe. povestirea şi lectura cu conţinut geografic. descrierea. harta. cum s-au format şi între ce alte forme de relief se află). a legăturilor cauzale dintre obiecte şi fenomene prin sublinierea genezei şi devenirii lor.: când predăm la clasa a IV-a podişurile. fie prin deducţie. La fel se explică formarea dealurilor. formele de relief pe care le străbate.selectarea volumului de informaţii şi sistematizarea lui în raport în primul rând. de desenare şi localizarea munţilor pe conturul efectuat de elevi. prelegere şcolară şi povestirea descriptivă. c) Explicaţia este metoda prin care se urmăreşte lămurirea şi clarificarea unor noţiuni. la lecţia "Dealurile subcarpatice şi Dealurile de Vest" se face o comparaţie între ele după schema: aşezare şi limite. În cadrul expunerii orale învăţătorul expune în mod cursiv şi sistematic materia. b) Expunerea sistematică constituie o metodă de bază în predarea geografiei pentru că ea asigură ordonarea logică a conţinutului ştiinţific al lecţiei. principii. hartă inclusiv mijloace audiovizuale. Expunerea orală a învăţătorului este îmbinată cu alte metode: lucrul cu harta. De ex. Un exemplu de lucru pe grupe: fiecare din cele trei grupe va analiza. vecini. lecturi geografice. iar apoi dă explicaţiile corespunzătoare.34 a) Metode expozitive euristice Metodele expozitive euristice oferă informaţii. înălţimea. de a analiza textele geografice. determină urmărirea conţinutului logic şi sugerează căile pentru a ajunge la adevăr.. ele pot şi trebuie să fie optimizate. Alt mod de expunere orală este acela. diferite aparate. o grupă de râuri ale ţării. deductiv al comparaţiei şi analogiei. adică să fie puse de acord cu unele cerinţe moderne de învăţământ: prin transformarea monologului în dialog. legi prin relevarea notelor esenţiale. Această metodă se desfăşoară sub diferite modalităţi: expunerea orală cursivă sau însoţită de explicaţii verbale. după parcurgerea fiecărui obiectiv este necesar să se realizeze schema celor expuse pe tablă. locul de vărsare. Oricare ar fi metoda expozitivă. procedeul analizei cauzale. locul de unde izvorăşte. iar prin explicaţii arată cum trebuie folosit manualul. convorbiri sau dialog învăţător-elev. ea trebuie îmbinată cu utilizarea mijloacelor de învăţământ adecvate: ilustraţie. exerciţiile geografice. . ca şi dobândirii de priceperi şi deprinderi de studiere independentă a materiei. Când învăţătorul începe expunerea prin comunicarea datelor geografice şi pe urmă dă explicaţiile necesare şi trage concluzii (de ex. expunerea sistematică şi explicaţia trebuie să respecte câteva cerinţe: . Pentru a deveni instrument eficient în procesul învăţării. cu vârsta şi nivelul de înţelegere al elevilor. cum s-au format. deltei etc. În acest fel. planşe. 2. prin permanent apel. folosirea tablei. sublinierea notelor esenţiale. prin introducerea în cuprinsul lecţiei. lucrări de laborator etc. tablou. demonstraţia cu ajutorul materialului intuitiv etc. prin tragere la sorţi. selectarea peisajelor geografice. Deci. a podişurilor. lucrul cu manualul. principalele grupe de dealuri şi depresiuni. trezind în felul acesta interesul elevilor pentru studierea geografiei. când învăţătorul prezintă la început noţiunile generale. Expunerea sistematică îmbracă diferite forme: explicarea conţinutului prin lămurirea şi clasificarea unor noţiuni. Expunerea şi explicaţia apelează la diferite procedee cum ar fi cel inductiv. rolul cuvântului viu al învăţătorului se diminuează cantitativ în folosul dirijării elevilor spre descoperire. a exerciţiilor de muncă independentă de a desena harta. mai întâi se pleacă de la munţi şi apoi se explică originea podişurilor. .expunerea să nu depăşească 20 de minute şi. de a citi harta. a câmpiilor. bogăţii. elev-învăţător. ţinând seama de: denumirea râului principal şi a afluenţilor săi principali. Ex. paralel cu desfăşurarea lecţiei.

. fiind utilizată încă din antichitate (metoda socratică). Metoda conversaţiei are o mare valoare formativă. Se recomandă o vorbire clară. folosită la verificarea cunoştinţelor. fenomene economice. călătorii geografice etc. peisaje geografice.4. geografia care operează cu elemente şi fenomene geografice şi de la mari distanţe care nu pot fi percepute direct. fixarea acestora. Când metoda conversaţiei este utilizată în orientarea gândirii elevilor prin întrebări bine formulate. curgătoare. cunoaşterea faptelor. precise şi corecte din punct de vedere gramatical şi stilistic. dar să se respecte limbajul şi sensul ştiinţific. captivantă şi flexibilă. prin care se dirijează învăţarea. . intuitive şi să stânească interesul pentru lecţie. . învăţătorul constată volumul şi calitatea cunoştinţelor pe baza cărora poate trece la dobândirea altora din noua lecţie. dezvoltă atât memoria şi imaginaţia cât mai ales gândirea. a cauzelor şi legăturilor dintre ele şi să fie motivate. tensiunea necesară aflării răspunsului.să fie date independent. lăsând timp să gândească la răspunsurile cerute.să fie într-o succesiune logică. prin comunicări verbale în scopul găsirii de noi adevăruri. . De aceea. curiozitatea. In timpul povestirii se pot folosi lecturile geografice în diferite secvenţe ale lecţiei. d) Povestirea este o altă formă a expunerii cu caracter de naraţiune sau descriere prin care sunt prezentate fapte. Metode conversative sau dialogate (conversaţia.35 . problematizarea) a) Conversaţia este una dintre metodele active cea mai folosită în învăţământul primar. fenomene ale naturii. să fie cât mai sugestive. . comparaţia. Captarea atenţiei elevilor pentru noua lecţie se poate face cu o povestire sau lectură. discuţia colectivă. diapozitive etc. . A doua formă a conversaţiei este cea catehetică denumită şi conversaţie examinatoare (întrebare şi răspuns). imagini ilustrative. Aceste fragmente trebuie alese din timp.să nu sugereze sau să favorizeze răspunsuri monosilabice (da.. de a recepta mesajul. concludente şi să întregească povestirea la lecţie. Pentru ca metoda conversaţiei să contribuie operaţional la realizarea obiectivelor urmărite. O cerinţă pe care trebuie s-o respecte învăţătorul în introducerea unor asemenea fragmente este aceea de a limita în timp durata citirii la 3-5 minute. să vizeze un singur răspuns şi să-l ajute pe elev să înţeleagă problema în ansamblul ei. precizia acestora şi corelaţia logică trebuie să se bazeze pe exemple corespunzătoare nivelului de înţelegere al elevilor. pe care elevii nu le pot cunoaşte altfel. deoarece prin sistemul de interacţiuni angajat între învăţător şi elevi.să dovedească înţelegerea fenomenelor. . apelează la substitute ale realităţii: planşe. Prin această formă. hărţi etc. se stimulează activitatea de cunoaştere făcând parte din categoria metodelor fundamentale ale învăţământului. Povestirea este însoţită de material intuitiv: hărţi. cu pauze psihologice în vorbire prin care să se înlăture monotonia şi să se trezească interesul elevilor.2. diapozitive.să fie adresate clasei întregi. în scopul dobândirii de noi cunoştinţe poartă denumirea de conversaţie euristică (sau "conversaţie socratică").succesiunea şi claritatea ideilor.să fie cât mai variate şi eşalonate gradat. fără digresiuni şi paranteze inutile. evenimente şi întâmplări îndepărtate în spaţiu şi timp. . 5. să provoace starea de căutare.expresivitatea limbajului este o condiţie foarte necesară în timpul expunerii explicative. ilustrate. Conversaţia reprezintă o convorbire sau un dialog între învăţător şi elev. prin reproducerea cunoştinţelor învăţate în lecţiile anterioare. inclusiv în predarea geografiei la toate tipurile de lecţie. dorinţa de a învăţa.să fie clare. nu).să fie astfel formulate încât să stimuleze gândirea. cu o anumită intonaţie. care au rolul să trezească imagini vii. didactica formulează o serie de cerinţe cu privire la întrebările formulate astfel: .să fie corecte ca fond şi să cuprindă răspunsul integral. . la timp şi complet. .

planşa cu conturul României pe care sunt trasate râurile principale de-a lungul cărora se desfăşoară magistratele feroviare. deoarece ajută la cunoaşterea de către acesta a gradului de însuşire de către elevi a materialului predat. delta. Aceeaşi întrebare poate declanşa mai multe răspunsuri corecte din partea elevilor. Fiind toate materialele pregătite se pun întrebările: . Întrebările se bazează pe o parte din cunoştinţele lor şi pe folosirea mijloacelor de învăţământ cu ajutorul cărora se fac analize. 2. b) Conversaţia ce se bazează pe un lanţ de întrebări deschise. metoda conversaţiei ajută la continua repetare a materiei concomitent cu predarea unor probleme noi. ce?. De ex. treptele mari de relief ale patriei (munţii. De pildă. conversaţia poate fi de mai multe feluri: 1. Pentru o bună reuşită este necesar ca în procesul predării să se utilizeze pe cât posibil problematizarea şi descoperirea. în predarea lecţiei "Câmpiile" la clasa a IV-a se pot utiliza următoarele întrebări: . iar pe fundalul colorat. fie după o secvenţă a lecţiei. Apelând mereu la cunoştinţele elevilor. dealurile şi podişurile. Se foloseşte la comunicarea noilor cunoştinţe. e) Conversaţia de fixare şi consolidare se foloseşte în mod curent la sfârşitul lecţiei. De exemplu.Definiţi câmpia! . Conversaţia în cadrul predării noului material. cum? Exemplu: care sunt formele de relief învăţate? Cum vă explicaţi formarea precipitaţiilor? etc.câte căi ferate principale străbat teritoriul României? .să fie formulate ţinând seama de gradul de pregătire şi de particularităţile de vârstă ale elevilor. la tema "Animalele sălbatice de câmpie": 1. Conversaţia introductivă. se pot pune următoarele întrebări: . comparaţii şi explicaţii asupra noilor cerinţe ale lecţiei. După specificul întrebărilor care solicită răspunsul se disting următoarele tipuri de conversaţie: a) Conversaţie ce se bazează pe întrebări închise şi care se caracterizează prin aceea că presupun un singur răspuns după întrebările: care?.Ce importanţă economică au câmpiile? .ce factori geografici influenţează repartiţia căilor ferate în ţara noastră? . Ea are menirea de a sublinia aspectele cele mai importante ale lecţiei. Precizaţi animalele sălbatice care trăiesc la câmpie? 3. cauzele şi relaţiile din cadrul lor. Această conversaţie de început face ca multe probleme în cadrul lecţiei. Ce sunt animalele sălbatice? 2. Are rolul de a dirija observarea şi atenţia elevilor pentru a descoperi singuri o serie de elemente şi fenomene geografice.Observaţi harta fizică a României şi precizaţi în ce parte a ţării se află câmpiile ţării? Conversaţia oferă posibilitatea învăţătorului de a antrena la lucru întreaga clasă şi de a cunoaşte mai bine pe fiecare elev. tot legat de căile ferate ale României. aici elevii au posibilitatea să aleagă răspunsurile din mai multe variante şi să-şi formuleze răspunsurile corecte. pentru a reaminti principalele probleme ale lecţiei precedente sau lecţiilor precedente. câmpiile.. prin semnele convenţionale corespunzătoare sunt desenate căile ferate principale şi localităţile principale prin care trece reţeaua de căi ferate. a mobilizării atenţiei. de a fixa prin repetare anumite cunoştinţe. de unde pleacă şi sosesc cele mai importante trenuri şi căi ferate? Se pun apoi şi întrebări asupra reţelei de căi ferate şi punctele cardinale spre care se îndreaptă etc. litoralul Mării Negre) şi. Ce pagube produc ele? c) Conversaţia introductivă prin care se urmăreşte reîmprospătarea cunoştinţelor învăţate în scopul predării noilor cunoştinţe. Conversaţia constituie şi un bun mijloc de control la îndemâna învăţătorului. Privită sub aspecul locului pe care-l ocupă în cadrul lecţiei. care au o legătură strânsă cu lecţia nouă. Astfel. la lecţia "Căile ferate din România" se foloseşte harta fizică a României.Cu ce culoare convenţională este reprezentată pe hartă câmpia? .36 . fie după mai multe lecţii care tratează aceeaşi temă. frontală care se face cu întreaga clasă. să se poată clarifica prin discuţie cu elevii şi nu prin expunere. a stimulării interesului pentru lecţia nouă.care este cel mai mare oraş al ţării. de a le realiza în vederea unei întipăriri mai trainice în memorie. d) Conversaţia în timpul predării noilor cunoştinţe.

ce legătură există între treptele de relief.cum s-au format Munţii Carpaţi? .. Sau la lecţia "Carpaţii Orientali" se pot utiliza întrebări conversative de fixare ca: . întrebările trebuie să fie ordonate logic şi gradat. Astfel.unde sunt aşezaţi Carpaţii Orientali? . pot fi: . 5. capacitatea de integrare a mijloacelor de învăţământ (în special a hărţii). se scot în evidenţă elementele esenţiale.. eşantioanelor de roci.care este importanţa Mării Negre pentru ţara noastră? . ca de ex. Criteriile utilizate pentru comparaţia formelor de relief sunt: înălţimea. Se pot efectua şi alte comparaţii. după criteriile: aşezarea geografică. Metoda comparaţiei Comparaţia în predarea geografiei are o deosebită însemnătate deoarece cu ajutorul ei se stabilesc asemănări şi deosebiri care există între obiectele şi fenomenele geografice evidenţiindu-se trăsăturile specifice ale acestora. Ea însoţeşte toate celelalte metode fiind considerată de cele mai multe ori un procedeu anexă al acestora prin care se rezolvă o serie de probleme instructiv-educative care se analizează în procesul învăţării geografiei.cum influenţează treptele de relief clima ţării noastre? . se clarifică anumite aspecte care interesează pe elevi şi să asigure consolidarea cunoştinţelor. Punând în discuţie obiecte şi fenomene geografice necunoscute în comparaţie cu cele cunoscute. De ex.care sunt vecinii României? .37 . puteţi enumera principalele elemente geografice prin care România este o ţară privilegiată faţă de alte ţări ale lumii? Conversaţia de recapitulare urmăreşte puterea de analiză şi sinteză a gândirii elevilor.de ce capitala este cel mai mare "nod" feroviar al ţării? etc. de deal şi podiş..care este cea mai mare apă curgătoare din România? . rocile alcătuitoare. de determinare şi intercondiţionare pentru a evidenţia elementele esenţiale despre cadrul natural al patriei noastre şi importanţa sa social-economică şi strategică.3.recunoaşteţi după ilustratele prezentate tipurile de lacuri din România? . geneză. f) Conversaţia în timpul recapitulării se face la sfârşitul unui capitol cu scopul de a repeta şi aprofunda cunoştinţele. întrebările recapitulative la capitolul cadrul natural al ţării noastre.ce suprafaţă are ţara noastră? .după scurta caracterizare făcută.enumeraţi şi localizaţi masivele muntoase importante! .unde este aşezată România? . ea contribuie la formarea reprezentărilor şi noţiunilor geografice constituind o operaţie de gândire. etajele climatice (de câmpie.. De ex. se fac conexiuni intra. cu ajutorul cărora se fac relaţii cauzale. dar câmpiile? . prin comparaţie cu câmpia putem forma noţiunea de deal. Conversaţia de tip recapitulare dă posibilitatea unui dialog activ.şi interdisciplinare. geneza. de munte) şi vegetaţia din ţara noastră? . . iar prin comparaţie cu dealul se formează noţiunea de munte.argumentaţi legăturile dintre varietatea formelor de relief şi resursele solului şi subsolului! . a hărţii etc. importanţa economică. Se face comparaţie şi între Europa şi România.ce formează Dunărea la vărsare? . a graficului.4.cum este clima ţării noastre? . se fac generalizări. formativ şi informativ.ce importanţă au apele curgătoare? . Prin ea se sistematizează cunoştinţe. să evidenţieze legăturile dintre temele şi ideile între lecţii.care sunt bogăţiile solice şi subsolice? etc.cum s-au format dealurile.priviţi harta patriei şi identificaţi principalele forme de relief! . comparaţia între caracteristicile generale ale celor trei grupe ale Carpaţilor Româneşti.precizaţi câteva trăsături ale României! . roci. elevii îşi formează reprezentări clare cu privire la acestea intuindu-le corect. Succesiunea de întrebări trebuie să cuprindă problemele esenţiale. cu ajutorul ilustraţiilor.

contribuind la sistematizarea. bălţi. iar Buzăul către nord-est. în comparaţie cu Lunca Dunării? . Foarte frecvent sunt utilizate. o ilustrată cu pădure de stejar în care se află animale sălbatice (mistreţul. deductive sau inductive. . Se prezintă un tablou. . căpriorul. Gradul de dificultate al problemei trebuie să corespundă cunoştinţelor şi nivelului de dezvoltare a gândirii. b) Probleme de explicare şi demonstrare La lecţia: "Delta Dunării". precum şi preponderenţa lor în aceea zonă geografică. a) Probleme de identificare. Unii autori grupează situaţiile-problemă în mai multe categorii: . două elemente principale: primul. Căliman. o gândire intuitivă care se bazează pe fondul de cunoştinţe geografice la care se poate apela în formularea de concluzii analitice. Prin acest sistem de comparaţie şi identificare contribuim la formarea unor reprezentări şi noţiuni durabile. veveriţa. primele două categorii. Sau. a găsi soluţiile unor probleme. cormorani şi colonii de pelicani etc. grad de populare. lacuri. lebede.probleme de identificare. în general. pe baza unor lecturi geografice însoţite de imagini. În această comparaţie complexă se realizează o sinteză amplă a cunoştinţelor despre cele trei regiuni geografice. unele păsări) specific acestui etaj de vegetaţie. a abilităţilor practice a elevilor. mlaştini).argumentaţi de ce Delta Dunării este "rezervaţie-biosferă mondială"? Educatorul trebuie să solicite din partea elevilor comparaţie pentru identificarea reală şi exactă a elementelor puse în discuţie şi explicarea formării lor. numărul depresiunilor şi trecătorilor.priviţi cu atenţie şi observaţi elementele care alcătuiesc acest tablou! Ce anume reprezintă ele? Cum le grupăm? Întrebările noastre.probleme de construire. problematizarea constă în aplicarea unor procedee prin care se urmăreşte crearea situaţiilor-problemă care antrenează şi dirijează gândirea elevilor în activitatea de rezolvare a acestora. inclusiv a le verifica şi explica" (T.de ce pelicanii preferă delta şi nu alte sectoare ale Dunării sau râurilor. vegetaţia specifică este formată din "păduri" de stuf şi papură. ori altor lacuri din ţară? . Problematizarea Problematizarea este "metoda didactică" de activizare prin care se solicită elevilor un susţinut şi complet efort intelectual pentru a descoperi singuri noi adevăruri.probleme de explicare şi demonstrare. Rezolvarea euristică a problemelor de geografie presupune în primul rând. întrebarea care provoacă dificultatea de rezolvare pentru găsirea diferitelor soluţii. esenţializarea şi consolidarea informaţiilor unei regiuni geografice de referinţă a teritoriului ţării. să explice elevii de ce râurile Argeş şi Ialomiţa când ajung în câmpie îşi schimbă direcţia către est. 1973). se descrie acest ţinut în care unităţile de apă domină porţiunile de uscat. 5. o scurtă informaţie de date constituind partea participativă a problemei prin care se pun elevii în temă. şi al doilea. sălcii şi răchite adăpostesc multe păsări de apă. .4. Elevii trebuie să dispună de informaţiile necesare înţelegerii situaţiei-problemă şi rezolvării ei. resurse solice şi subsolice.cum se explică mulţimea de unităţi acvatice în Deltă (braţe ale fluviului. În orice situaţie problematică se disting. . solicită o identificare şi o clasificare a elementelor şi fenomenelor geografice din care se finalizează concluzii sub formă de generalizări (de pădurea de stejar se leagă domeniul de viaţă a unor anumite animale sălbatice). în special în ciclul primar. vegetaţia.4. Cu alte cuvinte. gârle.38 altitudine. harta patriei şi planşa cu harta deltei. canale. raţe şi gâşte sălbatice. .

După specificul şi finalitatea specifică se pot desfăşura în mai multe variante: . Lucrările experimentale pot fi împărţite în trei categorii după modul de organizare (I.4. inclusiv formarea deprinderii de lucru cu harta. În urma vizitelor şi excursiilor de scurtă durată realizate în judeţul fiecărui învăţător cu elevii săi. se identifică în teren mai multe elemente componente ale mediului înconjurător. prin care se găsesc o serie de rezolvări ale problemelor din mediul înconjurător.lucrări pe grupe. iar descoperirea . forme de relief. în efectuarea de către elevi sub supravegherea învăţătorului. Cerinţele problemei: Alegeţi un traseu parcurs de activităţile extraşcolare şi după un plan dat.. Ele sunt posibile când fiecare elev posedă câte o trusă de experimente.lucrări experimentale aplicative care se efectuează de elevi în vederea urmăririi în practică a cunoştinţelor teoretice. cum este harta. c) Probleme de construire. vegetaţie de pădure şi pajişti. apelează la mijloacele de învăţământ specifice geografiei. Problematizarea pune accent pe declanşarea şi crearea unor situaţii-problemă de învăţare. În final. mânuirea instrumentului de utilizare. în sala de clasă sau pe terenul geografic. . a unor experienţe cu scopul acumulării de informaţii ştiinţifice şi al observării adevărurilor transmise. Toate activează gândirea elevilor de la observaţie. . deci.lucrări demonstrative care se desfăşoară de învăţător în faţa clasei cu scopul de a demonstra şi confirma adevărurile transmise în lecţie.lucrările frontale la care toţi elevii efectuează concomitent aceeaşi experienţă. învăţătorul face instructajul elevilor prin indicarea principalelor etape ce urmează a fi parcurse. Metoda experimentului stimulează spiritul de observaţie al elevilor. 5. hartă. stările de agregare ale apei şi transformarea acestor stări. instrumentelor şi a altor materiale dinainte pregătite de către învăţător în cadrul laboraturului. realizaţi o compunere cu conţinut geografic. unde animalele sălbatice precum şi activitatea omului cu aşezările sale. Activitatea se desfăşoară cu ajutorul aparetelor. totodată îmbină elementele practice (mânuirea unui instrument. De ex. elevii observă ceea ce se produce şi notează rezultatele sub supravegherea învăţătorului. care le orientează atenţia. analiza. compararea datelor şi ordonarea lor potrivit cerinţelor din planul indicat.5. sinteza) realizându-se unitatea între cele două laturi ale instruirii. cu ajutorul busolei se identifică pe teren punctele cardinale. d) Lucrările experimentale. răspunzând la întrebările puse. De ex. prin care elevii sunt puşi în situaţia de a provoca şi experimenta fenomenele. Metoda descoperirii Această metodă se află în strânsă corelaţie cu metoda problematizării. 1996): . pentru a cunoaşte în mod concret diferite manifestări ale lor. În prealabil. Paralel cu efectuarea operaţiilor indicate. cu cele teoretice (observaţia. prin conversaţie se sintetizează sub formă de concluzii rezultatele experimentului. manual etc. Problematizarea solicită gândirea elevilor care dispun de eforturi proprii în găsirea soluţiei. lucrul cu harta până la găsirea soluţiei-problemă. râuri şi lacuri. aparat. le suscită interesul pentru descoperirea adevărului..).39 Întrebări-problemă pot fi numeroase. . Învăţătorul va face asocieri cu valorile temperaturilor la care se declanşează fiecare fenomen în parte. în care fiecare elev foloseşte instrumente adecvate şi îndeplineşte o sarcină diferită de a celorlalţi. Nicola. Situaţia dată provoacă frământări în rememorarea traseului. sate şi oraşe. analiză. grupele având sarcini diferite. Această metodă constă. comparare.lucrări individuale. ritmul de lucru este comun pentru toţi. urmează redactarea compunerii potrivit impresiilor şi trăirilor emoţionale ale elevilor în acele acţiuni. a elementelor observate şi explicate cu acel prilej. iar învăţătorul poate interveni cu recomandări şi precizări la fiecare în parte. Lucrarea experimentală este o metodă de explorare directă a realităţii.

legi etc. se dă ca fişă de lucru. să analizeze.. care. la rândul lor. 1985). la tema "Vegetaţia şi animalele din România". forme de relief diverse etc.elevii să descopere după poziţia geografică în teritoriu. În final. pe rând.. pornind de la precizarea generală că acestea sunt răspândite sub formă de zone sau etaje după formele de relief argumentând. treptat. urmărindu-se o serie de caracteristici: înălţimea. vegetaţia naturală sau cultivată şi să le descopere pe fiecare în parte: câmpie. să compare aceste forme de relief. panta. se poate ajunge la generalizări şi definiţia noţiunii de forme de relief. intuind cu uşurinţă elementele analizate pas cu pas. în vederea găsirii răspunsurilor. întrebări ajutătoare etc. la judecăţi particulare. munte precizându-le trăsăturile specifice observate. principii. harta fizică reprezentând prin culori formele de relief menţionate. d) Descoperirea deductivă se realizează în procesul de învăţare. Liubova Buşe. În etapa finală ei descoperă pe hartă prin exemplificarea unui râu. sub formă de hartă mută pe care sunt trecute apele care îi delimitează în grupele principale şi înălţimile de peste 2 500 m în cinci vârfuri.).să descopere cele cinci vârfuri cu altitudinile marcate în subdiviziunile Carpaţilor şi să le noteze corespunzător. la adevăruri noi. e) Descoperirea independentă predomină activitatea elevilor în mod independent.: izvor. râu. La vârsta şcolară mică. însuşite anterior pentru a ajunge. În clasă. de asociere. unde dezvoltarea gândirii se află în stadiile de început bazate pe operaţii concrete. se foloseşte cu precădere descoperirea de tip inductiv (Stoica D.. dealuri şi munte. de deal şi podiş. De exemplu. caracteristicile fiecărui etaj în parte: de câmpie. deal. Se va cere elevilor să deseneze. Această formă de descoperire ajută la întipărirea în minte pentru totdeauna a fenomenului sau elementului geografic respectiv. Această metodă de învăţare se poate realiza prin mai multe forme în raport de cerinţele didactice: a) Descoperirea de tip inductiv implică analiza în detaliu a unor date particulare care conduc la generalizări în descoperirea unor noţiuni. fondul de informaţie cu care să descopere apoi mai departe anumite noţiuni generale. observare etc. oraşele mari prin care trece râul şi gura sa de vărsare. ulterior. elevii trebuie să cunoască toate datele necesare. iar elevii în caiete. când elevul pleacă de la cazuri generale (definiţii. unităţile mari de relief străbătute. f) Descoperirea dirijată este cea în care învăţătorul conduce descoperirea elevilor prin sugestii. La tema "Formele de relief" se pun la dispoziţia elevilor mijloace concrete de învăţământ: planşă-poster cu ilustraţii despre câmpie. de observaţie şi de clarificare a noţiunii respective (ex. pe baza ilustraţiilor. reguli. se cer: . influenţează temperatura şi precipitaţiile.). informaţii suplimentare. . se desenează pe tablă cu cretă colorată. are un suport real. de munte. planşei şi hărţii se reconstituie noţiunile descoperite în teren cu ajutorul simbolurilor sau semnelor convenţionale. Noţiunea se consolidează şi prin alte operaţii executate de elevi: realizarea din plastilină colorată a diferitelor forme de relief sau modelarea acestora la lada cu nisip ori în terenul geografic amenajat. concret. un mulaj cu formele principale de relief.40 impune o atitudine activă de căutare şi de găsire a diverselor alternative pentru găsirea soluţiei. reprezentând apele curgătoare. b) Descoperirea în natură a unor elemente şi fenomene geografice sub dirijarea învăţătorului pentru a se urmări conţinutul unor noţiuni concrete de către elevi. toate urmărind canalizarea preocupărilor spre cerinţa finală. afluenţii principali. cele trei mari subdiviziuni ale Carpaţilor şi să le noteze pe hartă. În lecţia bazată pe descoperire deductivă. c) Descoperirea pe hartă. are loc o reactualizare a cunoştinţelor însuşite anterior. harta Carpaţilor. iar învăţătorul supraveghează şi controlează acest proces. . mulajului. La tema "Apele curgătoare din România" se descoperă: locul de unde izvorăşte râul. De ex. de prelucrare a acestora.

1996). Se pot face comparaţii cu alte regiuni privind clima. forme de relief etc. dezvoltă interese şi aptitudini explorative şi experimentale etc. are caracter operaţional. 5. . cu ajutorul observaţiei elevii participă activ la procesul cunoaşterii. cât şi utilizarea pe scară largă a materialelor intuitive pe baza cărora se pot forma reprezentări corecte şi solide şi implicit noţiuni geografice. amplasarea termocentralelor aproape de bazinele carbonifere etc. sub dirijarea învăţătorului. schema sau planul de studiu..şi termocentrale. Copiii privesc lumea înconjurătoare.modele fizice: globul geografic. să sesizeze ceea ce au în comun şi ceea ce le deosebeşte. Se poate vizita o staţie meteorologică din apropiere (în cazul zonei Beiuşului. pe baza unui plan de studiu (tot model grafic).4. ei pot exprima cunoştinţele dobândite printr-o suită de propoziţii logice: direcţia principalelor căi ferate şi răspândirea lor în interiorul şi exteriorul lanţului carpatic. "Ceea ce se obţine prin efort propriu nu se reduce la o simplă întipărire în memorie.) cu prilejul drumeţiilor sau excursiilor. dacă bate vântul sau nu etc. Modelul prezintă intuitiv şi simplificat un obiect sau un fenomen complex. cursul râului. Observaţii geografice complexe şi distincte se pot face şi în timpul excursiilor.).). . Perioada de timp a observării poate fi mai lungă sau mai scurtă. vulcani. filme. De ex. precipitaţii." (I. planul clasei. învăţarea devine activă. ape curgătoare şi stătătoare. 5. tablouri. când se percep elementele direct în natură (ex. Cele mai folosite modele în cadrul orelor de geografie sunt: . harta. învăţătorul este acela care formează la elevi priceperea şi deprinderea de a observa. la capitolul "Noţiuni de meteorologie"..modele grafice: semnele convenţionale.: un izvor. după ce elevii au studiat un model grafic (harta căilor ferate. elevii observă starea fenomenelor atmosferice: strălucirea Soarelui. sau poate fi indirectă.). desenul schematic. Modelarea şi modelul în predarea geografiei Modelul şi modelarea este o direcţie metodologică de mare eficienţă în procesul de învăţământ pentru formarea la elevi a deprinderilor de autoinstruire. direcţia vântului etc. diapozitive etc. de aceea modelul este un valoros material intuitiv şi izvor de cunoştinţe. pe bază de substitute (ex. .7. adică exprimarea corectă a unui şir de propoziţii în ordine logică. nebulozitatea. ci. ce se bazează pe structuri logice. dacă cerul este acoperit cu nori.. deoarece rezultatul descoperirii este întotdeauna o nouă achiziţie.41 Oricare ar fi formele de descoperire. mulajele şi machetele care reprezintă forme de relief. se compară raportul hidro. Calendarul naturii (care cuprinde temperatura aerului. nu ştiu să observe.) va fi completat de către elevi. al satului. De ex. de investigare şi cercetare pentru a înarma elevii cu instrumente de cunoaştere. roci. la lecţia "Energia electrică". Stâna de Vale. tipuri de ţărm. Observarea de comparare şi analiză este frecvent aplicată la foarte multe lecţii (ex. Holod etc. al şcolii. Nicola. dacă sunt precipitaţii şi sub ce formă.: fotografii. Aceleaşi observaţii se fac şi asupra celorlalte elemente ale atmosferei şi se fac corelaţii. Observarea poate fi directă. o confluenţă. la Ştei. De aceea.4. în funcţie de obiectul observării. însoţind celelalte metode de învăţământ. când elevii au ocazia să vadă mai multe elemente şi complexe geografice. Deoarece elevii ciclului primar au o gândire dominant intuitivă se impune cu acuitate atât observarea directă în natură a elementelor şi fenomenelor geografice. văd obiectele şi fenomenele dar.6. Observarea poate fi organizată în grup sau individual. Metode de explorare şi descoperire a) Observarea geografică constituie metoda esenţială în procesul de formare a reprezentărilor şi noţiunilor geografice. sinteze etc.modelul logic. Pe baza percepţiei directe. După observaţiile directe în natură se prezintă termometrul cu ajutorul căruia se observă sistematic temperatura aerului şi se notează în "Calendarul naturii".

5. b) Demonstraţia conţinutului lecţiilor cu ajutorul materialului intuitiv. Desenul geografic reprezintă imaginea grafică a cunoştinţelor geografice şi este utilizat pentru înţelegerea fenomenelor şi proceselor din conţinutul lecţiei şi poate fi executat în orice moment al lecţiei. fenomenelor şi proceselor în starea lor naturală.lada cu nisip. o are percepţia directă a obiectelor şi fenomenelor din mediul natural unde învăţătorul argumentează un adevăr sau altul dirijând observarea acestora.: planul. c) Demonstraţia prin desenul pe tablă. ilustraţiilor tematice. dobândirea de cunoştinţe pe baza unor modele. mai mult sau mai puţin schematice ale acestora. Modelarea este strâns legată de alte metode folosite la lecţiile de geografie: problematizarea. cu atât îşi va forma elevul reprezentări şi noţiuni mai clare şi mai precise cu semnificaţie ştiinţifică putând să opereze cu ele cu mai multă uşurinţă şi siguranţă. ilustrative şi demonstrative. harta. fenomene. cercetarea. ca metodă de învăţământ constă în utilizarea unor obiecte. fie material ilustrativ. mai bogate în conţinut. Este necesar să se treacă de la modelele fizice şi grafice la cele logice. . Metoda demonstraţiei a) Demonstraţia cu ajutorul obiectelor. De ex. La baza demonstraţiei se află întotdeauna o sursă. Cu cât elevul vine în contact direct cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor. un model intuitiv fie în stare naturală din mediul geografic înconjurător. de ridicare la un nivel superior de abstractizare. în vederea acumulării de informaţii despre ele şi familiarizării cu executarea corectă a soluţiilor respective" (I. va recurge la substituentele realităţii.macheta tunelului. a peşterii. Deci. Nicola. Colecţia de vederi şi ilustraţii tematice pot fi grupate în colaje tematice şi planşe-poster din carton cu ilustrarea conţinutului lecţiei sau în albume tematice. pentru că numai astfel exersăm procesele de adâncire a cunoaşterii. diagramele servesc investigării. mijloace audiovizuale etc. simbolic. 1996). El nu trebuie să înlocuiască desenul din manual sau alte materiale mai eficiente. Cea mai mare eficienţă în învăţare.. La o lecţie cunoştinţele se pot dobândi după un singur tip de model sau după mai multe tipuri de modele (ex. procese sau reproduceri.4. d) Demonstraţia cu ajutorul tablourilor. ceea ce antrenează gândirea creatoare a elevului. adică la serviciul diferitelor materiale ilustrative şi mijloace demonstrative care sunt în măsură se redea cu mai multă sau mai puţină fidelitate ansamblul de obiecte şi de fenomene despre care elevii urmează să ia cunoştinţă. cercetării şi cunoaşterii realităţii. În acest caz.: la "Relieful României"). . grafic. învăţarea prin descoperire. În geografie cercetarea pe bază de model este necesară pentru că elevul nu are întotdeauna posibilităţi să cerceteze obiecte şi fenomene direct în natură. elevii trec de la modelul grafic la cel logic şi astfel se educă flexibilitatea gândirii. ilustrează obiectele originale. a unei termocentrale. . Modelarea este un procedeu care presupune studierea. Învăţătorul nu poate totdeauna să efectueze lecţia pe baza unor realităţi naturale cu care elevii să ia cunoştinţă în mod nemijlocit. în special pentru elevii din învăţământul primar.42 legătura dintre căile ferate din interiorul şi exteriorul lanţului carpatic) etc. fotografiilor. serveşte pentru ridicarea diferitelor forme de relief. Ilustraţiile trebuie să fie reprezentative pentru fenomenenul studiat sau ilustrat de preferinţă în culori pentru a fi atractive şi să reflecte cât mai real elementele puse în discuţie. "Demonstraţia. Modelele au funcţii cognitive. mai vii. experienţe etc.8. filmele cu trucaj au funcţii demonstrative. În aceste condiţii a apărut necesitatea practică de folosire a mijloacelor de învăţământ demonstrativ şi intuitiv care să asigure baza perceptivă şi sugestivă pentru realizarea unor lecţii mai atractive. ca şi mulajele unor forme de relief. precum şi executarea sau producerea în faţa elevilor a unor acţiuni.

Demonstrarea cu ajutorul filmului didactic oferă elevilor posibilitatea observării fenomenelor şi elementelor îndepărtate. ca şi a celor elaborate de fiecare învăţător. ţinând seama de vârstă şi de capacitatea de înţelegere a elevilor. b) asigură fixarea şi consolidarea cunoştinţelor predate elevilor. începând de la cele mai simple. c) calitatea exerciţiilor din manual. din practică. Formarea deprinderilor motrice sau intelectuale. avalanşe etc. Apoi. Astfel. 5. Filmul-lecţie prezintă fenomenele. procesele şi evenimentele în ordinea impusă de lecţie. stabilesc relaţii de cauzalitate între fenomenele vizionate. Metoda exerciţiilor Această metodă vizează accentuarea caracterului practic aplicativ al procesului de învăţământ. Se va alege secvenţa de lecţie în care va fi proiectat filmul care nu trebuie să depăşească 15 minute. 5. în mişcarea lor naturală: valurile mării. ea trebuie folosită la toate clasele. 1996). eliminarea situaţiilor de abordare fugitivă sau formală a discutării exerciţiilor.4. cursul apelor de munte. în vederea găsirii răspunsului corespunzător la o serie de probleme ce se întâlnesc în practică. este posibilă numai prin efectuarea repetată în mod conştient a unor acţiuni motrice sau intelectuale. a altor cărţi şi a hărţilor şi până la probleme de rezolvat cuprinse în manuale sau formulate de învăţător. Metoda utilizării filmului didactic Metoda utilizării filmului didactic impune vizionarea sa dinainte. 5. erupţia unui vulcan. Nu se poate forma o . pentru a se analiza calitatea. test geografic. există numeroase feluri de exerciţii. indicarea lor spre rezolvarea şi urmărirea exigentă de către învăţător la fiecare lecţie. Valorificarea eficientă a acestei metode depinde de: a) alcătuirea cu responsabilitate a exerciţiilor din manuale. se vor scrie pe tablă ideile sistematizate paralel cu localizarea pe hartă a elementelor şi fenomenelor observate. inaccesibile lor. Desfăşurarea exerciţiilor de geografie în ciclul primar au un rol însemnat şi constă în următoarele: a) contribuie la însuşirea de către elevi a cunoştinţelor în contact cu unele date şi probleme din realitate.4. consultarea listei cu filme. chestionar. inundaţii. pe terenul geografic. accesibilitatea pentru elevi. Exerciţiile geografice sunt prezentate elevilor sub formă de întrebări. Aceste mijloace pot fi utilizate în foarte multe lecţii de geografie fizică.11. casete video. Nicola. După proiecţia filmului se vor face analize şi suprinderea ideilor esenţiale. încât să solicite în mod complex gândirea elevilor. permiţând studierea amănunţită a detaliilor deoarece sunt vizibile prin proiecţie pe ecran de toţi elevii din clasă. Metoda exerciţiilor are o sferă largă de aplicabilitate. cu orizontul local.4. b) înţelegerea de către toţi învăţătorii a locului şi rolului exerciţiilor în ansamblul muncii didactice. începând cu clasa a III-a. Exerciţiul şi algoritmizarea Exerciţiul constituie o metodă didactică fundamentală care se bazează pe acţiuni motrice sau intelectuale ce se repetă relativ identic cu scopul automatizării unor modalităţi sau tehnici de lucru de natură motrică (manuală) sau mintală (I.10. cât şi în excursii (aplicaţiile practice). Pe plan mintal. în mod gradat. precum şi înţelegerea utilităţii geografiei în ansamblul lor. probleme etc. Poate fi folosită la lecţiile din clasă în cabinetul sau sala specializată.43 e) Demonstraţia cu ajutorul diapozitivelor şi a diafilmelor constituie fidel o realitate din teren. c) favorizează dezvoltarea gândirii independente a elevilor de mobilizare a eforturilor proprii. Metode bazate pe acţiune.9. trebuie să fie de aşa natură concepute. privind folosirea de către elevi a manualului. elevii reiau imaginile vizionate.

în funcţie de conţinutul lor. prin exerciţii repetate de observare a unor imagini. operaţii).de creaţie (descrieri şi compuneri geografice). Nicola. după Maria Eliza Dulamă (1996). Cerghit. să exerseze operaţiile conştient pentru a putea să utilizeze mai departe cunoştinţele şi deprinderile însuşite în situaţii noi. noţiunea de râu).de observare şi analiză. Adăugând şi alte criterii de ordonare a exerciţiilor. b) după gradul de intervenţie al învăţătorului există exerciţii dirijate (de tip algoritmizat.de bază (de fixare şi consolidare). De exemplu. Enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului în direcţia. deci. 5. . iar reînvăţarea sau dezvăţarea este mai dificilă decât o învăţare corectă. se comunică elevilor obiectivele operaţionale cerute în efectuarea exerciţiilor.aplicative. Aşadar. Elevii trebuie să rezolve exerciţiile pas cu pas.operatorii (de mânuire). . respectiv cu determinarea riguroasă a operaţiilor de efectuat şi a succesiunilor specifice). . conduce spre o finalitate prestabilită. confuză. Enumeraţi obiectele care au apărut şi obiectele care au dispărut de la orizont pe parcursul deplasării noastre. se stimulează atenţia. 1996). Elevii trebuie să-şi fixeze în plan mintal componentele şi succesiunea operaţiilor.44 reprezentare sau o noţiune doar printr-o simplă explicare verbală (de ex. Exerciţiile motrice sunt cele care conduc spre formarea de priceperi şi deprinderi în care predominantă este componenta motrică cum sunt: mărimea aparatelor. . Exerciţiul este o metodă care face parte din grupajul metodelor algoritmice deoarece presupune respectarea riguroasă a unor prescripţii (reguli.recapitulative. . semidirijate (semi-algoritmizate) şi exerciţii libere sau autodirijate. acestea se mai pot grupa. apare o învăţare defectuoasă. se explică şi se demonstrează concret modul de rezolvare a unui model în mod corect. c) după funcţiile îndeplinite există exerciţii: . a face un lucru de mai multe ori în vederea dobândirii unei îndemânări. se actualizează cunoştinţele necesare rezolvării.de evaluare şi verificare.de exprimare concretă (desen.de exprimare abstractă (lectură. Observaţi în zare locul unde cerul ni se pare că se uneşte cu suprafaţa pământului (cu obiectele de pe pământ). Identificaţi şi enumeraţi obiectele situate pe linia orizontului.. sunt de două categorii: motrice şi operaţionale (I. precizează că în timpul lecţiei.de asociaţie. de echipă şi frontale. Dacă. notiţe). Sau se pot exemplifica exerciţii de orientare cu ajutorul busolei. modelul iniţial de rezolvare a unui exerciţiu este greşit. . 1980). . Exerciţiile operaţionale sunt acele exerciţii care contribuie la formarea operaţiilor intelectuale. pentru a se evita o învăţare mecanică.corective...de iniţiere (introductive sau de acordare). . observarea în natură. Exerciţiile. . principii. 1. Metodologia învăţării prin exerciţii semidirijate. Identificaţi forma liniei orizontului. 6. desenarea semnului convenţional şi apoi identificarea pe hartă. a efectua un exerciţiu înseamnă "a executa o acţiune în mod repetat şi conştient. de orientare). 2. .. cu precizie şi claritate. . uneltelor etc. a unei deprinderi" (I. se predau informaţiile noi. 4. astfel: a) după forma de organizare a rezolvării există exerciţii individuale. 3. instrumentelor. Ne deplasăm în alt loc unde linia orizontului are o altă perspectivă mai îndepărtată. Observaţi componenţa busolei. ci. . exerciţii de observare a orizontului şi a liniei orizontului: 1.

să caracterizeze aceste obiective geografice citind şi interpretând harta. "Loto geografic" etc. precum şi a regulamentului jocului. dar şi dobândirea unor procedee cu caracter în forme noi. Expoziţiile geografice Cu elevii clasei a IV-a se pot organiza expoziţii geografice. De exemplu. asigură o atmosferă plăcută etc. prin al căror conţinut. Astfel de jocuri se folosesc mai cu seamă în cadrul activităţilor cercului de geografie şi în excursii. din Delta Dunării. Rotiţi busola spre stânga sau spre dreapta până când nordul de pe cadran ajunge în dreapta acului negru. ape curgătoare. localităţi după tema aleasă. Pe peretele din faţa vitrinei se pot afişa: fotomontaje cu vederi color din peisajul românesc. totodată. Elevii sunt obligaţi să denumească râuri. Jocul didactic asigură lărgirea orizontului geografic. Se pot folosi: harta mută a judeţului sau a patriei. secţiuni transversale prin relief etc. Elevii trebuie să descrie.: calcar din Padiş. menţionăm: "Harta de contur". de către elevi. de la câmpie. În funcţie de cunoştinţele elevilor se vor acorda punctaje. de la munte. însoţit de cadrul festiv adecvat. forme de relief. dezvoltă dragostea pentru frumuseţile patriei. Indicaţi punctele cardinale în raport de indicaţia busolei şi de poziţia corpului (în faţă este nordul. Dintre jocurile ce se pot organiza cu elevii.. Fiecare exponat trebuie să fie însoţit şi de explicaţia necesară. a gândirii şi imaginaţiei. jocul "Lanţul geografic" este simplu şi uşor de realizat. jocurile contribuie la dezvoltarea spiritului inventiv şi creativ.). "Lanţul geografic".13. "Scrierea denumirilor geografice". ape. la cercetarea geografică. în spate sudul. a temei şi bibliografiei corespunzătoare. elaborarea algoritmilor şi aplicarea lor pentru rezolvarea cerinţelor obiectivelor propuse în lecţie (I. Jocul didactic folosit în predarea şi învăţarea geografiei Ca metodă activă de însuşire şi consolidare a cunoştinţelor. Jocurile geografice pe hartă sunt reprezentate prin excursiile imaginare pe harta judeţului şi a ţării. 6. Jocurile se pot organiza individual sau pe grupe de elevi. Metoda algoritmizării constă în elaborarea şi aplicarea unor scheme. a interesului pentru lărgirea culturii geografice.4. prin repetare şi transfer a tehnicilor de execuţie. . 4. Elevii grupei câştigătoare vor prima nota (calificativ) maximă. 1996). 5. Urmăriţi modul de funcţionare a busolei. Materialele colectate se pun în vitrină însoţite de notiţă explicativă (de ex. Întindeţi o mână lateral. completează pregătirea elevilor şi le sporesc interesul pentru geografie. Expoziţia se organizează pe diferite teme: "Comuna noastră". Se pot afişa şi alte materiale: scheme. Reuşita jocurilor geografice presupune. în stânga apusul). 5. etc. din depresiuni. în dreapta răsăritul.45 2. "Pe cărările patriei noastre" etc. granit (granodiorit) din Pietroasa etc. Prin exerciţii se asigură însuşirea cunoştinţelor. pe învăţător în cunoaşterea capacităţii elevilor. desigur. Se va indica un itinerariu pe care se vor nominaliza câteva oraşe.12. munţi. tehnica jocului: se alege tema (munţi. constituite dintr-o succesiune de secvenţe sau operaţii. Nicola. bauxită din Munţii Pădurea Craiului. făcând-o mai uşoară. de pe litoralul Mării Negre etc. 3.4. sub formă de concurs. Se disting în cadrul acestei metode două niveluri complementare. concomitent cu formarea capacităţilor operaţionale corespunzătoare. harta în bucăţele etc. Aşezaţi-vă cu faţa în direcţia nordului. 5. ajutând.). tabele. Prin latura lor instructivă. jocurile geografice constituie una din activităţile instructiv-educative în afară de clasă şi chiar în timpul predării unor noţiuni geografice. "Oraşul nostru". cunoaşterea din timp. "Din ce direcţie bate vântul?". localităţi etc. în vederea rezolvării unor probleme tipice şi a asimilării pe această bază a cunoştinţelor.

să-i corespundă desenul explicativ (în partea dreaptă). graficilor şi a hărţilor cu semnele convenţionale corespunzătoare al căror conţinut completează textul scris.15. întâlniri cu invitaţi: arheologi. colecţionarea unor legende.15. dicţionarul şi alte cărţi cu conţinut geografic. formaţii de dansuri populare. în special pentru elevii ciclului primar: .15. sau înrudite cu geografia (descrieri. Deprinderea de scriere sistematică şi schematizată se formează la elevii mici odată cu activitatea învăţătorului care utilizează tabla oferindu-le în fiecare oră modalităţi diverse de întocmire a conţinuturilor schematice de lecţii cu utilizarea cretei colorate. pot cuprinde concursuri (gen: "Cine ştie câştigă". Utilizarea tablei impune mai multe cerinţe. constituie un sistem de acţiuni prin care se urmăreşte formarea priceperilor şi deprinderilor necesare în vederea utilizării corecte şi eficiente a manualelor şi a altor cărţi ca surse de informare. 5. curiozităţi geografice. Activitatea dirijată presupune citirea textului pe secvenţe. Prin schema conţinutului de idei de pe tablă. Metode bazate pe utilizarea textului scris 5. lecturile geografice etc. Manifestarea trebuie să aibă un caracter cultural-artistic. care se pot organiza şi cu elevii clasei a III-a.14. istorici. legende. alte cărţi. Seratele geografice Seratele.. "Concursuri de ghicitori". Rolul acestei metode constă în acţiunea cadrului didactic de a-i introduce pe elevi în tehnica folosirii textului scris. nuanţată a titlului lecţiei. Munca cu manualul este de două feluri: dirijată şi independentă. locul de defăşurare şi programul de prezentare. Este metoda care se foloseşte pe toate treptele învăţământului în forme diferite. schiţele sau desenele care explică şi completează lecţia redactată pe tablă reprezintă un model de organizare a caietului de notiţe al elevului. părinţi. definiţiile. Conţinutul de idei.scrierea expresivă. . dotat cu premii.4. La fel se dau indicaţii cum să se folosească dicţionarul. recitatori. .spaţiul tablei să fie proporţionat în aşa fel încât paralel cu conţinutul scris (de ex.4. studiul costumelor naţionale din zona respectivă. a dicţionarului geografic şi a altor cărţi Lucrul cu manualul.).). conducând la însuşirea celor predate în clasă într-un procent ridicat. Folosirea tablei la lecţiile de geografie Tabla constituie unul din mijloacele indispensabile procesului de învăţământ la toate nivelele. pentru completarea planului de studiu. elevi ai altor clase etc. a desenelor. scris în partea stângă). toate acestea.4. Serata geografică se planifică de către învăţător încă de la începutul semestrului cu fixarea datei.46 5. învăţătorul trebuie să colaboreze cu profesorii de la alte discipline: istorie şi de limba română. clară. în cea independentă. "Rebus geografic". a ilustraţiilor. scriitori. "Loto geografic". se realizează fixarea cunoştinţelor.4. "Călătorii imaginare pe hartă". note de călătorie. selecţionarea soliştilor de muzică populară sau uşoară etc). reportaje etc. Pentru pregătirea acestor activităţi. geografi etc. în funcţie de particularităţile de vârstă şi de sursele de informare utilizate. Se dau sarcini elevilor pentru consultarea bibliografiei (învăţarea unor poezii. pot face unele legături mai rapide între secvenţele lecţiei pentru realizarea obiectivelor operaţionale. explicarea acestuia şi redactarea schiţei pe tablă cu ideile principale. Sunt invitaţi şi alţi factori: solişti vocali. 5.1. elevii continuă această metodă după modelul făcut în clasă. a simbolurilor.2. "Filatelia". . elevii percep lecţia în întregime. Folosirea manualului.succesiunea logică a ideilor izvorâte din lecţia care alcătuiesc planul de idei.

respectiv. în orizontul local. grafice. oferă posibilitatea de a le descrie după caracteristicile lor: altitudine.4. cursivă. semne convenţionale care uşurează munca învăţătorului şi elevului. micşorată la scară convenţională şi generalizată a suprafeţei terestre pe un plan pe care este redată repartiţia spaţială a diferitelor elemente naturale şi social-economice de pe un anumit teritoriu sau de pe întreaga planetă. cifre. simplu.15.scrierea clară. întregul conţinut să rămână până la sfârşitul lecţiei. cerute de o anumită lecţie. să citească şi să interpreteze harta. . cercetare. Harta constituie cel mai important material didactic utilizat în predarea-învăţarea geografiei. densitate. denumirile proprii după ce au fost explicate în prealabil. .desenul explicativ trebuie să fie clar. Elevii trebuie învăţaţi să identifice tipul hărţii. În prezent au apărut o serie de caiete didactice care însoţesc manualul. lungime. sau o activitate didactică desfăşurată în clasă. izolinii etc. A citi harta înseamnă a cunoaşte mai întâi semnele convenţionale. corectă şi fără prescurtări (care ar putea crea confuzii). Harta constituie principalul mijloc de informare. conduc la o cunoaştere a conţinutului hărţii. . litere. descrierea şi explicarea elementelor şi fenomenelor geografice se face în mod succesiv conform evoluţiei lor. Harta redă elementele din natură în mod convenţional şi intuitiv cu ajutorul semnelor convenţionale care pot fi de mai multe tipuri: culori. Utilizarea hărţii în activitatea didactică. suprafaţă. Se crează mare economie de timp pentru învăţător şi pentru elevi. Paralel cu învăţătorul. să localizeze pe hartă elementele din conţinutul lecţiei. să se identifice elementele şi fenomenele geografice reprezentate pe hartă. îngrijită. Citirea şi interpretarea hărţii sunt laturi ale aceluiaşi proces şi numai luate împreună. Elevului i se cer sarcini de lucru pe materialul gata pregătit după care construieşte răspunsuri.se mai scriu pe tablă. o imagine simultană şi sugestivă a conţinutului geografic. diagrame.3. ori în teren. inclusiv de predarea ei ca obiect de învăţământ în şcoală. sau în excursii şcolare. ilustraţii etc. .. noţiunile mai abstracte. Metoda de lucru cu harta Harta reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de învăţământ legat de specificul geografiei. după planul scris pe tablă asociat cu desenul explicativ de pe tablă. A interpreta harta înseamnă a înţelege relaţiile dintre obiectele şi fenomenele reprezentate pe hartă prin semnele convenţionale şi a le explica potrivit cerinţelor obiectivelor operaţionale din lecţia dată. această etajare este dată şi de etajele climatice care sunt influenţate tot de dispunerea treptelor de relief (climat de câmpie. 5.este recomandat (la clasa a III-a şi a IV-a) ca tabla să nu se şteargă în timpul predării lecţiei. îl completează. elevii îşi notează în caiete conţinutul scris pe tablă. Obiectele şi fenomenele din natură sunt reprezentate pe hartă prin semne convenţionale în plan. având o suită de desene. pe când harta oferă dintr-o singură privire. a întinderii şi repartiţiei spaţiale. relaţia dintre formele de relief şi etajele de vegetaţie. haşuri. Harta geografică este o reprezentare grafică. a evoluţiei în timp a elementelor şi fenomenelor geografice. sugestiv. hărţi mute. de ordin logic. tot harta. Într-un text geografic. iar cu ajutorul lor. când se face fixarea cunoştinţelor învăţate. să descifreze legenda. Aceste caiete se verifică periodic. de deal şi podiş. cu harta.47 . orientare în teren. grad de fragmentare. sau de pe planşă. de munte). simboluri geometrice. cunoaştere. Trebuie să dirijăm atenţia elevilor spre observarea şi stabilirea legăturilor între diferite obiecte şi fenomene geografice care sunt de două feluri: de ordin topografic şi. expunere şi instruire geografică. După identificarea pe hartă a elementelor solicitate. ca privite de la înălţime. De ex. să exprime realitatea obiectului din natură.

se aşează în stânga hărţii iar localizările vor fi făcute cu ajutorul unui indicator. activităţi independente. plop.aşezările (oraşe. respectând o poziţie favorabilă observării de elevi.4.6. Harta murală trebuie totdeauna raportată la hărţile din manual şi atlas. seratele se pot organiza aici etc.15.4. Retroproiectorul şi diascolul pot fi folosite la toate tipurile de lecţii şi în oricare din momentele lecţiei. Alte cerinţe de lucru cu harta sunt: . la est etc. alte materiale ajutătoare. pe căi ferate. termocentralele de la Rovinari şi Turceni sunt amplasate în apropierea bazinului carbonifer Motru-Rovinari etc. sau mai concret. tablouri în culori sau alb-negru.). cât şi pe acelea ale fotografiilor. harta în bucăţele. datorită pantei mari şi rocilor dure. mai ales la lecţiile de fixare şi consolidare. în loc de: mai sus. 5. mai jos. 5.48 Legăturile de ordin topografic sunt cele mai simple şi se referă la reprezentarea pe hartă a elementelor geografice care sunt redate şi intuitiv. Diapozitivele întrunesc atât avantajul tablourilor. planşe. Tulcea este port la Dunăre. cursurile repezi şi cu cascade ale râurilor şi defileele acestora se formează în zona de munte. La clasă se pot utiliza hărţile din manual şi din atlasul şcolar. Cabinetul sau sala specializată trebuie să conţină hărţi. hărţi executate de elevi etc.15..localizarea elementelor se face după punctele cardinale: mai la nord. Diapozitivele şi foliile geografice Retroproiectorul este un aparat care ne prezintă pe ecran: fotografii. unde elevii sunt mobilizaţi să răspundă la ele. Trebuie formată deprinderea la elevi de a localiza pe hartă. sate) se vor indica după semnul convenţional şi nu unde este scrisă denumirea care ocupă o suprafaţă mai mare. 5. Folosirea terenului geografic în predarea geografiei are multiple aspecte metodicodidactice şi ştiinţifice pozitive în însuşirea activă şi temeinică de către elevi a cunoştinţelor geografice. O condiţie esenţială pentru eficienţă este localizarea celor observate pe diapozitive. mai la dreapta etc. scheme. amplasat la "poarta" Deltei Dunării etc.15. chiar calculator. cât şi în cadrul activităţilor extraşcolare. Pe folie învăţătorul poate desena din timp obiecte geografice. aspectomat). răchită se află de-a lungul apelor curgătoare. diagrame şi grafice comparativ şi chiar schema lecţiei. Cabinetul de geografie sau sala specializată Principala funcţie a cabinetului o constituie funcţia didactică. ca loc de organizare a procesului de învăţământ. etc. scheme şi chiar întrebări. adică de la izvor către vărsare. În cabinet se pot organiza numeroase activităţi atât în cadrul orelor propriu-zise. . aparate de proiecţie (epidiascol.4.indicarea corectă a râurilor. Procedeele de lucru cu harta sunt numeroase şi diferite: utilizarea ilustraţiilor.4. ca de pildă: zăvoaiele formate din salcie. deoarece pot fi văzute de întreaga clasă. fiindcă pot fi arătate în număr mare. în sensul direcţiei de curgere a râului. pe Dunăre sau râuri etc. mai la sud. Terenul geografic Fiecare şcoală trebuie să aibă un teren geografic din care nu trebuie să lipsească platforma meteorologică. legături simple între două obiecte: oraşul Arad este situat pe malul Mureşului în vestul ţării. etc. . retroproiector. . Legăturile de ordin logic indică relaţiile de interdependenţă. o mică bibliotecă de specialitate.5. apoi harta mută. călătorii imaginare (pe drumuri. de reciprocitate care există între diverse fenomene fizico-geografice sau economico-geografice.

vizite. formele de lucru pot fi grupate astfel: .49 Pentru a-şi îndeplini utilitatea ştiinţifică. căi de comunicaţie. barometrul aneroid.forme de organizare a ativităţii instructiv-educative în şcoală (în clasă şi în afara ei). Sectorul de apreciere a mărimilor poate cuprinde următoarele: stâlpi pentru aprecierea diferitelor dimensiuni verticale. de cercuri. Punctul astronomic cuprinde: o serie de dotări şi aparatură. termometre pentru măsurarea temperaturii solului. activitatea în cabinete şi laboratoare. eclimetrul. concursuri etc. Terenul se poate realiza în mai multe sectoare. unde se pot studia. . . analiza şi experimentarea unei arii cât mai largi de fenomene şi procese din natură.). studiul individual. . observaţiile în natură. higrometrul cu fir de păr. reduse la scară. sectorul de geomorfologie. gnomon. ceas solar. pluviometrul. inclusiv cele ce sunt mai greu accesibile în realitatea înconjurătoare. elaborarea compunerilor şi a altor lucrări scrise şi practice. studiul în bibliotecă etc. lectura suplimentară. cercurile pe materii. un teren pentru modelare naturală. localităţii. excursii. terenul geografic trebuie să îndeplinească următoarele sarcini metodico-didactice: . 1992). lecţia are un rol important. roza vânturilor. meditaţiile şi consultaţiile. diferite fenomene. Platforma geomorfologică cuprinde. lecţia. cu un bazin hidrografic (care foloseşte şi studiilor de hidrologie) şi. dintre care menţionăm: indicatorul stelei polare. la colţul viu. excursia. psihrometrul şi higrometrul. În acest ansamblu al formelor de lucru. girueta şi anemometrul. teme pentru acasă. cum ar fi: platforma meteorologică. activitatea în cabinete sau sala specializată. obiective industriale etc. rezolvarea de probleme şi exerciţii. Sectorul orizontului local este format din planurile machetă ale şcolii. VI FORME DE ORGANIZARE ŞI DE DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII DIDACTICE LECŢIA Pentru realizarea integrală şi eficientă a procesului instructiv-educativ este necesar un sistem cât mai cuprinzător al formelor sale de desfăşurare.). heliograf.să se axeze într-o măsură însemnată pe elementele şi fenomenele geografice din orizontul local şi apropiat. sectorul orizontului local.activităţi individuale (munca independentă.să permită observarea. . vizita.) (M. munca în laborator. detaliile reliefului. . drumeţii. Activitatea va fi dirijată în vederea formării priceperilor şi deprinderilor de lucru cu reprezentările la scară şi de aplicare a cunoştinţelor pe tot parcursul şcolarităţii. sectorul pentru măsurarea mărimilor. După locul de desfăşurare. în principal. indicatorul meridianului şi paralelei locului etc. gradate de la +55o la o -35 C. Platforma meteorologică trebuie să cuprindă: termometre obişnuite. educativă şi formativă. eventual. astfel încât fenomenele însuşite la ora de clasă să-şi găsească o corespondenţă cât mai bună în realitatea din orizontul local sau în fenomenele studiate pe terenul geografic. efectuarea unor desene şi scheme. efectuarea temelor. turism.să se coreleze şi să se acopere un număr cât mai mare de lecţii pe parcursul claselor IIIVIII. CAP. hidrografia. Ionescu. constituind principala formă de activitate a relaţiei învăţător-elev. sectorul de hidrologie marină.). vizionarea de spectacole etc. lucrări practice la colţul naturii şi la punctul geografic.activităţi frontale (lecţia. activităţi independente. vizionări de spectacole etc. învăţarea independentă. Sectorul de hidrologie marină cuprinde macheta bazinului Mării Negre şi macheta unui bazin oceanic. studiul individual. termometru de maximă (gradat de la -30 la +50 oC). termometrul de minimă cu alcool (gradat de la -45 la +45oC). o ladă cu nisip.să contribuie la formarea unui sistem de priceperi şi deprinderi de cercetare ştiinţifică şi investigaţie independentă la elevi. Formele de lucru pot fi: .forme de organizare a activităţii instructiv-educative extraclasă (activităţi de club. .

etape. În studii şi articole de multe ori scopul este adesea asimilat cu obiectivul "central". dobândirea inductivă. Dar operaţia de clasificare a lecţiilor impune luarea în considerare atât a factorului constant (obiectivul fundamental-cel care determină tipul lecţiei). în cabinet. formativ. Aceste tipuri de lecţii sunt considerate ca modele orientative care pot fi modificate şi nu ca tipare rigide în desfăşurarea lecţiei. dar şi factorii variabili care determină variantele fiecărui tip de lecţie. Cerghit. dezvoltarea temei acasă.2. mijloacele de învăţământ. munca în grup. pe lot. 1992). Ionescu. într-un timp determinat. organizare). lecţia este definită ca unitate didactică fundamentală. la ierarhizarea şi structurarea lor. . modelul Gagné. I. Ionescu. strategiilor de predare-învăţare. prin lucrări practice. utilizarea mijloacelor de învăţământ. PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE Proiectarea-conţinut. algoritm. lucrări scrise sau combinate. o formă a procesului de învăţământ prin intermediul căreia o cantitate de informaţii este percepută activ de elevi. 6. Privită ca o sinteză a elementelor sistemului de instruire şi educare (obiective. verificare orală sau prin calculator. obiective specifice diferitelor obiecte de . V. 1995). el fiind informativ. strategiile de lucru de care dispune învăţătorul.lecţia de formare de priceperi şi deprinderi cu variantele: clasică. Ionescu. utilizarea mijloacelor de învăţământ. Chiş. I. Didactica generală precizează următoarele tipuri şi variante de lecţii (I. utilizarea mijloacelor de învăţământ. pe calea unei activităţi intenţionate. în raport cu obiectivele operaţionale. 1992. V. (M. excursii. fiecare lecţie purtând numele acestui obiectiv (M. I. Chiş.50 Există mai multe definiţii ale lecţiei în funcţie de anumite criterii (conţinut. provocând în sfera bio-psihică a acestora o modifică în sensul formării dorite (M. scopurile şi obiectivele educaţionale. a modalităţilor de evaluare a rezultatelor obţinute. alteori corespunde celor trei dimensiuni ale procesului de învăţare. lecţie introductivă.lecţia de verificare şi evaluare cu variantele: clasică. M. "fundamental". prin excursii. varianta clasică. conţinut. 1990. Obiectivele generale cuprind domenii şi tipuri de schimbări în concordanţă cu finalităţile învăţământului în general şi ale unui ciclu în special). prin muncă independentă. învăţarea prin recenzare. 1992). teste docimologice. vizite. locul lecţiei în sistem etc. nivelul de pregătire al elevilor. îmbrăcând forma idealului educaţional. Aceste etape sintetizate sunt: a) Precizarea obiectivelor educaţionale Literatura de specialitate oferă mai multe orientări cu privire la finalităţile educaţiei. modelul Gagné. cu autoreglare. utilizarea manualului. sistematice. Proiectarea activităţii didactice include un ansamblu de operaţii de elaborare anticipată a obiectivelor. studiul manualului. Radu.lecţia de recapitulare şi sistematizare cu variantele: clasică. timp.3. Factorii variabili: obiectul de învăţământ. TIPURI FUNDAMENTALE DE LECŢII Drept criteriu în stabilirea tipurilor de lecţii este considerat obiectivul fundamental urmărit. un fel de "algoritm". 1986): . Ionescu. precum şi a relaţiilor dintre acestea. teme practice. 6. vizite. Prin intermediul lecţiei se asigură predarea-învăţarea sistematică a conţinutului unei discipline şi realizarea obiectivelor acesteia. combinarea mai multor etape. în atelier. prin fişe sau exerciţii. Neacşu. strategie. evaluare. .lecţia de dobândire cu variantele: clasică. lecţia sinteză sau schemă. complexitatea conţinutului. .lecţia combinată cu variantele: lecţie introductivă în capitol. educativ. Robu. învăţarea prin expunere. . varianta alternarea predării cu fixarea. Realizarea proiectării didactice conţine mai multe grupe de procese şi operaţii. mod de organizare).

înălţime. să explice.. evaluare). c) Organizarea şi pregătirea conţinutului instructiv-educativ presupune delimitarea şi ordonarea capitolelor. în această etapă se precizează tipurile de învăţare.51 învăţământ. culori) pentru realizarea de hărţi. b) Activitatea independentă. prezentate în programele şcolare. Aceste activităţi sunt menite să furnizeze informaţii necesare "reglării" şi "ameliorării" activităţii didactice. să exemplifice. înţelegere. c) Activităţi independente. etc. nivelul de pregătire al elevilor. de scopul didactic fundamental. grupe). centralizarea informaţiilor dobândite până în momentul respectiv şi de ridicare la niveluri mai înalte de abstractizare şi generalizare. să participe pe tot parcursul lecţiei. în vederea cunoaşterii efectelor activităţilor desfăşurate pentru perfecţionarea procesului instructiveducativ. Achiziţionarea de noi cunoştinţe se realizează prin: a) Munca independentă pregătitoare pentru predarea de noi cunoştinţe. . se observă clasele de obiective cognitive (cunoaştere. Scopul lecţiilor poate fi: informativ (dobândirea unui sistem de cunoştinţe despre ce trebuie învăţat: ex. e) Modalităţi de evaluare a rezultatelor obţinute prin care se stabilesc conţinuturile probelor de evaluare. de citire şi interpetare a hărţii. Obiective psiho-motorii: să folosească corect instrumentele de lucru (şablon. strategiile didactice specifice. metodele şi formele de evaluare adecvate. de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. CAP. de generalizare. Carpaţii Meridionali-aşezare. timpul de parcurgere (pentru proiectarea anuală).lecţii de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare. b) Munca independentă pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi formarea priceperilor şi deprinderilor noi. analiză. În sensul celor precizate distingem patru activităţi independente: a) Activitate independentă. . subcapitolelor. în vederea antrenării elevilor la repetarea şi sistematizarea cunoştinţelor. obiective operaţionale au un caracter concret şi sunt realizabile în situaţii specifice de învăţare. se stabilesc elementele esenţiale. temele şi lucrările pratice. noţiunile fundamentale (pentru proiectarea fiecărei lecţii). Obiectivele operaţionale sunt: să descrie. timpul de instruire. limite. educativ (stimularea dorinţei de a cunoaşte şi de a aprecia frumuseţile naturale ale ţării noastre). sinteză. pentru activitatea independentă. . temelor. se definesc patru tipuri de lecţii: . de concretizare. formativ (dezvoltarea capacităţilor de observare. cele de interacţiune didactică. b) Cunoaşterea resurselor şi a condiţiilor de desfăşurare a procesului didactic presupune cunoaşterea condiţiilor didactico-materiale. întregului proces de învăţare.lecţii de achiziţionare de noi informaţii. a căror funcţie principală este îmbogăţirea experienţei elevilor cu noi informaţii şi cu noi cunoştinţe. d) Activităţi independente. rezolvând corect toate sarcinile de învăţare.lecţii de repetare şi sistematizare a cunoştinţelor. Obiectivele afective. aplicare. să localizeze. structură. VII TIPURI ŞI FORME DE ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE În funcţie de sarcina didactică dominantă. exerciţiile.lecţii de aplicare în practică a cunoştinţelor pentru formarea priceperilor şi deprinderilor. pentru consolidarea acestora. curiozitate pentru aflarea noutăţilor. să elaboreze o compunere etc. atitudinale: să manifeste interes. potenţialul lor de dezvoltare. menită pregătirii elevilor pentru achiziţionarea de noi cunoştinţe. de analiză. d) Stabilirea activităţilor de predare-învăţare prin care se urmăreşte în mod deosebit activitatea de învăţare a elevilor. de comparare. . se selectează şi se ordonează ideile. pentru verificarea şi evaluarea rezultatelor şcolare. se organizează conţinutul pe sisteme de lecţii. să argumenteze.

DRUMEŢIA . punctele cardinale. cât şi într-un loc mai înalt cu deschidere largă (deal.întocmirea planului clasei şi al şcolii. studiu ecologic al mediului înconjurător etc. dar şi cele diferite care definesc elementele geografice. mijloace de orientare în spaţiu) impune deplasarea cu elevii în orizontul local din preajma şcolii pentru a se realiza imaginea. din Europa etc. cu privire la orizontul şi linia orizontului. conţinutul corect.. corectitudinea însuşirii acestora. să fie controlată de învăţător. . ci şi de formele şi metodele folosite în cadrul acestei activităţi. Aplicaţiile practice se pot realiza la fiecare temă: formele de relief. date la elevi. linia orizontului. al satului sau oraşului.fixarea punctelor cardinale pe caiet sau pe maculator. VIII ACTIVITĂŢI DIDACTICE EXTRAŞCOLARE Aceste activităţi cuprind: orizontul local. De ex. Desfăşurarea activităţilor cu elevii în orizontul local accesibilizează trecerea de la gândirea concretă la cea abstractă şi invers.". Important este ca efectuarea acestor lucrări independente. cu prezentarea momentelor mai importante. 8. vizita geografică.2. excursia. cu reducerea corespunzătoare a dimensiunilor.citirea unor lecturi geografice în vederea povestirii lor. concret şi durabil al noţiunilor respective. vizita. plante şi animale. observaţiile vor urmări linia orizontului atât într-un loc jos cu vizibilitate limitată. . Se realizează stări afective. Dintre multitudinea de teme (subiecte) ce pot fi date ca muncă independentă. Mihăilescu a afirmat: "Orizontul local este unitatea de măsură a tuturor fenomenelor geografice. precum şi depistarea eventualelor "lipsuri" în cunoaştere sau învăţare a celor predate la clasă. ORIZONTUL LOCAL-LABORATOR NATURAL DE APLICAŢII PRACTICE Orizontul local cuprinde o suprafaţă sau unitatea teritorială din preajma unei localităţi rurale sau urbane unde elementele cadrului geografic natural se îmbină cu componentele social-economice.52 c) Munca independentă pentru consolidarea cunoştinţelor. Marele geograf G. oraş sau împrejurimi. de obiectivele urmărite. Cu cele văzute în apropiere măsurăm tot ce aflăm despre ale ţării". aşezările omeneşti. pentru înţelegerea cauzalităţii fenomenelor şi evoluţia lor în timp.descrierea unor excursii făcute cu elevii în sat.1. priceperilor şi deprinderilor.. desenarea pe caiet a planului unor obiecte. elemente ale vremii şi climei. Geograful V. munte. trăiri emoţionale şi sentiment de ataşament ale copiilor faţă de locurile natale. Conţinutul activităţii independente poate fi variat şi depinde nu numai de scopul lecţiei. ape. la intuiesc la "faţa locului" însuşindu-şi fondul corect de reprezentări şi noţiuni ştiinţifice despre lumea înconjurătoare. . Odată cu primele reprezentări şi noţiuni geografice cuprinse în capitolul "Noţiuni de orientare" (orizontul. constituind locul cel mai eficient pentru exemplificare şi experimentare. menţionăm: . drumeţia. Aceste reprezentări geografice se pot realiza şi în cadrul activităţilor didactice extraşcolare cum sunt: drumeţia. respectiv omul şi activitatea sa. 8. Se vor face observaţii în mod comparativ pentru a se scoate în evidenţă trăsăturile comune. excursia geografică etc. . Vâlsan afirma despre orizontul local: "orizontul local este cea dintâi patrie a copilului. câmp deschis) pentru ca prin exerciţiu comparativ să definească noţiunea de orizont în mod corect şi convingător. . CAP. pentru a se convinge de exactitatea cunoştinţelor pe care le posedă elevii. pentru formarea noţiunii de orizont. Orizontul local constituie "laboratorul geografic" cel mai fidel unde elevii intră în contact cu lumea reală a obiectelor şi fenomenelor.să răspundă în scris. al casei părinteşti.întocmirea de albume cu vederi din ţară şi din oraşul natal. la întrebările de pe tablă sau de pe fişele de lucru..

Drumeţiile ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu răspundere după planificare tematică. . . Realizarea acestor activităţi didactice trebuie să respecte etapele următoare: . o rezervaţie naturală etc. . ce se organizează înainte sau la începutul unor teme sau capitole şi urmăreşte pregătirea iniţială a elevilor.desfăşurarea activităţii. fie la unul din obiectivele înscrise pe traseul unei excursii. în funcţie de conţinutul obiectivelor propuse excursiile pot fi: a) excursii pentru cunoaşterea componentelor naturale ale peisajului geografic. evoluţia şi diversitatea sau specificul acestora. Prin lecţiile-excursie se asigură stimularea dorinţei de curiozitate de a descoperi noi fenomene şi elemente. . Din punct de vedere didactic.vizitarea în prealabil de către învăţător în unitatea care va fi vizitată pentru a se comunica data şi ora sosirii grupului. făcându-i să urmărească cu interes poziţia. 8.încheierea prin evaluarea şi valorificarea cunoştinţelor acumulate. . se face legătura dintre teorie şi practică.evaluarea rezultatelor vizitei.stabilirea scopului şi a obiectivelor urmărite. precum şi alegerea perioadei de desfăşurare. de a ilustra şi exemplifica în mod concret achiziţiile teoretice.53 Drumeţia reprezintă forma de deplasare de scurtă durată pe distanţe mici. numărul de elevi şi vârsta acestora şi a scopului urmărit.3. priceperile şi deprinderile.precizarea obiectivelor. 8. Anterior deplasării cu elevii la locul vizitei. . Vizita se organizează. precizându-se foarte clar şi concret scopul propus. pentru a observa cu atenţie exponatele unui muzeu. de a aplica în practică cele învăţate în lecţii. VIZITA GEOGRAFICĂ Constituie o acţiune cu caracter instructiv-educativ de deplasare pentru a cunoaşte la faţa locului o localitate. ce contribuie la dezvoltarea simţului de observaţie a elevilor. legăturile cauzale dintre ele. . drumeţia finală ce se organizează după încheierea predării unei teme sau capitol.desfăşurarea vizitei propuse.documentarea prealabilă. . excursiile pot fi: preliminare şi finale. dar şi în orientarea profesională a acestora pentru viitor. . a interesului pentru studiul geografiei ţării şi a capacităţii de înţelegere a realităţii înconjurătoare. învăţătorul trebuie să parcurgă aceleaşi etape: . monument istoric. trezirea interesului lor faţă de conţinutul sau fondul de probleme ce urmează a fi studiate.proiectarea şi selectarea itinerariului de parcurs. drumeţia organizată în vederea comunicării sau dobândirii de noi cunoştinţe ce asigură condiţiile necesare efectuării unor lecţii cu acest scop.colaborarea cu administraţia unităţii de vizitat pentru desemnarea unor persoane competente care să îndeplinească rolul de ghid.documentarea asupra locului vizitei. pe jos care se desfăşoară în orizontul local. cu scopul de a consolida şi fixa cunoştinţele. Drumeţia este categorisită astfel: drumeţie introductivă (sau preliminară). fie în localitatea natală. EXCURSIA GEOGRAFICĂ Este cunoscută importanţa şi valoarea instructiv-educativă a excursiilor geografice. . Vizitele geografice folosite ca lecţii au o mare importanţă în instruirea şi educarea elevilor. Importanţa ei constă în aceea că învăţătorul dirijează observaţiile copiilor asupra comportamentelor mediului înconjurător.4. o instituţie.

recomandarea este să fie grupate clasele a I-a cu a III-a şi a IIa cu a IV-a. se face prin examinări orale. evaluarea sumativă sau cumulativă (de la sfârşitul unui capitol sau de perioadă şcolară-semestru. probe practice ca realizarea unor mulaje. . completarea tabelelor etc.un alt avantaj este continuitatea la aceleaşi clase a învăţătorului. 9. . În condiţiile grupării claselor I-a şi a III-a este ideală din următoarele motive: . elevilor este mic.). Jinga.1. teste de cunoştinţe. a hărţilor mute. de prevedere a desfăşurării activităţii în secvenţele urmărite. de stimulare ("întăriri pozitive". la şcoală. pedagogice: . în şcolile unde nr. CAP. unde nu există altă situaţie. dictări şi compuneri geografice. .T. CAP. din partea învăţătorului pentru a se adapta în regimul şcolar.funcţia de constatare şi apreciere a rezultatelor şcolare.pentru elevi. elevii au nevoie de mai mult sprijin.). Funcţiile specifice. Radu. an. evaluarea prin probe scrise. evaluarea prin probe practice. etapa a doua este desfăşurarea excursiei şcolare iar etapa a treia constă în evaluarea excursiei în clasă. în primul semestru. X PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL SIMULTAN Activitatea instructiv-educativă se organizează simultan cu două şi/sau mai multe clase. probe practice etc. realizarea de machete etc. . chestionarea orală.54 b) excursii pentru cunoaşterea anumitor obiective social-economice şi culturale din peisajul geografic. Evaluarea este definită ca un proces complex de comparare a rezultatelor activităţii instructiv-educative cu obiectivele planificate. . Ca metode de verificare şi evaluare a rezultatelor şcolare enumerăm: observaţia curentă. care nu are formate deprinderile de muncă independentă. toate clasele intră în simultaneitate. În special la clasa I-a. autoevaluare etc.funcţia de diagnosticare a activităţii desfăşurate prin cunoaşterea factorilor şi a situaţiilor care au condus la rezultatele constatate. modelarea din plastilină. evaluarea continuă sau formativă (care cuprinde următoarele modalităţi: observarea. FUNCŢIILE VERIFICĂRII ŞI ALE EVALUĂRII Sinteza funcţiilor fundamentale ale verificării şi evaluării (I. c) excursii cu obiective mixte pe itinerarii mai mari (ca distanţă şi timp). ca de exemplu exerciţii de completare a textelor lacunare. După indicaţia pedagogică. evaluarea are efecte pozitive. 1994): . forma des folosită este testul docimologic.oferă un feed back operativ Evaluarea cuprinde următoarele forme: evaluarea iniţială (la începutul unui program de instruire. apreciat ca o probă complexă dar se utilizează şi probe scrise. cu resursele utilizate sau cu rezultatele anterioare (I. IX EVALUAREA A evalua rezultatele şcolare înseamnă a determina în ce măsură au fost realizate obiectivele procesului instructiv-educativ şi eficienţa strategiilor didactice folosite.gruparea unei clase mici cu o clasă mare dă posibilitatea învăţătorului să afecteze mai mult timp muncii directe cu clasa mică. probele scrise. chestionarea orală. Organizarea excursiei geografice necesită trei etape: Prima etapă constă în pregătirea teoretică a excursiei.clarifică şi consolidează cunoştinţele acumulate care sunt sistematizate. 1993). de motivare. probe scrise sau practice). ciclu de învăţământ. Tipurile de lecţii în condiţiile activităţii simultane: ..funcţia de predicţie (prognosticare).

55 - lecţii în care la o clasă are loc dobândire de cunoştinţe. iar la cealaltă se consolidează sau se recapitulează cunoştinţele învăţate anterior. . iar la cealaltă alt tip de lecţie. lecţii de formare de priceperi şi deprinderi (consolidare) sau de recapitulare la ambele clase. lecţii în care la o clasă se învaţă cunoştinţe noi.