P. 1
PAPUCUL DOAMNEI

PAPUCUL DOAMNEI

|Views: 1,506|Likes:
Published by Miki Missi

More info:

Published by: Miki Missi on Jan 26, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/13/2013

pdf

text

original

Papucul-doamnei (Cypripedium calceolus

)

Papucul-doamnei (Cypripedium calceolus) este o floare de o deosebită frumuseţe. «Când o vezi pentru întâia oară, te opreşti în faţa ei ca în faţa unui tablou vestit, dorit să-1 vezi aievea. Deodată, nu-ţi dai seama: e o bijuterie de safire, rubine şi diamante, cum pare când picătura de rouă se opreşte în corola ei, sau un fluture rar, ori vreun colibri rătăcit prin plaiurile noastre.?» Aceasta este descrierea pe care i-a făcut-o savantul român Ion Simionescu gingaşei orhidee, cunoscută sub numele de papucul-doamnei.

LEGENDA: Între minunile naturii nu pot fi uitate orhideele, splendori ale lumii plantelor, ce cresc in zonele calde ale planetei noastre, cu forme şi culori foarte variate şi puternic parfumatei . Orhidee cu flori mai modeste, totuși frumoase şi foarte rare printre plantele din ţara noastră, există şi în unele poieni din munții

noști. Florile lor sunt de culoare rosu-sângeriu, având un pintene ce le face să semene cu un papuc şi de aceea noi le numim "papucul doamnei", fiind o plantă ocrotită prin lege, pentru a nu fi distrus de nesocotința celor care o culeg. Floarea este prea frumoasă pentru ca oamenii sa nu-i fi căutat povestea! Legenda spune că pe aceste meleaguri ar fi poposit zeița Venus, zeița frumuseții si a primăverii din mitologia romană. Se povestește că la poalele munților Rarău erau trei ciobani cu turmele de oi. Era primăvara şi întreaga natură mustea de viață. Pădurile înverzite şi cântecul duios al fluierului te îmbiau la vraja şi la dragoste între oameni. Venus stătea lungită pe iarba moale sub un stejar si asculta fermecată glasul fluierului, uimită de frumusețea celui care cânta, un cioban, pe nume Ionică. Dar şi zeița era răpitor de frumoasă şi de grațioasa, fiind învesmântata intr-un val alb-liliachiu, cu o coroniță de flori pe frunte. Jupiter, tatăl tuturor zeilor, de teamă că zeița va rămâne pe Pământ de dragul ciobanului cu fluier, slobozind un fulger teribil, şi îi porunci zeiţei să se întoarcă în lăcașul zeilor, care era vârful Olimp al unor. În graba mare însă, ascultându-i porunca, Venus şi-a pierdut papucul din piciorul stâng. Ionica, ciobănașul, găsind papucul, mare i-a fost mirarea când a văzut că papucul nu poate fi urnit din loc, ca şi cum ar fi prins rădăcini. Şi intr-adevăr până seara, în jurul papucului zeiței au crescut câteva frunze verzi, late, cu nervuri arcuite în jurul lor. Frământat de gânduri Ionica ciobănașul a adormit lângă papucul uitat de zeiță, visând ca aceasta îi spunea: "Să nu miști papucul din locul lui pentru că el se va transforma în cea mai frumoasa floare ce va împodobi văile munților voștri". Ionică s-a trezit dimineața vesel, rămânând pironit locului ceasuri întregi pentru a vedea împlinirea minunii visate. Si minunea se împlini!

pierzându-și condurul în iarbă. așa cum se știe şi în zilele noastre.Povestind cele întâmplate oamenilor locurilor şi celorlalți ciobani. este menţionat ca fiind prezent în 21 de judeţe. chiar fotografiat. Multe organizaţii au început proiecte de înmulţire “in vitro” şi repopularea zonelor istorice. floarea crescută din papucul zeiței a căpătat numele de "papucul doamnei" sau "pantofiorul lui Venus". unde specia acum nu mai există. al Zeiţei Venus. furate de dragoste. care toate. atâta timp cât jefuitorii pândesc la tot pasul. Multe autorităţi au introdus amenzi exorbitante pentru distrugerea plantei sau a zonei în care ar creşte. În Flora României. . dar trezite la timp. date cu justificată teamă. că a fost găsit. Pentru că a fost distrusă ! În toată Europa este pe cale de dispariţie şi este pe locul întâi pe lista plantelor protejate de lege. publicată în 1972. cu plăntuţe obţinute în laborator. realitatea este foarte tristă şi îngrijorătoare: Papucul Doamnei poate deveni o legendă cu adevărat. al Fecioarei Maria. La noi Papucul Doamnei este protejat încă din 1938. au fugit din faţa ispitei. Cea mai “vânată” orhidee europeană este fără îndoială Cypripedium calceolus – Papucul Doamnei. dar fără a da detalii şi este şi normal: nimeni nu va dezvălui unde a găsit o „comoară“. Dar este greu de ştiut unde mai există în localităţile menţionate atunci… Avem informaţii răzleţe. adică ceva ce a fost şi nu mai este. asociind forma spectaculoasă a florii cu un papuc. Însăşi numele ne dă de ştire că avem de-a face cu o legendă… Este o legendă care a fost preluată de multe popoare. Dincolo de aceste poveşti încântătoare care se pot povesti la gura sobei. prin Decret Regal. al unei domnişoare. simbolizând dragostea de natură a oamenilor şi bucuria lor la venirea primăverii.

regiunile cu căldură moderată ale Americii de Nord şi Sud. Este cea mai diversificată şi mai răspândită dintre familiile de plante superioare.000 de specii şi peste 200. Majoritatea hibrizilor artificiali. cu rădăcini aeriene expuse aerului şi ploii. orhideea nu se va dezvolta normal. le mai găsim prin mlaştini.000 de hibrizi. După modul lor de viaţă. Australiei etc. în case şi apartamente. lumina şi umiditatea conlucrează şi dacă între aceste elemente nu este o relaţie armonioasă. orhideele rezistă 7-14 zile. Ele trăiesc pe alte plante. dar nu-şi iau hrana din acestea. Cele mai multe specii cultivate sunt epifite. Existenţa hibrizilor naturali în cadrul familiei Orhidaceae este un fenomen destul de comun spre deosebire de alte grupe de plante. obişnuit. temperatura.Orhideele (Orchidaceae) formează o familie de plante în cadrul monocotiledonatelor. În lumea orhideelor. erbacee. Sunt plante perene. Calanthe). Provenind din regiunile tropicale umede. păşuni. Peste 30. Orhideele sunt monocotiledonate. cresc în sol. orhideele se împart în: . originare din sudul Africii. Hibridizarea apare mai ales acolo unde specii înrudite cresc în aceeaşi locaţie. . povârnişurile munţilor. sunt făcuţi astfel încât să poată fi cultivaţi în sere.Epifite. au aceeaşi perioadă de înflorire şi probabil au un polenizator comun. După ce au fost culese. adică plante la care embrionul se dezvoltă dintr-o sămânţă care are un singur cotiledon. având rizomi şi tuberculi (Cypripedium. În conservarea diversităţii biologice o atenţie mare se acordă dezvoltării şi protecţiei fondului genetic în afara habitatelor naturale (ex situ). Europei. .Terestre care.

căldură şi umiditate. Fiecare floare din cadrul inflorescenţei are la bază câte o bractee asemănătoare unei frunzuliţe. frunzele sunt întregi cu nervuri lungi. dimensiunea şi culoarea tepalelor şi labelului sunt foarte importante pentru determinarea speciilor (caractere taxonomice). florile unor specii de orhidee sunt polenizate doar de anumite insecte. Embrionul orhideelor nu se poate dezvolta fără această relaţie de simbioză. La multe din speciile autohtone labelul se continuă cu un pinten. iar florile sunt hermafrodite grupate în inflorescenţe de tip spic sau racem. paralele. La speciile acestui gen de orhidee. sunt două laterale şi una dorsală. supravieţuirea şi dezvoltarea embrionului este condiţionată de prezenta în sol a unei anumite specii de ciuperci. Fructul este o capsulă care se deschide la maturitate eliberând seminţele.Rădăcina lor este în formă de rizom sau tubercul. Orhideele se pot înmulţi şi vegetativ. care sunt foarte mici şi conţin foarte puţine rezerve nutritive. Pentru că rezervele nutritive în sămânţă sunt insuficiente. Această relaţie este obligatorie la unele specii pe tot timpul vieţii plantei. Aceasta structură este particulară orhideelor. floarea a evoluat în aşa măsură încât imită (mimetism) prin aspectul labelului forma corpului unor himenoptere (bondari. Pentru Romania sunt de menţionat în acest caz membrii genului Ophrys. Pe lângă dependenţa (simbioza) de ciuperci. Dintre cele trei petale una este dispusă inferior. viespi. pe lângă condiţii optime de lumină. . staminele sunt în număr de trei şi formează împreună cu stilul şi stigmatul o structură numită ginostemiu. Forma. formând o structură voluminoasă numită label. Floarea orhideelor este alcătuită din şase părţi: trei petale şi trei sepale. albine). Sepalele. La orhideele noastre. Petalele şi sepalele sunt numite împreună tepale. prin despărţirea tuberculilor.

.a. Trebuie respectate doar condiţiile de lumină. Nepal. până în Malaysia şi Australia.orhideea panseluţă”). Speciile de Phalaenopsis s-au adaptat individual la aceste condiţii. orhideea oferă splendoarea florilor timp îndelungat (Phalaenopsis. dar şi în medii mai uscate sau reci.Cultivarea orhideelor nu este un lucru dificil. Din cele 40-50 de specii s-au creat sute de hibrizi.. care sunt cele mai comercializate în toată lumea. mai amintim câteva: Vanda sp. în junglele Asiei. Dendrobium sunt plante epifite care au nevoie de lumină multă şi o bună circulaţie a aerului. răspândiţi în întreaga lume (India. Oncidium sp. la adăpost de lumina directă a soarelui. În condiţii favorabile. Phalaenopsis sp.. (. Florile lor durează cel mai mult. şi în nordul Australiei. Speciile de orhidee cultivate. Japonia. adică trăiesc “agăţate” de copaci. de la alb.) În habitatul natural se găsesc de obicei sub frunzişul pădurilor umede. Ca mai toate orhideele. de exemplu. China. Japonia. Miltonia sp. fiind una din cele mai cultivate orhidee. din locul în care vrem să le creştem. Există peste 1500 de specii de Dendrobium şi mii de hibrizi. dimensiunile variază de la 5 la 10 cm diametru. la fel ca alte rude ale sale (Vanda. (plantă ce face parte din categoria mirodeniilor).. Australia. Papua Noua Guinee. Malaiezia. sunt plante epifite. până la roşu. Aerides. Cattleya sp. Cymbidium (. este originară din zonele cu climă temperată şi tropicală din India.. ş. sunt cele mai cunoscute orhidee. temperatură şi umiditate. Majoritatea orhideelor aflate în florării sunt hibrizi de Phalaenopsis (orhideea fluture sau orhideea molie). cu flori de diferite culori. fiind în număr foarte mare. Astăzi . Majoritatea acestor orhidee. ş. poate să fie înflorită timp de un an).orhideea barcă”). galben şi portocaliu.a. secondând orhideele Bulbophyllum. Noua Zeelandă).Orhideele Phalaenopsis sunt originare din sud-estul Asiei. Orhideele Dendrobium (orhideele de Singapore) şi hibrizii lor formează cel de-al doilea grup după mărime. zona cuprinsa între munţii Himalaya şi Filipine. Este recomandat să se aleagă orhideea în funcţie de condiţiile disponibile şi nu invers. maro şi verde. Vanilia sp.

Cypripedium calceolus. În toată Europa este pe cale de dispariţie şi este pe locul întâi pe lista plantelor protejate de lege. emis în 1939. sunt şi alte specii care aşteaptă să fie ocrotite. membrii Clubului luptă pentru protejarea orhideelor autohtone. Membrii Clubului se ocupă cu creşterea plantelor. în păduri şi chiar în mlaştini. Asemenea lor. În iunie 1990. acestea în ciuda popularităţii generale (în Europa. ce prezinta un rizom . Un grup de iubitori ai naturii. Andrei Lenard. unde cresc orhidee. orhideele. care încercau să descopere noi locuri în împrejurimile Braşovului. Este necesar. având în vedere primejdia continuă de distrugere a mediului înconjurător. La noi Papucul Doamnei este protejat încă din anul 1938. (Orchidaceae) Papucul doamnei:. protecţia lor şi organizarea de întâlniri şi expoziţii. În cazul de faţă. pe păşuni. în anul 1990. De asemenea. dar nu numai). În România. cu sediul în Elveţia. dar nu sunt foarte cunoscute. Se găseşte în toată Europa. a devenit membru deplin al Comitetului European pentru Orhidee.orhideele exotice pot fi găsite în orice florărie. dar din păcate cele autohtone dispar rapid din habitatul lor natural. este şi el protejat în ţara noastră printr-un Decret Regal. fiind în pericol de dispariţie. Sângele Voinicului (Nigritella rubra). cât nu este prea târziu. Clubul cu sediul în Râşnov. fondator fiind dl. să trezească interesul cetăţenilor. există orhidee aproape în toate regiunile.este o planta perena de circa 15 pina la 50 de cm inaltime. să devenim conştienţi de comorile pe care încă le mai avem şi să le ocrotim. de exemplu. Membrii acestui Club încearcă prin activitatea desfăşurată. ca într-un timp cât mai scurt. Papucul doamnei (Cypripedium calceolus) este o specie de orhidee care este foarte rară şi se întâlneşte şi în flora României. Nigritella rubra şi Liparis loeselii sunt specii de plante a căror conservare necesită desemnarea de arii speciale de conservare. pentru aceste flori deosebite. să cunoaştem şi să ocrotim: orhideele!! Cypripedium calceolus L. au înfiinţat Clubul Român al Orhideofililor.

în zone ce Peninii de Nord din Derbyshire. galbui. Alte plante. derivate din părinţi sălbatici. flori solitare. tulpina cilindrica pubescenta. şi alţii. Durham şi Cumbria. culegerea sau călcarea lor de către botanişti. Ea a suferit un declin acut şi a supravieţuit natural doar într-o singură locaţie. există acum în culturi. Are ca habitat poieni si raristi forestiere de sejar. pe lângă locaţia din sălbăticie. label central veziculos. Nu de mult. Distrugerea habitatului din cauza creşterii ariei de păşunat. Dezrădăcinarea de către grădinari.repent. atractivă care creşte pe păşunile din zonele cu piatră de calcar. V-VI. unde o combinaţie de management atent al habitatului şi îngrădire a zonei. Orhideea papucul doamnei este întâlnită şi în Scandinavia şi în Nordul Greciei. zigomorfe.) Reglementarea 1994 şi Graficul 8 a WCA 1981 . anexa II a Convenţiei de la Berna şi Anexele II şi IV a Directivei pentru Habitate. această plantă era foarte răspândită. bisexuate. de forma papucului. În 2995 plantele derivate prin micro-propagare folosind seminţe sălbatice au fost plantate în alte două locaţii. Ea este protejată conform Graficului 4 de Conservare (habitate naturale. fructul este o capsula. etc. Ea este trecută ca Critic Pe cale de Dispariţie pe lista roşie a Marii Britanii. frunze lat eliptice pana la oblongi cu baza vaginiform amplexicaula. Acţiune în desfăşurare . împreună cu propagarea vegetativă şi restabilirea materialului din propagarea ex-situ a dus la o creştere constantă a mărimii coloniei. Yorkshire. Exemplul statelor europene ce au luat inițiativa conservării acestei specii: Statutul actual in Marea Britanie: O orhidee mare. Factorii actuali care cauzează dispariţia sau declinul.

obiective şi scopuri Extinderea populaţiei existente Reintroducere sau translocare in cinci situri până în 2004 Sublinierea şi păstrarea variaţiei genetice a plantelor sălbatice.Încă din 1992 orhideea face subiectul unui Program de Recuperare al Speciilor NE. Păstrarea populaţiilor în toate locaţiile. prin introducerea a altor cinci populaţii. Acţiuni propuse cu agenţiile principale Politică şi legislaţie . Planul de acţiune. Continuarea programului de consolidare a zonei de habitat. cu ajutorul investigaţiilor genetice. Păstrarea unui stoc de trei (posibil) patru genotipuri de origine sălbatică. Păstrarea seminţelor la Banca Naţională de Seminţe din Wakehurst Place. . investigarea genetică a potenţialelor plante sălbatice în cultivare pentru a putea lua decizii informate despre polenizarea încrucişată şi propagarea ex-situ pentru a crea plante noi pentru replantarea în zonele naturale. în până la cinci locaţii potrivite. în mai multe locuri sigure. atunci când se stabilesc metodele potrivite. Managementul şi protecţia speciei Continuarea programului de conservare ex –situ prin tehnicile de bază de micro-propagare Creşterea diversităţii genetice prin polenizarea încrucişată a populaţiei sălbatice. Acesta include conservarea plantelor in-situ şi cultivarea.nici o acţiune propusă Păstrarea şi managementul sitului Asigurarea unui habitat potrivit pentru plantă se face prin managementul corect al sitului în care apare planta sălbatică şi în fiecare din zonele în care este (re)introdusă planta.

Cercetare ptr. . Comunicare şi publicitate Sporirea cunoştinţelor publicului despre această specie şi probleme specifice de conservare exemplificate prin aproape iminenta dispariţie şi recuperare. statutul legal şi importanţa conservării acestei specii. identificarea celor mai potrivite metode de stocare a semințelor astfel încât acestea să rămână valabile cât mai mult timp. Furnizarea anuală de informaţii către Centrul Mondial de Conservare şi Monitorizare despre statutul speciei în UK pentru a contribui la păstrarea unei Red Data List actuală.Consiliere Când se face recuperarea trebuie să ne asigurăm că proprietarii de pământ şi managerii sunt conştienţi de prezenţa. Cercetare şi monitorizare pe viitor Studiu complet şi evaluarea tuturor potenţialelor situri anterioare pentru (Re)introducerea speciei. Furnizarea de plante în unele locaţii speciale pentru vizitarea de către public şi interpretarea conservării. şi de metodele de management al habitatului. Transmiterea informaţiilor colectate în timpul supravegherii şi monitorizării speciei către JNCC sau BRC astfel încât aceasta să fie încorporată în baza naţională de date.cu condiţia ca acest fapt să nu compromită conservarea speciei sau să nu afecteze securitatea sit-ului. la nivel global.

Comerţul stradal este făcut de persoane care vor să supravieţuiască "exploatând natura". făcut de persoane cu simţ estetic dar fără educaţie ecologică. • . ne putem ghida pentru conservarea durabila a Cypripedium calceolus Ameninţările la adresa orhideelor autohtone sunt: • • • • • • exploatarea iraţională a păşunilor şi a pădurilor dezvoltarea turismului de masă dezvoltarea construcţiilor de case de vacanţă în zonele subcarpatice dezvoltarea infrastructurii rutiere fără studii ecologice competente schimbările climatice globale depozitarea deşeurilor de către persoane ignorante în locuri ascunse care sunt habitate endemice pentru orhidee comerţul ilegal cu buchete de flori sălbatice.Având acest model de reabilitare a speciei care a avut rezultate concrete in tarile dezvoltate europene. dar sunt şi alte persoane care se duc acasă cu un buchet de orhidee într-o maşină de teren.

• conservarea speciilor în grădini botanice şi.Printre acţiunile prioritare în acest domeniu se poate menţiona: • înregistrarea şi evaluarea plantelor cultivate. asigurarea supravieţuirii. multiplicării şi reintroducerii în ecosistemele naturale. colecţiilor de plante şi microorganisme. certificarea şi asigurarea lor cu fondurile necesare. • optimizarea capacităţilor instituţionale ale băncilor de gene de plante cultivate. în special. a celor rare şi periclitate .

este ca menţinerea germoplasmei să fie în cantitate suficientă astfel încât să satisfacă necesităţile ulterioare de utilizare. De atunci au fost iniţiate numeroase programe internaţionale privind conservarea diversităţii genetice nu numai a speciilor de interes agronomic. evaluare. sub formă de stocuri de semințe. cercetare. Băncile de gene cuprind exemplare conservate pentru utilizare curentă. Ideal. Faţă de acest interes doar Săngele Voinicului (Nigritella rubra. Prin bănci de gene se înțelege material genetic conservat in câmp.Capitalul natural din România România poate fi considerată în ansamblu ca o imensă grădină botanică populată cu orhidee sălbatice. Colecţiile au fost definite ca fiind centre clasice de menţinere ex situ a materialului vegetal (Fassil si Engels. este născut în Odorheiu Secuiesc şi sute de cercetători din străinătate fac referire la orhideele pe care le putem găsi în România. multiplicare. 1987). ci şi pentru flora spontană. Botanistul de renume mondial Soo. aceasta poate fi imediat asigurată prin realizarea colecțiilor ex situ. 1997). în cadrul grădinilor botanice. În cazul în care germoplasma devine periclitata.. Ca urmare a eforturilor globale de conservare a resurselor genetice din ultimele 3 decenii. colecții in vitro de celule si țesuturi menținute pe termen mediu si lung sau material biologic crioprezervat. Protecţia lor a fost vociferată in anii 1938 şi 1939 METODE DE CONSERVARE: Conservarea ex situ a speciilor de plante reprezintă conservarea speciilor în afara habitatelor naturale. distribuire. Primele colecţii au fost realizate încă din anii `20 când au fost puse bazele băncilor de gene pentru speciile de interes agricol în peste 50 de ţări (Plucknett si colab. nigra) şi Papucul Doamnei (Cypripeidum calceolus) sunt protejate prin lege. numărul colecţiilor de . denumit Paşa al Orhideelor.

politica națională şi internaţională. Acestea au fost menţinute în diferite condiţii în funcţie de facilităţi. Menţinerea în habitatele de origine. specii rare şi periclitate.germoplasmă a crescut considerabil. Încă din 1960-1970 au fost realizate propuneri de dezvlotare a băncilor de gene care să acopere agrosistemele şi centrele cu biodiversitate ridicată astfel încât colecţiile de germoplasmă sunt rezultat al strategiilor de conservare ex situ. . în ultima perioadă de timp sunt consemnate numeroase studii privind conservarea speciilor cu propagare vegetativă. seminţe ortodoxe şi imature. In ceea ce privește realizarea colecţiilor in vitro. dar şi refacerea populaţiilor speciilor de plante pe baza tehnicilor in vitro devine din ce în ce mai importantă datorita in principal schimbărilor climatice accentuate din ultima perioada. buget. cu seminţe recalcitrante.

distribuţia şi diversitatea genetică existentă.. . Screeningul ar trebui aplicat populaţiilor care sunt suspectate a prezenta riscul consecinţelor proceselor genetice. etapele unui program de conservare ex situ sunt reprezentate de: I. Metodele de screening genetic sunt bazate pe markeri biochimici sau moleculari şi evaluarea caracterelor cantitative exprimate fenotipic de către indivizi în populaţie. Diferitele strategii de recoltare a probelor utilizate în conservarea ex situ depind în mare parte de cunoaşterea locaţiei. inițierea culturilor aseptice. Optimizarea protocoalelor de conservare in vitro (referitor la etapele procesului de micropropagare . ce prezintă riscul pierderii rapide a variaţiei genetice prin drift genetic.O. izolate. reprezintă punctul de pornire în stabilirea şi optimizarea metodelor de conservare in vitro) Extinderea periodică a diversităţii genetice prin introducerea de material din surse diferite. J.sterilizarea materialului biologic ales. Selectarea speciilor candidate Majoritatea speciilor candidate pentru un astfel de program sunt specii caracterizate prin populaţii mici. 1996.Obiectivele unui program de conservare ex situ ar fi: Stabilirea unor protocoale de conservare in situ si ex situ în funcţie de specie. Stabilirea unei baze de date a băncii de gene. Conform lui Caldecott. multiplicarea.

Succesul unei metode de conservare ex situ a variabilităţii genetice a speciilor de plante depinde în mod strict de colectarea probelor in situ . acţionând împotriva dispariţiei speciilor sau populaţiilor în sălbăticie şi reprezintă o sursă continuă de plante utilizate în programe de restaurare. Măsurile de conservare ex situ urmăresc stabilirea metodelor adecvate de conservare în funcție de caracteristicile speciei. joacă un rol extrem de important în conservarea speciilor de plante periclitate. În cazul speciilor endemice si periclitate din zona Retezat-Tara Hategului se vor testa următoarele: A) Conservarea ex situ prin culturi in vitro Aceasta. deşi prezintă riscul apariției variabilităţii somaclonale datorată metodelor de regenerare folosite. dar şi a menținerii pe termen mediu şi lung a culturilor.II.

ca tehnică modernă a conservării ex situ. 2.. B) Conservarea ex situ prin criostocare Aceasta reprezintă o alternativă pentru conservarea resurselor genetice vegetale pe termen lung. în funcţie de caracteristicile habitatului de origine. întrucât în aceste condiții majoritatea proceselor biochimice şi fiziologice sunt încetinite sau complet stopate. comparativ cu tehnicile de cultură in vitro care sunt mai laborioase şi costisitoare. din subpopulaţii diferite. 2005). este una dintre cele mai eficiente metode de securizare a resurselor genetice. spre deosebire de colecțiile în câmp se elimină riscul instalării eroziunii genetice.Conservarea in vitro. în vederea conservării genetice a populaţiilor respective (Segarra-Moragues si colab. a materialului biologic. este important ca probele sa fie analizate separat. De asemenea. implică tehnici de culturi celulare utilizate pentru menţinerea şi păstrarea resurselor vegetale cultivate şi crescute in vitro prin procese ce implică subcultivari succesive. Materialul genetic criostocat poate fi reutilizat atât în alte experimente.de monitorizare a modificărilor genetice naturale sau apărute ca urmare a intervenţiei omului. fiind o sursă inepuizabilă de țesuturi şi linii celulare genetic stabile. Managementul germoplasmei conservate în bănci de gene (în câmp.de identificare a genelor importante. Printre avantajele metodei de criostocare pot fi enumerate şi: păstrarea nealterată. Pentru a asigura o mai mare diversitate genetică a populaţiilor speciilor conservate este necesar ca recoltarea probelor să se realizeze din zone diferite. 4. . pe termen lung.de limitare a colecţiilor prin determinarea germoplasmei redundante.de asigurare a identităţii indivizilor în vederea menţinerii integrităţii genetice. 2005): 1. seminţe sau in vitro) presupune anumite activităţi (de Vicente si colab. 3.. cât şi în programele de repopulare.

cercetare. este indispensabilă în vederea conservării resurselor genetice. Sunt în mod normal duplicate ale colecţiilor de bază şi sunt menţinute în condiţii de conservare pe termen mediu şi lung. distribuire. dar nu este conservată propriu-zis Termenul “caracterizare” reprezintă descrierea unei calităţi sau caracter al unui individ. evaluare. 2003): – Colecţii active (active collections) cuprind exemplare pentru utilizare curentă. este necesară conservarea speciilor de plante cu moştenire genetică cât mai amplă. Abilitatea de evidenţiere a variabilităţii genetice. 2006). – Colecţii pentru securitate (security backup collection) cuprind exemplare din colecţiile active depozitate în locaţii diferite faţă de colecţiile active şi cele de bază.Colecţiile in vitro pot fi clasificate astfel (IPGRI Handbooks for genebanks No. – Colecţiile de arhivă (archive collections) – stoc de germoplasmă depozitată. care să asigure o biodiversitate mai mare (Cachiţă-Cosma. Capacitatea de a identifica variabilitatea genetică este indispensabilă pentru managementul efectiv şi utilizarea resurselor genetice. În terminologia băncilor de gene şi a managementului germoplasmei. ce nu sunt utilizate pentru analize de rutină. 6. În vederea realizării unor colecţii valoroase. caracterizarea se referă la identificarea variaţiei ca rezultat al diferenţelor în secvenţele de ADN sau în gene specifice. Pentru analiza variabilităţii genetice a plantelor regenerate prin tehnicile conservării ex situ. au fost dezvoltate o serie . multiplicare. – Colecţiile de bază (base collections) reprezintă un set de exemplare conservate pe termen lung. Caracterizarea resurselor genetice se referă la procesele prin care indivizii sunt identificaţi sau diferenţiaţi.

1996. umiditate şi iluminare etc. cameră sterilă de inoculare (nișă cu flux laminar). pretratamente pentru criostocare. . sterilizare sticlărie şi mediii de cultură. Tehnicile moleculare reprezintă instrumente adecvate utilizate în studiul caracterizării şi managementul variabilităţii genetice. 1996). reactivi necesari pentru prepararea mediilor. menținere pe termen mediu şi lung şi aclimatizare. Astfel pentru: Faza de introducere in cultura si micropropagare -sunt necesare spaţii pentru preparare medii. molecular (Harding. Fritsch si Reiseberg. ce pot identifica variabilitatea genetică la nivel fenotipic. Numeroşi autori au subliniat importanţa markerilor moleculari în estimarea diversităţii genetice a speciilor de plante periclitate (Chase si colab. 1996). cameră de creștere şi aclimatizare care să asigure condiții diferite de temperatură.ar fi necesara o bază materială constând în aparatura pentru criostocare. Consumabile necesare: substanțe utilizate în sterilizarea materialului biologic.. ceea ce este extrem de important în programele de conservare ex situ. Pentru realizarea unei bănci de gene pentru speciile de plante endemice periclitate din zona Retezat.de tehnici. dar şi o infrastructură adecvată etapelor de micropropagare. pentru spălare sticlărie. citologic. flacoane de diferite mărimi pentru inițierea şi propagarea culturilor in vitro. instrumentar pentru manipularea materialului steril etc. biochimic.

Consumabile necesare: reactivii utilizați în prepararea mediilor. . Având în vedere că menținerea pe termen lung prin criostocare necesită realizarea unor pretratamente de deshidratare. regenerarea şi aclimatizarea indivizilor obținuți în cultura in vitro. incapsulare – deshidratare sau răcire treptată a materialului biologic sunt necesare numeroase substanțe cu rol de deshidratare si crioprotecţie (manitol. suport pentru cultivarea in condiții ex vitro (vase de cultură. vitrificare. diverși paraziți). folosirea osmolitilor etc 2. ABA. camera de creștere care să asigure condiții de iluminare. temperatură şi umiditate diferite.Faza de menținere pe termen mediu si lung presupune existenţa unor incinte precum: 1. sărurilor minerale. zaharoză. pentru menținerea culturilor in vitro pe termen mediu. Aceasta se poate realiza prin diferite metode: scăderea temperaturii suboptimale. suporturi pentru depozitare. utilizarea mediilor de cultură caracterizate prin reducerea sursei de carbon. tije de aluminiu necesare pentru manipularea criotuburilor. DMSO. reactivi pentru testarea viabilității celulare. Faza de reinițierea a culturilor in vitro in urma menținerii pe termen mediu si lung reprezintă verificarea viabilității materialului conservat. camera pentru criostocare dotată cu aparat pentru scăderea treptată a temperaturii. containere pentru azot lichid pentru depozitarea pe termen lung (criotuburi. soluției nutritive. bacterii. alginat etc) în funcție de caracteristicile materialului biologic. sorbitol. tratamente pentru combaterea bolilor determinate de fungi. glicerol. alimentarea constantă cu azot lichid). PEG.

0. aparat electroforeza.Realizarea verificării stabilității genetice in mod periodic pe parcursul perioadei de stocare Aparatura pentru biologie moleculara si biochimie pentru verificarea a stabilității genetice: PCR. primeri. . ASP. pHmetre. JavaScript. agaroză. centrifugi. Visual FoxPro 9. kit de amplificare PCR. De asemenea. Microsoft Office 2003 Professional Edition. etc. Consumabile: kituri de izolare a ADN. spectrofotometru. un rol important in monitorizarea unei bănci de gene îl are şi realizarea unei baze de date. soft pentru analiza gelurilor etc. VBA. Pentru aceasta este necesar un soft in vederea creării şi gestionarii bazei de date cum ar fi Windows XP Professional. băi de apă. sursă de curent pentru aparate de electroforeză. balanțe analitice. markeri de greutate moleculară.

Cercetările de laborator au dat şi ele rezultate fiind evident faptul că specia poate fi ajutată. dar din fericire am realizat în ultima secundă că trebuie să protejăm ceea ce a rămas şi tot din fericire ştiinţa a ajuns în prezent într-o etapă în care ne oferă mijloacele necesare pentru a „remedia” unele din pagubele pe care noi înşine le-am produs. dar în mod cert poate fi salvată. şi eventual o stângere de fonduri pentru a sprijinii cercetarea şi procesul de reintroducere a acestei specii deosebite. Tot ce trebuie să facem acum.CONCLUZII: În ultimele decenii am reuşit să distrugem mare parte din frumuseţile naturale prin evoluţia civilizaţiei noastre. Deja au fost luate primele măsuri pentru protejarea ei. Cypripedium calceolus este o specie pe cale de dispariţie. este să punem în aplicare planurile stabilite pentru Papucul Doamnei şi să conştientizăm publicul să respecte această bijuterie care îşi are habitatul în ţara noastră. O soluţie foarte potrivită la noi. şi la un moment dat poate să-şi ocupe locul pe care l-a deţinut o dată în natură. ar fi pornirea unei campanii de conştientizare a populaţiei. . prin trecerea acesteia pe lista roşie a plantelor pe cale de dispariţie la nivel mondial şi păstrarea seminţelor în Banca Mondială de Seminţe.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->