Alienarea

Ceea ce psihiatria incearca sa defineasca ca boala si incearca sa o atribuie unor cauze interne individului
afectat se datoreaza de fapt in exclusivitate cauzelor externe. Formele de alienare ce preseaza asupra
individului din exterior pot duce la disfunctionalitati si in extremis la descompunerea sa psihica, exact cum
un material supus compresiunii si extensiei intense si repetate din exterior se poate fisura sau in final
deteriora intr-o forma spectaculoasa (explozie, dezagregare.) Aceste forme de alienare sunt:

1. alienarea de inimile noastre sau altfel spus de capacitatea noastra de a relationa afectiv unul cu altul intr-
un mod satisfacator. Tendintele noastre naturale de iubi, ajuta, coopera unul cu celalalt (vezi
comportamentul bebelusilor) sunt distorsionate din cele mai mici varste. Suntem invatati sa nu primim si sa
nu cerem afectiune, sa nu refuzam afectiunea nedorita si sa nu ne oferim singuri afectiune. Ca si consecinta,
interactiunile noastre afective sunt mult diminuate si ajungem sa nu ne simtim iubiti, sau incapabili de
iubire, ne pierdem increderea in ceilalti si devenim tristi, deprimati si incapabili sa tratam normal suisurile
si coborisurile firesti din relatiile noastre.
2. alienarea de mintea noastra, sau altfel spus de capacitatea de a gindi cu propriul psihic. Capacitatea de a
gindi si intelege lumea inconjuratoare, de a face predictii si de a rezolva probleme este nativa oricarui om.
Unii ajung in decursul vietii la performante deosebite in acest sens. Datorita insa felului in care sunt tratati
inca de la cele mai fragede virste, unii cresc inhibindu-si aceste capacitati si devin incapabili de a fixa in
constient ginduri un timp suficient pentru a le combina cu alte ginduri si a trage concluzii logice. In acelasi
timp devin incapabili de a impiedica ginduri haotice sa le paraziteze constientul. Formele extreme sunt de
confuzie totala si de frica de a nu innebuni. Alienarea de mintea noastra este rezultatul actiunii repetate si
prelungite de a lungul vietii a minciunilor si discounturilor sistematice. Prin discounturi intelegem negarea
de catre alta persoana a experientelor noastre directe. Daca in plus ni se spune in mod mincinos ca ceea ce
am experimentat si simtit noi nu este real, aceste informatii paradoxale interfereaza serios cu capacitatile
noastre de gindire putind duce in extremis la descompunere si cadere psihica. De obicei cei care practica
forme de opresiune si abuz (care neaga sau diminueaza experientele celuilalt pentru a le inlocui cu versiuni
convenabile abuzatorului) le insotesc si de minciuni care incearca sa le justifice comportamentul.
3. alienarea de corpurile si senzatiile noastre. Relatia intima cu partile corpului nostru este alienata de o
serie de influente. Ni se spune in mod eronat ca trupul si psihicul nostru sunt doua entitati distincte. Ca unul
este superior celuilalt. Ca cei care isi folosesc psihicul mai degraba decit fizicul sunt cei care merita
puterea.Suntem incurajati sa ignoram reactiile corpului, emotiile sau chiar bolile ce rezulta in urma abuzului
fizic, in special cind acesta se produce la locul de munca. Eventual acest atac sistematic la integritate pune
reactiile corpului nostru in afara controlului nostru. Corpurile noastre devin niste straini pentru noi si se
razbuna prin boli somatice sau dependente fata de diverse mincaruri sau substante. Ne simtim morti, atit noi
cit si cei din jur. Comitem un suicid lent sau dimpotriva unul brutal.

4.alienarea fata de mainile si munca noastra. Oamenii au nativ o capacitate de a se bucura de rezultatele
muncii productive. Placerile rezultate din aceasta munca productiva sunt pierdute
in doua feluri. Unul este prin obligarea oamenilor de a lucra doar la un fragment redus al produsului final,
care pare neinsemnat in comparatie cu intregul. Al doilea este separarea de valoarea finala a produsului
creat, realizata de cei care angajeaza, printr-o remuneratie disproportionat de mica in raport cu valoarea
produsului finit la care au contribuit. Adaugat la aceasta agresiune, profitul disproportionat este in
continuare folosit impotriva celor care il creeaza prin folosirea lui pentru spargerea grevelor, automatizare si
renuntare la forta de munca redundanta, creearea de corporatii multinationale care exploateaza oportunitatea
fortei de munca ieftine in defavoarea celei care a creeat initial profitul. Rezultatul este o atitudine ostila fata
de munca in general si resemnarea la ideea ca munca nu poate produce bucurii, acestea fiind cautate in
exclusivitate in timpul liber, care este la rindul sau acaparat de o industrie speculativa. Rezultatul productiv
si creativ al muncii noastre zilnice este pierdut pentru noi si ajungem sa fim deprimati, fara scop, ratati.

Depresia, nevroza, anxietatea si alte forme asa zis psihotice sunt rezultatul formelor de alienare
descrisa mai sus.

Alienarea este intotdeauna rezultatul unei forme de abuz /opresiune combinate cu un sir de minciuni si
mistificari care justifica abuzul si cu izolarea individuala care impiedica constientizarea, rezolvarea si
lupta in grup impotriva abuzului.

Divide et impera are mai multe forme decit cea strict militara...

Cita vreme individul incepe sa recunoasca formele de opresiune care il agreseaza este catalogat de
psihiatria clasica ca "paranoid". Totusi fiecare fantezie paranoida are un simbure de adevar...

Psihiatria traditionala nu recunoaste niciodata deficientele sistemului exterior, fie el comunist, capitalist sau
fascist. Intotdeauna problema este cautata in interiorul omului, diagnosticul general fiind lipsa de
conformitate cu exteriorul (sau chiar mai rau, „conformitate in uniformitate” cum s-a incercat in socialism,
fascism). Lupta impotriva neconformarii se face brutal, prin tranchilizante, sau droguri psihotrope care
combat simptomatic neconformitatea, nefacind de fapt decit sa o inlocuiasca cu o dependenta chimica si
functionala.

Deaceea psihiatria a fost intotdeauna o arma politica sau o unealta generatoare de profit, pentru ca in final
tranchilizarea sau incarcerarea celui neconform a servit sistemului de putere, iar dependenta legalizata fata
de antidepresive si alte psihotrope a reprezentat o sursa de venit pentru corporatiile multinationale care
produc drogul.

Saraca marijuana ar fi geloasa sa stie de cit suport international se bucura Zyprexa.. Vorba cuiva:
incearca "medicamentul X" mie mi-a folosit!

Alienarea
(redau o postare de pe forumul roportal, cu care sunt partial de acord, pentru ca neaga total structura, ori eu
sunt de parere ca mediul si structura concura la tulburarea psihica, dar aceasta postare poate fi 100%
conforma cu realitatea numai daca mediul este unul 100% patologic, e vorba de acel mediu distopic
prezentat in anumite filme artistice, dar nici acolo eroii nu inebunesc, ci inving).
Ceea ce psihiatria incearca sa defineasca ca boala si incearca sa o atribuie unor cauze interne individului
afectat se datoreaza de fapt in exclusivitate cauzelor externe. Formele de alienare ce preseaza asupra
individului din exterior pot duce la disfunctionalitati si in extremis la descompunerea sa psihica, exact cum
un material supus compresiunii si extensiei intense si repetate din exterior se poate fisura sau in final
deteriora intr-o forma spectaculoasa (explozie, dezagregare.) Aceste forme de alienare sunt:
1. alienarea de inimile noastre sau altfel spus de capacitatea noastra de a relationa afectiv unul cu altul intr-
un mod satisfacator. Tendintele noastre naturale de iubi, ajuta, coopera unul cu celalalt (vezi
comportamentul bebelusilor) sunt distorsionate din cele mai mici varste. Suntem invatati sa nu primim si sa
nu cerem afectiune, sa nu refuzam afectiunea nedorita si sa nu ne oferim singuri afectiune. Ca si consecinta,
interactiunile noastre afective sunt mult diminuate si ajungem sa nu ne simtim iubiti, sau incapabili de
iubire, ne pierdem increderea in ceilalti si devenim tristi, deprimati si incapabili sa tratam normal suisurile
si coborisurile firesti din relatiile noastre.
2. alienarea de mintea noastra, sau altfel spus de capacitatea de a gindi cu propriul psihic. Capacitatea de a
gindi si intelege lumea inconjuratoare, de a face predictii si de a rezolva probleme este nativa oricarui om.
Unii ajung in decursul vietii la performante deosebite in acest sens. Datorita insa felului in care sunt tratati
inca de la cele mai fragede virste, unii cresc inhibindu-si aceste capacitati si devin incapabili de a fixa in
constient ginduri un timp suficient pentru a le combina cu alte ginduri si a trage concluzii logice. In acelasi
timp devin incapabili de a impiedica ginduri haotice sa le paraziteze constientul. Formele extreme sunt de
confuzie totala si de frica de a nu innebuni. Alienarea de mintea noastra este rezultatul actiunii repetate si
prelungite de a lungul vietii a minciunilor si discounturilor sistematice. Prin discounturi intelegem negarea
de catre alta persoana a experientelor noastre directe. Daca in plus ni se spune in mod mincinos ca ceea ce
am experimentat si simtit noi nu este real, aceste informatii paradoxale interfereaza serios cu capacitatile
noastre de gindire putind duce in extremis la descompunere si cadere psihica. De obicei cei care practica
forme de opresiune si abuz (care neaga sau diminueaza experientele celuilalt pentru a le inlocui cu versiuni
convenabile abuzatorului) le insotesc si de minciuni care incearca sa le justifice comportamentul.
3. alienarea de corpurile si senzatiile noastre. Relatia intima cu partile corpului nostru este alienata de o
serie de influente. Ni se spune in mod eronat ca trupul si psihicul nostru sunt doua entitati distincte. Ca unul
este superior celuilalt. Ca cei care isi folosesc psihicul mai degraba decit fizicul sunt cei care merita
puterea.Suntem incurajati sa ignoram reactiile corpului, emotiile sau chiar bolile ce rezulta in urma abuzului
fizic, in special cind acesta se produce la locul de munca. Eventual acest atac sistematic la integritate pune
reactiile corpului nostru in afara controlului nostru. Corpurile noastre devin niste straini pentru noi si se
razbuna prin boli somatice sau dependente fata de diverse mincaruri sau substante. Ne simtim morti, atit noi
cit si cei din jur. Comitem un suicid lent sau dimpotriva unul brutal.

4.alienarea fata de mainile si munca noastra. Oamenii au nativ o capacitate de a se bucura de rezultatele
muncii productive. Placerile rezultate din aceasta munca productiva sunt pierdute
in doua feluri. Unul este prin obligarea oamenilor de a lucra doar la un fragment redus al produsului final,
care pare neinsemnat in comparatie cu intregul. Al doilea este separarea de valoarea finala a produsului
creat, realizata de cei care angajeaza, printr-o remuneratie disproportionat de mica in raport cu valoarea
produsului finit la care au contribuit. Adaugat la aceasta agresiune, profitul disproportionat este in
continuare folosit impotriva celor care il creeaza prin folosirea lui pentru spargerea grevelor, automatizare si
renuntare la forta de munca redundanta, creearea de corporatii multinationale care exploateaza oportunitatea
fortei de munca ieftine in defavoarea celei care a creeat initial profitul. Rezultatul este o atitudine ostila fata
de munca in general si resemnarea la ideea ca munca nu poate produce bucurii, acestea fiind cautate in
exclusivitate in timpul liber, care este la rindul sau acaparat de o industrie speculativa. Rezultatul productiv
si creativ al muncii noastre zilnice este pierdut pentru noi si ajungem sa fim deprimati, fara scop, ratati.

Depresia, nevroza, anxietatea si alte forme asa zis psihotice sunt rezultatul formelor de alienare
descrisa mai sus.

Alienarea este intotdeauna rezultatul unei forme de abuz /opresiune combinate cu un sir de minciuni si
mistificari care justifica abuzul si cu izolarea individuala care impiedica constientizarea, rezolvarea si
lupta in grup impotriva abuzului.

Divide et impera are mai multe forme decit cea strict militara...

Cita vreme individul incepe sa recunoasca formele de opresiune care il agreseaza este catalogat de
psihiatria clasica ca "paranoid". Totusi fiecare fantezie paranoida are un simbure de adevar...

Psihiatria traditionala nu recunoaste niciodata deficientele sistemului exterior, fie el comunist, capitalist sau
fascist. Intotdeauna problema este cautata in interiorul omului, diagnosticul general fiind lipsa de
conformitate cu exteriorul (sau chiar mai rau, „conformitate in uniformitate” cum s-a incercat in socialism,
fascism). Lupta impotriva neconformarii se face brutal, prin tranchilizante, sau droguri psihotrope care
combat simptomatic neconformitatea, nefacind de fapt decit sa o inlocuiasca cu o dependenta chimica si
functionala.

Deaceea psihiatria a fost intotdeauna o arma politica sau o unealta generatoare de profit, pentru ca in final
tranchilizarea sau incarcerarea celui neconform a servit sistemului de putere, iar dependenta legalizata fata
de antidepresive si alte psihotrope a reprezentat o sursa de venit pentru corporatiile multinationale care
produc drogul.

Saraca marijuana ar fi geloasa sa stie de cit suport international se bucura Zyprexa...Vorba cuiva:
incearca "medicamentul X", mie mi-a folosit!

Iar promovarea "Individualismului" ca mod de viata ne face niste insule izolate, marfa curata pentru cei
care ne rezolva problemele. Fie ele "distractii" de timp liber, sau depresii si surmenari.

Aceste forme de alienare nu sunt posibile decat daca individul a fost supus abuzurilor inca din mica
copilarie, si odata ajuns adult, este inconstient de manipularile trecute care il fac sa
ruleze acum pe o pista prestabilita (acel script pomenit in analiza tranzactionala). Insa pista, sau scriptul, a
fost finisat de copilul insusi, prin numeroase decizii inconstiente, care pot fi schimbate, odata ce sunt
constientizate, fie individual, fie cu ajutorul unui psihoterapeut (Robert Goulding -Schimbind vieti prin
terapia redeciziei).