Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor

O conturare a drepturilor consumatorilor a început să se întrevadă în secolul al XVIII-lea

dar, acţiunile sociale şi eforturile legislative în vederea protejării intereselor
consumatorilor, se impun, în mod categoric, doar în a doua jumătate a secolului al XX-
lea.

Astfel, un rol decisiv în acest domeniu l-a avut preşedintele SUA, John F. Kennedy, care,
la 15 martie 1962, în discursul ţinut „Asupra protecţiei intereselor consumatorului” a
enunţat cele patru drepturi fundamentale ale acestuia, respectiv, dreptul la siguranţă,
dreptul la informare, dreptul de a alege şi dreptul de a fi auzit.

În România, o legislaţie care să reglementeze acest domeniu, o regăsim după anul 1990,
adoptarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor,
reprezentând primul act care a statuat, în ţara noastră, drepturile consumatorilor.
Începuturile protecţiei consumatorilor în România stau sub semnul căutărilor celor mai
bune căi de a adopta principiile ce stau la baza relaţiei consumator - operator economic
(pe atunci, agent economic) şi de a le adapta regimului de viaţă românesc. Perioada de
pionierat în acest domeniu, pentru ţara noastră, coincide cu momentele în care ţări ca
Franţa, Marea Britanie, Germania îşi alcătuiau deja un sistem structurat, bazat pe legi
care statuau drepturile consumatorilor.
La crearea sa, Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor nu avea autonomie, ci era parte
integrantă a organismului ce se numea, pe atunci, Comisia Naţională pentru Standarde,
Metrologie şi Calitate.
1992 este anul în care Comisia se reorganizează în organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, respectiv Institutul Român de Standardizare, Biroul
Român de Metrologie Legală şi Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor.

Ordonanţa nr. 18/1992 reprezintă actul de naştere al instituţiei care actionează pentru
realizarea strategiei politicii şi obiectivelor guvernamentale în domeniul protecţiei vieţii,
sănătăţii şi securităţii consumatorilor, precum şi al intereselor legitime ale acestora.

În acea perioadă, activităţile de bază ale Oficiului erau supravegherea pieţei şi cea de
rezolvare a reclamaţiilor venite de la consumatori. După adoptarea Hotărârii de Guvern
nr. 482/1992 privind organizarea şi funcţionarea Oficiului pentru protecţia
consumatorilor (OPC), s-a pus în discuţie, pentru prima dată, necesitatea de a sprijini
asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi de a participa împreună cu acestea la
informarea şi educarea consumatorilor.

De-a lungul anilor, OPC a căpătat în conştiinţa publică pe lângă calitatea de apărător al
drepturilor oricărui consumator, o responsabilitate în plus, aceea de sursă permanentă de
sfaturi în achiziţia de bunuri alimentare, nealimentare sau la încheierea contractelor
pentru diverse servicii.

Un nou context de funcţionare este stabilit prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului

2/2001, care reglementează înfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia

1
Consumatorilor ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu
personalitate juridică, în subordinea Guvernului. De asemenea, se prevede ca în toate
actele normative în vigoare să se înlocuiască denumirea de OPC cu ANPC.

În iulie 2007 a fost publicată Hotărârea de Guvern 748/2007, care prevede că Autoritatea
este organ de specialitate al administraţiei publice centrale în coordonarea ministrului
pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
În prezent actul normativ care reglementeaza organizarea si functionarea Autoritatii
Nationale pentru Protectia Consumatorilor este Hotararea Guvernului nr. 284 din
11/03/2009, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 182 din 24.03.2009

Autoritatea are în subordine 12 comisariate regionale pentru protecţia consumatorilor, ca

entităţi cu personalitate juridică, a căror structură organizatorică include comisariatele
judeţene pentru protecţia consumatorilor şi Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor
al Municipiului Bucureşti, ca entităţi fără personalitate juridică.

Competenţe ANPC
Participă, împreună cu alte organe ale administraţiei publice centrale şi locale de
specialitate, cu atribuţii în domeniu şi cu organismele neguvernamentale ale
consumatorilor, la elaborarea strategiei în domeniul protecţiei consumatorilor, asigurând
corelarea acesteia cu cea existentă în Uniunea Europeană;

Propune Guvernului spre adoptare şi avizează proiecte de acte normative în domeniul

protecţiei consumatorilor cu privire la fabricarea, ambalarea, etichetarea, conservarea,
depozitarea, transportul, importul şi comercializarea produselor, precum şi cu privire la
prestarea serviciilor, astfel încat acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau
securitatea consumatorilor, ori să afecteze drepturile şi interesele lor legitime;
Elaborează, împreună cu alte organe de specialitate ale administraţiei publice, proceduri
privind obiectivele, condiţiile şi modul de colaborare în desfăşurarea activităţii de
protecţie a consumatorilor;

Participă la realizarea programelor interne şi internaţionale în domeniul protecţiei

consumatorilor, colaborând cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, conform
competenţelor ce îi revin, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;

Efectuează analize şi încercări în laboratoarele acreditate conform legii sau în laboratoare

proprii ori agreate;

Efectuează sau finanţează studii şi teste comparative cu privire la calitatea produselor şi

serviciilor destinate consumatorilor, pe care le aduce la cunostinţa publicului;

Desfaşoară activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor; editează

publicaţii de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor;
Sprijină asociaţiile de consumatori în vederea atingerii obiectivelor prevăzute de lege;

2
Sprijină asociaţiile de consumatori în acţiunea de înfiinţare şi funcţionare a centrelor de
consultanţă, informare şi educare a consumatorilor;
Informează permanent consumatorii asupra produselor şi serviciilor care prezintă riscuri
pentru sănătatea şi securitatea lor sau care le pot afecta interesele economice;

Prezintă informări periodice Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale

interesate, referitoare la activitatea proprie privind respectarea drepturilor şi intereselor
consumatorilor;

Controlează respectarea dispoziţiilor legale privind protecţia consumatorilor, referitoare

la securitatea produselor şi serviciilor, precum şi la apărarea drepturilor legitime ale
consumatorilor, prin efectuarea de controale pe piaţă la producători, importatori,
distribuitori, vânzători, prestatori de servicii şi în unităţile vamale, având acces la locurile
în care se produc, se depozitează ori se comercializează produsele sau în care se prestează
serviciile, precum şi la documentele referitoare la acestea;

Constată contravenţii şi dispune măsuri de limitare a consecinţelor producerii, prestării,

importului, comercializării sau oferirii gratuite a unor produse şi servicii care nu respectă
dispoziţiile legale din domeniile de activitate ale Autorităţii, prin aplicarea sancţiunilor
contravenţionale principale şi complementare prevăzute de lege, sesizează organele de
urmărire penală ori de câte ori constată încălcări ale legii penale;

Solicită organelor emitente suspendarea sau retragerea autorizaţiei de funcţionare, a

licenţei de fabricaţie ori a certificatului de clasificare, în condiţiile legii;

Coordonează schimbul rapid de informaţii cu instituţiile şi organele competente,

naţionale şi internaţionale, privind produsele şi serviciile care reprezintă risc pentru
sănătatea şi securitatea consumatorilor;

Controlează dacă mijloacele de măsurare folosite pe piaţă sunt însoţite de documentele

prevăzute de lege, care atestă verificarea acestora din punct de vedere metrologic;
Sesizează factorii de decizie şi operatorii implicaţi în sistemul de certificare a calităţii
produselor şi serviciilor, în baza constatărilor proprii şi a informaţiilor primite de la
organismele neguvernamentale şi de la consumatori, cu privire la neconformităţile
produselor şi serviciilor destinate consumului populaţiei în raport cu documentele de
certificare şi propune îmbunătăţirea sau elaborarea de reglementări în domeniu;

Primeşte şi rezolvă sau, după caz, transmite spre soluţionare celor în drept, potrivit
competenţelor, sesizările asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, precum şi sesizările
persoanelor fizice sau juridice cu privire la încălcarea drepturilor consumatorilor, în
condiţiile legii;

Desfaşoară activităţi de pregătire a specialiştilor în domeniul protecţiei consumatorilor;

3
Acordă consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor pentru persoane
juridice;

Stabileşte şi percepe taxe şi tarife pentru efectuarea de analize, încercări, expertizări,

certificări de laborator, autorizări, consultanţă, cursuri de pregătire, specializare sau
perfecţionare, alte servicii prestate în condiţiile legii;

Fundamentează şi propune în proiectul de buget resursele financiare necesare în vederea

realizării politicilor în domeniul său de competenţă;
Urmareşte, potrivit legii, legalitatea publicităţii pentru produsele şi serviciile destinate
consumatorilor;
Autorizează operaţiunile cu metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase;

Stabileşte şi înregistrează mărcile utilizate de producătorii interni, importatori sau, dupa

caz, de comercianţi, pe bază de tarife proprii, precum şi marca proprie de certificare;

Efectuează expertize ale metalelor preţioase şi pietrelor preţioase în condiţiile legii.

Autoritatea îndeplineste, de asemenea, orice alte sarcini stabilite prin acte legale în
domeniul său de activitate.