Interdependenta dintre drept si stat

- cuvantul “stat” poate fi inteles si explicat in doua mari sensuri:

a. In sensul istorico-geografic – prin stat se intelege populatia organizata pe un anumit
teritoriu, delimitat prin frontiere, precum si relatiile economice, politice, culturale ale
acesteia.
- in aceasta acceptiune statul are ca elemente definitorii:
1. Teritoriul – este o constanta definitorie a statului, pt. ca este de neconceput un stat fara
un teritoriu propriu;
- sub aspect politico-juridic, prin teritoriu se intelege nu numai spatiul terestru ci si intinderile de
apa, inclusive apele teritoriale, subsolul si spatiul aerian cuprins in limitele unor granite inauntrul
carora statul isi exercita puterea suverana.
- d.p.d.v. economic, teritoriul constituie sursa de existenta a acelei populatii;
2. Populatia – desemneaza factorul uman atat sub aspectul totalitatii membrilor acelei
comunitati statale, cat si ale raporturilor economice, politice, cultural-spirituale, entice,
etc. care stau la baza comunitatii respective; (populatia = destinatar al legii; expeditor al
puterii publice)
-societatea – desemn. populatia sub aspectul ei relational si institutionalizat de pe un anumit
teritoriu;
-poporul – o comunitate umana anterioara natiunii, caracterizata printr-o comunitate si
contiunuitate de limba, de viata si activitate materiala, de etnicitate, factura psihica si de
cultura;
-natiunea – desemn. comunitatea umana moderna si contemporana in care trasaturile specifice formei
de comunitate umana se ridica la un nivel calitativ mai inalt avand ca suport spiritual
constiinta nationala de sine, iar ca suport material – comunitatea de viata economica
bazata pe economia de piata;
3. Puterea publica – prin ea se exprima in mod concentrate esenta statului insusi, adica
organizarea politica a puterii care cuprinde intreaga populatie existenta pe un anumit
teritoriu si care poate aplica la nevoie constrangerea;
- cea mai directa forma de organizare si exercitare a puterii publice o constituie
organismele din categoria “fortei publice” in care sunt cuprinse armata, politia, jandarmeria,
tribunale, inchisori;
- puterea publica – o structura de organizare a puterii intr-un sistem conex a trei categorii
fundamentale de organe/institutii fundamentale: legislative, executive, judecatoresti;
- organ al statului : ~ o structura organizata, o institutie constituita si investita prin lege cu anumite
atributii sau functii, cu anumite competente in exercitarea carora poate emite acte sau dispozitii
cu caracter obligatoriu, susceptibile de a fi aduse la indeplinire, la nevoie, prin constrangere (ex:
Institutiile puterii legislative (Senatul, Camera Deputatilor, comisiile
acestora), Guvernul , ministerele, autoritatile locale, organele judecatoresti);
~ grupuri de pers/ anumite persoane investite, in baza legilor, cu
competente care le confera posibilitatea de a emite acte, dispozitii sau
decizii cu character obligatoriu, a caror respectare este garantata prin
forta de constrangere (ex: senatorii, deputatii, comisiile parlamentare,
presedintele de republica, ministrii, primarii, etc.);
b) In sensul politico- juridic – prin stat de intelege organizatia politica de pe un anumit
teritoriu, formata din totalitatea organelor, mecanismelor sau
institutiilor autoritatii publice prin intermediul carora se
realizeaza organizarea si conducerea generala a societatii.
- dintre constantele politico-juridice, mai importante sunt:
1. Constituirea si exercitarea puterii, a autoritatii ca putere sau autoritatea publica, ca putere
oficiala, institutionalizata si exercitata asupra intregii populatii din teritoriu;
2. Constituirea si functionarea organelor statului pe perincipiul “separatiei puterilor”;
3. Formele de guvernamant de baza ale tuturor statelor se concentreaza, in ultima instanta,
in jurul a doua categorii:
 Forma de guvernamant republicana;
 Forma de guvernamant monarhica;
4. Structura fundamentala a organelor statului, care cuprinde cele trei categorii de organe:
 Legislative;
 Executive;
 Judecatoresti;
5. Aparatul conceptual logic sic el al unei terminologii prin care se exprima un constinut
asemanator sau identic (ex: expresiile: system electoral, parlament, deputat, senator,
etc. , exprima, indifferent de limba nationala in care sunt formulate, acelasi continut,
avand aproximativ acelasi inteles.);

→ STATUL – este o organizatie politica formata din reprezentanti ai populatiei de pe

un anumit teritoriu, care sunt investiti cu atributii de putere care constau in
posibilitatea de a lua decizii obligatorii, in numele intregii populatii, decizii concretizate
in norme de drept sau in acte de aplicare a dreptului care, daca nu sunt respectate de
buna-voie, sunt aduse la indeplinire prin forta de constrangere.

Statul ca “putere de stat”

- puterea de stat ↔ insusirea/ calitatea specifica a structurilor organizate de a genera autoritatea

la nivelul intregii societati;
- principalele trasaturi ale categoriei de putere :
1. puterea este o relatie sociala obiectiv necesara pt. existenta si activitatea colectivitatilor
sau grupurilor, ale comunitatilor umane in ansamblul lor;
2. puterea are in esenta ei elementul specific de autoritate;
3. autoritatea este capacitatea / insusirea unuia din subiectii relatiei sociale de a impune, a
cere, a oblige, a determina prin forta convingerii sau constrangerii – un anumit
comportament din partea celorlalti subiecti sociali;
4. relatia de putere vizeaza indeplinirea functiilor de orientare si fixare a scopurilor sau
obiectivelor commune, de influentare si determinare a conduitei sociale, de dirijare si
conducere a actiunii sociale;
5. relatiile sociale de putere sociala se manifest, de regula, prin intermediul si in cadrul
unor sisteme institutionalizate de norme si organisme socialmente si istoriceste
determinate;
6. relatiile de putere sunt o constanta, o permanenta in evolutia organizarii si activitatii
sociale;
- originea puterii sta sunb semnul unor teorii si conceptii:
1. conceptiile si teoriile despre originera divina – conform carora sursa puterii ar consta in
voina Creatorului sau a reprezentantului acestuia pe pamant (faraonii, imparatii);
2. conceptiile despre originea patriarhala a puterii – conform careia sursa puterii ar fi
constituit-o autoritatea paterna a familiei;
 3. conceptiile si teoriile contractualiste – conf. careia puterea ar fi luat nastere din asa-zisul
“pact” sau “contract” de supunere dintre oameni, dintre guvernanti si guvernati,
in vederea asigurarii ordinii si conducerii sociale (J.J Rousseau, J. Locke si
Th. Hobbes);
4. conceptia hegeliana – conf. careia puterea ar rezulta din “ratiune si idea morala a
ordinii”, avand ca misiune depasirea contradictiilor dintre individ si colectivitate;
5. teoria violentei – conf. careia sursa puterii o constituie impulsul de dominare a celor
puternici asupra celor mai slabi;
6. teoria juridicl a “statului-natiune” – conf. careia statul este “personificarea juridical a
unei natiuni”, in numele careia se impune o anumita ordine si organizare sociala;
7. conceptia marxista – conf. careia sursa puterii o constituie proprietatea private si
acumularea ei in mana unei clase care domina clasele neavute ale societatii;

Puterea politica

- puterea politica – cea mai importanta forma de manifestare a le puterii;

- relatiile de putere politica – puterea la nivelul general al acelei societati;
- puterea politica, relatiile de putere politica au aparut odata cu procesul trecerii de la faza
comunitatilor naturale, la faza de societate; aceasta trecere e marcata de 2 mari mutatii istorice
calitative:
1. aparitia constiintei apartenentei individului la colectivitatea sa – cand legatura/
dependenta individului cu grupul sau nu mai era traita doar instinctiv, ci din vointa
individului de a se raporta intr-un fel la comunitatea sa;
2. cristalizarea concomitenta a unor forme, structuri si norme de organizare sociala
superioare comunitatilor naturale, primitive;
- in evolutia lor, relatiile de putere politica au cunoscut 2 mari faze:
I. Faza formelor preetatice (prestatala) – puterea apartinea fie grupului in intregul sau, fie
apartinea unui grup minoritar sau unui sef;
II. Faza etatica (statala) – aparitia puterii de stat;

Puterea de stat

- puterea de stat – este forma superioara si principala a puterii politice;

- caracteristicile puterii de stat:
a. – este forma oficiala a puterii publice, legitimate ca putere publica;
– are ca obiect guvernarea intregii societat, pe baza unui system de norme si
institutii general-obligatorii;
b. – apartine organelor sau institutiilor puterii;
– este o putere organizata, institutionalizata;
– are caracter permanent, de continuitate;
c. – este singura putere care instituie si aplica norma cu character de obligativitate
generala, denumite generic norme juridice;
d. – nu monopolizeaza toate formele de putere din viata sociala;
– coexista alaturi de puterea de stat;
– puterea de stat nu absoarbe, nu acopera, nu suplineste sin u se substituie tuturor
celorlalte forme ale puterii politice;
e. – se bazeaza pe constrangerea juridica (care apare sub forma unor sanctiuni si ras-
punderi stabilite prin norme juridice);
 f. – este unica, deoarece originea/ izvorul, titularul unic si exclusive al puterii de stat
este poporul ;
g. – puterea de stat este suverana;
Suveranitatea – dreptul exclusiv al statului de a-si exercita autoritatea, de a
organiza, decide si rezolva toate problemele interne si externe ale tarii in mod liber, fara
imixtiuni ale altor puteri din interiorul sau din afara tarii, respectand insa sreptul
international si suveranitatea altor state (unitatea inseparabila a suprematiei si
independentei);
Suprematia – insusirea puterii de stat de a fi superiara fata de orice alta putere
sau autoritate existenta in interiorul acelui stat;
Independenta – latura suveranitatii care confera puterii de stat dreptul exclusiv
de a hotara asupra tuturor problemelor sale interne si externe fara amestecul unei alte
puteri din afara ;
h. – are vocatia globalitatii; globalitatea – capacitatea/ posibilitatea puterii de stat de a
cuprinde in sfera relatiilor sale de putere societatea in ansamblul ei, in limitele unei
anumite ordini de drept pe care o instituie ea insasi in temeiul suveranitatii sale;

Institutiile (organele) fundamentale ale statului

- organul de stat – acea parte componenta a aparatului de stat, investita cu competenta si putere si
care se caracterizeaza prin aceea ca cei care o compun au o calitate specifica
(deputati, functionari de stat, magistrati);
- exista trei categorii fundamentale de organe:
1. Organele puterii legislative – au principala functie de a elabora legile ( ex:
parlament, congres, adunare, divan);
2. Organele puterii executive – au principala functie de a asigura executarea
legilor, organizarea si administrarea vietii sociale, potrivit prevederilor legii (ex:
govern, consiliu de ministri);
3. Organele judecatoresti – indeplinesc functia jurisdictionala → rezolva litigiile
care apar in procesul aplicarii legilor (ex: judecatorii, tribunale, curti de apel,
parchetele de pe langa instantele de judecata);

Forma statului

- forma de stat – exprima modul de organizare a continutului puterii, structura interna si externa a
acestui continut, avand ca elemente componente : structura de stat, forma de guvernamant si
regimul politic;
1) Structura de stat – desemneaza organizarea puterii de stat, in functie de impartirea
administrativ-teritoriala; sub acest aspect, statul poate fi:
1. simplu (unitar) – are o singura constitutie;
– un singur organ supreme al puterii;
– un singur guvern;
– isi exercita competentele asupra intregului teritoriu al statului si
asupra intregii populatii;
– este subiect de drept international;
2. federativ (compus) – construit din doua sau mai multe state member, care in
limitele
 si in conditiile stabilite prin constitutia federatiei, isi transfera
o parte din atributele lor suverane in favoarea statului nou creat prin
unirea lor, si care este distinct de statele care il alcatuiesc;
~ forme ale asocialtiilor de state:
1. Confederatia de state – o forma de asociere a mai multor state, fiecare dintre ele isi
pastreaza suveranitatea, au organe legislative si executive proprii dar pot conveni sa-si
creeze si unele organe comune (dieta sau congres) sis a-si unifice legislatia in anumite
domenii;
2. Uniunea personala – asocierea a doua sau mai multe state sub conducerea unui singur
monarh si care se caracterizeaza prin faptul ca fiecare stat component al uniunii are
calitatea de subiect de drept international;
3. Uniunea reala – asocierea a doua sau mai multe state sub conducerea unui singur monarh
si se caract. Prin faptul ca statele member isi pierd suveranitatea in favoarea uniunii, care,
singura, devine subiect de drep international.
2) Forma de guvernamant – modul in care puterea suprema de stat este organizata;
– arata cine este detinatorul puterii in stat si al exercitarii ei;
- exista 2 forme de guvernamant:
1. Monarhia – forma de guv. caracterizata prin faptul ca o singura persoana detine
puterea suprema in stat (monarhul/imparatul, ales pe viata si transmitand puterea
ereditar);
2. Republica – caract. Prin faptul ca titularul puterii este poporul iar detinatorul puterii
este ales si investit cu calitatea de sef al statului (presedinte) pe o periada limitata;
3) Regimul politic – ansamblul institutiilor, metodelor si mijloacelor prin care se realizeaza
guvernarea societatii;
– raportul dintre stat si indivizi
– exista 2 tipuri de regimuri politice:
1. r. democratic – se caracterizeaza prin pluralism politic, puterea
apartine poporului, se aplica principiul majoritatii, e recunoscuta
opozitia, promovarea drepturilor si libertatilor fundamentale;
2. r. monocratic (autocratic) – se caracterizeaza prin nerecunoasterea
pluralismului politic, a dreptului la opozitie, a principiului separatiei
puterilor in stat, ignorand sau limitand totodata drepturile si libertatile
fundamentale ale cetatenilor;

Legatura dintre stat si drept

- exista trei orientari:

1. cele care sustin preeminenta dreptului asupra statului: normele fundamentale ale dreptului
s-ar fi constituit inainte de aparitia statului;
2. cele care sustin preeminenta statului asupra dreptului : ca dreptul este un produs al statului;
3. cele care explica interactiunea si interdependenta stat-drept;
- statul si dreptul nu pot fi considerate ca realitati separate/ paralele, dar nici identice, ci numai
conexe, interdependente;
- normele sociale devin norme de drept numai prin intermediul statului care le investeste cu
autoritatea puterii generale din societate, iar organizarea sociala devine stat prin forma normelor
de drept general-obligatorii in acea societate;
- vointa statului constituie unul dintre factorii importanti care isi pun amprenta in procesul elaborarii
sau sanctionarii normelor juridice;