PROIECT

ECONOMIE MONDIALA

Moneda si rolul sau in viata economica sociala

1
 I.Concept,definire, forme

I.1 Concept
Pentru a putea vedea cat de veche este istoria banilor,este concludent de a arata
ca,inca din secolul I i.Hr(aproximativ 2300 de ani),Aristotel(384-322 i.Hr) vorbea in termini
precisi despre moneda si rolul ei in cadrul schimbului:”Toate bunurile ce pot constitui
obiectul unui schimb trebuie sa fie,intr-un fel sau altul comensurabile intre ele.In acest scop a
fost instituita si moneda care a devenit un fel de termen mediu.”
Banii sunt o denumire generica pentru toate felurile de monede si de semen de
valoare.Din multitudinea definitiilor date banilor se desprin doua idei dominate:
-una care considera banii o marfa cu insusiri speciale,desprinsa din lumea diversa a
marfurilor si avand o existenta obiectiva,iar o alta definitie,dupa care banii sunt o expresie a
vointei oamenilor,un semn sau o creanta asupra emitentului sau economiei deci un instrument
cu insusiri obiective.
Banii ca instrument de schimb au cunoscut doua mari epoci:
a) Epoca premonetara: in care semnul cu insusirile si functiunile de instrument de
schimb,era creatia liberei vointe a indivizilor,fara nici un amestec din partea
autoritatilor si suveranitatii statului.
b) Epoca monetara: in care semnul cu insusirile sale ne apare ca tutelat de stat,sau chiar
ca o creatie a statului.
Notiunea de ban este o notiune foarte larga, mai veche decat cea de moneda.Ea
cuprinde toate instrumentele de schimb folosite dupa epoca schimbului direct de bun contra
bun,pana la aparitia monedei.Trebuie facuta o deosebire intre mijlocul de schimb si
instrumental de schimb.
Banul din acest punct de vedere trebuie considerat ca un mijloc de schimb,este un
element care poate fii folosit mai departe in schimb,sau poate fii transformat oricand intr-un
bun care sa ne satisfaca o utilitate(marfur,bani,metale pretioase)
Moneda este un instrument de schimb,intrucat scopul si destinatia este numai
schimbul si plata.La schimbul direct,fiecare din cei care schimba dau si primesc bunul din
nevoie si cu intentia de-al folosi direct si imediat.Fircare din coschimbisti este producator al

2
bunului cedat si consummator al bunului primit.Pentru nici unul bunul nu indeplineste alta
functiune sin u poate fii nici ban nici moneda.
De exemplu un producator de grau doreste sa aibe zahar,iar un producator de zahar
doreste sa aiba grau.Fiecare din cei doi poate poate fii satisfacut printr-un schimb direct de
grau contra zahar.
Dupa schimbul direct de bunuri a urmat schimbul de bani-marfa care a evoluat cu
timpul,dupa nevoi si dupa popoare,oprindu-se in cele din urma la un anumit fel de marfa si
anume la metale,recunoscute si intrebuintate aproape peste tot.Intre metale cele mai folosite in
acest scop au fost metalele pretioase.
Evolutia si diversificarea,multiplicarea schimburilor au impus perfectionarea
mijloacelor de schimb si au condos la aparitia monedei.Epoca de folosire a banului poate fii
privita ca o epoca premonetara si care a incetat pentru Asia occidentala si sud-estul European
cam in secolul VIII i.Hr, este impartita de cei care au cercetat istoria si evolutia instrumentului
de schimb in doua mari perioade.
Prima perioada este aceea in care instrumental de schimb era confectionat sau
reprezentat din bunuri diferite,altceva decat metalele,perioada care se numeste pre-
metalica,iar epoca urmatoare este aceea in care metalele ocupau locul principal in
confectionarea monedelor numita si epoca metalica.

I.2 Aparitia monedei

Moneda, ca si banul, servind ca instrument pentru mijlocirea schimbului,nu este
creatia sau inventia unui geniu omenesc.Ele sunt rezultatul firesc al unei evolutii.Au nascut in
decursul vremurilor,din nevoia de schimb a omului,care il impinge catre forma de viata
sociala.
Aparitia monedei este conditionata,deci de formarea unei societati omenesti cu
preocupari economice,ale care caracteristici principale sunt:
• Proprietatea particulara
• Diviziunea muncii
• Schimbul de bunuri si servicii
In dreptul tuturor popoarelor,chiar si in dreptul roman,considerat intre cele mai
vechi,gasim trei elemente esentiale ale monedei si anume:
-Legea
-Materia

3
-Forma monedei
Momentul in care apare moneda nu se cunoaste précis, ca o data fixa.Este cert ca ea
apare numai in momentul cand, statul ca o putere politica suverana,preia asupr sa controlul,
iar mai tarziu chiar confectionarea semnului monetar.Acest moment este aratat ca fiind
aproximativ intre secolul al-VIII-lea si al-VII-lea I.Hr cand chaldeo-babilonienii au inventat
cei dintai un system de greutati ordonat stiintific, care apoi s-au raspandit in lumea antica.Tot
acestia au fost primii care au folosit la schimb in mod definitive aurul si argintul,facand loc
epocii monetare,cuvant ce corespunde numai lingourilor de metal pretios stampilate de stat
care garanteaza greutatea si titlul,dandu-I putere inauntrul granitelor sale
Moneda metalica a cunoscut trei mari etape:
1.Moneda cantarita: aparuta in Babilon si in Egipt sub forma de lingouri care trebuiau
cantarite la fiecare tranzactie.
2.Moneda numarata: catre anul 800 i.Hr-lingourile au fost divizate in piese,inventie ce a
cunoscut o mare difuzare.
3.Moneda batuta: sub controlul autoritatilor,mai intai religioase apoi care garantau valoarea
pieselor,adica titlul si greutatea metalului continut.

I.3 Definirea Monedei

Prima incercare de definire a monedei ii apartine lui Aristotel care in lucrarea sa
“Politica” prezinta moneda ca: “o materie utila prin ea insasi,usor de a o folosi in diferite
nevoi ale vietii.Ea poate fii metal,fier,argint sau orice alta substanta careia I se va determina
mai intai dimensiunea si greutatea”
Platon defineste moneda mai putin précis,conceptand-o ca fiind batuta din metal
nepretios.
Jean Baptiste Say spune ca daca exista in societate o marfa care sa fie apreciata si
cautata nu din cauza serviciilor sale,ci din cauza calitatii de a i se putea da o cantitate, a carei
valoare sa fie exact proportionala cu valoarea a ceea ce voim,aceasta este moneda.
Gonnard spune ca marfa numita moneda este folosita ca echivalent al tuturor
celorlalte marfuri,neavand alta functie decat aceea de instrument de circulatie.
Aupetit, in lucrarea “Theorie de la Monnaie” defineste moneda ca un anume capital
permanent prin intermediul caruia se efectueaza toate schimburile.

4
 Walras, in lucrarea sa “Elements d’economie pure” spune”se poate defini situatia unei
piete raportand valoarea tuturor marfuriilor,la valoarea numai a uneia dintre ele.Aceasta marfa
se cheama numerar”

I.4 Formele monedei

Primele forme de moneda au fost sub forma unor piese-disc metalice din
bronz,argint,aur pe care era batuta efigia(o stema cu chipul unei personae care reprezenta forta
publica) care garanta valabilitatea monedei,iar cifrele inscrise pe moneda consemnau
informatia despre marimea valorii cuprinsa in moneda.
Pe masura evolutiei societatii umane, a diversificarii schimburilor si cresterii
complexitatii acestora,moneda sub forma de piese metalice de argint si aur, care cunoscuse o
dezvoltare deosebita spre sfarsitul secolului XVIII a inceput sa cedeze locul banilor de hartie,
asa numitele bancnote.
Timp de 26 de secole,pana la primul razboi mondial omenirea a folosit monezi
metalice de aur si argint.Incepand cu primul razboi mondial si pana azi s-a trecut la circulatia
exclusive a bancnotelor convertibile si neconvertibile si a banilor de cont.
Moneda de hartie apare prima data in China.Forma banilor de hartie, a bancnotelor
este binecunoscuta astazi, un dreptunghi de hartie imprimat cu figure greu de reprodus pentru
a face imposibila falsificarea.
Dupa modul de utilizare si scopul acestor utilizari,moneda cunoaste mai multe forme
sau tipuri:
1. Moneda de calcul- este moneda fictiva utilizata ca numitor comun,in cazul
circulatiei paralele a mai multor feluri de monede, sau in cazul circulatiei unor
monede supuse unor deprecieri progressive din cauza inflatiei.
2. Moneda de cont(banii structurali)-Disponibilitatile aflate in conturile bancare si
circuland intre aceste conturi prin virament sau transfer intre conturi.
3. Moneda de credit:denumire generica pentru sumele banesti care au la origine o
operatie de credit:bancnotele cecurile,cambiile.
4. Moneda de tezaur: bani de hartie emisi de Ministerul Finatelor sau Trezorerie
fara garantie material, in general in cupiuri de valoare redusa in vederea
acoperirii unor nevoi financiare ale statului.
5. Moneda divizionara: submultiplii ai unitatii monetare(bunul fata de leu)

5
 6. Moneda fictive(fiduciara) bani fara valoare proprie, cu sau fara existenta
materiala,care circula numai in virtutea increderii acordate de detinatori
emitentului.

II.Functiile monedei

Dupa profesorul Stefan I. Dumitrescu moneda prezinta 3 functii principale si anume:

a).Dreptul sau posibilitatea oricarui posesor de a participa la bunurile sociale, ca instrument
legal de plata, fiind in acelasi timp denominator al tuturor bunurilor.
b).Mijlocul de participare la bunurile sociale ca instrument de schimb mijlocitor (vanzare-
cumparare)
c)Masura de care ne servim pentru a putea participa la distribuirea bunurilor sociale, ca
instrument masurator al preturilor bunurilor ce se vand si se cumpara.
Orice instrument, dotat cu calitatile si caracteristicile de mai sus poate fii considerat cu
ban,iar daca este recunoscut de stat devine moneda.
Costin Kiritescu- in lucrarea intitulata ”Insemnari despre valoarea monedei”
stabileste urmatoarele 7 functiuni ale monedei:
1. Functiuni de evaluare,de masurare a valorilor econmice
2. Functiunea de mijlocirea a schimbului de bunuri si servicii
3. Functiunea de mijlocire a platilor
4. Functiunea de mijlocire a creditului
5. Functiunea de mijlocire a economiilor(tezaurizare)
6. Functiunea de pastrare si transfer al valorilor
7. Functiunea sociala de distribuire a bunurilor si serviciilor

III.Moneda nationala-LEUL

Numele de moneda provine de la monetaria romana de langa templul zeitei Junon

Moneta.Initial monedele au fost battue de preoti, in Evul Mediu de regi, de orase si de
capeteniile feudale.Formarea statelor nationale a permis ca baterea monedei sa se faca de
catre stat,ele devenind un atribut al puterii centrale statale.

6
 Pe teritoriul tarii noastre, folosirea primelor monede autohtone a avut loc inca din
secolul V-VI i.Hr.Ele purtau denumirea de drahme si erau confectionate din argint, de catre
orasul pontic Histria.
Monedele proprii emise de geto-daci au fost o imitatie dupa cele
macedoniene.Documentele istorice confirma ca statele feudale romanesti au avut sisteme
monetare proprii.
Astfel primele emisiuni monetare au avut loc in Tara Romaneasca in timpul domnului
Vladislav-Vlaicu(1364-1377), in Moldova pe timpul lui Petru Musat (1374-1392),iar in
Transilvania in perioada stapanirii lui Zapodie(1533-1540) si in perioada autonomiei 1541-
1590.
Azi leul este unitatea monetara a Romaniei, cu subdiviziunea banul(1 leu=100
bani).Denumirea unitatii monetare a tarii noastre de LEU se presupune ca deriva de la
denumirea unei monede de argint LEOWEN,ajunsa pe teritoriul tarii noastre, dupa rascoala
care eliberase Tarile de Jos de sub tirania lui Filip al-II-lea al Spaniei.De pe la 1551 el circula
pe teritoriul tarilor romanesti si a continuat sa circule pana spre mijlocul secolului XVII.
Pe reversal acestei monede era reprezentat un leu ridicat in doua labe,motiv din care
talerul olandez a capatat denumirea de taler-leu,iar cu timpul leu.
Comertul in crestere al Olandei cu Imperiul Otoman a dus la cresterea rolului taleului-
olandez in circulatia monetara din Tarile Romane.Intre 1650-1700 leul-taler era moneda
predominanta atat in Moldova cat si in Tara Romaneasca.
Dupa aceasta perioada de circulatie Efectiva, talerii olandezi dispar treptat din
circulatie, dar raman sub forma de bani de calcul.
Astfel, atat in secolul XVIII cat si in secolul XIX, leul devine unitatea de masura in
tarile romanesti,numitorul comun pentru toate celelalte monede care au circulat efectiv pe
teritoriul tarilor romanesti.
Avand in vedere acest fapt, la 4 mai 1867 se aproba legea prin care a fost adoptat
primul system monetar national al Romaniei,leul devine unitatea monetara a tarii noastre.
Acest system avea o baza bimetalica definind leul printr-o cantitate de 5 grame argint
cu titlul 835/1000 si 0,32258 grame aur cu titlul de 900/1000.

7
 IV.Putere de cumparare a monedei

Valoarea monedei,respective puterea ei de cumparare,decurge din nivelul

preturilor.Puterea de cumparare a unei cantitati de monede este variabila, deoarece valoarea
bunurilor si serviciilor ce pot fii achizitionate cu aceasta cantitate nu este constanta, datorita
variatiilor conjuncturale ale pietei.
Theoretic puterea de cumparare este reciproca unui indice de pret.In general indicii de
pret utilizati in calculul puterii de cumparare se clasifica in functie de natura informatiilor pe
care le furnizeaza sau de meniul la care se refera in:
-indicii speciali-cu referire la un anume sector economic,unde ritmul modificarilor de preturi
poate afecta nivelul general al preturilor.
-indicele general al preturilor, care reuneste intr-o expresie finala produsele si serviciile cele
mai representative ale economiei
-indicii de consum: intre care cel mai reprezentativ este indicele costului vietii,folosit pentru
exprimarea evolutiei puterii de cumparare.

IV.1 Puterea de cumparare a monedei in cadrul

national
Determinarea valorii unei monede in raport de toate bunurile sau in raport de cele mai
representative este mult mai dificila.Pentru aceasta este necesara utilizarea unui “cos ”de
bunuri, in care fiecare bun particular este ponderat cu un coeficent, calculate in functie de
locul ocupat in tranzactiile comerciale.Daca consideram acest “cos” ca un produs nou, el are
un pret “P” egal cu media ponderata a preturilor monetare ale fiecarui bun component.

P=Σai*pi unde: i=1 la n

-ai=ponderea fiecarui produs in totalul fiecarei tranzactii
1<n
-pi=pretul monetar al produsului i

8
 IV.2 Puterea de cumparare in context
international
Pe plan international puterea de cumparare a monedelor nationale este adesea utilizata
pentru stabilirea cursurilor reale de schimb.Acest curs nu se calculeaza in mod current, nefiind
operativ in tranzactii comerciale si valutar financiare.
Cursul real de schimb se calculeaza ca medie a cursurilor de revenire a marfurilor
comercializate de o tara in tranzactie cu o alta tara utilizand relatia:

Crs=Σai*Cri
Unde: -I i-a valori de la 1 la n

-ai-ponderea produsului “i” in volumul tranzactiilor internationale ale

unei tari sau in totalul produsului social al tarii respective

-Cri-cursul de revenire realizat la produsul “i” in relatie cu tara de

referinta.

La randul sau cursul de revenire poate fii calculate ca raport al preturilor interne din
fiecare tara pentru fiecare produs astfel:

Cri=Pia/Pib
In care Pia si Pib=preturile de vanzare exprimate in moneda nationala a tarilor luate in
analiza.
Cursul real se fundamenteaza pe teoria paritatii puterii de cumparareelaborata de
Gustav Cassel:

Cr=P/Px
Unde P=indicele preturilor in tara de referinta
Px=indicele pretului in strainatate