Internetul reprezinta o lume in sine: este universul nostru reduplicat, este proiectia electronica a pamantului. In acest spatiu cibernetic gasesti deopotriva lucruri abjecte sau inaltatoare, simple sau super-complexe, frumoase sau urate, bune sau rele, ca si in lumea reala. Intr-adevar, lumea virtuala este o copie a celei reale dar, iarasi, trebuie sa amintim un lucru important, si anume, ca nu toate se pot face si in lumea virtuala precum se fac in cea reala iar unele lucruri in lumea virtuala nu pot fi facute deloc .Si tot un fapt important este si acela ca prin configuratia ei lumea virtuala sustine o serie de fapte care sunt reprobabile moral. Aruncand o privire asupra modului in care se realizeaza comunicarea intre persoane in lumea virtuala putem observa inca de la inceput prezenta cu precadere a locurilor in care se discuta folosindu-se doar textul (asa este cazul 'cafenelelor', al IRC- urilor (Internet Relay Chat), al mesageriei instantanee (instant-mail) sau al des utilizatei poste electronice (e-mail)). Comunicarea in aceste 'spatii' virtuale se face, depinzand de site-ul respectiv, pe anumite teme sau doar sporovaind de toate, in diferite limbi, folosindu-ti numele real sau o porecla (nickname), sincronic (adica in 'timp real', persoanele aflandu-se in acelasi timp in fata computerelor trimitandu-si mesaje care ajung de la unul la altul fie aproape instantaneu, fie in decalaj de cateva secunde) sau asincronic (sunt site-urile in care cel care lasa un mesaj poate primi raspuns dupa o perioada de timp mai indelungata). Modul de a comunica depinde de alegerea fiecaruia. Mai nou insa s-au raspandit tot mai mult site-urile care ofera o comunicare ce sa cuprinda si elementele audio si video (AOL si Yahoo!Messenger ofera aceasta posibilitate). Este o evidenta incercare de a umple golul pe care il lasa o comunicare lipsita de apropierea trupeasca fata de celalalt partener de discutii. John Suler remarca faptul ca in lumea virtuala oamenii se exprima mai deschis si fac lucruri pe care in lumea reala nu le-ar face. Aceasta defulare este cu doua taisuri caci, pe de o parte, omenii spun lucruri foarte intime, descopera emotii tainice (frici, dorinte) sau arata acte neobisnuite de bunatate iar, pe de alta parte, se poate observa si prezenta nu tocmai rara a limbajului brutal si necuviincios, a maniei, a amenintarilor etc. Ciberspatiul este deschis tuturor si nu rezervat unor natiuni sau rase privilegiate, incluzând o comunitate formata din oameni asezati în fata monitoarelor de toate nationalitatile si vârstele, clasa sociala sau profesie, indifferent de sex, stil de viata, pozitie în ierarhia sociala, convingeri religioase sau politice, eliberati de limitarile fizice si adesea complexe, capabili sa schimbe rapid prin intermediul Retelei, idei si informatii. Acestia dezvolta noi colectivitati bazate mai ales pe interese si preocupari comune si nu pe cons iderente geografice, colectivitati în care conteaza ce spui, ce simti si ce gândesti nu cum arati sau ce vârsta ai. Într-o dezbatere electronica vârsta, pozitia sociala sau tonul vocii dispar , ramânând doar capacitatea de a formula în scris ideile si de a urmari si întelege alte opinii. Un lucru interesant despre ciberspatiu este felul cum recreeaza ideea de comunitate, oamenii care se întâlnesc astfel traind într-o lume „aproape reala”, o lume sociala populate cu entitati de-corporalizate, fara frontiere interne, fara bariere comunicationale, oferind un remediu împotriva singuratatii si promitând o sansa de manifestare frustratilor din lumea reala. Spatiul social virtual reprezinta astfel depasirea unei limite fundamentale a relationarii umane, inerente spatiului fizic (geografic) tridimensional, si anume contactul spatial imediat. Cea mai importanta realizare in domeniul educatiei informationale ar fi „ucenicia automatizata”. Desi intelegem inca putine despre cognitia umana, cercetatorii avanseaza incet spre programarea unor modele inguste de rationament despre situatii particulare. Pentru a concluziona, noua lume a informatiei este legata nemijlocit de fundamentele educatiei prin culegerea, organizarea si transmiterea informatiei precum si prin simularea proceselor care reprezinta cunostinte, si prin folosirea unor metode ca posta electronica si lucrul in grup, capabile sa medieze interactiunile profesor-elev si profesor-profesor. In sine, este prima revolutie socio-economica majora din istorie care ofera tehnologii implicate nemijlocit in procesul de invatare.