Sunteți pe pagina 1din 2

Radiațiile electromagnetice în viața de zi cu zi

de Frujina Daniel Flavius

La momentul acutal putem spune cu certitudine că radiațiile electromagnetice sunt o


componentă a vieții noastre de zi cu zi. Și le întâlnim de la radiouri și televizoare până la
telefoane mobile și cuptoare cu microunde.

Totul a inceput în anul 1819 cand Fizicianul Hans Christian Orsted a observat că un fir
prin care trece un curent electric poate devia un ac magnetic asemănător acului de la busolă.
De aici a dedus faptul că orice câmp electric generează un câmp magnetic, și că orice câmp
magnetic genereaza un câmp electric. Apoi mai târziu James Clerk Maxwell fiind influențat
de munca lui Michael Faraday, a reușit să demonstreze existența undelor electromagnetice
cu ajutorul unui set de ecuații. El a aratat că un câmp electric sau magnetic se propagă sub
formă de unde cu viteza lumini, de unde a dedus că și lumina poate fi o undă
electromagnetică. Mai târziu în 1888 fizicianul Heinrich Hertz a creat un oscilator puternic cu
care a reușit să demonstreze faptul că undele au capacitatea nu numa de a fi transmise în
spațiu ci și capacitatea de a fi detectate.

Orice radiație sau undă electromagnetică au urmatoarele proprietăți: intenferență,


reflexie, refracție, absorbție și difracție. Undele electromagnetice se caracterizează prin
lungime de undă sau frecvență. În funcție de aceastea avem : radiațiile sau undele radio,
microunde, radiații infraroșii, radiații luminoase, radiații ultraviolete, radiațiile X sau Rontgen
și radiațiile  (gama).

a) Radiațiile sau undele radio

Sunt unde de joasă frecvența, folosite in comunicațile de radio și televiziune. Ele


incep de la frecvențe de la 153 KHz pană la 108 MHz, pentru posturiile de radio, iar pentru
cele de televiziune incep de la 54 MHz și până la 806 MHz. Iar mai departe se folosesc pentru
comunicațiile prin telefon de la 800 MHz până la 1900 MHz.

b) Microundele

Așa cum îi spune și numele microundele se folosesc pentru cuptoarele cu microunde.


Dar se folosesc și in comunicații. Aceste unde au proprietatea de a fi absorbite de apa și de
materiile vegetale si animale. Pe același principiu funcționează si cuptorul cu microunde.
Aceste unde sunt cuprinse între 300 MHz (1 m) și 300 GHz (1 mm).

c) Radiațiile infraroșii

Radiațiile infraroșii sunt în general produse de corpuri încălzite. Au Frecvența mai


mică decât frecvența lumini vizibile. Si sunt folosite in spectroscopie pentru analiza fizico
chimica a unor substanțe. Ele au fost numite pana in secolul XIX raze chimice. Au lungimile
de undă cuprinse între 400 si 700 nm.

d) Radiațiile luminoase

Radiațiile luminoase nu sunt altceva decat lumina vizibilă pe care o putem percepe cu
ochii. Radiațiile luminoase sunt produse de soare, stele, lămpi, becuri etc. Multa vreme s-a
dezbătut problema ce este lumina vizibilă, undă sau particulă. Maxwell afirmă ca și lumina
poate fi o undă pentru ca are aceeași viteză cu viteza undelor electromagnetice. Și nu doar
atât, ci și pentru că lumina suferă fenomenele de : intenferență, reflexie, refracție, absorbție
și difracție, proprietați pe care doar undele le pot avea. Însa cu toate acestea lumina are și
proprietați pe care doar un corpuscul îl putea avea : emisia si absorbția lumini, efectul
fotoelectric, efectul Compton. Pană mai târziu, când s-a demonstrat dualitatea lumini, care
afirmî cî lumina este și corpuscul și undă, in același timp.

e) Radiațiile ultraviolete

Radiațiile ultraviolete au o frecvența mai mare decât lumina vizibilă. Acestea sunt
foarte periculoase pentru organismele vii. Aceste radiatii au fost descoperite în 1801 când
Johann Wilhelm Ritter a observat că si in afara spectrului vizibil clorura de argint se
înegrește. Aceste raze el le denumește pentru prima data raze oxidante. Spectrul luminii
ultraviolete e cuprinsa între 1 nm si 380 nm.

f) Radiațiile X (Rontgen)

Aceste radiații sunt folosite de multa vreme in medicină pentru vizualizarea organelor
interne. Ele au fost descoperite in anul 1895 de catre fizicianul german Wilhelm Conrad
Rontgen. El a observat ca bombardând un corp metalic cu electroni rapizi acesta emite
radiatii foarte penetrante denumite raze x. Radiatiile x se produc in tuburile electronice
vidate, când electronii produși de către filamentul incandescent al catodului sunt accelerați
în câmp electrostatic dintre anod si catod. Lovindu-se de anod cu viteză mare acesta emite
radiatii x.

g) Radiațiile (gama)

Aceste radiatii sunt cele mai puternice pozibile, obținute doar din reacții nucleare. Au
cea mai mare frecveță pozibilă.

Radiațiile electromagnetice au fost, sunt și vor fi o componentă indispensabilă a vieții


noastre de zi cu zi. Și observăm că din an în an, odată cu progresul științific acestea sunt
folosite tot mai mult într-o gamă tot mai largă.

S-ar putea să vă placă și