Anul XXII, nr. 6 (774)
– 6 FEBRUARIE 2011
PE URMELE MÂNTUITORULUI (XXVII)
Iatã Carantania, locul unde
a fost ispitit Mântuitorul
N D
u departe de Ieri-
hon, spre nord,
iată și Carantania,
locul unde a ispitit satan pe
Mântuitorul. E acest loc pe
coasta unui deal unde se află
o stâncă ridicată. De pe ridi-
cătura aceasta se deschide o
largă și frumoasă priveliște
spre câmpia Iordanului. În
Credinţa cea tare
în Dumnezeu
Predică la Duminica a 17-a după Rusalii
V
edem în Evanghelia
de astăzi o femeie de
alt neam, care nu era
evreică. Aceasta vine şi Îi face o
cerere Domnului Iisus Hristos.
Evreii aveau o mentalitate foarte
mândră. Ei se considerau fii ai
lui Avraam, popor ales de Dum-
nezeu, şi îi desconsiderau pe
ceilalţi. Celelalte neamuri erau
considerate ca nişte animale, ca
nişte câini, faţă de ei, poporul
Din sumar
• „Taina aceasta mare este” / Iisus – şi au înţeles. Ce mi-
Pr. Constantin NECULA, pg. 2
• Bucuria Naşterii Domnului
în binecuvântări cereşti / Liliana FILIMON, pg. 2
• Mărturii: fratele Gheorghe Ciortan /
Preot Petru RONCEA, pg. 3
• Întâmpinarea Domnului... / Vasilică NICA, pg. 4
31 IAN.
acest loc L-a îmbiat satan pe
Mântuitorul cu pâinea și I-a a-
rătat „într-o clipă toate împără-
ţiile lumii și toată mărirea a-
cestei lumi, zicându-I: Acestea
toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei
(continuare în pg. 5)
Părintele Iosif TRIFA
ales. În capitolul 15 din Evan-
ghelia după Matei, de unde este
luată Evanghelia de astăzi,
vedem că fariseii Îi spun Dom-
nului Iisus că ucenicii Săi mă-
nâncă cu mâinile nespălate;
căci, după Lege, înainte de a
mânca, trebuie neapărat să te
speli, şi dacă eşti murdar şi
(continuare în pg. 5)
Pr. Claudiu MELEAN
AM FÃCUT
CUNOSCUT
NUMELE TÃU
omnul Iisus, după ce
priveşte spre slava
din care a venit în
lume şi la care Se duce ia-
răşi din mijlocul alor Săi,
înfăţişează din nou Tatălui
Ceresc pe cei cu care venea
acum împreună din lume:
Am făcut cunoscut Numele
Tău oamenilor pe care Mi i-ai
dat din lume. Ai Tăi erau şi
Tu Mi i-ai dat. Şi ei au păzit
Cuvântul Tău... (Ioan 17, 6).
Ce fericit venea atunci
Mântuitorul iubit spre Tatăl
Bunătăţii, înfăţişându-Se
înaintea Lui şi înaintea ce-
rurilor slăvite din care ve-
nise până în adâncul prăbu-
şirilor noastre, spre a ne ri-
dica! El venea acum în frun-
tea unui nesfârşit popor de
răscumpăraţi ai Jertfei şi ai
Sângelui Său Sfânt, în frun-
tea unei nenumărate oştiri
de biruitori pe care, dezro-
bindu-i de sub tirania dia-
volului, Şi-i va face asemă-
nători cu El prin biruinţa şi
prin slava pe care le-o câş-
tigase El, în numele lor, mai
dinainte de a fi ei!
În cei pe care îi înfăţişa
în clipa aceea Tatălui Ce-
resc, Domnul Iisus aducea
pe fiecare din sufletele care
Îl vor asculta şi vor păzi Cu-
vântul Tatălui şi vor cu-
noaşte Numele Lui – de a-
tunci şi până în vecii veş-
niciei. Ucenicii, care au-
zeau aceste cuvinte cu care
Se înfăţişa acum Domnul
lor înaintea Tatălui, nu pu-
teau pricepe în clipa aceea
acest mare adevăr. Dar, după
pogorârea Sfântului Duh,
când lumina cerească a-
dusă de El le-a descoperit
toate lucrurile, după făgădu-
inţa făcută de Însuşi Mântu-
itorul nostru, Care Se ducea
de la ei, ucenicii şi-au adus
aminte de tot ce le spusese
nunat au descris apoi Sfinţii
Apostoli, prin descoperirea
Duhului, acest slăvit adevăr,
pe care însă, în clipa acelei
rugăciuni cu Hristos, ei
nu-L puteau înţelege deplin,
(continuare în pg. 6)
Traian DORZ
NE CHEAMÃ PÃRINTELE IOSIF
Oricât de greu ne-ar fi, se merită să ajungem, şi-n acest mijloc
de februarie, la mormântul Părintelui Iosif. Acum, când scriu aceste
îndemnuri, mă ruşinez că nu am făcut tot posibilul să fiu întotdeauna
lângă acest sfânt şi drag mormânt. Motive se pot găsi destule
spre a ne îndreptăţi lipsa de la aceste adunări în memoria Părintelui
şi Gornistului nostru drag din Sibiu. Dar nu ştiu câte din motivele
noastre vor fi motivate şi înaintea Domnului. Să ne gândim fiecare
cu luare-aminte la cât a făcut Părintele Iosif pentru noi toţi. Câte
lacrimi n-a vărsat el pentru noi!... Câte nopţi nedormite, ca să ne
lase atâtea comori duhovniceşti!... Câte lipsuri – de bani, de
îmbrăcăminte şi chiar de bucata de pâine – n-a îndurat el pentru
noi! Părintele şi-a dat totul – nu doar pentru un timp, ci pentru
toată viaţa –, pentru ca noi să ajungem să fim salvaţi din mocirla
păcatelor. Dar noi ce dăm? Care este recunoştinţa noastră faţă de
binefăcătorul nostru? Din păcate, Binefacerea şi Recunoştinţa,
de cele mai multe ori, se întâlnesc foarte rar.
Glasul Părintelui Iosif ne cheamă acum – pe noi şi pe cititorii
foii «Iisus Biruitorul» – să venim lângă mormântul său cu o lacrimă
şi-o floare. Oare să fie prea mult?... Categoric, NU!...
Auzi, dragă cititorule, eşti chemat la Sibiu, lângă mormântul
celui care s-a jertfit, s-a topit ca o lumânare, ostenind din greu şi
pentru tine, ca astăzi cuvântul lui Dumnezeu să pătrundă şi-n
casa ta. Ascultă-i glasul şi vino la Sibiu!
Poate unii sunteţi îndoielnici şi aveţi ceva rezerve cu privire la
felul cum se lucrează astăzi la Sibiu... Se poate că în unele
privinţe aveţi şi dreptate cu privire la noi, cei slabi şi păcătoşi de
astăzi. Dar nu noi vă chemăm, ci Părintele Iosif ne cheamă pe
toţi. Atât pe cei din ţară, cât şi pe cei aflaţi peste hotarele ei. Pe
toţi ne cheamă glasul scumpului nostru Gornist.
Deci să lăsăm totul şi să fim împreună lângă mormântul
Părintelui nostru drag... Numai o dragoste curată şi sinceră faţă
de Domnul şi faţă de înaintaşii credinţei noastre poate acoperi
totul şi poate să ne strângă în jurul Crucii, spre a fi împreună la
cântare, la rugăciune, la mărturisire. Atunci se va zdruncina iadul
întreg când, uniţi sub steagul de la Sibiu, vom duce Lucrarea mai
departe, aşa curată cum au adus-o Părinţii noştri până la noi.
Câtă vreme suntem tot răzleţiţi – fiecare cu părerea lui, fiecare
cu ambiţia lui, fiecare cu învăţătura lui –, nu se va teme vrăjmaşul
diavolul. Numai atunci când cu toţii, uniţi, vom călca pe urmele
Părintelui Iosif şi ale celorlalţi înaintaşi, vom merge în aceeaşi
cadenţă şi vom lupta împotriva aceluiaş vrăjmaş – păcatul –,
numai atunci „goliatul” se va îngrozi şi va cădea zdrobit.
De dragul Domnului Iisus – Cel care S-a jertfit pe Crucea
Golgotei pentru a noastră mântuire – şi de dragul Părintelui Iosif,
să dăm toate piedicile la o parte şi să venim la Sibiu. Aici şi
acum ne aşteaptă Gornistul nostru drag. Nu altădată. Ci acum!...
Merită să venim, chiar dacă lipsurile ne împresoară. Se
merită, chiar dacă vom face oricâte sacrificii. Domnul va răsplăti
fiecăruia după jertfa sa. Nu Se lasă El îndatorat faţă de nimeni.
Să fim toţi ca unul. Şi unul ca toţi. Să gândim la fel. Să
credem la fel. Să iubim la fel. Să luptăm la fel. Numai aşa vom
zdrobi capul şarpelui-diavol.
Parcă niciodată n-a fost mai greu ca acum. Atâtea păreri
împărţite... Atâtea adunări şi familii dezbinate. Nici atunci când
prigoana din afară era cumplită, parcă n-a fost aşa de greu ca
acum, în libertate, când prigoana este înlăuntrul Lucrării. Dar
aşa cum atunci Dumnezeu a dat biruinţă Lucrării Sale şi celor
care au rezistat în spărtură, cred că tot la fel şi astăzi – mai
curând sau mai târziu – Domnul va aduce biruinţa Oastei Sale şi
celor care vor sta în spărtură, luptând şi lucrând cu cuget curat.
Deci să nu descurajăm nici o clipă!...
„Ia aminte, Doamne, starea grea prin care / cu-ntristare-n
suflet trecem fiecare, / mai cu greu ca niciodată, trecem fiecare...
// Ia aminte, Doamne, lunga noastră jale, / c-aşteptăm răspunsul
izbăvirii Tale, / bucuria şi lumina izbăvirii Tale”. (T.D.)
Costel ROTARU