Consilierea în sănătate și boală la vârsta a treia

- referat științific –

1
Cuprins :

1. Problematica științifică abordată

1.1. Problematica științifică abordată și scopul

1.2. Problematica științifică ce face obiectul acestei lucrări

2. Preliminarii teoretice și metodologice a lucrării

2.1. Istoricul, importanța și oportunitatea

2.2. Încadrări paradigmatice, teoretice și conceptuale

2.3. Metodologia lucrării

2.3.1. Bibliografia de bază

2.3.2. Metodele și instrumentele utilizate

3. Prezentarea rezultatelor obținute în demersul de cercetare

3.1. Modul de funcționare , efecte ale consilierii(dacă este utilzată sau nu), consilierea-metodă de
tratament

4. Concluzii

5. Bibliografia

2
1. Problematica științifică abordată

1.1. Problematica științifică abordată și scopul

Consilierea este o formă de ajutor care a apărut prin anii 1900, iar datorită rezultatelor
pozitive survenite în urma utilizării ei, se folosește și astăzi în majoritatea domeniilor, ca
metodă de prevenție și intervenție.
Scopul lucrării de față este acela de a identifica tipurile de consiliere privind sănătatea și
boala la vârsta a-III-a, de a determina modul de utilizare al consilierii, de a identifica efectele
care apar în urma folosirii/nefolosirii consilierii și de a evidenția necesitatea de utilizare a
consilierii ca și o formă de tratament.

1.2. Problematica științifică ce face obiectul acestei lucrări

Problematica științifică ce face obiectul acestei lucrări vizează consilierea ca metodă

utilizată
atât în boală cât și în sănătate privind populația vârstnică.
Subiectul lucrării constă în prezentarea teoretică a tipurilor de consiliere existente, cum a
apărut consilierea, modul de folosire, situațiile în care se folosește, efectele care apar dacă o
folosești sau nu, evidențiind totodată nevoia utilizării ei ca și tratament de recuperare.

2. Preliminarii teoretice și metodologice a lucrării

2.1. Istoricul, importanța și oportunitatea

Începând cu anii 1960 simpla consiliere în educație s-a răspândit în mai multe țări, astfel,

astăzi având parte de mulți consilieri : consilieri în frumusețe, în taxe, în investiții, în covoare,

în școli, industrie, spitale, servicii sociale, căsătorie, divorț, pentru pensionari, carieră, etc.

(Herbert, 2004).

3
 Istoricul consilierii psihologice în SUA
Consilierea a apărut în SUA ca o nevoie creată de fenomenul de industrializare şi
urbanizare, sub influenţa următoarele mişcări:
a) Mişcarea de ghidare, orientare vocaţională;
b) Mişcarea privind consilierea pentru sănătate mintală şi
c) Mişcarea psihometrică:
• Rădăcinile consilierii sunt în educaţie,
• Istoricii ştiinţei menţionându-l pe Jessie B. Davis ca fiind primul care a încercat să
introducă
orientarea profesională ca parte a curiculei şcolare, în perioada 1898 - 1907.

Un alt nume ce rămâne foarte strâns legat de orientarea vocaţională este Parson.
• Parson acordă asistenţă vocaţională tinerilor, în 1908;
• El este considerat "primul consilier".
La începutul secolului XX, ia fiinţa mişcarea pentru igienă mentală, mişcare ce începe cu
cartea lui Clifford Beers – “Mind That Found Itself” (1908) care atrage atenţia opiniei publice
asupra condiţiilor în care bolnavii psihici trăiesc în spitale.
În 1909 Beers înfiinţează Comitetul Naţional de Igienă Mentală
Primul război mondial influenţează rădăcinile consilierii atât din perspectivă vocaţională
cât şi din perspectiva sănătăţii mentale. Consilierea a devenit importantă ca metodă în:
angajare, în Marea Criză economică, șomaj, recrutare, armată (nevroza de război), industrie,
spitale pentru bolnavi, răniți,
În decursul anilor 1940 apar şi tendinţe înspre asistarea "oamenilor normali" în depăşirea
problemelor psihologice. Ca reacţie la Nazism, se dezvoltă psihologia umanistă, fiind
binecunoscută activitatea lui Rollo May, Abraham Maslow şi Carl Rogers ( este pionierul
înregistrării audio şi video a şedinţei de terapie).
Problemele profesionalizării devin principalele preocupări ale consilierii psihologice.
În acesta perioadă apar preocupările pentru diferenţierea de status intre consilierii
psihologi, psihiatri, asistenţi sociali şi psihologi clinicieni.

Istoricul consilierii psihologice în Europa

4
 Secolul al XX-lea este perioada de apariţie a consilierii psihologice ca profesie în Europa,
existând foarte mari diferenţe între ţările europene în ceea ce priveşte identitatea profesiei,
unele ţări având foarte clar precizate definiţii, standarde de certificare şi acreditare de către
asociaţiile şi societăţile profesionale.

Franța
Prima sursă bibliografică ce introduce termenul de consiliere este un articol al lui Super
scris în limba franceză (Les techniques du conseil et l’analyse des interviews) în anul 1959 .
Activităţile de consiliere încep să ia amploare în anii ’70 ca răspuns la schimbările socio -
economice din acea vreme (rata ridicată a şomajului şi problemele existenţiale ce însoţesc acest
fenomen).
În anii ’60 se înfiinţează Asociaţia pentru pregătirea profesională a adulţilor,
reprezentând profesioniştii care acordau ajutor populaţiei fără o calificare, şomerilor,
muncitorilor imigranţi, persoanelor în căutarea unui loc de muncă.
Între 1970 şi 1980 numărul consilierilor vocaţionali în şcoală se dublează.
Activităţi de consiliere în domeniul sănătăţii mentale se intensifică în anii ’80, acestea
vizând în special persoanele suferind de boli grave (SIDA) sau confruntându-se cu evenimente
dificile (terorism, accidente, refugiere).
Anii ’90 extind serviciile de consiliere în domeniul social (asistenţi sociali) şi cel al
afacerilor (resurse umane).
Publicaţiile şi cercetările sunt prolifice în Franţa în special în aria consilierii vocaţionale,
aria consilierii unor grupuri minoritare specifice, psihanaliză, consilierea în probleme
relaţionate de sănătate fizică, terapia cognitiv-comportamentală.
Orientările dominante sunt psihanaliza şi orientarea sistemică, mai recentă fiind
orientarea cognitiv-comportamentală.

Marea Britanie
În 1901 ia fiinţă Societatea Britanică de Psihologie
În 1930 se realizează primul registru al psihologilor.
În 1943 ia fiinţă primul centru de consiliere de cuplu şi de familie în Londra, iar în
1947 existau peste 100 de astfel de centre în alte oraşe britanice, care au format apoi Consiliul
Naţional de Consiliere de Cuplu (Mace, 1958).
În 1982 apare primul manual (textbook) britanic de consiliere psihologică.

5
 România
Trei dintre elevii lui Wundt – Eduard Gruber, Constantin Rădulescu Motru şi Florian
Ştefănescu Goangă înfiinţau primele laboratoare de psihologie din România 1983 la Iaşi, 1906
la Bucureşti şi 1921 la Cluj.
Numele lui Rădulescu Motru se leagă primele eforturi de a asigura psihologiei statutul
de ştiinţă în România, prin organizarea primei catedre de psihologie din ţara noastră
Numele lui Florian Ştefănescu Goangă se asociază cu primele eforturi legate de
dezvoltarea ariei aplicative a psihologiei. A fost un militant neobosit pentru organizarea
serviciilor de psihologie aplicată în armată, tribunale pentru copii, închisori de minori, a
serviciilor de orientare şi selecţie de personal, a realizării fişei de observaţie şi a examinării
psihologice a elevilor în şcoală.
Aptitudinile şi evaluarea acestora reprezintă aria de mare interes pentru Florian
Ştefănescu Goangă, militând pentru diferenţierea învăţământului în funcţie de aptitudinile
elevilor, vizând atât copiii cu debilitate mentală, dar şi copiii supradotaţi.
În perioada 1936-1940, un rol important îl au Institutele psihotehnice de la Bucureşti,
Iaşi şi Cluj, ele având una dintre sarcini aceea de a elabora metode de evaluare a abilităţior
pentru oficiile de orientare profesionale.
În 1940 Florian Ştefănescu Goangă publică primul instrument românesc de evaluare a
inteligenţei – Măsurarea inteligenţei.
Tot în această perioadă apar interese pentru măsurarea aptitudinii motorii (M. Peteanu),
a temperamentului şi caracterului (Nicolae Mărgineanu, D. Todoranu), aplicarea şi
interpretarea testului Rorschach (G. Marinescu, L. Copelman), fiind adaptate şi create o serie
de teste, chestionare, aparate etc. (Roşca şi Bejat, 1976).
I.M. Nestor, D. Salade, I. Holban exprimă în lucrările lor ideea necesităţii laboratoarelor
de psihologie în şcoli şi a activităţilor de pre-orientare profesională a elevilor.
De o atenţie deosebită se bucură educaţia copiilor cu nevoi speciale (cu deficienţe şi
supradotaţi) – Alexandru Roşca, Florian Ştefănescu Goangă, Florica Bagdasar.
Chiapella abordează problematica orientării profesionale în armată.
În 1964 ia fiinţă Asociaţia Psihologilor din România.
În 1966 apare meseria de psiholog şcolar şi se organizează primele cabinete de orientare
şcolară şi profesională.
În 1975 I. Vianu publică “Introducere în psihoterapie”. Se intensifică de asemenea
preocupările pentru dezvoltarea instrumentelor de psihodiagnostic.

6
 Începând cu anul 1977 sub influenţa ideologiei comuniste, declinul psihologiei ca
ştiinţă şi a ramurilor sale aplicative este evident (Popa şi Aniţei, 2003).
Treptat, treptat spre sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 se organizează
programe de masterat în domeniul psihoterapiei şi a consilierii psihologice (Articol numit
“Istoricul Consilierii Psihologice”, preluat în data de 16.11.2010).
Consilierea, în general, presupune ajutorul oferit anumitor categorii de persoane, în
cele mai multe cazuri copiilor și adulților. Lucrarea de față ajută, însă la aprofundarea așa-
numitei consilieri în ceea ce privește populația în vârstă.
Indiferent de problemă, termenul de consiliere a devenit un termen important și des
întâlnit în discuțiile banale, în filme, etc. Vârstnicii au devenit un subiect de interes comun în
ultimul timp, discutându-se tot mai mult despre importanța acordării unei "vorbe bune" în
recuperarea lor după pensionare și după apariția bolilor specifice.

Incadrări paradigmatice, teoretice și conceptuale

2.2.
În sens larg, consilierea reprezintă o acţiune complexă prin care “se urmăreşte
sugerarea modului de a proceda sau a modului de comportare ce trebuie să fie adoptat într-o
situaţie dată sau în general, în viaţă şi în activitatea cotidiană “ (Tomşa, 1999).
Consilierea este o relaţie interumană de ajutor dintre o persoană specializată şi o altă
persoană care solicită asistenţă de specialitate.
Relaţia dintre consilier şi persoana consiliată este una de alianţă, de participare şi de
colaborare reciprocă (Ivey, 1994).
Mulţi specialişti din domeniul sociouman pot oferi servicii de consiliere. Dintre aceşti
specialişti amintim psihologii, asistenţii sociali, preoţii, cadrele didactice, medicii, asistentele
medicale (consiliere în probleme medicale, cât şi pentru prevenirea acestor probleme),
avocaţii (consiliere juridică) etc. Există numeroase tipuri de consiliere (Băban, 2001,
Holdevici, 1996, Jigău, 2001):

- consilierea informaţională: oferirea de informaţii pe domenii / teme specifice;

Este un tip prin care se oferă informații pe teme sau domenii specifice. În cazul în care
aceste informații sunt furnizate cu ajutorul tehnologiei informatici se discută despre consiliere
online/computerizată/asistată de calculator.

7
- consilierea pastorală, realizată de preoţi şi care oferă sprijin, consiliere din perspectivă
religioasă;

Consilierea spirituală/pastorală oferă unei persoane ajutor şi sprijin în înţelegerea

naturii sale spirituale şi acordă atenţie mai ales credinţei, devoţiunii, compasiunii, tehnicilor şi
experienţelor spirituale (rugăciunii, meditaţiei, vizualizării).
Serviciile de consiliere spirituală pot fi acordate în context pastoral, religios sau nonreligios,
ca servicii de consiliere psihologică transpersonală.
Scopurile consilierii pastorale constau în:
- acordarea de asistenţă persoanelor descurajate;
- dezvoltarea toleranţei în relaţiile cu semenii;
- acordarea de asistenţă în autocunoaştere, înţelegerea propriului comportament potrivit
principiilor biblice;
- acceptarea responsabilităţilor şi dobândirea maturităţii confesionale. (Dekoven, 1997).

- consilierea psihologică este realizată de psiholog, în scopul optimizării personale,

autocunoaşterii şi dezvoltării personale şi / sau în scopul prevenţiei şi remiterii problemelor
emoţionale, cognitive şi de comportament. Consilierea psihologică are ca scop ajutarea
clientului să funcţioneze mai eficient în viaţa cotidiană şi să aibă relaţii pozitive cu cei din jur;

- consilierea educaţională, realizată de cadre didactice în orele de consiliere şi orientare,

are ca obiective dezvoltarea personală, promovarea sănătăţii şi a stării de bine, prevenţia unor
comportamente care pot afecta sănătatea (consum de alcool, tutun, droguri, prevenire HIV /
SIDA etc.);

- consilierea vocaţională (realizată de cadre didactice, psihologi) constă în dezvoltarea

capacităţii de planificare a carierei;

Consilierea vocațională este un serviciu social care iniţiază o abordare globală a

individului, sub toate aspectele semnificative ale vieţii şi rolurilor asumate în şcoală, profesie,
viaţă socială şi comunitară, familie, timp liber etc. şi se materializează prin toate categoriile de
servicii de informare, consiliere şi orientare oferite solicitanţilor de către consilieri. (Jigău,
2001).

8
 Este rezultatul unei activităţi de educare şi informare asupra lumii şcolilor, profesiilor
şi pieţei muncii cu scopul compatibilizării optime între nevoile de formare ale individului şi
oferta de integrare profesională.

- consilierea privind dezvoltarea personală urmăreşte formarea de abilităţi şi atitudini

care permit o funcţionare personală şi socială flexibilă şi eficientă, cu scopul atingerii stării de
bine.

- consilierea suportivă reprezintă oferirea unui suport emoţional, în perioadele în care

persoana se confruntă cu probleme de natură emoţională de intensitate relativ redusă (stări de
depresie sau anxietate uşoare, neîncredere în sine etc.);

- consilierea de criză (realizată de psiholog, medic psihiatru, eventual asistent social)

constă în asistarea psihologică a persoanelor care se află în situaţii de criză (au suferit
psihotraume grave, au avut tentative de suicid etc.);

- consilierea civică (cetăţenească) oferă informaţii asupra drepturilor şi îndatoririlor

cetăţenilor în societate, precum şi asistenţă în luarea deciziilor privind rezolvarea problemelor
lor. Solicitantul este informat despre reglementările legale cu privire la cele mai importante
domenii de interes public: sănătate publică, asistenţă socială, asigurări sociale, raporturi de
muncă, protecţia consumatorului, drepturi şi obligaţii civile, regimul proprietăţii, impozite şi
taxe, învăţământ, procedură notarială, protecţia copilului, servicii publice.
Aceste tipuri de consiliere nu se delimitează rigid, între ele există numeroase
suprapuneri. De exemplu, consilierea educaţională realizată în şcoală se îmbină cu consilierea
informaţională, vocaţională, suportivă, de dezvoltare personală.
Asistentul social, în diferite etape ale muncii sale, trebuie să îşi asume şi rolul de
consilier al persoanei asistate. El poate realiza, în funcţie de problemele specifice ale
clientului, consiliere informaţională, suportivă, de dezvoltare personală etc. Pentru a fi
eficient, asistentul social trebuie să îşi însuşească atât cunoştinţe teoretice despre consiliere,
cât şi deprinderile practice necesare.
Caracteristicile consilierii :
• vizează persoane normale, ce nu prezintă tulburări psihice sau de
personalitate , deficite intelectuale sau de altă natură;
• facilitează persoanei consiliate adaptarea la factorii stresori, la sarcinile
cotidiene precum şi la îmbunătăţirea calităţii vieţii;

9
 • este un model educaţional şi nu unul al dezvoltării, în sensul că scopul
consilierii este de a-i învăţa pe elevi noi strategii comportamentale, de a-şi
valoriza potenţialul existent şi de a-şi dezvolta resurselor adaptative;
• se preocupă de prevenirea problemelor şi în acest sens identifică situaţiile şi
grupurile de risc şi acţionează în sensul preîntâmpinării evenimentelor cu
impact negativ;
• urmăreşte realizarea unei armonii între familie, şcoală, copil;
• încearcă provocarea unei schimbări voluntare în atitudinile şi comportamentele
elevilor, profesorilor, părinţilor;
• prin metodele şi tehnicile utilizate profesorul- consilier ajută la adaptarea
eficientă a elevilor la realităţile sociale în care aceştia trăiesc.
Conceptele de sănătate și boală
Multe sondaje de opinie realizate pe această temă au arătat că, la nivelul simțului
comun, sănătatea este reprezentată ca lipsă a bolii, ca puterea de a rezista în fața
amenințărilor la adresa sănătății, ca posibilitate de a te bucura de viață ca realizare de sine,
etc.
Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește sănătatea nu doar ca a absență a bolii
sau infirmității ci ca o condiție de bunăstare completă în dimensiunile ei biologică,
psihologică și socială, respectiv ca integritate anatomică și funcțională, capacitate de
confruntare cu stressul fizic, bilogic și psihosocial, capacitate de apărare împotriva
îmbolnăvirilor și morții premature, confort fizic, psihic, social și spiritual, stare de bine în
ansamblul ei (Băican, 2003).
Termenul de boală este definit ca o stare a organismului constând dintr-o modificare
organică sau funcțională a echilibrului normal al unui organism (Bogdan, 1992 ).
Expresia "vârsta a treia" cuprinde deja o parte considerabilă din populația mondială:
persoane care ies din circuitul productiv, având încă mari resurse și capacități de participare
la binele comun.
Momentul de început al vârstei a treia este considerat în mod convențional vârsta de 65
ani, deoarece pentru majoritatea indivizilor ea coincide cu pensionarea. Această vârstă este
însă doar aproximativă. Dezvoltarea umană continuă și după vârsta de 65 ani, întrucat adulții
trebuie și în această perioadă din urmă a vieții să se confrunte cu o serie de probleme, unele
vechi, altele noi, care se cer rezolvate. În cultura occidentală vârsta a treia este valorizată
preponderent negativ, în mare parte datorită prejudecăților.

10
 În contextul zilelor noastre, vârsta a treia este tot mai frecvent considerată o perioadă
a vieții în care experiența, cunoștințele, capacitatea de creație pot și trebuie să fie folosite din
plin. Un vârstnic activ nu îmbătrânește intelectual, fizic, social și nu are timp să se gândească
la bătrânețe. Sedentarismul, renunțarea și izolarea psihică și fizică sunt factori de risc major în
accelerarea îmbătrânirii somatice și sociale.
Pentru ca această etapă să fie dusă în continuare într-o armonie fie psiholgică, fie
fizică, vârstnicii au nevoie de consiliere. Luând în considerare tipurile de consiliere
menționate mai sus, voi selecta tipurile principale pentru populația vârstnică:
1. Consilierea Informațională - Este tipul de consiliere prin care se oferă informații
pe teme sau domenii specifice. În cazul de față, vârstnicii au nevoie de informații privind
sănătatea și serviciile sociale care răspund nevoilor acestora. Cu ajutorul mass-mediei (radio,
televizor, internet unde este cazul), vârstnicii află aspecte legate de boala pe care ar putea să o
aibă, ce ar trebui să facă, unde trebuie să apeleze pentru a se ajuta. Acest tip de consiliere are
scopul de a preveni apariția unor boli; mass-media poate prezenta simptomele unei boli,
adăugând și metodele de tratament sau prevenire. Tot mass-media poate ajuta persoanele
vulnerabile, deja îmbolnăvite , îndrumându-i spre servicii care i-ar putea facilita traiul celui
bolnav.
Există un alt tip de consiliere informațională, și anume manifestările stradale:
a) flash-moburi : termen provenit din engleză flash mob, unde flash—flash, clipă; mob —
mulțime) este o adunare foarte scurtă într-un loc public, participanții efectuând o anumită
acțiune neobișnuită pentru o durată scurtă de timp (de obicei câteva minute), după care grupul
se răspândește. Voluntarii acestei acțiuni pot informa trecătorii despre aspecte legate de ce
înseamnă bătrânețea ( cu ce vine ea, ce se întâmplă cu persoanele respective, de ce anume au
nevoie, cum se pot trata, unde pot apela). Persoanele care asistă la acea acțiune pot fi copii,
adulți sau vârstnici. Este foarte important ca toate categoriile de persoane să fie familiarizate
cu această temă pentru a sări în ajutorul publicului țintă, care ar face față acestei etape mult
mai ușor.
b) pliante : voluntarii va trebui să împartă tuturor trecătorilor pliante care să conțină
informații legate de fenomenul de îmbătrânire și metodele de ajutor.
De obicei, manifestările stradale captează atenția mass-mediei, aspect care aduce un
surplus în informarea populației.
Iarăși aici, medicii de familie pot fi persoanele care să ofere informații legate de ce
presupune etapa bătrâneții pentru ca persoanele vârstnice să se pregătească din timp pentru

11
modul de acționare. Tot ei sunt cei care îi pot îndrepta spre servicii care pot răspunde nevoilor
lor.
2. Consilierea de criză și suportivă – consiliera de criză constă în asistarea
psihologică a persoanelor care se află în situaţii de criză. Situațiile de criză pot fi în cazul
nostru : pierderea partenerului de viață, a copiilor sau pensionarea. Sunt persoane care au
nevoie urgentă de consiliere în cazurile menționate. Acest tip se îmbină cu consilierea
psihologică dar aceasta este pe termen lung. Familia sau chiar persoanele vârstnice pot apela
la profesioniști pentru a depăși momentele de criză. Se poate continua cu consilierea
psihologică pe termen lung. Consilierea suportivă îmbină elementele folosite în consilierea
psihologică, ajutând persoana să depășească anumite stări survenite în urma situațiilor de
criză.
3. Consilierea psihologică - Consilierea la vârsta a treia este o relaţie de ajutare, o
încercare şi un efort din partea consilierului la care este cooptat şi clientul pentru a îmbunătăţii
confortul existenţial al celui din urmă pentru a-i ameliora stilul de viaţă. Nu este preocupată în
general de ajutorarea oamenilor ca ei să ia decizii, ci de a-i ajuta să ia decizii înţelepte.
Beneficiarii şedinţelor de consiliere sunt persoane cu personalităţi diferite care doresc să
depăşească problemele pe care le au, să-şi cunoască aptitudinile şi să le dezvolte.
Activitatea de consiliere se poate suprapune la un moment dat cu cea a altor
profesionişti din domeniul social, dar scopul ei este de identificare a adevăratelor probleme şi
nevoi. Spre deosebire de alţi actori sociali, consilierul pune accent pe subiectivitate şi
independenţă, beneficiarul fiind cel ce identifică şi depăşeşte problemele. Consilierea are
scopul de a media întâlnirea dintre ceea ce este beneficiarul şi ceea ce ar fi bine să fie şi vrea
să fie acesta.
Pornind de la obiectivul acceptat de majoritatea autorilor în domeniu “cel de a-i ajuta
pe oameni să se ajute singuri”- rezultatele dorite şi solicitate de către beneficiari sunt:
creşterea înţelegerii de sine şi a situaţiilor din jur, creşterea capacităţii proprii de decizie,
oferirea unui sprijin în luarea unei decizii şi confirmarea acesteia, dezvoltarea capacităţii de a
schimba o situaţie, eliberarea de sentimente, examinarea opţiunilor şi alegerea uneia,
facilitarea capacităţilor de relaţionare şi comunicare, linişte şi armonie intrafamilială şi
comunitară.
Consilierea poate fi văzută de către unii lucrători sociali în sfera comunitară, ca o
perspectivă interesantă de trăiri particulare, în timp ce originea acestor sentimente de
supărare, regret şi neputinţă, se află în „problemele publice”de genul sărăciei, şomajului,
discriminării şi bolii.

12
 În afară de suportul de care au nevoie persoanele vârstnice, se impune și re- educarea
societății, în sensul combaterii așa-numitelor “mituri referitoare la vârstnici”: bătrânii nu se
mai îndrăgostesc, sunt o povară, sunt neproductivi, au întotdeauna probleme medicale, nu pot
învăța, uită mereu și nu se pot bucura de viață. Mai ales familiile vârstnicilor au nevoie sa fie
educate și consiliate în această privință, pentru re- structurarea percepțiilor și cognițiilor
referitoare la ceea ce înseamnă vârsta a treia.
Orientată spre ajutorarea clienţilor în înţelegerea şi clarificarea punctelor lor de vedere
asupra spaţiului de viaţă, asupra mediului şi a dimensiunii morale a existenţei, consilierea
susţine şi rolul învăţării găsirii scopurilor determinate pentru înţelegerea în sine şi a celor din
jur pentru o mai bună informare asupra posibilităţilor pentru soluţionarea problemelor de
natură emoţională şi interpersonală.
Relaţia de consiliere are scopul de a permite persoanei de vârsta a-III-a să-şi exprime
liber problemele, situaţia, relaţiile şi chiar întregul trecut, oricât ar fi de confuz şi să se
gândească la acestea împreună cu interlocutorul său. Sarcina specialistului constă, printr-un
joc de întrebări şi răspunsuri, în a-l ajuta pe bătrân să-şi înţeleagă situaţia, cauza dificultăţilor
sale şi posibilităţile de a le rezolva.
Munca cu grupul de persoane de vârsta a-III-a: Într-un grup bătrânul se simte în
siguranţă şi poate, deci, să acţioneze cu mai multă libertate şi, deci, după iniţiativa proprie.
Graţie sentimentului de apartenenţă la grup el poate deveni pe deplin conştient de propria
valoare şi de resursele sale. Există, de obicei, două motive pentru ca o persoană să adere la un
grup: nevoia de a fi în relaţii cu alţii şi nevoia de a face ceva.
În cadrul relaţiilor bătrân – consilier se manifestă două caracteristici semnificative:
- consilierul este mai tânar decât interlocutorul său;
- consilierul apare ca cel care dă, iar bătrânul cel care primeşte.
Aceste diferenţe pot fi resimţite puternic de către persoana ajutată.
Consilierul, oferind consiliere la momentul oportun, ajunge să-l sprijine pe client în
sensul stimulării acestuia pentru a-şi exterioriza sentimentele negative şi pentru a recepta cu
uşurinţă noi percepţii, experienţe, opţiuni.
Consilierii îşi oferă serviciile unor persoane vârstnice. Aceştia pot avea condiţii sociale
diferite, o educaţie diferită, probleme şi nevoi diferite, moduri de a reacţiona diferite; de
aceea, consilierii în fiecare tip de intervenţie pe care o realizează încep cu stabilirea relaţiei de
comunicare.
Indiferent dacă vârstnicul este sau nu bolnav, ședințele de consiliere îl pot ajuta să
depășească etapa de îmbătrânire, prevenind apariția unei boli specifice sau stopând boala deja

13
apărută. Consilierea ajută vârstnicul să se simtă motivat să trăiască și să lupte cu bolile
specifice. După consiliere, vârstnicul nu mai are sentimentul de inutilitate (Tatu, Lepădatu,
2007).

4. Consilierea pastorală - Serviciile de consiliere spirituală pot fi acordate în context

pastoral, religios sau nonreligios, ca servicii de consiliere psihologică transpersonală. Acest
tip îndeplinește 2 aspecte importante în viața unei persoane: suport psihologic – unde
vârstnicul este ajutat prin metode psihologice să învețe deprinderi noi constructive pentru
bunul demers al noii etape prin care trece, și suport spiritual – unde vârstnicul este invitat să
se dedice trup și suflet existenței divine care îl poate ajuta să depășească orice moment de
declin.
Religia este o strategie importantă de coping, atât pentru vârstnici cât și pentru cei
tineri. Credința în Dumnezeu, rugăciunile, toate aceste strategii de coping sunt folosite de
70% dintre adulții afro-americani, care se simt sănătoși în urma credinței lor (Hooyman,
Kiyak, 2008).

5. Consilierea civică - oferă informaţii asupra drepturilor şi îndatoririlor cetăţenilor

în societate, precum şi asistenţă în luarea deciziilor privind rezolvarea problemelor lor.
Vârstnicul poate cere informații de la instituțiile locale legate de orice îl preocupă : unde
trebuie să apeleze pentru o stituație, de unde poate primi ajutor material, bănesc sau
psihologic. El va fi îndrumat de către angajații pe posturile specifice spre instituțiile
importante care îi pot servi nevoilor acestuia. Poate primi asistență socială care să-i aducă la
cunoștiință problemele exacte cu care se confruntă vârstnicul, facilitându-i astfel procesul de
rezolvare. Asistentul social îi va identifica nevoile principale care necesită rezolvare urgentă.
Vârstnicul poate veni cu o simplă problemă dar asistentul social îi poate descoperi adevăratele
probleme care ar trebui rezolvate prin prevenirea apariției lor și prin intervenția propriu-zisă.

Lucrarea de față se încadrează în paradigma constructivistă care vizează atât partea

socială cât și cea psihologică ce afectează în mod pozitiv dar și negativ starea sănătății unei
persoane.
Paradigma constructivistă se referă la rolul factorilor sociali și culturali care-l îl joacă
în construcția semnificațiilor legate de sănătate, boală și tratament (Articol numit Psihologia
sănătății, preluat în data de 16.11.2010).

14
 Prin urmare, starea sănătații unei societăți depinde foarte mult și de cultura ei și de
principiile după care funcționează aceasta. Stereotipiile legate de populația vârstnică cum că
sunt persoane trecute, inutile, pline de boli, nu fac decât să accelereze procesul de îmbătrânire,
demotivându-i să mai dorească a trăi, a activa în societatea în care trăiesc. Sau prejudecățiile
cum că o persoană care merge la psiholog este o persoană nebună, nu face altceva decât, ca
aceste persoane care ar solicita ajutorul, să adopte propriile metode de a-și rezolva problemele
care de multe ori sunt disfuncționale.
Consilierea informațională joacă un rol foarte important în modul de percepere a unei
situații de viață. Dacă mass-media continuă să blameze o situație, nu face altceva decât să
influențeze în mod negativ modalitatea de înțelegere a populației despre o situație dată. Dar
dacă mass-media vorbește despre normalitatea unei situații, atunci populația ar fi mult mai
tolerantă vizavi de respectiva situație.
Consilierea informațională privind bătrânețea, ajută persoana vârstnică să înțeleagă că nu
este singura persoană aflată în această situație specifică etapei prin care trece. Atât populația
tânără cât și cea vârstnică află, înțelege și se adaptează situației prin care trec cu toții la un
moment dat. Consilierea îi ajută să se cunoască și să adopte strategii de coping și modalități
de prevenție și tratament.

2.3. Metodologia lucrării

2.3.1. Bibliografia de bază

Conceptele de consiliere, inclusiv sănătate, boală și vârsta a treia le întâlnim în

majoritatea domeniilor psiho-sociale, de aceea informațiile au putut fi extrase din literatura

de specialitate dar și din surse virtuale.

2.3.2. Metodele și instrumentele utilizate

Metodele pe care le-am utilizat au fost: metoda de cercetare teoretică – analiza
tematică, analiza secundară-prelucrari, analiza discursului.
Instrumentele utilizate au fost cartea tipărită, articolele și cărțile virtuale.

3. Prezentarea datelor obținute în demersul de cercetare

15
3.1. Modul de funcționare, efecte ale consilierii (dacă se utlizează sau nu), consilierea-

metodă de tratament

a) Consilierea psihologică
O caracteristică esenţială a consilierii, este cea de facilitare a înţelegerii, a schimbării,
a acceptării noilor situaţii, a depăşirii unor momente dramatice, a integrării şi a dezvoltării.
Consilierea familiilor vârstnicilor cu risc de abandon, implică consilierul în observarea,
ascultarea, înţelegerea, răspunsul, evaluarea şi acţiunea în parteneriat cu consiliatul. Cel
consiliat are posibilitatea de a-şi explora şi clarifica forţele şi slăbiciunile, de a-şi îmbunătăţii
calitatea vieţii şi de a evolua spre o formă superioară a bunăstării.
Consilierea nu presupune doar o prestaţie unilaterală din partea consilierului, ci este
vorba de o interacţiune cu specificul ei, o relaţie de ajutare. Fiecare dintre cei doi, vine în
câmpul acestei interacţiuni cu particularităţi de vârstă, cultură, religie, clasa din care provine,
limba vorbită, etc. Sunt importante încrederea, respectul şi confidenţialitatea, astfel încât
persoanele vârstnice să se poată simţi în siguranţă pentru a- şi putea dezvălui şi sonda propria
viaţă din perspectiva cunoaşterii, afectivităţii şi acţiunii.
Vârstnicul trebuie să cunoască faptul că în această perioadă gândirea creatoare
diminuează, concomitent cu capacitatea de învățare. Motivațiile devin monotone. Dispare
capacitatea de concentrare de lungă durată asupra unui subiect. Emotivitatea și afectivitatea
încep să slăbească. Apar o stare de apatie, labilitatea emoțională și îngustarea egocentrică a
preocupărilor individuale. În prezența unor situații noi de viață, persoana va acționa într-o
manieră rigida și stereotipă. Se accentuează particularitățile de caracter, prin apariția unor
aspecte noi care s-au aflat până atunci în stare latentă.
Consilierea este necesară pentru a preveni disfuncţiile persoanelor aflate în dificultate
şi a le reintegra social. În procesul de oferire a serviciilor necesare vârstnicului, consilierul
sprijină clientul în depăşirea unor situaţii problematice de viaţă; ajută clientul în vederea
satisfacerii nevoilor psihosociale şi crează o atmosferă în care clientul să se simtă liber să
comunice şi să colaboreze în condiţii de securitate psiho- emoţională. Pentru aceasta
consilierul utilizează atât cunoştinţe teoretice, cât şi anumite deprinderi practice selectate şi
adaptate în funcţie de caracteristicile, nevoile şi contextul fiecărei situaţii.
Intervenția consilierului asupra acestei categorii de vârstnici trebuie să ofere o
înțelegere a semnificațiilor multiple ale pensionării și o ocazie care să-i stimuleze pe
vârstnicii-tineri să-și utilizeze energia și îndemânarea.

16
 Se poate afirma că întâlnirea subiecților în diferite centre de zi contribuie la sporirea
oportunităților lor de a descrie experiențe și a iniția contacte sociale. Este evitată astfel
dezvoltarea negativă a sentimentelor de izolare, stimulând procesul de dezvoltare intelectuală
și emoțională prin abordari de subiecte diferite, preferate (Tatu, Lepădatu, 2007).
Dacă consilierea de acest tip nu ar avea loc riscul de îmbolnăvire atât fizică cât și
psihică este mai mare. Oricine are nevoie de securitate afectivă pentru a merge mai departe.
Suntem ființe sociale, iar fără comunicare cu ceilalți și fără feedback-ul pozitiv venit din
partea lor, nu face altceva decât să demotiveze persoana. Izolarea socială duce la depresie și
eventual nevoia de sinucidere.

b) Consilierea pastorală
Chiar și în rândul creștinilor care înțeleg locul consilierii în biserică, există încă multe
dezbateri cu privire la adevărata consiliere biblică (ce anume este ea, ce nu este, cine o
predică, cine o pune în practică și cine nu ). De aceea este necesar ca între bărbații și femeile
din acest domeniu, care sunt luminați de Dumnezeu și fac voia Lui, să existe un schimb de
păreri în efortul de a găsi metodele de ajutorare a semenilor care să Îl glorifice pe Dumnezeu.
Există cu toate acestea, câteva ipoteze care se bazează pe principiile și învățăturile Bibliei,
Cuvântul autorității infailibile a lui Dumnezeu, care este izvorul suprem al trăirii sănătoase.

1. Dumnezeu este dragoste ( 1 Ioan 4:16) și Dumnezeu este adevărul (Ioan 14:6).
Premisa majoră a consilierii creștine, scrie William Backus, este că adevărul îi eliberează pe
oameni, atunci când aceștia îl cred și îi dau ascultare.
2. Chiar dacă nu toate crizele sau problemele sunt de ordin spiritual, ele sunt legate de
totuși de credințele și starea spirituală a persoanei. Toate stările negative (depresie,
panică,etc.) se datorează imaginii subdezvoltate a lui Dumnezeu în sufletul persoanei în
cauză.
3. Un factor crucial în dobândirea vindecării și a împlinirii îl reprezintă o relație
persoanală cu Hristosul cel Viu. Relația cu El furninează resurse indispensabile rezolvării
oricărei probleme psihologice. Împlinirea nu poate fi atinsă fără Iisus Hristos.
4. Relațiile sănătoase reprezintă siguranțele sănătății mintale, emoționale și spirituale .
Orice relație defectuoasă duce la trăirea unor stări negative.

17
 5. Însănătoșirea minții, a emoțiilor și a spiritului este posibilă. Lucrul acesta va cere
fără îndoială, eforturi atât din partea consiliatului cât și a consilierului pastoral. El va
presupune în mod necesar și lucrarea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt.
6. Scopul consilierii biblice nu este fericirea, ci asemănarea cu Hristos. Preocupările
omului sunt legate de găsirea fericirii. Dar dacă nu-l pui în prim plan pe Hristos, care este
Fericirea, niciodată nu o vei găsi.
7. Vindecarea și împlinirea nu sunt posibile fără învățătura biblică și fără ascultarea
de Cuvântul și voia lui Dumnezeu. Consilierul cel mai înzestrat este acela care, cu cea mai
mare grijă, în rugăciune și cu credință, aplică procesului de sfințire, de modelare a celuilalt
după chipul lui Iisus Hristos, mijloacele spirituale primite de sus (McDowell & Hostetler,
vol.1).
Așadar, consilierea pastorală poate avea efect benefic asupra persoanei care cere ajutor
numai dacă urmează calea lui Dumnezeu. Cu ajutorul uneletelor spirituale, persoana poate
depăși probleme foarte importante, neavând nevoie de uneltele medicale, fizice.

c) Consilierea informațională
Se realizează cu ajutorul mass-mediei, dar și a manifestărilor stradale. Mass-media
poate însemna: radio (știri tematice, emisiuni tematice), televiziune (știri, filme tematice,
emisiuni tematice cu invitați profesioniști), internet (știri, cărți virtuale, articole tematice,
filme on-line ). Manifestările stradale pot însemna distribuirea de pliante cu teme specifice,
flash-moburi. Toate implică informații care vizează populația și problemele ei. Sunt
folositoare atunci când conțin informații relevante unui domeniu, când situația dată este tratată
ca fiind normală. Printr-o singură sursă de informare pot fi informate zeci, sute, mii și chiar
milioane de oameni. Dacă acest tip de consiliere nu ar fi utilizată, oamenii nu ar cunoaște
îndeajuns problema cu care se confruntă, nu ar cunoaște metodele de tratament și prevenție,
fapt care ar putea avea consecințe negative la nivel de societate.

d) Consilierea civică
Persoana care solicită ajutor de la diferite instituții precum Primăria, Consiliul Local,
poate fi îndrumată spre servicii care răspund întocmai nevoilor acesteia. Asistentul social care
consiliază pe moment persoana solicitantă, poate descoperi alte nevoi și probleme care pot fi
prevenite și rezolvate. Dacă acest tip de consiliere nu ar exista, riscul de apariție a unei

18
probleme în sfera psihologică, socială sau medicală ar fi mult mai mare, fapt care ar afecta o
buna parte din populația respectivă.

e) Consilierea de criză și cea suportivă

Persoana asistată va dobândi deprinderi de viață care sa o ajute să depășească stările
negative care le trăiește în urma unor întâmplări nefericite: pierderea persoanei dragi,
catastrofe naturale, etc. Dacă aceste tipuri de consiliere nu ar exista, persoana aflată în nevoi
va manifesta stări negative intense care ar putea duce la moarte involuntară sau suicid. Fără
sprijinul emoțional, material sau social, o persoană nu va putea trăi armonios în urma unei
catastrofe de natură psihologică, socială, naturală.

4. CONCLUZII

Consilierea de orice natură este bine-venită în orice situație atâta timp cât prezintă
aspecte pozitive. Este o formă de ajutor practicată sub diferite forme: sfaturi, oferire de
informații, intervenție de natură psihologică și socială. Termenul de consiliere a apărut prin
anii 1900, în SUA ca o nevoie creată de fenomenul de industrializare şi urbanizare, sub
influenţa următoarele mişcări:
a) Mişcarea de ghidare, orientare vocaţională;
b) Mişcarea privind consilierea pentru sănătate mintală şi
c) Mişcarea psihometrică
De atunci, fenomenul de consiliere s-a răspândit în întreaga lume, folosindu-se în
diferite domenii. Există tipuri de consiliere: consiliere informațională, pastorală, civică,
suportivă, de criză, psihologică, educațională, privind dezvoltarea personală, vocațională,
carierei.
Tipurile de consiliere în sănătate și boală privind vârsta a treia sunt: consiliere
pastorală, informațională, psihologică, civică, suportivă, de criză care servesc:
- identificării nevoilor și problemelor populației vârstnice;
- găsirea unor strategii de coping pentru a putea trece cu ușurință peste problemele
acestei etape;
- toleranță vizavi de această perioadă a vieții;
- identificarea metodelor de prevenție și tratament.

19
 Consilierea este o metodă de lucru foarte importantă pentru orice vârstă iar fără
existența ei, s-ar produce un haos total la nivel de populație. S-ar pierde echilibrul emoțional,
mintal, financiar- investindu-se prost în tratamente care nu corespund problemei respective.
Populația nu ar ști să prevină apariția unor probleme, ea devenind la un moment dat o
problemă socială care ar afecta în timp celelalte generații în plan biologic, psihologic,
cultural, financiar.

BIBLIOGRAFIE

1. Băban. A., coord., 2001, Consiliere educaţională. Ghid metodologic pentru orele de
dirigenţie şi consiliere, Imprimeria Ardealul, Cluj Napoca;
2. Băican, E., (2003), Psihosociologia sănătății și sănătate publică – Suport de curs, Cluj-
Napoca;
3. Bogdan, C., (1992), Elemente de geriatrie practică, Editura Medicală, București;
4. Dekoven, S., (1997), Despre ancorare. O introducere în psihologia consilierii, Editura
Gnosis Bucureşti;
5. Holdevici, I., Neacșu, V., (2006) , Consiliere psihologică și psihoterapie în situațiile de
criză, Ed. Dual Tech, București;
6. Hooyman N.R. and Kiyak H.A., (2008,8th edition), Social Gerontology: A
Multidisciplinary Perspective;
7. Ivey, A., s. a. (1999), Abilitățile consilierului. Abordare din perspectiva microconsilierii
(trad. Popa Simona), Ed. RisoPrint, Cluj;
8. Jigău, M., (2001) Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti;
9. Jigău, M., coord., (2001), Consiliere și orientare. Ghid metodologic, CNC. București;

20
10. McDowell J. & Hostetler B., (vol 1.). Manual de consiliere a tinerilor – Un ghid complet
pentru echiparea lucrătorilor cu tineretul, pastorilor, învățătorilor și părinților, Fundația
creștină Noua Speranță, România;
11. Tatu C. și Lepădatu I. (2007), Senium și Senectum (consilierea vârstnicilor),
Ed.Psihomedia, Sibiu;
12. Tomșa, G., (1999), Consilierea și orientarea în școală, Casa de Editură și Presă Viașa
Românească, București.

13. Bădescu, D. A., (2009), Interventii cognitiv-comportamentale în depresie. Consideratii

psiho-clinice din perspectiva comorbiditatii - Teza de doctorat în vederea obtinerii
titlului stiintific de doctor in psihologie.
Descărcat la data de 16 noiembrie 2010, de pe
http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2010Martie/Badescu%20Aurelia%20-%20Interventii
%20cognitiv-comportamentale%20in%20depresie/REZUMAT.pdf ;
14. Murică, Psihologia Sănătății
Descărcat la data de 16 noiembrie 2010, de pe
http://webcache.googleusercontent.com/search?
q=cache:QmbhDCtXqAEJ:www.scribd.com/doc/15763924/Psihologia-Sanatatii+Se+refer
%C4%83+la+rolul+factorilor+sociali+%C8%99i+culturali+care-l+%C3%AEl+joac
%C4%83+%C3%AEn+construc%C8%9Bia+semnifica%C8%9Biilor+legate+de+s%C4%83n
%C4%83tate,+boal%C4%83+%C8%99i+tratament.&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro ;

15. www.regie.ro, Istoricul consilierii psihologice

Descărcat la data de 16 noiembrie 2010
http://facultate.regielive.ro/cursuri/psihologie/istoricul_consilierii_psihologice-156793.html

21