Sunteți pe pagina 1din 28

Curs de teoria

muzicii
pentru începători

Petru Diaconu © 2007


1.Introducere

Definiţii

- muzica este un limbaj care se exprimă cu ajutorul sunetelor. Ordinea în


desfăşurarea sunetelor a creat muzica;

- arta muzicii este creata pentru a impresiona nemijlocit trăirea şi gândirea,


vibraţiile muzicii se adresează sufletului pentru a găsi aici condiţia prielnica
comunicării;

- nu sunete şi relaţii dintre sunete formează muzica, ci vibraţii şi relaţii dintre


vibraţii ale sufletului, aceasta este muzica;

- muzica nu exista decât în starea ei de manifestare sonoră

- Martin Luther zicea : « după teologie locul următor şi cea mai mare cinste i
se cuvine muzicii. Ea este un mare dar a lui Dumnezeu » ;

2
Cursul 1

1.1 Sunetul muzical

Sunetul muzical este rezultatul vibraţiilor generate de un corp sonor elastic (coarda,
coloana de aer, etc.) impulsionat de o forţă oarecare.

Calităţile sunetului muzical

- înălţime : înalt sau grav


- durata : lung sau scurt
- intensitatea : puternic(tare) sau slab(încet)
- timbru(culoarea) : sunetul diferă in funcţie de sursa de producere (voce, blocflaut, pian,)

1.2 NOTAŢIA MUZICALĂ

Pentru reprezentarea grafică a înălţimii sunetului muzical se folosesc următoarele


elemente :
- note,portativ,cheie,semne de alteraţie

1. Notele : sunt litere cu care exprimăm grafic înălţimea unui sunet muzical. Pentru
exprimarea lor se utilizează trei notaţii : silabică, literară şi acustică:

a) Notaţia silabică este atribuita lui Guido d’Arezzo(980-1058), ea provine dintr-un imn
medieval. Aceste note sunt: do, re, mi, fa, sol, la, si;
b) Notaţia literară folosită de popoarele germane utilizează şapte litere pentru cele şapte
sunete muzicale: C, D, E, F, G, A, H;
c) Notaţia acustică se utilizează în laboratoarele de specialitate şi se face în hertzi.
(1Hz = 1 vibraţie pe secundă) La (A) = 440 Hz;

2. Portativ (‘cel care poartă notele’) : cinci linii paralele şi egal depărtate intre ele.
Atât pe linii cât şi pe spaţiile dintre ele se notează notele muzicale. Ele se numără de jos în
sus.
Clasificare :
- portativ simplu: pentru o singură voce, instrument, uneori şi pentru două voci.
- portativ dublu: format din două portative simple, unite prin acoladă si bară. Pentru mai
multe voci sau instrumente care cânta simultan (pian, orga)
- portativ complex: format din mai multe portative simple şi se foloseşte pentru
cor,fanfară,orchestră ;

3
Liniile ajutătoare (suplimentare) : sunt o prelungire a portativului, maxim cinci linii
ajutătoare;

Observaţii:
- să fie la aceeaşi distanţa ca şi liniile portativului
- notele pe o singură voce se scriu cu codiţa în sus până la a treia linie a portativului, peste
linia a treia se scriu cu codiţa în jos.
- notele pe două voci, pe portativul simplu se scriu astfel : vocea de sus cu codiţa in sus
vocea de jos cu codiţa in jo
- liniile şi spatiile se numără de jos în sus
- liniile suplimentare de sub portativ se numără de sus în jos,cele de deasupra de jos în sus

3) Cheia muzicala: se foloseşte pentru citirea notelor pe portativ. Este un semn


grafic care se notează la începutul portativului pe una din liniile sale. Cheia muzicală
determină un anumit sunet muzical din scara muzicala, în funcţie de care îşi iau denumirea
şi celelalte sunete.
- cheia sol : 396 Hz
- cheia fa : 176 Hz
- cheia do : 264 Hz
a) Cheia sol (& ),reprezintă nota sol şi indică pe portativ locul unde se notează această
- această cheie se notează pe linia a doua a portativului. Se foloseşte pentru anumite
instrumente (vioară, flaut, blocflaut sopran, alto, tenor, etc. şi mâna dreaptă la pian, orgă)
b) Cheia fa (? )reprezintă nota Fa şi indică pe portativ locul unde se notează această notă;
- această cheie se notează pe linia a patra a portativului. În această cheie se scrie muzica
pentru anumite instrumente (mâna stângă la pian, orgă, violoncel, fagot, blocflaut bas, etc.)
c) Cheia do (Β )reprezintă nota do şi indică pe portativ locul unde se notează aceasta notă;
- această cheie se notează pe linia a treia a portativului. Ea se foloseşte pentru alte
instrumente;

Cursul 2

4
2.1 Originea cheilor si relaţiile dintre ele

La început portativul era alcătuit din unprezece linii şi se utilizau trei chei astfel:

Liniuţele suplimentare sunt o prelungire a portativului astfel:


a) cele de sub portativul superior:

b) cele de deasupra portativului inferior:

Cele două portative şi cele două chei nu întrerup desfăşurarea treptată a sunetelor din
scara muzicală generală;

5
2.2 Semnele de alteraţie

Sunt semne grafice care modifică suitor sau coborâtor înălţimea sunetului muzical;

Clasificare
1)diezul(# )urcă înălţimea sunetului muzical cu un semiton fată de cea iniţială;

2)bemolul( β )coboară înălţimea sunetului muzical cu un semiton faţă de cea


iniţială;
3)becarul( ν ) anulează efectul celorlalte alteraţii;

Tonul şi semitonul

Semitonul este diferenţa (distanţa) cea mai mică de înălţime dintre două sunete
muzicale alăturate şi constituie unitatea de măsură etalon cu care determinăm mărimea
unui interval muzical.
Tonul este alcătuit din două semitonuri. Este unitatea de măsură etalon mai mare cu
care măsurăm un interval muzical.

Funcţia alteraţiilor.

Alteraţiile pot avea 3 funcţii:

1.Constitutive (de bază)


2.Accidentale
3.De precauţie

1) Alteraţiile constitutive se notează la cheie într-o anumită ordine. Ele modifică toate
notele de aceeaşi denumire din întreaga piesă.

Ordinea alteraţiilor constitutive: alteraţiile se succed din 5 în 5 trepte fie suitor sau
coborâtor;
a) în cazul diezilor va fi suitor astfel:fa#, do#, sol#, re#, la#, mi#, si#;

b) in cazul bemolilor va fi coborâtor astfel:siβ , miβ , laβ , reβ , solβ , doβ ,


faβ (inversul diezilor)

6
Alteraţiile sun omogene (adică formate numai din diezi sau bemoli)

2) Alteraţiile accidentale le întâlnim pe parcursul unei piese muzicale, neavând nici o


legătură cu alteraţiile de la cheie. Ele au efect local (într-o măsură), asupra notelor de
aceeaşi denumire si înălţime cu alteraţiile. Efectul lor se poate extinde şi în a doua măsură,
dacă nota alterată din măsura anterioară este unită prin legato de durată cu prima notă
din măsura următoare, având deci aceeaşi înălţime.

3) Alteraţiile de precauţie atrag atenţia că alteraţiile accidentale apărute anterior şi-au


pierdut valabilitatea.

Observaţii:

- alteraţiile se notează atât pe linii cât şi pe spaţiile portativului înaintea notelor pe care
le modifică;
- o notă alterată se citeşte astfel: în primul rând denumirea notei respective, apoi
adăugăm denumirea alteraţiei(nu invers); ex: do#, si bemol, etc.
- orice alteraţie nouă anulează efectul primei alteraţii;

Notaţia literară a alteraţiilor


- pentru β se foloseşte terminaţia es
- pentru # se foloseşte terminaţia is

Cursul 3

3.1 Durata sunetului muzical

7
Pentru reprezentarea grafică a duratei sunetului muzical se folosesc următoarele
elemente:
1) Valori de note şi pauze
2) Legato-ul de prelungire
3) Punctul ritmic(de prelungire)
4) Coroana

1) Valori de note şi pauze


Se prezintă sub forma unor simboluri şi exprimă în scris durata sunetelor muzicale atât
pe timpul de executare (de cântare) cât şi pe timpul de tăcere (pauză).
Se pleacă de la o valoare iniţială (un întreg) care se împarte în două şi în multipli lui
(4,8,16). Denumirea acestor valori rezultă din această împărţire.

Demonstraţie
Denumire Simbol muzical
Matematica

Notă întreagă
(întreg)

Doime
Η

Pătrime
θ

Optime
ε

Şaisprezecime
ξ

Pauzele corespunzătoare:

8
Pauzele au aceeaşi denumire si durată cu valorile de note prezentate mai sus.

2) Punctul de prelungire
Fiind plasat la dreapta unei note sau pauze îi măreşte durata cu jumătate din valoarea ei
iniţială.

ω. înseamnă
η. înseamnă
η + θ
θ. înseamnă
θ + ε
ε. înseamnă
ε + ξ
Aşezat în dreptul pauzelor are aceeaşi valoare.

3) Legato de durată (prelungire)


Sub forma unei linii curbe uneşte două sau mai multe note de aceeaşi înălţime,
contopind valorile lor într-o singură valoare. Curbarea arcului de cerc se face în partea
opusa codiţelor notelor, legând bobiţele lor.

În solfegiu sau cântare cu text, se pronunţă silaba sau numele primei note, sunetul
prelungindu-se pe toata durata notelor legate fără respiraţie.
Cântate la instrument, cele două sau mai multe note legate nu se întrerup prin respiraţie.

4) Coroana
Este un alt semn grafic care se aşează fie deasupra fie dedesubtul unei valori de note
sau pauze, indicând prelungirea nedefinita a acesteia, rămânând la dispoziţia interpretului
sau a dirijorului.

9
Cursul 4

4.1 RITMUL MUZICAL

Definiţie:
Succesiunea organizată a duratelor sunetului muzical se numeşte ritm muzical.
Organizarea ritmica se bazează pe reliefarea unor sunete cu ajutorul accentelor(<).
Accentul ritmic înseamnă o anumită intensitate mai mare pe care i-o dăm sunetului
muzical in raport cu altul. Astfel in funcţie de distribuirea accentelor într-o anumită ordine
asupra sunetelor (duratelor) muzicale distingem mai multe categorii de ritmuri muzicale:

1) Când avem mai multe durate de note egale, iar accentul ritmic este distribuit din 2 în 2
valori, obţinem ritmul binar;

2) Când avem mai multe durate de note egale, iar accentul ritmic este distribuit din 3 în 3
valori, obţinem ritmul ternar.

3) Când avem mai multe durate de note egale, iar accentul ritmic este distribuit asimetric
din 3 în 2 valori, obţinem ritmul eterogen.

Elementele de măsură ale ritmului muzical sunt : timpul şi măsura

1) Timpul provine din limba italiană, „batuta”, de unde şi „bătaie” în limba română.

Definiţie: este unitatea pentru măsurarea ritmului muzical. Timpul poate fi asemănat,
exprimat printr-o mişcare scurtă, gest cu braţul, cu piciorul, cu capul, pendul de ceas, etc.
repetabil la intervale de timp egale. Orice valoare de note, mai des intâlnite (doime,
pătrime, optime) poate fi considerată unitate de măsură, adică:

η =1 timp(o bătaie)
θ =1
timp(o bătaie)

10
ε =1
timp(o bătaie)

Astfel:
• dacă η = 1 timp, ω = 2 timpi, θ = ½ timpi , etc.
• dacă θ =1 timp, ω =4 timpi, η =2 timpi , θ =1
timp, ε =½ timp (jumătate), ξ =¼timp (un sfert)
• dacă ε = 1 timp, η = 4 timpi, θ = 2 timpi, ε = 1 timp,
ξ = ½ timp

O condiţie esenţiala a timpilor este deci periodicitatea lor, adică egal ca dimensiune şi la
intervale egale de timp;
Astfel avem două categorii de timpi: accentuaţi şi neaccentuaţi;

2) Măsura este a doua unitate de măsurare a ritmului muzical. Aceasta funcţionează


mai mult grafic, deoarece grupează un anumit număr de timpi accentuaţi şi neaccentuaţi în
fragmente egale, care sunt delimitate unele de altele prin bare de măsură. Sfârşitul unei
lucrări muzicale este marcat prin bară dublă.

Măsura se reprezintă în scris prin cifre şi litere notate imediat după cheie. Cifrele se scriu
sub forma de fracţie ordinară, fără liniuţa fracţionara, în locul acesteia fiind linia a treia a
portativului.
Semnificaţia cifrelor este următoarea:
- numărătorul (cifra de deasupra) indică numărul de timpi pe care îi cuprinde o măsură;
- numitorul (cifra de dedesubt) indică o valoare de notă (doime, pătrime, optime) care
devine unitate de măsura egală cu un timp (o bătaie);

Notarea măsurilor prin litere

11
- cu ajutorul literei C plasată pe spaţiul doi şi trei al portativului este reprezentată măsura
de 4/4(patru pătrimi), iar cu litera Χ se înlocuieşte indicaţia pentru măsura de 2/2(două
doimi);

12
Cursul 5

5.1 Clasificarea măsurilor


Definiţie: măsura este o grupare distinctă de timpi accentuaţi si neaccentuaţi care se succed
periodic la intervale de timp egale; elementul de referinţă după care se clasifica măsurile
este accentul metric. Acesta generează două criterii de clasificare a măsurilor:

1) ordinea în care apare şi succede accentul metric dintr-o măsura;


2) numărul de accente metrice dintr-o măsură;
După primul criteriu măsurile pot fi:
a) binare : în care accentul metric apare din 2 în 2 timpi

b) ternare : în care accentul metric apare din 3 în 3 timpi

c) eterogene : în care accentul metric apare din 3 în 2 timpi (asimetric)

Cifra de deasupra dintr-o măsura se referă la structura măsurii care poate fi


binară, ternară sau eterogenă;

- măsurile de 2, 4 timpi sunt binare


- măsurile de 3, 6, 9, 12 timpi sunt ternare
- măsurile de 5, 7 timpi sunt eterogene

După cel de-al doilea criteriu, măsurile sunt de două feluri:


a) simple: cele care au un singur accent metric în componenţa lor;
b) compuse: cele care au două sau mai multe accente metrice în componenta lor;

Categorii de măsuri
1) Măsuri simple binare: măsura de doi timpi
- conţine 2 timpi: 1 timp accentuat , 2 timp neaccentuat;

1) 2)
Schema de măsură (tactare) are două mişcări:

13
2) Măsuri simple ternare: măsura de trei timpi;
- conţine 3 timpi: 1 timp accentuat, timpul 2 şi 3 neaccentuaţi

Schema de tactare are trei mişcări: 3)


1)

2)

3) Măsuri compuse:
a) binar cu binar: măsura de patru timpi;
- conţine 4 timpi (2+2), adică este alcătuită din două măsuri simple binare din care
timpul 1 şi 3 accentuaţi iar 2 şi 4 neaccentuaţi;

Schema de tactare conţine patru mişcări: 1) 4)

2)

3)

b) ternar + ternar: măsura de 6, 9, 12 timpi;


- măsura de 6 timpi: conţine 6 timpi (3+3 t) adică este alcătuita din două măsuri simple
ternare din care timpul 1 şi 4 accentuaţi iar 2, 3, 5, 6 neaccentuaţi;

1) 1) 4)
2) 6) 2) 5)
Schema de tactare este de două feluri:
- cu toţi timpii în tempo-urile lente 3) 6)
3)
- cu timpii concentraţi în tempo-urile rapide

4) 5)

14
- măsura de 9 timpi: conţine 9 timpi (3+3+3 t) adică este alcătuita din trei masuri simple
ternare din care timpii 1, 4, 7 sunt accentuaţi iar 2, 3, 5, 6, 8, 9 neaccentuaţi;

Schema de tactare este de două feluri:


- cu toţi timpii în tempo-urile lente, conţine nouă mişcări;
- cu timpii concentraţi în tempo-urile rapide, conţine trei mişcări;

9)
8)
7)
9)
1) 1) 8)
2) 2) 7)
3) 3)

4) 5) 6)
4) 5) 6)

- măsura de 12 timpi: conţine 12 timpi (3+3+3+3 t) adică este alcătuită din 4 măsuri simple
ternare din care timpii 1, 4, 7, 10 accentuaţi iar timpii 2, 3, 5, 6, 8, 9, 11, 12 neaccentuaţi;

Schema de tactare este două feluri:


- cu toţi timpii în tempo-urile lente, conţine 12 mişcări
- cu timpii concentraţi în tempo-urile rapide, conţine 4 mişcări

12)
11)
10)
12)
1) 1)
2) 2) 11)
3) 3) 10)
4) 5) 6) 4) 5) 6)

7) 8) 9)

7) 8) 9)
15
3) ternar + binar sau binar + ternar: măsura de 5 timpi: conţine 5 timpi (3+2 sau 2+3)
adică este alcătuită din 2 măsuri simple, una ternară şi cealaltă binară, din care timpii 1 şi
4 sunt accentuaţi iar 2, 3, 5 neaccentuaţi

Schema de tactare conţine cinci mişcări:


a) ( 3 + 2 ) b) ( 2 + 3 )

3) 4) 5) 5)
1) 1) 2) 3)

2) 4)

4) Măsura incompleta
- orice măsură cu care începe un fragment muzical, o piesă, care nu are toţi timpii se
numeşte măsura incompletă. Aceşti timpi lipsă se completează la sfârşit în ultima măsură.

Timpii se număra totdeauna de la începutul măsurii, astfel într-o măsura incompletă,


calculăm câţi timpi avem, pentru ca în măsura următoare să putem începe cu timpul unu.

5) Măsuri alternative
- sunt măsurile cu metru diferit care alternează pe parcursul unei piese muzicale. Aceste
măsuri se notează fie la cheie, fie pe parcursul piesei;
- cele notate la cheie de numesc măsuri alternative simetrice;

- cele notate pe parcursul unei piese se numesc măsuri alternative asimetrice;

16
Cursul 6

6.1 Formule metro-ritmice

Sincopa şi contratimpul

Ambele formule presupun o permutare de accente faţă de ordinea naturală, firească a lor
(binar sau ternar).

Sincopa produce această permutare prin legato-ul de prelungire astfel:

Efectul acestui legato constă în faptul că accentul se deplasează de pe timpul unu


(accentuat) pe timpul doi (neaccentuat). Prin urmare vom avea doi timpi accentuaţi
consecutivi. Permutarea are loc de la dreapta spre stânga.

Contratimpul produce permutarea accentului metric prin intermediul pauzelor astfel:

Plasând cel puţin două pauze consecutive în locul timpilor accentuaţi, acesta se deplasează
spre dreapta pe timpii slabi. Prin urmare vom avea accente pe timpii slabi. Contratimpul
se foloseşte de regulă în acompaniamente.

17
6.2 Tempoul (mişcarea)
Moto : „O piesă a mea poate supravieţui la
orice în afară de cazul unui tempo
greşit sau nesigur.” Igor Stravinsky

Definiţie

Gradul de iuţeală sau viteza cu care trebuie executată o lucrare muzicală se numeşte
tempo sau mişcare. Tempoul se indică la începutul unei piese muzicale prin termeni din
limba italiana şi se notează deasupra portativului. El indică astfel viteza cu care trebuie
executat ritmul respectiv. Fără tempo fiecare valoare (η , θ , ε ) poate avea
o durată relativă. Astfel tempoul este element principal in muzică. Prin indicaţia tempoului
acestea capătă o valoare concreta în timp:
- fie în mod aproximativ prin termeni;
- fie în mod absolut prin indicaţia metronomului;

Termenii de tempo sunt de 2 feluri:

1) termeni care indică un tempo constant, uniform;


2) termeni care indică schimbarea tempoului;

1) Termenii de tempo constant prezintăa 3 posibilităţi de indicare a mişcării:

a) Pentru mişcari rare:

Limba italiană Indicaţii mteronomice Însemnătatea în limba română


Largo 40-46 larg, foarte rar
Lento 46-52 lent, lin, domol
Adagio 52-56 rar, aşezat, liniştit, comod
Larghetto 56-63 rărişor

b) Pentru mişcări mijlocii:

Limba italiană Indicaţii metronomice Însemnătatea în limba română


Andante 63-66 „mergând”, potrivit de rar
Andantino 66-72 ceva mai repede decât andante
Moderato 80-92 moderat, potrivit
repejor, puţin mai rar decât
Allegretto 104-112
allegro

c) Pentru mişcări repezi:

18
Limba italiană Indicaţii metronomice Însemnătatea în limba română
Allegro 120-138 repede
Vivace 152-168 iute, vioi
Presto 176-192 foarte repede
Prestissimo 200-208 cât se poate de repede

2) Termeni care indica schimbarea tempoului

Există şi aici 2 posibilităţi:

a) de rărire gradată a tempoului:

Limba italiană Limba română


Rallendando (rall.) rărind treptat mişcarea
Ritardando (ritard.) întârziind
Ritenuto (rit.) reţinând
Allargando (allarg.) lărgind

b) de accelerare gradată a tempoului

Limba italiană Limba română


Accelerando (accel.) iuţind
Affretando (affret.) grăbind
Incalzando (incalz.) zorind
Precipitando (precip.) precipitând
Stretto (stertt.) îngustând
Stringendo (string.) strângând, grăbind

c) revenirea la tempo

Limba italiană Limba română


A tempo în tempo
Tempo primo tempoul prim, iniţial
Tempo giusto tempo exact, just
Comme primo ca la început

3) Termeni care indică simultan atât tempoul cât şi caracterul piesei

19
Limba italiană Indicaţii metronomice Însemnătatea în limba română
mişcare foarte rară, caracter
Grave 40-42
grav, sever
Sostenuto 72-76 mişcare lentă, execuţie susţinută
mişcare potrivită, caracter
Comodo 76-80
comod, liniştit, calm, bine aşezat
mişcare potrivită, în caracter
Maestoso 80-84
maiestos, sărbătoresc
mişcare destul de rapidă, cu un
Animato 116-120
caracter însufleţit, animat
Veloce,Velocissimo 120-128 repede, foarte iute

4) Termeni asociaţi, unul indicând mişcarea, celălalt caracterul piesei

Limba italiană Limba română


Largo afettuoso mişcare largă cu afecţiune
Andante cantabile andante cantabil, curgător
Andante religioso andante religios, sever
Allgretto giocoso repejor şi vesel (jucăuş)
Allegro appassionato allegro cu pasiune
Allegro comodo allegro comod, fără exuberanţă
Allegro con brio allegro cu brio, strălucitor
Allegro moderato allegro cu moderaţie liniştit

4) Alţi termeni

Limba italiană Limba română


Piu mosso mai mişcat
Meno mosso mai puţin mişcat
Pocco puţin mai...
Molto mult mai...
Ad libitum după voie
rubatto liber, după voie

Cursul 7

20
7.1 Intervale muzicale

Definiţie

Diferenţa de înălţime, distanţa dintre două sunete muzicale înseamnă interval


muzical. Raportul de înălţime dintre două sunete muzicale se numeşte interval muzical.
Sunetul grav se numeşte baza iar cel acut se numeşte vârf. Un interval se poate emite
simultan (deodată) -şi se numeşte interval armonic-, sau succesiv (pe rând) -se numeşte
interval melodic-;

Exemplu:

Denumirea intervalelor

Se face dupa două criterii fundamentale:


1) după numărul de trepte din care este format;
2) după conţinutul de tonuri şi semitonuri care intră în componenţa lui;

1) Dupa numărul de trepte intervalele muzicale se clasifică în două categorii:

a) simple
b) compuse

a) Intervalele simple sunt în număr de opt şi se formează în cadrul unei octave. Acestea
sunt următoarele: prima, secunda, terţa, cvarta, cvinta, sexta, septima şi octava. Simbolic
se notează prin cifre arabe 1, 2, 3 etc.

- Prima : interval muzical format din două sunete de pe aceeaşi treaptă;

- Secunda : interval muzical format între două trepte alăaturate;

21
- Terţa : interval muzical format între prima şi a treia treaptă;

- Cvarta : interval muzical format între prima şi a patra treaptă;

- Cvinta : interval muzical format între prima şi a cincea treaptă;

- Sexta : interval muzical format între prima şi a şasea treaptă;

- Septima : interval muzical format între prima şi a şaptea treaptă;

- Octava : interval muzical format între prima şi a opta treaptă;

22
b) intervale Compuse sunt în numar de şapte, fiind cele ce depăşesc octava. Se obţin
prin adăugarea unui interval simplu la cel de octava.

Acestea sunt:

-nona : cuprinde nouă trepte (secunda peste octava)


-decima : cuprinde zece trepte (terţa peste octava)
-undecima : cuprinde unsprezece trepte (cvarta peste octava)
-duodecima : cuprinde douăsprezece trepte (cvinta peste octava)
-terţiadecima : cuprinde treisprezece trepte (sexta peste octava)
-cvartadecima : cuprinde patrusprezece trepte (septima peste octava)
-cvintadecima : cuprinde cincisprezece trepte (octava peste octava)

23
Cursul 8

8.1 GAME

- provine din limba greacă „Gamos”= unire,relaţie strânsă (sunetele sunt dispuse în relaţiile
lor cele mai strânse)

Definiţie

Dispunerea treptată a sunetelor muzicale,după înălţime,într-o anumită ordine din cadrul


unei octave se numeşte gamă.
Are forma unei scări cu 8 trepte,de aceea se mai numeşte şi scară muzicală.
Primul sunet din această scară determină numele gamei (gama do,gama sol,gama si b ,etc.)

Clasificare

Ordinea sau felul în care sunt dispuse sunetele în tonuri şi semitonuri, determină modul
gamei. Astfel avem 2 feluri de game :

1. Game de mod major - sau game majore


2. Game de mod minor - sau game minore

Treapta care defineşte modul unei game este treapta a III -a


Dacă treapta a III –a se află la interval de terţă mare faţă de primul sunet din gamă, atunci
gama este de mod major; iar dacă aceeaşi treaptă este la interval de terţă mică faţă de
primul sunet al gamei, atunci gama este de mod minor
Prescurtat gamele majore se notează cu litere mari DO – C = do major şi cu litere mici
pentru cele minore do – c = do minor

O gamă se defineşte complet precizând atât denumirea gamei cât şi a modului


Ex. Do  denumire şi major  mod = Do major

1.Game de mod major – majore

Gama Do major

Caracteristici
-5 tonuri şi 2 semitonuri ( III-IV ; VII-VIII)
-terţă mare I – III
-sextă mare I – VI
-septimă mare I – VII

24
2.Game de mod minor – minore

Gama la minor

Caracteristici
-5 tonuri şi 2 semitonuri(II-III ; V-VI)
-terţă mică I – III
-sextă mică I – VI
-septimă mică I – VII

Prin poziţia treptelor VI şi VII faţă de primul sunet al gamei, rezultă 2 variante ale gamei
minore :  varianta armonică
 varianta melodică

a) Varianta armonică minoră (treapta VII alterată suitor)

Caracteristici
-3 tonuri, 3 semitonuri, 1 ton şi jumătate (II-III; V-VI; VII-VIII)
-terţă mică I-III
-sextă mică I-VI
-septimă mare I-VII
-secundă marită VI-VII

b) varianta melodică minoră (treptele VI şi VII alterate suitor)


Această variantă în sens ascendent este melodică iar în sens descendent este naturală.

Caracteristici
-5 tonuri şi 2 semitonuri (II-III; VII-VIII)
-terţă mică I-III
-sextă mare I-VI
-septimă mare I-VII
25
8.2 Formarea gamelor majore şi minore pe alte sunete cu
diezi şi bemoli

Două procedee :
1. Transpunere în oglindă după gama model majoră sau minoră;
2. Transpunere din cvintă perfectă în cvintă perfectă ascendent sau descendent
plecând de la gama model majoră sau minoră;

Procedeul 1

În gamele majore gama model este gama Do major; iar în gamele minore gama model este
gama La minor;
Din transpunere (copiere duplicat) exactă pe alte sunete muzicale a gamei Do major
se poate obţine o altă gamă nouă
Această transpunere vizează caracteristicile de bază ale gamei model
-ordinea tonurilor şi a semitonurilor în gamă
-aceleaşi intervale

Ex. : Game majore

Alteraţiile apărute pe parcurs se notează la cheie – sunt constitutive (de bază)

Ex. : Game minore

26
Procedeul 2

a) Gamele cu diezi se obţin plecând de la gama model Do major, din cvintă perfectă în
cvintă perfectă ascendent pe alte trepte. Astfel obţinem 7 game cu diezi. Caracteristicile
gamei de bază, rămân valabile pentru orice gamă nouă formată;

- în gamele majore

Do (5p) Sol  Re  La  Mi  Si  Fa#  Do#


0# 1# 2# 3# 4# 5# 6# 7#

- în gamele minore

La (5p) Mi  Si  Fa#  Do#  Sol#  Re#  La#


0# 1# 2# 3# 4# 5# 6# 7#

Numărul de alteraţii este în funcţie de numărul de transpuneri din 5p în 5p pe alte trepte.


Notarea lor se face la cheie în ordinea învăţată (fa#, do#, sol#, re#, la#, mi#, si#) din 5p în
5p (din 5 în 5 trepte ascendent) plecând de la fa#

27
b) Gamele cu bemoli se obţin plecând de la gama model Do major din cvintă perfectă în
cvintă perfectă descendent pe alte trepte. Astfel obţinem 7 game cu bemoli. Caracteristicile
gamei de bază, rămân valabile pentru orice gamă nouă formată;

- în gamele majore
Do (5p)  Fa  Si β  Mi β  La β  Re β  Sol β  Do β

- în gamele minore
la (5p)  re  sol  do

 fa  si β 

mi β  fa β
Numărul de alteraţii este în funcţie de numărul de transpuneri din 5p în 5p pe alte trepte.
Notarea lor se face la cheie în ordinea învăţată (si β , miβ , la β β
, re , sol β ,

do β , fa β ) din 5p în 5p (din 5 în 5 trepte descendent) plecând de la si bemol

8.3 Recunoaşterea gamei unui cântec

- se face după 2 criterii :


- ultima notă din cântec
- după armură (alteraţiile de la cheie)
Ultima notă din cântec stabileşte denumirea gamei, iar armura confirmă aceasta.

28