Drapelul European

Cele douasprezece stelute dispuse in cerc simbolizeaza unitate,

solidaritatea si armonia intre popoarele Europei

Aderarea României la Uniunea Europeană a avut loc la 1 ianuarie 2007. Această

dată a fost propusă la summitul de la Salonic din 2003 şi confirmată la Bruxelles pe 18 iunie
2004. Raportul de ţară privind progresele României din octombrie 2004 a afirmat de
asemenea data de 1 ianuarie 2007 ca dată de aderare pentru România şi Bulgaria. Cele două
ţări au semnat Tratatul de aderare pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumünster din
Luxemburg.
România a fost prima ţară din Europa centrală şi de est care a avut relaţii oficiale cu
Comunitatea Europeană. În ianuarie 1974, o înţelegere a inclus România în Sistemul
Generalizat de Preferinţe al Comunităţii, după care a semnat o serie de acorduri cu CEE
pentru facilitarea schimburilor comerciale. În 1980, România a procedat la recunoaşterea de
facto a Comunităţii Economice Europene, prin semnarea Acordului privind crearea Comisiei
mixte România - CEE, concomitent, fiind semnat şi Acordul asupra Produselor Industriale.
Relaţiile diplomatice ale României cu Uniunea Europeană datează din 1990, urmând ca în
1991 să fie semnat un Acord de Comerţ şi Cooperare. Acordul european a intrat în funcţiune
în februarie 1995. Prevederile comerciale au fost puse în aplicare începând din 1993 printr-un
"Acord Interimar". România a trimis solicitarea de a deveni membru pe 22 iunie 1995,
împreună cu Declaraţia de la Snagov, un document semnat de toate cele paisprezece partide

1
politice importante ale României, în care acestea îşi exprimau sprijin deplin pentru integrarea
europeană.
În iulie 1997, Comisia şi-a publicat "Opinia asupra Solicitării României de a Deveni
Membră a Uniunii Europene". În anul următor, a fost întocmit un "Raport privind Progresele
României în Procesul de Aderare la Uniunea Europeană". În următorul raport, publicat în
octombrie 1999, Comisia a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România (cu
condiţia îmbunătăţirii situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi pregătirea unei strategii economice
pe termen mediu). După decizia Consiliului European de la Helsinki din decembrie 1999,
negocierile de aderare cu România au început la 15 februarie 2000.
Obiectivul României a fost de a obţine statutul de membru cu drepturi depline în 2007. La
summit-ul de la Thessaloniki (Salonic) din 2004 s-a declarat că Uniunea Europeană sprijină
acest obiectiv.
În Raportul de ţară din 2003, întocmit de baroana Emma Nicholson, parlamentară
europeană în grupul popularilor creştin-democraţi, se menţionează că "Finalizarea
negocierilor de aderare la sfârşitul lui 2004 şi integrarea în 2007 sunt imposibile dacă
România nu rezolvă două probleme structurale endemice: eradicarea corupţiei şi punerea în
aplicare a reformei". Recomandările destinate autorităţilor române privesc: măsurile
anticorupţie, independenţa şi funcţionarea sistemului judiciar, libertatea presei, stoparea
abuzurilor politiei.
Amendamentul 19 al aceluiaşi raport a dat cele mai multe emoţii la Bucureşti, deoarece în
acesta se propunea iniţial suspendarea negocierilor cu România. "Parlamentul European cere
Comisiei o analiză detaliată şi o monitorizare permanentă a problemelor menţionate în raport
şi raportarea acestora către parlament. Prin urmare, recomandă Comisiei şi Consiliului să
reorienteze strategia de aderare a României, pentru a îndruma această ţară către un stat de
drept. Cere Comisiei să stabilească de urgenţă un plan pentru o monitorizare mai bună şi mai
eficientă a implementării acelei părţi a legislaţiei europene deja adoptate de România, în
special în ceea ce priveşte justiţia şi afacerile interne", se arată în amendament.
După dezbaterea din Parlamentul European, raportului i s-a dat câştig de cauză, însă
s-au realizat câteva schimbări care au moderat tonul acestuia. România a reacţionat imediat
prin realizarea unui plan de acţiune pentru anii dinaintea aderării. Până la sfârşitul anului şi pe
parcursul anului 2004, Uniunea Europeană a dat semnale bune în privinţa României iar la
summit-ul de la Bruxelles din 2004, primul al uniunii lărgite, România a primit asigurări că
face parte din primul val al extinderii alături de Bulgaria şi celelalte 10 state care au aderat la
1 mai la Uniune şi că Uniunea Europeană are în vedere integrarea acesteia la 1 ianuarie 2007,

2
conform planului. Comisarului european pentru extindere, Günter Verheugen, a exprimat de
multe ori în vizitele sale dorinţa Uniunii de a vedea România cât mai repede ca membru cu
drepturi depline al acesteia. Ceremonia de semnare a Tratatului de aderare s-a desfăşurat pe
25 aprilie 2005 în Luxemburg. România a încheiat negocierile de aderare în cadrul
summitului UE de iarnă de la Bruxelles din 17 decembrie 2004. Tratatul de aderare a fost
semnat pe 25 aprilie 2005 la Abaţia Neumünster din Luxemburg, urmând ca cele două ţări să
adere la 1 ianuarie 2007, cu excepţia cazului în care sunt raportate încălcări grave ale
acordurilor stabilite, caz în care aderarea va fi amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2008
(clauze de salvgardare).
Comisia Comunităţilor Europene a publicat în octombrie 2005 un nou raport de ţară,
privind progresele înregistrate de România în perspectiva aderării la UE. Potrivit acestuia,
România continuă să îndeplinească atât criteriile politice pentru a deveni Stat Membru cât şi
criteriul unei economii de piaţă funcţionale. Raportul afirmă că „o punere în practică
serioasă a programului propriu de reforme structurale îi va permite să facă faţă presiunilor
concurenţiale şi forţelor de piaţă din cadrul UE.“. Raportul mai precizează că România a
făcut progrese semnificative în alinierea legislaţiei interne la legislaţia Uniunii Europene şi va
fi capabila să-şi îndeplinească obligaţiile de Stat Membru al Uniunii începând cu momentul
preconizat al aderării, dacă va accelera pregătirile într-o serie de domenii şi se va concentra
pe consolidarea capacităţii administrative în ansamblul e
În general, în România, opinia publică este favorabilă integrării europene. Potrivit
Eurobarometrului 64, desfăşurat în toamna anului 2005, încrederea românilor în Uniunea
Europeană, deşi încă cea mai mare între statele membre sau în curs de aderare, este tot mai
apropiată de cea a altor state membre: 64% faţă de 62% în Portugalia şi Grecia.
După semnarea Tratatului de aderare la 25 aprilie 2005, România a devenit stat în
curs de aderare, obţinând statutul de observator activ la nivelul tuturor instituţiilor
comunitare, fiind necesară asigurarea prezenţei reprezentaţilor români la nivelul instituţiilor
europene şi al grupurilor de lucru ale acestora. Statutul de observator activ a permis Românei
să îşi exprime punctul de vedere, fără drept de vot, în procesul de luare a deciziilor la nivel
comunitar, putând astfel influenţa aceste decizii şi promovându-şi intereselor naţionale.
România a participat ca observator activ în următoarele instituţii ale Uniunii Europene:
• Parlamentul European,
• Consiliul European,
• Consiliul Uniunii Europene,
• Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi – COREPER I şi II,

3
 • Grupurile de lucru ale Consiliului,
• Comitetele şi grupurile de lucru ale Comisiei Europene,
• Comitetului Regiunilor şi Consiliului Economic şi Social.
După aderare România a trecut de la statutul de observator activ la cel de membru cu
drepturi depline. România a devenit a şaptea ţară din UE după numărul de locuitori. Ţara
desemnează 35 de deputaţi pentru Parlamentul European, dar numărul acestora va scădea
printr-o reorganizare a locurilor din Parlament stipulată în Tratatul de la Nisa. Limba română
a devenit una dintre limbă oficială|limbile oficiale ale Uniunii (a şaptea după numărul de
vorbitori, în concurenţă strânsă cu limba neerlandeză urmând ca oricare cetăţean al UE să se
poată adresa instituţiilor în această limbă. Denumirea de „Uniune Europeană”, în limba
română, a primit statut oficial.
Efectele integrarii Romaniei
Amplasarea geopolitică a României va influenţa politica UE cu privire la relaţiile cu Europa
de Est, Orientul Mijlociu, Turcia şi Asia. Prin Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei
(SECI), România are o oportunitate de a-şi demonstra supremaţia în regiune.
Integrarea în Uniunea Europeană a influenţat şi relaţiile regionale ale României. În
consecinţă, România a impus un regim de vize pentru câteva state est-europene precum
Republica Moldova, Serbia, Muntenegru, Rusia, Ucraina, Belarus şi Turcia.
Oficialii consideră că ţara face parte atât din Europa Centrală cât şi din Balcani. Acest lucru
reflectă ambiţiile dualiste ale guvernului român, care doreşte îmbunătăţirea integrării euro-
atlantice a ţării, concomitent cu crearea unei zone de stabilitate la Marea Neagră.
Cetăţenii români au devenit astfel, începând cu 1 ianuarie 2007, cetăţeni ai Uniunii Europene,
şi beneficiaza, pe teritoriul statelor membre ale Uniunii, de drepturile şi libertăţile conferite
de tratatele de bază ale Uniunii Europene.
• Dreptul de a circula liberpe teritoriul unui stat membru (art. 4–5 din Directiva
2004/38/CE)
Toţi cetăţenii Uniunii, deci şi cetăţenii români, pot ieşi de pe teritoriul unui stat membru
pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii în baza cărţii de identitate sau a
paşaportului, valabile, care atestă cetăţenia acestora (în acest moment, circulaţia pe baza cărţii
de identitate nu este posibilă, pentru cetăţenii români).
• Condiţiile de călătorie în străinătate pentru minorii, cetăţeni români, rămân
neschimbate.

4
Legea nr. 248/2005 prevede că minorii români pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu
acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali.
Prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată,potrivit legii, să exercite drepturile şi
să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de minor. Poliţiştii de frontieră permit ieşirea din
ţară a cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizică majoră, în
următoarele cazuri:
• Dreptul de rezidenţă până la 3 luni
Cetăţenii Uniunii, aşadar şi cetăţenii români, au dreptul de a rămâne pe teritoriul unui alt stat
membru pentru o perioadă de până la 3 luni, fără nici o condiţionare sau formalitate,
alta decât aceea de a deţine o carte de identitate valabilă sau un paşaport valabil.
• Dreptul de rezidenţă pentru mai mult de 3 luni
Un cetăţean al Uniunii, deci şi un cetăţean român, poate rămâne pentru o perioadă mai mare
de 3 luni pe teritoriul unui alt stat membru, dacă îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
este angajat sau desfăşoară o activitate independentă;
are suficiente resurse şi asigurare medicală, astfel încât să nu devină o povară pentru
serviciile sociale ale ţării în care doreşte să rezideze (nu este stabilit un cuantum minim, dar
se vor lua în considerare situaţia personală a cetăţeanului în cauză);
este înscris într-o instituţie de învăţământ sau de instruire vocaţională sau este student şi
are o asigurare medicală şi asigură autorităţile naţionale ale statului în care vrea să rezideze,
printr-o declaraţie sau prin mijloace echivalente, că nu va deveni o povară pentru serviciile
sociale ale statului în cauză;
este membru al familiei unui cetăţean al Uniunii, chiar dacă nu are cetăţenia unui stat
membru, şi călătoreşte împreună cu acesta, cu îndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la
punctele de mai sus. Cetăţenilor Uniunii nu li se cere să aibă documente de rezidenţă. Totuşi,
în cazul unei rezidenţe pentru o perioadă mai mare de 3 luni, statele membre pot cere ca
cetăţenii unui alt statmembru al Uniunii să se înregistreze la autorităţile competente într-o
perioadă care nu poate fi mai mică de 3 luni de la data intrării pe teritoriul statului pe care vor
să rezideze pentru o perioadă mai mare de 3 luni.
• Statutul cetăţenilor români care au depăşit anterior termenul de şedere într-un
stat Schengen
Dacă împotriva cetăţeanului român a fost pronunţată o hotărâre judecătorească
derestrângere a dreptuluila libera circulaţie, această hotărâre rămâne în vigoare. Cetăţenii în
cauză pot călători în străinătate, dar numai în alte state decât cele cu privire la care s-a

5
pronunţat restrângerea dreptului la libera circulaţie.Restrângerea dreptuluila libera circulaţie
pentru unul dintre statele din spaţiul Schengen duce la imposibilitatea de a călători în oricare
dintre acestea. Dacă nu respectă această restricţie, cetăţenii se expun aplicării unor sancţiuni
mai severe, cum ar fi măsura suspendării dreptului la libera circulaţie, ceea ce înseamnă că nu
va mai putea trece deloc frontiera – indiferent de statul către care doreşte să călătorească – pe
o perioadă între3 şi 5ani.
Termenul maxim de 90 de zile pe care cetăţenii români îl pot petrece într-un alt stat
al UniuniiEuropene fără a îndeplini formalităţisuplimentare rămâne în vigoare de la
data de1 ianuarie 2007.
Potrivit Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în
străinătate, restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor
români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani numai cu privire la:
a) persoana returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie; şi b) persoana a cărei
prezenţă pe teritoriul unui stat ar aduce atingere gravă intereselor României sau relaţiilor
bilaterale dintre România şi acel stat. Măsura se dispune de către tribunalul în a cărui rază
teritorială se află domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are domiciliul în străinătate, de
către Tribunalul Bucureşti. În baza hotărârii definitive şi irevocabile a instanţei competente,
prin care s-a dispus măsura, serviciul public comunitar efectuează în paşaportul simplu al
persoanei menţiunile corespunzătoare referitoare la perioada şi statul/statele pentru care se
aplică măsura restrângerii exercitării dreptului de a călători în străinătate. Cetăţenilor români
împotriva cărora s-a dispus măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie în
străinătate li se poate permite ieşirea din România numai dacă se află în una dintre
următoarele situaţii:
a) declară că nu călătoresc în statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsură;
b) din documentele de transport nu rezultă faptul că urmează să călătorească în statul/statele
cu privire la care s-a instituit această măsură;
c) punctul de trecere a frontierei în care se prezintă nu este unul situat la frontiera comună cu
statul cu privire la care s-a instituit această măsură.
Nerespectarea obligaţiei de a nu călători în statul/statele cu privire la care s-a instituit măsura
restrângerii dreptului la libera circulaţie poate determina:
a) dispunerea instituirii măsurii suspendării dreptului la libera circulaţie pentru o perioadă de
până la 3 ani;

6
b) majorarea până la 5 ani a perioadei pentru care se poate suspenda acest drept, în cazul
returnării în baza unui acord de readmisie din statul pentru care i-a fost restrâns dreptul la
libera circulaţie in străinătate.

• Reglementările Uniunii Europene în privinţa regimului permiselor de conducere

Permisul de conducere eliberat de autorităţile române este recunoscut în oricare dintre
statele Uniunii Europene. În cazul cetăţeanului român care îşi stabileşte rezidenţa într-un alt
stat membru, acest permis poate fi preschimbat doar în câteva situaţii, limitate ca număr.
Din 1996 (Directiva 91/439/CE), statele membre eliberează un permis de conducere după
modelul comunitar de permis de conducere, în scopul de a facilita identificarea şi, în
consecinţă, recunoaşterea reciprocă a permiselor eliberate de statele membre.
Orice permis de conducere eliberat de către un stat membru trebuie recunoscut de celelalte
state membre, chiar dacă permisul este eliberat anterior apariţiei Directivei şi nu corespunde
modelului comunitar, cu condiţia să fie în termen de valablitate.
În situaţia în care cetăţeanul UE titular al unui permis de conducere valabil îşi stabileşte
„rezidenţa principală”4 într-un stat membru altul decât cel care a eliberat permisul, statul
membru de primire poate înscrie în permis menţiunile indispensabile pentru gestionarea
acestuia şi poate aplica dispoziţiile naţionale în materie de:
durată de valabilitate a permisului de conducere;
control medical (aceeaşi periodicitate ca în cazul deţinătorilor de permise eliberate în acel
stat);
măsuri fiscale (legate de deţinerea unui permis);
sancţiuni (permise cu puncte, de exemplu);
restricţii, suspendare, retragere sau anulare a permisului de conducere.
Statul membru de primire poate proceda, dacă este necesar, la preschimbarea permisului
original.
Pentru a obţine un permis de conducere, cetăţeanul trebuie:
să aibă rezidenţa principală în statul membru în care solicită eliberarea permisului;
să treacă examenul teoretic şi practic;
să îndeplinească condiţiile medicale (aptitudini fizice şi mentale) mai ales în ceea ce
priveşte: vederea, auzul, mobilitatea, afecţiunile cardio-vasculare, afecţiunile renale, bolile
neurologice, diabetul zaharat, consumul de alcool, droguri sau medicamente,
tulburări psihice;

7
să îndeplinească condiţiile privind vârsta minimă în funcţie de categoria de vehicul pentru
care doreşte obţinerea permisului.
• Reglementările referitoare la asigurarea autovehiculelor pe teritoriul Uniunii
Europene
De la data aderării, poliţa de asigurare auto obligatorie va fi valabilă pe întreg teritoriul
Uniunii Europene, incluzând România ca stat membru, precum şi pe teritoriul Islandei,
Norvegiei şi Elveţiei.
Astfel, de la data aderării, proprietarii de autovehicule trebuie să plătească o singură primă
pentru asigurarea obligatorie auto valabilă pe teritoriile menţionate.
Cetăţeanul Uniunii Europene îşi poate asigura autovehiculul la orice societate de asigurări
abilitată să emită acest tip de poliţe în orice stat membru al Uniunii Europene.

Stiati ca?
UE a interzis testele pe animale în industria producătoare de cosmetice şi a stabilit norme de
etichetare a tuturor bunurilor de consum, astfel încât să le cumpăraţi în cunoştinţă de
cauză.
În calitate de consumator, sunteţi protejat de o serie de legi de bază care se aplică în toate
ţările UE - de exemplu, normele cu privire la faptul că toate ingredientele trebuie afişate pe
eticheta produselor pe care le cumpăraţi. În 2003, liderii europeni au decis să interzică testele
pe animale în industria producătoare de cosmetice
UE a ajutat peste 2 milioane de tineri să studieze într-o altă ţară.
Studiile în străinătate se bucură de un mare succes. Programele UE de schimb educativ şi
parteneriatele transfrontaliere precum Erasmus, Leonardo şi Socrates sunt în prezent
binecunoscute în toată Uniunea.
UE a făcut din Europa liderul mondial în utilizarea şi fabricarea telefoanelor mobile, datorită
standardelor tehnice comune.
• UE ajută în mod activ cercetătorii din diferite ţări să lucreze împreună. Printre
rezultatele obţinute datorită acestei politici, să amintim de Airbus şi de numărul mare
de telefoane mobile, europene, care au fost un real succes pentru întreprinderi şi
consumatori datorită standardelor tehnice comune denumite GSM.
UE este cel mai important furnizor de ajutor pentru dezvoltare la nivel mondial.

8
 • În ceea ce priveşte ajutorul pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar, UE alocă mai multe
fonduri decât alte ţări bogate. De asemenea, UE depune eforturi pentru a elabora
reguli comerciale echitabile pentru ţările mai sărace.
Datorită UE, în ultimii 60 de ani nu au mai existat războaie între statele membre.
• UE s-a născut din ruinele celui de-al doilea război mondial. A fost creată pentru a
pune capăt vechilor ostilităţi care au stat la originea diverselor războaie şi pentru a
genera prosperitate prin cooperare între toţi europenii. Broşura 12 lecţii despre Europa
vă permite să aflaţi mai multe despre obiectivele şi istoria UE.
Ajutorul regional al UE a permis creşterea nivelului de viaţă în regiunile sărace din Europa.
• treime din bugetul anual al UE (aproximativ 100 000 de miliarde de euro) este
utilizată pentru a stimula economia şi pentru a crea locuri de muncă în regiunile
defavorizate şi pentru a oferi formare persoanelor fără un loc de muncă sau celor
subcalificate. De exemplu, locuitorii din anumite regiuni din Irlanda şi Spania se
bucură de condiţii de viaţă mai bune decât acum 20 de ani.
UE vă permite să călătoriţi, să locuiţi şi să lucraţi în orice ţară a Uniunii, în cele mai multe
cazuri fără controale la frontiere şi formalităţi administrative.
• UE depune eforturi constante pentru a elimina frontierele şi obstacolele inutile. Aflaţi
informaţii suplimentare despre drepturile voastre de a locui şi lucra peste hotare sau,
pur şi simplu, de a călători şi face cumpărături.
UE este principalul promotor al Protocolului de la Kyoto privind reducerea poluării
atmosferice care se află la originea încălzirii globale.
Cetăţenii europeni sunt sensibili la problemele de mediu. Prin urmare, UE dirijează eforturile
mondiale către protecţia mediului şi promovarea dezvoltării durabile. În ultimii ani, s-a pus
accentul pe reunirea cât mai multor ţări din întreaga lume cu scopul de a iniţia acţiuni
destinate să evite schimbările climatice, după cum se prevede în „Protocolul de la Kyoto” şi
după cum reiese din practica europeană.
UE a adoptat o regulă clară care consacră principiului egalităţii de remunerare între femei şi
bărbaţi pentru aceeaşi muncă prestată.
În anii 1950, primele tratate europene prevedeau o regulă clară în baza căreia bărbaţii şi
femeile trebuie să primească un salariu egal pentru aceeaşi muncă prestată. Prin urmare, UE
şi-a asumat un rol de pionier în lupta pentru drepturile femeilor, care în prezent fac parte
integrantă din toate politicile UE.

9
UE a redus substanţial preţul convorbirilor telefonice şi al biletelor de avion, pentru că o piaţă
unică şi o monedă unică duc la reducerea preţurilor şi la diversificarea ofertei.
• UE este o „piaţă unică” ,, în care concurenţa duce la scăderea preţurilor şi la creşterea
calităţii. UE a creat euro, care este moneda a 13 ţări. Moneda euro oferă stabilitate
operatorilor economici şi facilitează compararea preţurilor.
Cadrul pentru cooperare în materie de politică economică este reprezentat de Uniunea
Economică şi Monetară (UEM), la care participă toate statele membre. Acestea stabilesc
orientări comune pentru diverse aspecte de importanţă economică. Rezultatul final constă
într-un nivel mai ridicat de creştere economică, mai multe locuri de muncă şi protecţie socială
mai bună pentru toţi. De asemenea, cooperarea permite Uniunii să reacţioneze în mod
coodonat la provocările globale de ordin economic şi financiar. Mai mult decât atât, îi conferă
o rezistenţă sporită în faţa şocurilor externe, precum şi capacitatea de a soluţiona mai eficient
probleme economice şi financiare.
UE a reacţionat ca un tot unitar incă de la începutul crizei actuale, în octombrie 2008,
Guvernele naţionale, Banca Centrală Europeană (BCE) şi Comisia au depus eforturi comune
pentru a proteja depozitele, pentru a permite acordarea de credite accesibile întreprinderilor şi
familiilor şi pentru a crea un sistem mai bun de guvernanţă financiară, la nivel mondial.
Obiectivul final nu este doar restabilizarea, ci şi facilitarea relansării creşterii economice şi a
generării de locuri de muncă.
Până acum, guvernele UE au cheltuit peste 2 000 de miliarde de euro pentru a redresa
economia. Liderii UE au coordonat măsurile de intervenţie, sprijinind băncile şi acordând
garanţii pentru împrumuturi. De asemenea, au majorat nivelul de garantare a depozitelor
bancare ale persoanelor fizice la 50 000 de euro.

Avantajele monedei euro

Faptul că o mare parte a Uniunii are euro ca monedă naţională a fost de un real folos
în timpul crizei: a permis UE să reacţioneze la criza creditelor într-un mod coordonat şi a
oferit mai multă stabilitate. De exemplu, BCE a putut reduce rata dobânzilor pentru întreaga
zonă euro, evitându-se fixarea de către fiecare ţară a propriei rate de schimb. În prezent,
băncile europene pot să acorde sau să primească împrumuturi de la alte bănci în aceleaşi
condiţii.
Peste 60% din cetăţenii UE folosesc zilnic euro. Moneda unică prezintă avantaje
pentru toţi: costurile de schimb valutar în cazul călătoriilor sau al tranzacţiilor comerciale

10
efectuate în zona euro au dispărut; în cele mai multe cazuri, costurile asociate plăţilor
transfrontaliere au dispărut sau au scăzut dramatic; consumatorii şi întreprinderile pot
compara mai uşor preţurile, ceea ce stimulează concurenţa.
Zona euro constituie, în sine, o garanţie pentru stabilitatea preţurilor. BCE fixează
ratele dobânzilor de referinţă la niveluri menite să menţină inflaţia în zona euro sub 2%, pe
termen mediu. De asemenea, gestionează rezervele valutare ale UE şi poate interveni pe
pieţele de schimb valutar pentru a influenţa cursul de schimb al euro.

Moneda euro, pentru toţi europenii

Toate statele membre ar trebui să introducă moneda euro, însă doar atunci când economia lor
este pregătită. De aceea, ţările care au aderat la UE în 2004 şi în 2007 intră treptat în zona
euro. Danemarca şi Regatul Unit, pe de altă parte, nu utilizează această monedă datorită unor
acoduri politice speciale. Pentru ca o ţară să poată adera la zona euro, moneda naţională
iniţială trebuie să fi avut un curs de schimb stabil timp de doi ani. Celelalte criterii se referă la
nivelurile dobânzilor, deficitele bugetare, ratele inflaţiei şi nivelul datoriei publice.

Costuri mai reduse pentru plăţile transfrontaliere

Banca Centrală Europeană nu are doar sarcina de a menţine stabilitatea preţurilor, ci şi
pe aceea de a garanta că plăţile transfrontaliere în euro se efectuează cu costuri cât mai reduse
pentru bănci şi clienţii acestora.
Sistemul de plăţi în timp real, cunoscut sub numele de TARGET, este utilizat de BCE
şi de băncile centrale naţionale în cazul sumelor foarte mari. În viitor, acest sistem va oferi
aceleaşi avantaje şi tranzacţiilor cu titluri de valoare.
BCE şi Comisia Europeană colaborează pentru crearea unui spaţiu unic de plăţi în
euro (SEPA), care ar permite extinderea avantajelor pe care le prezintă plăţile efectuate
eficient, cu costuri reduse. Obiectivul final este acela ca plăţile în euro, indiferent cum se
efectuează - prin virament bancar, prin debitare directă sau prin card – să fie tratate în acelaşi
mod. Nu va mai conta dacă plata este internă sau transfrontalieră. În prezent, UE extinde
beneficiile acestui sistem la plăţile efectuate prin debitare directă.
În anumite domenii, cum ar fi agricultura şi pescuitul, statele membre au transferat o
parte din suveranitatea lor către UE. În altele, cum ar fi cultura, deciziile sunt luate în comun
de UE şi guvernele naţionale. Accesaţi linkurile de mai jos pentru mai multe informaţii
privind activităţile UE şi posibilităţile de finanţare.
UE susține financiar o gamă largă de proiecte şi programe.

11
 Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, va produce o serie de efecte pozitive si
negative asupra economiei locale. Insa impactul aderarii asupra economiei nu se va simti
peste noapte, subliniaza oficialii Business Media Group.
La nivel macroeconomic integrarea europeana ar trebui sa aduca un salt al productiei interne
si o crestere economica, in primii 5-7 ani de la aderare, mai ridicata decat in tarile vechi
membre ale UE, se precizeaza intr-o analiza realizata de revista Biz impreuna cu
reprezentanti marcanti in Integrare Europeana.
De asemenea, luand exemplul statelor care au aderat in 2004, se poate aprecia ca dupa
aderare preturile, salariile si inflatia pot inregista un puseu, urmand ca ulterior acesti
indicatori sa revina la cotele normale.
In plus, este posibil sa apara o volatilitate mai mare a cursului de schimb.
Specialistii din piata sustin ca efectele pozitive ale aderarii se vor face simtite in urmatorii 2-3
ani de la aderare, prin imbunatatirea serviciilor, a sistemului de sanatate si educatie sau prin
crearea unor piete eficiente.
Printre aceste domenii se numara leasing-ul, IMM-urile, telefonia, internetul, industria
hardware, industria software, etc. La polul opus, exista domenii care vor resimtii efectele
aderarii dupa 3 ani (ex. piata de capital, industria bancara, turismul sau industria HR) dar si
pe o perioada mai lunga de timp, 5 ani, asa cum este cazul agriculturii.
In timp ce domeniile cele mai performante vor resimti efectele pozitive ale aderarii, pe
termen scurt anumite ramuri din economie vor disparea sau isi vor incetini evolutia. In
aceasta categorie intra domeniile mari poluante sau marii consumatori de energie. Sectorul
cel mai sensibil din punctul de vedere al aderarii va fi cel al IMM-urilor.

12
 BIBLIOGRAFIE

• Melanie H. Ram, Ph.D., Sub-regional Cooperation and European Integration:

Romania’s Delicate Balance
• Eurobarometrul de opinie 64.2, toamna 2005: „Declinul încrederii în UE şi al Euro-
optimismului. România 2004-2005“
• Ministerul Integrării Europene: „Coordonarea activităţii “
• Mihai Berinde, Adriana Giurgiu, Aderarea României la Uniunea Europeană, Editura
Universităţii din Oradea, 2007
• Ioana Vădăsan, Instituţiile şi Economia Uniunii Europene, Editura Universităţii de
Vest, Timişoara, 2006.
• http://www.referatele.com/referate/economie/online8/Integrarea-Romaniei

13