1.

Convertoare numeric- analogice

1.1 Principii de realizare ale CNA

Un convertor numeric analogic are la intrare un semnal numeric s i exprimat

printr-o secvenţă de variabile binare bk, k =1, 2, ... , N (cod binar) şi generează la
ieşire un semnal analogic se (curent sau tensiune) funcţie de valoarea numerică a
semnalului de intrare, în concordanţă cu codul utilizat. Structura unui CNA
cuprinde circuite pentru generarea tensiunii sau curentului de referinţă,
comutatoare electronice comandate de biţii semnalului de intrare, reţea din
rezistenţe sau condensatoare de precizie şi circuite de însumare a curenţilor .
Principalele caracteristici ale convertoarelor numeric analogice, pe baza cărora se
alege un CNA pentru o aplicaţie, sunt:
 codul semnalului de intrare,
 rezoluţia,
 precizia,
 viteza,
 stabilitatea cu temperatura,
 natura şi domeniul semnalului de ieşire.
Funcţia de transfer a unui CNA liniar si unipolar este dată prin relaţia:
s e  K  VREF  DCF
unde K este o constantă, VREF este tensiune de referinţă şi DCF este valoarea
numerică a secvenţei de intrare bk, k =1, 2, ... , N în codificare fracţionară. Bitul b 1
reprezintă bitul de semnificaţie maximă (MSB, Most Significant Bit), iar b N
reprezintă bitul de semnificaţie minimă (LSB, Least Significant Bit). Putem
deasemenea scrie:
K  VREF
se   D CBN
2N
unde DCBN este valoarea numerică a secvenţei de intrare corespunzătoare codului
binar natural.
Mărimea K VREF reprezintă intervalul de variaţie a semnalului de ieşire
(FSR, Full-Scale Range) şi care are valorile tipice de: 2,5 V; 5V; 10 V sau 2 mA.
Se consideră cazul în care semnalul de ieşire al CNA este un curent, situaţie
în care constanta K are dimensiunea 1/Ω. Rezultă funcţia de transfer a unui CNA
sub forma dată de relaţia:
VREF
Ie  DCBN
2N  R

unde Ie este curentul de ieşire al CNA şi R este o rezistenţă de referinţă.

2
 1.2 Caracteristicile CNA

Rezoluţia unui CNA este dată de numărul de biţi N ce compun secvenţa de

intrare. Se defineşte mărimea LSB ca variaţia minimă a valorii semnalului de
ieşire, variaţie ce se obţine pentru modificarea semnalului de intrare între două
valori succesive a codului de intrare.
FSR kVREF
1LSB   N
2N 2

Rezoluţia teoretică a unui convertor de N biţi este 2 N însă rezoluţia reală

poate fi mult mai mică datorită erorilor.
Caracteristica de transfer reprezintă dependenţa mărimii de ieşire faţă de
mărimea de intrare. Pentru un CNA ideal caracteristica de transfer este un set de
puncte dispuse pe o dreaptă conform figurii 4.4

FSV– Full scale (excursia maximă) este diferenţa dintre valoarea tensiunii
analogice OUT
de ieşire când toţi biţii codului digital de intrare sunt 1 şi valoarea
tensiuniiV
analogice
7/8
REF
de ieşire când toţi biţii codului digital de intrare sunt 0
 V   1 
6/8 FS   VREF  REF
N 
 0  VREF 1  N 

cuanta 2   2 
5/8– Full scale range este definit ca limită când N   din FS
FSR ideală

4/8 FSR ieşire

lim FS  VREF
N 
ideală
3/8

2/8

1/8
3 Codul de intrare
0
000 001 010 011 100 101 110 111 digital
Fig. 4.4 Caracteristica de transfer a CNA ideal
 1.3 Erori statice ale CNA

Convertoarele sunt caracterizate de erori datorate atât metodei cât şi de erori

datorate abaterii de la parametrii de circuit a componentelor din care sunt realizate.
Aceste erori pot afecta numai caracteristica de transfer caz în care spunem că
erorile sunt statice sau pot afecta şi desfăşurarea în timp a operaţiei de conversie
când spunem că avem erori dinamice.
Precizia caracterizează capacitatea circuitelor de conversie de a respecta cu
stricteţe caracteristica de transfer ideală. Precizia are două aspecte : justeţea şi
fidelitatea.
Precizia absolută caracterizează în întregime funcţionarea unui convertor
reflectând orice anomalie a caracteristicii de transfer reale în funcţie de cea ideală.
Precizia absolută este mai des apreciată prin eroarea absolută.
Eroarea de gamă (de câştig) apare datorită modificării pantei caracteristicii
de transfer reale faţă de cea ideală.
Diferenţa de pantă se poate ajusta prin reglarea câştigului convertorului sau
amplificatoarelor ce îl însoţesc şi se poate practic elimina. Eroarea de gamă se
poate aprecia aplicând la intrare valoarea maximă a mărimii de intrare şi măsurând
mărimea de ieşire ce trebuie să corespundă capătului de scară.

v OUT
VREF
7/8
Caracteristica
6/8 ideală

5/8

4/8
caracteristica
reală
3/8

2/8

1/8
Codul de intrare
digital
0
000 001 010 011 100 101 110 111

Fig 3.6 Eroarea de gamă (de câştig)

4
 Eroarea de decalaj (offset) constă în translaţia caracteristicii reale faţă de
cea ideală. Această eroare se pune în evidenţă aplicând la intrare o mărime de
intrare nulă (000…0) şi măsurând ieşirea, diferenţa faţă de 0 este tocmai eroarea de
decalaj după cum se constată în figura 4.7. Acest tip de decalaj este uşor de
compensat mai ales dacă nu are o componentă variabilă în timp. Erorile de gamă şi
de decalaj pot fi un efect al modificării punctelor de funcţionare a componentelor
ca urmare a variaţiilor de temperatură sau umiditate sau datorită fenomenelor de
îmbătrânire a componentelor.

v OUT caracteristica
reală
VREF
7/8
caracteristica
ideală
6/8
Liniaritatea arată în ce măsură caracteristica de transfer a unui convertor se
abate
5/8 de la forma teoretică de dreaptă. În general caracteristica de transfer este de
forma :
4/8
y  ax  b   x 
în3/8care x este mărimea de intrare, z mărimea de ieşire, a este panta caracteristicii, b
este eroarea de decalaj iar  x  este eroarea de liniaritate.
2/8 Liniaritatea integrală se exprimă în procente din domeniul de lucru, în
fracţiuni de LSB sau în unităţi absolute (mai rar). Ea poate fi evaluată prin două
metode
1/8 :
-0 cea mai bună dreaptă ce aproximează caracteristica de transfer
Codul de intrare
- 000 dreapta
001 ce trece
010 011 prin101
100 punctele
110 extreme
111 ale caracteristicii
digital
Aceste două aproximări sunt redate în figura 4.8.
Fig. 4.7 Eroarea de decalaj (offset)
caracteristica
Ieşire reală

dreapta de cea mai

bună aproximaţie

dreapta prin
5
puntele extreme
Intrare

Fig 4.8 Metode de liniarizare

 Pentru un CNA neliniaritatea integrală (INL) este dată de diferenţa
maximă între valorile reale ale semnalului de la ieşirea convertorului şi valorile
rezultate din funcţia de transfer liniară ce trece prin punctele extreme ale
caracteristicii reale. În general aceste puncte se obţin pentru secvenţele de intrare
00…0 şi 11…1.
În figura 4.9 este prezentată caracteristica ideală şi o caracteristică reală
pentru un convertor numeric analogic de 3 biţi punându-se în evidenţă erorile de
neliniaritate
v integrală.
OUT
VREF
Caracteristica
7/8
ideală

6/8

5/8

4/8

3/8

2/8

1/8
Codul numeric de intrare
0
000 001 010 011 100 101 110 111

e ci

1LSB

-1LSB

Fig 3.9 Neliniaritatea integrală

6
 Neliniaritatea diferenţială DNL a unui CNA este dată de diferenţa maximă
faţă de variaţiile de 1LSB ale semnalului de ieşire corespunzătoare variaţiilor între
două valori succesive ale secvenţei de intrare.
Dacă notăm cu  V0 ,..., V2 1 şirul valorilor de ieşire ale unui CNA ce
N

corespund schimbării codurilor numerice de intrare, atunci :

max  vi1  vi   q
 LD  i
100%
vout.max  vout.min
În figura 3.10 este prezentată caracteristica ideală şi o caracteristică reală
pentru un CNA de 3 biţi punându-se în evidenţă erorile de neliniaritate diferenţială.
O neliniaritate diferenţială mai mare de –1LSB conduce la o comportare
nemonotonă a CNA şi anume la creşterea între două valori succesive a secvenţei de
intrare se obţine scăderea valorii semnalului de ieşire. Folosirea unui astfel de
CNA în sistemele de achiziţie şi control poate duce la apariţia instabilităţii.
v OUT
VREF
7/8 Caracteristica
ideală
6/8

5/8

4/8

3/8

2/8

1/8
Codul numeric de intrare
0
000 001 010 011 100 101 110 111

eL 1,5
D
+1LSB 1

-1
-0,5

-1LSB
-1,5

Fig. 4.10 Neliniaritatea diferenţială

7
 Un CNA de calitate trebuie să aibă atât INL cât şi DNL de cel mult ½ LSB.
Monotonia este strâns legată de liniaritate. Comportarea unui convertor este
monotonă dacă panta caracteristicii de transfer nu îşi schimbă semnul (mărimea de
ieşire creşte sau rămâne constantă) la o variaţie strict crescătoare a mărimii de
intrare. O neliniaritate integrală de  1 / 2LSB garantează monotonia caracteristicii
de transfer.

Nivele omise pot apărea la aplicarea unei intrări uniform crescătoare şi

observarea ieşirii convertorului. Astfel la aplicarea unei secvenţe de coduri
consecutive la intrarea unui CNA se poate observa că anumite nivele nu pot fi
generate indiferent de valoarea intrării.

1.4 Caracteristici dinamice ale convertoarelor

Timpul de stabilizare caracterizează viteza de răspuns a unui circuit.

Majoritatea circuitelor utilizate în instrumentaţie au timpul de stabilizare precizat
în catalog. Acesta reprezintă intervalul de timp de la aplicarea unui anumit cod la
intrare şi obţinerea nivelului corespunzător la ieşire cu o aproximaţie de cel mult
 1 / 2LSB
Timpul de conversie reprezintă intervalul de timp necesar unui convertor să
obţină mărimea de ieşire plecând de la o mărime de intrare dată. În cazul CNA
acest tip este considerat a fi chiar timpul de stabilizare.

Timpul de revenire este timpul necesar unui convertor pentru a putea opera
din nou corect.

Rata de conversie este o măsură a vitezei convertorului şi este definită de

inversul sumei timpilor de conversie şi revenire.
1
R conv 
t conv  t rev

Viteza de variaţie a ieşirii (slew rate) reprezintă o caracterizare a intervalului

de timp necesar ieşirii să realizeze o modificare a semnalului dintr-un capăt în altul
al domeniului său de variaţie. Definiţia completă este :
U 0
SR  t  0
t
Parametrul slew-rate depinde atât de circuitul de ieşire cât şi de sarcina
acestuia mai ales dacă ea este capacitivă.

1.5 Erori dinamice ale CNA

8
 Eroarea de stabilizare apare la nerespectarea timpului de stabilizare ce
poate duce la denaturarea treptelor generate. Timpul de stabilizare poate varia cu
temperatura şi tensiunile de alimentare dar nu în limite prea largi.

Eroare de slew-rate. Nerespectarea vitezei de variaţie a semnalului

(slew-rate) poate cauza aceleaşi erori ca şi cele provenite din nerespectarea
timpului de stabilizare.

Dacă se schimbă foarte repede codurile de intrare (mai ales cu variaţii mari ale lor)
este posibil ca ieşirea să nu poată răspunde corect (mai ales în cazul excursiilor de
tensiune mari).

Glitches sunt caracteristice convertoarelor numeric analogice şi apar ca

urmare a faptului că nu toţi biţii cuvântului de intrare comută simultan (figura.
4.11).

V0 11
1
Aceste fenomene apar mai evident la schimbările de cod în jurul MSB.
Amplitudinea glitch-urilor poate ajunge 10
la jumătate din excursia maximă a ieşirii.
Aprecierea cantitativă a acestui fenomen se face mai ales prin măsurarea ariei
01 0
glitch-ului şi nu prin valoarea amplitudinii acesteia. Eliminarea lor se face prin:
1
- asigurarea comutării simultane a tuturor biţilor cuvântului de intrare prin
00
folosirea unor scheme sincrone;
- utilizarea codurilor de intrare0cu schimbarea unui singur bit la trecerea prin
Cod numeric
valori succesive (de exemplu cod termometric);
Fig 4.11 Apariţia glitch-urilor
- utilizarea unor circuite de urmărire şi memorare analogică;
- filtrare analogică.
Zgomotul este sursa de instabilitate în funcţionarea unui convertor presupus
corect proiectat şi constă în suprapunerea peste mărimea analogică utilă a unei
mărimi cu variaţie aleatoare sau deterministă. Zgomotul poate fi intern datorită
componentelor electronice sau extern datorită cuplajelor electrostatice,
electromagnetice sau regimurilor tranzitorii.
Convertoarele numeric–analogice pot fi clasificate în funcţie de modul de
funcţionare şi de tipul de comunicaţie. O astfel de clasificare poate fi făcută
conform figurii 4.12.

Convertoare numeric analogice

Seriale Paralele

9
În sarcină În curent În tensiune În sarcină

În tensiune şi sarcină
lente rapide
 2. Funcţionarea generală. Schema bloc

Schema bloc a convertorului numeric – analogic este prezentată în fig. 2.2.

Mărimea de intrare numerică se introduce în blocul numeric prin precizarea celor 8
biţi ai cuvântului numeric: a1a2a3 … a8. Circuitul numeric memorează cuvântul
numeric aplicat la intrarea sa, având o stare unică. Această stare este transferată şi
afişată de către circuitul de afişare cu LED-uri, în cod zecimal (BCD) sau binar.

10
 În funcţie de starea unică a blocului numeric care este activat de cuvântul
numeric a1a2a3 … a8,blocul de comutare electronică realizează transferul mărimii
numerice către partea analogică,comutând sau necomutând tensiunea de referinţă
Vr la bornele reţelei rezistive R – 2R.Reţeaua de decodificare transformă starea
celor 8 biţi într-un potenţial a cărui valoare se poate modifica doar dacă se
modifică starea cuvântului numeric.
Tensiunea unică aplicată de reţeaua de decodificare R – 2R la intrarea
amplificatorului este amplificată şi transferată la ieşire sub forma mărimii
analogice notată V0.
Blocul de alimentare este realizat din sursele de tensiune continuă stabilizată
necesare alimentării circuitelor din convertor. Sursa dublă de ± 15 V este necesară
pentru alimentarea amplificatoarelor operaţionale de tip μA742, utilizate la
realizarea amplificatorului de ieşire programabil. Sursa de + 5 V este necesară
pentru alimentarea circuitelor integrate TTL, tip CDB493 şi CDB404, folosite
pentru realizarea blocului numeric şi de afişaj. Sursa de – 5 V este utilizată pentru
obţinerea referinţei fixe de tensiune, care este comutată de blocul comutator la
amplificatorul programabil de ieşire, funcţie de starea unică a blocului numeric,
dictată de cuvântul numeric de la intrare. Sursele + 1,4 V, + 2 V şi - 6,2 V sunt
11
nivele logice necesare pentru realizarea comutatoarelor electronice care transferă
sau nu referinţa de – 5 V, reţelei de decodificare R – 2R. Tensiunea de referinţă
trebuie să aibă un coeficient de stabilizare superior, astfel încât eroarea datorată
tensiunii de alimentare a reţelei R – 2R să fie neglijabilă în raport cu eroarea
convertorului, egală cu ± LSB /

2.1 Funcţionarea pe blocuri

Blocul numeric I reunit cu blocul de afişare a stării biţilor de la intrare II, cu

blocul de comutare III i cu reţeaua de decodificare R – 2R realizează ansamblul
Bloc Numeric General (BNG) din schema loc, amplasat în blocul “NUMERIC” pe
panoul aparatului. Blocul numeric I este alcătuit din:
- intrările de comandă externă paralel / serie;
- numărător binar de 8 biţi;
- generator intern de tact pentru controlul funcţionării şi pentru simularea unor
comenzi externe;
- ansamblul de comutatori K1, K2, K3, K4 cu următoarele funcţii:
1. comutatorul K1, notat pe panou “RESET” realizează aducerea forţată în starea
logică “0” a ieşirilor numărătorului de 8 biţi, când se doreşte acest lucru sau la
trecerea de pe comandă serie pe comandă paralela. Forţarea în starea logică “0” a
ieşirilor este realizată prin punerea intrărilor de resetare ale numărătoarelor
CDB493 (intrările 2 şi 3) la nivel logic “1”;
2. comutatorul K2, notat pe panou “INTRARE NUMERICA SERIE” realizează, prin
secţiunile sale comutatoare, cuplarea la intrarea numărătorului a intrării numerice
externe serie, tactul intern fiind anulat;
3. comutatorul K3, notat pe panou “TACT INTERN” realizează cuplarea la intrarea
numărătorului a tactului intern de frecvenţă 7 Hz;
4. comutatorul K4, notat pe panou “TACT INTERN” are aceeaşi funcţie ca şi
comutatorul K3, numai că schimbă frevenţa tactului la 0,7 Hz, pentru a putea
controla mai bine numărarea impulsurilor.În cazul stabilizării intrărilor de
comandă paralel situate pe comutatorul de pe panou, cei 9 biţi pot fi aduşi în starea
logică “0” sau “1”, funcţie de comanda externă. Contactele comutatorului sunt
astfel dispuse încât, în mod normal, cei 8 biţi sunt în starea logică “0” numai dacă,
nici unul din comutatoarele K2, K3, K4 destinate comenzii serie, nu este acţionat.
Aducerea în starea “1” se face prin introducerea între lamelele comutatorului a
unui izolator sau în cazul unei comenzi de la o altă ieşire
numerică externă. Deci, se poate comanda extern paralel de la o ieşire numerică a
unui alt aparat sau manual, pentru simulare sau controlul funcţionării.

12
În cazul comenzii serie (cu tact intern sau extern) impulsurile sosesc la intrarea
numărătorului în timp ce la ieşirile numărătorului se regăsesc impulsurile de
perioadă 21, 22, …, 28 ori mai mare decât cea de comandă. Numărătorul permite
conversia unei comenzi serie în ieşire numerică paralel, constituind cei 8 biţi cu
care se comandă reţeaua R – 2R. Când se utilizează comenzi externe paralel,
cei 8 biţi sunt daţi direct din exterior.

Blocul de afişare a mărimii numerice II.

Afişarea cuvântului numeric introdus în convertor se poate realiza fie cu un

decodificator şi afişaj numeric, fie cu afişare pe fiecare bit. S-a ales soluţia cu
control optic pe fiecare bit. Etajele realizate cu tranzistoarele T9, T10, …, T16
comandă elementele de afişaj optic L1, L2, …, L8 funcţie de starea bitului de
la intrare. Astfel, fie etajul cu T9: dacă bitul 8 este în starea “0” logic, etajul
inversor integrat comandă baza tranzistorului la potenţialul “1” logic, adică T9 este
blocat şi LED-ul L8 nu se aprinde. Când bitul
8 se află în starea logică “1”, tranzistorul T9 comandă aprinderea LED-ului L8 care
indică starea logică “1” pentru bitul corespunzător. Etajele inversoare separă
circuitul de afişare pentru a a nu perturba nivelele logice ale celor 8 biţi de
comandă. Cele 8 elemente de afişare sunt situate pe panou în dreptul celor 8 intrări
de comandă paralel.

Blocul de comutare electronică III

Este alcătuit din 8 etaje comutatoare, care realizează comutarea braţelor

reţelei R – 2R la tensiunea de referinţă de – 5 V, funcţie de starea biţilor. Un astfel
de etaj are schema de principiu şi diagramele de funcţionare prezentate în fig. 2.3.

Când bitul de intrare se află în starea logică “0”, tranzistorul T1 este saturat,
încât tensiunea de aproximativ + 1,5 V de pe colectorul său blochează comutatorul
T1 ’ şi saturează tranzistorul T1 ’’, încât potenţialul este cel al masei. În starea
logică “1”, bitul comandă ieşirea V0 în starea – 5 V.
Acesta este un avantaj evident, deoarece tensiunile de saturaţie intervin
asupra referinţei. Cu cât sunt mai mici, cu atât alterarea referinţei este mai puţin
simţită şi eroarea mărimii analogice este mai mică. Ideal ar fi ca tensiunile de
saturaţie, ce constituie tensiuni parazite pentru semnalul util, să fie nule.

13
 Tensiunea de comandă Vi a repetorului cu supracomandă variază astfel încât
să se asigure blocarea şi saturarea sigură a tranzistoarelor pnp şi npn, luând valori
peste limitele tesiunii dintre colector şi masă. Referinţa de tensiune are valoarea de
– 5 V şi este realizată cu factor de stabilizare mare. Pentru obţinerea acestui factor
de stabilizare, tensiunea de – 5 V se obţine din altă tensiune stabilizată, de valoare
– 6,2 V. Alături de precizia referinţei, se impune şi precizia rezistoarelor reţelei
R – 2R.

Blocul amplificator de ieşire programabil V conţine două amplificatoare

operaţionale conectate astfel încât, tensiunea de ieşire din reţeaua R – 2R să fie
adusă la nivelul şi polaritatea dorite. Schema acestui bloc este prezentată în fig.
2.4.

Primul etaj este un amplificator neinversor. Semnalul de pe reţeaua R – 2R

este aplicat direct pe intrarea neinversoare. Rezistenţa de ieşire a reţelei R – 2R este
de 10 kΩ. Pentru reducerea la minim a erorilor, se prevede un reglaj de
14
compensare a decalajelor între valoarea reală şi cea rezultată din calcul, realizat de
potenţialul negativ sau pozitiv aplicat pe intrarea inversoare, prin R3 şi R4, notat
Vc (potenţial de corecţie). Bucla de reacţie negativă realizată cu R60, R59 şi R46
poate fi reglată atfel încât,pentru o rezistenţă de reacţie egală cu R59 + R60 să se
realizeze o amplificare dublă faţă de cazul când rezistenţa de reacţie este numai
R59 (R60 este şuntată).
Următorul etaj de amplificare se conectează de la ieşirea celui preceent,
funcţie de polaritatea şi nivelul dorit al tensiunii analogice, prin comutatoarele K5,
K6, K7, K8, care programează de fapt amplificatorul.
a) Pentru tensiuni de ieşire Va pozitive (fig. 2.5), amplificatorul I6 este în
conexiune inversoare. Deoarece nivelul maxim de tensiune se realizează în
amplificatorul pecedent, acest amplificator va trebui să aibă amplificarea egală cu
1 în modul.
b) Pentru tensiuni de ieşire Va negative (fig. 2.6), amplificatorul I6 este în
conexiune neinversoare, cu amplificare unitară. Deoarece R(4-masa) este foarte
mare (o considerăm practic ∝), rezultă Va =V0.

c) Pentru tensiuni de ieşire de ambele polarităţi, cu variaţie simetrică faţă de

origine, în cadranele I şi III (fig. 2.7) trebuie să se decaleze Va cu jumătate din
valoarea maximă Va max, în sensul descreşterii, astfel încât să se obţină variaţia de
tensiune analogică dorită. Pentru a obţine decalajul, în monajul inversor de la
punctul a), se suprapune la intrarea inversoare un curent I0 preluat de la altă
referinţă (fig. 2.8).

15
 Deci, pentru ca Va să fie diminuată cu jumătate din valoarea maximă, este
necesar ca V să trimită un curent I0 în nodul b,de sens contrar celui trimis de V0,
deci V este de sens contrar lui V0. Rezultă că, V0 < 0 şi V > 0. Astfel, tensiunea de
ieşire are variaţii în cele două cadrane, I şi III.

Blocul comutator de programare a tensiunii de ieşire analogice VI este

format din comutatoarele K5, K6, K7, K8, ce realizează următoarele funcţii:
- comutatorul K5 conectează amplificatorul I6 în conexiune inversoare, comutând
nodurile a cu b şi c cu d;
- comutatorul K6 realizează conexiunea neinversoare pentru Va < 0, comutând
nodul a cu c;
- comutatorul K7 realizează conexiunea amplificator bipolar, comutând nodurile a
cu b şi c cu d şi a cu c;
- comutatorul K8 modifică gama de tensiune în domeniul 5 V .. 10 V, şuntând o
parte din rezistenţa de reacţie a amplificatorului I5 (R60) şi din rezistenţa care se
află pe ramura ce debitează I0 (R10).

Blocul de alimentare VII asigură tensiunile de alimentare şi nivelele logice.

V1 = + 15 V / 20 mA şi V2 = - 15 V / 20 mA, pentru alimentarea amplificatorului;
V3 = + 5 V / 200 mA, pentru alimentarea circuitului numeric;
V4 = - 5 V / 60 mA, tensiune de referinţă pentru mărimea analogică;

16
V5 = + 1,5 V / 60 mA, nivelul pozitiv de tensiune de supracomandă pentru
comutatorul tip repetor cu supracomandă; V6 = + 2,5 V / 350 mA, pentru circuitul
de afişare a mărimi numerice; V7 = - 6,2 V / 450 mA, necesară ca nivel negativ
pentru supracomanda etajului comutator şi pentru alimentarea cicuitului de afişare.
S-au folosit etaje stabilizatoare cu element de control serie, iar pentru sursele V3 şi
V4 au fost prevăzute amplificatoare de eroare.

3. Modul de utilizare
CNA poate funcţiona cu două tipuri de intrări numerice:
a) Funcţionarea cu intrare numerică tip paralel. Mărimea de intrare se introduce
prin comanda celor 8 biţi (bitul 1 – MSB, bitul 8 – LSB), conectaţi la conectorul de
pe panou :
- comanda tip paralel externă (cu o ieşire numerică de la alt aparat) se realizează
prin introduceea în conector a unei plăci de cablaj cu contactele în poziţia
superioară, deoarece intrările sunt conectate la bornele superioare ale conectorului;
- comanda manuală se realizează cu ajutorul unei lame izolatoare. Dacă se
acţionează un contact al conectorului de pe panou, introducând izolatorul între cele
două lamele, atunci bitul corespunzător trece în starea logică “1”. Dacă aceste
contacte nu sunt acţionate, biţii respectivi sunt în “0” logic;
b) Funcţionarea cu intrare numerică tip serie. Mărimea de intrare numerică se
introduce bit cu bit printr-un contact al conectorului de pe panou, separat de cele 8
contacte pentru biţii intrării tip paralel;
- comanda serie externă se realizează cu impulsuri provenite de la ieşirea numerică
a altui aparat, care are acces la intrarea serie prin acţionarea comutatorului K2 de
pe panou. Se procedează în felul următor: se apasă tasta K2 şi se menţine apăsată,
se resetează numărătoarele prin apăsarea tastei K1, apoi se permite accesul
impulsurilor externe;
- comanda de tip serie cu tact intern se realizează cu impulsuri de frecvenţă mai
mare, 7 Hz, sau prin impulsuri de frecvenţă mai mică, 0,7 Hz, prin acţionarea tastei
“TACT INTERN” corespunzătoare frecvenţei alese.
Anularea biţilor la un moment dat se face prin acţionarea tastei “RESET”,
K1. Oprirea biţilor pe o anumită stare se obţine menţinând tasta K2 acţionată şi
oprind accesul impulsurilor din exterior sau de la generatorul de tact intern.
Mărimea analogică Va se poate programa la polarităţile dorite cu ajutorul
comutatoarelor notate Va < 0, Va > 0 şi bipolar. Gama de tensiune poate fi aleasă
fie la 5 V, fie la 10 V.

4. Determinări experimentale

17
1. Se identifică montajul şi se explică modul de funcţionare al convertorului pentru
modurile de lucru posibile (intrare paralel externă şi manuală, intrare serie externă
şi cu tact intern).
2. Folosind un generator de impulsuri dreptunghiulare, se intră pe intrarea serie cu
o frecvenţă de aproximativ 10 kHz şi se vizualizează forma de undă de la ieşire. Se
explică forma de undă pentru situaţiile Va < 0, Va > 0 şi bipolar.
3. Se verifică funcţionarea cu tact intern oscilografiind forma de undă de la ieşire.
4. Se trece la funcţionarea cu intrare paralel manual, introducându-se la început
codul binar 0000 0000. Se măsoară cu un voltmetru de precizie valoarea tensiunii
de la ieşire pentru Va < 0, Va > 0 şi bipolar.
5. Se introduce manual combinaţia binară 0000 0001 şi se măsoară cu precizie
valoarea tensiunii de ieşire pentru Va < 0, Va > 0 şi bipolar. Se determină valoarea
variaţiei tensiunii de ieşire ΔVa pentru o variaţie de 1 bit la intrare.
6. Se verifică pentru mai multe valori binare ce exprimă un anumit număr (N) dacă
tensiunea de ieşire este de forma Va = N.ΔVa .
5. Aparatura necesară
1. Convertor numeric – analogic
2. Voltmetru de tensiune continuă, de precizie
3. Osciloscop
4. Generator de impulsuri dreptunghiulare (TTL)
5. Accesorii (cabluri de legatură, sonde, etc.)

Caracteristica de transfer a unui convertor D/A este data de relatia v0(n)

unde n {0,1,... N}. Ea este reprezentata în figura 5.1.b. Trebuie remarcat ca valorile
argumentului n sunt elemente ale unei multimi discrete si ca urmare tensiunea de
iesire este definita numai pentru aceste valori. Abaterile de la caracteristica ideala
sunt prezentate în figura 5.1.b.

Structuri de circuite pentru convertoare D/A

Fie N2= b b ...b b n n-1 1 0 forma binara a numarului aplicat la intrarea

convertorului. Corespondentul zecimal al acestuia este: N10=b0.20+b1.21+...
+bk.2k+...+bn.2n cu bk? {0,1}
La iesire convertorului se va obtine o marime electrica proportionala cu N10,
de forma: I(N)=N10.IR=b0.20.IR+b1.21.IR+...+bk.2k.IR+...+bn.2n.IR sau
V(N)=N10VR=b0.20.VR+b1.21.VR+...+bk.2k.VR+...+bn.2nVR
unde IR si VR reprezinta respectiv un curent si o tensiune de referinta.

18
 Pentru obtinerea marimilor I(N) si V(N) avem doua posibilitati:
- obtinerea produselor bkIR sau bkVR, înmultirea cu bK însemnând comutarea
curentului IR sau a tensiunii VR si apoi sumarea lor cu ponderile 1/2n-k.
- obtinerea marimilor ponderate IR, IR/2,...,IR/2k,...,IR/2n (respectiv VR,
VR/2,...,VR/2n), comutarea lor, adica înmultirea cu coeficientii bk si apoi
sumarea cu ponderi egale.
Cele doua moduri de realizare sunt ilustrate în schema bloc din figura 5.2.

În ambele scheme este necesara folosirea unei retele de ponderare fie pentru
sumare ponderata, fie pentru obtinerea de curenti ponderati.

Reteaua R-2R

19
 Utilizarea acestor retele la sumarea ponderata de tensiuni si curenti este
ilustrata în figura 7.3.Reteaua din figura are drept marimi de intrare tensiunile
bk.VR cu bk{0,1}, si furnizeaza la iesire suma lor ponderata. Amplificatorul
operational este conectat ca repetor de tensiune, asigurând o impedanta de intrare
foarte mare pentru a nu modifica tensiunea de iesire din retea. Determinarea
expresiei tensiunii de iesire se face prin superpozitie. Se va considera bk=1 iar toti
ceilalti coeficienti se vor lua nuli, respectiv b0=b1=...=bk-1=bk+1=...=bn=0
Pentru efectuarea calculului se va observa ca reteaua R-2R are proprietatea
ca prezinta o impedanta egala cu 2R fata de oricare din punctele marcate cu
sageti, privind în sensul acestora, masurata fata de referinta.
Trebuie determinata componenta de tensiune produsa de catre sursa bk.VR
în tensiunea de iesire V0. Schema retelei pentru aceasta situatie este data în figura
5.4.a . Tinând cont ca toata partea de retea de la nodul k+1 pâna la n poate fi
echivalata cu o rezistenta de valoare 2R rezulta schema din figura 7.4.b.

20
Pentru sumarea ponderata de curenti, marimile bk.Ik se aplica în nodurile retelei ca
înfigura 7.5.

Analiza acestui circuit este similara cu aceea a circuitului anterior si are la

baza proprietatea retelei R-2R aratata în figura 7.3.b. Aceasta configuratie de
circuit este mai avantajoasa din punct de vedere al vitezei de comutatie deoarece
circuitul utilizat la comutatia curentilor este mai rapid decât circuitul utilizat la
comutatia tensiunilor.

21
5.1.3. Cuplarea convertorului D/A la un sistem de microprocesor

Cuplarea convertorului D/A la un sistem de microprocesor se face prin

intermediul unui port de iesire paralel de 8 biti. Microprocesorul adreseaza portul
si înscrie în acesta datele, respectiv numarul a carui conversie trebuie facuta.
Schema de interconexiune este data în figura 7.6 portul de iesire folosit este un
circuit 8212 ale carui intrari de date sunt conectate la magistrala de date a
sistemului, iar iesirile merg la intrarile D0-D7 ale convertorului D/A.

5.2. Convertoare analog - numerice (CAN, ADC)

Convertorul analog-numeric este un circuit electronic care furnizeaza la

iesire un numar proportional cu raportul dintre valoarea marimii analogice aplicate
la intrare si o marime de referinta, respectiv implementeaza functia de conversie
analog-digitala fA/D.

5.2.1 Parametrii convertoarelor A/D

Principalii parametri ai unui convertor A/D sunt:

Rezolutia: reprezinta numarul de biti prin care este reprezentata numarul maxim
de intervale de cuantizare; de asemenea rezolutia se poate preciza si prin treapta de
intrare corespunzatoare unei unitati la iesire.
Gama de variatie a semnalului de intrare: reprezinta intervalul de variatie al
marimii de intrare (tensiune sau curent).
Viteza de conversie: reprezinta intervalul de timp necesar unei conversii; se
exprima în [s] sau [ms].

22
Eroarea de neliniaritate: reprezinta abaterea caracteristicii de transfer reale fata
de cea ideala exprimata în % din valoarea maxima.
Eroare de offset: reprezinta abaterea caracteristicii de transfer reale fata de
origine.

5.2.2. Structuri de circuite pentru convertoare A/D

La baza realizarii acestor convertoare stau mai multe principii de functionare,

dintre care amintim urmatoarele:
- convertoare A/D cu conversie intermediara
- convertoare A/D cu integrare
- convertoare A/D cu reactie
Convertoarele A/D cu conversie intermediara transforma marimea de masurat (
tensiune sau curent) într-o alta marime, proportionala cu prima a carei transformare
numerica este mai simpla. Un exemplu îl constituie conversia A/D folosind în
prealabil o conversie intermediara în frecventa. Circuitul poate fi privit ca fiind
format din doua sectiuni : un convertor tensiune frecventa si un circuit de masurare
numerica a frecventei (figura7.7).

Convertoarele A/D cu integrare folosesc acumularea sarcinii într-un circuit

integrator si asigura ca valoarea medie acesteia sa ia zero pe un anumit interval de
timp. Pentru exemplificare sa consideram circuitul din figura 7.8.

23
 Integratorul, realizat cu amplificatorul operational AO va integra semnalul
de intrare (curentul Ii) pe un interval de timp fix N0.T0 obtinut prin masurarea a
N0 intervale elementare furnizate de un oscilator cu perioada de oscilatie T0.
Tensiunea de iesire va creste liniaravând panta de crestere proportionala cu Ii.
Dupa intervalul N0T0 comutatorul K este trecut în pozitia 2 si se face integrarea
lui I0 pâna când tensiunea la iesirea integratorului devine zero. Acum variatia
tensiunii de iesire se face cu o panta fixa proportionala cu I0, In sens contrar astfel
ca dupa un anumit interval de timp notat Nx.T0 devine zero. Se poate scrie deci
sarcina acumulata pe cele doua intervale: Q1=N0.T0.Ii si Q2=Nx.T0(-I0)
Sarcina medie fiind nula rezulta: Q1+Q2=N0.T0.Ii-Nx.T0.I0=0
Acest tip de convertor se numeste cu integrare cu dubla panta. Exista si
convertoare A/D cu integrare care realizeaza în acelasi timp si o conversie
intermediara în frecventa. În general convertoarele functionând pe acest principiu
au o viteza de conversie mica dar precizie buna.
Convertoarele A/D cu reactie vor fi prezentate mai larg în continuare. Acest
tip de conversie utilizeaza o conversie D/A si o bucla de reactie prin care compara
marimea de intrare cu cea obtinuta la iesirea convertorului D/A. În momentul
egalitati lor, numarul de la intrarea convertorului D/A este tocmai valoarea
numerica a marimii de intrare. Acest principiu este ilustrat în figurile 7.9 ;7.10

Tensiunea de la iesirea convertorului D/A se poate scrie v0=N. v unde v

este treapta minima. În momentul egalitatii cu vi avem vi=N.
Pentru exemplificare vom considera doua tipuri de convertoare: convertor cu
generare de tensiune în trepte si convertor cu aproximatii succesive.
Convertor cu generare de tensiune în trepte.
La acest tip de convertor blocul de generare a numerelor furnizeaza o
secventa de numere crescatoare începând cu zero. Generarea secventei se
blocheaza în momentul în care tensiunea de la iesirea convertorului D/A devine

24
mai mare decât tensiunea de intrare vi.Numarul prezent la intrarea convertorului
D/A în acest moment este tocmaiconversia numerica a tensiunii de intrare.
Întrucât se genereaza numere succesive 0,1,2,..., tensiunea de iesire a
convertorului D/A va fi sub forma unor trepte de înaltimea ? V, unde ? V este
treapta minima.Dupa un interval de timp necesar preluarii informatiei referitoare la
numarul obtinut se reseteaza circuitul de numarare si procesul se reia. Aceasta
procedura este lenta si conversia este cu atât mai lunga cu cât tensiunea de intrare
este mai aproape de valoare maxima. O strategie mai buna a fi ca la sfârsitul
conversiei circuitul de numarare sa nu fie resetat ci sa fie incrementat sau
decrementat în functie de noua valoare a marimii de intrare. În medie se
obtine o economie de timp si rata medie la conversie va creste.
Convertorul A/D cu aproximatii succesive
Acest tip de convertor foloseste o strategie diferit de generarea numerelor N
ce se aplica la intrare convertorului D/A, strategia care asigura o conversie rapida a
marimii de intrare.Principiul de functionare consta în gasirea intervalului în care se
afla marimea de intrare, prin înjumatatiri succesive, la fiecare pas al conversiei.
Conversia începe cu bitul cel mai semnificativ (MSB) si se termina cu bitul cel mai
putin semnificativ (LSB).
Modul de functionare este urmatorul:(figurile 7.11 a si b)
- se initializeaza registrul de la intrarea convertorului D/A la zero;
- se inscrie 1 în bitul cel mai semnificativ, daca tensiunea de intrare este mai mica
decât tensiunea de la iesirea CNA se reseteaza acest bit si se trece la urmatorul,
daca tensiunea de intrare este mai mare se trece direct la bitul urmator;
- conversia este terminata dupa ce s-a decis si valoarea bitului b0.

25
5.2.3. Cuplarea convertorului A/D de la un sistem cu microprocesor
Desi convertorul din figura 7.9 este cuplat la un sistem cu microprocesor si
nu poate functiona fara acesta este bine sa accentuam care sunt semnalele necesare
cuplarii cu microprocesorul. O unitate de conversie A/D independenta pentru a
putea fi cuplata la un sistem de microprocesor trebuie sa fie prevazuta cu
urmatoarele posibilitati:
- sa accepte un semnal de comanda exterior care se declanseaza începutul
conversiei
(START CONVERSIE);
- sa furnizeze un semnal de iesire prin care sa poate informa sistemul despre
sfârsitul conversiei (EOC -SFÂRSITUL CONVERSIEI);
- sa aiba posibilitatea conectarii la magistrala de date prin circuite cu trei stari de
iesire; în cazul când acestea lipsesc iesirile de date se conecteaza la intrarea unui
port de intrare paralel.
Pentru exemplificare se poate vedea în schema convertorului A/D din figura
7.12 prezenta starii de START CONVERSIE si a iesirii EOC. Iesirile paralele ale
convertorului se conecteaza la un port de intrare pe magistrala de date.

26