Tema Sas

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA
FACULTATEA DE DREPT ŞI SOCIOLOGIE

SPECIALIZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ
ANUL AL-III-LEA
STUDENTE: Apolzan Maria Luiza

Paraschiv Ionelia Violeta
COORDONATOR: Lect. univ. drd. Diana Bodi
Sistemul de Asistenţă Socială – Portofoliu_______________________________________
BRAŞOV
2009
2
1. Analizaţi articolul: „Copiii căpşunarilor” din perspectivele asupra

sistemului social.
„Plecarea părinţilor la muncă în străinătate reprezintă un fenomen social cu

impact complex asupra dinamicii şi funcţionalităţii familiei, copiii rămaşi singuri acasă sunt
victime ale neglijării emoţionale, educaţionale, medicale etc.
Datorită nesupravegherii, aceşti copii devin vulnerabili la abuz, exploatare prin
muncă şi alte situaţii de risc, cu consecinţe negative pe termen scurt şi lung, care necesită o
intervenţie pluridisciplinară specializată.”
Cătălin Luca
Director Executiv, Asociaţia Alternative Sociale
Sistemul social reprezintă un tip special de sistem compus din indivizi şi grupuri
care acumulează în comun anumite atribute şi care interacţionează şi se influeanţează
reciproc ( Bodi, D., 2008).
Modurile în care putem analiza articolul „Copiii căpşunarilor” sunt următoarele:
• Perspectiva structurală
• PĂRINŢII
Din punct de vedere al graniţelor, în cazul sistemului deschis, părinţii comunică

celor din jur despre plecarea lor sau a unuia dintre ei, lăsând copiii în grija ceiluilalt părinte
sau în grija unor rude foarte apropiate în cazul în care pleacă amândoi. De asemenea, aceştia
anunţă autorităţile din timp despre hotărârea lor de a pleca şi atfel copiii lor sunt luaţi în
evidenţa asistentului social din comunitatea respectivă. Cei mai mulţi dintre aceşti părinţi
pleacă pe perioade determinate, în urma unui contract, ţin constant legătura cu cei rămaşi
acasă pentru a se interesa de ceea ce se întâmplă în familia lor.
În cazul sistemului închis lucrurile se complică, deoarece părinţii le ascund celor
din jur şi chiar propriilor copii intenţia de a pleca, astfel autorităţile nu află şi nu pot
interveni în sprijinul celor rămaşi acasă şi nici monitoriza evoluţia socială, psihologică,
educaţională a copiilor. Pot fi familii monoparentale, sau destrămate sau chiar familii unite
care din ruşine sau din alte motive nu doresc ca cei din jur să afle care este situaţia lor
materială. De obicei, cei care pleacă să muncească în străinătate nu au contracte de muncă,
3
astfel, lucrând ilegal, ei nu au nevoie de actele necesare angajării şi nu sunt obligaţi să anunţe
autorităţile – de exemplu, dacă o persoană îşi propune să ascundă că e plecată din ţară pentru
o anumită perioadă de timp, nu se poate demonstra acest lucru decât printr-o monitorizare pe
perioadă lungă; nu se mai fac înregistrări la graniţă şi rudele, vecinii şi chiar copilul pot şti că
e plecat într-un alt oraş din România pentru o perioadă scurtă de timp. De asemenea, aceşti
părinţi nu conştientizează, poate, efectele negative ale plecării lor asupra copiilor.
Din punct de vedere al ierarhiei părintele în grija căruia rămân copiii se încarcă
cu responsabilităţi, diferite roluri cărora nu le poate face faţă deoarece acestea erau
responsabilitatea celui plecat (relaţia mamă – fiică, tată – fiu).
• SISTEMUL CLIENT – COPIII
Din punct de vedere al graniţelor, în cazul sistemului deschis, copiii sunt pregătiţi din
timp cu plecarea părinţilor, toată familia extinsă şi comunitatea vin în sprijinul acestora.
Copiii se simt astfel pregătiţi să facă faţă plecării părinţilor, au un sprijin din partea celor din
jur cu care pot comunica deschis despre situaţia în care se află. De asemenea, ei pot apela
oricând la asistentul social atunci când au probleme la şcoală, cu prietenii, probleme
emoţionale, etc. La aceşti copii riscul de a dezvolta comportamente deviante este mai mic.
În cazul sistemului închis copii pot afla de plecarea părinţilor chir în momentul
producerii acesteia, şocul despărţirii producând probleme emoţionale chir din acel moment.
Copiii sunt învăţaţi să ascundă ei înşişi situaţia lor familială sau chiar să mintă cu privirea la
locul în care părinţii lor sunt plecaţi şi astfel nu pot fi ajutaţi. Plecarea părinţilor pe o perioadă
nedeterminată creează copiilor un sentiment de anxietate, neputând şti cu exacitate, şi
aşteptând în orice moment întoarcerea acestora. Lipsa părinţilor perioade îndelungate de
timp poate avea efecte negative semnificative asupra dezvoltării acestora. Absenţa unuia sau
a ambilor părinţi poate fi asociată cu o serie de probleme sau cu neasigurarea unor nevoi ale
copilului: neglijarea alimentară, neglijarea vestimentară, igienei, neglijarea medicală, a
locuinţei sau neglijarea educaţiei. Pe lângă neglijare copiii singuri acasă pot deveni şi victime
ale diverselor forme de abuz şi exploatare.
Din punct de vedere al ierarhiei copiii se confruntă cu supraîncarcarea cu sarcini:
preluare responsabilităţilor de adult, îngrijirea şi creşterea fraţilor mai mici, fără a mai avea
timp să îşi satisfacă propriile nevoi sau să se dezvolte normal.
4
• CEI ÎN GRIJA CĂRORA RĂMÂN COPIII
Copiii pot fi lăsaţi în grija rudelor, prietenilor sau vecinilor care acceptă să se ocupe
de creşterea şi educarea copiilor acestora pe periada plecării părinţilor. Se fac formalităţile
legale, aceştia din urmă fiind direct răspunzători de situaţia minorilor. În unele cazuri când
familia nu găseşte sprijin în familia extinsă şi în comunitate, părinţii apelează la ajutorul unui
asistent social care se va ocupa de găsirea unor soluţii optime creşterii şi dezvoltării copiilor.
Situaţia se complică atunci când copiii sunt lăsaţi în grija fraţilor mai mari care nu au
deloc cunoştiinţele necesare creşterii şi educării celor mici sau chiar a lor.
• Perspectiva interacţională
Din perspectiva interacţională reiese că plecarea părinţilor la muncă în străinătate

influenţează atât copiii, familia extinsă şi comunitatea cât şi munca asistenţilor sociali,
afectând astfel integralitatea întregului sistem..
Din punct de vedere al echilibrului, plecarea părinţilor produce o dezorganizare în
familie, membrii rămaşi acasă încercând să restabilească echilibrul sau să caute unul nou.
Copiii pot încerca să înlocuiască lipsa afectiunii parentale prin aderarea la diferite grupuri
care îi pot influenţa atât pozitiv dar în cele mai multe cazuri negativ datorită labilităţii
emoţionale specifice vârstei fragede. Noul grup, văzut ca sursă de alinare a abandonului
provocat de părinţi, impune noi reguli, valori şi norme ce trebuie respectate în tocmai şi
însuşite.
Pe de altă parte se produce un dezechilibru şi în ceea ce îi priveşte pe părinţi (simt
lipsa copiilor, sunt trişti, nu se pot concentra la muncă, etc), care încearcă să suplinească lipsa
proprie printr-o comunicare periodică cu copiii şi cei în grija cărora au rămas aceştia (telefon,
internet, vizite de sărbători), asigurându-se astfel feedback-ul. De asemenea părinţii pot
solicita ajutorul asistentului social ca furnizor de informaţii suplimentare şi pertinente despre
modul în care copiii lor sunt crescuţi şi educaţi în lipsa lor, dar şi despre problemele cu care
aceştia se pot confrunta fiind cei mai expuşi la diferite influenţe ale mediului în care trăiesc.
Asistenţii sociali se confruntă şi ei cu un dezechilibru prin neanunţarea plecării la
muncă în străinătate de către părinţi astfel îngreunându-se identificarea şi monitorizarea
cazurilor respective dar şi neasigurarea feedback-ului către părinţi.
Persoanele în grija cărora rămân copiii se supraîncarcă cu responsabilităţi,
dezechilibrându-se astfel relaţia cu propria famile. În acest caz feedback-ul are un rol
important în comunicarea dificultăţilor cu care cei ce îngrijesc copiii se confruntă,
5
comunicare îndreptată atât către asistentul social ca specialist în probleme de relaţionare dar
şi către părinţi care cunosc cel mai bine modul optim de a interacţiona cu proprii copii.
Cauzalitatea reciprocă reiese din faptul că acţiunea părinţilor de a pleca la muncă în
altă ţară are o multitudine de efecte pozitive şi negative asupra comportamentului şi
personalităţii în dezvoltare a copiilor. Principalul motiv pentru care părinţii aleg să se
despartă temporar de copiii lor este nivelul de trai scăzut. Încercarea lor de a-şi depăşi
condiţia prin muncă duce la îmbunătăţirea situaţiei materiale de acasă.
Această cauzalitate reiese şi din modul în care persoanele care au grijă de copii sau
asistentul social acţionează în favoarea/defavoarea lor, influenţându-i atât pe aceştia dar şi pe
părinţii lor (dacă copiii nu sunt trataţi în mod necorespunzător sau ceva grav se întâmplă cu
ei, părinţii se vor întoarce în ţară).
• Perspectiva biopsihosocială
Această perspectivă are în vedere caracteristicile biologice, psihologice şi sociale ale

tuturor actorilor implicaţi în acest fenomen. Astfel, plecarea părinţiilor la muncă în străinătate
va influenţa echilibrul dintre toate cele trei caracteristici ale fiecărui individ.
Din punct de vedere biologic, un copil bolnăvicios obişnuit cu atitudinea protectivă a
părinţilor, odată cu plecarea acestora va dezvolta mai des diferite boli cu scopul inconştient
de a atrage atenţia părinţilor, crezând că prin aceasta îi va putea readuce acasă.
Din punct de vedere cognitiv, un copil ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în
străinătate poate avea rezultate slabe la învăţătură conducând la eşec şcolar şi în ultimul
stadiu la abandon şcolar.
Din punct de vedere afectiv, copilul se poate simţi abandonat, este trist, plânge, se
izolează, nu mai comunică cu cei din jurul său, îşi crează propriul univers inaccesibil celor
din jur, poate deveni depresiv.
Componenta afectivă a personalităţii conduce la o dezorganizare cognitivă (nu se
mai pot concentra la şcoală/muncă) care în final va conduce la probleme medicale (ulcer,
probleme ale ficatului, dereglări ale organismului, etc).
• Perspectiva culturală
Această perspectivă se referă la faptul că apartenenţele etnice şi culturale influenţează

funcţionarea umană.
6
În cazul copiilor a căror părinţi sunt plecaţi la muncă în alte ţări apartenenţa etnică şi
culturală a părinţilor influenţează modul în care sunt trataţi aceştia. Copiii rromilor, de
exemplu, nu sunt de obicei lăsaţi acasă, ci sunt luaţi de părinţi în scopul de a cerşi. Părinţii
români pe de altă parte, pleacă singuri în străinătate. În familiile unite, valorile familiale şi
culturare bine închegate se vor transmite copiilor şi vor fi păstrate de aceştia. În caz contrar
copiii vor adera la alte valori şi norme în funcţie de influenţele celor din jur.
2. Care este rolul asistentului social în cazul „Copiii căpşunarilor”?
Ordinul nr. 219 din 15 iunie 2006 este primul document care se referă expres la
situaţia copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la
muncă în străinătate. Se recunoaşte astfel oficial existenţa unui fenomen pentru care se impun
măsuri specifice în ceea ce priveşte activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare.
Deşi există un număr mare de copii lipsiţi de ocrotirea părintească prin plecarea la
muncă a părintelui/a reprezentantului legal la muncă în străinătate modalităţile de intervenţie
în aceste cazuri nu sunt eficiente.
Autorităţile locale nu dispun de modalităţi concrete de identificare a cazurilor, nu
dispun de mecanisme legale clare, neinterpretabile de intervenţie, iar rolul părintelui nu este
suficient conturat. Toate aceste ambiguităţi au in final un impact negativ deosebit asupra
dezvoltării sociale şi psiho-afective a copiilor care fac obiectul Ordinului 219.
Unul dintre rolurile asistentului social precizat în ORDINUL nr. 219 din 15 iunie
2006 este acela de a identifica, interveni şi monitoriza copiii care sunt lipsiţi de îngrijirea
părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate.
Există situaţii în care o prioritate o reprezintă rezolvarea problemei responsabilităţii
privind supravegherea, creşterea, îngrijirea şi reprezentarea copilului, inclusiv prin luarea
unei măsuri de protecţie specială, respectiv plasamentul (în familia lărgită,etc.), măsură
aplicată atunci când, după acordarea servicilor prevăzute în planul de servicii, se constată că
menţinerea copilului alături de părinţii săi nu este posibilă.
Unul alt rol al asistentului social percizat în Ordin este cel de consilier. Relatiile de
consiliere variaza in functie de cerere, dar pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltarii, pe
formularea si rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul starilor de criza,
pe lucrul asupra trairilor afective sau a conflictelor interne, ori pe imbunatatirea relatiilor cu
7
ceilalti. Consilierea poate fi definită ca un proces în care un profesionist stabileşte o relaţie

bazată pe încredere cu o persoană care are nevoie de sprijin. Prin consiliere, individul este
ajutat să se cunoască mai bine (să îşi conştientizeze şi să îşi înţeleagă problemele,
sentimentele, motivaţiile), să ia decizii importante, să îşi rezolve problemele.
Considerăm că rolul asistentului social în lucrul cu copii ai căror părinţi sunt plecaţi în
străinătate este de a fi un partener al posibilelor schimbări în astfel de situaţii deoarece familia
are rolul de conservare a valorilor sociale şi umane.
Rolul asistentului social în realizarea acestei schimbări este enorm. Asistentul social
va identifica persoanele şi familiile în dificultate, va evalua necesităţile lor, lipsurile cu care
se confruntă şi va întreprinde măsuri pentru ca situaţia acestora să se schimbe în bine.
Asistenţii sociali trebuie să devină vocea celor mai vulnerabili, excluşi de la servicii şi
protecţie, care nu au acces la servicii de sănătate, de educaţie, etc.
Asistentul social ar trebui încurajat să apeleze la surse diversificate de informaţii
(profesori, poliţisti, consilieri de probaţiune, vecini, rude, grup de prieteni) şi să caute
profesioniştii şi resursele de care are nevoie în comunitate, în instituţii guvernamentale sau
organizaţii neguvernamentale, pentru a identifica şi a remedia vulnerabilităţile asociate
situaţiei copiilor rămaşi singuri acasă.
Astfel, munca asistentului social este o muncă de echipă în încercarea unei abordări a
situaţiei copilului în contextul familiei sale, al comunităţii din care face parte şi al relaţiilor
interpersonale construite de acesta.
Rolul asistentului social mai poate fi de:
• A instrui părinţii în domeniul comunicării şi particularităţilor de
dezvoltare a copilului, ca să fie capabili să pregătească copiii
pentru viaţa independentă şi să le acorde de la distanţă suportul
emoţional necesar pe durata lipsei;
• De a dezvolta unele programe de stimulare a participării copiilor la
procesele de luare a deciziilor în familie, inclusiv prin pregătirea
părinţilor pentru a solicita şi lua în considerare opinia copilului, şi
pentru a negocia termenii plecării;
• De a instrui psihopedagogic şi responsabiliza, prin instituirea
tutelei, îngrijitorii pentru ca aceştia să acorde copiilor toată atenţia
şi suportul de care au nevoie în perioada despărţirii de părinţi;
• De a pregăti psihologic profesorii şi diriginţii ca să răspundă
adecvat necesităţilor copiilor de suport emoţional şi comunicare,
inclusiv în domeniul subiectelor personale;
8
• De a crea grupuri de suport din rândul adolescenţilor, bine pregătiţi
să comunice cu copiii rămaşi fără îngrijire părintească, să le ofere
suportul informaţional şi emoţional necesar.
3. Revizuiţi clasificarea clienţilor şi daţi exemple din practica asistenţei sociale
pentru fiecare tip de client.
Clienţii asistenţei sociale includ cele mai diferite categorii de oameni: pot fi
clienţi minori, orfani, abandonaţi, în alte situaţii ce necesită instituirea tutelei, familiile aflate
în criză, persoane cu dizabilităţi, vârstnici, şomeri, dependenţii de alcool, etc.
Clasificarea clienţilor:
• În funcţie de numărul clienţilor:
 Clienţi individuali
Ex: un copil orfan, o persoană fără adăpost, o persoană bolnavă de HIV/SIDA, un
fost deţinut, un tânăr postinstituţionalizat, un alcoolic.
 Clienţi multipersonali
Ex: familia monoparentală, comunitate de rromi, o comunitate săracă, o familie
dezorganizată.
• În funcţie de orientarea ajutorului specializat:
 Clientul care solicită ajutor pentru sine

Ex: clientul care se adresează personal serviciului de asistenţă socială, pentru
rezolvarea propriei probleme – şomerii; o persoană cu dizabilităţi care doreşte să
fie angajată în câmpul muncii; un asistent maternal care solicită serviciile unui
centru de tip respiro.
 Clientul care solicită ajutor pentru alte persoane, grupuri, comunităţi
Ex:
• ruda apropiată a unei persoane vârstnice dependentă de îngrijire specializată,
care nu are familie în scopul de a fi internată într-un azil;
9
• părintele unei persoane bolnave mintal care are nevoie de socializare şi
apelează la un centru de zi;
• mama unui copil infectat cu HIV pentru consilierea acestuia în
vederea reducerii efectelor stigmatizării.
 Clientul care deşi nu solicită un ajutor, intră în atenţia asistenţei sociale
Ex: copiii străzii, un tată abuzator, familiile dezorganizate care constituie un

model negativ pentru copiii săi, prostituatele ca surse de transmitere de boli
venerice.
 Clientul care foloseşte asistenţa socială ca alternativă la alte tipuri de

asistenţă
Ex: divorţul în familia săracă în scopul obţinerii de asistenţă juridică gratuită;

o persoană săracă fără asigurare medicală ce are nevoie de spitalizare.
 Clientul care solicită ajutor în scopuri neadecvate

Ex:
• studenţii care beneficiază de bursă socială care nu îndeplinesc
în mod real criteriile de acordare a acesteia;
• cei care beneficiază de ajutor social deşi dispun de resurse
finaciare şi materiale suficiente pentru un trai de viaţă decent;
• copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate fără
contract şi beneficiază de diferite burse şi ajutoare sociale;
• un adult cu probleme de cuplu care vine iniţial la consiliere
pentru rezolvarea acestora, se ataşează într-un mod inadecvat
de asistenta socială, inventând ulterior noi probleme în scopul
de a se întâlni cu aceasta.
• În funcţie de atitudinea clientului faţă de serviciul asistenţial:
 Clientul ruşinos
Ex:
10
• adolescentă rămasă însărcinată care nu beneficiază de sprijinul
părinţilor solicită ajutorul asistentului social dintr-un Centru
Maternal;
• un tânăr homosexual care apelează la consiliere pentru a le
putea comunica părinţilor orientarea lui sexuală;
• o persoană dependentă de jocuri de noroc care îşi pierde

locuinţa şi apelează la asistentul social pentru a-l ajuta să-şi
găsească o locuinţă.
 Clientul revendicativ
Ex:
• persoanele vârstnice care doresc diferite ajutoare pe motivul că
şi alţii care „nu merită” primesc;
• rromii, care se simt marginalizaţi şi „păcăliţi” în distribuirea
ajutoarelor sociale.
 Clientul ezitant
Ex:
• O persoană care poate beneficia de ajutor pentru încălzirea
locuinţei nu depune dosarul din cauza multitudinii de acte
necesare;
• Un vârstnic care doreşte să participe la activităţile unui centru
de zi, preferă să renunţe la acestea din cauza actelor necesare şi
a controalelor medicale exagerate pretinse de centru.
11
12
4. Identificaţi asemănări şi deosebiri între asigurările sociale şi asistenţa socială.
Protecţia socială reprezintă un sistem de mijloace eficiente, orientate spre stabilirea

solidarităţii între persoanele care obţin venituri din muncă şi cele care nu au venituri din
cauza vârstei înaintate, stării de sănătate sau imposibilităţii de a-şi găsi un loc de muncă.
Protecţia socială cuprinde două componente ce se completează reciproc, şi anume:
1. asigurările sociale – un sistem de beneficii contributive, un sistem de indemnizaţii
băneşti, care permit compensarea principalelor tipuri de pierdere a capacităţii de
muncă şi, în cosecinţă, a venitului din motive obiective (boală, şomaj, vârstă înaintată,
naşterea copilului, accidente la locul de muncă) şi alte prestaţii prevăzute de legislaţie.
2. asistenţa socială propriu-zisă – un ansamblu de beneficii noncontributive, în bani
sau în alte forme (servicii de recuperare socială şi profesională, de plasament în
câmpul muncii, terapii de consiliere, de resocializare şi integrare socială, etc.)
(Bulgaru, M., 2003, p. 13 – 14)
ASISTENŢA SOCIALĂ este definita drept un “ansamblu de instituţii, programe,

măsuri, activităţi profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor şi
comunităţilor, cu probleme speciale aflate temporar în dificultate, care nu au posibilitatea de a
realiza prin mijloace şi eforturi proprii un mod normal, decent de viaţă ( Zamfir, Zamfir, 1995,
p. 100)
13
ASISTENŢA SOCIALĂ ASIGURAREA SOCIALĂ

5. Identificaţi avantaje şi dezavantaje ale celor două tipuri de sisteme generale de asigurări sociale: Bismark şi Beveridge.
• ambele sunt părţi componente ale sistemului de protecţie socială;
ASEMĂNĂRI • au drept obiectiv comun ajutorarea persoanelor şi grupurilor aflate temporar în dificultate;
• sunt într-o relaţie de complementaritate şi interdependenţă.
• sistem de beneficii non – contributive; • sistem de beneficii contributive;
• este un sistem de ajutorare finanţat de la • este un sistem contributiv la care participă angajatorii şi
bugetul de stat şi bugetele locale, din donaţii angajaţii;
ale voluntarilor şi ale instituţiilor naţionale şi • cotizanţii primesc ajutoare proporţionale cu contribuţia lor şi cu dimensiunile
internaţionale în interesul persoanelor care trebuinţei;
nu sunt apte de muncă şi nu dispun de • ca principiu reuneşte spiritul uman cu solidaritatea inter şi intrageneraţională
mijloacele necesare traiului. şi cu garanţia statului.
• are la baza principiul solidarităţii, presupunând • cuprinde un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a
evaluarea trebuinţelor asistatului; cetăţenilor activi, a pensionarilor şi a membrilor lor de familie,
DEOSEBIRI
• dreptul la asistenţă socială este un drept care constă în acordarea de către stat sau de anumite
universal pentru categoriile de persoane organizaţii indemnizaţii, ajutoare, pensii, trimiteri la odihnă, la
defavorizate aflate în situaţie de criză; tratament balnear şi alte gratuităţi, în perioada în care se
• oferă servicii de recuperare socială şi profesională, de găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă, sau în
plasament în câmpul muncii, terapii de consiliere, de alte cazuri când ajutorarea este necesară;
resocializare şi integrare socială, etc • asigurările sociale au un rol important în educarea
• dezvoltă capacitatea proprie de recuperare şi cetăţenilor, în dezvoltarea conştiinţei cetăţeneşti, în
reintegrare a celui aflat în dificultate. promovarea echităţii sociale;
• cultivă atitudinea responsabilă faţă de
muncă, faţă de familie, etc.;
14
• îndeplinesc un rol important în menţinerea
şi ridicarea bunăstării poporului.
AVANTAJE DEZAVANTAJE
• Se merge pe principiul corectitudinii – „cât dai, atâta • se poate dobândi calitatea

primeşti”; de asigurat numai de aceia care au un loc de
• Implică individul în propria bunăstare socială; muncă;
• Puterea fiind împărţită între mai mulţi actori sociali, se • împărţirea puterii între
Sistemul de tip Bismark diminuează riscul de abuz de putere; actori poate gnera conflicte de opinii şi
• Având o activitate specifică, oferă servicii de calitate ce interese;
sunt în funcţie de contribuţia indivizilor; • beneficiază doar asiguratul
• Oferă oportunităţi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii nu şi familia;
(se bazează pe propriile venituri); • contribuţia diferă foarte
• Sistem gestionat de angajator, angajat si stat; mult de la un individ la altul detreminându-se
• Asigurările private au o mare importanţă. astfel inegalităţi majoare ce duc la
excluziune socială;
• nu reprezintă un sistem
satisfăcător de asigurări sociale deoarece nu
există asigurări de şomaj şi alocţia pentru
copii;
15
• sistemul nu este motivat de principiul

solidarităţii sociale, ci mai degrabă de raţiuni
de ordin politic (mentinerea diferenţelor de
clasă).
AVANTAJE DEZAVANTAJE
• Acoperă toată populaţia; • oferă prestaţii şi servicii
• Nu se plăteşte un fond suplimentar; scăzute cantitativ şi calitativ;
• Există toate cele trei elemente ce caracterizează un • intervenţia extinsă a
sistem satisfăcător de asigurări sociale: alocaţii pentru copii, statului;
serviciul naţional de sănătate şi asigurarea de către guvern a • nivelul beneficiilor este
forţei de muncă şi prevenirea şomajului în masă; în mod constant;

Sistemul de tip Beveridge
• Reduce inegalitatea socială şi discriminarea; • individul nu se implică
• Poate reduce sărăcia extremă; în propria bunăstare;
• Fiecare individ primeşte ceva atunci când are nevoie • statul nu poate acoperii
chiar dacă nu contribuie; nevoi speciale;
• Beneficiile se asigură la fel şi în egală măsură. • încurajează
16
inactivitatea.
17
6. Analizaţi caracteristicile şi principiile serviciilor sociale şi identificaţi noi
principii de lucru cu beneficiarii asistenţei sociale.
Serviciile sociale reprezintă “un ansamblu de activităţi specializate, elaborate şi

desfăşurate în cadrul instituţiilor publice şi organizaţiilor aparţinând unei comunităţi prin care
se urmăreşte rezolvarea unor categorii variate de probleme ce afectează direct sau indirect
viaţa personală şi socială a diverselor categorii de beneficiari din cadrul comunităţii
respective” (Bodi, D., 2008, apud Gherguţ, 2003, p. 9).
CARACTERISTICI
 Serviciile sociale reprezintă o formă de suport activ pentru familiile şi comunităţile

aflate în dificultate;
 Sunt instrumente de realizare a unor obiective sociale de natură redistributivă;
 Sunt servicii publice care îşi propun creşterea bunăstării sociale;
 Are caracteristicile unui sistem deschis, dinamic şi autoreglabil;
 Au ca scop prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor temporare sau permanente a
unor situaţii care pot duce la inadaptare, marginalizare sau chiar excluderea socială a unor
persoane;
 Au drept obiectiv, menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale
necesare pentru depăşirea unei situaţii de nevoie, cronice sau de urgenţă, în cazul în care
persoana sau familia este incapabilă, singură, să o soluţioneze;
Serviciile sociale se adresează tuturor categoriilor de beneficiari în funcţie de
domeniul în care acţionează (domeniul educaţional, al protecţiei sănătăţii, al asistenţei
sociale, al protecţiei sociale a unor categorii sociale defavorizate sau cu risc crescut). Fiind o
formă de suport activ, ajută la menţinerea, refacerea şi dezvoltarea capacităţilor personale
necesare soluţionării problemelor în mod individual.
De asemenea, serviciile sociale reprezintă activităţile asistenţilor sociali sau ale altor
profesionişti care ajută oamenii să prevină dependenţa, să consolideze relaţiile de familie şi
să restabilească funcţionarea socială a indivizilor, familiilor şi comunităţilor.
Caracterul preventiv al serviciilor sociale este unul foarte important deoarece
limitează sau chiar înlătură efectele anumitor situaţii de risc.
(prevenirea atitudinii discriminatorii acceptarea acetsor peroanelor cu HIV de cei
din jur integrarea socială a persoanelor cu HIV discriminate)
18
PRINCIPII
 Solidaritatea socială
Conform acestui principiu, comunitatea vine în sprijinul acelor persoane care nu au
resurse necesare satisfacerii nevoilor sociale conducându-se astfel la menţinerea unităţii
sociale;
(Persoanelor care lucrează li se opreşte din salariu un anumit procent
destinat acelor indivizi care nu au un loc de muncă)
 Centrarea pe familie şi comunitate

Serviciile sociale urmăresc prin acest principiu dezvoltarea capacităţilor şi a
competenţelor necesare indivizilor/familiilor/comunităţii pentru desfăşurarea unor activităţi
sociale ce duc la bunăstare individuală/colectivă precum şi la crearea unui mediu suportiv.
( Integrarea în muncă a persoanelor cu dizabilităţi conduce la creşterea gradului de
independenţă, de socializare şi autorealizare cu implicaţii pozitive atât personale cât şi
familiale)
 Abordarea globală
Se referă la faptul că problemele unei persoane/familii/comunităţi se află într-o relaţie
de interdependenţă neputând fii rezolvate în mod separat. Asistentul social are nevoie de o
imagine globală a situaţiei, intervenţia sa fiind completată, în caz de nevoie, de servicii
specializate de asistenţă socială.
(În cazul unui copil ce se află în risc de abandon şcolar, asistentul social va analiza
problemele de la nivelul întregii familii pentru a vedea cauzele comportamentului deviant al
copilului)
 Organizarea comunitară
Conform acestui principiu, serviciile sociale devin eficiente atunci când sunt
organizate la nivel judeţean şi la nivelul comunităţilor locale, când sunt preluate de către
autorităţile publice locale sau zonale.
(Activităţile de planificare familială au o eficienţă crescută atunci când ce se fac la
nivel judeţean, local, zonal – prevenirea sarcinilor în rândul adolescentelor din Budila)
19
 Parteneriatul
Serviciile sociale sunt eficiente atunci când participă în rezolvarea problemelor toţi
actorii: instituţii, organizaţii, autorităţi, prieteni, vecini, colegi, familie, etc.
(Eficienţa combaterii violenţei în şcoli creşte odată cu implicarea mai multor
persoane, instituţii, etc.: inspectoratul şcolar, poliţia, asistentul social, reprezentanţii elevilor
pe clase, părinţii, diriginţii, consilierul şcolar).
 Complementaritatea
Se realizează între sistemul public şi cel nonguvernamental. Cele două sisteme acordă
servicii ce se îmbină eficient pentru a-i sprijini pe cei aflaţi în nevoie.
(Asociaţia SCUT Braşov este în colaborare cu spitalul de psihiatrie în interesul
beneficiarilor asociaţiei – adulţi cu probleme mintale)
 Lucrul în echipă:
În rezolvarea unei probleme sociale asistentul social face parte dintr-o echipă
pluridisciplinară. Fiecare membru al echipei (asistent social, psiholog, medic, jurist,
psihoterapeut, etc.) are posibilitatea să îşi valorifice potenţialul intelectual, aptitudinal şi
profesional, se sprijină reciproc şi iau deciziile împreună.
(În rezolvarea unui caz de violenţă domestică, se implică: medicul pentru eliberarea
unui certificat medico – legal, psihologul pentru depăşirea traumelor abuzului, juristul pentru
înaintarea unei plângeri împotriva agresorului şi asistentul social pentru consilierea victimei.)
 Diversificarea activităţilor pe măsura creşterii resurselor

Sistemul de servicii sociale reprezintă un cadru instituţional structurat în care
activităţile se diversifică pe măsura apariţiei de noi resurse sau de noi probleme;
(Migraţia părinţilor la muncă în străinătate a atras atenţia serviciilor sociale odată cu
apariţia multitudinii de efecte negative asupra copiilor rămaşi acasă. Astfel, activitatea
asistenţilor sociali a trebuit să se diversifice, au apărut noi departamente în cadrul
instituţiilor, au apărut chiar noi legislaţii ce abordează această problematică)
20
ALTE PRINCIPII
 transparenţa şi responsabilitate publică în acordarea serviciilor sociale

 participarea beneficiarilor la întregul proces de furnizare a serviciilor sociale;
 confidenţialitate;
 unicitatea persoanei;
 libertatea de a alege serviciul social în funcţie de nevoia socială;
 egalitatea de şanse şi nediscriminarea la accesul de servicii sociale şi în furnizarea
acestora;
 limbaj adecvat fiecărui beneficiar în parte;
 procedură de reclamaţii;
 deschidere, amabilitate, empatie.
CONCLUZIE
Aceste principii ar trebui respectate de toţi furnizorii de servicii sociale atâta timp cât
urmăresc interesul superior al clientului. Calitatea şi încrederea în serviciile sociale
depind de măsura în care principiile sunt respectate.
21
7. Analizaţi şi comentaţi legea privind Sistemul National de Asistenţă
Socială.
Prima lege fundamentală privind sistemul de asistenţă socială a fost legea nr.
705/2001 care a fost înlocuită cu legea nr. 47 /2006 nu numai pentru a clarifica terminologia
şi distribuirea responsabilităţilor între diferitele niveluri de guvernare, dar şi pentru a crearea
un sistem coerent şi coordonat în domeniul asistenţei sociale. Astfel, Ministerul Muncii
Solidarităţii Sociale şi Familiei (în prezent Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse)
a realizat o evaluare în urma căreia a fost nevoie de o completare, o corecţie a sistemului de
asistenţă socială, adaptarea acestuia la nevoile reale ale cetăţenilor, dezvoltarea serviciilor
sociale şi a măsurilor de combatere a sărăciei, precum şi identificarea resurselor umane şi
materiale necesare asigurării de prestaţii şi servicii sociale adecvate.
Legea nr. 47 /2006 pentru sistemul naţional de asistenţă socială, promovează anumite
acţiuni pentru a întări coeziunea socială prin promovarea solidarităţii în cadrul comunităţilor
faţă de cele mai vulnerabile categorii de persoane.
Prin această lege, politica socială este în conformitate cu obiectivele UE şi propune
un sistem modern, mai aproape de cetăţeni, atât în ceea ce priveşte abordarea instituţională,
cât şi gestionarea beneficiilor.
Legea stipulează că Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, autorităţile
acestuia şi alte instituţii subordonate, ar trebui să elaboreze politicile de gestionare şi
coordonare a sistemului naţional de asistenţă socială. De asemenea, aceste instituţii
promovează drepturile familiei, copilului, persoanelor în vârstă, persoanelor cu handicap şi
ale altor persoane care au nevoie de ajutor din punct de vedere financiar şi tehnic, deoarece
programele de asistenţă socială vizează aceste categorii de persoane.
În legea nr. 47/2006 apare o definire clară a funcţiilor, atribuţiilor şi
responsabilităţilor autorităţilor publice centrale şi locale în organizarea şi administrarea
sistemului naţional de asistenţă socială. De asemenea, este definit rolul Ministerul Muncii,
Familiei şi Egalităţii de Şanse ca autoritate publică centrală care elaborează politica de
asistenţă socială, stabileşte strategia naţională şi sectorială de dezvoltare în domeniu,
coordonează şi monitorizează aplicarea politicilor şi programelor naţionale.
Un alt aspect din lege vizează întărirea responsabilităţilor autorităţilor administraţiei
publice locale de a înfiinţa, organiza şi furniza servicii sociale şi eficientizarea activităţii
Comisiei de mediere socială;
22
Legea nr. 47/2006 a reglementat structura instituţională pentru un sistem coerent şi

coordonat în domeniul asistenţei sociale. Astfel s-au înfiinţat noi instituţii:
 Inspecţia Socială, având ca scop controlul implementării legislaţiei în domeniu

precum şi inspectarea activităţii instituţiilor implicate în asistenţa socială;
Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, instituţie subordonată MMFES, pentru
asigurarea unui sistem unitar de plată şi gestiune a tuturor prestaţiilor sociale;
 Observatorul Social cu scopul creşterii capacităţii MMFES de a defini politici
sociale adecvate şi de a lua decizii care se adresează nevoilor familiilor şi grupurilor
vulnerabile din România.
Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei,

persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, precum şi altor persoane, grupuri sau
comunităţi aflate în nevoie socială, autorităţile administraţiei publice locale au în subordine
servicii publice de asistenţă socială sau, acolo unde resursele nu permit înfiinţarea de
servicii, personal angajat cu atribuţii de asistenţă socială.
Credem că legea 47/2006 privind sistemul de asistenţă socială acoperă în prezent

toate ariile de acţiune ale sistemului de asistenţă socială, urmând ca pe viitor, odată cu
apariţia de noi probleme sau noi categorii de asistţi social, să evolueze şi să vină în sprijinul
acestora prin alte completări şi corectări.
23
8. Alegeţi o instituţie care oferă servicii sociale (sau departament al unei
instituţii sociale) şi identificaţi: serviciile oferite, rolul, scopul,

obiectivele, beneficiarii, principiile conform cărora oferă servicii sociale.
ASOCIAŢIA DE SERVICII SOCIALE SCUT BRAŞOV

– CENTRUL DE ZI –
Serviciile Asociaţiei SCUT Braşov sunt servicii sociale acreditate, specializate în

recuperarea şi reabilitarea psiho – socială a persoanelor cu probleme cronice de sănătate
mintală, asigurând prin, colaborarea cu spitalele de psihiatrie din judeţul Braşov,
continuitatea procesului de susţinere în comunitate a acestei categorii de persoane.
Servicii sociale promovate de SCUT:

 reabilitare psihosocială în cadrul Centrului de Zi
 Asistenţă şi managementul cazului psihiatric la domiciliu prin serviciul Scut
Help( Psychiatrical Home Care)
Centrul de Zi SCUT BRAŞOV vine în întâmpinarea nevoilor adulţilor cu probleme

cronice de sănătate mintală (care nu necesită spitalizare) oferind suport şi asistenţă
specializată în vederea egalizării şanşelor de participare la viaţa comunitară.
ROLUL Centrului
 este de a sprijini persoanele cu dizabilităţi psihice pentru a ieşi din cadrul social
stigmatizant, parcurgând împreună drumul de la ignoranţă, marginalizare şi etichetare la
acceptare şi integrare.
GRUPUL ŢINTĂ este format din:

 Beneficiari direcţi: persoane adulte cu probleme cronice de sănătate mintală aflate
în evidenţă psihiatrică, stabilizate sau în curs de stabilizare din punct de vedere clinic.
 Beneficiari indirecti: aparţinători care se ocupă direct de îngrijirea acestora.
24
SCOPUL
 susţinerea recuperării şi reabilitării psiho-sociale a adulţilor cu probleme cronice de
sănătate mintală prin facilitarea adaptării sociale (în contextul participării şi funcţionării
active în familie şi comunitate).
PRINCIPIILE DE ÎNGRIJIRE au în vedere:
 orientarea pe persoană, în esenta ei, şi nu doar pe eticheta dată de diagnostic sau

de boală;
 accent asupra performanţelor şi progreselor zilnice obţinute de beneficiar;
 oferirea unui suport atât timp cât este necesar, evaluarea mediului în care persoana
trăieşte, învaţă, socializează sau munceşte;
 beneficiarul este privit ca „partener”, capabil să se implice plenar în toate aspectele
procesului de reabilitare;
 conştientizarea alegerilor pe care persoanele implicate în proces le pot face;
 conştientizarea resurselor personale şi a oportunităţilor de optimizare a condiţiei
psiho-sociale a persoanei aflată în dificultate.
OBIECTIVE
 Îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor asistate;

 Facilitarea procesului de reabilitare psihosocială şi resocializarea în vederea
reintegrării în comunitate;
 Promovarea modelului social de îngrijire cu accent pe comunicare şi resocializare;
 Prevenirea izolării sociale şi a instituţionalizării îndelungate prin sprijinul şi
monitorizarea evoluţiei asistaţilor în cadrul sistemului familial;
 Promovarea concepului de sănătate mintală şi educarea mentalităţii sociale în spiritul
unei viziuni deschise integrative cu privire la participarea persoanelor cu disabilităţi psihice
la viaţă comunitară;
 Colaborarea cu alte instituţii şi organizaţii care au responsabilităţi şi interese similare.
25
SERVICII OFERITE în cadrul Centrului de ZI
 Psihoterapie suportivă de grup şi individuală;

 Consiliere de familie;
 Consiliere psiho-vocaţională;
 Terapie ocupaţională (ateliere formative: grădinărit, croitorie, acvaristică, decoraţiuni
interioare);
 Grup de suport;
 Antrenarea şi consolidarea deprinderilor casnice;
 Terapii creative (art – terapie);
 Melo – terapie şi dans – terapie;
 Aerobic şi gimnastică;
 Activităţi de club, în scop recreativ;
 Organizarea unor mici petreceri, evenimente speciale;
 Plimbări, excursii, vizite la muzee, vizionări de filme;
 Activităţi instructiv – educative de grup (discuţii pe teme medicale, curs de engleză,
computer, etc.);
 Terapii complementare (reflexoterapie, masaj, relaxare, aromoterapie).
26
9. Comentaţi următoarea frază: finalitatea serviciilor de asistenţă socială
este “arta de a ajuta individul să folosească mediul lui de viaţă în

satisfacerea propriilor necesităţi.”
„Ceea ce avem de învăţat să facem, învăţăm făcând”

Aristotel
Finalitatea serviciilor de asistenţă socială constă în dezvoltarea, corectarea sau
refacerea unor capacităţi individuale sau comunitare necesare unei vieţi normale şi
autosuficiente.
Este important astfel ca asistentul social să îşi vadă activitatea ca pe o artă în care
modelează, în mod subtil, capacităţile şi competenţele personale ale clienţilor, astfel încât
aceştia să le poată folosi în satisfacerea propriilor necesităţi. Ajutorul oferit este îndreptat
spre prevenirea dependenţei beneficiarilor pentru a dezvolta independenţa şi integritatea
acestora.
Mediul de viaţă al beneficiarului trebuie privit de asistentul social ca o resursă
importantă şi astfel clientul este învăţat să îşi dezvolte mediul natural (familia, comunitatea)
în favoarea lui. Asistentul social merge pe principiul centrării pe familie şi comunitate şi din
această perspectivă, finalitatea serviciilor de asistenţă socială este dezvoltarea capacităţilor
individuale de funcţionare şi o mai bună integrare socială a individului cât şi realizarea unui
mediu social suportiv.
Important este câştigul independenţei beneficiarului şi înţelegerea de către acesta
că mai devreme sau mai târziu trebuie să meargă pe propriul drum, nu pentru că a fost
abandonat ci că a învăţat să se descurce singur.
„Lucrurile nu sunt chiar atât de greu de făcut, însă ceea ce este greu – cu
adevărat – este să ne punem în starea de a le face”
Constantin Brâncuşi
27
10. Alegeţi o categorie de beneficiari ai serviciilor de asistenţă socială şi identificaţi nevoile acestora cu accent pe configuraţia şi
profilul nevoilor lor.

- lipsa unui grup de
suport;
(rece, distant,
diagnosticulu
i într-un mod
comunicarea
indiferent);
- neîncrederea în
inadecvat
- disperare;
sine;
din România
- alienare;
spitalele de
adecvată în
- anxietate, depresie
oncologie
- interiorizare;
Lipsa de
îngrijire
-
BOLNAVII DE CANCER ÎN
FAZE TERMINALE
Nevoia de
îngrijire paliativă
sentimentelor
- exteriorizarea
jur;
sine şi cu cei din
- împăcarea cu
bolii;
- acceptarea
Nevoi spirituale
;
-
tr o l u l durerii
- con ;
res pu nzător ament
co at
ire şi tr
- îngrij
t;
pregăti niu şi bine
e
în dom al specializat - consiliere.
n
- perso i medicale - dreptul la autodeterminare;
N voe - nevoia de a fi înţeles; Nevo
- psiho i psihologice
te
despre starea lui de sănătate;
- creşte rapie;
re
- cunoaşterea adevărului
- creşte a autonomiei
rea înc ;
- respectarea intimităţii;
sine; rederii
diagnosticului în
- reduc
erea an
- comunicarea adecvată a
xietăţii
Nevoi sociale .
28
11. Elaboraţi o diagnoză complexă a problemelor cu care familia şi copilul
se confruntă în momentul de faţă. Identificaţi soluţii noi posibile, realiste

pentru una dintre aceste probleme.
Copiii:
 Sute de mii de copii din România trăiesc în prezent în condiţii care le pun în pericol
şi le întârzie dezvoltarea
 copii din familii dezorganizate, care le oferă suport material şi mai ales social
insuficient;
 copii aflaţi într-o situaţie de sărăcie extremă, inacceptabilă pentru o societate
civilizată
 copii care nu merg la şcoală sau care abandonează şcoala după primele clase, fără să
dobândească pregătirea şi calificarea necesare reuşitei în viaţă
 copiii din familii cu posibilităţi beneficiază de educaţie de calitate, cel mai adesea
finalizându-şi pregătirea la nivelul superior, în timp ce copiii din familii sărace se
limitează la nivele de învăţământ inferioare, cel mai adesea la învăţământul
obligatoriu, fără să dobândească o pregătire care să le asigure şanse de reuşită pe
termen lung.
 copii cu dizabilităţi;
 copii seropozitivi;
 copii a căror stare de sănătate este precară, cu acces scăzut la un tratament medical
adecvat, şansele de reuşită pe termen lung ale acestora fiind puternic diminuate
 copii neglijaţi şi chiar abuzaţi de propria familie sau de alte persoane;
 copii victime ale exploatării şi traficului
 copii neprotejaţi împotriva riscului de a deveni victime ale infracţionalităţii sau
infractori, care nu găsesc suportul social adecvat pentru recuperarea şi integrarea
socială;
 copii încredinţaţi pe perioade nedeterminate unor instituţii, abandonaţi.
 „copiii străzii”, forma cea mai gravă de excluziune de la integrarea familială şi
socială, cu consecinţe în mare măsură ireversibile asupra dezvoltării lor.
 tinerii de 18 ani care părăsesc instituţiile de ocrotire ;
 reintegrarea copiilor în familia biologică – problemă de ordin legislativ;
 copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate;
29
 procesul de sărăcire a populaţiei, dublat de procesul de dezorganizare socială, la care

s-au adăugat politica socială confuză şi efortul insuficient din partea statului, au
agravat situaţia copilului
Familia:
- Sărăcia;
- violenţa domestică;
- şomajul;
- boala sau dizabilitatea unui membru;
- lipsa unei locuinţe (familii în stradă);
- conflictul între generţii;
- lipsa unei calificări;
- detenţia unui membru al familiei;
- consumul de substanţe (alcool, droguri);
- dependenţa de jocurile de noroc.
30
PROBLEMA – VIOLENŢA DOMESTICĂ

SOLUŢII POSIBILE
Trebuie acţionat la nivelul unei comunităţi mici pentru ca serviciile de asistenţă

socială fie cât mai eficiente.
 Crearea unui sistem destinat identificării cazurilor de violenţă domestică

o Crearea unor grupuri de suport pentru asistarea victimelor violenţei domestice
formate din membri ai comunităţii (medicii şi asistentele medicale, profesori şi
educatori, poliţişti, preoţi, asistenţii sociali, etc.);
o Încurajarea victimelor să vorbească despre traumele suferite;
o Reducerea stigmatizării victimelor.
 Sensibilizarea comunităţii cu privire la amploarea fenomenului de violenţă

domestică
o Implicarea comunităţii în problema violenţei domestice;
o Creşterea sprijinului din partea familiei lărgite.
 Cunoaşterea aspectelor legale şi sociale ale violenţei domestice de către agresori şi

victime
o Acceptarea de către agresor a consilierii şi psihoterapiei;
o Diminuarea comportamentului abuziv;
o Respingerea rolului de victimă;
o Echilibrarea rolului de gen;
o Promovarea valorilor familiale, a înţelegerii şi întrajutorării în familie.
 Iniţierea şi coordonarea parteneriatelor sociale, în scopul prevenirii şi

combaterii violenţei în familie.
31

Tema Sas

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tema Sas

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA

FACULTATEA DE DREPT ŞI SOCIOLOGIE

STUDENTE: Apolzan Maria Luiza

1. Analizaţi articolul: „Copiii căpşunarilor” din perspectivele asupra

„Plecarea părinţilor la muncă în străinătate reprezintă un fenomen social cu

Din punct de vedere al graniţelor, în cazul sistemului deschis, părinţii comunică

• SISTEMUL CLIENT – COPIII

• CEI ÎN GRIJA CĂRORA RĂMÂN COPIII

Din perspectiva interacţională reiese că plecarea părinţilor la muncă în străinătate

Această perspectivă are în vedere caracteristicile biologice, psihologice şi sociale ale

Această perspectivă se referă la faptul că apartenenţele etnice şi culturale influenţează

2. Care este rolul asistentului social în cazul „Copiii căpşunarilor”?

ceilalti. Consilierea poate fi definită ca un proces în care un profesionist stabileşte o relaţie

3. Revizuiţi clasificarea clienţilor şi daţi exemple din practica asistenţei sociale

pentru fiecare tip de client.

• În funcţie de numărul clienţilor:

• În funcţie de orientarea ajutorului specializat:

 Clientul care solicită ajutor pentru sine

 Clientul care deşi nu solicită un ajutor, intră în atenţia asistenţei sociale

Ex: copiii străzii, un tată abuzator, familiile dezorganizate care constituie un

 Clientul care foloseşte asistenţa socială ca alternativă la alte tipuri de

Ex: divorţul în familia săracă în scopul obţinerii de asistenţă juridică gratuită;

 Clientul care solicită ajutor în scopuri neadecvate

• În funcţie de atitudinea clientului faţă de serviciul asistenţial:

• o persoană dependentă de jocuri de noroc care îşi pierde

4. Identificaţi asemănări şi deosebiri între asigurările sociale şi asistenţa socială.

Protecţia socială reprezintă un sistem de mijloace eficiente, orientate spre stabilirea

ASISTENŢA SOCIALĂ este definita drept un “ansamblu de instituţii, programe,

ASISTENŢA SOCIALĂ ASIGURAREA SOCIALĂ

• Se merge pe principiul corectitudinii – „cât dai, atâta • se poate dobândi calitatea

• sistemul nu este motivat de principiul

• Acoperă toată populaţia; • oferă prestaţii şi servicii

• Nu se plăteşte un fond suplimentar; scăzute cantitativ şi calitativ;

• Există toate cele trei elemente ce caracterizează un • intervenţia extinsă a

sistem satisfăcător de asigurări sociale: alocaţii pentru copii, statului;

serviciul naţional de sănătate şi asigurarea de către guvern a • nivelul beneficiilor este

forţei de muncă şi prevenirea şomajului în masă; în mod constant;

• Poate reduce sărăcia extremă; în propria bunăstare;

chiar dacă nu contribuie; nevoi speciale;

• Beneficiile se asigură la fel şi în egală măsură. • încurajează

6. Analizaţi caracteristicile şi principiile serviciilor sociale şi identificaţi noi

principii de lucru cu beneficiarii asistenţei sociale.

Serviciile sociale reprezintă “un ansamblu de activităţi specializate, elaborate şi

 Serviciile sociale reprezintă o formă de suport activ pentru familiile şi comunităţile

 Centrarea pe familie şi comunitate

 Diversificarea activităţilor pe măsura creşterii resurselor

 transparenţa şi responsabilitate publică în acordarea serviciilor sociale

7. Analizaţi şi comentaţi legea privind Sistemul National de Asistenţă

Legea nr. 47/2006 a reglementat structura instituţională pentru un sistem coerent şi

 Inspecţia Socială, având ca scop controlul implementării legislaţiei în domeniu

Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecţiei copilului, familiei,

Credem că legea 47/2006 privind sistemul de asistenţă socială acoperă în prezent

8. Alegeţi o instituţie care oferă servicii sociale (sau departament al unei

instituţii sociale) şi identificaţi: serviciile oferite, rolul, scopul,

ASOCIAŢIA DE SERVICII SOCIALE SCUT BRAŞOV

Serviciile Asociaţiei SCUT Braşov sunt servicii sociale acreditate, specializate în

Servicii sociale promovate de SCUT:

Centrul de Zi SCUT BRAŞOV vine în întâmpinarea nevoilor adulţilor cu probleme

GRUPUL ŢINTĂ este format din:

PRINCIPIILE DE ÎNGRIJIRE au în vedere:

 orientarea pe persoană, în esenta ei, şi nu doar pe eticheta dată de diagnostic sau

 Îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor asistate;

SERVICII OFERITE în cadrul Centrului de ZI