Sunteți pe pagina 1din 4

1

Cardiologie c1
13.05.2002

Principalele explorări specifice cardiologiei sunt:


A. Explorarea prin cateterism – este de bază în diagnosticul şi tratamentul bolii coronariene şi în
patologia congenitală;
B. Ecocardiografia – este utilă în diagnosticul majorităţii bolilor cardiace – pericardite,
valvulopatii, hipertrofii, dilataţii, explorarea funcţiei cardiace; prin tehnici de genul ecografiei
intravasculare se obţine o şi mai bună orientare asupra stării cordului.
Ecocardiografia de stres sau proba de efort prezintă starea miocardului viabil → miocardul care
nu se mişcă la explorarea uzuală dar care îşi poate recupera funcţia dacă este operat.
C. Electrocardiograma – explorarea de bază în
aritmologie, oferă informaţii despre ischemia
miocardică, hipertrofia ventriculară şi
intoxicaţia digitalică constituind un mijloc de
screening al populaţiei şi de urmărire a
evoluţiei.

Electrocardiograma clasică

Electrocardiografia = înregistrarea grafică a


fenomenelor electrice ale activităţii cardiace.
Această înregistrare este posibilă deoarece inima se comportă ca un sinciţiu funcţional cu o
amplitudine şi o activitate electrică neegalată ca ordin de mărime de nici un alt organ.
În electrocardiografie se utilizează două tipuri de derivaţii:
A. Derivaţii bipolare: D1, D2, D3;
B. Derivaţii unipolare:
• ale membrelor: aVR, aVF, aVL;
• precordiale:
• V1 – sp 4 ic dr. la mg stern
• V2 – sp 4 ic stg la mg stern
• V3 – la ½ distanţei dintre V2 şi V4;
• V4 – sp 5 ic stg pe LMC;
• V5 – sp 5 ic stg pe LAA;
• V6 – sp 5 ic stg pe LAM;
• V7 - sp 5 ic stg pe LAP
• V8 – pe orizontale ce trece prin V4 la intersecţia
cu verticala prin vârful scapulei stângi;
• V9 – pe aceiaşi linie orizontală la ½ distanţei
dintre V8 şi coloană;
• V3R, V4R, V5R – se mai numesc şi derivaţii
extreme drepte şi sunt simetrice cu derivaţiile V3 –
V5
Uzual, se folosesc doar primele 6 derivaţii precordiale.
Determinarea axului electric al inimii.
Regula izodifazismului – se caută derivaţia ce are complexul QRS cel mai izodifazic; dacă este
strict izodifazic ⇒ axul este perpendicular pe derivaţia respectivă; dacă nu este strict izodifazic ⇒
perpendiculara pe derivaţia respectivă este limita axului, axul fiind cu câteva grade mai aproape în
cazul în care complexul este pozitiv sau mai departe în cazul în care complexul este negativ.
Regula bisectoarei – faţă de direcţia aproximativă a axului stabilită mai înainte se aleg două
derivaţii adiacente sau convenabil alese care să aibă complexe QRS cât mai egale între ele; dacă
2

există derivaţii care au complexe egale ⇒ vectorul axului se află pe bisectoarea unghiului dintre
derivaţiile alese; în cazul în care complexele nu sunt strict egale, bisectoarea este limita axului
electric, ax ce va fi cu câteva grade mai aproape de derivaţia cu complex mai mare.
Aplicând ambele metode, axul poate fi găsit într-un sector de 15° cu o aproximare de maxim 5-10°.

Axul electric Poziţia cordului


> -30° - mult deviat la stânga
-30° - 0° - deviat la stânga
0° - Orizontal
0° - 30° - Orizontalizat
30° - 70° - Normal
70° - 90° - Verticalizat
90° - Vertical
90° - 120° - Deviat la dreapta
> 120° - Mult deviat la dreapta

Circulaţia coronară:  Coronara stângă se împarte în două


 Coronara dreaptă vascularizează: ramuri terminale:
 cea mai mare parte a feţei  interventriculara anterioară:
sternocostale a VD şi faţa  peretele anterior al VD
diafragmatică a VD; juxtaseptal;
 1/3 posterioară a septului iv;  faţa anterioară a VS
 fasciculul A-V şi partea  2/3 anterioare sept iv
posterioară a ramului stâng al  mm papilari septali şi parţial
fasciculului A-V m papilar antero-lateral;
 partea juxtaseptală a feţei  partea anterioara a ramurii
diafragmatice a VS; stg a fasciculului stâng A-V;
 AD;  circumflexa inimii:
 porţiunea juxtaseptală a AS;  cea mai mare parte a AS (40% -
 septul interatrial şi nodul A-V; dă artera nodului sinoatrial);
 faţa diafragmatică a VS, m
papilar anterior stg;

Teritoriile cardiace explorate prin intermediul electrozilor sunt:


• V1 – V4 → derivaţii anterioare; explorează peretele anterior al VS;
• V2 – V3 – derivaţii septale
• V5, V6, DI, aVL – derivaţii stângi pentru peretele lateral al VS (a. circumflexă)
• D III, aVF, aVR – derivaţii inferioare pentru teritoriul inferior al VS (coronara dreaptă în
porţiunea distală);
• V7-9 - peretele posterior al VS
• V3R - V5R – derivaţii drepte pentru peretele anterior şi puţin din cel lateral al VD;
Modificările ischemice trebuie să apară în cel puţin două derivaţii adiacente.

Frecvenţa cardiacă se calculează după formula: 1500/distanţa rr în mm. Dacă ritmul este neregulat
se calculează RR mediu (pentru minim 5 cicluri);

Elemente de EKG normal şi patologic

Unda P – reflectă depolarizarea atrială;


• are o durată (lungime) de 0,12s (3mm) care creşte în supraîncărcare AS sau bloc interatrial;
3

• are o amplitudine (înălţime) 0,3mV (3mm) care creşte în supraîncărcare AD sau fiziologic la
copii, tahicardii sinusale, efort fizic;
• ax 0° – 90° ⇒ pozitiv în DI – DIII; în caz contrar ⇒ P retrograd (nesinusal);
Intervalul P-Q (P-R) – cuprinde unda P şi segmentul P-Q; reprezintă durata activităţii atriale şi a
conducerii atrio-ventriculare şi are limita inferioară de 0,12s (3mm) iar limita superioară în funcţie
de frecvenţă: Frecvenţa Durata
Interval P-Q scurt se întâlneşte în sindroame de preexcitaţie (în intervalului P-Q
derivaţiile inferioare) şi în cazul unui ritm nesinusal 50 0,22
(joncţional), alături de P retrograd în DIII şi aVF. 60 0,21
Interval P-Q lung → bloc AV grad I sau II, miocardite, cardita 70 0,20
reumatismală etc. 80 0,19
Complexul QRS – reflectă procesul depolarizării ventriculare, 90 0,18
ce are loc dinspre endocard spre epicard; 100 0,17
• normal nu depăşeşte ca durată 0,10s; între 0,10 – 0,12 ⇒
hipertrofie, BRS sau BRD minor; >0,12 ⇒ BR major
• forma – în mod normal complexul are vârfuri ascuţite;
• modelele epicardice: în dreapta rS; de tranziţie RS (cu R/S ≈ 1); în stânga qRs (cu R/S > 1);
• axul electric normal: 30°-70°;
Unda Q în mod normal trebuie să fie absentă în precordialele drepte, iar în cele stângi nu trebuie să
depăşească 0,04s şi nici ¼ din amplitudinea R;
Unda Q patologică durează mai mult de 0,04s sau este mai mare de ¼ din R în orice derivaţie cu
excepţia aVR; unda Q patologică semnifică:
• necroză recentă sau veche;
• BRS major – în derivaţiile drepte sau inferioare;
• Sindrom WPW – datorită unei unde δ negative;
• CPC (cord pulmonar cronic) când cordul coboară datorită emfizemului;
Timpul de apariţie al deflexiunii intrinsecoide (TADI) nu trebuie să depăşească 0,035s în V1, V2 sau
0,045s în V5, V6;
Segmentul ST – reprezintă începutul repolarizării ventriculare care se face lent; normal, este
izoelectric.
• Supradenivelarea de ST este frecvent patologică dacă este mai mare de 0,5mm; poate avea mai
multe forme:
• convexă superior = patologică = leziune subepicardică = IMA sau sechele de infarct
cu anevrism ventricular.
• orizontală sau concavă superior, în mai multe derivaţii = pericardită;
• concavă superior, foarte scurtă, pe o singură derivaţie = origine vegetativă (după ce
excludem pericardita);
• Subdenivelare de ST este patologică dacă sunt îndeplinite concomitent condiţiile:
• lungime minim 0,08s (2mm);
• este orizontală sau descendentă indiferent de amplitudine sau este ascendentă dar
mai adâncă de 2mm;
Semnifică o leziune subepicardică sau face parte din complexul de modificări secundare de
fază terminală din BR major sau hipertrofie;
Unda T reprezintă partea terminală, rapidă a repolarizării ventriculare; are acelaşi sens cu ORS pe
care îl însoţeşte şi axul normal deviat la stânga cu 30°; are formă rotunjită, asimetrică, cu panta
ascendentă mai înclinată. O undă T negativă, asimetrică, cu amplitudine mică şi bază îngustă poate
semnifica modificări de fază terminală, modificări metabolice sau ischemie subepicardică (undăm
largă, simetrică).
4

Intervalul Q-T reprezintă înscrierea activităţii electrice ventriculare complete; are o durată
dependentă de frecvenţă de aceea se foloseşte indicele Bazett = interval Q-T (s) / lungimea RR 1/2 (s).
Pentru o frecvenţă normală de 60-80 bps valoarea medie este de 0,44. Dacă durata intervalului este
mai mare de 0,44 ⇒ sindrom de QT prelungit; cauze: ischemie, deficite electrolitice, tratament
antiaritmic, torsada vârfurilor.