Sunteți pe pagina 1din 8

MASURI PENTRU PREVENIREA SI LIMITAREA

DELINCVENTEI JUVENILE

Dupa evenimentele din decembrie 1989, pe fondul unei reprezentari vagi despre
libertate, a lipsurilor de tot felul si a accentuarii contradictiilor sociale, a scazut vertiginos
interesul tinerilor pentru scoala, invatatura si cultura, idealurile multor copii si tineri
alunecand pe panta decaderii.
In scoli si celelalte institutii de invatamant apar primele elemente de instrainare,
renuntare la protectia parintilor si educatorilor, concomitent cu pierderea controlului si
autoritatii asupra minorilor, fie ca sunt ori nu elevi.
La inceput apare minciuna, galagia, neascultarea, indisciplina, chiulul, vagabondajul,
alterarea limbajului, practicile vicioase (fumatul, bautura, inhalarea de substante
halucinogene). De fapt se produce o schimbare in modul de a gandi, in sensul unei rupturi
intre cuvant si comportament, cand notiunea nu mai declanseaza si nu mai dirijeaza
comportamentul. Chiar daca delicventul poate cunoaste o serie de concepte valorice, de bine,
rau, bunatate, acestea nu au un corespondent actional. Ele nu pot fi convertite in actiune
sociala eficienta.
Aceasta discrepanta intre cuvant si comportament naste probleme destul de complicate
in educarea si reeducarea delincventului. De aici si pana la degradarea totala a individului
predispus, nu mai este decat un pas; incepe viclenia, brutalitatea, curiozitatea triviala pentru
sex, furtul, forme de menifestare caracteristice delincventului. In conditiile cresterii aberante a
costului vietii, in actuala etapa de tranzitie, scolii si educatiei ii sunt preferate orice alta
activitate aducatoare de satisfactii mici (amuzament, distractie) si de castiguri lejere fara
munca si efort, interesul tinerilor pentru instructie, educatie, cultura, fiind inlocuit cu interesul
presant pentru sursele de existenta indiferent pe ce cai si pe ce mijloace. In aceste conditii, in
scurt timp, pe strazi si-au facut aparitia delincventii cu vadite intentii antisociale (furt,
vagabondaj, cersetorie) a caror mica preocupare constituie asigurarea traiului zilnic si
satisfacerea placerilor proprii, in mare parte vicioase: alcool, tutun, aurolac, tranchilizante.
Sindromul social “copiii strazii” a caror sursa de existenta este furtul, cersetoria, traiul
parazitar prin gari, canale, retele de termoficare, constructii neterminate si al caror numar este
in continua crestere, este un alt factor negativ aducator de rele care in final degenereaza in
huligalism, viol, talharie, organizarea in banda.
Erodarea continua a valurilor morale, interesarea lor, a constituit si constituie un alt
important factor al aparitiei si proliferarii delincventei juvenile cu dimensiuni si consecinte
extrem de grave si greu de anticipat cu exactitate.
La nivel natianal nu exista si nici nu s-a creat inca un organism abilitat care sa
analizeze obiectiv, riguros, si conpetent adevaratele dimensiuni ale feneomenului si nici nu s-
au aoptat masuri menite sa duca la stoparea expansiunii sale.
Problema delicventei juvenile a ramas aproape exclusiv in sarcina politiei, fara insa a i
se pune la dispozitie mijloacele necesare cambaterii acestui fenomen.
Se discuta insisten necesitate unui organism interministerial subordonate Guvernului,
format din specialisti mandatati de urmatoarele instituti, organisme si organizatii:
-Ministerul Sanatatii;
-Ministerul Invatamantului si Stiintei;
-Ministerul Muncii si Protectiei Sociale;
-Ministerului Tineretului si Sportului;
-Ministerul Culturii;
-Ministerul Economiei si Finantelor;
-Ministerul Justitiei;
-Ministerul de Interne;
-UNICEF;
-Secretariatul de Stat pentru Problemele Handicapatilor;
-Comitetul Roman pentru Adoptiei;
-Centru de Cercetari pentru Problemele Tineretului;
-Radio Televiziunea Romana;
Este necesar ca astfel de organisme sa fie concepute si in plan teritorial, la nivelul
prefecturilor judetene, cu corespondenti la nivelul municipiilor,oraselor si comunelor, astfel
incat sa se poata stapanii intreaga situatie.
In acest scop se are in vedere:
- realizarea unui sistem organizatoric complex, multiramificat prin care sa se asigure
cunoasterea exacta a situatiei familiilor cu mai multi copii si in special a celor cu greutati
materiale si insuficiente consolidate moral;
- existenta unei evidente precise asupra familiilor cu acfectiuni psihice, viciate, handicapate
intelectual sau fizic in vedere urmaririi evolutiei comportamentale a minorului sau minorilor;
-indentificarea pe fiecare localitate si unitate teritoriala a copiilor ce prezinta tulburari de
comportanent, tendinte de inadaptibilitate, astfel incat sa poata fi ajutat medical-educativ sau
prin orice alte mijloace in vederea atenuarii afectiunilor de care sufera,
- largirea competentelor actualelor comisii de autoritate tutelara, astfel incat prin
interventia lor sa se poata asigura respectarea drepturilor fundamentale ale copiilor si
prevenirea delincventei juvenile,
- cunoasterea familiilor care isi neglijeaza indatoririle fata de copii, ii abandoneaza,
neglijeaza, maltrateaza sau ii expun unor riscuri sociale,
- adoptarea unor masuri corespunzatoare pentru ca minorii sa fie crescuti intr-un
mediu familiar stabil;
- ajutorarea prioritara a familiilor de rromi, insuficient socializate si inca migrante.
Controlul fenomenului infractional in randul rromilor si etnic ce a creat si creaza mari
probleme sociale si cu grad de 5 -6 ori mai mare decat restul populatiei.
Se impun masuri ferme si urgente de socializare, educare si reeducare a acestei
categorii etnice:
- adoptarea unor noi conceptii si a unor noi metode de prevenire a delincventei, atat in
textele legislative si procedurale, cat si in sistemul de institutii si servicii specializate care sa
aibe ca obiectiv reducerea motivatiei, a nevoilor si ocaziilor de comitere a infractiunilor de
catre minori;
- protectia bunastarii, dezvoltarii drepturilor si intereselor copiilor;
- interventia oficiala a statului pentru apararea intereselor minorilor in conditiile in
care acestea sunt pereclitate;
- crearea unor noi servicii si programe comunitare de preveneire a delincventei
juvenile, astfel incat numai in extremis sa se apeleze la instantele specializate in aplicarea
legislatiei penale,
- evidenta sistematica a starii infractionale in randul minorilor,
- stabilirea unor mecanisme de coordonare unitara intre diversele organisme
guvernamentale si neguvernamentale pe linia preventiei generale si speciale a savarsirii
infractiunilor de catre minori;
- pregatirea de specialisti in probleme de preventie si combatere a infractiunilor in
randul minorilor.
O alta fata a activitatii de prevenire o reprezinta cunoasterea exacta si contracararea
fenomenului infractional in randul rromilor.
Se stie ca aceasta etnie a creat si creeaza mari probleme organelor judiciare si este
cunoscut faptul ca gradul de inmultire al tiganilor este de 5 - 6 ori mai mare in raport cu
celelalte etnii care inseamna ca peste aproximativ 10 ani, numarul tinerilor rromi , majoritatea
predispusi la fapte anti-sociale va fi suficient cat sa terorizeze prin forta restul populatiei.
De aceea se impun masuri ferme si urgente de socializare, educare si reeducare a
acestei categorii etnice, iar in caz ca actiunile nu au efectul scontat, prin constrangere,
coercitie, sa se contracareze bfaptele lor, caci astfel consecintele sunt catastrofale.
Pentru realizarea sarcinilor de prevenire si combatere a fenomenului infractional in
randul minorilor, indiferent de nationalitate, sex, clasa sociala sau alte considerente de
diferentiere, se impune infiintarea unor noi centre de reeducare si munca, in care delicvenctii,
sub atenta supraveghere sa fie nevoiti a-si castiga singuri existenta.
Masurile ocrotitoare vizeaza de asemenea ingradirea acestei categorii sociale la
accesul de materiale de propaganda cu caracter obscen,inclusiv productii video, precum si
manifestariile de sexualitate precoce, care dauneaza dezvoltarea lor fizica si morala.
Sunt numeroase si complexe cauzele si imprejurarile ce determina si favorizeaza
aparitia si dezvoltarea acestui fenomen so0cial negativ, insa definirea si adoptarea masurilor
de contracarare o lui, trebuie pornit de la faptul ca costurile sociale ale delicventiilei juvenile
sunt imense, fiind mai eficient si mai economicos de preintampinat decat de reprimat, motiv
pentru care actul preventiv trebuie sa fie prioritar celui represiv.
Potrivit traditiei crestine, biserica si educatia religioasa au important impact asupra
copiilor si tinerilor.
Prin propovaduirea “binelui” dar mai ales prin educarea efectiva a minorilor de a se
com’porta potrivit perceptelor religioase (sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu minti, sa nu lovesti - ce
frumos suna!) biserica isi recapata functia umanist - formativa.
O atentie deosebita va trebui acordata scolarizarii copiilor proveniti in familii
migratoare de rromi, care in general, manifesta recenta fata de acest factor de socializare.
Pentru realizarea unui asemenea program este necesar stimularea copiilor care dovedesc reale
aptitudini pentru invatatura prin sustinerea lor morala si materiala, in vederea continuarii
procesului de invatamant.
ASISTENTA SOCIALA A COPILULUI DELINCVENT

Termenul delincventa juvenila se utilizeaza in literatura psihologica pentru a defini


fenomenul de inadaptare comportamentala a persoanelor aflate la varsta minoratului care
incalca normele juridico - penale. El desemneaza ansamblul abaterilor si incalcarilor de norme
sociale, sanctionate juridic savarsite de minori pana la 18 ani.
Este insa absolut necesar sa diferentiem in cadrul categoriei largi de minori cateva
subcategorii, distinctie facuta clar de sistemul nostru juridic.

1. Minorii pana la varsta de 14 ani nu raspund penal, chiar daca ei comit


infractiuni;

2. Cei cu varsta intre 14 si 16 ani raspund juridic limitat, numai daca se


dovedeste existenta discernamantului la expertiza medico - legala
psihiatrica;

3. Minorul cu varsta intre 16 si 18 ani raspunde in fata legii, avand


discernamant.
Cu toate acestea, modul de sanctionare si mai ales cel de executare a pedepselor, se
deosebesc de cele folosite pentru infractorii adulti.
In cazul copiilor care nu au implinit varsta de 14 ani si care savarsesc infractiuni,
masurile care se iau prin prisma legislatiei in vigoare, s-au dovedit insuficiente, conduitele
infractionale ulterioare ale unui procent important de subiecti, sporind in gravitate sub aspect
juridic si social ( Nicolae Mitrofan) .
Incredintarea copilului in familie, la un organism privat, autorizat, plasamentul
acestuia in centru de plasament finantate de comunitatile locale s-au dovedit ca fiind masuri
suficiente, in multe cazuri.
a) PROTECTIA JURIDICA

Protectia juridica este un ansamblu de masuri, rezultanta a prevederilor incluse in


conventiile nationale si a legislatiei din tara noastra, privind drepturile copilului.
Prin includerea unor drepturi specifice (indiferent de natura lor), copilul cu nevoi
sociale beneficiaza de toate drepturile ce deriva din statutul de persoana deficienta.
In acest sens, se va urmari o unificare a semnificatiei conceptului de “copil” si cel de
“minor” prevazut in conventiile internationale. Pentru asigurarea protectiei juridice a copiilor
cu deficienta, se impune aplicarea si perfectarea a ceea ce reprezinta sistemul de protectie
juridica.
Acest sistem de protectie juridica are in vedere:

a) respectarea si adoptarea legislatiei din tara noastra cu toate prevederile cuprinse in


conventia cu privire la drepturile copilului, la care Romania este parte semnatara,
instrument juridic ce acopera , practic, intreaga paleta de drepturi si libertati si instituie un
sistem de protectie juridica pentru copii.
Protectia juridica tinde a se materializa in:

1. derularea unor proiecte si programe nationale si internationale implicate in


problematica ce vizeaza drepturile copilului;

2. proiectarea continutului invatamantului preuniversitar in spiritul prevederilor din


conventia Dreputurilor pentru copii;

3. elaborarea unor programe de protejare a copiilor de consum de alcool, droguri,


violenta verbala, linie fizica;

4. asigurarea ingrijirii medicale, a tratamentelor psihice corespunzatoare, a interventiilor


adecvate de educatie, instruire, formare, adaptare a persoanelor handicapate.

b) Respectarea tuturor documentelor internationale privitoare la problemele


specifice:

1. Conventia privind lupta impotriva discriminarii in domeniul invatamantului;

2. Conventia impotriva torturii si a altor pedepse ori tratamente cu cruzime inumane sau
degradante;

3. Conventia pentru reprimarea traficului cu fiinte umane si a exploatarii prostitutiei


semenilor;

4. Conventia O.I.M. ( nr. 122) privind politica de ocupare a fortei de munca;

5. Regulile de la Beijing 40/43 din 1985, privind administrarea justitiei juvenile si


acordarea unei atentii speciale copiilor abandonati, neglijati sau care constituie obiect de
abuz.
c) Legislatia privind asistenta sanitara, asigurarea sanatatii:

1. Elaborarea de normative privind asistenta de specialitate;

2. Cresterea numarului de centre de zi pentru ingrijirea persoanelor cu cerinte speciale,


pentru a preveni abandonul, intrarea in camin - spital a copiilor cu handicapuri neuro -
psihiatrice si motorii;

3. Cooperarea interministeriale in scopul utilizarii alternativelor la institutionalizare.


d) Includerea in legislatia din tara noastra a unor prevederi cuprinse in
documentele internationale. Respectarea tuturor documentelor generale cu privire la
drepturile omului, la care Romania este parte:

1. Declaratia Universala a Drepturilor Omului;

2. Pactul International cu privire la drepturile civile si politice;

3. Respectarea prevederilor cuprinse in programe speciale ale organizatiilor


internationale guvernamentale, in special a celor din sistemul ONU, UNESCO, OMS,
OIM, precum si cele ale organismelor internationale speciale protectiei copiilor: UNICEF,
(Fondul Natiunilor Unite pentru Copii), CIC (Centrul International al Copiilor);

 Declaratia de la Salamanca, UNESCO, 1994;


 Declaratia mondiala asupra educatiei pentru toti, 1990.

b) ASISTENTA PSIHOPEDAGOGICE SI SOCIALA

Asistenta psihopedagogica trebuie sa aiba drept coordonate majore caracterul


personalizat al interventiei si crearea unui cadru specific propice activitatilor de consiliere,
terapie in vederea reintegrarii si resocializarii.
Asadar, interventia recuperatorie vizeaza obiective care privesc sfera comportamental
- relationala, delincventul “traind de cele mai multe ori fara relatii personale si sociale clare”
(V.Preda).
La toate acestea se adauga neadaptarea scolara (Paul Popescu - Neveanu)
concretizeaza prin abandon scolar, vagabondaj, comiterea de fapte ce intra sub incidenta legii
penale. Fenomenul este cu atat mai semnificativ cu cat abandonarea scolii si interventia
tardiva sub raport juridic si psihopedagogic duce la imposibilitatea reintegrarii scloare si deci
reducerea semnificativa a sanselor de normalizare sub raportul socializarii si integrarii
profesionale.
Experienta ne arata ca cei mai multi copii care au intrat in conflict cu legea, dar care
nu raspund penal, sunt injectati de catre colectivul din care au facut parte si acesta in cazul
fericit, in care sunt sprijiniti de familie in acest sens. Cei mai multi insa (aproximativ 80)
provin din familii problema (dezorganizate, aparent organizate, monoparentale, cu un
nivel de educatie morala extrem de scazut), caz in care reintoarcerea in familie echivaleaza cu
intarirea comportamentelor negative si in reluarea activitatii infractionale.
Plasamentul acestor copii in institutii finantate de comunitatile locale sau la organisme
private autorizate nu se constituie de cele mai multe ori intr-o masura de protectie suficienta,
deoarece dificultatile de adaptare ale copilului delincvent sunt mai mari si de cele mai multe
ori sprijinul psihologic necesar (daca exista) este nesemnificativ.