Povestea lui Harap-Alb

I. Creanga

Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult publicat in “Convorbiri
literare” in 1877.
Basmul cult este specia epica de mare intindere, scrisa de obicei in proza, in care
sunt narate intamplari fabuloase ale caror coordonate spatio-temporale sunt
nedeterminate, la care participa personaje imaginare inzestrate cu puteri supranaturale
aflate de partea binelui si a raului, binele invingand intotdeauna. Sunt prezentate clisee
compozitionale, numerele si obiectele magice, stilul este unul elaborat, iar naratiunea se
imbina cu dialogul si descrierea.
Naratiunea la persoana a III a este realizata de un narator omniscient, dar nu si
obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflectii.
Spre deosebire de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult
presupune imbinarea naratiunii cu descrierea si dialogul. Naratiunea este dramatizata prin
dialog, are ritm rapid. Dialogul are o dubla functie, ca in teatru: sustine evolutia actiunii
si caracterizarea personajelor.
Tema basmului este triumful binelui asupra raului. Motivele narative specifice
sunt: superioritatea mezinului, calatoria, supunerea prin viclesug, muncile, demascarea
raufacatorului (Spanul), pedeapsa, casatoria.
Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative este redata prin
inlantuire. Coordonatele actiunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea
conventiei: “Amu cica era odata intr-o tara un crai, care avea 3 feciori. Si craiul mai avea
un frate mai mare, intr-o alta tara, mai departata .[…]”. Fuziunea dintre real si fabulos se
realizeaza inca din incipit. Reperele spatiale sugereaza dificultatea aventurii eroului, care
trebuie sa ajunga de la un capat la celalalt al lumii ( In plan simbolistic: de la imaturitate
la maturitate). El paraseste lumea aceasta, cunoscuta, si trece dincolo, in lumea
necunoscuta.
In basm, sunt prezente clisee compozitionale. Formula initiala- “Amu cica era
odata..”- si formula finala: “ Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se
duce acolo be si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iara cine nu, se uita
si rabda”.- sunt conventii care marcheaza intrarea si iesirea din fabulos. Formulele
mediane- “ si mai merge el cat mai merge”- realizeaza trecerea de la o secventa narativa
la alta si intretin suspansul cititorului.
Parcurgerea drumului maturizarii de catre erou presupune un lant de actiuni
conventionale: expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctual culminant,
deznodamantul.
Autorul porneste de la modelul popular, reactualizeaza teme de circulatie
universala, dar le organizeaza conform propriei viziuni, intr-un text narativ mai complex
decat al basmelor populare. Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan
compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala de pregatire
pentru drum, parcurgerea drumului initiatic, rasplata. Caracterul de bildungsroman al
basmului presupune parcurgerea unui traseu al devenirii spirituale si modificarea
statutului social al protagonistului.
“Cartea” primita de la Imparatul Verde, care neavand decat fete, are nevoie de un
mostenitor la tron ( motivul imparatului fara urmasi), este factorul perturbator al situatiei
initiale si determina parcurgerea drumului (initiatic) de cel mai bun dintre fiii craiului
(motivul superioritatii mezinului).
Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat in ursul de la pod.
Aceasta este o proba a curajului, conditie initiala, obligatorie pentru cel care aspira la
tronul imparatesc. Podul simbolizeaza trecerea la alta etapa a vietii si se face intr-un
singur sens. Mezinul trece aceasta proba cu ajutorul calului nazdravan, care “da navala
asupra ursului”.
Trecerea podului urmeaza une etape de pregatiri. Drept rasplata pentru milostenia
aratata Sfintei Duminici, deghizata in cersetoare (ii daruieste un ban), mezinul primeste
sfaturi de la aceasta sa ia “calul, armele si hainele” cu care tatal sau a fost mire pentru a
izbandi. Se sugereaza astfel ca tanarul va repeta initierea tatalui, in aceleasi conditii, ceea
ce motiveaza “nemultumirea” lui si sfaturile date din dorinta de a-l proteja de pericolele
pe care si el le-a traversat candva. Calul, descoperit cu tava de jaratec dupa 3 incercari, va
devenii tovarasul si sfatuitorul tanarului, dar are si puteri supranaturale: vorbeste si
zboara. Intamplarile cu cersetoarea si calul pun in evidenta naivitatea, nepriceperea
tanarului in a distinge realitatea de aparenta. Urmarile lipsei de maturitate nu sunt grave
la curtea craiului: calul il sperie cand isi arata puterile, purtandu-l in zbor pe fecior pana
la nouri, luna si soare. In schimb, dincolo de spatiul protector al casei parintesti, lipsa de
maturitate sanctionata prin pierderea insemnelor originii si a dreptului de a deveni
imparat: “Spanul pune mana pe cartea, pe banii si pe armele fiului de crai.”.
Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint, simbol ambivalent,
loc al mortii si al regenerarii, caci pentru tanar se va incheia o etapa si alta va incepe.
Cum are nevoie de un initiator, cele 3 aparitii ale Spanului, il determina sa incalce sfatul
parintesc si, crezand ca se afla in “tara spanilor”, il tocmeste ca sluga. Inca naiv, “boboc
in felul sau la trebi de aieste”, ii marturiseste ce l-a sfatuit tatal sau si coboara in fantana,
fara a se gandi la urmari.
Coborarea in fantana are, in plan simbolistic, semnificatia grotei, spatiu al nasterii
si al regenerarii. Schimbarea numelui reprezinta inceputul initierii spirituale, unde va fi
condus de Span. Personajul intra in fantana naiv fecior de crai, pentru a deveni Harap-
Alb, rob al Spanului. “Rautatea” Spanului il va pune in situatii dificile, a caror traversare
implica demonstrarea unor calitati morale necesare atunci cand va fi “mare si tare”.
Ajunsi la curtea Imparatului Verde, Spanul il supune la 3 probe: aducerea salatilor
din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului “cu cap cu tot, asa batute cu pietre scumpe,
cum se gasesc” si a fetei Imparatului Ros pentru casatoria Spanului. Mijloacele prin care
trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.
Primele 2 probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici, care il sfatuieste cum sa
procedeze si ii da obiectele magice necesare.
A treia proba presupune o alta etapa a initierii, este mai complexa si necesita mai
multe ajutoare. Drumul spre Imparatul Ros, om cu “inima haina”, incepe cu trecerea altui
pod. Simbolistica este aceeasi, trecerea intr-o alta etapa a maturitatii, probata prin faptul
ca Harap-Alb are acum initiativa actelor sale. Drept rasplata pentru bunatatea sa, primeste
in dar de la craiasa furnicilor si a albinelor o aripa. De asemenea, fiind prietenos si
comunicativ, isi gaseste ajutoare in personajele himerice: Ochila, Setila, Flamanzila,
Gerila, Pasari-Lati-Lungila.
 La curtea Imparatului Ros, Harap-Alb este supus la 2 serii de probe, fiind ajutat
de personajele himerice si animaliere cu puteri supranaturale: casa de arama, ospatul
pantaguelic cu mancare si vin din belsug, alegerea macului de nisip.
Alte trei probe se leaga doar de fata: pazirea nocturna si prinderea fetei,
transformata in pasare, ghicitul fetei si calul lui Harap-Alb si turturica ei trebuie sa aduca
“trei smicele de mar dulce si apa vie si apa moarta”.
Ajunsi la curtea Imparatului Verde, fata il demasca pe Span, care il acuza pe
Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta il dezleaga de juramant,
semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului se sfarseste. Calul este acela care
distruge intruchiparea raului: “zboara cu dansul in inaltul cerului,si apoi, dandu-I drumul
de acolo, se face Spanul pana jos praf si pulbere.”
Invierea este realizata de farmazoana, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal.
Eroul reintra in posesia palosului si primeste recompense: pe fata imparatului Ros si
imparatia. Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului.
Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si rasplata eroului.
In basm sunt prezente numerele magice 3,12,24, semne ale totalitatii ( 3 fii de
crai).
Personajele (oamenii, dar si fiinte himerice cu un comportament omenesc) sunt
purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze. Conflictul
dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.
Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale (vitejie,
darzenie, istetime), dar dobandeste prin trecerea probelor o serie de calitati psiho-morale
(mila, bunatatea). Numele personajului reflecta conditia duala: rob, sluga (Harap) de
origine nobila (Alb).
Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este “un rau
necesar”. De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea sa se fi incheiat.
Eroul este sprijinit de ajutoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale (Sfanta
Duminica), animale fabuloase (craiasa furncilor si a albinelor), fapturi himerice (cei 5
tovarasi) sau obiecte miraculoase (aripile craieselor, smicele de mar dulce, apa vie, apa
moarta) si se confrunta cu raufacatorul (Spanul), care are si functie de trimitator.
Personajul cautat este fata de imparat.
Specific basmului cult este modul in care se individualizeaza personajele. Cu
exceptia eroului, al carui caracter evolueaza pe parcurs, celelalte personaje reprezinta
tipologii umane reductibile la o trasatura dominanta. Prin portretele fizice ale celor 5
tovarasi ai eroului, se ironizeaza defectele umane, dar aspectul lor grotesc ascunde calitati
sufletesti precum bunatatea si prietenia. Imparatul Ros si Spanul sunt rai si vicleni, iar
Sfanta Duminica este inteleapta.
Limbajul cuprinde termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau
lexicale, ziceri tipice.
Placerea zicerii, verva, jovialitatea se reflecta in mijloacele lingvistice de realizare
a umorlui, precum: exmprimarea mucalita, ironia, porecle si apelative caricaturale,
diminutive cu valoare augumentativa.
Oralitatea stilului se realizeaza prin diferite mijloace, precum: propozitiile
interogative (“Ca alta, ce pot sa zic?”) si exclamative (“Ma rog,foc de ger era: ce sa va
spun mai mult!”), dativul etic.
 Povestea lui Harap-Alb este un basm cult avand ca particularitati: reflectarea
conceptiei despre lume a scriitorului, umanizarea fantasticului, individualizarea
personajelor, umorul si specificul limbajului. Insa, asemenea basmului popular,pune in
evidenta idealul de dreptate, si de adevar, si de cinste, fiind “o oglindire.. a vietii in
moduri fabuloase”. (G. Calinescu)